Bunea Maria

AMG 2C

HIV-SIDA

SIDA (sindromul imunodeficientei umane dobandite) este o afectiune provocata

de virusul imunodeficientei umane, HIV, care ataca si distruge progresiv sistemul
imunitar al organismului.
Virusul Imunodeficientei Umane (virusul HIV) este cel care, in urma infectiei,
declanseaza Sindromul Imunodeficientei Umane (SIDA). Este important de retinut
ca nu toate persoanele infectate cu virusul HIV manifesta si SIDA. Aceasta
afectiune apare in cazul persoanelor infectate cu HIV si conduce la o expunere
marita catre infectii sau catre anumite forme de cancer.
Cauzele infectiei cu SIDA
Principala cazuza a contaminarii cu virusul HIV/SIDA este interactiunea cu o
persoana seropozitiva la HIV care, insa, nu prezinta in mod obligatoriu semnele
bolii. Ea este totusi purtatoare de virus si deci susceptibila sa il transmita.
Transmiterea virusului SIDA se face in trei modalitati principale:
 pe cale sexuala (la nivelul mucoaselor genitale, fie ca este vorba de sperma,
de lichid prostatic sau de secretii vaginale);
 pe cale sangvina (transfuzia sangelui sau a produselor sangvine contaminate,
utilizarea de seringi infectate);
 pe cale transplacentara (de la mama seropozitiva la copil, in timpul sarcinii)
si in cursul alaptarii materne.
Simptomele infectiei cu SIDA
Tabloul clinic al acestei infectii prezinta o variabilitate foarte mare, de la
perioade lungi asimptomatice, pana la o evolutie fulminanta. Din momentul
infectarii exista o serie de etape evolutive.

Infectia acuta - Simptomatologie nespecifica ce poate aparea pe parcursul

primei luni de la contactul infectat. Infectia HIV este rareori diagnosticata in
aceasta perioada. Aceasta primo-infectie ia aspectul unei mononucleoze
infectioase:
Bunea Maria
AMG 2C

 febra care poate dura si o luna;

 tumefactie a ganglionilor limfatici;
 curbaturi, dureri articulare;
 eruptie cutanata care evoca o rujeola - sau uneori urticarie;
 disfagie (greutate la inghitit) dureroasa.
In cursul acestei faze au mai fost descrise si candidoze acute, care afecteaza
mucoasele, ca si ulceratii bucale.
Mult mai rar survin manifestari neurologice: meningita acuta limfocitara,
paralizie faciala, mielopatie, neuropatie periferica, encefalita. Aceasta primo-
infectie dispare spontan in aproximativ o luna.

Etapa asimptomatica a infectiei cu SIDA

Aceasta dureaza de la 1 la 10 ani (sau mai mult) si corespunde unei faze de
multiplicare a virusului. Aceasta perioada poate sa nu se traduca prin niciun
simptom. In 20% pana la 50% din cazuri aceasta se manifesta prin adenopatii
(umflarea ganglionilor limfatici) generalizate si persistente. Acestea sunt, in
general, simetrice si afecteaza mai frecvent regiunile cervicala, maxilara,
submaxilara si occipitala.
Etapa simptomatica a infectiei cu SIDA
Progresia infectiei continua. Apare simptomatologia patologia infectilor HIV.
Etapa SIDA- Este definita prin scaderea celuleor CD4 sub 200 celule/mmc, sau
de aparitia unei patologii definitorii SIDA.
Pe masura ce virusul se multiplica si degradeaza sistemul imunitar al
organismului pot aparea frecvent simptome si manifestari ale HIV precum:
 Senzatie de oboseala cronica;
 Inflamarea nodulilor limfatici;
 Probleme de respiratie;
 Febra si frisoane;
 Scadere in greutate;
 Tuse uscata.
Bunea Maria
AMG 2C

In stadii avansate ale infectiei, apare si SIDA, manifestata prin simptome

precum:
 Diaree cronica;
 Aparitia de limfoame si infectii recurente;
 Iritatii ale pielii;
 Aparitia herpesurilor genitale;
 Dureri de cap constante;
 Lipsa energiei asociata cu aparitia oboselii la cel mai mic efort;
 Paloare;
 Transpiratii nocturne.

