Geanina-Luminiţa Vatamanu

DESIGNUL SINERGETIC,
stringentă necesitate
a mileniului III

Iaşi, ianuarie, 2013

1
Motto

"Când un om reuşeşte să facă ceva ce i-a solicitat mult efort, în

el începe să lucreze trufia. Cel ce slăbeşte, se uită cu dispreţ la graşi, iar
cel ce s-a lăsat de fumat răsuceşte nasul dispreţuitor cînd altul se
bălăceşte, încă, în viciul său. Dacă unul îşi reprimă cu sârg sexualitatea,
se uită cu dispreţ şi cu trufie către păcătosul, care se căzneşte să scape
de păcat, dar instinctul i-o ia înainte! Ceea ce reuşim, ne poate spurca
mai ceva decât păcatul însuşi. Ceea ce obţinem se poate să ne dea peste
cap reperele emoţionale în aşa manieră încât se umple sufletul de
venin.
Banii care vin spre noi ne pot face aroganţi şi zgârciţi, cum
succesul ne poate răsturna în abisul înfricoşător al patimilor sufleteşti.
Drumul către iubire se îngustează cînd ne uităm spre ceilalţi de la
înălţimea vulturilor aflaţi în zbor. Blândeţea inimii se usucă pe vrejii de
dispreţ, de ură şi de trufie, dacă sufletul nu este pregătit să primească
reuşita sa cu modestia şi graţia unei flori. Tot ce reuşim pentru noi şi ne
aduce energie este menit a se întoarce către aceia ce se zbat, încă, în
suferinţă şi-n păcat.
Ochii noştri nu sunt concepuţi pentru dispreţ, ci pentru a
exprima cu ei chipul iubirii ce se căzneşte să iasă din sufletele noastre.
Succesele nu ne sunt date spre a ne înfoia în pene, ca în mantiile
statuilor, ci pentru a le transforma în dragoste, în dezvoltare şi în
dăruire pentru cei din jur.
Dacă reprimi foamea în timp ce posteşti, foamea se va face tot
mai mare. Mintea ta o să viseze mîncăruri gustoase şi alese, mintea o
să simtă mirosurile cele mai apetisante chiar şi în somn, pentru ca, în
ziua următoare, înebunită de frustrare, să compenseze lipsa ei printr-un
dispreţ sfidător faţă de cel ce nu posteşte. Atunci, postul devine prilej de
trufie, de exprimare a orgoliului şi a izbânzii trufaşe asupra poftelor.

2
Dar, dincolo de orice, trufia rămâne trufie, iar sentimentul frustrării o
confirmă.
Dacă ai reuşit în viaţă, nu te agăţa de nereuşitele altuia, pentru
a nu trezi în tine viermele cel aprig al orgoliului şi patima înfumurării.
Reuşita este energia iubirii şi a capacităţii tale de acceptare a vieţii, dar
ea nu rămâne nemişcată, nu este ca un munte sau ca un ocean.
Îngâmfarea şi trufia reuşitei te coboară, încetul cu încetul de pe soclul
tău, căci ele desenează pe cerul vieţii tale evenimente specifice lor.
Slăbeşte, bucură-te şi taci! Lasă-te de fumat, bucură-te şi taci!
Curăţă ograda ta, bucură-te de curăţenie şi lasă gunoiul vecinului acolo
unde vecinul însuşi l-a pus. Căci între vecin şi gunoiul din curte există o
relaţie ascunsă, nişte emoţii pe care nu le cunoşti, sentimente pe care
nu le vei bănui vreodată şi cauze ce vor rămâne, poate, pentru
totdeauna ascunse minţii şi inimii tale.
Între omul gras şi grăsimea sa există o relaţie ascunsă. O
înţelegere. Un secret. Un sentiment neînţeles. O emoţie neconsumată.
O dragoste respinsă. Grăsimea este profesorul grasului. Viciul este
profesorul viciosului. Şi, în viaţa noastră nu există profesori mai severi
decît viciile şi incapacităţile noastre.
Acum ştiu, ştiu că orice ură, orice aversiune, orice ţinere de
minte a răului, orice lipsă de milă, orice lipsă de înţelegere, bunăvoinţă,
simpatie, orice purtare cu oamenii care nu e la nivelul graţiei şi
gingăşiei unui menuet de Mozart ... este un păcat şi o spurcăciune; nu
numai omorul, rănirea, lovirea, jefuirea, înjurătura, alungarea, dar
orice vulgaritate, desconsiderare, orice cautătură rea, orice dispreţ,
orice rea dispoziţie este de la diavol şi strică totul. Acum ştiu, am aflat şi
eu... "

Nicolae Steinhardt - „Acum ştiu, am aflat şi eu”

3
CUPRINS
CAPITOLUL I. UNDE A DERAIAT DESIGNUL?.......................................... 5

I.1. Designul clasic - randament funcţional, aspect agreabil,

cost minim.................................................................. 5
I.2. Avatarurile unei profesii: arta de a fi designer................... 8
I.3. Responsabilitate şi demers etic în design.......................... 11
Studii de caz: ............................................................. 15
Cazul I. Uniformizarea, depersonalizarea,
stereotipia industriei Hello Kitty................................ 15
Cazul II. Isteria inimii dezumanizante:
campania Maggi......................................................... 21
Cazul III. Dreptul de a decide pentru sine și identificarea
cu fenomenul: campania fumat/antifumat................. 25
Cazul IV. Iluzia lui „a arăta” vs. „a fi”......................... 29

CAPITOLUL II. CE A UITAT DESIGNUL?................................................. 35

II.1. Designul dincolo de materie: teorii despre viu și corpul
uman......................................................................... 35
II.2. „Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi” – un precept
sinergic de viaţă pentru designer................................ 43

CAPITOLUL III. CUM ESTE DESIGNUL VIITORULUI................................ 50

III.1. Designul, restaurator moral al umanităţii....................... 50
III.1.1. Designul, poartă transcedentă către lumea
imaginativ-creativă.................................................... 55
III.1.2. Designul, stimulent psihologic educativ al
mentalului individual şi colectiv................................ 59
III.1.3. Designul, optimizator etic permanent al stării de
sănătate.................................................................... 65
III.2. Designul sinergetic......................................................... 73
III. 2.1. Designul sinergetic biofotonic........................ 77
III. 2.2. Designul sinergetic – stringentă necesitate
conformă viitorului armonios al vieţii........................ 83

4
 CAPITOLUL I
UNDE A DERAIAT DESIGNUL?

I.1. Designul clasic - randament funcţional, aspect

agreabil, cost minim

În 1861 la Londra, William Morris fondează “Societatea

Morris, Marshall si Faulkner pentru producția artistică a obiectelor
casnice”. Morris, adept și el al teoriei lui John Rukin potrivit căreia
arta trebuie să slujească masele nu elitele de rafinați, reușește să
creeaze o amplă mișcare în a doua jumătate a secolului al XIX-lea
ce avea să influențeze asupra arhitecturii și artelor ce au stat la
baza Artei 1900, funcționalismului și designului industrial mondial
viitor. Era timpul și constituia un mare progress al epocii.
Designul, ca orice formă de artă, poate fi un instrument de
propagandă a unei ideologii politice și sociale (fascism). Art
Nouveau (Jugendstil, Stile Liberty, Arta 1900, Modern Style,
Sezession) a sfârșitului de secol al XIX-lea și începutului de secol al
XX-lea (prima decadă) s-a afirmat ca reacție la eclectismul istoricist
al arhitecturii și artei decorative de sec. XIX și la tendința de
uniformizare și sărăcire formală a obiectelor în producția
industrială de larg consum. Avea două variante stilistice principale:
linie sinuoasă, ondulată, cu caracter organicist, metoforic, vegetal
5
(Hector Guimard, Emile Gallé, Henry van de Velde, Louis Comfort
Tiffany) și formula geometrizată (Charles Rennie Mackintosh –
arhitect si designer de mobilier, Josef Hoffman), iar scopul era
răspândirea frumosului în toate mediile cotidianului.
Adrian Forty în “Objects of Desire” amintește că aproape
toată literatura de specialitate din ultimii cincizeci de ani ne induce
ideea că principala funcție a designului este să dea formă
frumoasă lucrurilor. Alte câteva studii sugerează că designul este o
metodă aparte de a rezolva problemele și că numai în mod
ocazional designul se află în conexiune cu termenul de profit.
Societatea de consum a exploatat, pur și simplu, noțiunea de
design lipsind-o astfel de sensul primar, tocmai pentru a face un
produs să se vândă prin “calitatea” care-l separă de un altul, și
anume “designul”. Pe fondul teoretic greșit preluat și intrepretat
subiectiv în sens comercial al designului democratic, produsele
realizate în masă invadează rafturile magazinelor și sunt infiltrate
subliminal în subconștientul consumatorilor tocmai prin falsa idee
de “produse cu design de calitate la prețuri mici pentru toți”.
Designul devine astfel o strategie de creștere a vânzărilor. Este
designul perceput ca ideologie a consumului.
În anii ’70 ai secolului trecut, designerul Victor Papanek
dădea o definiţie scurtă şi la obiect a acestei discipline: „designul
este efortul conştient şi intuitiv de a impune o ordine”1. Fiind
fundamental pentru orice activitate umană, putem numi design tot
ceea ce facem, aproape întotdeauna, de la gândirea unei acţiuni
până la punerea ei în fapt. A fi în pas cu timpurile contemporane şi

1
Victor Papanek, Design pentru lumea reală, Editura Tehnică, Bucureşti, 1997,
p. 19
6
situaţiile vieţii este condiţia unui răspuns concordant pe care
designerul îl dă lumii externe, iar activitatea acestuia înseamnă „a
fi conform cu” sau „a se adapta la”. Forty analizează termenul din
perspectiva socio-psihologică a influenței designului asupra
modului în care oamenii gândesc. Când cineva declară “îmi place
designul (unui anume obiect)”, aserțiunea implică tacit noțiunea de
frumusețe și o serie de judecăți estetice din aceeași familie, emise
pe această bază.
Dar designul înseamnă cu mult mai mult. Mult mai rar s-a
vorbit despre design ca despre un mijloc de transmitere a ideilor și
de rezolvare a problemelor. Valoarea produsului de design este
dată de valoarea estetică, funcţională şi morală a acestuia, de
punerea în acord, de apreciere, de acceptare sau respingere a unei
realităţi umane sau a unor deziderate legate de convieţuirea
umană şi de scopurile vieţii.
Parametrii etici şi profesionali luaţi în vedere pe termen
mediu şi îndelungat întră în faza de cercetare şi documentare, de
„punere a problemelor”: cui se adresează? sunt adevărate
necesităţi? ce material este optim? care sunt potenţele noului
material? este periculos? care este forma optimă pentru capacităţi
performante? care sunt factorii dăunători mediului? care este
perioada de refacere a echilibrului ecosistemului? dar asupra
societăţii şi implicit asupra omului? cui se adresează concepţia?
care este efectul noilor tehnologii (informatice, de comunicare,
procedee industriale)? care este necesarul simplificării? dăunează
aceasta exploatării? vor surveni implicaţii emoţionale? dăunează
psihicului? e soluţia o tendinţă pe termen scurt/lung? care va fi

7
impactul pe piaţă în privinţa soluţiilor individuale /universale? are
defecte ascunse?... iar lista continuă.

I.2. Avatarurile unei profesii: arta de a fi designer

Există opinia că a fi creator de forme (şi aici includ formele

industrale, logo-urile şi întregul pachet de identitate vizuală, sigla şi
pictograma, formele accesorizante şi fashion, amenajările) este
asemănătoare cu a fi scriitor: nu necesită decât simţ estetic,
precum şi dorinţa de a o face. Atâta timp cât de rezultatul obţinut
beneficiază însuşi creatorul, lucrurile sunt clare şi binevenite. Mai
mult ca în alte domenii, diletantismul poate fi chiar periculos. Dacă
se crează pentru societate, profesionalismul în design presupune
cunoştinţe de rezistenţa materialelor, a tehnologiilor de obţinere,
ergonomie, marketing, proiectare, calităţi de lider şi capacitate
previzionară.
Există designeri specializaţi pe formă artistică, obiectul
având rol decorativ. În orice caz, creatorul lipsit de cunoştinţe
tehnologice şi ştiinţifice se dovedeşte a fi la fel de puţin preferabil
ca cel lipsit de cultură artistică. Cea mai importantă îndemânare pe
care un designer o aduce în munca sa este abilitatea de a
recunoaşte, de a izola, de a defini şi de a rezolva probleme.
Designerul se defineşte ca persoană conştientă de
importanţa socială a fiecărei forme noi lansate pe piaţă; obiectele
produse sunt chemate să fie perfect funcţionale, să nu prezinte
riscuri beneficiarului, să introducă un plus de confort şi frumuseţe
8
şi, mai ales, un plus de ordine (Fig. 1.) El este predispus noului,
soluţionărilor creative. Gândirea sa este divizată în mai multe
categorii: una analitică, una raţională, una rutinală şi o alta (şi cea
mai importantă în cazul de faţă) este cea creativă. Gândirea
creativă poate surveni în urma unei sclipiri de geniu într-un
moment de revelaţie, în somn sau nu (creativitate spontană) sau în
urma unui travaliu sistematic (creativitate sistematică).

Fig. 1. Schemă de gândire a unui designer (punerea problemei)

Faptul că un obiect de design industrial se cere să fie cât

mai uşor de folosit, manevrat, manipulat; să ofere maximum de
confort, sau randament posibil la momentul respectiv; să necesite
minimum de efort pentru realizare, întreţinere ori funcţionare, nu
9
presupune şi excluderea consecinţelor apariţiei pe piaţă a acelor
obiecte. Există, totuşi, diferite tipuri de consecvenţialităţi care
depind de tipurile de consecinţe relevante în evaluarea morală pe
termen lung a acţiunii întreprinse de designer şi, mai apoi, de
întreaga echipă de producţie şi marketing. Satisfăcând toate aceste
condiţii, obiectul va trebui să aibă, totodată, o înfăţişare cât mai
plăcută şi să servească trebuinţelor umane, în scopul binelui.
Doar că, în virtutea producţiei tot mai abundente, a dorinţei
exagerate de acumulare de bunuri materiale, apare şi riscul
poluării, depopulării etologice, a dezastrelor naturale provocate
inconştient prin exploatări iraţionale. Întreaga istoriografie
modernă şi contemporană vrea să dea dovadă de o ţinută de viaţă
mai sigură, de un „ideal” mai sigur. Obosită, surpă rolul de critic şi
capătă, în acest fel, doar rolul de creator. „Eu simt că ideile se
găsesc din belşug şi sunt ieftine şi că este greşit să faci bani pe
seama nevoilor altora. Eu am avut norocul să-i pot convinge pe
mulţi dintre studenţii mei să accepte acest punct de vedere”–
spunea designerul Victor Papanek, cel care a modelat mentalităţi a
zeci de generaţii de studenţi americani ai artelor aplicate.
Lui îi părea nedrept să amâne difuzarea designului unei
jucării terapeutice utile unor copii cu handicap locomotor o
perioadă îndelungată, până la obținerea unui drept de autor, de
exemplu. „Dacă o agenţie, de oriunde, ne scrie, studenţii mei vor
trimite toate instrucţiunile gratis. Eu însumi încerc să fac acelaşi
lucru”.
Analizând modul de gândire european care a luat o
orientare greşită spre profit imediat, trafic de patente şi
hiperproducţie, pare a fi etic şi de bun augur să ne gândim dacă nu
10
ar fi chiar indicat să ne întoarcem cu cinci-şase decenii în urmă,
relegând astfel firul activităţii de design după modelul învăţăturilor
date de şcoala lui Papanek.

I.3. Responsabilitate şi demers etic în design

Filosofia creştină consideră divinitatea ca fiind creatoarea şi

coordonatoarea lumii şi a omului. Punctul de vedere teologic legat
de doctrina liberului arbitru - care e o problematică etică, poate fi
rezumat astfel: prin liberul său arbitru, omul îşi supune viaţa
scopului suprem ce i-a fost propus, subordonându-i ierarhic toate
scopurile inferioare2. De aici rezultă că nici omul şi nici lumea sa nu
sunt libere. Singura formă de libertate a omului ar rămâne
libertatea intelectului prin conştientizarea limitelor. Adevărata
libertate nu vine decât prin har, omul fiind liber numai atunci când
nu este obligat să aleagă.
N. Hartman susţinea că, din punct de vedere teleologic în
etică duce la negarea libertăţii morale a omului şi la afirmarea
necesităţii. Intelectul converteşte necesitatea în libertate prin
înţelegerea adecvată a naturii divine. Astfel, omul devine liber în
Dumnezeu. Sfântul Vasile cel Mare şi mai apoi Sfântul Augustin
recunosc omului liberul arbitru, adică libertatea de a alege între
posibilităţile ce i se oferă. Răul şi eroarea sunt alegeri greşite de
care omul este direct responsabil. Exercitarea libertăţii presupune
şi manifestarea responsabilităţii. Responsabilitatea presupune

2
Nicolai Berdiaev, Despre menirea omului, Editura Aion, Oradea, 2004, p. 109
11
asumarea consecinţelor alegerilor personale, ale propriilor fapte.
Responsabilitatea este caracteristica principala a existenţei umane
în aceste timpuri. Omul însuşi este responsabil faţă de propria-i
libertate.
În societăţile contemporane, dezvoltate, situaţia nu mai
este aceeaşi. Axiomele morale sunt mai rare, deoarece există
mereu mai multe unghiuri din care putem privi chestiunile morale.
Răspunsurile nu mai sunt unice. Designerii se confruntă cu un
pluralism de criterii ale moralităţii, cu un fel de pluricentrism de
structură-păianjen, care dă sentimentul de pulverizare a valorilor şi
a metodelor de a aprecia ceea ce este bine şi rău. În faţa acestei
multitudini de morale, reflecţia şi cercetarea etică devin imperios
mai active. Ele se dovedesc chiar indispensabile, în măsura în care,
într-o societate în curs de globalizare, se pune problema
intermedierii coabitării mai multor sisteme de valori, care, mai
demult, se ignorau şi aveau prea puţine ocazii de a se confrunta în
cotidian. Omenirea nu mai trăieşte guvernată de o morală
singulară, capabilă să domine şi să controleze totul. Dimpotrivă, de
acum înainte, confruntarea se face cu mai multe puncte de vedere,
cu mai multe nuclee de judecată. Provocarea actuală a creatorilor
de design constă în a le face să se întâlnească, în a căuta un
echilibru între ele, în a propune soluţii care să poată suscita un
consens sau măcar un acord acceptabil pentru toate părţile
implicate. În acest sens, am putea afirma că noul scop al
deontologiei designului este, într-o oarecare măsură, acela de a
organiza convieţuirea diferitelor morale.
Designerul este responsabil de consecinţele imediate ale
acţiunilor sale. Victor Papanek pune în discuţie responsabilitatea
12
creării falselor nevoi umane. „Cea mai mare parte a designului
actual a satisfăcut numai pretenţii şi pofte evascente, în timp ce
nevoile autentice ale omului au fost adesea neglijate. Nevoile
economice, psihologice, spirituale, sociale, tehnologice şi
intelectuale ale fiinţei umane sunt de regulă mai dificil şi mai puţin
profitabil de satisfăcut decât dorinţele elaborate şi manipulate cu
grijă, insuflate de modă şi capricii”3.
În zilele noastre fericirea are înţelesul subiectiv de
mulţumire sau plăcere. Atunci când bogăţia, puterea, sănătatea
produc mulţumire, atribuirea termenului eudaimon nu trebuie, în
mod necesar, să implice şi sentimentul. O persoană poate fi numită
eudaimon „deoarece aceasta este bogată, puternică, are copii
sănătoşi”4. Dacă răspunsul kantian este cel al acţiunii conform
datoriei raţionale, în consens cu acceptarea drept axiome centrale
ale sistemului moral, imperativul categoric şi cel practic (varianta
deontologistă de tip kantian), răspunsul utilitarist se află aparent la
polul opus. Ceea ce trebuie să facem este să ne căutăm fericirea.
Ce face omul pentru a atinge fericirea ?
Dacă, de exemplu, minciuna este interzisă, ca imorală în
sine în cadrul celorlalte tipuri de etici, în consecinţialismul utilitarist
singurul lucru care ar permite interzicerea este faptul că ea
produce rău, nu fiindcă este rău în sine să minţi. Sunt socotite
morale nu toate consecinţele, indiferent de natura lor, ci doar
atunci:
a) când un act produce plăcere (perspectiva hedonistă);

3
Victor Papanek, op. cit., p. 27
4
Christofer Rowe, „Etica în Grecia antică”, în Tratat de etică, Peter Singer (ed.),
Editura Polirom, Iaşi, 2006, p. 152-153
13
 b) când un act conduce la dezvoltarea persoanei şi ajută la
dezvoltarea celorlalţi (perspectiva creştină);
c) când un act conduce la o satisfacţie dezirabilă5.
În teoriile antice despre morală, doar Epicur identifică
fericirea cu plăcerea. Socrate a adoptat o poziţie hedonistă. El
identifică utilul cu frumosul. Un obiect nu poate fi frumos dacă nu
este şi util; un obiect neornamentat, dar util, este frumos. Deşi
pare simplă şi naivă, concepţia lui Socrate introduce pentru prima
dată „practica socială” în estetică, prin această definire a
frumosului6. Satisfacţiile estetice contemporane ale omului
urmăresc deopotrivă utilul şi frumosul, mai ales când e vorba de
bunuri de larg consum, care, datorită specialistului estetician al
formei – designerul – au calităţi estetico-utilitare, dar fără a avea
pretenţia a fi toate obiecte de artă.
Prin metode şi tehnici complexe, implicând strategii
integrate îndelung studiate de specialişti, concerne şi companii
sunt tot mai adesea interesate de climatul emoţional al opiniei
publice, precum şi dispozitivele comunicaţionale prin care acestea
pot capta simpatia actorilor privaţi şi/sau susţinere la nivelul
deliberărilor publice. Această „pasiune popular-cotidiană” de
„corporalizare a stărilor de spirit” în „interpelări etice vădit
emoţionale” face să fie transpusă la „nivelul culturii
comunicaţionale publice” în „cadre” interpretative relativ
„raţionalizate”. Strategia de marketing politic se bazează tocmai pe

5
Peter McInerney, George Rainbolt, Ethics, Harper Collins Publishers, New
York, 1994, p. 46
6
Iulian Creţu, Marketing design, Casa Editorială Odeon, Bucureşti, 1996,
p. 84
14
o „informaţie emoţională” deja introdusă adânc în spaţiul „civil”
prin rădăcinile din „climatul emoţional cotidian”7, întocmai precum
reality-show, talk-show, big-brother - importuri europene ce şi-au
dovedit succesul emoţional în România.
În momentele de cotitură, de criză acută însă, apar tendinţe
de ruptură totală cu trecutul. Radicalismul extrem este pista pe
care alunecă oamenii însetaţi de înnoiri şi care şi-au pierdut
identitatea. Absorbiţi exclusiv de perspectiva viitorului, ei sunt
lipsiţi nu numai de interesul faţă de trecut, ci şi de simţul
necesităţilor reale ale epocii lor. Luaţi de valul brandurilor create
fals mediatic în campanii de promovare a unui produs, nu doar
tinerii ajung să se identifice cu ele. Nu pot fi trecute cu vederea
„generaţiile Coca-Cola", „generaţia PRO”, isteria „Urmează-ţi
inima şi câştigă”. Însuşi cuvântul brand desemnează şi înfierare,
stigmatizare!
Vom supune atenţiei câteva studii de caz din domeniul
designului actual, în ideea trezirii consumatorului din somnul
ignoranţei, al mercantilităţii, al alienării.

