Bunea Maria

AMG IIC

BOLILE CARENTIALE VITAMINICE

Avitaminoza reprezinta un deficit de vitamine in organism.

Vitaminele sunt factori nutritivi esentiali (nu sunt sintetizate de organism).

Deficitul de vitamina A(retinol)

Afecteaza vederea nocturna;- xeroftalmia se caracterizeaza prin atrofia glandelor
perioculare si hipercheratoza la nivelul conjunctivei, afectarea corneei si chiar
orbire; la nivelul tegumentelor determina hipercheratoza cu piele uscata.
Xeroftalmia sau ochii uscaţi apar atunci când lacrimile nu pot produce o hidratare
adecvată a ochilor.
Ochii uscaţi produc o senzaţie de disconfort. Ochii pot ustura sau se poate simţi o
senzaţie de arsură.
Tratamentele pentru ochii uscaţi pot ameliora senzaţia. Aceste tratamemente pot
include modificarea stilului de viaţă şi picăturile de ochi. Pentru cauze grave de
xeroftalmie intervenţiile chirurgicale pot reprezenta o opţiune.
Semnele şi simptomele care de obicei afectează ambii ochi includ:

• Senzaţie de usturime, arsură sau zgârietură la nivelul ochilor;

• Mucus fibros în interiorul sau în jurul ochilor;
• Iritaţie accentuată a ochilor datorită fumului sau vântului;
• Oboseala ochilor;
• Ochii roşii;
• Senzaţie de corp străin sau de nisip în ochi;
• Dificultăţi de purtare a lentilelor de contact;
• Sensibilitate la lumină;
Bunea Maria
AMG IIC

• Perioade de lăcrimare excesivă – poate părea un simptom neobişnuit pentru

xeroftalmie; se numesc lacrimi iritante şi se produc ca reacţie reflexă la sindrom;
ele conţin mai multă apă decât lacrimile normale care au o anumită proporţie de
apă, grăsimi şi mucus. De aceea, excesul de lacrimi se scurge din ochi fără să îi
lubrefieze aşa cum se întâmplă în cazul lacrimilor normale.
• Vedere neclară, adesea agravată la sfârşitul zilei sau după concentrare mult timp
asupra unui anumit obiect.
Cauze posibile:
Ochii uscaţi sunt cauzaţi de lipsa lacrimilor corespunzătoare. Lacrimile sunt un
amestec de apă, grăsimi şi mucus. Acest amestec menţine suprafaţa netedă şi
curată a ochilor şi ajută la protecţia acestora împotriva infecţiilor.
 Lacrimile inadecvate calitativ.
• Grăsimile. Stratul exterior al filmului lacrimal este produs de glande mici situate
pe marginea pleoapelor şi conţine grăsimi numite lipide. Acesta netezeşte suprafaţa
lacrimilor şi încetineşte evaporarea stratului apos mijlociu.
• Apa. Stratul mijlociu este alcătuit majoritar din apă cu un mic conţinut de sare.
Acest strat produs de glandele lacrimale curăţă ochii şi spală particulele străine sau
iritante. Dacă ochii produc o cantitate inadecvată de apă, stratul de grăsimi şi cel de
mucus se pot atinge şi apare o scurgere fibroasă (aţoasă).
• Mucusul. Stratul intern de mucus ajută la răspândirea în mod egal a lacrimilor la
suprafaţa ochilor. Dacă nu este suficient mucus care să acopere ochiul pot apărea
pete uscate la suprafaţa ochiului (cornee).

Deficitul de vitamina D(calciferol)-produce rahitismul la copil (caracterizat

clinic prin deformari la nivelul cartilajelor de crestere, tibie, radius, humerus, ulna
precum si dureri osoase si musculare, tetanie hipocalcemica) si osteomalcia la
adult (scaderea densitatii osoase cu pseudofracturi de coloana, tibie, slabiciune
musculara); osteoporoza (scaderea densitatii osoase indusa de varsta prin scaderea
nivelurilor de estrogeni).
Vitamina D3 este o vitamina pe care organismul o poate sintetiza din derivati de
colesterol, sub influenta radiatiilor ultraviolete de tip B. Ea este unul din factorii
principali care stimuleaza absorbtia de calciu si fosfor din tractul gastrointestinal.
Daca nivelul ei este insuficient, nu numai ca nu se va mai absorbi suficient calciu,
Bunea Maria
AMG IIC

insa va debuta si procesul de demineralizare osoasa, deoarece vitamina D este

implicata si in concentrarea calciului in interiorul osului, conferindu-i astfel forta si
rezistenta.

