UNIVERSITATEA OVIDIUS CONSTANȚA

FACULTATEA DE ISTORIE ȘI ȘTIINȚE POLITICE

SPECIALIZAREA ISTORIE

REZUMAT
MALTRATAREA COPILULUI

STUDENT,
ENACHE IONEL

1. De unde începe abuzul asupra copiilor?

CONSTANȚA
2020

1
 MALTRATAREA COPILULUI

Maltratarea copilului constă în toate formele de abuz fizic, emoțional

sau sexual, neglijarea sau tratament neglijent sau forme de exploatare,
inclusiv comerciale, care duc la daune reale sau potențiale pentru
sănătatea copilului, supraviețuirea, dezvoltarea sau demnitatea acestuia
în contextul unei relații de responsabilitate, încredere sau putere.
Abuzul fizic asupra copiilor se referă la orice violență cu consecințe
grave asupra dezvoltării fizice și psihologice a copilului.

Violența împotriva copiilor poate lua multe forme. Adesea, un copil

maltratat poate fi supus simultan la diferite tipuri de abuzuri. 

Există 3 categorii principale de violență:

Violență-fizică  
Orice utilizare deliberată și non-accidentală a forței împotriva unui copil,
astfel încât copilul este rănit sau este probabil să fie rănit: lovit (cu mâna
sau cu un obiect), bătaie, lovitură , pumn, mușcătură, arsură, otrăvire,
sufocare, strangulare, agitare, aruncare, înec, produce simptome, induce
în mod deliberat un caz de maltratare. 

Violența-psihologică 
Acționează în general repetitiv, inclusiv amenințări verbale, izolare
socială, intimidare sau faptul de a impune copilului cereri nejustificate (în
comparație cu vârsta sa, nivelul său de dezvoltare , pentru a-l teroriza ,
să-l exploateze (muncă, cerșit etc.), să-l expună pericolului, violenței (de
exemplu, săvârșit de un părinte asupra celuilalt părinte sau asupra unui
alt copil) .Abuzul emoțional este implicat în toți alte forme de violență,
chiar dacă se poate realiza singur.

Violența sexuală

Constă în utilizarea corpului copilului în scopuri sexuale. Abuzul sexual

include constrångerea sau determinarea unui copil să participe la o
activitate sexuală, inclusiv prostituția, indiferent dacă copilul este sau nu
conștient de ceea ce se întâmplă .

2
 Aceste activități sexuale pot include contact penetrativ sau nu, ori pot
include activități sexuale fără contact, cum ar fi determinarea copiilor să
privească sau să se bucure de activități sexuale sau să încurajeze copii
să aibă comportamente sexuale inadecvate.
Putem distinge maltratarea prin acțiuni (prin comportamente, acte
voluntare și „săvârșite”) și maltratare prin inacțiuni (prin acte inexistente,
lipsă):

 Maltratarea prin acțiune constă în fapte sau comportamente care

provoacă daune dovedite ( lovituri ), daune potențiale sau amenințare
de daune.   
 Maltratarea prin inacțiune constă în nerespectarea nevoilor fizice,
emoționale, psihologice sau educaționale de bază ale copilului sau
protejarea acestuia de vătămare. 

Putem vorbi și de „neglijență gravă”care, implică incidente repetitive

care afectează dezvoltarea, sănătatea și bunăstarea copilului. Este un
eșec persistent de a satisface nevoile fizice și / sau psihologice ale
copilului, cum ar fi:

 de a oferi hrană, îmbrăcăminte adecvată și adăpost 

 de a proteja copilul de vătămările fizice, emoționale sau de pericol
 de a oferi acces la îngrijiri medicale sau tratament

Neglijarea poate consta în lipsa de răspunsuri la nevoile emoționale și

emoționale ale copilului. 

Maltratarea poate apărea atât în mediul familial al copilului, cât și în

mediul său social mai larg (școală, cartier, rețea prietenoasă sau internet
etc.).

Factorii de risc cei mai frecvenți în maltratare

-factori caracteristici copilului : probleme de sănătate fizică, naștere

prematură sau greutate mică la naștere, probleme perinatale,probleme de
dezvoltare a copilului la vârstă mică, probleme de comportament la vârată
mică.
-factori caracteristici părinților: nivel redus de școlarizare a părinților,
probleme de sănătate mintală, probleme legate de consumul de alcool sau
droguri,vârstă mică a mamei la nașterea primului copil, nivel intelectual

3
 scăzut al mamei, maltratarea în copilărie, încarcerare a unuia dintre părinți,
handicap important sau boală cronică a unuia dintre membrii familiei.
-factori caracteristici legate de contextul familial sau de mediu: sărăcie,
instabilitate a structurii familiale, frecvență ridicată a mutărilor, numărul
mare al copiilor din familie, violență conjugală.
Factorii agravanți ai maltratării
Factorii legați de condițiile în care se produce maltratarea:

 Vârsta victimei : cu cât maltratarea copilului se produce la o vârstă

mai mică, cu atât mai mult aceasta afectează procesul de dezvoltare,
împiedicând etapele de bază să meargă fără probleme (diagrama
corpului, imaginea de sine, structurarea limbajului etc.). Întrucât aceste
etape nu pot fi „surprinse” ulterior, daunele cauzate pot fi ireversibile.
 Durata și frecvența: cu cât este afectat mai frecvent tratamentul și
pe o perioadă mai lungă, cu atât este mai mare impactul asupra vieții și
dezvoltării copilului. 
 Relația agresorului față de cel agresat: cu cât este mai aproape de
agresor (părinte sau altă persoană din mediul familial în special), cu atât
este mai traumatică și mai impactantă experiența.

Urmările maltratării asupra copiilor

Dincolo de moarte, care rămâne cea mai gravă consecință a
maltratării, putem distinge schematic două categorii principale de
consecințe ale maltratării: consecințe asupra sănătății fizice și consecințe
asupra sănătății mintale. Linia dintre aceste două categorii este de fapt
foarte dificil de stabilit și sunt strâns legate. La rândul lor, acestea au
consecințe „în cascadă” asupra vieții copilului și apoi a adultului tânăr
(social, emoțional, viața școlară, comportamentul față de lege etc.).

 Decese: Organizația Mondială a Sănătății (OMS) estimează că

155.000 de copii cu vârsta sub 16 ani mor în fiecare an în întreaga lume
ca urmare a abuzului și a neglijării. Întrucât o mare parte a deceselor nu
este probabil declarată, din cauza absenței sondajelor și analizelor post
mortem, această cifră este subestimată. 
 Deteriorarea sănătății fizice: violența împotriva unui copil poate
avea un impact direct asupra sănătății sale fizice: este în general un
traumatism fizic (leziuni, fracturi etc.), ceea ce poate duce la un handicap
. Acest scenariu poate viza membre (brațe, picioare), funcții vitale (leziuni

4
 ale organului), dar și funcții ale creierului. În acest caz, dauna fizică duce
la deteriorarea mentală (de exemplu, sindromul copilului
agitat). Deteriorarea sănătății fizice poate fi, de asemenea, indirectă:
neglijența în îngrijire poate duce la deteriorarea stării fizice (malnutriție,
deficiențe, boli cronice sau acute netratate ).
 Deteriorarea sănătății mintale: relația liniștitoare care se creează
între un copil și persoana (persoanele) care au grijă de el este
fundamentul pe care copilul își construiește imaginea despre lume,
precum și propria identitate și capacitatea sa de a interacționa cu
alții. Atunci când persoana (persoanele) care ar trebui să ofere
securitate, îngrijire și educație unui copil se întâmplă să fie de fapt o
sursă de pericol și anxietate, copilul nu poate, prin urmare, să se
dezvolte corect. Abuzul afectează imaginea de sine a copilului,
capacitatea de a avea încredere și de a intra în viața socială. Când
maltratarea apare foarte devreme în etapele de dezvoltare ale copilului și
se manifestă în mod regulat, acesta poate provoca daune ireversibile și
poate pune în pericol capacitatea acestuia de a trăi independent.

Consecințele maltratării pentru viața copilului

 Probleme de dezvoltare și învățare : corelația dintre maltratare și

un nivel de educație mai mic decât mediu a fost stabilită de multe
ori. Abuzul poate avea un impact puternic în domenii esențiale pentru
învățare, cum ar fi vorbirea și limba.
 Probleme de sănătate mintală și comportamentale :
comportamente   interiorizate (retragere, tristețe, izolare, depresie,
tentative de suicid, tulburări alimentare, dependență de droguri și alcool)
și tulburări de comportament active (hiperactivitate, agresiune, violență
față de ceilalți, activitate infracțională ).
 Situații sociale precare: copiii care au suferit abuzuri psihologice,
fizice și neglijare au mai multe șanse decât alții să experimenteze situații
sociale precare ca adolescent. Pentru fete, probabilitatea unei sarcini
precoce este semnificativ crescută comparativ cu populația generală, la
fel ca ratele infecțiilor cu BTS. În general, riscurile șomajului și
problemele legate de locuințe sunt, de asemenea, mai mari și pun în
pericol integrarea socială pe termen lung. 
 Stare fizică generală degradată: există o corelație între rele
tratamente în copilărie și o stare fizică degradată de sănătate în timpul
adolescenței (studiu longitudinal realizat în Statele Unite de către
Flaherty et al. 2006, 2009). Conform acestui studiu (care ia în
considerare toate formele de violență și nu numai violența fizică), cu cât
au fost înregistrate mai multe episoade de abuzuri asupra copilului, cu