7
Nicolae Perpelea, Europa imaginată: evaluarea cognitivă a emoţiilor morale -
cercetare din cadrul proiectulului „Structurarea emoţională a spaţiului public”, a
Departamentului „Sociologia comunicării şi a spaţiului public” al Institutului de
Sociologie, Bucureşti,
http://www.socio-comunicare.ro/files/EUROPA%20IMAGINATA.pdf,
accesat 21 august 2010
15
 Cazul I
Uniformizarea, depersonalizarea, stereotipia industriei
Hello Kitty

Efortul contemporaneităţii de a lămuri nivelul şi rostul

prezenţelor estetice în producţia tehnică şi de bunuri de larg
consum constituie o necesitate rezultată chiar din amplificarea
procesului de sensibilizare a fiinţei umane, însoţită de ansamblul
cerinţelor economice ale epocii noastre.
Prin tradiţie şi datorită evoluţiei civilizaţiei, criteriul
economic - utilitar - funcţional acordă câştig de cauză serierii, iar
factorul estetic se constituie într-o decisivă pârghie a deplinei
„umanizări” obiectuale şi subiective. Factorul estetic introduce
astfel, în producţia materială, un coeficient calitativ de
individualitate la nivelul microseriilor şi ideal al fiecărui produs în
parte. Se poate aprecia că în confruntarea realului cu idealul uman
producţia industrială capătă o atenţie mereu sporită, în virtutea
locului mereu mai mare pe care-l ocupă în viaţa oamenilor
produsele fabricate. În conceptului de design Hello Kitty intră nu
doar ideea personajului imaginar desenat, ci întregul sistem de
marketing, acea industrie creativă din jurul „pisicuţei roz”.
Acest simpatic personaj a fost ilustrat pentru prima dată pe
o poşetuţă pentru fetiţe, de către Ikuko Shimizu în 1974 pentru
firma japoneză Sanrio. Un an mai târziu, responsabilitatea imaginii
i-a revenit designerului Yuko Shimizu. În 1976 părăseşte spaţiul
nipon spre a cuceri America. Designerii micuţei Hello Kitty au
reuşit să formeze o dezirabilă imagine mondială, o cultură
16
independentă şi originală, „dulce”- ca de acadea, într-o lume
cenuşie. Având create peste 400 de diferite şi unice caractere, cu o
reţea de 120 de magazine ale companei şi peste 3000 afiliate, ce au
adus un profit de peste 800 mil. $ în 2005 după promovarea
imaginii de către staruri de muzică şi cinema (Mariah Carey,
Carmen Electra, Mandy Moore, Paris Hilton, Ricky Martin), dar şi
de compania aviatică Eva Airlines, Sanrio Company este ambasador
Unicef în Japonia şi U.S.A.. Brandul (Fig.2.) special ales, jucăuş şi
inocent, drăgălaş, blând şi cochet atinge inimile atât copiilor mici,
cât şi adolescentelor visătoare, neexcluzând adulţii obosiţi de
praful urban şi stânsoarea rutinală a joburilor.

Fig.2.a. Hello Kitty face parte din curentul kawaii, specific anilor ’70

17
 Fig.2.b. Parcul Hello Kitty Harmony Land, Tokyo
( Design: Yuko Shimizu, 1970)

Creaţia de produs – aici intrând atât creaţia de serie largă

dar şi cea în serie mică, precum şi prototipul sau unicatul,
neexcluzând coafurile şi machiajul, amenajările de spaţii, creaţiile
grafice şi campaniile publicitare - este legată, fără îndoială, de
anumite contexte istorice şi cauzale, care îşi au rădăcinile în
manifestarea unor necesităţi politico-sociale specifice de aici. În
cazul creatorului de valori artistice, individualul este cel care
stimulează procesul de creaţie, propune ipoteze adecvate de lucru,
verifică execuţia.
În condiţiile afirmării societăţii industriale, producţia
cunoaşte un asemenea ritm, încât pe la sfârşitul secolului trecut se
18
ajunge în situaţia de a putea fi satisfăcute, virtual, toate cerinţele
existente faţă de un produs util. Preocuparea pentru valoare
estetică, acum, capătă noi dimensiuni.
„O examinare minuţioasă a oricărui obiect relevă, concret,
nivelul de inteligenţă, de îndemânare şi de înţelegere artistică a
poporului care l-a creat. Ar putea, de asemenea, releva climatul,
credinţa religioasă, sistemul de guvernare, sursele naturale,
structura economică şi nivelul realizărilor ştiinţifice şi culturale” 8.
Este aprecierea proiectantului american Richard Latham în legătură
cu faptul că produsele realizate în diverse ţări sunt intim legate de
mediul socio-cultural şi politic specific. Ele nu pot fi concepute,
aşadar, în afara determinării social-culturale a mediului, clasei,
grupului social, modei şi influenţei pe care creatorul o suportă, a
stadiului de dezvoltare a culturii şi educaţiei estetice generale şi
individuale.
Omul este o fiinţă socială, o fiinţă care doreşte să obţină
satisfacţii prin interraportare, prin manifestarea unui sistem social
structurat, capabil să răspundă nevoilor umane fundamentale. El
trăieşte făcând proiecte şi legând prietenii. Nevoile sale nu pot fi
considerate false, ci ele sunt reale, determinate social, raportate la
cultură. Nevoile de bază (hrană, reproducere, securitate,
apartenenţă, respect, autorealizare) nu pot fi decât „bune” sau, cel
puţin, neutre.
Problema este însă că dincolo de retorică se ascund
anxietăţi şi speranţe reale legate de ceea ce ar putea să facă (bun
sau rău) uniformizarea şi depersonalizarea. Omul aşteaptă în

8
Alexandru Dumitrescu, Design, Editura Printech, Bucureşti, 2000, p. 87
19
permanenţă schimbarea, mişcarea, înnoirea. O avalanşă colorată,
venită de peste ocean pare o revigorare a anonimiei. Laicizarea a
târât lumea modernă în agitaţie crescândă, fără nici o regulă sau
ţintă, înlocuind tradiţia naţională cu brandul.
O tendinţă, aspiraţie mai mult sau mai puţin vagă duce la
concepţii şi alegeri fanteziste, iluzorii. Negativismul modern,
insatisfacţia, nevoia de „altceva” care să ofere un suport spiritului
rătăcit îndeamnă la confuzii mentale. În absenţa unei tradiţii
autentice, drept sprijin sunt invocate pseudotradiţii străine de
adevăratele principii. O asemenea „cultură” anomiază. Realitatea
umană e abandonată necesităţii de a se face să fie. Atunci când
spaţiul relaţional îşi micşorează dimensiunile, când experienţa
individuală se reduce doar la ce este afişat în monden, apare lipsa
de putere, lipsa normelor, înstrăinarea culturală, stereotipizarea,
formarea unei scheme bloc.

Fig. 2.c. Obsesia Hello Kitty

20
 Cazul II
Isteria inimii dezumanizante

Un caz care ridică multe nedumeriri în priviţa moralităţii

este acela al campaniei Maggi, la fuzionarea celor două concerne
Maggi şi Nestlé, iniţiată în România de către corporaţia Nestlé în
anul 2005 (şi continuată în 2006 ca urmare a uriaşelor încasări),
care a adoptat strategia orientării publicităţii pe produsele Maggi şi
pe promovarea vânzărilor produselor Maggi. În cazul Nestlé nu a
mai putut fi vorba despre publicitatea mărcii.

Fig.3.a. Reclamă gratuită făcută de către cetăţeni : campania Maggi

Sub sloganul „Urmează-ţi inima şi câştigă!”, Maggi-Nestlé

şi-a mobilizat consumatorii să lipească inima Maggi pe fereastră
21
(Fig.3.) şi să aştepte vizita uneia dintre cele trei caravane pentru a
câştiga „zilnic”… „până la” 1000 Euro în 2005, mărind „marele
premiu” … „până la” 2000 Euro în 2006. România a devenit,
gratuit, un imens panou publicitar (Fig.3).

Fig.3.b. „Isteria” Maggi (martie, 2005)

O mulţime de „inimi” au apărut pe geamurile a mii şi mii de

români care nădăjduiau că le va bate cineva la uşă să le aducă
mult-râvnitele premii în bani.
Campania de promovare „Urmează-şi inima şi câştigă !” s-a
desfăşurat în perioada 1 februarie - 30 aprilie 2005. Creativitatea
agenţiei de publicitate McCann-Erickson Romania a primit
recunoaşterea publică în cadrul Festivalului de Publicitate Ad’Or
câştigând premiul Campania Anului. Aceasta campanie a implicat
22
550 de oameni care au derulat activităţi de pregătire (studiu de
piaţă, studiu legislativ, analize, măsurători, statistici) până la 1
februarie 2005 data lansării campaniei, peste 400 de oameni, nouă
canale de comunicare către consumator şi peste 30 de tipuri de
materiale promoţionale dezvoltate, cu cheltuieli ce au depăşit
300.000 euro, toate spre a i se asigura indubitabil succesul în
procesul de desfăşurare în 40 de oraşe ale României.
Deşi premiată de către Platforma Central-Europeană pentru
o Competiţie Loială şi Transparență cu Diploma de Excelenţă, ea a
stârnit reacţiile psihologilor şi sociologilor asupra strategiilor de
marketing care „speculează lipsa de experienţă, dar şi slaba
reactivitate a consumatorului de publicitate, respectiv a
cetăţeanului în general. În campania Maggi se poate vorbi de o
strategie de escrocherie care se foloseşte de starea financiară
proastă a populaţiei ”9, în mare parte datorită creativităţii dovedite
în fraudarea taxelor şi impozitelor prin publicitatea gratuită făcută
de către fiecare consumator care îşi lipea „magica” inimă colantă
pe propriul geam!
Dar valoarea morală a actului? Răspunsul vine din partea lui
Adrian Preda, director de creaţie la Agenţia Graffiti BBDO: „Mă
îndoiesc că un consumator de Maggi, după ce i se explică faptul că
expunerea gratuită a logoului companiei pe geamuri este
echivalentă cu o campanie media de mii de GRP (puncte care
măsoară audienţa tv) şi că asta va rezulta într-o creştere a
vânzărilor pe key accounts, ar întreba altceva decât „bine, bine, dar
mia mea de euro unde este?!”.

9
http://www.wall-street.ro/articol/Marketing-PR/2326/Ilegalitatea-Maggi, accesat pe 3
august 2010
23
 Campania Maggi nu este cu nimic mai imorală decât
tragerea Loto 6/49”10.
Experienţa istorică ne învaţă că atitudinea valorică a unei
creaţii de artă, în general, nu creşte odată cu eliberarea acesteia de
orice scop practic. Există, aici, grade diferite de permisivitate care
nu sunt dictate de logica creaţiei sau de structura ei estetică.
Raportarea activităţii în sine se face în mod necesar şi justificat la
sisteme de valori diferite, la factorii extrinseci (societate, naţiune)
sau intrinseci (artă, cultură) ai creaţiei. Etica în marketing
presupune aplicarea unor norme şi principii morale opticii şi
practicii de marketing. Acest lucru nu este respectat de orice
companie deoarece marketingul înseamnă „a minţi frumos” în ceea
ce priveşte cei patru P (preţ, produs, promovare şi plasare) ai
mixului de marketing pentru a ajuta la creşterea vânzărilor. În
cadrul politicii de produs, pot apărea diferite neconcordanţe între
caracteristicile acestuia şi cele făcute cunoscute publicului larg,
doar pentru ca el să se cumpere. Or fi, ele, toate adaosurile „de
gust” necesare umanului şi umanităţii, or fi vitale pentru
organismul uman aromele „identic naturale”, or fi sănătoase
ingredientele folosite să ţină „proaspete” produsele alimentare
luni sau ani de zile? Sau a fost îndreptată atenţia cetăţenilor către
„jocul inimii”, atenţia unor oameni care au ignorat faptul că acesta
era de fapt un joc aducător de profituri uriaşe doar unei firme
particulare.

10
Campania Fetele de la Căpâlna a tragerii Loto 6/49 realizată tot de
către agenţia de publicitate McCann-Erickson Romania a fost recunoscută cu un
premiu Silver Drumstick, pentru spotul “Fetele de la Capâlna” la Festivalul de
publicitate Golden Drum 2002, Portoroz, Slovenia şi premiul Mobius la
Festivalul de Publicitate Mobius Advertising Awards de la Los Angeles
24
 Cazul III
Dreptul de a decide pentru sine și identificarea cu
fenomenul: campania fumat/antifumat

În general omul caută să fie capabil să se guverneze singur,

autonom; este şansa sa de a nu se lăsa copleşit de caracteristicile
lumii de azi, această „lume obosită”, cu „spectacolul zbuciumului în
gol”, care „face atâta scandal, până la isteria catastrofei finale. Ca
oameni fără importanţă”.11

Fig.4. Afişul de promovare a ţigărilor Winston (1981-1987)

11
Constantin Noica, Carte de înţelepciune, Editura Humanitas, 1993, p. 95
25
 Oamenii care de pe afişele de promovare a ţigărilor (Fig.4)
în cazurile fotomodelelor Alan Landers şi David Goerlitz, care au
ajutat ca firma Winston între anii 1981 şi 1987 să fie pe locul
secund în topul vânzărilor timp de patru ani, au devenit subiect
prosper industriei cinematografice americane.
Paradoxal, Alan Landers a murit în timpul tratamentului
pentru cancer la gât, iar David Goerlitz (Man Winston), deşi
fumător de la cinsprezece ani a două-trei pachete de Winston pe
zi, dependent de tutun, marcat de moartea fratelui său tot de un
cancer (pulmonar de data aceasta), în urma insistenţelor fiului, dar
şi obligat de arterioscleroză, a renunţat definitiv la fumat şi s-a
dedicat întrutotul campaniei împotriva fumatului.
În una dintre declaraţiile sale acuză un director de la R.J.
Reynolds Tobacco Co că minte afirmând că nicotina nu ar da
dependenţă şi, întrebându-l de ce atât de puţini lucrători din firma
sa fumează, răspunsul acestuia a fost : „Rezervăm dreptul de a
fuma celor tineri, celor săraci, negrilor şi proştilor”12.
Renunţând la venituri substanţiale de zeci de mii de dolari obţinuţi
pentru reclame şi mustraţi de conştiinţă că au influenţat milioane
de oameni, încep o luptă înverşunată conferenţiind despre
sănătatea publică, tutun şi adevărurile din spatele industriei
tutunului (Fig.5).
Capacitatea de a alege, în cunoştinţă de cauză şi cu libera
voinţă, interesează aici. Chestiunea se pune şi pentru promotorii
unor produse îndoielnice şi care, la un moment dat, au demonstrat
o trezire a conştiinţei morale. A-i recunoaşte omului statutul de

12
Frank Deaver, Etica în mass media, Editura Silex, Bucureşti, 2004, p. 110
26
fiinţă autonomă înseamnă a-i recunoaşte dreptul de a decide
pentru sine, dreptul de a-şi alege fără îngrădiri scopurile în viaţă şi a
acţiona pentru materializarea lor.

Fig.5. Man Winston (David Goerlitz) povestește elevilor experiența nefastă a

contractului cu Winston ( Holley Hight School and Middle School, NY, U.S.A.)

Fiind vorba de o implicare masivă a socialului şi

economicului - dirijat şi controlat - nu se poate pune problema
libertăţii individuale de expresie a designerului, lăsând problema
moralei doar în sarcina acestuia. Cum ar putea fi percepute în
mediul cotidian al unei societăţi dezumanizate, sărăcite de
identitate proprie, o campanie „de promovare” şi „dreptul omului”
de a alege să fumeze? Le lipseşte acestor „tineri, săraci, negri şi

27
proşti” o „voinţă autonomă care se auto-reglează”, aşa cum
susţinea Kant?
Designul de produs reprezintă îmbinarea utilului,
performanţelor şi functionalităţii cu plăcutul, sensibilul, frumosul,
dar şi concretizarea şi valorificarea materială, ceea ce ar trebui să
implice deopotrivă estetica şi etica. Din această perspectivă şi
designerul implicat în industria publicităţii ar trebui să-şi
regândească mereu responsabilităţile, iar modelul cunoscutului
designer Milton Glaser de a refuza pe motiv de moralitate
excutarea graficii pentru pachetele de ţigări13 merită de urmat. O
singură campanie publicitară poate mutila mase de oameni, dar
pare a răscoli revolta şi dezgustul doar acelora care reuşesc a
pastra o distanţă faţă de actul în sine, fără a se identifica cu
fenomenul.
Pentru a face fumătorii să coștientizeze la ce mare pericol
își expun atât viețile lor, dar și a celor de lângă ei, pentru a salva
alte vieți, fostul Man Winston iscă un adevărat scandal în presă.
Luptând cu înverșunare pentru țelul său a reușit să obțină
interzicerea aproape în toată lumea a reclamelor la țigări, precum
și menționarea pe toate pachetele nocivitatea țigărilor.