SIDA - TRATAMENT
Diagnosticarea infectiei cu SIDA
Initial, se efectueaza un test ELISA. Daca testul este pozitiv, se efectueaza
un test Western Blot de confirmare. Daca ELISA este negativ insa exista
suspiciune clinica sau epidemiologica de infectie HIV recenta, fie se efectueaza
incarcatura virala, fie se repeta testul ELISA.

Testele ELISA si Western Blot pot fi negative in primele luni (maxim 6 luni),
cat timp organismul nu a inceput sa produca anticorpi (fereastra serologica),
motiv pentru care o serologie negativa trebuie repetata la 6 luni.
Diagnosticarea HIV este foarte importanta deoarece inceperea unui tratament
inainte de instalarea complicatiilor creste speranta de viata.

Tratamentul infectiei cu SIDA

Tratamentul consta in administrarea de medicamente antiretrovirale care
actioneaza in diferite etape ale replicarii virale. Tratamentul infectiei HIV este
intotdeauna combinat (bazat pe asocieri medicamentoase), administrandu-se
mai multe antiretrovirale pentru a se asigura blocarea mai multor mecanisme de
replicare virala.
Bunea Maria
AMG 2C

Odata inceput, tratamentul trebuie continuat pe viata deoarece intreruperea

tratamentului duce la pierderea avantajelor obtinute in cursul terapiei (cresterea
sau mentinerea celulelor CD4) si este asociat cu un risc crescut de dezvoltare a
rezistentei la medicamentele utilizate.

In absenta tratamentului, speranta la viata in infectia HIV este mult mai redusa,
mortalitatea fiind in principal pusa pe seama progresiei SIDA si asocierei
infectilor oportuniste. Sub tratament eficace speranta de viata creste, ajungand
la valori similare cu ale populatiei fara HIV.
Bunea Maria
AMG 2C

BIBLIOGRAFIE

Curs anul 1 microbilogie,

Medicina interna, Corneliu Borundel;
https://www.medlife.ro/glosar-medical/afectiuni-medicale/sida-cauze-
simptome-tratament.
Bunea Maria
AMG 2C

SIFILIS

Sifilisul este o boală infecţioasă şi contagioasă determinată de Treponema

pallidum, spirochetă patogenă care se transmite prin contact sexual sau pe
cale transplacentară, excepţional prin contact sanguin (înţepătură,
transfuzie).

Modalităţi de transmitere
Sifilisul este foarte contagios în timpul stadiilor primar şi secundar: un singur
contact sexual cu un individ bolnav de sifilis conduce la infecţie în aproximativ
o treime din cazuri.
Bacteriile pătrund în organism prin mucoase, cum sunt mucoasa vaginală sau
orală, ori prin piele. În decurs de câteva ore bacteriile ajung în ganglionii
limfativi din vecinătate, iar ulterior se răspândesc în tot corpul prin fluxul
sanguin. Sifilisul poate afecta fătul în timpul sarcinii, producând malformaţii
congenitale şi alte probleme.

Simptome şi Complicaţii
Simptomele de sifilis debutează de obicei la 3-4 săptămâni după infecţie,
însă acest interval variază între una şi 13 săptămâni.
În absenţa tratamentului, boala progresează şi trece prin câteva stadii (sifilis
primar, secundar, latent şi terţiar). Infecţia poate persista timp de mulţi ani şi
poate cauza leziuni cardiace, leziuni cerebrale şi deces.
Simptome sifilis în stadiu primar:
- La locul infecţiei apare o ulceraţie nedureroasă, de obicei pe penis, vulvă sau
în vagin, dar şi în alte zone (la nivelul anusului, rectului, buzelor, limbii,
faringelui, colului uterin, degetelor etc.)
Bunea Maria
AMG 2C

- Ganglionii limfatici din vecinătate se măresc, însă nu sunt dureroşi.

Aproximativ o jumătate din femeile infectate şi o treime din bărbaţii infectaţi nu
îşi dau seama de prezenţa acestei leziuni deoarece cauzează simptome minime,
care se vindecă în decurs de 3-12 săptămâni, după care individul respectiv pare
a fi sănătos.

