IZVOARE ROMÂNEùTI – MOLDOVA

ION NECULCE

O SAM[ DE CUVINTE
ce sunt auzite din om în om, de oameni vechi úi bătrâni,
úi în létopisăĠu nu sunt scrise, ce s-au scris aicea,
după domniia lui ùtefăniĠă vodă, înaintea domniii Dabijii vodă.
Decii, cine va ceti úi le va créde, bine va fi,
iară cine nu le va créde, iară va fi bine;
cine, precum îi va fi voia, aúia va face

aci[alo] 1. Dragoú vodă, aúa povestescu oamenii cum că, dacă au

descălecat ğara Moldovii, au descălecat târgul Sirétiului. ùi i-au
fost scaonul domnii[i] sale acolo. ùi au făcut zamcă, cetate de
pământ, úi în zamcă case domneúti úi lângă zamcă bisérică de piiatră. ùi
hramul bisericii iaste Sf[â]nta TroiĠe, caré úi până astăzi iaste úi să slujaúte
Sfânta Liturghie. Iar doamna lui Dragoú vodă, aúa povestescu oamenii acei
de locu, de la târgul Sirétiului, cum să fie fost de lége sască. ùi au făcut úi ia
o bisérică de piatră, săsască, mai depărtiúor de la zamcă, spre târgu, căriia
bisérici săseúti îi sta zidurile úi până în zioa de astăzi. ùi aúa, domnul Dragoú
vodă, duminicile úi la sărbători, mergea la bisérica cea creútiniască, care era
de dânsul zidită úi doamna iarăúi mergea la bisérica cea săsască, care era de
dânsa zidită. Mai aflatu-s-au úi o bisérică de lemnu, făcută iarăú de Dragoú,
la VolovăĠ, lângă episcopie RădăuĠilor, pre care biserică o au mutat dintru
acel locu ùtefan vodă cel Bun la mănăstiré la Putna. ùi iaste hramul biséricii
Vovedenie. ùi au zidit ùtefan vodă la VolovăĠu altă biserică, de piatră, vrând
ca să facă evlaviia mănăstirii Putnii, ca să să chieme acéia întâi, fiind acea
biserică mai de demult decât alte mănăstiri a lui Alexandru vodă cel Mare.
II. (1) ùtefan vodă cel Bun, luund domniia Moldovii, úi viind turcii în
zilele lui să triacă în Moldova, la GălaĠi, i-au bătut foarte rău pre turci úi au
luat úi Cetatea Albă úi Chiliia de la turci. Apoi, mai pe urmă iar, li-au luat
turcii acéste doao cetăĠi. ùi în câteva rânduri s-au bătut ùtefan vodă cu turcii.
Iar când s-au bătut la Războieni, atuncea s-au aúezat turcii cu ùtefan vodă.
ùi li-au dat hotar úi olat Bugiacul úi au făcut pace. ùi turcii apoi au adus
tătarî din Crâm úi i-au aúezat în Bugiac, carii stau úi până astăzi, precum au
aúezat úi la Hotin lipcani.
III. (2) ùtefan vodă cel Bun multe războaie au bătut. ùi aúia să aude
din oameni véchi úi bătrâni, că, câte războai au bătut, atâte mănăstiri cu
99
ùTEFAN CEL MARE ùI SFÂNT – PORTRET ÎN CRONICĂ

