Studiu de caz nr.

O unitate economică are două subunități care trebuie dezvoltate prin efectuarea unor
investiții. Pentru dezvoltarea acestor două subunități se cunosc următoarele informații la nivel
de companie:
✓ Fond de investiții – 900 mii lei
✓ Cost de producție – 1100 mii lei
✓ Profit – 200 mii lei
Se cere să se repartizeze optim fondul de investiții pe subunitățile de activitate știind
că producția la 1000 lei investiții (sau capital fix) și rentabilitatea în cele două subunități sunt:
𝑷
Indic 𝑸 𝒓 = ⋅ 𝟏𝟎𝟎
Subunit 𝒒 = ⋅ 𝟏𝟎𝟎𝟎 𝑪
𝑰 (rata rentabilităţii)
S1 1500 50 %
S2 1650 25 %
 Rezolvare:
Pentru rezolvarea cazului se face apel la modelele de optimizare bazate pe programarea liniară,
metodă folosită în situații diverse care presupun găsirea unor soluții optime.
Variabilele modelului sunt fondurile de investiții ca urmează a fi alocate în mod optim pe cele 2
subunități de activitate:
I1 – fond de investiții repartizat optim subunității S1
I2 - fond de investiții repartizat optim subunității S2
Etapele modelului:
1. Stabilirea funcției obiectiv:
E vorba de alegerea unui obiectiv economic care este prioritar pentru companie, de natura maximizării
profitului, maximizării producției, minimizării costurilor etc.
În acest caz obiectivul optimizării este maximizarea producției totale la nivel de companie, adică:
𝑄 = 𝑄1 + 𝑄2 → 𝑚𝑎𝑥𝑖𝑚
𝑄 = 𝑞1 ∙ 𝐼1 + 𝑞2 ∙ 𝐼2 → 𝑚𝑎𝑥𝑖𝑚
𝑓(𝐼) = 1,5 ⋅ 𝐼1 + 1,65 ⋅ 𝐼2 → 𝑚𝑎𝑥𝑖𝑚

2. Stabilirea sistemului de restricții:

Îndeplinirea obiectivului de optimizare stabilit nu se poate face fără respectarea unui set de condiții sau
restricții pe care trebuie să le respectăm. Aceste restricții sunt:
(a) Fondul total de investiții nu poate fi depășit, adică:
𝐼1 + 𝐼2 ≤ 900
(b) Costurile totale de producție să nu depășească nivelul actual, adică:
𝐶1 + 𝐶2 ≤ 1100
𝑐1 ∙ 𝐼1 + 𝑐2 ⋅ 𝐼2 ≤ 1100
𝐶𝑖 𝑄𝑖 − 𝑃𝑖 𝑃𝑖 𝑃𝑖 𝐶𝑖 𝑞𝑖
𝑐𝑖 = = = 𝑞𝑖 − = 𝑞𝑖 − ⋅ = 𝑝𝑖 − 𝑟𝑖 ⋅ 𝑐𝑖 ⇒ 𝑐𝑖 =
𝐼𝑖 𝐼𝑖 𝐼𝑖 𝐶𝑖 𝐼𝑖 1 + 𝑟𝑖
Unde ci – costul la un leu investit. Se calculează c1 și c2 folosindu-ne de formula de mai sus și valorile
indicatorilor din tabel.
𝑐 =1
{ 1
𝑐2 = 1,32
Forma finală a restricției este: 𝐼1 + 1,32 ⋅ 𝐼2 ≤ 1100
(c) Profitul total obținut în urma investițiilor făcute să fie cel puțin la nivelul actual, adică:
𝑃1 + 𝑃2 ≥ 200
𝑝1 ∙ 𝐼1 + 𝑝2 ∙ 𝐼2 ≥ 200
𝑃𝑖 𝑃𝑖 𝐶𝑖
𝑝𝑖 = = ⋅ = 𝑟𝑖 ⋅ 𝑐𝑖 ⇒ 𝑝𝑖 = 𝑟𝑖 ⋅ 𝑐𝑖
𝐼𝑖 𝐶𝑖 𝐼𝑖
Unde pi - profitul la 1 leu investit. Se calculează p1 și p2 folosindu-ne de formula de mai sus și valorile
indicatorilor din tabel.
𝑝 = 0,5
{ 1
𝑝2 = 0,33
Forma finală a restricției este: 0,5 ⋅ 𝐼1 + 0,33 ⋅ 𝐼2 ≥ 200
𝐼1 + 𝐼2 ≤ 900
Sistemul de restricții final este: {𝐼1 + 1,32 ⋅ 𝐼2 ≤ 1100
0,5 ⋅ 𝐼1 + 0,33 ⋅ 𝐼2 ≥ 200
 3. Aflarea soluției optime:
Problema se poate rezolva grafic: inecuațiile din sistemul de restricții pot fi reprezentate grafic ca fiind
suprafața care rezultă prin intersectarea graficelor acestora.

Pentru că problemele de optim sunt probleme extremale, rezultă că soluția optimă poate fi unul din
punctele de extrem (punctele din colțurile poligonului hașurat):
Punctul A are coordonatele I1 = 400 și I2 = 0
Punctul B are coordonatele I1 = 900 și I2 = 0
Pentru punctul C coordonatele acestuia se calculează astfel:
𝐼1 + 1,32 ⋅ 𝐼2 = 1100 𝐼 + 1188 − 1,32 ⋅ 𝐼1 = 1100 𝐼 = 275
{ ⇒{1 ⇒{1 ⇒C (275;625)
𝐼1 + 𝐼2 = 900 𝐼2 = 900 − 𝐼1 𝐼2 = 625
Punctul D are coordonatele I1 = 0 și I2 = 833,33
Punctul E are coordonatele I1 = 0 și I2 = 606,06
Pentru a afla soluția optimă, se recurge la înlocuirea pe rând a valorilor x1 și x2 în funcția
obiectiv și se alege varianta pentru care funcția înregistrează valoarea cea mai mare:
f ( A) = 600 
f ( B) = 1350 
 𝑰𝟏 = 𝟐𝟕𝟓 mii lei
f (C ) = 1443,75   f (C ) = 1443,75 - solutia optima  {
𝑰𝟐 = 𝟔𝟐𝟓 mii lei
f ( D) = 1374,999

f ( E ) = 999,999 

Concluzie: Alocarea optimă a fondului de investiții pe cele două subunități presupune ca prima
subunitate să primească 275 mii lei și cea de-a doua 625 mii lei. Acest lucru va genera o valoare totală a
producției de 1443,75 mii lei.