13
http://issuu.com/chazzycat/docs/graphic_design_intakes accesat pe 3 ianuarie
2012
28
 Cazul IV
Iluzia lui „a arăta” vs. „a fi”

Una din finalităţile pe care şi le propune omul

postmodernist este imaginea: imaginea de firmă, imaginea de
produs, imaginea publică, impresie, imaginea de sine. O imagine se
vrea comunicată şi receptată ca ideală. Imaginea percepută este, în
fapt, ceea ce contează în formarea unei păreri. De cele mai multe
ori realitatea este distorsionată anetic pentru a se crea o imagine
pozitivă, care să ofere plăcere receptorului. Selecţiile, ierarhizările,
preferinţele acordate obiectelor, fenomenelor, creaţiilor materiale
sau ideale ale omului, comportamentelor umane, după măsura în
care ele satisfac la un moment dat, sau în general trebuinţele,
dorinţele şi idealurile lui, se finalizează şi ele în ceea ce numim
valori-model.
Modelele măsoară nivelurile de civilizaţie ale societăţii
contemporane, dimensionează capacităţile creatoare ale omului
integrat în socialul postmodernist, conferind astfel, uneori, sens şi
finalitate acţiunilor sale. Ori aceste „imagini” cu cât sunt mai bine
create, cu atât mai mult pot deveni modele cu repercusiuni imorale
pentru tinerele generaţii: „vedete” de televiziune, cinematografice,
muzicale, sportive, etc.
Acest halou de reprezentări ale ideilor, sentimentelor,
atitudinilor, credinţelor explicite (sau nu), mai mult sau mai putin
conştiente şi profunde, uneori cu un conţinut emoţional, dar
întotdeauna important a fost recunoscut şi studiat din 1950. În
lucrarea sa, Managementul Marketingului, Philip Kotler a definit
imaginea, într-un sens larg, ca reprezentând „ansamblul
29
percepţiilor pe care un individ le are vis-à-vis de un obiect”14.
Potrivit cercetării mai recente a lui Lucian Ionică, se poate
spune că imaginea reprezintă ansamblul reflectărilor de natură
materială sau imaterială, cu conţinut raţional sau emoţional, ale
unor obiecte sau fenomene, produse sau servicii, mărci sau firme,
formate de-a lungul timpului în conştiinţa unui individ (fie el
consumator sau nonconsumator al produsului, client - sau nu - al
firmei, salariat sau manager a unei companii ori al concurenţilor ei,
reprezentant al statului sau al mediilor de informare în masă).
Oglindirea corelaţiilor esenţiale, claritatea imaginii în sine, a
reprezentării realităţii se face atât prin fereastra perceptivă (L.
Ionică) cât şi prin fereastra temporală (A. Moles)15.
În ceea ce priveşte imaginea corporatistă, acestea acordă o
foarte mare importanţă constituirii şi menţinerii unei imagini
favorabile pentru ele şi serviciile prestate, produsele
comercializate, aceasta fiind o modalitate sigură a sporirii
veniturilor. Cunoaşterea imaginii pe care o au cumpărătorii despre
un produs sau serviciu prezintă o mare importanţă, deoarece
imaginile au funcţia de element formativ de opinii şi atitudini,
influenţând aprecierile consumatorilor pe care le sugerează şi, prin
aceasta, manifestările lor de cumpărători.
În ceea ce priveşte imaginea de produs, aceasta semnifică
sinteza reprezentărilor mentale de natură cognitivă, afectivă,
socială şi personală a produsului în rândul cumpărătorilor. Fiind o
componentă motivaţională de natură subiectivă, ea este rezultatul

14
Philip Kotler, Managementul marketingului, Editura Teora, 2008, p. 35
15
Lucian Ionică, Imaginea vizuală. Aspecte teoretice, Editura Marineasa,
Timişoara, 2000
30
modului de percepere a unui produs sau a unei mărci de către
utilizatori sau consumatori. O imagine clară, pozitivă şi diferenţiată
„scoate” produsul respectiv în evidenţă, conferindu-i o poziţie de
sine stătătoare în oferta globală, la fel cum o imagine difuză,
negativă poate compromite succesul de piaţă a unei mărfi
corespunzătoare calitativ.
În perioada timpurie a creştinismului, arta şi-a găsit
justificarea existenţei în Biblia Pauperum (Biblia săracilor), care
reprezenta în imagini, pentru cei care nu ştiau să citească,
celebrarea istoriei sacre. Într-o faimoasă declaraţie, în jurul anului
600, papa Grigore cel Mare afirmase că „imaginile sunt pentru
oamenii simpli ceea ce scrisul este pentru învăţaţi”. Povestirile
biblice erau astfel „citite” în picturile puse în faţa ochilor
privitorilor16.
Dar unde este factorul etic atunci când imaginea este falsă,
când în spatele ei se află o calitate îndoielnică, sau, şi mai grav,
când „marfa” este omul?
Analizată încă din primele scrieri cu caracter etic, libertatea
a fost înţeleasă fie ca „a face ceea ce vrem”, fie ca „subordonare la
legile comunităţii”, fie ca „subordonare la legile propriei raţiuni”.
Libertăţii i se subscriu două forme de manifestare: libertatea
externă – legată de contextul social în care trăim şi libertatea
internă sau a spiritului. Dintre cele două forme de manifestare,
libertatea internă este universală, adică este posibilă la nivelul
fiecăruia dintre noi. Rezultatele libertăţii interioare pot fi
manifestate mai mult sau mai puţin în funcţie de caracteristicile

16
http://www.filozofie.eu/index.php?option=com_content&task=view&id=
83&Itemid=1, accesat pe 30 august 2010
31
libertăţii externe. Eliberarea interioară se face prin realizarea
persoanei, integralitatea omului. Ea este în acelaşi timp o luptă
permanentă. Parafrazându-l pe N. Berdiaev putem spune că
victoria împotriva determinismului materiei nu constituie decât
unul dintre aspectele problemei persoanei, şi nu cel mai important,
înainte de toate, este vorba despre o victorie completă asupra
sclaviei. Înseamnă înfrângerea iluziilor mincinoase care reprezintă
pentru om o sursă de sclavie, a unei sclavii de care el nu îşi dă
seama. Lumea e rea nu din cauza materiei, ci pentru că omul nu
este liber, pentru că omul este aservit. Răul se poate prezenta în
existenţa umană nu numai în forme uşor de descoperit, ci chiar sub
falsul aspect al binelui. Pradă unor pasiuni imaginare, exagerate,
exaltate, unor terori religioase, naţionale şi sociale umilitoare, viaţa
rătăceşte drumul. Pe acest teren se naşte aservirea omului17.
Idealul uman de frumuseţe către care tinde o anumită
colectivitate, la un anumit moment dat al istoriei sale, devine,
astfel, idealul estetic al epocii. Acest ideal, general–valabil
angrenează rezultantele sociale şi economice, cutumele societăţii
respective şi defineşte caracterologic poporul şi timpul pe care le
reprezintă.
O dată cu modernitatea apar controverse cu privire la
natura frumosului care au drept consecinţă un proces de eroziune
constantă a conceptului de frumos universal, transcendent, etern,
iar dorinţa de „a avea” precum burghezia ori aristocraţia de altă
dată şi „savurarea” tipului de artă pe care aceasta o prefera, dar în
condiţii facile, excluzând creaţia autentică, marchează apariţia

17
cf. Nikolai Berdiaev, Despre sclavia şi libertatea omului, Editura Antaios,
Oradea, 2000
32
conceptului de „frumos”, un accesibil, efemer, uşor de accesat de
oricine, care poate fi vândut, cumpărat şi folosit pentru libera
plăcere a oricui. Rochii din vâscoză, decupate obraznic, împodobite
până la refuz cu paiete şi „cristale” autocolante din sticlă colorată,
mănuşi care depăşesc nivelul cotului din dantelă de nylon, pantofi
din piele „ecologică” (care nu au mai nimic în comun cu ecologia,
avîndu-se în vedere distrugerile ce au loc prin consum adiacent şi
poluare) precum şi mult prea multe altele.
Surogatismul, ca fenomen de înlocuire şi diluare valorică
este un fenomen întâlnit la tot pasul în societatea contemporană,
neputând fi redus doar la dimensiunea artistică, ci făcând parte
dintr-un spectru mult mai larg care cuprinde elemente economice,
sociologice, psihologice, morale. Pierdute în această lume
hipermaterială a iluziilor, femei tinere şi vârstnice, bărbaţi, copii
mari şi mici vor să fie „frumoşi”. Ori, frumuseţea mult râvnită este
cosiderată a fi un altfel de „a arăta”, prin tatuare sau adăugare de
măşti pictate cu aerograful, adaosuri ce amintesc de ridicolele
peruci ale nobililor secolelor XVII-XVIII şi kilogramele de pudră.
Totuşi, domeniul artistic este „terenul de joacă” al înlocuitorilor,
cel în care „a fi” este înlocuit cu mai uşor obţinutul „a arăta
precum”.
Un exempu grăitor în acest sens poate fi „loock”-ul din
„fashion”-ul monden. Printr-o migraţie îndrăzneaţă, aerograful şi
tatuajul permanent îşi face loc în arta machiajului, unde îşi începe
misiunea de „camuflare” a defectelor fizionomice, prin punere de
măşti, într-o disperare continuă de a afişa „frumuseţea”. Uneori
dorinţa de schimbare este atât de arzătoare încât se recurge la

33
impanturi, operaţii complicate pe iris şi pupilă, precum şi
modificare a sistemului osos. (Fig.6).

Fig.6. Dennis Ayner – Omul Pisica. Modificările au inclus tatuaje, implante

transdermale şi subdermale de zeci de mii de dolari pentru a-şi schimba forma
feţei. În 2011, după o experiență militară în U.S. Army, ajuns veteran al
Marinei U.S., se sinucide. Devine o victimă a societății contemporane, a lipsei
de identitate și integritate, de alienare, specifice secolului al XXI-lea.

„A dispune de tine ca de un simplu mijloc pentru realizarea

unui scop oarecare - consideră I.Kant - înseamnă a înjosi în
persoana ta umanitatea căreia omul i-a fost de fapt încredinţat
spre păstrare. În măsura în care se foloseşte pe sine doar ca mijloc
de satisfacere a nevoilor animalice, omul renunţă de fapt la
personalitatea sa”18.

18
Immanuel Kant, Metafizica moravurilor, Editura Minerva, Bucureşti, 1981, p.
238

34
 CAPITOLUL II
DESIGN DINCOLO DE MATERIE

II.1. Noile paradigme ale sentimentului cosmic

Omul are, în permanenţă, nevoie de acordul cu el însuşi, cu

ceea ce îl determină în esenţa sa, cu conştiinţa sa. Concordanţa cu
ceilalţi nu o poate realiza decât dacă intră în relaţie cu ei ca fiinţă
liberă, raţională, acceptând libertăţile şi drepturile celorlalţi. Privit
din perspectiva influenţei pe care o exercită asupra structurii
ideologice şi spirituale a unei societăţi, un nou concept de design
implică o teorie estetică (exprimată ca atare sau concretizată într-
un anumit tip de producţie artistică) plasată pe poziţii sociale de
reacţie ce îşi poate vădi beneficitatea sau nocivitatea cu mare
virulenţă.
Economistul şi futurologul A. Töffler făcea public în anul
1970 în ”Şocul viitorului” rezultatul observaţiilor sale cu privire la
caracterul accelerat a transformării umane: din mai bine de 800 de
generaţii pe care le prezintă omenirea în ultimii 40.000 de ani, 650
au văzut lumina zilei şi au trăit în grote, iar din acestea circa 70 au
comunicat prin semne scrise, şase au fixat ideile pe hârtie, patru au
măsurat timpul, cu oarecare precizie şi doar două au cunoscut
motorul electric. Este evident că tehnica, tehnologia, ştiinţa sunt în
plină ascensiune, fapt ce duce la o continuă şi galopantă
metamorfozare a socialului şi a relaţiei între indivizi, precum şi
între fiecare membru a societăţii şi mediul înconjurător. Întreaga
omenire asistă la o explozie de bunuri de consum, o perisabilitate
35
fără precedent, o circulaţie intensă şi cerere intensă de produse de
tot felul. Dacă în urmă cu puţin mai mult de două decenii reacţiile
la industrializare au fost timide, secolul XXI obligă omenirea la a
cere răspuns industrializării şi producţiei economice mondiale la
interogarea Încotro? şi Până când? Este designerul un mediator a
acestor transformări socio-umane?
Prin însăși natura meseriei sale designerul este veșnic supus
noului, interdisciplinarului, ineditului. Lui i se cere în permanență
să fie la curent cu cele mai noi tehologii, cea mai nouă tehnică, dar
și cu ultimile cuceriri ale științei mondiale. Teoria cuantică
dezvăluie existența unui câmp energetic cosmic, universal, în care
toate elementele sunt corelate la nivel subatomic, cuantic,
apropiindu-se astfel de concepțiile religioase (fie din Orient, fie din
Occident).
Expansiunea Universului și schimbul global de particule
universale (Perlmutter, Schmidt, Riess); teoria vortexurilor
(Descartes, Gauss), a informateriei (Drăgănescu) și a haosului
(Lorenz); proporția de aur (da Vinci) și fractalii (Mandelbrot);
supercorzi, stringuri și câmpul unificat de cuante (Green), nivelele
de realitate (Nicolescu) și logica de tip și-și (Lupașcu), structurarea
și destructurarea materiei (Emoto); emisiile electromagnetice
cerebrale și ale inimii (Braden), biogenetica, reconfigurarea
catenelor ADN și activarea sinapselor cerebrale în urma credinței
(Lipton) și multitudine de alte teorii (acceptate sau încă nu de
autoritatățile științifice) care nu pot fi ignorate de un designer,
pentru că acestea demonstrează că ablolut nici una din ideile și
lucrările lor nu rămân fără ecou supra fizicului, biologicului și
psihicului uman.
36
 Potrivit ultimelor concluzii ale cercetărilor biologului Bruce
Lipton, mintea conștientă de sine, situată în cortexul pre/frontal,
este auto-reflexivă. Ea este un ”organ de simț” nou dezvoltat, care
observă propriile noastre emoții și comportamente și are acces la
propria noastră bază de date stocată pe termen lung, poate chiar
generații. Mintea conștientă de sine este extrem de puternică; ea
observă, evaluează, decide; poate să modifice programul în mod
conștient. Putem să alegem în mod constructiv cum să reacționăm
la semnalele de mediu și dacă să reacționăm sau nu. Percepțiile
noastre devin adevărurile noastre. În cazul în care matricea
originală este perturbată (în sensul cunoscut în religie ca fiind
comis ”păcatul - cu gândul, cu vorba sau cu fapta”), percepțiile
inexacte din mintea noastră subconștientă, dobândită de la
strămoși sau „învățători” actuali în mintea noastră subconștientă,
nu sunt deloc ”monitorizate” și se vor angaja, din cauza rutinei, la
comportamente inadecvate și restrictive. Acestă teorie răstornă
ideea biologiei materialiste precum că mintea nu este un concept
biologic acceptabil, dacă nu e materie... nu trebuie luată în seamă.
Percepția aceasta s-a dovedit a fi incorectă într-un univers al
mecanicii cuantice.
Cu alte cuvinte credințele sunt cele care controlează
sistemele19! Pentru că, așa cum și Mahatma Gandhi spunea,
credințele noastre devin gândurile noastre; gândurile noastre
devin cuvintele noastre; cuvintele noastre devin acțiunile noastre;
acțiunile noastre devin obiceiurile noastre; obiceiurile noastre
devin valorile noastre; valorile noastre devin destinul nostru.

19
Bruce Lipton, Biologia credinței. Eliberarea puterii conștiinței, a materiei și a
miracolelor, Editura Four You, 2008
37
Cuceririle fizicii cuantice au generat restructurări de fond şi în
problema unor perechi antinomice majore pentru destinul
psihologiei, ca aceea dintre obiectiv-subiectiv şi raţional-iraţional.
Din perspectivă cuantică, materia (tocmai obiectul muncii
designerului) nu e solidă, iar între contradicţii nu există opoziţii
violente, ci conlucrare şi competiţie fertilă, întemeietoare, fără de
care sistemul îşi pierde dinamismul. Observarea că o cuantă este
când corpuscul, când undă determină faptul că există o conlucrare
între antinomii. Binele nu este bine în absenţa răului, frumosul nu
există fără urât. Întregul univers, cu toate manifestările sale,
constituie un singur organism, un sistem viu, în care fiecare
fenomen îşi are importanţa sa şi totul se află în inextricabilă
conexiune cu toate. Numai cunoaşterea totalităţii legăturilor dintre
părţi poate conduce la dezvoltarea întregului.
Ne aflăm la începutul explorării diferitelor nivele de
realitate, a asocierii cu diferite nivele de percepţie, de acceptare a
trans-disciplinarului şi trans-personalului, a „autotranscendenţei”.
Iese la lumină un alt tip de evoluţie legată de cultură, ştiinţă,
conştienţă, relaţia cu celălalt, care implică evoluţia individuală şi
evoluţia socială. Acest Tot se deschide către zona de non-rezistenţă
a sacrului, al terţului inclus. „În măsura în care asigură armonia
dintre Subiect şi Obiect, sacrul are parte integrantă a noii
raţionalităţi”20. Prin alăturarea sacrului, Obiectul şi Subiectul devin
unul şi se transformă reciproc în actul cunoaşterii. Unitatea este
susţinută de o creştere de conştiinţă. Astfel designerul se va găsi şi
se va privi în tot ceea ce vede realizând că este ceea ce este, iar

20
Basarab Nicolescu, op. cit, p. 86.
38
morala ca fenomen uman, capătă aspect al vieţii spirituale, al
culturii. Conştiinţa morală se constituie, aşa cum am arătat, în
trepte ; dar, odată dezvoltate nivelurile sale superioare, omul nu
mai acţionează în virtutea deprinderilor sau constrângerilor
morale, ci ca urmare a unei dezbateri interioare, spirituale.
Dizarmoniile, daunele profunde ale organismului natural,
pe care le mai constatăm astăzi, se datorează lipsei unei astfel de
viziuni sinergetice. În faza actuală, de maturitate a omenirii, lumea
materială (vizibilă) şi lumea spirituală (invizibilă) nu mai pot fi
privite separat şi ca fiind, fiecare în parte, suficientă sieşi.
Sinergetica21 (orientare creată în anul 1971 de fizicianul
german H. Haken) deschide orizontul sintezei integratoare şi
creatoare nu numai în gândirea ştiinţifică, ci în arte şi în toate
domeniile umanului. Ea îl învaţă pe om că numai cunoaşterea
totalităţii legăturilor dintre părţi poate conduce la dezvoltarea
întregului. Elogiind sinteza ca trăsătură definitorie designului, nu
trebuie să uităm că sinergetica pleacă de la componentele interne,
deci de la analiză, clarificând elocvent unitatea dintre analiză şi
sinteză, dând prioritate sintezei. Orice unitate este susţinută de o
creştere de conştiinţă. Obiectul şi subiectul devin unul şi se
transformă reciproc în actul cunoaşterii. Astfel, omul se va găsi şi
se va privi în tot ceea ce vede realizând că este ceea ce este. Prin
creşterea puterii sintetice a privirii noastre se deschide perspectiva
"de-a vedea mai mult şi mai bine", ceea ce ne-ar ajuta să înţelegem
sensul cosmic, unitatea organică a universului în care totul apare şi
există în funcţie de tot. Prin separarea individului de natură şi

21
cf. Ion Mânzat, Psihologia sinergetică. În căutarea umanului pierdut,
Bucureşti, Editura Pro Humanitate,1999.
39
Univers, de gândurile, trăirile, trupul său şi mediul în care trăieşte,
individul este predispus conflictului interior. În filosofia limbajului,
în metafizică şi, mai recent, în filosofia ştiinţelor şi a minţii am fost
martorii unei „renaşteri raţionaliste“, stimulată de către
importantul rol atribuit intuiţiilor raţionale drept sursa principală,
diferită de cunoaşterea stipulativă, pentru cunoaşterea a priori.
S-ar părea că acest val nou nu s-a produs în mod accidental.
Astfel, în ştiinţele ce cercetează activităţile mentale, precum şi în
filosofia minţii, chestiunea centrală, extrem de controversată şi de
dificilă, care vizează fie relaţia dintre minte şi structurile şi funcţiile
creierului, fie explicarea naturii conştiinţei fenomenale, este aceea
dacă setul de stări şi de proprietăţi mentale poate fi redus la un set
de stări şi de proprietăţi fizice sau dacă cele dintâi pot fi explicate
doar în termenii celor din urmă. Henry P. Stapp, cercetător la
Institutul de Fizică Teoretică al Universităţii din California
concluzionează în lucrarea Mind, Matter and Quantum Mechanics
că fizica cuantică oferă un ansamblu de cunoştinţe capabile să
dezlege unele dintre misterele conştiinţei: propria conştientizare,
conştientizarea faptului că existăm şi că suntem conştienţi 22.
Conştiinţa este un sistem cuantic, iar reflexivitatea
conştiinţei este o trăsătură care se conformează caracteristicilor
sistemelor cuantice. Conştientizarea propriu zisă este înţeleasă ca
un „salt cuantic” (W. Heisenberg) de la o funcţionare cerebrală
separată a subsistemelor cerebrale către o structurare unitară şi
sinergică a acestor subsisteme. În urma unui „salt cuantic” la nivel
cerebral, mintea trece la un nivel superior de înţelegere, iar