5
 atât starea de sănătate a copilului este mai afectată în timpul
adolescenței. 
 Capacitate cognitivă: Dezvoltarea cognitivă a copiilor abuzați și
neglijați poate fi afectată în mod sever. Incompetența lingvistică
comparativă a copiilor abuzați este cel mai evidentă chiar din primii ani.
„Recuperarea” într-o etapă ulterioară reprezintă o provocare
semnificativă pentru mulți copii deoarece în anumite cazuri mult mai
extreme, dezvoltarea cerebrală este împiedicată de lipsa de stimuli
pozitivi. Imposibilitatea de a cultiva capacitatea cognitivă a unui copil
atrage după sine daune grave și de lungă durată. Împiedicarea
dezvoltării în acest sens împiedică copiii să acceseze și să se bucure de
multe dintre drepturile lor și, de asemenea, îi plasează la un risc mai
mare ca astfel de drepturi să le fie încălcate

Protecția copilului maltratat

Semnalarea suspiciunii sau a situaţiei de violenţă poate fi făcută de

către copilul victimă sau de orice persoană care intră în contact cu
acesta, în mediul familial, comunitar sau profesional la numărul unic de
urgență 112. Orice sesizare cu privire la o situaţie de maltratare asupra
copilului este urmată în cel mai scurt timp posibil de evaluarea iniţială a
cazului de către profesioniştii Direcției Generale de Asistență și Protecție
a Copilului.

Evaluarea iniţială reprezintă procesul prompt şi sumar prin care este

colectată şi verificată, într-o primă instanţă, informaţia cu privire la
suspiciunea sau situaţia de maltratare asupra copilului, care dacă se
confirmă are loc o evaluare detaliată.

Evaluarea detaliată a cazului presupune o investigare amănunţită,

multidimensională, a mediului familial şi social în care trăieşte copilul.
Profesioniştii care fac parte din echipa managementului de caz vor
urmări colectarea de informaţii relevante din toate ariile de evaluare
vizate (medicală, socială, psihologică etc) prin interviul faţă în faţă cu
persoanele implicate, prin observarea comportamentelor, prin
consultarea actelor şi documentelor obţinute sau prin alte modalităţi
specifice (ex: vizite, anchete sociale, convorbiri telefonice, solicitări de
informaţii sau declaraţii în scris de la persoanele implicate sau alte
persoane care au cunoştinţă despre situaţia copilului, aplicarea de teste
sau tehnici specifice etc). Totodată, în această etapă se
constituie dosarul copilului şi are loc documentarea cazului cu actele
necesare.
6
 Odată cu finalizarea evaluării detaliate a situaţiei de violenţă asupra
copilului, echipa multidisciplinară formulează o diagnoză clară cu privire
la: existenţa unei forme de violenţă asupra copilului şi forma pe care
aceasta o îmbracă; nevoile copilului în contextul larg al familiei şi
comunităţii; priorităţile de intervenţie pentru copil, familie şi presupusul
făptuitor/agresor. Aceste concluzii constituie baza necesară pentru
adoptarea deciziilor cu privire la luarea unei măsuri de protecţie specială
pentru copil (separarea copilului de familie sau menţinerea copilului în
mediul familial existent), serviciile necesare copilului, familiei şi
persoanelor apropiate copilului şi, dacă este cazul, intervenţia necesară
pentru presupusul făptuitor/agresor atât de natură judiciară, cât şi în
ceea ce priveşte serviciile adecvate.
Toate propunerile cu care este finalizată evaluarea detaliată vor lua
forma unui plan care evidenţiază serviciile şi intervenţiile necesare pentru
ca familia să îşi redobândească capacitatea de autonomie şi funcţionare
astfel încât să poată răspunde suficient de bine la nevoile copilului,  să
depăşească situaţia de dificultate sau de criză pe care o traversează.
În funcţie de finalitatea şi obiectivele generale urmărite în situaţia
copilului şi familiei, coordonatorul managementului de caz va întocmi un
plan individualizat de protecţie (pentru copiii faţă de care se ia decizia
separării de familie şi instituirea unei măsuri de protecţie specială) sau
un plan de reabilitare şi/sau reintegrare socială (pentru copiii care rămân
în propria familie pe perioada acordării serviciilor sau realizării
intervenţiilor).
Pentru protecția copilului maltratat se pot lua următoarele măsuri:
-menținerea în familie și supravegherea acestuia de către serviciul
public specializat;
-luarea unei măsuri de protecție de tip familial ce constă în
:încredințarea sau plasamentul unei familii sau persoane ori unui asistent
maternal;
- încredințarea sau plasament serviciului public specializat sau unui
organism privat autorizat.

7