9

7
9
-2
7
5
18
N
S
IS
P U B L I C AT I E P E R I O D I C A A S E R V I C I U L U I VA M A L
IULIE
SEPTEMBRIE 2013 ¹3(33)

Tema numărului:
Protecția proprietății
intelectuale la frontieră

П е риод ич е с ко е из д ани е Таможе нной с лу жбы

3
 INDICELE DE ABONARE: 31952

Abonarea o puteţi efectua prin

„Poşta Moldovei”, telefon de contact: (022) 22-60-46
„Ediţii Periodice”, telefon de contact: (022) 23-80-73
„Moldpresa”, telefon de contact: (022) 22-63-23

ПОДПИСНОЙ ИНДЕКС: 31952

Подписку можно оформить через

„Poşta Moldovei”, контактный телефон: (022) 22-60-46
„Ediţii Periodice”, контактный телефон: (022) 23-80-73
„Moldpresa”, контактный телефон: (022) 22-63-23

Continuă abonarea la revista

Продолжается подписка
на журнал „VAMA”
 Cuprins
TEMA NUMĂRULUI

Protecţia proprietăţii intelectuale la frontieră pag. 2- 9

Importanţa protecţiei la frontieră

a drepturilor de proprietate intelectuală pag. 10-11

Aspecte ale Acordului OMC privind drepturile de

proprietate intelectuală cu privire la comerţ (TRIPS) pag. 12-14

Protecţia drepturilor de proprietate intelectuală în

Uniunea Europeană pag. 15-19

LEGISLAȚIA pag. 20-73

RAPOARTE
Raportul semestrial de activitate
al Serviciului Vamal pentru sem. I anul 2013 pag. 74-76

Ediţie periodică a Serviciului Vamal al Republicii Moldova - revista „VAMA”.

Fondatorul revistei: Întreprinderea de stat „Vamservinform”, înregistrată la Camera înregistrării a RM;

numărul de înregistrare – 1011600027679

Redactor: Tatiana Smeşnaia

Manager publicitate: Daniela Russu
Design: Olga Colari

Redacţia nu îşi asumă responsabilitatea pentru conţinutul articolelor publicitare.