Simptome sifilis în stadiu secundar:

- Erupţie cutanată, fără prurit sau durere, la 6-12 săptămâni de la infecţie
(aproximativ 25% dintre persoanele infectate au încă acea ulceraţie în curs de
vindecare în acest moment), localizată în special pe palme sau tălpi, care poate
persista scurt timp sau câteva luni. Chiar şi în absenţa tratamentului, în final
erupţia dispare, însă după câteva săptămâni sau luni pot apărea erupţii similare.
 Febră
 Oboseală
 Pierderea apetitului
 Scădere ponderală
 Ulceraţii orale la peste 80% din bolnavi
 Mărirea generalizată a ganglionilor limfatici (peste 50% din cazuri)
 Inflamaţie a globilor oculari (aproximativ 10% din cazuri)
 Tulburări de vedere
 Inflamaţie a structurilor osoase şi dureri articulare
 Apariţia icterului ca urmare a inflamaţiei ficatului
 Meningită sifilitică acută manifestată prin dureri de cap, redoare la ceafă şi
uneori surditate
 Formaţiuni proeminente pe marginea internă a labiilor şi a vulvei (aceste
zone se aplatizează şi capătă o culoare roz deschis sau gri)
 Părul cade neuniform (alopecie în luminişuri)

După recuperarea din stadiul secundar, boala trece într-un stadiu latent, în
care infecţia persistă fără a exista simptome. Acest stadiu poate persista de la
câţiva ani la câteva decade – sau chiar pentru tot restul vieţii individului
respectiv. În general, sifilisul în stadiu latent nu este contagios.
Bunea Maria
AMG 2C

Simptome sifilis în stadiu terţiar:

Sifilisul nu este contagios, însă produce simptome vare variază de la uşoare la
devastatoare.
Există trei tipuri de sifilis terţiar: sifilis terţiar beningn, sifilis cardiovascular
şi neurosifilis.
a) Simptome sifilis terţiar benign:
- Pe tegument sau la nivelul diferitelor organe apar formaţiuni tumorale
denumite gome sifilitice, care au creştere lentă, se vindecă progresiv şi lasă
cicatrice. Acestea apar de regulă pe scalp, faţă, trunchi superios şi membre
inferioare.
- Pot fi afectate oasele, ducând la dureri profunde, penetratante, de obicei mai
intense în cursul nopţii

b) Simptome sifilis cardiovascular:

- Persoana afectată dezvoltă un anevrism (scăderea rezistenţei peretelui
vascular, urmată de dilataţie vasculară) al aortei (artera principală, care porneşte
de la nivelul inimii)
- Insuficienţă a valvei aortice, manifestată prin durere toracică, insuficienţă
cardiacă sau chiar deces

c) Simptome neurosifilis:
- Probleme severe ale creierului şi măduvei spinării, interferând cu gândirea,
mersul, vorbirea şi multe alte activităţi cotidiene.

Sifilis- Diagnostic
Prezenţa unei erupţii tipice care afectează palmele sau tălpile îl conduce pe
medic către suspectarea diagnosticului de sifilis.
Bunea Maria
AMG 2C

Diagnosticul definitiv se stabileşte pe baza rezultatelor obţinute la testele

specifice de laborator.
Se folosesc două tipuri de analize sanguine: primul este un test screening, cum
ar fi Venereal Disease Research Laboratory (VDRL), sau depistarea rapidă a
reaginelor plasmatice (RPR).
Testele screening sunt usor de efectuat, însă trebuie repetate uneori deoarece
rezultatele pot fi fals-negative în primele câteva săptămâni de evoluţie a
sifilisului primar.
Uneori testele de screening sunt fals pozitive din cauza altor boli decât sifilisul.
Ca urmare, un rezultat pozitiv la testul screening trebuie confirmat de obicei cu
ajutorul unui test sanguin secundar, mai specific, prin care se măsoară anticorpii
împotriva bacteriilor care produc sifilis.
În stadiile primar şi secundar, sifilisul poate fi diagnosticat şi prin
prelevarea de fluid de la nivelul unei ulceraţii cutanate sau orale şi identificarea
microscopică a bacteriilor.

Sifilis - Tratament
Cel mai bun antibiotic pentru toate stadiile de sifilis este penicilina
administrată injectabil. În cazul sifilisului primar este suficientă o singură
doză de penicilină, cu toate că unii doctori recomandă repetarea dozei după o
săptămână.