Suplimentarea dietetica prompta cu vitamina D sau calciu este foarte importanta

in corectarea unor astfel de dezechilibre care pot sa apara in cadrul procesului de
crestere si dezvoltare a copiilor. Daca insa din diverse motive, rahitismul nu este
corectat la timp, exista posibilitatea ca in timp sa apara malformatii osoase care sa
necesite tratament chirugical.
Frecventa de aparitie a rahitismului variaza in functie de conditiile socioeconomice
ale familiei in care s-a nascut copilul, precum si al regiunii natale in general,
precum si de factori climatici (expunerea la soare).
Cele mai frecvente semne si simptome sunt:
- Malformatii scheletice: sunt localizate in special la nivelul membrelor inferioare,
la nivelul coloanei vertebrale, pelvisului si sternului. Specialistii au descris
urmatoarele modificari aparute la scheletul pacientilor cu rahitism: stern in carena,
bombat anterior, tibie in iatagan, cand oasele gambei sunt incurbate, matanii
costale (proeminente aparute la nivelul coastelor, pe toracele anterior), cifoze,
scolioze, sau chiar cifoscolioze (daca rahitismul apare la copiii mai mari de 2 ani),
tasari de corpuri vertebrale, cranio tabes (craniu malformat);
- Inchiderea tardiva a fontanelei anterioare si aparitia unei boseluri frontale;
- Dureri sau sensibilitate osoasa
- Spasme musculare generalizate (tetanie) si hipocalcemie;
- Hiperplazie metafizara care determina aparitia semnului dublei maleole, care
poate fi perceput la nivelul tibiei;
- Hipotonie musculara generalizata;
- Astenie musculara;
- Oase fragile, usor traumatizate: copiii cu rahitism sunt predispusi unor fracturi “in
lemn verde”, cum le numesc spcialistii, cand osul efectiv pare a se frange, iar
aspectul radiografic este foarte similar cu cel al unei crengi verzi pe care incercam
sa o rupem si care crapa la mijloc;
Bunea Maria
AMG IIC

- Crestere si dezvoltare anormale: copii au o talie mai mica decat media normala
pentru varsta lor;
- Malformatii dentare: eruptii dentare intarziate si dinti cu aspect si structura
modificata, smalt poros, predispozitie la aparitia cariilor dentare.
Tratament
Scopurile principale ale tratamentului sunt ameliorarea simptomelor si corectarea
cauzei de aparitie a rahitismului. Cauza trebuie tratata curativ pentru a se stopa
evolutia malformatiilor si pentru a se preveni recurenta deficitelor vitaminice si
minerale. Majoritatea simptomelor vor disparea daca se suplimenteaza adecvat
calciul, fosforul si vitamina D care lipsesc.
Cele mai bune surse alimentare de vitamina D sunt reprezentate de peste,
ficat, lactate procesate si fortifiate cu aceasta vitamina. De aceea, specialistii insista
ca astfel de alimente sa nu lipseasca din dieta zilnica. De asemenea, este incurajata
si expunerea moderata la soare, deoarece radiatiile ultraviolete stimuleaza
producerea endogena de vitamina D.
Dozele zilnice recomandate de calciu si fosfor sunt in jur de:
- 500 mg pentru varsta de 1- 3 ani (sunt continute in doua portii de produse lactate
pe zi);
- 800 mg pentru varsta de 4-8 ani (adica 2-3 portii de produse lactate);
- 1300 mg pentru varsta de 9-18 ani (patru portii de lactate);
- 1000 mg pentru 19-50 ani (trei portii de lactate);
- 1200 mg zilnic pentru persoanele trecute de 50 de ani (in jur de 4 portii de
lactate).
Deficitul de vitamina E( tocoferol)
Vitamina E este un antioxidant, ceea ce inseamna ca ajuta la prevenirea
deteriorarii celulelor si a ADN-ului prin neutralizarea moleculelor daunatoare,
numite radicali liberi.
Deficitul de vitamina E:
Deficientele de vitamina E sunt extrem de rare la om, insa, cu toate acestea, copiii
prematuri cu greutate foarte mica la nastere si persoanele care au anumite
probleme digestive sunt cei mai susceptibili de a avea risc pentru un astfel de
Bunea Maria
AMG IIC