biserici au făcut.
IV. (3) ùtefan vodă cel Bun, când s-au apucat să facă mănăstirea
Putna, au tras cu arcul ùtefan vodă dintr-un vârvu de munte ce iaste lângă
mănăstiré. ùi undé au agiunsu săgiata, acolo au făcut prestolul, în oltariu. ùi
iaste mult locu de unde au tras până în mănăstiré. Pus-au úi pre trii boerenaúi
de au tras, pre vătavul de copii úi pre doi copii din casă. Decii, undé au căzut
săgiata vătavului de copii, au făcut poarta, iar undé au căzut săgiata unui
copil din casă, au făcut clopotniĠa. Iar un copil din casă zicu să fie întrecut
pe ùtefan vodă úi să-i fie căzut săgiata într-un deluúel ce să chiamă Sion, ce
iaste lângă mănăstiré. ùi iaste sămnu un stâlpu de piiatră. ùi zic să-i fie tăiat
capul acolo. Dar întru adevăr nu să útie, numai oamenii aúia povestescu.
Fost-au úi biséricucé de lemnu întru acel deluúel úi s-au răsipit, fiind de
lemnu. ùi aúia au fost făcut mănăstirea de frumoas[ă], tot cu aur poleită,
zugrăvala mai mult aur decât zugrăvală, úi pre dinlăuntru úi pre denafară, úi
acoperită cu plumbu. ùi zicu călugării să fie fost făcut úi sfeúnicile céle mari
úi céle mici úi policandru úi hora tot prisne de argint, úi pe urmă să li fie luat
un domnu úi să fie făcut alteli de spije, care li-am apucat úi noi. Iar
strâcându-s[ă] un clopot mare la mănăstiré úi făcând călugării clopotul a doa
oară, au pus acéste toate ce scriu mai sus în clopot, ca să fie mai mare.
(4) Lăsat-au ùtefan vodă cel Bun la mănăstirea Putna, după moartea
lui, arcul lui úi un păhar, ce vorbiia călugării la mănăstiré că iaste de iaspis,
ce era în chipul marmurii albe úi al farfurii[i], ca să fie întru pomeniré la
sfânta mănăstiré. ùi arcul l-au fost trăgând cu vârtej. ùi la vremea lui
Costantin Cantemir vodă, fiind răscoale, au vinit niúte căzaci cu léúi, cu
moldovéni joimiri, vrând ca să jecuiască ce ari găsi în mănăstiré. Decii, fiind
un turnu cu bună tăriie, nu putea să jecuiască. Decii, au zis călugărilor să
dea turnul, că nu vor lua a mănăstirii nemică. Iar călugării, necrezind, nu
vrea să dea turnul. Iar acei căzaci cu léúi úi cu moldovéni îndată au aprinsu
mănăstirea; iar călugării, văzind că aprind mănăstirea, îndată au dat turnul.
Atuncea, îndată, având puúci de apă, acei căzaci, léúi úi moldovéni au stânsu
focul. Decii, atuncea au jecuit tot din turnu ce au fost a boiari úi a neguĠitori,
iar a mănăstirii n-au luat nemică, fără numai arcul lui ùtefan vodă. Iar
păharul au fost până la a triia domniie a lui Mihai RacoviĠă vodă. ùi
scoĠindu-l din turnu un egumen, pre anumé Misail ChisiliĠă, úi vrând să să
făliască, au băut la masă cu acel păhar a lui ùtefan vodă, cu niúte slugi
boereúti, ce era zlotaúi. ùi, bând mult cu acel păhar, s-au înbătat. ùi, fiind
béĠi, au stricat un lucru scumpu domnescu úi de minuné, ca acela.
V. (5) ùtefan vodă cel Bun, bătându-l turcii la Războieni, au mărsu să

100
 IZVOARE ROMÂNEùTI – MOLDOVA

între în cetatea NiamĠului. ùi fiind mumă-sa în cetate, nu l-au lăsat să între úi