În cazul sifilisului secundar, se administrează întotdeauna şi a doua doză. De

asemenea, penicilina se administrează şi la cei cu sifilis latent şi pentru toate
formele de sifilis terţiar, însă administrările sunt mai frecvente şi se continuă o
perioadă mai lungă de timp: poate fi necesare tratament intravenos.
Peste jumătate din persoanele cu sifilis în stadii precoce, în special cele cu
sifilis secundar, dezvoltă o reacţie la 2-12 ore de la primul tratament. Această
reacţie este denumită reacţie Jarisch – Herxheimer şi se consideră că este
cauzată de distrugerea bruscă a milioane de bacterii.
Simptomele includ stare generală alterată, febră, dureri de cap, transpiraţii,
frisoane şi agravarea temporară a ulceraţiilor sifilitice.
Bunea Maria
AMG 2C

BIBLIOGRAFIE

Curs anul 1 microbiologie,

https://doc.ro/sanatate/totul-despre-sifilis
Bunea Maria
AMG 2C

GONOREE

Gonoreea este o boală cu transmitere sexuală ce poate afecta atât bărbaţii, cât şi
femeile. Afecţiunea este cauzată de bacteria Neisseria gonorrhoeae.

În general, afectează uretra, gâtul şi rectul, dar şi colul uterin la femei.

Gonoreea se poate transmite şi la nou născut în timpul naşterii vaginale şi poate
determina anumite complicaţii la ochi.
În multe cazuri, pesoanele infectate nu prezintă niciun simptom şi nu ştiu că
sunt infectate.

Semne la nivel genital

La bărbaţi:
 Disurie – durere la urinare;
 Secreţie purulentă exteriorizată prin uretră;
 Inflamarea sau durerea testiculelor;

La femei:
 Disurie – durere la urinare;
 Secreţie vaginală abundentă;
 Sângerare vaginală între menstre sau la contactul sexual;
 Durere la contactul sexual;
 Dureri abdominale sau pelvine;
 Simptome în alte părţi ale corpului:
 La nivelul rectului: se manifestă prin mâncărimi şi secreţii purulente,
sângerare şi durere la defecaţie.
Bunea Maria
AMG 2C

 La nivelul ochilor: cauzează durere, sensibilitate la lumină şi secreţii

purulente.
 La nivelul gâtului: apar dureri şi se produce o inflamare a ganglionilor
cervicali.
Dacă una sau mai multe articulaţii sunt infectate, pacienţii vor prezenta roşeaţă,
inflamare, iar durerile vor fi din ce în ce mai apăsătoare.

Cauze şi factori de risc

Gonoreea este cauzată de bacteria Neisseria gonorrhoeae.
Transmiterea are loc cel mai frecvent prin contact sexual vaginal, anal şi
oral.

Factorii care cresc riscul de infectare sunt:

 Vârsta tânară;
 Un partener sexual nou;
 Parteneri sexuali multiplii;
 Alte boli cu transmitere sexuală;
 Complicaţii

Netratată, gonoreea poate duce la complicaţii serioase ca:

 Infertilite, atât la femei, cât şi la bărbaţi.
La femei se poate răspândi la uter şi trompe şi poate duce la apariţia bolii
inflamatorii pelvine şi blocajul tubar, ceea ce duce la apariţia infertilităţii şi a
complicaţiilor în sarcină. La bărbati, netratată, duce la epididimită si Infectarea
articulaţiilor şi a altor zone din corp.
 Risc crescut de infectare cu HIV/SIDA.
 Complicaţii la bebeluşii nou născuţi. Infectarea de la mamă la făt se poate
produce în timpul travaliului Pot apărea probleme oculare care pot duce până
la orbire, leziuni la nivelul scalpului şi infecţii.
Bunea Maria
AMG 2C

Prevenţia apariţiei bolilor sexuale, printre care şi gonoree, constă în abstinenţă,

relaţie monogamă, folosirea prezervativului. De asemenea, dacă aveţi un nou
partener sexual trebuie să îl rugaţi să se testeze pentru boli cu transmitere
sexuală. Dacă partenerul are simptome neobişnuite, ca disurie, leziuni la nivelul
organelor sexuale, este indicat să nu aveţi contact sexual.
Pentru a preveni reinfectarea, evitaţi contactul sexual pe durata tratamentului şi
cel puţin o săptămână de la finalizarea medicaţiei.