Adresa redacţiei: Chişinău, str.Petricani, 21/3

Tel/fax redacţiei: (+373 22) 507-251
Indexul de abonare: 31952

Tipar executat la tipografia „Ericon”, tiraj - 1000 exemplare

 Tema numărului
Protecţia proprietăţii
intelectuale la frontieră
Nu se cunoaște cu exactitate, dar, probabil, prima contrafa-
cere datează de la apariţia monedei în societatea umană. Ro-
manii au comis o serie de contrafaceri, numite ulterior „lega-
le”, bătînd monede din cupru argintat. Cu acestea erau plătiţi
soldaţii romani care luptau în teritoriile dușmanilor. Romanii nu
vroiau să piardă aur și argint în cazul în care soldaţii lor ar fi
fost luaţi prizonieri.
Cît de departe de aceste scopuri se află falsificatorii de banc-
note de astăzi? Ei se aseamănă mai mult lucrătorilor din mo-
netăriile otomane. Aici se băteau monede din aurul și argintul
extras din mine. Dar, pentru că s-au bătut multe falsuri, sultanul
Selim al II-lea a decis închiderea monetăriei și transportarea
metalelor preţioase la Istanbul. Furtul de metal preţios se prac-
tica pe larg în monetăriile din Evul Mediu, diferenţa reprezent-
înd cîștigul acestora. Odată cu răspîndirea tiparului, au apărut
și cronicile contrafăcute, bibliile și cărţile de rugăciuni rescrise.
De asemenea, perioadele de prohibiţie (măsură legislativă sau
administrativă prin care se interzice producerea, vînzarea, ex-
portul sau importul unor mărfuri) au dus la înflorirea economiei
subterane și la încurajarea producţiei contrafăcute.
Contrafacerea reprezintă procesul de falsificare a unor bu-
nuri sau materiale, care are loc în condițiile ignorării normelor
legislative ale unei țări sau regiuni.
Așadar, contrafacerile reprezintă unele dintre cele mai profi-
tabile afaceri de pe planetă, studiile internaționale relevînd. de
altfel, că economia subterană rezultată din contrafaceri repre-
zintă peste un sfert din economia mondială.
Tot studiile arată că, dacă la comercializarea unui kilogram
de canabis profitul este de 2000 euro, atunci la un kilogram de
CD-uri contrafăcute profitul este de 3000 euro. Contrafacerea
conferă infractorilor un risc minim de a fi prinși și trași la răs-
pundere, mai mult decît atît, riscurile penale pentru traficul cu
produse contrafăcute este extrem de mic în comparație cu tra-
ficul de droguri. Dezvoltarea fără precedent a tehnologiei eco-
nomice facilitează tot mai mult furtul de proprietate intelectua-
lă prin piraterie și contrafacere.
Dimensiunea acestui fenomen, ca și caracteristicile lui nu au
ocolit nici continentul european. La nivelul Europei Occidentale
o treime din software este piratat, iar companiile producătoare
de echipament sportiv declară pierderi anuale în valoare de 7,5
milioane euro. Unul din factorii care încurajează contrafacerile
este ușurința cu care produsele pot fi imitate în zilele noastre,
prin intermediul mijloacelor tehnologice în continuă dezvoltare.
Un alt factor care, deși avînd o influență mai mică, încurajea-
ză contrafacerea este: manifestarea unei penurii sau a unui vid în
aprovizionarea cu produsele originale, ceea ce tentează imitația,
imposibilitatea unui control riguros executat în rețeaua comercială,
deficiențele în personalizarea de către consumator a produsului
original prin ambalaj și însemne distinctive (marca, corporate ID,
Packagingul), dar și unele dificultăți tehnice existente de identifica-
re sau de comensurare a falsului.
Contrafacerea și pirateria rămîn o problemă destul de seri-
oasă, întrucît reprezintă pericol pentru securitatea economi-
2
că a statului și sănătatea consumatorului. Una dintre măsurile
cu importanță sporită pe care autoritățile trebuie să o pună în
aplicare este declanșarea unor acțiuni comune complexe, în
vederea identificării și anihilării rețelelor de distribuție a pro-
duselor contrafăcute și piratate, pentru eliminarea surselor de
aprovizionare a micilor distribuitori.
Importanța proprietăţii intelectuale a fost recunoscută pen-
tru prima dată de Convenţia de la Paris pentru protecţia pro-
prietăţii industriale din 1883 şi de Convenţia de la Berna pen-
tru protecţia lucrărilor artistice şi literare din 1886. Ambele tra-
tate sînt administrate de către Organizaţia Mondială a Propri-
etăţii Intelectuale (OMPI), organizaţie instituită prin Convenţia
de la Stockholm din 14 iulie 1967.
Există mai multe motive care fac ca protecţia proprietăţii in-
telectuale să fie imperios necesară:
- progresul şi prosperitatea umanităţii depind de creativita-
tea ei în domeniile tehnic şi cultural;
- protecţia juridică a creaţiilor noi încurajează investiţiile şi
conduc la alte inovaţii;
- promovarea şi protecţia proprietăţii intelectuale stimulează
creşterea economică, duce la crearea de noi locuri de mun-
că şi noi ramuri de activitate şi la îmbunătăţirea calităţii vieţii.
Republica Moldova este unul din statele care luptă cu fe-
nomenul contrafacerii, concentrînd în segmentul dat instituții
publice ca Serviciul Vamal, Ministerul Afacerilor Interne, Pro-
curatura Generală, Agenția de Stat pentru Proprietatea Inte-
lectuală.
În cadrul Serviciului Vamal, în conformitate cu practi-
ca și legislația internațională, a fost creată Secția Protecția
Proprietății Intelectuale, avînd ca scop prevenirea şi com-
baterea contrafacerii şi a pirateriei şi, astfel, protejarea afa-
cerilor legitime de concurenţa neloială, protejarea sănătății
şi asigurarea securității cetăţenilor, prevenirea furtului de
informații şi combaterea riscului de pierdere a locurilor de
muncă, a investiţiilor, a cercetărilor şi a inovaţiilor. Meca-
nismul de activitate a secției a fost elaborat în concordanță
cu principiile prevăzute de Blueprints Vamal, inițiat de către
Direcția Generală a Comisiei Europene pentru Impozitare și
Uniune Vamală. (anexa nr. 6)
Proprietatea intelectuală reprezintă o formă de titlu legal
care permite posesorului să controleze utilizarea anumitor in-
tangibile, cum ar fi idei sau expresii. În definirea termenului
de proprietate intelectuală este inclusă totalitatea drepturilor
asupra creaţiilor geniului uman referitoare la opere literare, ar-
tistice, ştiinţifice, invenţiile din toate domeniile, descoperirile
ştiinţifice, precum şi drepturile aferente activităţii intelectua-
le în domeniile industrial, ştiinţific, literar şi artistic. Drepturi-
le de proprietate intelectuală sînt drepturi de monopol. Aces-
tea acordă un drept exclusiv proprietarului de a utiliza obiec-
tul protecţiei şi de a interzice utilizarea acestuia de către terţi,
fără acceptul persoanei îndreptăţite.