22
cf. Henry P. Stapp, Mind, Matter and Quantum Mechanics, Springer-Verlag,
Berlin, 1993
40
conştiinţa la o sferă mai extinsă de cuprindere. Cu alte cuvinte,
„saltul cuantic” reprezintă exact acel „insight” iluminatoriu de la
asimilare-acomodare (în termenii lui Jean Piaget) către înţelegere,
„ruptura de nivel” (Mircea Eliade) sau miezul „experienţei de vârf”
(„peak-experience” - Abraham Maslow), ori „trezirea” de care
vorbeşte creştinismul. „Excluzând conştiinţa din focarul întregii
ştiinţe, frângem lumea în două. Absolutizând conştiinţa nu putem,
de asemenea, obţine o lume unitară şi limpede. Gândul omului
despre conştiinţă, determinat (sau mai curând evitat) de ştiinţă, ori
bazat pe idei tradiţionale, îl împiedică să înţeleagă omul ca o
expresie a unităţii lumii”23 .
Teoria cuantică aplicată în psihologie a fost abordată în ţara
noastră de Ion Mânzat în anul 1984. Acest proiect românesc unicat
de psihologie cuantică a fost dezvoltat ulterior şi publicat în
volumul Psihologia sinergetică. În căutarea umanului pierdut în
anul 1999. Ion Mînzat aplica principiile cuantice în psihologie:
principiul complementarităţii al lui Niels Bohr „„contraria non
contradictoria sed complementa sunt” - contrariile nu sunt opuse,
ci complementare. De exemplu intuiţia intelectuală se instituie prin
complementaritatea conştientului şi a inconştientului, a
inteligenţei şi creativităţii; creativitatea se dezvoltă prin relaţia
complementară dintre atitudinile şi aptitudinile fundamentale24.
Este foarte dificil de determinat într-un mod absolut ce este
subconştientul (inconştientul), deoarece avem de a face cu un
concept limită. Jung definea inconştientul ca fiind un ansamblu de

23
Mihai Drăgănescu, Spiritualitate, informaţie, materie, Editura Academiei
Republicii Socialiste România, Bucureşti, 1988, p. 12
24
cf. Ion Mînzat, Psihologia sinergetică., op. cit., 1999
41
fenomene ce scapă conştientului, adică al celor ce nu se raportează
în mod receptiv la eul nostru. Conştientul este asociat actului
intuitiv al eului, despre el însuşi, oricare ar fi distincţia dintre dintre
„eu” şi „noneu”, dintre „eu” şi lumea înconjurătoare. Conştientul
nu este identic cunoaşterii sau cu ceea ce este cunoscut, ci
desemnează totdeauna o corelaţie cu principiul logic ce se ridică
deasupra lumii psihice închisă în ea însăşi. Sintetizând, am spune că
spontaneitatea, ca rod al eliberării energiilor inconştientului cu
minim de remanieri determinate de cenzura subconştientului şi
sensibilitatea – cea care permite înregistrarea stimulilor din
exterior cu maxim de fidelitate, nu vor face creatorul să
interpreteze realitatea, ci chiar s-o amplifice sub filtrul propriu.
Acuzat fiind de consumerismul exagerat, de instalarea în
obiectual a umanităţii şi ruperea de sine şi semeni prin retragerea
obiectualităţii în tehnologicul comunicativ-informaţional, designul
este îndreptăţit a-şi cere dreptul la replică. Pe suporturile sincretice
ale artelor, sprijinit de sinergia proprie, dar şi ale noilor descoperiri
şi ale noilor ştiinţe, dimensiunea ştiinţifico-artistică a designului îşi
schimbă radical viziunea, direcţionându-se din ce în ce mai mult şi
mai vizibil către o disciplină ce transcende interiorul umanului, spre
unirea sa cu exteriorul într-un Tot Universal. Designul
contemporan, ca un sistem general, pe lângă proprietăţile şi
caracteristicile pe care le deţin toate sistemele (dinamism,
organizare, interacţiune, finalitate), posedă o caracteristică în plus:
sinergia, adică efectul global de cooperare şi/sau competiţie a
părţilor (a elementelor, a subsistemelor) şi aservirea lor faţă de
întreg.

42
II.2. „Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi” – un precept
de viaţă pentru designer

Tendinţă de uniune, de formare a unui întreg, de aspiraţie

către frumos, bine, absolut, iubirea (dorinţa vie) este miraculosul
liant uman rămas între marile adevăruri nealterate de-a lungul
mileniilor. Ea este potenţiatorul major a ordinii, armoniei, creaţiei;
unitatea de echilibru a vieţii interioare şi exterioare. Morala iubirii
face miezul spiritualităţii creştine, spre exemplu, sensul ontic şi etic
este DRAGOSTEA din care toate se nasc şi prin care toate dăinuie.
Lumea „toată, cu lucrurile şi cu temeiurile ei, nu e decât produsul
acestei Dragoste”25. Cuprinde în plasa sa „natura, oamenii,
materia, spiritul, plăcerile simţurilor şi bucuriile sufleteşti sau ale
cunoaşterii. Răspândită în toată firea, ea crează, conservă şi
desăvârşeşte. Uneori distruge. Ea realizează armonia, de la întregul
cosmos până la cuplul uman. Descoperă frumuseţea umană şi
divină sau tinde nestăvilit către cea din urmă”26. Creştinismul, cu
învăţătura şi morala sa superioare aduce în prim plan iubirea
creştină, jertfelnică, dăruitoare, care se cere împlinită, punând
accent pe „cele dinlăuntru”, pe interiorul omului. Iubirea-virtute
presupune unitatea individualităţilor libere, ordonare către
transcendenţă, iubire-comuniune.
Ca designer se pune întrebarea: Şi pentru cine o fac?
Pentru flămândul, nevoiaşul, bolnavul năpăstuit de soartă,
pentru cel care are nevoie de ajutorul nostru creştinesc, de mila şi

25
Mircea Vulcănescu, Logos şi Eros, Editura Paideia, Bucureşti, 1991, p. 18
26
Ibidem
43
dragostea noastră dezinteresată şi pe care datoria creştină ne cere
să-l ajutăm şi iubim ca pe noi înşine, cu sinceră şi umilă dragoste,
discretă, cu toate că facerea de bine efectuată pentru a fi văzuţi nu
are nici o valoare spirituală? Este acesta aproapele nostru care are
nevoie de noi? Oamenii beneficiază în egală măsură de atenţia
designerilor. Ba, mai mult, există categorii defavorizate - persoane
cu handicap, bătrâni, copii, etc. – care prin ineditul situaţiilor cer
un plus de efort. Există o vreme în care, aflat la un punct de
răscruce, oricare om, necesită a fi ajutat. A doua poruncă din Lege,
asemenea ca celei dintâi, referitoare la iubirea de Dumnezeu, este
“Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi” (Mt. 22, 39); (Mc. 12,
31); (Lc. 10, 27), căci „Mai mare decât aceasta nu este altă
poruncă” (Mc. 12, 31).
Nimic nu are rolul şi puterea iubirii în lume. Din iubire se
inspiră şi se zămislesc toate lucrurile mari. Faptele bune şi virtuţile,
pacea şi dreptatea, toate au ca temelie dragostea. Iubirea
creştinească este fără durată şi fără margini. Ea se extinde asupra
tuturor. „Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă
blastămă, faceţi bine celor care vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce
vă asupresc şi vă prigonesc, ca să fiţi fii ai Tatălui vostru care este în
Ceruri (ca să) fiţi desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel Ceresc
este desăvârşit” (Mt. 5, 44-48); (Lc. 6, 35).
Dincolo de morală, Iubirea este un mister şi un paradox;
pare să fie o realitate aflată dincolo de complexitatea limitărilor şi
personalităţii umane, pare efemeră şi eternă, transcedând natura
omenească, deşi nu se arată ca o calitate naturală, spontană,
generică omenirii. Ea se învaţă. Sursa a tot ce este viaţă este în
iubire. Ea este sabia adevărului care provoacă la explorarea
44
omenescului, a frumuseţii interioare şi exterioare, a omului-sine şi
a omului-celuilalt, a naturii umane şi a naturii înconjurătoare.
Emoţia însăşi poate fi într-o anumită măsură cuantificată ca
fiind o vibraţie şi conform unor cercetări realizate la Institutul
Hearth Math din SUA încă din anul 1993, semnalul vibraţional al
Inimii noastre, ca sursă a emoţiilor, este chiar de 5.000 de ori mai
puternic decât cel al creierului. Aceasta explică foarte bine de
exemplu ceea ce intuitiv se spune de foarte multă vreme că este
esenţial „să pui suflet în ceea ce faci” pentru că altfel totul devine
sec şi ineficient. Cercetările au mers mai departe şi în anul 1996 s-a
descoperit faptul uimitor că aminoacizii ce formează dublul helix al
ADN-ului sunt activaţi sau dez-activaţi în funcţie tocmai de Emoţiile
noastre! O emoţie pozitivă, de iubire de exemplu, potenţează
reacţia genetică din ADN, pe când o emoţie negativă o inhibă. S-a
demonstrat chiar experimental că o puternică convingere
emoţională benefică, pozitivă, are un efect de vindecare uimitor de
rapid şi eficient.
Bineînţeles că nu e uşor a trece în analele iubirii oamenii-
bestii, emanaţiile forţelor răului şi nici un creştin nu poate
nicidecum iubi răul, ci îl poate doar combate. Răul nu trebuie iubit,
ci combătut prin Bine. Răspunsul rău-rău împiedică transformarea
aproapelui-duşman în aproapele-frate. Dragostea creştinească,
cunoaşte răspunsul iubirii prin Bine. În această luptă crştinul nu e
niciodată singur. Îi va fi alături El, Hristosul, cel care, având
puterea, a putut învinge Răul. Este greu a-l îmbrăţişa cu toată
sinceritatea şi afecţiunea pe ticălosul care te pălmuieşte şi
batjocoreşte, pe cel care, în mod răuvoitor şi bicisnic, nebun sau
conştient, minte, scuipă şi insultă, fură, calomniază, batjocoreşte şi
45
umileşte, năpăstuieşte, bate, urăşte, asupreşte, prigoneşte,
distruge şi ucide. Iertarea înseamă iubire şi iubirea uneşte şi
împacă. În acest context putem înţelege într-un mod mult mai
obiectiv de ce cu adevărat Iubirea este calea ce poate oferi starea
de Armonie în lume. Tradiţiile spirituale au pus mereu accentul pe
Înţelepciunea Inimii, pe Iubire ca şi Cale de unificare între oameni şi
apoi de unificare a acestora cu Natura şi cu întregul Univers.
Ar putea un designer să atingă plenitudinea momentului
creativ fără să se devoteze celor pentru care creează – de la cuşti
sau zgarde pentru animalele de casă, până la combinezoane
subacvatice, jocuri lego sau suzete sau orice altă creaţie de design
– fără a se elibera de povara individualismului, de fiinţa sa primară,
egoistă, dependentă de pulsiuni şi de nevoi fundamentale de ordin
biologic? „Se poate deduce că orice fiinţă umană este dublu
polarizată: ea este o fiinţă a elanului pulsional, prin care se afirmă
ca existenţă şi este conformă cu realitatea, dar în egală măsură, ea
este şi o fiinţă a idealurilor, prin care se caută în mod permanent să
depăşească realitatea, să se depăşească pe sine însăşi”27. Omul
conştient de el însuşi se constituie şi se afirmă prin valoarea şi
moralitatea sa. În sensul acesta ea nu mai este un produs exclusiv
al naturii biologice, ci şi un produs al valorilor morale, culturale,
religioase, etc. , transmise individului prin educaţie, modele,
tradiţii, etc.
Şi, parcă pentru a ilustra aceasta în ultimii ani, designererul
Jonathan Lucas de la Next-Gen PC Design creează noul design
pentru P.C. destinat persoanelor cu dizabilităţi de vedere (Fig.6),

27
Constantin Enăchescu, op.cit., 2008, p. 33
46
spre a le oferi şi acestora posibilitatea de a avea o experienţă
intuitivă asupra P.C.- ului şi utilizării Internetului.

Fig.6.a. Tastatură în alfabetul Braille

(Design: Jonathan Lucas, 2007)

Acest exemplu vine în mare contradicție cu exemplele din

prima parte, în care politica de firmă (Nestlé, Winston) și cea a
designului procesului economic nu are decât un singur țel: acela de
a mări profiturile, a înmulți banii investiți rapid, fără e se pune nici
o problemă de bine și a celui de lângă noi. Vindem oricui, oricând,
oriunde, orice!
Designerul Jonathan Lucas, direct implicat în suferințele
altora, empatizează perfect cu ei și reușește să creeze o interfaţă
digitală tactilă care revoluţionează modul în care interacţionează
nevăzătorii.
47
 Fig. 6.b. P.C. destinat persoanelor cu dizabilităţi de vedere

Suprafaţa Siafu (monitorul) utilizează o substanţă numită

magneclay (o concepţie recentă). Această substanţă are
capacitatea de a afişa imagini 3-D, precum şi de a-şi modifica
aspectul în orice formă. Caracterele în relief de pe ecran permit
utilizatorilor şi explorarea internetului, navigarea pe paginile web
prin simpla atingere, tragerea elementelor grafice, a link-urilor şi a
săgeţilor de pe pagina web.
În lumea în care trăim, perfecţiunea morală este aproape
inconceptibilă. A fi bun, a acţiona pentru fericirea altuia şi propria
desăvârşire sunt acţiuni din iubirea-datorie, „datoria iubirii
universale - după modelul hristic”28, cu un înalt conţinut moral.
Parafrazându-l pe Pleşu, adevarata competenţă morală, specifică

28
Carmen Cozma, Introducere în aretelogie. Mic tratat de etică, Editura
Unversității ”Al. I. Cuza”, Iaşi, 2001, p. 176
48
„fiului risipitor“ pocăit - identificabil cu creatorul unui nou concept
de design pentru „aproapele” cu nevoi speciale - se manifestă ca
experienţă a rătăcirii asumate, în miezul dezbaterii etice, „acolo
unde există criză, defect moral, cădere“. Aspiraţia spre redresare
morală a acestei meserii, reunind spiritul critic şi iertarea, umilinţa
purificatoare şi înălţarea, are drept corelativ nevoia de ordine (în
sensul în care, am văzut, înţelege Papanek definiţia designului),
înţelegerea şi/sau acceptarea necesităţii. Legea morală nu e
impersonală, nu e un şablon aplicat care urmează să aibă ca efect
mutilarea infinitei diversităţi a umanului; ea este „creaţie
individuală, adaptare liberă la exigenţele universalului“: „Omul
individual e «sarea» absolutului. Şi atunci, împlinirea legii morale
echivalează cu a da gust reţetei cosmice, eliberând-o de entropia
unui legalism dietetic“29.
Acţiunea liberă a creştinului în virtutea legilor nescrirse a le
moralei bunului simț este întotdeauna transpunerea în faptă a
sufletului, expresia lui concretă, exterioară. Valoarea acestei
acţiuni nu izvorăşte din aspectul ei exterior, ci din sufletul ei, din
izvoarele ei lăuntrice. Înlăuntru este rădăcina, acolo este „seva”
dătătoare de viaţă din care răsar frunzele, florile şi roadele. Iubirea
aproapelui sunt principii de actualitate. Potrivit lui Alfred Adler,
„Compasiunea (mila), este experienţa cea mai pură a
sentimentului de compasiune socială, în sensul că aceasta nu-i
lipseşte omului. Căci prin acest afect omul ne arată că este capabil
să se transpună în situaţia semenului său”.

29
Andrei Pleşu, Minima moralia: elemente pentru o etică a intervalului, Editura
Humanitas, Bucureşti, 2002,
p. 29
49
 CAPITOLUL III
CUM ESTE VĂZUT DESIGNUL VIITORULUI

III.1. Designul, restaurator moral al umanităţii

Ca orice domeniu creativ, designul trece în prezent printr-

un proces de integrare în peisajul cunoaşterii contemporane,
precizându-şi strategiile şi cucerind noi câmpuri de manifestare în
raport cu ştiinţe înrudite. Cu siguranţă pentru unii, designul nu este
restrâns la necesitatea de a da formă unui produs mai mult sau mai
puţin stupid pentru o industrie mai mult sau mai puţin sofisticată;
scopul designului e de fapt promovarea fericirii umane.
Dar care sunt capacităţile designului de modelare şi
restaurare morală?
Conştientizarea şi implicarea afectiv-raţională presupune
gândire intuitiv-concretă şi analiză. Se încearcă să se surprindă
lumea înconjurătoare, să se înţeleagă existenţa complexă a omului
şi a naturii înconjurătoare care este în perpetuă schimbare
urmărindu-i ordinea şi regulile sale. Şi cine îi poate fi aliat mai bun
designerului în această ordonare, disciplinare şi căutare a rigorilor
perfecţioniste dacă nu etica?
Dimensiunea etică ia naştere când intră în scenă Răul, ca
absenţă a Binelui. Orice lege morală sau juridică, reglează cu
repeziciune raporturi umane interpersonale, inclusiv cu acel altul
care o impune. Înainte de toate avem datoria morală de a respecta
drepturile corporalităţii celuilalt, dreptul de a vorbi, de a gândi,
libera sa alegere. Judecata sa socială şi morală trebuie adusă în
50
scenă cu mult înainte de a începe să proiecteze, deoarece el
trebuie să facă o evaluare a priori, de aceea produsele pe care este
chemat să le proiecteze sau să le reproiecteze vor avea impact
(pozitiv sau negativ) fizic, emoţional şi spiritual. Privit din
perspectiva ştiinţelor, designul – care implică metamorfozare
rapidă, studiu şi cunoaştere aprofundată - a fost mai uşor de
explicat şi de înţeles. Perioada designului clasic, în care ergonomia,
formă plastică şi utilitatea obiectuală ca finalitate - singurele care
defineau disciplina - pare să apună.
În sens larg, etica vizează valorizarea unei acţiuni
(bine/bun, rău) în termeni de mijloace şi scop. Etic, estetic, design -
au în comun faptul că, în preocupǎrile şi observaţiile lor, se află
omul şi manifestǎrile sale.
Producţia industrială a introdus noi probleme sociale şi
morale. Obiectele create în cantitate din ce în ce mai mare, cu o
uriaşă diversitate au asigurat existenţa omului, pe de o parte, dar
şi producerea de obiecte, pe de altă parte, a fost mijloc de
afirmare a omului ca fiinţă umană.
Plasând problema într-un sistem de valori şi privită din
unghiul modului practic de realizare devine clar că raportarea
concretă a omului la produsul său nu se poate realiza în afara unui
sistem axiologic antropocentric. Producerea de obiecte s-a realizat
întrucât de ea atârnă existenţa biosocială a omului şi numai ca o
consecinţă s-a realizat şi afirmarea omului ca fiinţă creatoare. Dar,
obiectul se opune modului de a fi uman al omului şi devenirii lui în
sensul prescris de sistemul de valori, tocmai prin faptul că el îl
constrânge pe om, condiţionându-i existenţa biosocială. Căci,
producând pentru asigurarea existenţei biosociale, omul este
51
obligat să se afirme ca fiinţă umană, dar nu în mod necondiţionat,
ci condiţionat de valoarea existenţei lui cotidiene. El este obligat să
suporte toate servituţile obiectului şi a producerii de obiecte, şi
numai ca un reflex dialectic este constrâns să se realizeze. Obiectul
instituit este ceea ce este prin activitatea omului, aşa cum şi omul
este ceea ce este prin activitatea creatoare, dintre care
producerea de obiecte prin activitatea practică exercitată asupra
naturii este fundamentală. Omul nu se poate afirma ca fiinţă
umană în afara creaţiei. Creaţia în genere (şi creaţia de obiecte în
special) este mărturia modului de a fi uman al omului. Măsura
umanităţii lui este dată şi de ceea ce el poate crea, face.
Considerat ca un tot unitar, designerul - ca persoană
umană - se cere a fi complex şi indivizibil, o unitate organizată
conform unor principii structurale, care-i conferă originalitate şi
unicitate. Aceasta este condiţia normalităţii, considerată ca
modalitate optimă de adaptare a oricărui individ care trăieşte
vremurile actuale, rezultat al cunoaşterii de sine şi al
autocontrolului propriei persoane. În prezent, în faţa omenirii stau
probleme foarte serioase şi de rezolvarea sau nerezolvarea
acestora depinde viitorul nostru al tuturor. Prin însăşi rolul
designului, şi cu atât mai mult din punct de vedere moral, creatorul
de design se vede nevoit să cuprindă întreaga plajă socială, pentru
individul cu nevoi speciale şi savantul, ori maestrul spiritual, de la
cel mai tânăr până la cel mai vârstnic, indiferent de rasă, sex,
orientare religioasă, mediu geografic, apartenenţă politică. De
asemenea designerul este dedicat omului, vieţii de pe Terra, dar şi
Terrei sau Cosmosului. Binele omenirii este binele întregului
Univers. Îndeobşte se consideră că principalele probleme se
52
datorează unor zeci de factori externi. În realitate însă, cauza
principală a răului stă chiar în om şi pentru ca să putem schimba
lumea, mai întâi ar trebui să ne schimbăm noi înşine. Să te
schimbi pe tine însuţi este mult mai dificil decât să schimbi
lumea înconjurătoare. Noi nu dispunem în prezent de
pârghiile, mijloacele şi sistemele necesare pentru modificarea
radicală a modului de gândire, a concepţiilor noastre, a
spiritualităţii celorlaţi. Căile propuse de filosofii, eticienii şi
psihologii contemporani sunt, în cel mai fericit caz, o încercare de
reconsiderare a bagajului cunoştinţelor noastre, în timp ce
eforturile ar trebui canalizate spre înţelegerea lumii, prin căutarea
căilor de autoperfecţionare.
Designul presupune echipă. Ingineri, tehnicieni,
informaticieni, specialişti în comunicare şi economişti, toţi
gravitează în jurul designerului unei companii în crearea de
prototipuri. Designerul are o mare responsabilitate morală şi
socială, poate chiar cea mai mare. Lui îi revine sarcina de a găsi
soluţii de cea mai înaltă clasă pentru a creşte randamentul unei
companii în producţia de serie, pentru o rentabilitate sporită,
pentru a întâmpina adevăratele nevoi ale oamenilor, pentru
ergonomie şi estetică din cele mai rafinate, pe înalte trepte
calitative, fară a încălca regulile etice, de oricare tip ar fi ele, de la
cele psiho-sociale până la cele de ordin religios. În aceasta eră în
care totul este automatizat, computerizat şi nanotehnologizat,
când manufactura a rămas istorie nerentabilă, când totul e
planificat şi proiectat, designul a devenit cel mai puternic mijloc
prin care omul îşi modelează uneltele, mediul, societatea şi pe el
însuşi. Aceasta cere înţelegerea oamenilor din partea celor ce
53
practică designul (altfel decât cel de consumatori) şi o cunoaştere
a cursului creaţiei şi mecanismului său, de către mase; cere
cercetare îndelungată, interdisciplinaritate şi profund
discernământ; cere înţelegerea cu claritate a fundalului social,
politic, economic, universal.
Permanenta căutare a omului de mai mult şi mai bine, în
general, îl determină şi pe designer (ca pe orice om preocupat de
mai mult și mai bine) să recurgă, printr-o aprigă căutare inter- şi
trans-disciplinară la scară largă, la o raportare la un arbitru
suprem. Kant, care „predica şi prezicea pacea eternă şi guvernul
universal”, care „atribuia omului trei raţiuni – speculativă, practică,
estetică” ajunge la concluzia necesităţii de a supune ştiinţa raţiunii
morale atunci când se doreşte o conduită morală „aşa cum se
poate şi cum trebuie”, precum şi necesităţii conformării unui
criteriu moral necondiţionat şi stabil, pentru că „trebuie să
acceptăm ca postulate nemurirea sufletului şi existenţa lui
Dumnezeu”30.