i-au zis că pasirea în cuibul său piiare. Ce să s[ă] ducă în sus, să strângă
oaste, că izbânda va fi a lui. ùi aúea, pe cuvântul mâne-sa, s-au dus în sus úi
au strânsu oasté.
(6) Iară înpăratul turcescu au vinit cu toată puterea lui la cetatea
NiamĠului. ùi au suit puúcile deasupra unui munte pre despre Moldova. ùi au
început a bate cetatea NiamĠului foarte tare. Iar pre acéia vréme era un
niamĠu închis în cetaté. ùi, văzind că bat cetatea, au zis păzitorilor să spue
mumei lui ùtefan vodă să-l sloboadă de la închisoaré, din temniĠă, pre
dânsul, că el va mântui cetatea de acel greu. Decii, slobozindu-l pre acel
niamĠu de la închisoaré, s-au úi apucat acel niamĠu de au îndreptat puúcile
din cetaté asupra turcilor, undé sta acolo în munte de avea nevoie cetatea. ùi
au úi lovit în gura unii puúci turceúti, de au sfărmat-o. ùi au început a bate în
corturile turcilor, cât úi boldul de la cortul înpăratului l-au sfărmat. Decii,
n-au mai putut sta turcii întru acel vârvu de munte, de unde avea cetatea
nevoie, ce numai li-au căutat a să da în laturi de la acel locu.
(7) Iară ùtefan vodă, mergând de la cetatea NiamĠului în sus, pre
Moldova, au mărsu pe la VoroneĠ, undé trăiia un părinte sihastru, pre anumé
Daniil. ùi bătând ùtefan vodă în uúia sihastrului, să-i descuie, au răspunsu
sihastrul să aútepte ùtefan vodă afară până ú-a istovi ruga. ùi după ce ú-au
istovit sihastrul ruga, l-au chiemat în chilie pre ùtefan vodă. ùi s-au
ispoveduit ùtefan vodă la dânsul. ùi au întrebat ùtefan vodă pre sihastru ce
va mai face, că nu poate să să mai bată cu turcii; închina-va Ġara la turci, au
ba? Iar sihastrul au zis să nu o închine, că războiul iaste a lui. Numai, după
ce va izbândi, să facă o mănăstiré acolo, în numele Sfântului Gheorghie, să
fie hramul biséricii. Decii, au úi purces ùtefan vodă în sus pe la CernăuĠi úi
pre la Hotin úi au strânsu oastea, féliuri de féliuri de oameni. ùi au purces în
gios. Iar turcii, înĠălegând că va să vie ùtefan vodă cu oaste în gios, au lăsat
úi ei cetatea NiamĠului de a o mai bate úi au început a fugi spre Dunărea. Iar
ùtefan vodă au început a-i goni în urmă úi a-i bate, până i-au trecut de
Dunăre. ùi întorcându-s[ă] înapoi ùtefan vodă, s-au apucat de au făcut
mănăstirea VoroneĠul. ùi au pus hramul biséricii Sfântul Gheorghie.
VI. (8) ùtefan vodă cel Bun, când s-au bătut cu Hroit ungurul, precum
zicu unii la Caúen, iar létopisăĠul scrie că s-au bătut la Schéia pe Siretiu, au
fost căzut calul cu ùtefan vodă în războiu. Iară un Purice aprodul i-au dat
calul lui. ùi nu putea în grabă încăleca ùtefan vodă, fiind om micu. ùi au zis
Purice aprodul: „Doamne, eu mă voi face o moviliĠă, úi vino de te sui pe
mine úi încalecă”. ùi s-au suit pe dânsul ùtefan vodă úi au încălecat pre cal.