În categoria drepturilor intelectuale sînt incluse drepturile de
autor şi drepturile conexe, dar şi drepturile de proprietate in-
dustrială. La rîndul lor, acestea din urmă sînt grupate în trei
categorii:
- prima, avînd ca obiect drepturile născute în legătură cu
drepturile inventatorilor, creatorilor de desene şi modele in-
dustriale, creaţiile tehnice brevetate ca invenţii, protecţia no-
ilor soiuri de plante şi rase de animale, protecţia topografiilor
de circuite integrate, secretul industrial;
- a doua avînd ca obiect semnele distinctive, mărcile, indica-
ţiile geografice, numele comerciale şi firmele;
- a treia vizînd concurenţa neloială cu referire directă la cre-
aţiile noi, la semnele distinctive.
Actele normative de specialitate cuprind următoarele
noțiuni:
Drept de proprietate intelectuală – dreptul de autor, drep-
turile conexe, dreptul asupra mărcilor de produs sau de servi-
ciu protejate, dreptul asupra desenelor şi modelelor industria-
le, dreptul asupra indicaţiilor geografice, dreptul asupra breve-
telor de invenţie, dreptul asupra certificatelor suplimentare de
protecţie, dreptul asupra soiurilor de plante;
Drept de autor – drept de proprietate intelectuală recunos-
cut persoanei fizice sau persoanei juridice care a creat o ope-
ră originală în domeniul literar, artistic sau ştiinţific, indiferent
de modalitatea de creaţie, de modul sau de forma concretă
de exprimare, precum şi indiferent de valoarea şi destinaţia
ei, ori recunoscut altor titulari legali (persoane fizice sau per-
soane juridice);
Drepturi conexe – drepturi de proprietate intelectuală, al-
tele decît drepturile de autor, de care beneficiază artiştii in-
terpreţi sau executanţi pentru propriile interpretări sau execu-
ţii, producătorii de înregistrări sonore şi producătorii de înre-
gistrări audiovizuale pentru propriile înregistrări şi organizaţi-
ile de radiodifuziune şi televiziune pentru propriile emisiuni şi
programe;
Obiect al proprietăţii intelectuale – rezultate ale activităţii
intelectuale, confirmate prin drepturile respective ale titularilor
asupra utilizării lor, ce includ: obiectele de proprietate industri-
ală (invenţii, modele de utilitate, soiuri de plante, topografii ale
circuitelor integrate, denumiri de origine ale produselor, mărci
de produse şi mărci de servicii, desene şi modele industriale),
obiectele dreptului de autor şi ale drepturilor conexe (opere li-
terare, de artă, de ştiinţă etc., inclusiv programe pentru cal-
culator şi baze de date), secretul comercial (know-how) etc.;
Titular de drept – deţinătorul unui drept de proprietate in-
telectuală ori reprezentantul acestuia sau orice altă persoană
autorizată să utilizeze acest drept ori reprezentantul acesteia;
Cerere de intervenție – o solicitare prezentată serviciului
vamal competent pentru autoritățile vamale pentru a interveni
în cazul mărfurilor susceptibile de a aduce atingere unui drept
de proprietate intelectuală;
Mărfuri susceptibile de a aduce atingere unui drept de
proprietate intelectuală – mărfuri în privința cărora există
indicații rezonabile că sînt la prima vedere:
a) mărfuri care fac obiectul unui act de încălcare a unui
drept de proprietate intelectuală;
b) dispozitive, produse sau componente care sînt, în primul
rînd, concepute, produse sau adaptate pentru a permite sau
facilita eludarea oricărei tehnologii, oricărui dispozitiv sau ori-
cărei componente care, în cursul normal al funcționării sale,
împiedică sau restricționează acte cu privire la opere care nu
sînt autorizate de titularul dreptului de autor sau al oricărui
drept conex dreptului de autor și care sînt legate de o acțiune
pentru încălcarea drepturilor menționate;
Tema numărului
c) orice tipare sau matrițe concepute special sau adaptate
pentru fabricarea de mărfuri care încalcă un drept de propri-
etate intelectuală, dacă respectivele tipare sau matrițe se re-
feră la o acțiune pentru încălcarea unui drept de proprietate
intelectuală;
Transport mic – o trimitere poștală sau prin curierat rapid care:
a) conține trei unități sau mai puține;
sau
b) are o greutate brută de mai puțin de două kilograme.
În sensul literei a), o „unitate” înseamnă o marfă, dacă nu
este ambalată, sau ambalajul unor astfel de mărfuri destinate
vînzării cu amănuntul către consumatorul final.
În sensul prezentei definiții, mărfurile distincte care se înca-
drează în același cod din Nomenclatura combinată sînt consi-
derate unități diferite, iar mărfurile prezentate ca seturi clasifi-
cate într-un cod din Nomenclatura combinată sînt considerate
o singură unitate;
Mărfuri contrafăcute:
a) orice marfă, inclusiv ambalajul acesteia, care poartă, fără
autorizaţie, o marcă identică ori care nu se deosebeşte în as-
pectele sale esenţiale de o marcă de produs legal înregistra-
tă pentru acelaşi tip de marfă şi care, din acest motiv, încalcă
drepturile titularului mărcii legale;
b) orice simbol al unei mărci de produs sau de serviciu (in-
clusiv logo, etichetă, autoadeziv, broşură, instrucţiuni de utili-
zare sau document de garanţie care poartă un astfel de sim-
bol), chiar dacă este prezentat separat, care se află în aceeaşi
situaţie cu mărfurile definite la lit. a);
c) orice ambalaj care poartă mărci de produse contrafăcute,
chiar dacă sînt prezentate separat, care se află în aceeaşi si-
tuaţie ca şi mărfurile definite la lit. a);
Mărfuri care aduc atingere unui drept de proprietate in-
telectuală:
a) mărfuri contrafăcute;
b) opere pirat;
c) mărfuri care aduc atingere drepturilor asupra unui brevet
de invenţie, unui certificat suplimentar de protecţie, unei de-
numiri de origine sau unei indicaţii geografice, sau unui brevet
de soi de plante.
Se asimilează mărfurilor sus-menţionate orice tipar sau ma-
triţă destinată ori adaptată fabricării unor astfel de mărfuri
care aduc atingere unui drept de proprietate intelectuală, cu
condiţia că folosirea acestor tipare sau matriţe să aducă atin-
gere titularului de drept;
Marcă – orice semn susceptibil de reprezentare grafică ce ser-
veşte la deosebirea produselor şi/sau serviciilor unei persoane
fizice sau juridice de cele ale altor persoane fizice sau juridice;
Marcă colectivă – marcă utilizată de către o asociaţie de
fabricanţi, producători, prestatori de servicii sau comercianţi
ori de către alte organizaţii similare pentru a desemna produ-
sele şi/sau serviciile lor;
Marcă de certificare (de conformitate) – marcă utilizată
pentru a certifica anumite caracteristici ale unui produs şi/sau
serviciu;
Marcă notorie – marcă cunoscută pe larg în Republica Mol-