30
apud Carlo Maria Martini şi Umberto Eco, În ce cred cei care nu cred?,
Editura Polirom, Iaşi, 2001, p. 87
54
 III.1.1. Designul, poartă transcedentă către
lumea imaginativ-creativă

Potrivit ultimelor cercetări lingvistice după pictorul

renascentist Federico Zuccaro despre „segno di Dio”, originea
cuvântului design provine din di-segno din Renaşterea italiană şi
semnifică atât ideea inspirată de Dumnezeu în mintea artistului
(disegno interno), cât şi ideea de creaţie aşternută ca ciornă, pe
hârtie (disegno externo), adică revelarea creaţiei şi transpunerea
acesteia în desen. Spiritul divin îşi face simţită astfel prezenţa prin
mijlocirea spiritului uman. Creativitatea artistului apelează
imaginaţia, care, intuitiv, într-un moment revelatoriu are sclipirea
de idee nou creată.
În lumea postmodernă care înrădăcinează persoana într-un
rol sedentar creativ, raţiunea de a fi a designului apare ca o
necesitate în faţa carenţei de aplicabilitate a imaginarului,
depăşindu-ne lumea din interiorul imaginativului virtual în care ne
înfăşoară informatica de astăzi şi în faţa cunoaşterii despărţite de
legile ce guvernează domeniile fizice, mentale şi spirituale. În
această lume concretă, designul îşi asumă un rol de articulare.
Designul se află, într-un mod privilegiat şi echidistant, între lumea
fizică şi lumea spirituală - prin calitatea sa imaginativă şi
previzionar-proiectivă - profund fiind ancorat atât într-una, cât şi în
cealaltă.
Conectându-ne la o conștiență superioară, se face
încercarea de a conecta realitatea lumii obiective sub înfăţişarea ei
fizico-materială cu lumea spirituală, văzută nu doar ca o altă
55
realitate fundamental diferită, ci ca o continuare firească şi
necesară a manifestărilor procesuale din natură; are semnificaţia
unei deschideri paradigmatice pe verticală. Se întrezăreşte, cu alte
cuvinte, geneza unei filosofii a creaţiei în general, şi una a
designului în particular, o transgresare a legilor şi principiilor ei
dincolo de concret, în lumea ideilor, a logosului care guvernează
întreaga existenţă umană şi extraumană.
Potrivit lui Platon cea mai înaltă între ”arte” este „arta
regească”, aceea „chemată să ne aducă fericirea”, o artă care
„trebuie să ne fie de folos”31. Ea trebuie să-i slujească pe oameni,
să-i unescă, să-i facă liberi, să-i facă înţelepţi.
Omul aşteaptă în permanenţă schimbarea, mişcarea,
înnoirea. Laicizarea a târât lumea modernă în agitaţie crescândă,
fără nici o regulă sau ţintă, înlocuind tradiţia naţională cu brandul.
O tendinţă, o aspiraţie mai mult sau mai puţin vagă duce la
concepţii şi alegeri fanteziste, iluzorii. Negativismul modern,
insatisfacţia, nevoia de „altceva” care să ofere un suport spiritului
rătăcit îndeamnă la confuzii mentale. În absenţa unei tradiţii
autentice, drept sprijin sunt invocate pseudotradiţii străine de
adevăratele principii. O asemenea „cultură” anomiază. Realitatea
umană e abandonată necesităţii de a se face să fie. Atunci când
spaţiul relaţional îşi micşorează dimensiunile, când experienţa
individuală se reduce doar la ce este afişat în monden, apare lipsa
de putere, lipsa normelor, înstrăinarea culturală, stereotipizarea,
formarea unei scheme bloc.

31
Platon, „Euthydemos”, în Opere, Vol. III, Editura Ştiinţifică, 1993, 291a, 292a.
56
 Noua concepţie asupra naturii elaborată de teoria cuantică
cere un remarcabil efort de imaginaţie conceptuală, o cooperare
sinergică între gândirea şi imaginaţia creatoare, iar designul şi-a
revizuit înţelegerea asupra sensului esenţei muncii sale de creaţie.
Pentru un profesionist, designul este un mod de a discuta despre
viaţă. Designul este calea de a construi o posibilă utopie sau
metaforă figurativă despre trăire.
Încă din al 8-lea deceniu al sec. XX Bauhausul germanavea
să deschidă un mod obiectiv de proiectare prin filierele Institutului
de Creare a Formei de la Ulm (Max Bill), Black Mountain College –
Carolina de Nord (Josef Albers), Harvard University - Massachusetts
(Gropius şi Breuer), Scool of Design (mai târziu New Bauhaus) –
Chicago (Moholy-Nagy). Cu aproape 50 de ani în urmă designerul
Max Bill prevedea arta designului ca fiind „cea mai înaltă formă de
expresie a vieţii”, aspirând spre „modelarea vieţii ca şi cum aceasta
ar fi o operă de artă”, după dorinţa creatorului designului modern
Henry van de Velde care voia a „lupta împotriva urâtului cu
ajutorul frumosului, al binelui, al practicului /.../, să creăm lucruri
care se află într-o anumită armonie faţă de raporturile sale cu
viaţa”32.
Boom-ul a venit în deceniul al 9-lea, din partea unui grup de
tineri designeri coordonaţi de către experimentatul italian Ettore
Sottsass, odată cu expunerea sensibilei şi individualei colecţii
avangardiste de mobilier şi obiecte uzuale Memphis

32
Hans Höger, „Designul reprezintă mai mult decât o formă pură ”, în revista
Deutschland, varianta în limba română, nr. 6/1996, p. 29.
57
 la expoziţia de profil de la Milano, din 1981 (Fig.7).

Krista Toaster (pentru Girmi), Tolomeo,

Masa Kristall Toaster-ul pentru Girmi Lampa Tolomeo
(1979) (1980) (1986)
Fig. 7. Design de obiect: Michele De Lucchi (1981)

După cum sesiza şi designerul german Hans Höger, ideea

novatoare a acestui concept de design avea să se sustragă
mecanismelor tradiţionale prin forme, materiale, culori, instaurând
nu doar „valori materiale, ci şi emoţionale şi spirituale”. Potrivit
designerului noului secol, al previzionarului Hans Höger, designul
îşi propune să cerceteze dacă mai există alte mecanisme, alte căi
sau drumuri mai drepte „pentru proiectarea unui altfel de mediu
ambiant, respectiv pentru a cerceta dacă nu ar fi de fapt posibilă
exprimarea începutului unei societăţi altfel ordonate, o societate cu
alte structuri ierarhice, alte organisme, alte raporturi, altfel de
linişte, de dragoste, de progres, organizată pe baza altor proporţii”.

58
 III.1.2. Designul, stimulent psihologic educativ al
mentalului individual şi colectiv

Este ştiut că o serie de perturbări psihice (cum ar fi

nevrozele, oboseala cronică, stresul) chiar şi boli ale organelor
interne au drept cauză generatoare perpetuarea inconştientă a
unei tensiuni energo-informaţionale. Orice comandă pe care
creierul o adresează efectorilor presupune, ulterior execuţiei, un
feed-back (o undă demodulatoare) în măsură să ”stingă” acţiunea
stimulului comandă. Dacă acest lucru nu se întâmplă (prin
execuţia corectă a comenzii sau o supracomandă deliberată de
anulare), memoria latentă va perpetua relaţia de execuţie
originară, activându-se inconştient în cele mai diferite împrejurări,
creând perturbări de conştienţă. Două direcţii trebuie avute în
vedere în permanenţă: stimulii introceptivi (conştienţa de sine) şi
stimulii externi olfactivi, vizuali, acustici, tactili, etc. (conştienţa de
celălat)33. „Oscilând între aceste două forme de conştienţă, omul s-
a constituit deopotrivă ca personalitate individuală şi ca fiinţă
socială, aflată în permanentă interacţiune cu semenii.”34
Cauza principală a răului stă chiar în om; şi pentru ca să
putem schimba lumea, mai întâi ar trebui să ne schimbăm noi
înşine. Într-o libertate şi responsabilitate asumată faţă de mediu şi
semen, designerului i se cere a deveni mai bun, mai raţional, mai
cumpătat. La nivel individual, se cere identificarea
discontinuităţilor, căutarea motivaţiilor ascunse, folosirea şi

33
Traian D. Stănciulescu şi Daniela M. Manu, Metamorfozele luminii.
Fundamente biofotonice ale conştiinţei, Editura Performantica, Iaşi, 2003, p. 73.
34
Ibidem, p. 73.
59
compararea unor surse de informare independente, o anumită
independenţă faţă de gândirea de grup şi chiar o „analiză şi
autoanaliză aprofundată, alternarea momentelor de detaşare cu
cele de implicare”35.
Legat de gândirea globală și conștiința colectivă, nu poate fi ignorat
efectul ”celei de-a 100-a maimuțe". În urma unui experiment
dezvoltat în anii 50 ai secolului trecut, s-a concluzionat că o singură
idee poate fi ”transferată” instantaneu mentalului colectiv de unde
aceasta poate fi accesată de alți indivizi din acea colectivitate.
Cartea «Lifetide» (Cursul Vieţii) a biologul Lyall Wattson,
apărută în 1980, precum și cea a lui Ken Keyes, din 1981, numită «
Efectul Celei de-a O Suta Maimuţe » aveau să descrie cum
primatologii japonezi care studiau maimuţele macac în mediul lor
de viaţă au dat de un fenomen: maimuţa japoneză, Macaca
fuscata, a fost observată în mediul ei natural, timp de 30 de ani.
Când în 1952, pe insula Koshima, oamenii de ştiinţă au dat
maimuţelor cartofi dulci, aruncându-i în nisip, o maimuţă în vârstă
de 18 luni, numită Imo, a fost observată cum a putut rezolva
problema, spălând cartofii într-un izvor din apropiere. A învăţat-o
pe mama ei acest lucru. Colegii ei de joacă au învăţat această nouă
modalitate şi le-au învăţat şi ei pe mamele lor. Această inovaţie
culturală a fost preluată, rând pe rând, de către celelalte maimuţe,
sub ochii cercetătorilor.
Un lucru extrem de surprinzător a fost că obiceiul spălării
cartofilor dulci a trecut apoi peste mare. Coloniile de maimuţe din

35
Bogdan Ficeac, op. cit., 2004, p. 194.
60
alte insule şi comunitatea de maimuţe de pe insula principală de la
Takasakiyama au început să-şi spele cartofii dulci.
Astfel, când un număr critic a achiziţionat o nouă
cunoştinţă, această nouă cunoştinţă poate fi comunicată de la o
minte la alta. a studiat şi asamblat povestea din dovezile lăsate de
cercetătorii primatelor. Numărul de indivizi nu a fost exact
numărat. Watson a propus un număr arbitrar, 99, şi a considerat că
unul în plus, aşa-numita cea de-a o suta maimuţă, arfi suficient
pentru a atinge masa critică de conştiinţă pentru ca efectul să se
declanşeze. La un moment critic un punct în care, dacă o singură
persoană mai achiziţionează acea cunoştinţă, câmpul prinde atâta
putere, încât această cunoştinţă poate fi preluată aproape de toată
lumea! Noul model de comportament s-a extins spre majoritatea,
însă nu spre totalitatea maimuţelor. Maimuţele vârstnice, mai ales,
au rămas credincioase modelelor vechi de comportament,
rezistând schimbării.
Mecanismul acestei transferări a ideilor lucrează în acelaşi
fel pentru maimuţe, ca şi pentru celelalte fiinţe conştiente. Noi
trăim într-o atmosferă de minte globală. Creierul uman primeşte şi
transmite, în mod constant, imagini şi informaţii către şi de la
atmosfera mentală în care suntem cufundaţi. Chiar dacă numărul
exact poate să varieze, acest fenomen al celei de-a O Suta Maimuţe
înseamnă că doar când un număr limitat cunoaşte o nouă
modalitate, ea poate rămâne în proprietatea conştiinţelor acestor
oameni.
Mintea globală, cunoscută şi sub denumirea dată de Jung
de inconştient colectiv, nu încetează să funcţioneze, din cauză că
un număr mic de sceptici nu agreează efectele sale. Funcţionează
61
la fel cum a funcţionat întotdeauna, pasând informaţia de la un
individ la altul, pe baza frecvenţei lor comune de conştiinţă. O idee
o idee nouă, progresistă poate fi transferată prin rezonanță pe
aceeaşi frecvenţă a conştiinţei. Invenţiile, inovațiile, descoperirile
sunt făcute, adeseori, concomitent de inventatori care nu sunt în
contact fizic unii cu alţii. De exemplu, în 1941, Les Paul a proiectat
şi construit prima chitară electrică, chiar când Leo Fender, de la
Instrumente Muzicale Fender, făcea exact acelaşi lucru.
Ce înseamnă asta pentru un designer?
Având în vedere faptul că el se adresează oricărei categorii
sociale de pe Terra, oricărei ființe și oricărei existențe terestre,
orice ideea nouă alimentează mentalul colectiv. Dacă aceasta este
orientată spre binele omenirii, a viului, a Pământului, ea va fi de
bun augur și se va bucura de ea întreaga existență, nu doar
terestră ci și cosmică.
Pentru designerul contemporan, întoarcerea la studiul
învăţăturilor despre morală şi moralitate este o necesitate practică.
Eticul (cu valorile şi virtuţile morale) şi esteticul (cu valorile estetice
şi empatia estetică) întreprind aceeaşi atenţie asupra realitǎţii şi
conştiinţei umane: cunoaşterea binelui, frumosului, armoniei,
fericirii, dar conferă si un loc privilegiat în încercarea de a desluşi şi
de a acorda valoare universului uman. Acestea apropie omul de
sine în autocunoaştere, îl înalţǎ. Estetica este cel mai adesea
înţeleasă ca disponibilitate de a forma individul, pentru a înţelege
frumuseţea în lucruri şi obiecte - deci exterioară, în timp ce morala
a decripta frumuseţea interioară.
De altfel, în orice atitudine estetică autentică sunt incluse şi
elemente morale: „valoarea morală şi estetică fuzionează, se
62
înfrăţesc în cuprinsul unităţii personalităţii”36. Numai meditând
continuu asupra acestei relaţii va reuşi designerul să se păstreze
”un om pentru oameni”, să-şi lămurească sinele asupra lui însuşi,
să-şi exercite „rosturile modelatoare în raport cu destinul omului,
contemporanul nostru şi urmaşul nostru previzibil”37, activând
potenţialul cognitiv latent al beneficiarului de design şi
tranformând inconştientul colectiv (prin aplicarea legii
neseparabilităţii), spre conştientizarea faptului că omul aparţine de
trei universuri simultan: universul fizic, universul bio-social,
universul informaţional38.
Odată cu creşterea complexităţii funcţiilor psihice stimulate
de/prin creaţiile de design, ca artă audio/olfactiv/tactil/vizuală, are
loc o tot mai strânsă legătură a acestora de o anumită emisferă
cerebrală:
- emisferei cerebrale drepte îi este specifică perceperea
obiectelor şi imaginilor (realizarea reprezentărilor mediate),
proporţiile, gândirea nonverbală şi operarea cu concepte figurale,
reacţiile emoţionale la stimulii externi,
- în timp ce emisfera cerebrală stângă are drept corespondent
limbajul şi răspunsurile verbale (reprezentările noţionale), gândirea
verbală discursivă, operarea cu noţiuni şi raţionamente mediate
verbal, percepţia geometrică volumetrică, gândirea şi calculul
matematic superioare.

36
Vasile Morar, Moralităţi elementare, Editura Paideia, Bucureşti, 2001, p. 200.
37
Ioan Ianoşi, „Solidaritatea socială şi arta” în Etic şi estetic, Editura Meridiane,
Bucureşti, 1979, p.13.
38
Mihai Drăgănescu, Spiritualitate, informaţie, materie, Editura Academiei
R.S.R., Bucureşti, 1988, p. 67.
63
 Creierul uman se comportă precum un computer ideal.
Fenomenul care unifică funcţionalitatea nivelelor ierarhizate ale
sistemului cerebral îl reprezintă emisia stimulată şi amplificată a
radiaţiei luminoase asupra sistemului viu uman, ca interfaţă între
lumină (reflectată de obiectul de design) şi materia vie. Mintea
omenească se manifestă ca o uriaşă reţea de legături neuronale
(bazate pe mecanisme fotonice, electrice, magnetice şi bio-
chimice) într-o perpetuă modificare şi transformare.
Mintea conștientă (neo-cortex), mai nouă, neexploatată în
mare parte, este un pas important pentru evoluția umană. Mintea
subconștientă, cea mai veche și necesară instinctelor de
supraviețuire este ”pilotul automat” (unul dintre cele mai
puternice procesoare informatice cunoscute), iar mintea
conștientă este controlul manual. Este nevoie de exercițiu volitiv și
conștient pentru a fi educată și posibil să se opună date fiind
credințele limitative dobândite. Mintea subconștientă prelucrează
aproximativ 20.000.000 de stimuli exteriori pe secundă, față de 40
stimuli pe care ii interpretează mintea conștientă în aceeași
secundă39. Ambele cooperează penru a dobândi comportamente
deosebit de complexe, care ulterior pot fi administrate la nivel
subconștient.
Aşa cum gândirea umană poate fi distructivă (efect nocebo40
sau efectul necredință), mai mult sau mai puţin conştient, mai mult
sau mai puţin din raţiuni meschine, designerul are marea şansă de
a remedia mentalul colectiv spre refacere psihică şi spirituală prin
exact aceleaşi metode de manipulare în masă, spre a crea în

39
Apud Norretranders în Bruce Lipton, op. cit., 2008
40
cf. Bruce Lipton, op. cit., 2008, p.197
64
mintea fiecărui individ efecte constructive, benefice (efect
placebo41, efectul percepție sau efectul credință). Metodele de
transfer dintre artistul creator şi cei pentru care acesta creează
sunt aceleaşi, doar că sunt aplicate constructiv-benefic. A trăi în
pace, iubire, armonie nu este un secret, aceste percepte de viață
nu sunt tocmai noi. Ele ne-au fost recomandate de către
Învățătorul creștin Iisus Hristos, de exemplu, de mai bine de 2000
de ani, iar scrierile din ințelepciunile inițiatice foarte vechi susțin
aceleași lucruri!