deficit. Semnele si simptomele deficitului de vitamina E includ amorteala sau

furnicaturi la nivelul degetelor de la picioare sau ale mainilor, probleme ce
afecteaza retina ochiului, slabirea sistemului imunitar sau incapacitatea de a
controla miscarile corpului.
Alimente bogate in vitamina E:
Acestea sunt: migdalele, semintele (de floarea-soarelui, dovleac sau susan),
spanacul, varza, alunele, nucile, avocado si maslinele.
Vitamina E este o vitamina ce se dizolva in grasimi. Se gaseste in multe alimente,
inclusiv uleiuri vegetale, cereale, carne de pasare, oua, fructe, legume.

Deficitul de vitamina K (filochinona) – produce hemoragii.

Numită şi “vitamina antihemoragică”, vitamina K este unul dintre factorii
esenţiali de coagulare a sângelui, iar în lipsa unui aport suficient chiar şi o mică
tăietură ar putea cauza sângerarea continuă.
Există trei forme de vitamina K: K1 - filochinonă (care se găseşte în plante verzi),
K2 - menachinonă (varianta vitaminei K care este produsă de bacterii în intestine,
dar şi în produse de origine animală) şi K 3 - menadionă (varianta sintetică a
vitaminei K, inclusă în suplimentele alimentare).

Vitamina K este un nutrient esenţial care ajută la prevenirea hemoragiilor,

afecţiunilor pielii, scade riscul de atac de cord, reduce riscul de menstruaţii
abundente şi dureroase, împiedică formarea pietrelor la rinichi, vă poate feri de
greaţă, stări de vomă, osteoporoză, artrită şi alte afecţiuni ale oaselor şi favorizeaza
refacerea epidermei după intervenţiile chirurgicale.

Deficitul de vitamina K se poate manifesta prin: slaba coagulare a sângelui,

sângerări ale gingiilor, hemoragii nazale, sânge în urină sau în scaun, sângerare
abundentă la menstruaţie, o durată de sângerare mai mare când te tai, vânătăile fără
motiv, dar mai ales anemia, precum şi un risc crescut al hemoragiilor interne şi o
anume fragilitate osoasă. În special nou-născuţii sunt predispuşi la deficienţe de
vitamina K, deoarece laptele uman este destul de scăzut în vitamina K, aceştia
Bunea Maria
AMG IIC

putând fi expuşi unui risc major de sângerări intracraniene, motiv pentru care este
recomandat ca la naştere să se administreze copilului o injecţie cu vitamina K1.
Însă nici adulţii nu sunt feriţi de efectele negative ale carenţei de vitamina K, în
special cei care suferă de fibroză chistică şi boala celiacă, afecţiuni care se
manifestă prin incapacitatea organismului de a absorbi în mod adecvat vitaminele
din alimentaţie.

Deficitul de vitamina B1(tiamina)

Supranumită şi “vitamina bunei dispozitii” sau “vitamina performanţei
intelectuale”, vitamina B1 (tiamina) este indispensabilă sănătăţii fizice şi psihice,
având efecte benefice asupra sistemului nervos, digestiv, dar şi la nivelul muşchilor
şi chiar al inimii.

Vitamina B1 poate juca un rol important în prevenirea şi / sau tratarea mai multor
afecţiuni precum: alcoolism, boala Alzheimer, boala Crohn, insuficienţa cardiacă
congestivă, depresie, epilepsie, fibromialgie, HIV / SIDA, psihoza Korsakoff’s,
scleroza în plăci.
Deficitul de vitamina B1 se manifestă prin: sensibilitate musculară, lipsa poftei
de mâncare (anorexie), dureri oculare, iritabilitate, scăderea concentraţiei,
furnicături în membrele inferioare şi superioare, memorie deficitară, tahicardie,
dureri gastrice, senzaţie de oboseală imediat după trezirea de dimineaţă, sânge în
urină, constipaţie, strabism, mers greoi, astenie, depresie, tulburări de memorie şi
atenţie, hipotensiune şi chiar pareze.
Cele mai bune surse naturale de vitamina B1 sunt: drojdia de bere, carnea de
porc, ficatul de vită, cerealele integrale, orezul brun nedecorticat, seminţele de
floarea-soarelui, legumele uscate, fructele în coajă lemnoasă şi cartofii.