Diagnosticul

Se pune după colectarea unei probe de urină sau prin culturi din secreţiile
vaginale sau uretrale. Gonoreea creşte riscul de contactare şi a altor infecţii cu
transmitere sexuală. De aceea, medicul vă poate recomanda şi testarea pentru
alte boli cu transmitere sexuală.

Tratament

În cazul adulţilor, tratamentul constă în administrarea de antibiotic .Dacă este

tratat doar unul dintre parteneri
Tratamentul în cazul partenerilor infectaţi constă tot în administrarea de
antibiotic. Este indicat ca tratamenmtul să fie urmat de ambii parteneri, chiar şi
în lipsa simptomelor, asta pentru a evita transmiterea şi retrasmiterea de la unul
la celălalt.
In cazul bebeluşilor infectaţi se recomandă admnistrarea de picături intraoculare
imediat după naştere. Dacă apare infecţia oculară, tratamentul cu antibiotice
este necesar.
Bunea Maria
AMG 2C

BIBLIOGRAFIE

Curs anul 1 microbiologie,

https://www.csid.ro/boli-afectiuni/ginecologie/gonoreea-simptome-factori-de-risc-
diagnostic-si-tratament.
Bunea Maria
AMG 2C

TRICHOMONAS

Tricomoniaza este o infectie cu transmitere sexuală care este cauzată de un

parazit numit Trichomonas vaginalis. Tricomoniaza este în primul rând o
infecție a tractului urogenital. Cele mai multe persoane infectate cu Trichomonas
vaginalis nu prezintă nici un simptom.
Tricomoniaza este una dintre cele mai frecvente boli cu transmitere sexuale, fiind
mai comună la femei decât la bărbați iar 70% dintre persoanele infectate nu
dezvoltă simptome.

Modul de transmitere este prin contactul sexual. La femei, cel mai frecvent
afectat este tractul genital inferior (vulva, vaginul, colul uterin sau uretra). La
bărbați, este afectată cel mai frecvent uretra.

Semnele și simptomele
Aproximativ 70% dintre persoanele infectate nu prezintă semne sau simptome.
Atunci când acestea sunt prezente, pot varia ca și intensitate, de la o simplă iritație
la inflamație severă.
Simptomele pot deveni manifeste între 5 – 28 de zile de la momentul intrării în
contact cu agentul patogen. Uneori, acestea apar mult mai târziu.
Bărbați:
 prurit (mâncărime) sau iritație la nivelul penisului
 senzație de arsură după urinare sau ejaculare
 secreție anormale la nivelul penisului
Femei:
 prurit, inflamație, senzație de arsură la nivelul organelor genitale
 disconfort la urinare
 secreții vaginale abundente de culoare verde-cenușiu sau gălbui cu miros
neobișnuit de „peşte”
Bunea Maria
AMG 2C

Fără administrarea tratamentului corect durata infecției se poate extinde la luni sau
chiar ani.

Complicațiile tricomoniazei:
Infecția cu Trichomonas vaginalis poate crește riscul unei persoane de a se infecta
sau de a transmite alte boli cu transmitere sexuală. De exemplu, poate provoca
inflamație genitală, care crește posibilitatea infectării cu HIV sau transmiterea
virusului HIV unui partener sexual.

Femeile însărcinate infectate cu Trichomonas vaginalis prezintă un risc

crescut pentru naștere prematură. De asemenea, copii născuți din mame
infectate au șanse mai mari de a da naștere unui nou născut cu greutate corporală
mică.
Tratamentul
Tratamentul pentru tricomoniaza se poate face cu antibiotice, cum ar fi
metronidazol sau tioconazol, prescrise de urolog, in cazul barbatilor sau de
medicul ginecolog, in cazul femeilor, timp de 5 pana la 7 zile sau cate o singura
doza.
Acest tratament se poate face in cazurile de trichomoniaza depistate in timpul
sarcinii, fara a afecta dezvoltarea normala a copilului; cu toate acestea, gravida ar
trebui sa consulte un obstetrician inainte de inceperea tratamentului.
In timpul tratamentului, este recomandat ca partenera sau partenerul sa urmeze
acelasi tratament, pentru a evita riscul de reinfectare in timpul contactului intim.