dova la data depunerii unei cereri de înregistrare de marcă
sau la data priorităţii revendicate în cerere, în cadrul segmen-
tului de public vizat pentru produsele şi/sau serviciile cărora li
se aplică marca, fără a fi necesară înregistrarea sau utilizarea
mărcii notorii în Republica Moldova pentru a fi opusă;
Solicitant – persoană fizică sau juridică ori grup de persoa-
ne fizice şi/sau juridice în numele căreia/căruia este depusă o
cerere de înregistrare a unei mărci;
3
 Tema numărului
Mandatar autorizat – persoană fizică atestată şi înregis-
trată în modul stabilit, care reprezintă interesele persoane-
lor fizice şi juridice naţionale sau străine şi acordă acestora
asistenţa necesară în domeniul protecţiei obiectelor de pro-
prietate industrială;
Cerere internaţională – cerere de înregistrare internaţio-
nală a mărcii, depusă conform Aranjamentului de la Madrid,
Protocolului referitor la Aranjament sau conform ambelor acte,
după caz;
Înregistrare internaţională – înregistrare a unei mărci con-
form Aranjamentului de la Madrid sau Protocolului referitor la
Aranjament;
Registru internaţional – colecţie oficială, ţinută de Biroul
Internaţional, ce conţine date referitoare la înregistrările inter-
naţionale a căror înscriere este prevăzută de Aranjamentul de
la Madrid, de Protocolul referitor la Aranjament sau de Regu-
lamentul comun, indiferent de suportul pe care aceste date
sînt păstrate;
Regulament comun – Regulamentul comun de aplicare a Aran-
jamentului de la Madrid şi a Protocolului referitor la Aranjament;
Țările Uniunii – ţări cărora li se aplică Convenţia de la Pa-
ris şi care au aderat la Uniunea pentru Protecţia Proprietăţii
Industriale.
Desen sau model industrial – aspectul exterior al unui
produs sau al unei părţi a lui, rezultat, în special, din caracte-
risticile liniilor, contururilor, culorilor, formei, texturii şi/sau ale
materialelor şi/sau ale ornamentaţiei produsului în sine;
Brevetul de invenție - reprezintă un titlu de protecție ce
conferă titularului dreptul exclusiv de exploatare a invenției pe
o perioadă de 20 de ani.
CADRUL LEGAL APLICABIL
În vederea asigurării protecției proprietății intelectuale, Ser-
viciul Vamal se conduce de acte normative internaționale și
acte normative naționale în vigoare, enumerate în continuare.
Acte normative internaţionale
1. Acordul privind aspectele drepturilor de proprietate inte-
lectuală legate de comerț (acordul Trips) încheiat la Marrakech
la 15 aprilie 1994;
2. Convenția de la Paris pentru protecția proprietății indus-
triale din 20 martie 1883;
3. Tratatul privind dreptul mărcilor (TLT) adoptat la Geneva
la 27 octombrie 1994;
4. Tratatul de la Singapore privind dreptul mărcilor, din 28
martie 2006;
5. Regulamentul de aplicare a tratatul de la Singapore pri-
vind dreptul mărcilor, din 28 martie 2006;
6. Aranjamentul de la Madrid privind înregistrarea
internațională a mărcilor;
7. Aranjamentul de la Madrid privind sancțiunile pentru
indicațiile false sau înșelătoare de proveniență a produselor,
din 14 aprilie 1891;
8. Aranjamentul de la Nisa privind clasificarea internațională
a produselor și serviciilor în vederea înregistrării mărcilor, din
15 iunie 1957;
9. Aranjamentul de la Viena privind instituirea clasifică-
rii internaționale a elementelor figurative ale mărcilor, din
12 iunie 1973;
10. Convenția internațională pentru Protecția Noilor Soiuri
de Plante, din 2 decembrie 1961;
11. Convenția mondială cu privire la drepturile de autor, din
6 septembrie 1952;
4
12. Tratatul OMPI privind dreptul de autor, adoptat la Gene-
va la 20 decembrie 1996;
13. Acordul CSI cu privire la colaborarea în domeniul ocro-
tirii dreptului de autor și a drepturilor conexe, din 24 septem-
brie 1993;
14. Aranjamentul de la Lisabona privind protecția indicațiilor
locurilor de origine a produselor și înregistrarea lor internațională
din 31 octombrie 1958;
15. Tratatul de Cooperare în domeniul Brevetelor (PCT)
adoptat la conferința diplomatică de la Washington la 19 iu-
nie 1970;
16. Convenția Euro Asiatică privind brevetele din 19 sep-
tembrie 1994;
Acte normative Europene:
1. Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decem-
brie 1993 privind marca comunitară;
2. Regulamentul (CE) nr. 2868/95 al Comisiei din 13 decem-
brie 1995 de punere în aplicare a regulamentului (CE) nr. 40/94
al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară;
3. Directiva 2004/48/CE a Parlamentului European și a Con-
siliului din 29 aprilie 2004 privind respectarea drepturilor de
proprietate intelectuală;
4. Directiva Parlamentului European și a Consiliului 98/71/
CE din 13 octombrie 1998 privind protecția juridică a desene-
lor și modelelor industriale;
5. Regulamentul Consiliului (CE) nr. 6/2002 din 12 decem-
brie 2001 privind desenele sau modelele comunitare;
6. Regulamentul (CE) nr. 2100/94 al consiliului din 27 iulie
1994 de instituire a unui sistem de protecție comunitară a so-
iurilor de plante;
7. Directiva 2006/115/CE a Parlamentului European și a
Consiliului din 12 decembrie 2006;
8. Directiva 96/9/CE a Parlamentului European și a Consiliu-
lui din 11 martie 1996 privind protecția juridică a bazelor de date;
9. Regulamentul (CE) nr. 510/2006 al Consiliului din 20 mar-
tie 2006 privind protecția indicațiilor geografice și a denumiri-
lor de origine ale produselor agricole și alimentare;
10. Regulamentul (CE) nr. 1898/2006 al Comisiei din 14 de-
cembrie 2006 de stabilire a normelor de aplicare a regulamen-
tul (CE) nr. 510/2006 al Consiliului din 20 martie 2006 privind
protecția indicațiilor geografice și a denumirilor de origine ale
produselor agricole și alimentare;
11. Convenția privind eliberarea brevetelor Europene din 5
octombrie 1973;
12. Actul de revizuire din 29 noiembrie 2000 a Convenției
privind eliberarea brevetelor Europene din 5 octombrie 1973;
Acte normative naționale:
1. Constituția Republicii Moldova adoptată la 29.07.1994;
2. Codul vamal al Republicii Moldova 1149- XIV din 20 iulie 2000;
3. Codul contravențional al Republicii Moldova nr. 218-XVI
din 24 octombrie 2008;
4. Codul fiscal al Republicii Moldova 1163-XIII din 24.04.1997;
5. Codul de procedură civilă al Republicii Moldova nr. 225-
XV din 30 mai 2003;
6. Codul penal al Republicii Moldova nr. 985- XV din 18 aprilie 2002;
7. Codul de procedură penală al Republicii Moldova nr. 122-
XV din 14 martie 2003;
8. Legea privind dreptul de autor și drepturile conexe nr. 139
din 2 iulie 2010;
9. Legea privind protecția mărcilor nr. 38-XVI din 29 februa-
rie 2008;
 Tema numărului

