Cărțile reprezintă o moștenire pe care numeroși scriitori, artiști, savanți le lasă omenirii cu

scopul informării, deschiderii mintii și a sufletului. Este un lucru binecunoscut faptul că, de-a
lungul istoriei, nu toate cărțile concepute au ajuns să fie tipărite, iar multe dintre manuscrisele
vechi au fost pierdute.
În opinia mea, conservarea cărților reprezintă o prioritate care ar trebui luata în considerare de
fiecare biblioteca și posesor de cărți, mai ales când vine vorba de unele rare.
În primul rand, O bună politică de prezervare trebuie să garanteze accesibilitatea la informaţie
şi să minimalizeze degradările documentelor. Prezervarea este sinonimă cu conservarea
preventivă, al cărei obiectiv este de a pune în practică un ansamblu de măsuri pentru a diminua
riscul de apariţie a degradărilor: controlul mediului, întreţinerea regulată, protecţia colecţiilor
prin utilizarea de sisteme de monitorizare, confecţionarea de documente de substituţie (pentru a
scoate din circulație documentele cerute frecvent).
Pe de alta parte, unele cărți și documente se aflta într-un stadiu atât de avansat al degradării
încât singura alternative care permite conservarea lor este digitalizarea. Cele două avantaje
majore ale liniei de digitizare sunt productivitatea foarte ridicată şi menţinerea integrităţii fizice a
cărţii supuse procesului de digitizare. Manipularea documentelor, transferul şi digitizarea lor sunt
automate, asigurându-se prezervarea fidelă a conţinutului informaţiei precum şi a formei
originale a documentului indiferent de tipul acestuia (cărţi, reviste, colecţii de ziare)
În concluzie prezervarea cărților este un aspect important, de luat în considerare și executat
fie prin conservarea preventiva a cărților prin întreținere regulate sau prin digitizarea acestora.