Pentru evitarea infectării cu Trichomonas vaginalis se recomandă:

 Utilizarea prezervativului in cazul contactului sexual
 Relație monogamă, cu un partener care a fost testat pentru boli cu transmitere
sexuală
 Analiză medicală recomandată-Examen bacteriologic – lama
Bunea Maria
AMG 2C

BIBLIOGRAFIE

https://doc.ro/sanatate/infectia-cu-trichomonas-cum-se-manifesta-si-cum-se-
vindeca
https://www.cdc.gv/std/trichomonas/stdfact-trichomoniasis.htm
Bunea Maria
AMG 2C

CANDIDOZE

Candidoza
Infectie determinata de un gen de fungi frecvent intalniti in natura - genul
Candida. Cea mai importanta specie pentru om este Candida albicans, intalnita in
intestin, vagin, orofaringe, pe piele. Infectia cutanata se prezinta sub forma unei
eruptii de mici pustule albicioase. Candidoza poate deveni severa la pacientii
imunocompromisi, evoluand pana la infectii sistemice sau endocardita.
Simptome
Infectiile vaginale cauzate de candidoza sunt usor de depistat. Exista si forme ale
infectiei cu caracter asimptomatic, mai ales in stadiile incipiente, cand cea mai
buna varianta pentru diagnosticare este un test de urina, pentru a exclude
posibilitatea unei infectii de tract urinar, apoi o analiza a secretiilor vaginale.
Ginecologul va efectua o examinare pelvina, pentru a identifica semnele infectiei
cu candida pe organele genitale externe. Apoi va examina cervixul si peretii
vaginului. Mostra de secretie va fi supusa unei analize microscopice, pentru
stabilirea diagnosticului.
Cauze
Flora vaginala contine mai multe ciuperci, printre care si Candida, si bacterii, care
ajuta la functionarea organismului in parametri normali. Lactobacillus reprezinta o
clasa de bacterii care produc acid, in special acid lactic, iar acesta previne
inmultirea necontrolata a candidei.
In momentul in care apare un dezechilibru care afecteaza flora de lactobacili,
candida incepe sa se multiplice si astfel apare infectia, exista mai multi factori care
pot cauza aparitia infectiei:
● Antibioticele, care distrug lactobacilii si afecteaza pH-ul vaginului. Antibioticele
sunt administrate pentru a combate o infectie bacteriana, insa acestea nu omoara
doar bacteriile „rele”, ci si pe cele „bune”, necesare pentru buna functionare a
organismului.
Bunea Maria
AMG 2C

● Sarcina schimba nivelul hormonilor din organism, iar un nivel crescut de

estrogen, precum si un pH mai acid al vaginului pot favoriza aparitia infectiei cu
candida.
● Diabetul de tip I sau II se caracterizeaza printr-un nivel ridicat al glicemiei in
membranele mucoase.
● Imunitatea scazuta cauzeaza dezechilibre atat la nivelul florei, iar organismul nu
mai poate lupta la fel de eficient impotriva infectiilor.
● Administrarea de corticosteroizi este folosita in tratamentul afectiunilor
autoimune, insa acestia pot favoriza aparitia candidei in cavitatea bucala.
● Terapia cu hormoni, care creste nivelul de estrogen din organism.
● Administrarea de contraceptive orale nu reprezinta o cauza directa a aparitiei
candidozei, insa acestea pot favoriza aparitia infectiei atunci cand femeia are o
dieta bogata in zahar.
● Contactul sexual neprotejat cu o persoana care are infectia. Candidoza se
transmite si prin contact sexual, insa infectia nu este considerata o boala cu
transmitere sexuala, deoarece este intalnita si la femeile care nu sunt active sexual.
● Stresul si oboseala sunt factori de risc.
Tipuri de candidoza:
Candidoza orala este localizata la nivelul cavitatii bucale si se manifesta prin
aparitia unor pete albicioase, care pot sangera la stergere, aparitia unui gust
neplacut in gura, rosirea si inflamarea gurii si a gatului, aparitia unor fisuri in
colturile gurii si a senzatiei de arsura sau de usturime.
Candidoza orala poate avea cauze multiple: de la administrarea antibioticelor,
pana la o igiena orala necorespunzatoare. Risc crescut de infectie exista la
fumatori, la persoanele care au gura uscata, din cauza unui tratament, sau la
persoanele care fac chimio si radioterapie, pentru tratarea cancerului. Bebelusii,
copiii sau persoanele in varsta sunt mai predispuse infectiei, deoarece au un sistem
imunitar mai slabit. Trebuie mentionat si faptul ca acest tip de candidoza nu este
contagios, intrucat toate persoanele au aceasta ciuperca in flora cavitatii bucale.