10. Legea privind protecția desenelor și modelelor industri-
ale nr. 161-XVI din 12 iulie 2007;
11. Legea privind protecția invențiilor nr. 50-XVI din 7 martie 2008;
12. Legea privind protecția indicațiilor geografice, denumi-
rilor de origine și specialităților tradiționale garantate nr. 66 –
XVI din 27 martie 2008;
13. Legea privind protecția soiurilor de plante nr. 39-XVI din
29 februarie 2008.
14. Hotărîrea Guvernului RM pentru aprobarea Regulamen-
tului de aplicare a destinațiilor vamale prevăzute de Codul va-
mal al RM nr. 1140 din 02.11.2005;
Acte normative interne:
1. Legea serviciului în organele vamale nr. 1150 din 20.07.2000;
2. Legea cu privire la tariful vamal nr.1380-XIII din 20.11.1997;
3. Hotărîrea Guvernului RM cu privire la aprobarea Codului
de conduită a colaboratorului vamal nr. 456 din 27.07.2009;
4. Hotărîrea Guvernului RM cu privire la Sistemul informa-
țional integrat vamal nr. 561 din 18.05.2007;
5. Normele tehnice privind imprimarea, utilizarea și comple-
tarea declarației vamale în detaliu, aprobate prin Ordinul Ser-
viciului Vamal nr. 346-O din 24.12.2009;
6. Ordinul Serviciului Vamal nr. 267-O din 02.10.2009 privind
formularul, modul de completare și utilizare actului constatator;
7. Ordinul Serviciului Vamal nr. 230-O din 28.06.2007 cu
privire la aprobarea unor acte normative de executare a Co-
dului vamal;
8. Ordinul Serviciului Vamal nr. 545-O din 19.12.2012 cu privire
la optimizarea activităţii în domeniul protecţiei proprietăţii intelec-
tuale şi a monitorizării reţinerilor efectuate de produse susceptibi-
le a aduce atingere drepturilor de proprietate intelectuală.
În contextul aplicării de măsuri privind protecția proprietății
intelectuale la frontieră, Serviciul Vamal a elaborat un act nor-
mativ intern – Ordinul Serviciului Vamal nr. 545 din 19.12.2012
cu privire la optimizarea activităţii în domeniul protecţiei pro-
prietăţii intelectuale şi a monitorizării reţinerilor efectuate de
produse susceptibile a aduce atingere drepturilor de proprie-
tate intelectuală. (anexa nr. 5)
APLICAREA DE MĂSURI LA FRONTIERĂ
ÎN VEDEREA PROTECŢIEI
DREPTURILOR DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Asigurarea aplicării eficiente a măsurilor de protecție la fron-
tieră a proprietății intelectuale de către Serviciul Vamal reiese
din prevederile cap.XII Cod Vamal al Republicii Moldova (ane-
xa nr.1) și are drept scop protecția pieței interne de importul
mărfurilor contrafăcute și operelor-pirat, comercializarea că-
rora cauzează prejudicii titularilor de drepturi, generează acte
de concurență neloială, reprezintă pericol securității economi-
ce a statului și sănătății consumatorului.
Mecanismul actual de aplicare a măsurilor de protecție la
frontieră în privința obiectelor de proprietate intelectuală con-
stă din următoarele etape:
A. Iniţierea procedurii – prin depunerea la Serviciul Vamal
de către titularul de drepturi a cererii de intervenție vamală și
examinarea acesteia (conform prevederilor art. 3021 Cod va-
mal al Republicii Moldova);