101
ùTEFAN CEL MARE ùI SFÂNT – PORTRET ÎN CRONICĂ

ùi atuncea au zis ùtefan vodă: „Sărace Purece, de oi scăpa eu úi tu, atuncea

Ġi-i schimba numeli din Purice, Movilă”. ùi au dat Dumnezeu úi au scăpat
amândoi. ùi l-au úi făcut boiar, armaú mare, pre Purece. ùi dintru acel Pureci
aprodul s-au tras niamul Moviléútilor, de au agiunsu de au fost úi domni
dintru acel niam. Dar úi aprozii atuncea nu era din oameni proúti, cum sunt
acum, ce era tot ficiori de boiari. ùi portul lor: era înbrăcaĠi cu úarvanale, cu
cabaniĠe. Aúea trebuia úi acum să să afle slugi, să slujască stăpânului, úi
stăpânul să miluiască pre slugă aúea.
VII. (9) Când au aúezat pacé ùtefan vodă cel Bun cu léúii, fiind Ion
Tăutul logofăt mare, l-au trimis sol la léúi. ùi au dăruit craiul leúescu
Tăutului acéste sate la marginé: Câmpul Lungu rusăscu, Putila, Răstoaceli,
VijniĠa, Ispasul, Miliia, Vilavcea, Carapciul, Zamostiia, VascăuĠii, Voloca.
Toate acéste li-au dăruit craiul leúescu Tăutului logofătului. ùi au pus hotar
apa Cirimuúul, întru o duminică diminiaĠa.
VIII. (10) ùtefan vodă cel Bun, vrând să margă la bisérică întru o
duminică diminiaĠa, la liturghie, în târgu în Vasluiu, úi eúind în polimari la
curĠile domneúti ce era făcute de dânsul, au auzit un glas mare de om
strigând să aducă boii la plug. ùi mirându-s[ă] ce om iaste acela să are
duminica, úi îndată au trimis în toate părĠile, ca să-l găsască pre acel om, să-l
aducă la dânsul. ùi l-au aflat pre om în sus, pre apa Vasluiului, cale de patru
ceasuri, arând la o movilă ce s[ă] chiiamă acum Movila lui Purcel. Că pe
acel om încă îl chiema Purcel. ùi ducându-l pre acel om la ùtefan vodă, l-au
întrebat ùtefan vodă: el au strigat aúia tare, úi pentru ce ară duminica? El au
zis că au strigat el, să aducă boii la plug, úi ară duminica, că iaste om sărac,
úi într-alte zile n-au vrut frate-său să-i dea plugul, úi acum duminica i-au dat.
Decii, ùtefan vodă au luat plugul fratelui celui bogat úi l-au dat fratelui celui
săracu, să fie a lui.
IX. (11) ùtefan vodă cel Bun úi cu fiiul său, Bogdan vodă, de multe ori
au avut războaie cu léúii. ùi multe robii au făcut în ğara Leúască, cât au pus
pe léúi în plug de au úi arat cu dânúii, de au sămânat ghindă, de au făcut
dumbrăvi pentru pomeniré, ca să nu s[ă] mai acolisască de Moldova:
Dumbrava Roúiie la Botăúeni úi Dumbrava Roúiie la Cotnari úi Dumbrava
Roúiie mai gios de Roman. ùi léúii încă nu tăgăduescu, că scrie úi în cronica,
în létopisăĠul lor. Numai mă mier de Miron logofătul cum au acoperit acest
lucru de nu l-au scris. ùi aúia vorbăscu oamenii, că, când au fost arând cu
dânúii, cu léúii, i-au fost înpungând cu strămurările, ca pre boi, să tragă. Iar
ei să ruga să nu-i înpungă, ce să-i bată cu biciuúcile; iar când îi bătea cu
biciuúcile, ei să ruga să-i înpungă.

102
 IZVOARE ROMÂNEùTI – MOLDOVA

X. (12) Când au murit ùtefan vodă cel Bun, au lăsat cuvânt fiiului său,
lui Bogdan vodă, să închine Ġara la turci, iar nu la alte niamuri, căci niamul
turcilor sunt mai înĠălepĠi úi mai putérnici, că el nu o va putea Ġinea Ġara cu
sabiia, ca dânsul.
XI. (1) După ce au luat Bogdan vodă domniia, au úi triimis pre Tăutul
logofătul sol la turci, când au închinat Ġara la turci. ùi aúea vorbăscu oamenii,
că l-au pus viziriul de au úezut înaintea viziriului pre măcat, úi n-au fost având
mestei la nădragi; că, trăgându-i cibotile, numai cu colĠuni au fost încălĠat. ùi
dându-i cahfe, nu útiia cum o va bea. ùi au început a închina: „Să trăiască
înpăratul úi viziriul!”. ùi închinând, au sorbit felegianul, ca altă băutură.

LETOPISE\UL \[RÂI ROMÂNE]TI ]I A \[RÂI MOLDOVEI.

De viaĠa a prealuminaĠilor domni ce-au stăpânit întru acéste 2 Ġări,
úi ce s-au lucrat în dzilele lor, úi a părĠilor streine,
care să megieúesc cu acéste Ġări,
pre largu adunate den multe létopiseĠe úi cu bună îndreptare alcătuit,
precum să véde
(Cronica paralelă)

Aicea ne întoarcem iar la rândul istoriei noastre

1456.
ntr-acestu an, domnind Pătru vodă Aron Ġara, iată au venit ùtefan
vodă, ficiorul lui Bogdan vodă, asupra lui úi cu războiu au gonit
pre Pătru vodă Aron din scaon, după ce au domnit ani 2.

VALAHIA

6985, 1477. Domn 10. Domnie 10. ğăpăluú vodă 1

Acestu domnu au avut mare războiu cu bătrânul ùtefan vodă, domnul

Moldovii, la Râmnicul Sărat. ùi fu biruit ğăpăluú vodă, cât úi pre dânsul

103