EXPRESIONISMUL

Curent muzical provenit din arta plastica, expresie a unei reactii la civilizatia
industriala de la �nceputul secolului 20.
Crezul estetic expresionist se contureaza la reprezentantii semnificativi ai
curentului (Wassily Kandinski, Wilhelm Worringer) dupa expozitia din 1892 a
pictorului norvegian Edvard Munch
Alcatuirea si propagarea ideologiei expresioniste: doua grupari artistice germane,
Die Br�cke (1905) si Der blaue Reiter (1911).
CREZUL ESTETIC EXPRESIONIST
arta ca expresie a eu-lui, subiectivitate, tensiune launtrica, exagerbeaza
subiectivismul, denatureaza reprezentarea;
realizarea formelor sintetice prin esentializare, abstractizare, totodata impulsul
spre deformare, haos;
interesul pentru culturi arhaice, pentru goticul medieval, exotic, irational,
nonconformism;
opozitie fata de impresionism si fata de romantism, prin exprimarea angoasei,
nelinistii, tragicului, instinctelor vitale, mizeriei sociale etc.
LITERATURA SI MUZICA EXPRESIONISTA
Literatura: poetii Georg Trakl, Franz Werfel, prozatorii Franz Kafka, Stefan Zweig,
Heinrich Mann, dramaturgii Gerhard Hauptmann, Franz Wedekind.
�n muzica, expresionismul poate fi definit din doua perspective: la nivelul
dramaturgiei �n muzica cu text expresionist (lucrarile scenice ale lui Berg si
Sch�nberg), sau chiar la nivelul limbajului propriu-zis. Procedee expresionist-
muzicale: de la tonalism deformat la atonalism, dodecafonism; Sprechgesang,
Sprechstimme, Klangfarbenmelodie.
Influente expresioniste la Hindemith, Bart�k, Enescu, Janacek, Stravinski s.a
.
Etape creatoare ale celor trei vienezi: Arnold Sch�nberg, Alban Berg, Anton Webern

Linia tonala-postromantica, p�na �n 1908: cromatizare intensiva a armoniei tonale,

postwagneriene;
Atonalismul: p�na �n 1923. Apare ca o opozitie de principiu la tonalitate, dar
termenul de �atonal� este contestat inclusiv de Sch�nberg. Se modifica esential
raportul consonanta-disonanta (devine unul de �egalitate�), se �democratizeaza�
cele 12 semitonuri cromatice cu care se opereaza liber, �n lipsa unui centru sonor;
atematism, imposibilitatea de a arcui forme mari din cauza lipsei temelor si a
functionalitatii tonale; deocamdata, negarea traditiei tonale nu este �nlocuita de
un sistem coerent, iar experimentarea atonalismului prefera domeniul miniaturilor
formale si scriitura polifonica. Exceptie notabila � Wozzeck.
Dodecafonismul: elaborat de Sch�nberg �n cei aproape 10 ani de pauza componistica,
�ntre 1914-1923, utilizat �n creatie din 1923. Construirea seriei pe baza
irepetabilitatii sunetelor p�na c�nd se termina seria, reevaluarea formelor
canonice, contrapunctice din Renastere (O, I, R, RI). Rezulta 48 de ipostaze ale
unei serii de baza.