Exemplu cerere de intervenție

Cerere de intervenţie
în temeiul art. 302 din Codul vamal al Republicii Moldova
1. Data primirii cererii de intervenţie 2. Către Serviciul Vamal al Republicii Moldova
de către Serviciul Vamal mun. Chişinău, str. Columna 30 MD-2001
Tel 574 201
___/______/_______ Fax: 27 30 61
email: vama@customs.gov.md
3. Coordonatele solicitantului: (titular de drepturi în sensul art. 1 alin. 49 Cod vamal)

NUME: .....................................................................................................................................
FUNCŢIA: ...............................................................................................................................
ADRESA: ................................................................................................................................
LOCALITATEA: ......................................................................................................................
COD POŞTAL: ........................................................................................................................
ŢARA: ......................................................................................................................................
COD FISCAL: .........................................................................................................................
TELEFON: ..............................................................................................................................
TELEFON MOBIL: .................................................................................................................
FAX: ........................................................................................................................................
E-mail.......................................................................................................................................
ADRESA INTERNET:……………………................................................................................

4. Statutul solicitantului (în sensul alin. 49 art. 1 Cod vamal)

Titular de drept Reprezentant al titularului

Persoană autorizată să utilizeze dreptul Reprezentant al persoanei autorizate

5
 Tema numărului

5. Tipul (tipurile) de drepturi pentru care este depusă cererea:

Marcă Desen/model industrial Drepturi de autor şi conexe

Brevet de invenţie Indicaţie geografică Denumire de origine

Soi de plante Certificat suplimentar de protecţie Altele:

6. Numele şi adresa persoanei de contact 7. Numele şi adresa persoanei de contact

(pe probleme administrative):
Telefon fix: ................................................
Fax: ...........................................................
Celular: .....................................................
E-mail: ……………………………………...
Adresa internet: ....................................
(pe probleme tehnice):
Telefon fix: ................................................
Fax: ...........................................................
Celular: .....................................................
E-mail: ……………………………………...
Adresa internet: ....................................

8. Anexez date esenţiale privind mărfurile originale:

Numărul de documente anexate : Numărul de fotografii anexate1:

9. Anexez informaţii specifice privind tipul sau modalitatea de fraudă:

Numărul de documente anexate1: Numărul de fotografii anexate1:

10. Anexez documentul (ele) care atestă calitatea de titular al drepturilor pentru mărfurile în cauză,
în sensul art. 1 alin. 49 Cod vamal

Numărul de documente anexate1:

11. Anexez declaraţia, în sensul art. 1 alin. 44 Cod vamal și în conformitate cu articolul 3021 din Codul vamal,
prin care îmi asum responsabilitatea conform prevederilor acestui articol

Declaraţia anexată

12. Informaţii suplimentare cunoscute de titular, de ex:

– Ţara de producţie: Numărul de documente anexate1:

– Rutele utilizate pentru trafic:
– Diferenţele tehnice între mărfuri
autentice şi mărfuri suspecte:
– Poziţia tarifară (HS):
– Alte informaţii utile
Numărul de documente anexate1:
Numărul de documente anexate1:
Numărul de documente anexate1:

13. Data depunerii cererii de intervenţie :

Data întocmirii Locul Semnătura şi ştampila solicitantului

14. Decizia Serviciului Vamal (în sensul articolului 303 din Codul vamal)

Cererea de intervenţie a fost aprobată Numărul de înregistrare a cererii de intervenţie

Data Locul Semnătura şi ştampila

Cererea este valabilă pînă la:______/_______/_______

Orice cerere de prelungire a valabilităţii va trebui să fie adresată Serviciului Vamal cu, cel puţin, 30 de zile lucrătoare îna-
inte de data expirării cererii de intervenţie.