III.1.3. Designul, optimizator permanent al stării de sănătate

Având în vedere marile transformări pe care le suportă

omul și mediul din ultimile sute de ani, s-a ajuns la o ruptură între
om și Întreg, la o disociere om-mediu, om-cosmos, om-om, om-
sacru. Industrializare, producție, profit, tehnici, tehnologii, afaceri,
confort, toate aceste scopuri ale mileniului II ne-au arătat
deziluzia relaționară, starea precară de sănătate în care a ajuns tot
ce înseamnă existență terestră. Din necesitate morală se cere ca
cele mai sus menționate să fie mai mult decât simple teorii
utilitariste prin care omul trebuie să-şi calculeze costurile sau
beneficiile. Scopul esenţial al etici este atingerea echilibrului, a
unităţii consonante, a ordinii, a armoniei, ca act de conştientizare
a importanţei desăvîrşirii/împlinirii umane. O asumpţie centrală a
gândirii firești morale este că o valoarea poate fi atribuită lumii

41
cf. Bruce Lipton, op. cit., 2008, p. 178
65
non-umane numai dacă aceasta contribuie la bunăstarea fiinţelor
umane. Întreaga noastră atitudine faţă de mediul natural, în
consecinţă, are o încărcătură antropocentrică, fapt ce se reflectă în
tipul de justificări ce se aduc în mod obişnuit în favoarea
prezervării mediului natural.
Sănătatea este un concept superior, cu un larg orizont, care
nu poate fi separat de mediul înconjurător, de condiţiile social-
economice în care oamenii trăiesc şi muncesc. Sănătatea trebuie
concepută si ca un factor important în determinarea acelui concept
complex pe care îl denumim „calitatea vieţii”. Înseamnă deci mult
mai mult decât absenţa bolii, a anormalităţii fizice şi are un sens
mult mai larg, multidimensional, pe mai multe planuri: fizic, psihic
şi social.
Starea de sănătate este un echilibru fizic, psiho-logic, moral,
a fiinţei umane care se află într-o permanentă oscilaţie fluctuând
după un ansamblu de cauze mai mult sau mai puţin la vedere:
 factori interni, de factură bio-psiho-logici sau sociali,
cum ar fi starea biofizică, comportamentală, emoţională sau
mentală – mai mult sau mai puţin stresantă, competenţa
comunicării prin limbaj, etc. şi
 factori externi, vizând relaţia fiinţei umane cu
semenii întru raţiune, cu diferitele categorii de obiecte
(între care vestimentaţia şi mobilierul, bijuteriile), ca surse
emitente de semnale, între care cele generatoare de
câmpuri (bio)electromagnetice, naturale sau/şi artificiale42.

42
Traian D. Stănciulescu (coord.), Vestimentaţia biofotonică, o şansă pentru
sănătatea umană, Editura Performantica, Iaşi, p.434
66
 Pentru părintele Dumitru Stăniloae, ataşarea omului de
obiecte este o lucrare a simţurilor, situată pe cea mai joasă treaptă
a cunoaşterii. Atracţia omului faţă de obiecte este un rezultat al
imaginaţiei, în care raţiunea se supune senzaţiilor. Numai eliberată
de povara simţurilor raţiunea se poate ridica pe o treaptă
superioară, cea a cunoaşterii unui univers relaţional: „Raţiunea e
legată însă nu numai în jos, de simţire, ci şi în sus, de minte, de
capacitatea de înţelegere unitară a raţiunilor lucrurilor, a unui sens
comun şi superior al lor. Raţiunea oferă astfel minţii putinţa
sesizării cauzei unitare a raţiunilor şi chipurilor lucrurilor şi a lui
Dumnezeu, nu ceea ce e în Sine, ci în calitatea de cauză” 43. Sfinţii
Părinţi ai Bisericii confirmă peste timp lipsa de importanţă a
obiectelor. Sfântul Ioan Gură de Aur scrie într-o omilie: „Nu vă
sprijiniţi pe lucrurile din afară, cum ar fi averea şi slava. Ele sunt ca
un gărduleţ care, când se va prăbuşi, şi se va prăbuşi, vă va lăsa ca
pe un pomişor descoperit şi uşor de doborât şi nu numai că nu veţi
aduce roade, dar veţi rămâne şi plăpânzi. Gărduleţul care v-a
împiedicat să vă căliţi şi să vă întăriţi în bătaia vânturilor, v-a
pregătit să cădeţi la cea mai mică adiere”44.
Responsabilitatea nu este cu siguranță doar a designerului,
ci a mentalității mondiale perturbate de materialism. Dimensiunea
de înaintare a ceea ce noi proiectăm, realizăm şi folosim, constă în
consecinţe. Toate uneltele, obiectele, artefactele, mijloacele de

43
Pr. Dumintru Stăniloae, nota 243 la Sfântul Maxim Mărturisitorul, Ambigua,
col. P.S.B. nr. 80, Ed. I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 1983 p. 195
44
Sfântul Ioan Gură de Aur, Despre deşertăciuni - Nu vă sprijiniţi pe lucrurile
din afară, http://www.ioanguradeaur.ro/260/nu-va-sprijiniti-pe-lucrurile-din-
afara/, 28 septembrie 2010
67
transport sau construcţiile noastre au consecinţe care ajung în cele
mai diverse arii, precum politicul, veniturile şi biosfera, sănătatea.
În această lume nimic nu este static. De la corpurile cereşti
din lumea macroscopică, până la particulele elementare din lumea
microscopică, totul este în mişcare. Lumea nu trebuie înţeleasă ca
o colecţie de obiecte plasate în spaţiu şi timp, ci ca fiind formată
dintr-o reţea de relaţii între părţi, proprietăţile fiecărei părţi fiind
determinate de relaţiile cu celelalte părţi. Prin separarea
individului de natură şi Univers, de gândurile, trăirile, trupul său şi
mediul în care trăieşte, individul este predispus conflictului
interior, bolilor, decăderii și pierzaniei.
Se ştie că lumina interferează cu psihicul uman, cu procesele
logico-mentale superioare umane. Atât razele solare vizibile, cât şi
câmpurile electromagnetice cosmice invizibile ochiului,
influenţează organizarea şi structurarea materiei vii, prin dubla sa
calitate – energetică şi informaţională. O asemenea idee – faptul că
lumina constituie un esenţial element de legătură şi unitate „celor
trei materii”: materia fizică, biologică şi psihică45 şi luând în
considerare dubla natură a fiinţei umane –corporală şi spirituală-
totul este vibraţie şi supus rezonanţei46. Ca tot ce este vibrație și
ca ființă vibratilă, omul este determinat de interdependenţa
genetică dar mai ales de cea culturală și de mediu, pe trei paliere:
biologic, psihologic, social. Rezonanţa de semnificații legată de
frecvenţe, lungimi de undă, amplitudini, intensităţi, etc., exprimată
prin efecte audio/video/olfactiv/tactile ale unui obiect sau

45
cf. Ştefan Lupaşcu, Les Trois matieres, Editura Cohérence, Strasbourg, Franţa,
1982.
46
Traian Stănciulescu şi Daniela M. Manu, op.cit., 2003, p. 162.
68
amenajări, legată de intensitate, calitate, direcţionare a sursei
luminoase, legată de mesajul direct sau ascuns, conceptul novativ
ş.a. între un conţinut informaţional (semnificat) şi o formă
exterioară de manifestare (semnificant) este în măsură a influența
ființa vie (receptorul – om, animal, plantă) cu precădere în starea
de sănătate fizică, emoțională și mentală .
Încă de la începutul Erei Geneticii, am fost programați să
acceptăm falsa părere a unor savanți ai vremurilor apuse că
suntem supuși puterii genelor noastre. Lumea este plină de oameni
care trăiesc cu teama permanentă că, într-o zi, pe negândite,
genele se vor întoarce împotriva lor. Potrivit noilor cercetări și
demonstrații foarte recente (B. Lipton, H. J. Nojhout)47 nu genele
sunt complet responsabile de anumite boli sau caractere, ci și
mediul pe lângă educație și credințe. Știința ultimului deceniu –
epigenetica – a stbilit că tiparele de ADN transferate prin gene nu
sunt bătute în cuie le naștere. Genele nu sunt destinul! După cum
susțineau în 2001 Reik, Walter48 și Surani49, influențele de mediu,
alimentația, stresul și emoțiile, pot modifica aceste gene, fără a
modifica deloc trăsăturile arhetipale, iar aceste modificări pot fi
transferate generațiilor viitoare, asemănător transferului tiparelor
de ADN prin dubla spirală.
Oricât de mult ar încerca fizica newtoniană să aducă în planul
cunoașterii totale adevărul despre Om și Univers, fenomenele așa
zise paranormale rămân inexplicabile. Vindecări spontane,

47
cf. Bruce H. Lipton, op. cit., 2005, p.
48
Reik, W.; J. Walter, Genomic Imprinting. Parental Influence on the Genome, in
Nature Reviews Genetcs, 2001, 2:21+
49
Surani, M.A. Reprograming of genome function throuth epicgenetic
inheritance, in Nature, 2001, 414:122+
69
fenomene extrasenzoriale, mersul pe cărbuni înciși, bilocația,
levitația, fapte uimitoare de forță, rezistență uluitoare, capacitatea
medicinii vechi de a trata, toate sfidează biologia newtoniană.
Modelul reducționist linear al fizicii newtoniene sugerează că
o problemă într-un sistem – care apare ca o boală sau o disfuncție
– poate fi atribuită unei proaste funcționări într-una dintre etapele
de-a lungul liniei de asamblare chimică și, că prin prescrierea unui
medicament farmaceutic elementul defect al liniei este restaurată
starea de sănătate. Dar cum oare poate fi tratat un organism viu
considerându-se un amalgam de elemente chimice studiat pe
cadavre?
Perspectiva cuantică are în vedere faptul că universul este o
structură integrală de câmpuri de energie interdependente, țesută
într-o plasă de interacțiuni. Privit în profunzime, atomul rămâne
fizic invizibil, el constând doar în energie; materia poate fi definită
simultan, și ca un solid (particulă), și ca un câmp de forță imaterial
(undă). Astfel se explică de ce medicamentele au efecte secundare,
de la iritante la mortale: introdus în corp pentru a trata proasta
funcționare a unui organ, medicamentul interacționează inevitabil
cu una sau mai multe alte organe și țesuturi din corp. Faptul că
sistemele biologice sunt redundante, complică și mai mult situația.
Există o uriașă complexitate de intercomunicare între piesele fizice
și câmpurile de energie care formează întregul. De fapt și
delimitările dintre discipline dispare la nivel cuantic50. Fluxul de
informație într-un univers cuantic este holistic (fig.8).

50
cf. Brian Green, Universul elegant. Supercorzi, dimensiuni ascunse și căutarea
teoriei ultime, Editura Humanitas, 2011
70
 Fig. 8. Schema comparativă a transferului informațional într-un model
newtonian și unul cuantic

Sunt ştiute şi îndelung utilizate în design, hiper

/hopoexcitabilizarea organelor şi stimularea neurovegetativă prin
formă şi cromatică (ex. roşul energizează, stimulează apetitul
sexual; oranjul pofta de mâncare; verdele este comunicativ,
întreţine relaţiile amicale şi reglează funcţiile inimii; albastrul
stimulează activitatea intelectuală; violetul predispune stările
meditative şi stimulează activitatea cerebrală), efectul magic al
semnelor şi simbolurilor (semnul crucii creştine modifică structural,
calmează durerea şi purifică apa şi , implicit alimentele; ‘secţiunea
de aur’, figurile geometrice perfecte, geometria cristalelor au efect
de armonizare), procedurile de stimulare a stării de sănătate cu

71
ajutorul soarelui, a plantelor, a curenţilor de aer şi multe alte
‘taine’ ce depăşesc sfera cunoaşterii ştiinţifice actuale. Fie din
necunoaştere, fie cu bunăştiinţă însă din obscurantism şi cu scopuri
mercantile, adesea percepția, capacitățile creerului, forma şi
culoarea sunt utilizate iraţional, cu repercursiuni amorale, imorale
şi nocive asupra stării de bine a semenilor. În contextul verificării şi
validării etice – cu ajutorul ştiinţei şi (bio)tehnologiei de vârf – a
efectelor benefice ale unor practici terapeutice străvechi,
recuperarea lor în beneficiul omului modern devine nu numai
posibilă, ci şi necesară.
Prin acceptarea interferenţei dintre domenii, culturi şi religii
în căutarea adevărului, iubirii şi dreptăţii prin deschiderea
oamenilor de ştiinţă către ceea ce altă dată ţinea de ‘paranormal’,
magic, nevăzut, printr-o conduită morală desăvârşită faţă de toată
creaţia Marelui Creator, prin înaltă conştiinţă şi compasiune faţă de
semeni şi sine, prăbuşirea omenirii devine doar utopie macabră.
Mileniul III aşteaptă doar schimbarea direcţiei de orientare a
atenţiei de pe conflict, dezechilibru, indolenţă, lăcomie şi
incompetenţe pe armonie, pe utilizarea surselor de energie
inepuizabile, pe folosirea capacităţilor naturale umane şi centrare
pe sine, pe dezvoltarea virtuţilor şi a conştiinţei înalte.

72
 III. 2. Designul Sinergetic

La starea de derută, de îndepărtare de esenţa spiritului,

amalgamare de valori şi false valori, de desacralizare a vieţii, de
pierdere chiar a idealurilor – stare caracteristică vremurilor
actuale, ceea ce contează cu adevărat este existenţa sa într-un al
doilea orizont (diferit de al senzaţiilor vizual-tactile), anume:
existenţa în zona contemplativă, imaginativ-invizibilă, în care se
instituie strădania creatoare de adevărate valori dăinuitoare.
Prin ceea ce face, designerul se vede nevoit a păstra o
legătură specială cu tot ce înseamnă natural. După cum e clar,
contemplarea naturii ajută designerul să înţeleagă acordul
cromatic; ordinea şi armonia formelor şi culorilor; proporţionarea
echilibrată a părţilor între ele şi a părţilor cu întregul; funcţionarea
mecanică, precum şi ritmicitatea articulară, dar şi înţelegerea
subtilă, la nivelul invizibilului, a existenţei vieţii. Sursa principală de
inspiraţie a sa este mediul natural, ordinea firească a lucrurilor
create de Inteligenţa Creatoare. Noua concepţie asupra naturii
elaborată de cunoaşterile arhetipale străvechi şi teoriile ştiinţifice
actuale care vin să susţină învăţăturile religioase - Arhisterategia de
Lumină şi Iubire spre exemplu, cer din partea ateilor și scepticilor
un remarcabil efort de imaginaţie conceptuală, o cooperare
sinergică între gândirea şi imaginaţia creatoare, iar designul şi-a
revizuit în acest sens înţelegerea asupra esenţei muncii sale de
creaţie.
Studiul mecanicii naturale, structurilor amorfe şi vii,
geometriei cosmice nevii şi celulare, descifrează taine greu de

73
pătruns pe alte căi; permit cunoaşterea Creatorului în creaţia sa şi
conexiunea la limbajul universal al „armonizării omului cu Omul, cu
Cosmosul şi cu Dumnezeu, al trecutului cu prezentul şi cu viitorul”51.
Se știe că Designul Clasic este artă aplicată, centrată pe
ergonomie și funcționalitate, noutate, economie și estetică: bun,
frumos, funcțional. Pornit în direcția recuperării stării de sănătate
fizică și emoțional-mentală a omului, refacerea mediului și
menținerea unui echilibru universal, Designul Sinergetic are în
vedere prezența unui Sine Superior în fiecare Om care necesită
atenție și depășire. Designul Sinergetic cere cunoaştere şi
recunoaşte că proiectarea unor obiecte ecologice, sanogene,
benefice, necesită adaptare de la bun început părților nevăzute ale
omului și naturii, precum și interacțiunii stimulilor invizibili. Acesta,
pe lângă proprietăţile şi caracteristicile pe care le deţin toate
sistemele (dinamism, organizare, interacţiune, finalitate), posedă o
caracteristică în plus: sinergia, adică efectul global de cooperare
şi/sau competiţie a părţilor (a elementelor, a subsistemelor) şi
aservirea lor faţă de întreg.
Designerul sinergetic este un om inițiat, transdisciplinar,
într-o permanentă conștiență de sine și de apartenență la un Tot
energo-informațional; ”înduhovnicit” și ”despătimit”; omul care a
ajuns la un nivel de conștiență de sine și de conștiiță superioare.
Scopurile acțiunilor și creațiilor sale pun pe primul loc omul ca
”aproape” și spiritualitatea sa. Pentru acesta e nevoie de
cunoștințe și cunoaștere multidisciplinară, orientată pe dezvoltarea
virtuoasă personală.
51
Stănciulescu T. D., Semiotica iubirii, iniţiere în ştiinţa comuniunii, Editura
Performantica, Iaşi, 2007, p. 27
74
 Cu alte cuvinte, Designul Sinergetic presupune:
o Ergonomicitate sinergică. Pe lângă interesul ergonomiei
clasice asupra biofiziologiei consumatorului- menționat în prima
parte a prezentei lucrări - Designul Sinergetic este interesat de
confortul psiho-emoțional și accentuarea încadrării obiectului în
marja superioară de beneficitate asupra stării de sănătate și
progresului simultană a beneficiarului și a mediului în care acesta
trăiește, fără perturbări pe termen scurt sau termen lung.
Sunt luate în calcul forma şi modelarea volumetrică a
obiectului cu un consum optim de energie la creare, dar cu un
maxim de energie la utilizare. Atenția este orientată nu pe confort,
ci pe evoluție și stimularea creativității beneficiarului. Energiile
luate în calcul sunt cele noninvazive, gen free energy (energie
universală, biofotonică, solară și eoliană, energia de sciziune a apei,
implozie/vortex, repulsia magnetică și multe altele). Din punctul de
vedere al Designului Sinergetic, specialistul trebuie să respecte în
acelaşi timp pezenţa şi/sau generarea undelor de formă, emisiile
sale în general, respectiv reacţia sa la contextul şi mediul natural în
care urmează a se situa având în vedere prezenţa radiaţiilor
telurice, cavitare, cosmice, rețelelor energo-informaționale, etc.,
care în mod invizibil influenţează starea de sănătate pe toate
planurile a individului uman. Acesta se face cu prudență deoarece
ergonomicitatea fizică poate creşte dorinţa de confort,.
o Esteticitate sinergică. Noua estetică încearcă să asigure
funcţia de armonizare a culorilor şi motivelor plastice cu forma,
astfel încât combinaţia lor să asigure ochiului funcţia de receptare
plăcută, ţinându-se cont și de absorbţia de energii și informații prin

75
invizibilul uman al corpului-duh52, structuri şi ochi. Din perspectiva
Designului Sinergetic, o atare combinaţie trebuie să ia în seamă
ponderea cantitativă a suprafeţelor colorate, pe de o parte,
motivul şi forma proporţiilor, pe de altă parte. Prin această
corelare a ochiului cu forma, se deblochează la nivelul sistemului
biologic uman resurse informaţional-energetice rezonante cu tipul
de informaţie receptat. „Proporţia de aur”, geometriile structurale
profunde și fractalice ( geometriile sacre), care asigură armonia în
natură, care pot stimula eliberarea anumitor resurse energo-
informaţionale de la nivelul organismului uman. Odată cu
accesarea tot mai intensă a neocortexului și a modificărilor
catenelor de ADN, a dezvoltării simțurilor mai profunde,
esteticitatea pare că va pierde din interes chiar în următorii 10 ani.
Este știut că atunci când simțurile grosiere vorbesc, tace spiritul; și
când spiritul tace vorbesc instinctele...
o Funcţionalitate sinergică. Funcționalitatea noului design
depășește sfera fizicului, al mecanicii și chimiei. Pe lângă
conceperea obiectului logic şi operaţional fără consumuri de
energie şi pierdere de informaţie a designului clasic, din punctul de
vedere al Designului Sinergetic, funcționalitatea sinergică
corespunde logicii constructive a organismului uman prin
stimularea organismului energetic (corpurile aurice). Astfel,
orientarea se face spre mental-emoțional, de la inconștient spre
conștiență atunci când este nevoie; omul dobândește refacere ca

52
Se face referire la corpurile subtile, spirituale sau structurile nemuritoare ale
omului: corpul-duh, animat de energia Duhului Sfânt (creștinism); nous -
intelectul abstract, funcția superioară a individului (filosofia greacă); Sinele înalt
(psihologie); structură noesică (biologia structurală); suflet, spirit

76
sistem deschis și introdeschis, inclusiv pe planul afiirii și a legăturii
sale transconștiente cu natura, cu mediul, cu sine, cu Dumnezeu în
esență.