Deficitul de vitamina B2(riboflavina)-

Cunoscută şi sub denumirea de riboflavină, vitamina B2 ajută la transformarea
grăsimilor, carbohidraţilor şi proteinelor în energie, este necesară pentru
Bunea Maria
AMG IIC

vindecarea şi menţinerea unui tegument sănătos, ajută organismul la echilibrarea

acidităţii şi este importantă pentru păr, unghii şi ochi. De asemenea, vitamina B2
joaă un rol important în prevenirea sau tratarea mai multor afecţiuni, precum
anemia, sindromul de tunel carpian, cataracta, migrena, rozaceea sau vaginita.

Deficitul de vitamina B2 se manifestă prin arsură şi senzaţie de mâncărime în

jurul ochilor, cataractă, fotosensibilitate, păr gras, lipsit de luciu, unghii casante,
buze crăpate, scăderea rezistenţei la efort şi la infecţii, retard de creştere, dermatite
şi inflamaţii ale limbii.
Cele mai bune surse naturale de vitamina B2 sunt: carnea de pui, în special
organele precum ficatul, rinichii sau inima, lactatele, ouăle, peştele, legumele cu
frunze verzi, migdalele, ciupercile, soia şi drojdia de bere. Această vitamină este
rezistentă la căldură, dar foarte sensibilă la lumină şi la pH-ul alcalin; ea poate
dispărea parţial în apa de fierbere a alimentelor.

Deficitul de vitamina B3
Vitamina B3, cunoscută şi sub denumirile de niacină, acid nicotinic sau vitamina
PP (Pellagra Preventer), este o vitamină care susţine procesele genetice în celulele
organismului şi care ajută la procesarea grăsimilor din corp. Niacina este
recomandată în prevenirea şi tratamentul multor afecţiuni precum pelagra,
dermatita, durerile de cap, nivelurile crescute de colesterol, depresii şi tulburări
psihice.

Deficitul de vitamina B3 se manifestă prin lipsa poftei de mâncare, infecţii la

nivelul pielii, slăbiciune musculară şi tulburări digetive, iar în cazurile de
deficienţă severă de niacină se poate instala pelagra, boală care se caracterizează
prin leziuni dermatologice majore, amnezie, depresie, anxietate, stări delirante sau
chiar deces dacă afecţiunea rămâne netratată.
Cele mai bune surse de vitamina B3 sunt: peştele (ton şi somon), carnea de pui
sau curcan, organele de vită, lactatele sparanghelul, avocado, broccoli, spanac,
nuci, cereale integrale, ciuperci, drojdie de bere.
Bunea Maria
AMG IIC

Deficitul de vitamina B5 (acid pantotenic)

Vitamina B5, cunoscută şi sub denumirile de acid pantotenic, “vitamina
antistres” şi „elixirul tinereţii”, pe lângă faptul că joacă un rol important în
descompunerea grăsimilor şi a carbohidraţilor pentru producerea de energie,
grăbeşte vindecarea rănilor şi operaţiilor chirugicale, fiind extrem de eficientă în
cazurile de acnee, luptă împotriva artritei reumatoide şi ameliorează simptomele
acestei afectiuni, reduce durerile articulare şi inflamaţiile, reduce depresia şi
anxietatea şi menţine sănătatea sistemului nervos, previne îmbătrânirea prematură,
reduce pigmentarea tenului şi apariţia ridurilor, reduce oboseala şi slăbiciunea
organismului, previne apariţia mătreţii şi a candidozei.

Deficitul de vitamina B5 se manifestă rareori deoarece această vitamină se

regăseşte în multe alimente, însă atunci când nu există un aport suficient, pot exista
simptome precum stările de oboseală, insomnia, căderea părului, greaţă, contracţii
musculare, depresie, dureri de cap.
Excesul de vitamina B5 ar putea duce la apariţia diareei, sensibilitate dentară şi
risc crescut de sângerare.
Cele mai bune surse de vitamina B5 sunt: drojdia de bere, ficat, alone, ciuperci,
ovăz, germeni de grâu, broccoli, orez brun, ardei iuţi, avocado, conopidă.

