ARNOLD SCHONBERG (1874-1951)

I.
1. Sextetul Noapte transfigurata (1899), cantata Gurre-Lieder (1900-1911), poemul
simfonic Pelleas si Melisande (1903), Simfonia de camera op.9 (1906), doua cvartete
de coarde, lieduri cu pian.
2. Monodrama Asteptare (1909);
M�na fericita (1910-13),
Pierrot lunaire - 1912, ciclu de 3 x 7 piese omofone si polifone pentru
Sprechstimme, pian, flaut/piccolo, clarinet/clarinet-bas, vioara/viola, violoncel;
estetica expresionista, elemente de commedia dell�arte, linia vocala se desfasoara
permanent �n Sprechgesang;
3 piese pentru pian op.11 (1908),
Caracteristici generale ale acestei etape atonal-expresioniste: piese de mici
dimensiuni, unele chiar aforistice, estetica expresionista este prezenta �n muzica
cu text, scenica
II.
Pianul ca laborator al experientelor seriale:
3. 5 piese pentru pian op.23 (1920-23),
Suita pentru pian op.25 (1921-23) sunt primele lucrari dodecafonice din
istoria muzicii.
Cvintetul pentru suflatori op.26 (1924), coruri a cappella - Trei satire corale
op.28 (1926, satira la adresa neoclasicismului stravinskian),
Cvartetul de coarde op.30 (1927)
Variatiunile pentru orchestra op.31 (1928).
Opera De azi pe m�ine (1929), dodecafonica, �buffa�, �ntr-un singur act.
Opera-oratoriu Moise si Aaron (1937), ramasa neterminata (actul III exista doar ca
libret) se bazeaza pe un text � �nlantuire de citate din Biblie: Moise declama
permanent �n Sprechgesang, Aaron c�nta �n arioso, structura operei este una
traditionala, bazata pe numere.
�n toate aceste lucrari se experimenteaza �n genuri diverse noua metoda de
compozitie cu 12 sunete, treptat descoperindu-se valentele artistice ale seriei
III.
4. Din 1933, �n S.U.A.: Sch�nberg continua compozitia dodecafonica, �ncerc�nd
uneori combinatii cu tonalul prin armonizarea �n trisonuri a seriei; �n jur de 1940
se �ntoarce spre tonalitate: �Se mai poate scrie multa muzica buna �n do major!�,
din necesitati didactice americane sau �n lucrari religioase (revine la iudaism).
Scrie �n tehnica seriala Concertul pentru vioara op.36 (1936), cel pentru pian
op.42 (1942), Cvartetul de coarde nr.4, op.37 (1936), Trio pentru coarde op.45
(1946). Alte piese pe linia postromantica a unui tonalism cromatizat: Kol Nidre
(1938), Simfonia de camera nr.2 (1939), Un supravietuitor din Varsovia (1947).