Cererea a fost refuzată

Decizia motivată a acestui refuz, şi informaţiile privind procedura de apel sînt anexate la prezentul document.

Data Locul Semnătura şi ştampila

____________
1
Se indică numărul corespunzător. În cazul în care nu există nici un document se indică 0

6

Instrucţiuni de completare
Rubrica 3: în sensul alin. 49 art. 1 Cod vamal în calitate de
solicitant poate acționa deţinătorul unui drept de proprietate in-
telectuală sau reprezentantul acestuia, ori orice altă persoană
autorizată să utilizeze acest drept sau reprezentantul acesteia.
În orice caz, persoana, fizică sau juridică, care completea-
ză rubrica 3 din cererea de intervenţie are obligaţia de a fi cea
care va furniza documentele menţionate în rubrica 11 a cererii.
Rubricile 4, 5: se bifează căsuţă respectivă.
Rubrica 6: se înscriu detalii referitoare la persoana de con-
tact în probleme administrative.
Rubrica 7: se înscriu detalii referitoare la persoana de con-
tact care va fi responsabilă de prezentarea organelor vamale
a detaliilor tehnice referitor la mărfurile reţinute. Dosarul teh-
nic va conține diverse fișiere cu informații, imagini, fotografii
etc., ce pot să ajute organul vamal la determinarea și depista-
rea mărfurilor contrafăcute și a operelor-pirat. Dosarul tehnic
va fi remis Serviciului Vamal, odată cu cererea de intervenție,
pe suport de hîrtie și în format electronic.
Rubricile 8, 9, 12: Documentele ataşate conform rubricilor 8,
9 trebuie să conţină informaţii precise şi detaliate, care să per-
mită autorităţilor vamale identificarea corectă a mărfurilor au-
tentice, precum şi orice informaţii cu referință la tipul sau mo-
dalitatea de fraudă, de care titularul ar putea avea cunoştinţă.
Tipurile de informaţii, prezentate în documente ataşate la ru-
bricile 8, 9 şi 12 trebuie să fie cît mai diverse și detaliate, pentru
a permite organelor vamale să identifice, în mod simplu şi efici-
ent, utilizînd principiile analizei de risc, atît mărfurile originale, cît
și cele care aduc atingere unui drept de proprietate intelectuală.
Pot fi adăugate şi alte date în sprijinul acestor informaţii, pre-
cum valoarea mărfii legale, locul în care se află mărfurile sau
locul de destinaţie prevăzut, elementele de identificare a lotu-
lui sau ale coletelor, data prevăzută de sosire sau de plecare a
mărfurilor, mijlocul de transport utilizat şi identitatea importa-
torului, a exportatorului sau a titularului mărfurilor.
Rubrica 10: În cazul în care cererea de intervenţie este depu-
să de către titularul însuşi, drept dovadă a dreptului de proprieta-
te intelectuală prevăzută la art. 3021, p. 4, litera b), poate servi:
a) pentru drepturile care fac obiectul unei înregistrări sau,
după caz, al unei depuneri - dovada înregistrării de către biro-
ul în cauză sau a depunerii.
N/O Obiectul proprietăţii intelectuale,
datele despre înregistrare, clasele
1 • marca comercială combinată, individuală, nr. R 7521, data
înregistrării 17.08.2000:
pentru clasa:
03 - Paste pentru dinţi şi loţiuni pentru clătirea
cavităţii bucale.
Tema numărului
b) pentru dreptul de autor, drepturile conexe sau dreptul re-
feritor la desene şi modele neînregistrate sau nedepuse - ori-
ce mijloace de probă care atestă calitatea de autor a acestuia
sau de titular originar.
Poate fi considerată drept dovadă, astfel cum este prevăzut
la litera a), o copie a înregistrării din baza de date a autorităţi-
lor naţionale sau internaţionale competente.
Pentru denumirile de origine şi indicaţiile geografice proteja-
te, dovada va atesta, de asemenea, faptul că titular este produ-
cătorul sau grupul şi că denumirea/indicația a fost înregistrată.
Dacă cererea de intervenţie este depusă de către orice altă
persoană autorizată să utilizeze unul din drepturile de proprie-
tate intelectuală, suplimentar la dovezile menţionate mai sus,
se depune documentul în temeiul căruia persoana este autori-
zată să utilizeze dreptul în cauză.
Dacă cererea de intervenţie este depusă de către un repre-
zentant al titularului sau al oricărei alte persoane autorizate să
utilizeze unul din drepturile de proprietate intelectuală, la do-
vezile menţionate mai sus se depune, suplimentar, documen-
tul care atestă calitatea lui de reprezentant.
Rubrica 13: semnînd rubrica respectivă, solicitantul certifi-
că faptul că acceptă prevederile capitolului XII al Codului va-
mal şi obligaţiile ce decurg din aceasta.
Nota: Cererea de intervenţie se depune la Serviciul Vamal
în două exemplare: un exemplar marcat cu cifra “1” pentru or-
ganul vamal și un exemplar marcat cu cifra “2”, care, după
completarea şi semnarea rubricii 14 de către organul vamal,
se returnează solicitantului.
Cererea de intervenţie şi documentele anexate trebuie să
cuprindă semnătura şi, după caz, ştampila titularului drep-
tului.
B. Acceptarea cererii de intervenţie vamală și stabilirea
perioadei de intervenție (conform prevederilor art. 303 Cod
vamal al Republicii Moldova). În baza cererilor de intervenție
vamală acceptate, Serviciul Vamal emite o Dispoziţie cu pri-
vire la intervenţia vamală în vederea protecţiei proprietăţii in-
telectuale și gestionează ”Registrul obiectelor de proprietate
intelectuală”.
Registrul obiectelor de proprietate intelectuală cărora li se
aplică protecție la frontieră poate fi consultat pe pagina web a
Serviciului Vamal www.customs.gov.md.
Extras din Registrul obiectelor de proprietate intelectuală
Titularul de drept Dispoziţia Ser-
viciului Vamal
„The Colgate-Palmolive Company” 109-d
din 06.03.2013
7
 Tema numărului