Deficitul de vitamina B6(piridoxina)

Vitamina B6, cunoscută şi sub numele de piridoxină, face parte din complexul de
vitamine B şi are un rol important în formarea hemoglobinei, în metabolismul
aminoacizilor, proteinelor, glucidelor şi lipidelor (îndeosebi al acizilor graşi
esenţiali), fiind şi stimulent muscular; are influenţă benefică asupra pielii, precum
şi în procesul de creştere.

De asemenea, piridoxina poate ajută în tratamentul afecţiunilor cardiovasculare,

ameliorează simptomele sindromului premenstrual, depresiei, artritei, elimină
senzaţia de greţuri matinale în cazul femeilor însărcinate şi previne instalarea
afecţiunilor oculare cauzate de înaintarea în vârstă.
Bunea Maria
AMG IIC

Deficitul de vitamina B6 se manifestă prin: slăbiciune musculară, anemie,

insomnie, căderea părului, oboseală, piele uscată., pierdere în greutate, tulburări
neurologice, inflamaţii ale limbii.
Cele mai bune surse naturale de vitamina B6 sunt: drojdia de bere, cerealele
integrale, bananele, somonul, spanacul, gălbenuşul de ou crud, seminţele de
floarea-soarelui, avocado.

Deficitul de vitamina B7 (biotina) este implicat in dermatita seboreica.

Vitamina B7, cunoscută şi sub numele de biotină sau vitamina H, este o vitamină
hidrosolubilă din complexul B, care are rol de protecţie a pielii şi părului
(încetineşte procesul de albire), având acţiune sinergică cu vitaminele A, B2 şi B6,
împiedică depunerea colesterolului la nivelul endoteliului vascular, contribuie la
eliminarea substanţelor toxice şi a metaboliţilor acumulaţi în organism, facilitând
astfel funcţiile ficatului şi ale vezicii biliare.

Biotina ameliorează capacitatea de memorare, poate fi folosită în tratamentul

alcoolismului, în hipercolesterolemie, ateroscleroză, hipertensiune arterială, angină
pectorală, diabet zaharat, stres, ciroza hepatică, ulcer gastric şi este utilizată uneori
în programele de reducere a greutăţii corporale.

Deficitul de vitamina B7 se manifestă prin: oboseală, anorexie, greaţă, anemie,

alopecie, dermatită seboreică, piele prea uscată sau prea grasă, culoare cenuşie a
mucoasei bucale şi faringiene, mialgie, hiperestezie, conjunctivită, stări depresive,
convulsii.
Excesul de vitamina B7 nu are efecte negative asupra organismului deoarece,
chiar şi în cantităţi mari, aceasta este solubilă în apă, deci excesul este eliminat prin
intermediul urinei sau al transpiraţiei. Însă, rareori pot apărea dermatite şi reacţii
alergice.
Doza zilnică recomandată de vitamina B7 este de 30 mg pentru adulţii sănătoşi şi
femeile gravide şi aproximativ 35 mg pentru femeile care alăptează.
Bunea Maria
AMG IIC

Cele mai bune surse naturale de vitamina B7 se găsesc în: carne de pasăre, în
special în organe, lactate, peşte, fructe proaspete şi uscate, oleaginoase, legume,
ovăz.

Deficitul de acid folic produce afectare neurologica, anemia megaloblastica, iar la

gravide se asociaza cu defecte de tub neural.
Simptome
Anemia prin deficit de acid folic in formele usoare este posibil sa nu produca nici
un fel de simptome. Pe masura ce anemia progreseaza, pot aparea urmatoarele
simptome:
- slabiciunea
- oboseala
- ameteala
- amnezia
- iritabilitatea
- paloarea
- scaderea apetitului alimentar
- scaderea in greutate
- dificultati la concentrare.
Alimente cu continut mare de acid folic:

O portie de cereale fortificate (3/4 dintr-o cana) - 0.4 mg acid folic (folat)
85 grame de ficat - 0.2 mg acid folic
1/2 cana de avocado - 0.1 mg acid folic
3/4 cana de suc de portocale - 0.06 mg acid folic
4 fire de asparagus fiert - 0.1 mg acid folic
1/2 cana de spanac gatit - 0.1 mg acid folic
Bunea Maria
AMG IIC