III.2.1. Designul sinergetic biofotonic

Privit prin prisma biofotonicii şi fizicii cuantice omul va

rămâne întotdeauna o fiinţă biologică, dar el va funcţiona, într-o
civilizaţie socio-umană, tot mai puţin ca maşină biologică şi în nici
un caz nu va fi marginalizat şi îndepărtat din sistemul natural ca o
„maşină”, oricât de sănătoasă şi bine întreţinută. Cosmosul, acest
Tot Universal este un întreg cu un „design” armonios, un proces
global de o imensă şi măreaţă complexitate, care produce condiţii
necesare existenţei vieţii, minţii şi conştiinţei. Spaţiul şi timpul sunt
unite ca un fundal dinamic al universului observabil. Totul este
consacrat bunei stări a omului şi universului său, a mediului de
viaţă, poate conferi condiţiile optime pentru apărarea şi
promovarea stării de sănătate.
În iconografie – singura considerată artă sinergică până de
curând – pictorului de icoane i se cere un intens lucru cu sine
pentru a putea depăși materia. Despătimirea, postul, infrânarea,
rugăciunea, toate acestea permanente ca stil de viață, presupun o
igienă mentală, emoțională și fizică ce pot permite păstrarea unei
legături neîntrerupte cu lumea nevăzută53.

53
Se face referire la lumea nevăzută în sens religios, a spiritelor angelice bune
sau rele, a existențelor recunoscute dincolo de cele cinci simțuri, precum și
existențelor științifice, informații și energii dincolo de materie;
77
 În timp, iconarul capătă capacități de absorbție și emisie
luminică și electromagnetică sporite, dar și putere mare de
concentrare datorate activării ambelor emisfere simultan, creării
noilor conexiuni cerebrale, staționării în starea alfa a creerului pe
timpul rugăciunii și structurării cristalelor lichide din celule.
Transformările menționate, la care se mai adaugă altele ce nu fac
nota acestei lucrări, permit omului care se autodepășește continuu
să capete noi parametri, capacități numite extrasenzoriale sau
paranormale, deși s-au dovedit a fi din sfera normalului.
Practica mai sus menționată de concepere a lucrului pe
rugăciune (în stare alfa) și post (regim alimentar vegan și păstrarea
permanentă a unei igiene mentale și sufletești după canoanele
ortodoxe) așa precum se practică pictura icoanelor, transformă
obiectul de design în rezonator biofotonic cu aceleași proprietăți
mai sus menționate. Prin chimia organismului, electronagnetismul
emisiilor cerebrale și cardiace conștientizate și stăpânite, prin
accesarea energiilor de vibrație înaltă (lucrarea energiei ”Duhului
Sfânt”) obiectele capătă proprietăți specifice. Asociind acestui
procedeu calitățile materialelor naturale (pietre și metale prețioase
și semiprețioase cu o mare putere de rezonanță benefică viului,
diferite alte materiale organice și anorganice), laserilor biologici
sau obținuți în laborator, asociind acțiunea undelor de formă, a
undelor de culoare și necesitățile purtătorului, se ajunge la
transformarea unui obiect de podoabă obișnuit – spre exemplu -
într-unul terapeutic. Iar practicile și metodele în medicina
alternativă sunt diverse.
Ca și orice alt obiect sinergetic, bijuteriile prin concepere,
utilizând materiale naturale, descoperirile de ultimă oră în noile
78
psihologii, fizică cuantică și neuroștiințe, apropie omul de sine, de
semeni, de natură și de natura sa primordială. Acestea au marele
avantaj de a fi foarte aproape de corpul uman, uneori chiar în
contact cu acesta, ceea ce le conferă un plus de eficiență. (fig. 9)

Fig.9. Bijuterii sinergetice.

Designer: Geanina Luminița Vatamanu (Iași, 2011)

Bazat pe nanotehnologie textilă şi design sinergic, cu

contribuţia teoriei biofotonice a energiei-informaţiei, teoriilor
biostructurală şi morfogenetică, teoriei dualităţii corpuscul-undă şi
a altor teorii fizice ori filosofice, cu ajutorul optimizărilor
convenţionale şi nonconvenţionale, proiectul românesc
Matnantech vine cu uluitoare rezultate în domeniul designului. Mai
exact, Programul Naţional de Cercetare şi Dezvoltare pentru
Materiale Noi, Micro şi Nanotehnologii (MatNanTech) întruneşte
într-un consorţiu interdisciplinar, trei instituţii participante:
Institutul Naţional de Inventică-Iaşi, Universitatea Tehnică
„Gheorghe Asachi”, Iaşi şi Institutul Naţional de Cercetare-

79
dezvoltare pentru Textile şi Pielărie & Institutul de Cercetare
pentru Pielărie şi Încălţăminte, Bucureşti şi are idee de referinţă
novatorul concept care aparţine designerului-arhitect Aritia
Poenaru: vestimentaţia luminii şi armonizarea prin design
synergic(Fig. 10). Pentru acesta, optimizarea sănătăţii umane nu
poate fi realizată pentru ceilalţi, fără o optimizare a vieţii proprii şi
presupune deschidere, acceptare şi punere în fapt 54.

Fig. 10. Colecţia “Curcubeu”, designer-arhitect Aritia Poenaru

54
Stănciulescu, Traian, Vestimentația biofotonică, op. cit, 2008, p. 404
80
 Acestă vestimentaţie din materiale naturale, cu amestec
de pulbere de plante medicinale, cu fibre din in şi bumbac
tratat infor-energetic, lucrată manual are rolul de a modifica
starea de sănătate, la nivelul auric, vindecând zonele bolnave
din organismul uman şi optimizând parametrii vitali. „Rochia
roz” (Fig.10).,

Fig.10. Rochie roz, de înaltă compatibilitate.

Accelerează tiroida, digestia şi combate anemia
(Design: Aritia Poenaru, 2008)

81
cu tranziţii de degradeuri cromatice în spectru violet către roşu,
a fost gândită pentru o compatibilitate medie a materialului
imprimat şi o compatibilitate superioară a detaliilor din tafta
roz. Sinergia efectelor este mare, cu valori ample. Acţionează
potentiv pe palierul inimii (organe: esofag, plămâni, inimă,
stomac, splină, intestin subţire, colon descendent) şi inhibitor
(duoden, organe genitale, coloană vertebrală). Efecte
terapeutice: accelerează secreţia biliară şi tranzitul intestinal,
stimulează peristaltismul, combate excepţional anemia.
Tratamentele biofotonice: lumină ultraviolet cu pattern
în „X”, apă structurată, muzică de Vivaldi, pulverizare de apă de
argint coloidal, esenţă de roze.
Un alt exemplu în acest sens vine să ilustreze rezonatorul
biofotonic RBF, care este un dispozitiv nonconformist de stimulare
şi armonizare a stării de sănătate umană, bazat pe principiile
terapiei de rezonanţă holografică/interferenţă stabilit cu
organismul uman.

Fig.11. Rezonator biofotonic.

Designer : Aritia Poenaru (Iaşi, România, 2009)

82
 Funcţionarea acestuia presupune transferul de
unde/informaţii de la nivelul RBF‚ către undele specifice
rezonatorului uman (prin cristalele lichide membranare asupra
aurei celulare, a organelor şi organismului în ansamblul său), prin
intermediul mecanismului de rezonanţă holografică55(Fig.11-12).

Fig.12. Rezonanţă prin formă şi culoare: simboluri solare aplicate

(sub formă de colant transparent) pe corpul rezonatorului
şi filtre de culoare ROGVAIV + ALB

55
cf. Traian D. Stănciulescu, Rezonatorul biofotonic pentru optimizarea stării de
sănătate, M&M Collection, 2007
83
 Aceaste invenţii nonformale și neconvenționale, desprinse
de sfera vizibilului, a indolenţei şi a ignoranţei sunt astăzi acceptate
de către mediile academice şi ştiinţifice după îndelungi cercetări.
Recunoscându-li-se valoarea, premiate la saloanele de inventică,
deschid o poartă extrem de valoaroasă a designului mileniului III:
aceea de recunoaștere a existențelor dincolo de materie.
Materialele naturale, formele, modelele şi culorile sunt
optim adaptate sensibilităţii şi nevoii de echilibru informaţional şi
energetic a receptorului uman, pentru optimizarea beneficiarului.
O caracteristică de bază a acestui nou tip de design este integrarea
armonioasă a omului în mediu terestru şi cosmic, de unde rezultă
optimizarea viului şi sănătatea armonică. Prin conceptul de
sănătate armonică se înţelege rezultatul stării de optimă corelaţie
între starea Biologică, Psihică (afectiv-emoţională) şi Logică
(intelectual-mentală) a individului uman. De asemenea, intrarea în
stare alfa cât mai des și programarea mentală pozitivă (ca stimul
energo-informațional) și regimul alimentar cu diete neinhibitoare
(care să confere celulelor transparență) ținute de designer pe
timpul concepției și realizării obiectului realizează o restructurare a
materiei, cu efecte benefice asupra purtătorului. Apariția
aparatelor de biorezonanță, a electronograficelor, a dispozitivelor
Tesla au permis cercetătorilor să demonstreze acest lucru. În acest
caz se exclude producția de serie și fabricarea industrială a
produsului, producția unicat sau de serie foarte mică fiind singura
posibilitate.

84
 III.2.2. Designul sinergetic – stringentă necesitate conformă
viitorului armonios al vieţii

Ne-am obişnuit în zilele actuale şi ni se pare firesc să fim

înconjuraţi de obiecte create om. În ultima vreme se observă că ne
îndreptăm spre o trecere de la o acumulare de „lucruri”, la una de
„experienţe” create de tehnologia modernă. Ne aflăm într-o
perioadă de mutaţii profunde ce definesc societatea tehno-
industrială, iar desacralizarea vieţii, alienarea, ateismul,
îndepărtarea de Sursa Primordială, de sacru se accentuează.
Critica de specialitate a vremurilor sfârşitului de mileniu
56
trecut constata că, de-a lungul ultimelor două secole, designul a
fost asociat cu producţia de masă şi consumul de masă.
Funcţionalul, ergonomia, utilitarismul şi consumismul ( menite să
realizeze unitate între eficienţă, economicitate şi produs seriat) în
duet cu presa şi mass media ajung în două secole de manifestare
să uniformizeze şi standardizeze clasele sociale şi continentele cu
tăvălugul îndobitocirii, manipulării, desfrâului.
În această nouă cultură monstrativă totul pare a fi
orchestrare în vederea saturării cu imagini: ziare stridente, panouri
luminoase, afişaje electronice, televiziune în toate spaţiile publice,
oameni-sandwich şi distribuitori de prospecte în stradă, flaere,
pliante, cataloage. Aşa zise „producţii artistice”- aplicaţii
tehnologice de ultimă generaţie şi concepţii de ultimă oră, produc
psihopatologii morale: tentative de maltratare, suicid, alienare,

56
Vezi Jean-François Lyotard, Marshall Berman, Jean Baudrillard, Alex
Callinicos, Jencks, Charles, Steven Connor, Ihab Hassan, David Harvey, Linda
Hutcheon, Fredric Jameson, Alan Sokal ş.a.
85
deznădejde, violenţă extremă, perversiuni sexuale. Acest gen de
„intelectualism” pare a fi străin de raţiunea sănătoasă, de buna
măsură, indiferent la morală, dacă nu chiar împotriva ei. De aceea
un atare proces de virtute şi discernământ este de mare cerinţă şi
actualitate, acum, când omenirea este atinsă de deviaţii şi
pervertiri de tot felul; când omul face jocul răului, cuprins de
povara lui, ca şi cum nu ar mai fi capabil de nimic bun; acum, în
acest timp în care libertatea sa se transformă „în nebunie, desfrâu,
dezmăţ şi anarhie”, feţe hidoase ale unei extreme ale răului:
„demonismul”57. David Pye consideră caracteristică pentru design
preocuparea realizatorilor ca noua propunere de design să fie
concepută pentru a corespunde unor nevoi ale momentului şi
pentru plăcerea fără efort, acum.
O valoare centrică în sistemul de valori ale designerului
este educarea gustului estetic, sensibilizării umanităţii şi fiinţării
omului zilelor noastre – „omului recent”- vidat de orice ideal,
precum şi de valoarea sa religioasă şi etică. Tocmai această
educaţie întemeiază întreaga creaţie valorică umană, prin
mijlocirea căreia, el - omul-dătător-de-forme, designerul, îşi
instituie o lume a lui, intuitiv-imaginativă, suprapusă celei
materiale. Într-o îndelungă evoluţie istorică, etica a stabilit strânse
legături cu arta ca şi cu ştiinţa, filosofia, religia şi teologia, prin
conexiune cu Frumosul, Adevărul, Desăvârșirea. În absenţa
idealului omul rămâne dezumanizat. „De aceea idealul are valoare
umanizatoare, el înfrumuseţează viaţa spirituală a omului,

57
Nicolae Steinhardt, Dăruind vei dobândi, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1994,
p.95
86
făcându-l să se autodepăşească”58. De asemenea, pe de altă parte,
receptorul sensibil de arte aplicate, precum şi simplul consumator
de design, deprind şi ei atributul creativităţii din efervescenţa
explozivă a artistului, atribut care le amplifică nevoia de libertate şi
exprimare, putând, astfel, a se raporta mereu înnoitor la mediul
său de existenţă.
Aşadar, orizontului material al universului designerului i se
suprapune un orizont spiritual (de idei şi valori), structurându-se ca
o sinteza a acestor două orizonturi – ca o entitate compusă (din
corp şi suflet), entitate căreia îi corespunde o ordine a sa, specifică,
reglată de un comportament moral raportat la un sistem superior
de conștiință dictat de nevoia realizării lor de sine. O asemenea
realizare, distingându-se de satisfacţia animală primară, îl
personalizează pe omul-receptor (ca şi pe omul-creator) drept
subiect şi agent, determinând integrarea lui socială conştientă şi,
implicit, umanizarea.
O dispoziţie morală nu devine virtuoasă decît dacă se
actualizează cu ocazia unui eveniment sau a unei crize. Ea ţine,
aşadar, mai puţin de buna intenţie cât de acţiune. Astfel, virtutea
nu se descoperă decât în acţiune, aşa cum o dovedesc curajul sau
dăruirea pentru celălalt, validate prin gesturi şi concretizate în
fapte, neputând exista ca intenţie. Problema responsabilităţii
actului de design trebuie gândită în raport cu problema
angajamentului, ceea ce deschide o dublă interogaţie privitoare la
raporturile dintre designer şi societate: pe de o parte, la
angajamentul politic şi social al designerilor, iar pe de altă parte, la

58
Constantin Stroe (ed.), ”Petre Andrei despre ideal”, în vol. Din gândirea etică
românească, Casa de editură şi presă „Şansa” S.R.L., Bucureşti, 1997, p. 114
87
angajamentul societăţii însăşi – ca spaţiu regizat/ordonat de drept
şi de opinia publică – faţă de diversele forme şi de valorile pe care
designerul le vehiculează.
În ontologia umană, ceea ce contează cu adevărat este
existenţa omului într-un al doilea orizont (dincolo de cel al
senzitivului, al concretului), anume: existenţa în zona imaginativ-
invizibilă, în care se instituie strădania creatoare de adevărate
valori culturale. Ştiinţa fantastică de azi este ştiinţa obiectivă de
mâine. Proiectele de inginerie şi design ale lui Leonardo da Vinci,
călătoriile lui Jules Verne, lumile îndepărtate ale lui Isaac Asimov
roboţii, clădirile, mijloacele de transport şi comunicaţie, fantastice
acum câteva secole, nu mai par iluzorii în vremurile actuale.
Dacă, în culturile tradiţionale, moralitatea se rezumă la respectarea
obiectivă (neimplicată) a unor cerinţe etice, iar în civilizaţia
modernă moralitatea este porunca unei convenţii sociale,
exprimată instituţional şi verificată coercitiv, în stadiul
postmodern, aceasta se emancipează definitiv, autonomia-i
proprie excluzând interferenţele heteronome. Datoria morală ne
impune o sarcină epuizantă şi tot pe atât de inepuizabilă; datoria
ne dictează o tensiune şi o voinţă neobositoare pe măsura unui
efort permanent reînceput şi niciodată terminat.
Sunt ştiute şi îndelung utilizate (ce e drept mai puţin în
design) hiper/ hipoexcitabilizarea organelor şi stimularea
neurovegetativă prin acţiunea energo-informaţională a undelor de
formăşi cromatică59 (Fig. 13.).

59
Flam Faye, Plugging a Cosmic Informational Leak,Science, vol. 259,1993,p.15

88
 Fig. 13. Ritmul, armonia, sentimentul trăit, inspirate din mediul
înconjurător

Fiind culori neutre, telurice, griurile colorate inspiră calm, siguranţă şi

stabilitate

(ex. roşul energizează, stimulează apetitul sexual; oranjul pofta de

mâncare; verdele este comunicativ, întreţine relaţiile amicale şi
reglează funcţiile inimii; violetul predispune stările meditative şi
stimulează activitatea cerebrală), efectul magic al semnelor şi
simbolurilor (semnul crucii creştine modifică structural, calmează
durerea şi purifică apa şi, implicit alimentele; „secţiunea de aur”,
figurile geometrice perfecte, geometria cristalelor au efect de
89
armonizare), procedurile de stimulare a stării de sănătate cu
ajutorul cromaticii, compoziției și texturii materialului, soarelui, a
plantelor, a curenţilor de aer şi multe alte „taine” ce depăşesc sfera
cunoaşterii ştiinţifice actuale Fie din necunoaştere, fie cu
bunăştiinţă, însă din obscurantism şi cu scopuri mercantile, adesea
forma şi culoarea sunt utilizate iraţional, cu repercursiuni amorale,
imorale şi nocive asupra stării de bine a semenilor. În contextul
verificării şi validării etice – cu ajutorul ştiinţei şi (bio)tehnologiei de
vârf – a efectelor benefice ale unor practici terapeutice străvechi,
recuperarea lor în beneficiul omului modern devine nu numai
posibilă, ci şi necesară.
Potrivit ultimelor cercetări în domeniul biofotonic la care
iau parte activ colective de cercetători români, au rezultat creații
brevetate ce schimbă totalmente viziunea asupra designului,
precum şi cea a eticii acestuia. Aplicaţiile infor-energetice, fotonica
şi biofotonica și aplicațiile fizici cuantice, a noii biologii și noii
medicini pot aduce o îmbunătăţire substanţială a stării de bine
fizic şi mental, ceea ce implicit induce o stare de sănătate totală
optimizată pe toate planurile și realizarea unui salt cuantic de
conștiință a omenirii60.
Omul nou, ca fiinţă de lumină pregătită saltului cuantic este
în măsură să susţină principiile unui design al luminii – Design
Sinergetic – pornind de la un design dătător de sănătate, prin

60
Jeffrey M. Schwartz,Henry P. Stapp, Mario Beauregard , Quantum Physics in
Neuroscience and Psychology: a Neurophysical model of Mind/Brain interaction,
http://www-physics.lbl.gov/~stapp/PTB6.pdf, accesat pe 11. 02.2013

90
proiectarea unor obiecte ecologice, sănătoase, benefice, adaptate
de la bun început acţiunii unor stimuli invizibili. Materialele
naturale, formele, modelele şi culorile sunt optim adaptate
sensibilităţii şi nevoii de echilibru energo-informaţional a
receptorului uman. Un astfel de design subordonează principiul
utilităţii, al frumosului şi funcţionalului, specifice designului clasic,
unei alte funcţii integratoare: sănătatea armonică. Prin urmare,
acest tip de design este subordonat individualului şi nu socialului,
ca designul de până acum.
Rămâne ca etica să fie incorporată şi valorizată tot mai mult
în fundamentarea cadrului de interferenţă a funcţiilor utilitară şi
artistică a designului, cu orientare clară către transcederea moral-
spirituală a fiinţei umane. Dinspre aceasta se face încercarea de a
conecta realitatea lumii obiective, sub înfăţişarea ei fizico-
materială, cu lumea spirituală văzută nu doar ca o altă realitate
fundamental diferită, ci ca o continuare firească şi necesară a
manifestărilor procesuale din natură. Creația de obiecte uzuale,
vestimentaţia şi accesoriile vestimentare sanogene stimulative sau
inhibitoare, cele care folosesc energia X (pneuma, nous, causa
formativa, Anima Mundi, Spiritul Sfânt, mana sau, altfel spus, forţa
vitală, fluidul magnetic, forţa eterică, bioplasma, energia
psihotronică, energia noetică, magnetoelectricitatea etc.), laserii
biologici (câmpul auric), modificarea structurală prin
implementarea unor algoritmi alfa-numerici infor-energetici
benefici, materialele şi fiblele naturale (in, bumbac, pietre
preţioase şi semipreţioase, materii organice și plante medicinale)
reprezintă un elocvent exemplu. Faptul are semnificaţia unei

91
deschideri paradigmatice pe verticală, în zone mai puţin accesibile
experienţei măsurabile cantitativ.