Candidoza vaginala are simptome care nu pot fi ignorate, ce cauzeaza disconfort.

Bunea Maria
AMG 2C

Simptomele includ o senzatie de mancarime, usturime si iritatie, precum si

modificari ale secretiei vaginale, dureri la urinare si in timpul actului sexual.
In majoritatea cazurilor, infectia este cauzata de Candida Albicans, insa in
cazul in care un alt tip de ciuperca a cauzat infectia, este posibil ca simptomele sa
fie mai severe, iar boala mult mai dificil de tratat.

Candidoza inghinala se manifesta prin aparitia unor iritatii in zona inghinala sau
pe partea interioara a coapselor. Infectia este insotita de prurit vulvar, inrosirea
organelor genitale si aparitia senzatiei de usturime si mancarime.

Candidoza mamara este o infectie localizata la nivelul sanului, in jurul

mameloanelor, si apare mai ales in timpul alaptarii.
Simptomele includ o senzatie de arsura a mameloanelor, in special dupa alaptare,
aparitia unor pete mici de culoare rosie pe areole sau a unor zone albicioase. Mama
poate da infectia bebelusului, motiv pentru care se recomanda ca ambii sa fie tratati
in acelasi timp, pentru a neutraliza infectia eficient. Diagnosticarea corecta o poate
face doar medicul dumneavoastra, dupa un consult, asa ca nu ezitati sa va adresati
acestuia, daca suspectati ca ati contractat o infectie cu candida.

Candidoza digestiva sau intestinala se manifesta prin stari de disconfort la nivel

abdominal, diaree sau modificari ale scaunului si poate cauza alergii la unele
alimente. Infectia micotica apare pe fondul unui sistem imunitar slabit, din cauza
unei diete dezechilibrate, saraca in proteine, insa administrarea antibioticelor,
terapia cu citostatice sau diabetul zaharat pot fi alti factori de risc.

Candidoza esofagiana apare atunci cand candida se raspandeste in jos, spre

esofag, din cavitatea bucala. Infectia afecteaza mai ales persoanele cu imunitate
scazuta, motiv pentru care 10-15% dintre cei infectati cu virusul HIV contracteaza
infectia, la un moment dat, iar 20% dintre persoanele care urmeaza un tratament
pentru cancer au risc crescut.
Bunea Maria
AMG 2C

Candidoza faringiana se depisteaza printr-un exudat faringian si afecteaza o

treime dintre persoanele care fac tratament pentru cancer si in proportie de 90%
dintre cei infectati cu HIV, potrivit US National Library of Medicine National
Institutes of Health. Infectia indica o imunitate scazuta si este insotita, de multe ori,
si de aparitia altor tipuri de candidoza.

Tratamente
Tratamentul candidozei depinde de mai multe aspecte: severitatea infectiei, daca
este vorba despre o infectie recurenta, precum si de tipul de candidoza. Exista
tratamente care se administreaza oral, vaginal sau local, prin aplicarea unor solutii
specifice. Medicul dumneavoastra este singurul care poate prescrie tratamentul
optim pentru candidoza, iar in cazurile usoare va poate recomanda chiar si un
tratament naturist, care sa stimuleze productia de bacterii bune, care sa ajute la
contracararea infectiei. De asemnenea, urmarea unei terapii pentru imbunatatirea
imunitatii, asigurarea unei igiene zilnice optime si adoptarea unui stil de viata
echilibrat contribuie major la preventia recidivei infectiei.

BIBLIOGRAFIE

https://www.secom.ro/articles/candidoza-de-la-a-z-riscuri-diagnosticare-prevenire-
si-tratament
https://ro.wikipedia.org/wiki/CandidoZA
Bunea Maria
AMG 2C