1 cana de spanac crud - 0.1 mg acid folic

1/2 cana de mazare verde - 0.1 mg acid folic
2 linguri de germeni de grau - 0.1 mg acid folic
1 portocala mica - 0.06 mg acid folic
2 fire de broccoli (de 12.7 cm lungime) - 0.1 mg acid folic

Deficitul de vitamina B12(cobalamina)- determina anemia

Rolul vitaminei B12 in organism:
Vitamina B12 este necesara pentru sinteza hemoglobinei (substanta responsabila
de transportul oxigenului in sange), metabolismul normal al lipidelor si proteinelor
si dezvoltarea normala a tubului neural la fat (formatiunea din care se va dezvolta
sistemul nervos al bebelusului).

Cobalamina mai este responsabila de sinteza de energie in organism, joaca un rol

activ in sinteza acizilor grasi si in arderea grasimilor in corp, fiind importanta si
pentru sanatatea creierului.
In ce alimente gasim vitamina B12:
Organismul uman nu este capabil sa isi sintetizeze propria vitamina B12, asadar
aportul zilnic necesar trebuie asigurat din alimentatie.
Sursele principale in care se gaseste cobalamina sunt alimentele de origine
animala precum carnea, ouale si lactatele fermentate.
Vitamina B12 se gaseste si in alimente de origine vegetale, insa ea nu este
absorbita similar cu vitamina B12 provenita din surse animale. Printre sursele
vegetale de vitamina B12 sunt soia fermentata, ciupercile Shitake, algele sau
drojdia.
O importanta sursa de B12 o reprezinta alimentele fortifiate cu aceasta vitamina
sau suplimentele alimentare cu administrare orala.
Bunea Maria
AMG IIC

Derficitul de vitamina C(acidul ascorbic) :

Scorbutul are loc atunci când există o lipsă de vitamina C sau acid ascorbic la
nivelul corpului. Deficienţa conduce la simptome de slăbiciune, anemie, afecţiuni
ale gingiilor şi probleme ale pielii. Acest lucru se datorează faptului că vitamina C
este necesară pentru realizarea colagenului, o componentă importantă a ţesuturilor
conjunctive. Ţesuturile conjunctive sunt esenţiale pentru structura şi sprijinul în
organism, inclusiv structura vaselor de sânge.
Lipsa vitaminei C va afecta de asemenea sistemul imunitar, absorbţia fierului,
metabolismul colesterolului şi alte funcţii. Vitamina C este un nutrient necesar care
ajută corpul să absoarbă fierul şi să producă colagen. Dacă organismul nu produce
suficient colagen, ţesuturile vor începe să se descompună. Este de asemenea
necesară pentru sinteza dopaminei, norepinefrinei, epinefrinei şi carnitinei, cu rol
vital în producerea de energie.
Simptomele deficitului de vitamina C pot începe să apară după 8 până la 12
săptămâni. Semnele precoce includ o pierdere a poftei de mâncare, pierderea în
greutate, oboseală, iritabilitate şi letargie.
În decurs de 1 până la 3 luni, putem observa semne precum:
• anemie
• mialgie sau durere, inclusiv dureri osoase
• edem
• petecee sau mici pete roşii care rezultă din sângerarea sub piele
• boala gingiilor şi pierderea dinţilor
• tratarea neregulată a rănilor
• dificultăţi de respiraţie
• modificări ale dispoziţiei şi depresie
Tratament
Tratamentul implică administrarea suplimentelor de vitamina C pe cale orală sau
prin injectare, precum şi consumul alimentelor bogate în vitamina C. Dintre
acestea, enumerăm:
Bunea Maria
AMG IIC

• fructe, cum ar fi portocalele, lămâile, căpşunile, murele, guava, fructele kiwi şi

papaya
• legume, în special roşii, morcovi, ardei graşi, broccoli, cartofi, varză şi spanac
• alte surse bune sunt paprika, ficatul şi stridiile

Bibliografie

Manual biologie, clasa a XI, editura Corint;

Curs anatomie, anul 1, curs nursing anul 1.
Curs biofizica.