Bibliografie:

1. Achiţei, G., Frumosul dincolo de artă, Editura Meridiane,

Bucureşti, 1988
2. Adler, A., Cunoaşterea omului, Editura Iri, Bucureşti, 1996
3. Adorno, T. W., Minima moralia. Reflecţii dintr-o viaţă mutilată,
Editura Univers, Bucureşti, 1999
4. Albera, G.; Monti, N., Italian Modern - A Design Heritage,
Rizzoli, Milano, 1986
5. Allport, G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1981
6. Argan, G. C., Arta modernă, Editura Meridiane, Bucureşti, 1982
7. Belous, V., Inventica, Editura „Gh. Asachi”, Iaşi, 1992
8. Berdiaev, N., Despre menirea omului, Editura Aion, Oradea,
2004
9. Berman, Marshall, All That Is Solid Melts Into Air: The
Experience of Modernity NY, Viking Penguin, 1988
10. Berger, R., Mutaţia semnelor, Bucureşti, Editura Meridiane,
1978
11. Blaga, L., Trilogia cunoaşterii, Fundaţia Regală pentru literatură
şi artă, 1949

92
12. Baudrillard, Jean, Simulacra and Simulations, Ed. Mark Poster,
Stanford University Press, 1998
13. Callinicos, Alex., Against Postmodernism: A Marxist Critique,
Cambridge: Polity, 1999
14. Capra, Fritjof, Taofizica - o paralelă între fizica modernă și
mistica orientală, Editura Tehnică, București, 2004
15. Cassou, J., Panorama artelor plastice contemporane, Vol. I şi II,
Editura Meridiane, Bucureşti, 1971
16. Călinescu, M., Cinci feţe ale modernităţii. Modernism,
avangardă, decadenţă, kitsch, postmodernism, Editura Polirom,
Iaşi, 2005
17. Comte-Sponville, A., Mic tratat al marilor virtuţi, Editura
Univers, Bucureşti, 1998
18. Connor, Steven, Post modernist culture: an introduction to the
theories of the contemporary, Cambridge, Mass., Blackwell,
1997
19. Constantinescu, P., Sinergia, Informaţia şi Geneza sistemelor,
Editura Tehnică, Bucureşti, 1990
20. Cozma, C., Introducere în aretelogie. Mic tratat de etică, Editura
Universităţii „Al. I. Cuza”, Iaşi, 2001
21. Deaver, F., Etica în mass media, Editura Silex, Bucureşti, 2004
22. Descamps, M.-A.; Alfille, L.; Nicolescu, B., Qu' est-ce-que le
transpersonnel?, Éditions Trismegiste, Paris, 1987
23. Descartes, R., Pasiunile sufletului, Editura Ştiinţifică şi
Enciclopedică, Bucureşti, 1984
24. Drăgănescu, M., Spiritualitate, informaţie, materie, Editura
Academiei R.S.R., Bucureşti, 1988

93
25. Drăgănescu, M., Inelul lumii materiale, Editura Ştiinţifică şi
Enciclopedică, Bucureşti, 1989
26. Dreyfuss, H., Designing For People, New York: Simon&
Schuster, 1951
27. Dufrenne M., Pentru om, Editura Politică, Bucureşti, 1971
28. Dumitrescu, A., Design, Editura Printech, Bucureşti, 2000
29. Eliade, M., Imagini şi simboluri. Eseu despre simbolismul
magico-religios, Editura Humanitas, Bucureşti, 1994
30. Epictet, M. A., Manualul către sine, Editura Minerva, Bucureşti,
1977
31. Ey, H., Conştiinţa, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1983
32. Faye, Flam, Plugging a Cosmic Informational Leak, Science, vol.
259, 1993
33. Ferry, L., Omul Dumnezeu sau sensul vieţii, Editura Augusta,
Timişoara, 1999
34. Ficeac, B., Tehnici de manipulare, Editura Nemira, Bucureşti,
2004
35. Flanagan, O., Psychologie morale et éthique, P.U.F, Paris, 1996
36. Forty, A., Objects of Desire: Design and Society Since 1750,
Thames and Hudson, New York, 1992
37. Freud, S., Dincolo de principiul plăcerii, Editura Jurnalul Literar,
Bucureşti, 1992
38. Freud, S., Eul şi sinele, Editura Jurnalul Literar, Bucureşti, 1992
39. Globus, G., The Postmodern Brain, Benjamin Books,
Philadelphia, 1995
40. Green, B., Universul elegant. Supercorzi, dimensiuni ascunse şi
căutarea teoriei ultime, Editura Humanitas, Bucureşti, 2008

94
41. Gueguen, N., Psihologia consumatorului. Factorii care ne
influenţează comportamentul de consum, Editura Polirom,
Bucureşti, 2003
42. Guénon, R., Criza lumii moderne, Editura Humanitas, Bucureşti,
1993
43. Hassan, Ihab, The Postmodern Turn, Essays in Postmodern
Theory and Culture, Ohio State University Press, 1987
44. Habermas, J., Conştiinţă morală şi acţiune comunicativă,
Editura All Educaţional, Bucureşti, 2000
45. Harvey, David, The Condition of Postmodernity: An Enquiry into
the Origins of Cultural Change, Cambridge, Massachusetts:
Basil Blackwell, 1989
46. Hegel, G. W. Fr., Fenomenologia spiritului, Editura IRI,
Bucureşti, 1995
47. Hicks, Stephen R. C., Explaining Postmodernism: Skepticism
and Socialism from Rousseau to Foucault, 2004
48. Hofmann, W., Fundamentele artei moderne, Editura Meridiane,
Bucureşti, 1977
49. Hogarth, W., Analiza frumosului. Scrisă cu intenţia de a fixa
fluctuantele Idei ale Gustului, Editura Meridiane, Bucureşti,
1981
50. Hutcheon, Linda, Poetica postmodernismului, Editura Univers,
Bucureşti, 2002
51. Husserl Ed. , Meditaţii carteziene, Humanitas, Bucureşti, 1994
52. Ianoşi, I., Sublimul în spiritualitatea românească, Editura
Meridiane, Bucureşti, 1997
53. Ionescu, N., Curs de metafizică, Editura Humanitas, Bucureşti,
1991
95
54. Ionescu-Muscel Ianculescu, M; Buliga, M. M., Tehnologia
cercetării apicative de produs. Metode ştiinţifice folosite în
designul industrial al bunurilor de consum, Editura Tehnică,
Bucureşti, 1981
55. Ionică, L., Imaginea vizuală. Aspecte teoretice, Editura
Marineasa, Timişoara, 2000
56. Istvan, H., Kitsch-ul, fenomen al pseudoartei, Editura Politică,
Bucureşti, 1973
57. Jameson, F., Postmodernism or the Cultural Logic of Late
Capitalism, Duke University Press, Buchanan, 1991
58. Jameson, Fredric, The Cultural Turn, Verso, London, 1998
59. Jankelevitch, V., Paradoxul moralei, Editura Echinocţiu, Cluj-
Napoca, 1987
60. Julier, G., Dictionary of 20-th Century. Design and Designers,
Thames and Hudson, Londra, 1997
61. Jung, C. Cartea roşie, Editura 3Trei, 2011
62. Kandinsky, W., Spiritualul în artă, Editura Meridiane, Bucureşti,
1994
63. Kant, Im., Despre frumos şi bine, Editura Minerva, Bucureşti,
1981
64. Kant Im., Metafizica moravurilor, Editura Minerva, Bucureşti,
1989
65. Konrad, L., Cele opt păcate capitale ale omenirii civilizate,
Editura Humanitas, Bucureşti, 2007
66. Kierkegaard, S., Frică şi cutremurare, Editura Honterus, Sibiu,
2007
67. Le Bihan, C., Marile probleme ale eticii, Editura Institutul
European, Iaşi, 1999
96
68. Leonardo da Vinci, Tratat despre pictură, Editura Meridiane,
Bucureşti, 1971
69. Leroi-Gourhan, A., Gestul şi cuvântul, vol. I şi II, Editura
Meridiane, Bucureşti, 1993
70. Lévi-Strauss, C., Tropice triste, Editura Ştiinţifică, Bucureşti,
1968
71. Lyotard, Jean Francois, Condiția postmodernă, Editura Idea,
București, 2007
72. Lipovetsky, G., Amurgul datoriei. Etica nedureroasă a noilor
timpuri democratice, Editura Babel, Bucureşti, 1996
73. Losski, N., Condiţiile binelui absolut, Editura Humanitas,
Bucureşti, 1997
74. Lupaşcu, Şt., Omul şi cele trei etici ale sale, Editura Ştefan
Lupaşcu, Iaşi, 2000
75. Lutic, M., Timpul sacru. Sărbătorile de altădată, Editura Kolos,
Iaşi, 2009
76. MacIntyre, A., Tratat de morală. După virtute, Editura
Humanitas, Bucureşti, 1997
77. Macovschi, Eugen, Biostructura, Editura Republicii Socialise
România, București, 1979
78. Maşek, V. E., Arta, o ipostază a libertăţii, Editura Univers,
Bucureşti, 1977
79. Maşek, V. E. (ed.), Arta viitorului, Editura Meridiane, Bucureşti,
1979
80. Maşek, V. E. (ed.), Estetică, informaţie, programare, Editura
Ştiinţifică, Bucureşti, 1972
81. Maté, G., Universul kitschului. O problemă de estetică, Editura
Dacia, Cluj-Napoca, 1985
97
82. Matei, D., (coord.), Etic şi estetic. Studii de estetică şi teoria
artei, Editura Meridiane, Bucureşti, 1979
83. Mânzat, I., Psihologia sinergetică. În căutarea umanului
pierdut, Bucureşti, Editura Pro Humanitate, 1999
84. McLuhan, M., Texte esenţiale. Reclamă creatoare, jurnalism
creator, public cititor creator, unite într-o solidă forţă
comercială..., Editura Nemira, Bucureşti, 2006
85. Michel, M., Seminar: tendinţe în designul vestimentar, Weis
Consulting Assoc., 2004
86. Mill J.St., Utilitarismul, Editura Humanitas, Bucureşti, 1991
87. Moessinger, P., La Psychologie morale, P.U.F., Paris, 1989
88. Mohârţă, I., Vibraţia eternă a sufletului, Editura Enciclopedica,
2003
89. Moldoveanu, M.; Miron, D., Psihologia reclamei. Publicitatea în
afaceri, Editura Libra, Bucureşti, 1995
90. Moore, G.E., Principia ethica, CEU Press, Bucureşti, 1997
91. Morin, E., L’esprit-du-temps, Editura Grasset Fasquelle, Paris,
1962
92. Mucchielli, A., Arta de a influenţa. Analiza tehnicilor de
manipulare, Editura Polirom, Iaşi, 2002
93. Munro, Th., The arts and their interrelations, New York, 1949
94. Nicolescu, B., Transdisciplinaritatea, Editura Polirom, Iaşi, 1999
95. Niculcea, A., Cunoaşterea naturală a lui Dumnezeu, de la autorii
biblici la gânditorii moderni, Editura Vasiliana ’98, Iaşi, 2006
96. Nietzsche, Fr., Anticristul, Editura ETA, Cluj Napoca, 1991
97. Noica, C., Povestiri despre om. După o carte de Hegel, Editura
Cartea Românească, Bucureşti, 1980
98. Noica, C., Eseu de duminică, Editura Humanitas, Bucureşti, 1992
98
99. Oancea-Almaş, M., Umanismul religiilor Indiei şi umanismul
creştin. Baze ale unui dialog interreligios, Editura Renaşterea,
Cluj-Napoca, 2006
100. Overy P., De stijl, Editura Meridiane, Bucureşti, 1979
101. Papanek, V., Design pentru lumea reală, EdituraTehnică,
Bucureşti, 1997
102. Penrose, R., Shadows of the Mind, Oxford University Press,
New York, 1994
103. Petrescu, P., Motive decorative celebre - contribuţii la
studiul ornamenticii româneşti, Editura Meridiane, Bucureşti,
1971
104. Petrescu, P., Creaţia plastică ţărănească, Editura Meridiane,
Bucureşti, 1976
105. Piaget, J., Judecata morală la copil, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1980
106. Platon, Opere, vol. I, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,
Bucureşti, 1975
107. Platon, Opere, vol. II, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,
Bucureşti, 1976
108. Platon, Opere, vol.III, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,
Bucureşti, 1978
109. Platon, Opere, vol. IV, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,
Bucureşti, 1983
110. Platon, Opere, vol. V, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,
Bucureşti, 1986
111. Platon, Opere, vol.VI, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,
Bucureşti, 1989
112. Platon, Opere, vol. VII, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1993
99
113. Pleşu, A., Minima moralia: elemente pentru o etică a
intervalului, Editura Humanitas, Bucureşti, 2002
114. Poenaru A., Arhitecture of light: towards an integrative
urban anthropology; XV-th Congress of IUAES, July 7-12,
Florence 2003
115. Poenaru, A., Human optimization by “vestimentation of
light”, conference sustained at Ecolonia, Hezennel (France),
July 23, 2003
116. Poenaru A., Stănciulescu T.D., Optimizarea stării de
sănătate prin design vestimentar: contribuţii aplicative ale
biofotonicii, Lucrările Conferinţei Internaţionale de Terapii
Complementare Ediţia a 8-a, Editura University Press, Arad,
2004
117. Poenaru A., Stănciulescu T. D., Semiotic strategies for the
future habitat planning, VIII-th Congress of AISS-IAS, Lyon,
France, 2004
118. Poenaru A., Vestimentaţia luminii. Optimizarea stării de
sănătate umană prin design vestimentar, dizertaţie de mastrat,
Universitatea Tehnică “ Gh. Asachi”, Faculatatea de Textile Iaşi,
2004
119. Popper, K. R., Cunoaşterea şi problematica raportului corp-
minte. O pledoarie pentru interacţionism, Editura Trei,
Bucureşti, 1997
120. Popper, K. R., Societatea deschisă şi duşmanii ei, Vol.I-II,
Editura Humanitas, Bucureşti, 1993
121. Portelli, C-tin, Logica Creaţiei Divine, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 2004

100
122. Pribram, K.; Breadbent, D. E., (eds.), Biology of memory, N.
Y., London, Academic Press, 1970
123. Radovan, R., Civilizaţia la răscruce, Editura Politică,
Bucureşti, 1970
124. Ramonet, I., Geopolitica haosului, Editura Doina, Bucureşti,
1998
125. Reti, L., The unknown Leonardo, MacGraw-Hill Book Co.,
New York, 1974
126. Ross, W. D., The Right and the Good, Indianapolis, IN:
Hackett, 1988
127. Rovenţa-Frumuşani, D., Semiotică, societate, cultură,
Editura Institutul European, Iaşi, 1999
128. Săhleanu,V., Eseu de biologie informaţională, Editura
Ştiinţifică, Bucureşti, 1973
129. Schiller, F., Scrieri estetice, Editura Univers, Bucureşti, 1981
130. Scheler, M., Omul resentimentului, Editura Trei, Bucureşti,
1998
131. Schopenhauer, A., Fundamentele moralei, Editura Antet,
Cluj Napoca, 1998
132. Sf. Augustin, Confesiuni, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,
Bucureşti, 1985
133. Sficlea-Obreja, M., Designul cotidianelor între constrângeri
şi libertăţi, Editura Artes, Iaşi, 2005
134. Singer, P. (ed.), Tratat de etică, Editura Polirom, Iaşi, 2006
135. Sokal, Alan and Bricmont, Jean. Fashionable Nonsense:
Postmodern Intellectuals' Abuse of Science, Picador, NY, 1998
136. Soloviov, V., Îndreptăţirea binelui, Editura Humanitas,
Bucureşti, 1994
101
137. Stapp, Henry P., Mind, Matter and Quantum Mechanics,
Springer-Verlag, Berlin, 1993
138. Stănciulescu, T. D. şi Manu, D. M., Metamorfozele luminii.
Fundamente biofotonice ale conştiinţei, Editura Performantica,
Iaşi, 2003
139. Stănciulescu, T. D., Rezonatorul biofotonic pentru
optimizarea stării de sănătate, M&M Colection, Editura
Performantica, Iaşi, 2007
140. Stănciulescu, T. D. (coord.), Aurelia Grigoriu, Marilena Pop,
Vestimentaţia biofotonică, o şansă pentru sănătatea umană,
Editura Performantica, Iaşi, 2008
141. Stăniloae, D., Spiritualitatea ortodoxă. Ascetica şi mistica,
Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe
Române, Bucureşti, 1992
142. Stăniloae, D., Trăirea lui Dumnezeu în ortodoxie, Editura
Dacia, Cluj-Napoca, 1993
143. Steinhardt, N., Dăruind vei dobândi, Editura Dacia, Cluj-
Napoca, 1994
144. Suroj, A de, Şcoala rugăciunii, Editura Cartea Ortodoxă,
Bucureşti, 2006
145. Şerdakov, V. N., Iluzia binelui. Valorile morale şi credinţa
religioasă, Editura Politică, Bucureşti, 1988
146. Şuşală, I. N.; Bărbulescu, O., Dicţionar de artă – termeni de
atelier, Editura Sigma, Bucureşti, 1993
147. Teilhard de Chardin, P., Fenomenul uman, Editura Aion,
Oradea, 1997
148. Todorov, Tz., Confruntarea cu extrema. Victime şi torţionari
în secolul XX, Editura Humanitas, Bucureşti, 1996
102
149. Töffler, A., Şocul viitorului, Editura Politică, București, 1970
150. Ţuţea P., Philosophia perenis, Editura Icar & Editura Horia
Nicolescu, Bucureşti, 1992
151. Vasilescu, G., Posibile răspunsuri la o tulburătoare
întrebare: Spre ce fel de lume ne îndreptăm?, Editura Scripta,
Bucureşti, 1996
152. Vasilescu, V., Simboluri patrimoniale. Cultură şi civilizaţie
carpatică, Editura Nova, 1997
153. Vianu, T., Estetica, Editura pentru Literatură, Bucureşti,
1968
154. Vinci, Leonardo da, Tratat despre pictură, Editura
Meridiane, Bucureşti, 1971
155. Volker, H.; Rainer, R.; Schata, P., Plastica socială. Materiale
despre Joseph Beuys, Editura Idea, Cluj-Napoca, 2002
156. Vulcănescu, M., Logos şi eros, Editura Paideia, Bucureşti,
1991
157. Wittgenstein, L., Însemnări postume: 1914-1951, Editura
Humanitas, Bucureşti, 1995
158. Zamfirescu, Dem. V., Etică şi psihanaliză, Editura Ştiinţifică,
Bucureşti, 1973
159. Zăgrean I., Morala creştină, Editura Institutului Biblic şi de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1985
160. *** Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic şi
de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 2008
161. *** Design. The 21st Century, Editura Thaschen, Bonn,
2005
162. *** Encyclopaedia Universalis, Thesaurus-Index, Paris, 1996

103
163. *** Encyclopèdie philosophique universelle. Les notions
philosophiques. Tome 2 P.U.F , Paris, 1990
164. *** Filocalia sau Culegere din scrierile Sfinţilor Părinţi, care
arată cum se poate omul curăţi, lumina şi desăvârşi, Vol. I şi II,
Editura Humanitas, Bucureşti, 2006
165. *** Filosofia greacă până la Platon, vol. II, Editura Ştiinţifică
şi Enciclopedică, Bucureşti, 1984
166. *** Monitorul Oficial al României
167. *** Programul P.C.R. de făurire a societăţii socialiste
multilateral dezvoltate şi înaintare a României la comunism,
Editura politică, Bucureşti, 1975
168. *** Revista Deutschland-Germania, Editura Frankfurter
Societäts-Druckerei GmbH, Frankfurt am Main, 1996
169. *** Symposion, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2007

Surse Web:

http://www-physics.lbl.gov
104
http://www.popq.ro
http://www.c2cn.eu
http://www.dexonline.ro
http://www.crestinortodox.ro
http://www.wall-street.ro
http://www.revues.mshparisnord.org
http://www.arthistoryarchive.com
http://www.colourtest.ue-foundation.org
http://www.sharecom.ca
http://www.thomaskinkade.com
http://www.aadfi.it
http://www.victionary.com
http://www.pulitzercenter.org
http://www.filozofie.eu
http://www.arteiasi.ro
http://www.socio-comunicare.ro
http://www.themis.ro
http://issuu.com
http://fymaaa.blogspot.ro
http://blog.iesireadinmatrix.ro
http://www.energielibera.net
http://www.overunity.com

105