2 • marca comercială combinată individuală, nr. R 5725, data Calvin Klein Trademark Trust, 425-d
înregistrării 24.06.1998 SUA din 15.08.2012

pentru clasele:
24 - ţesături, lenjerie, inclusiv cearşafuri, prosoape, cuverturi
de pat, prelate, plăpumi, feţe de pernă, plăpumi matlasate,
plăpumi din puf, prelate de protecţie cu volane, batiste;
25 - încălţăminte, inclusiv ghete scurte şi pantofi de sport;
35 - servicii ale magazinelor de comercializare cu amănuntul
(comercializarea produselor);
42 - servicii de design.

3 Marca comercială nr. 900228, data înregistrării 04.09.2006, „Beiersdorf Aktiengesellschaft 130-d
(AG)” din 20.03.2013

pentru clasele:
03 produse cosmetice, deodorante şi antiperspirante pen-
tru uz personal.

4 • marca comercială combinată nr. 457953, data înregistrării Guccio Gucci S.p.A., I 425-d
16.12.1980 talia din 15.08.2012

pentru aceleaşi clase, ca şi în cazul mărcii comerciale nr.

457952;

5 Marca comercială nr. 13068, data înregistrării 13.12.2005 R & A Bailey & Co, IE 208-d
din 22.04.2013

Pentru clasa:
33 - băuturi alcoolice (cu excepţia berii)

8

C. Aplicarea măsurilor de protecţie prin reținerea mărfu-
rilor susceptibile de a aduce atingere drepturilor de proprieta-
te intelectuală, și/sau suspendarea operațiunii de vămuire cu
notificarea titularului de drept și declarantul/destinatarul măr-
furilor în vederea inițierii procedurii în instanțele de judecată.
Aceste măsuri pot fi aplicate și la inițiativa organului vamal
(procedura ex-officio) dacă sînt temeiuri suficiente de a consi-
dera că aceste mărfuri aduc atingere drepturilor de proprietate
intelectuală. În cazul în care titularul de drepturi nu acționează
în judecată în termenul stabilit, organul vamal dispune elibera-
rea mărfurilor și/sau acordarea liberului de vamă, cu condiția
îndeplinirii celorlalte prevederi legale.
Mecanismul de intervenție de către organele vamale:
D. Aplicarea de măsuri asupra mărfurilor în privința că-
rora s-a dovedit că aduc atingere unui drept de proprietate
intelectuală (distrugere, predarea cu titlu gratuit unor instituţii
publice, inclusiv din sistemul protecţiei sociale, unor asociaţii
obşteşti ori fundaţii cu caracter umanitar, unor asociaţii ori clu-
buri sportive, instituţii de învăţămînt de stat, unor persoane fi-
zice care au avut de suferit de pe urma calamităţilor naturale,
dacă există acordul scris al titularului dreptului de proprietate
intelectuală şi dacă sînt mărfuri apte pentru consumul sau uzul
persoanelor fizice, cu condiţia de a nu fi comercializate (con-
form prevederilor art. 305 Cod vamal al Republicii Moldova).
Tema numărului
Destinațiile vamale distrudul și abandon în favoarea statului
sînt reglementate de Cod vamal al RM, de Regulamentul de
aplicarea a destinațiilor vamale prevăzute de Cod vamal al RM
aprobat prin Hotărîrea Guvernului RM nr. 1140 din 02.11.2005,
precum și de Regulamentul privind destinaţia vamală “dis-
trugere” aprobat prin Ordinul Serviciului Vamal nr. 230-O din
28.06.2007. (vezi anexa 1 – 3)
E. Asigurarea
În cazul mărfurilor susceptibile a aduce atingere drepturi-
lor asupra desenelor sau modelelor industriale, brevetelor de
invenţie, certificatelor suplimentare de protecţie sau brevete-
lor de soi de plante, titularul dreptului, declarantul/destinatarul
mărfurilor are posibilitatea de a obţine acordarea liberului de
vamă sau ridicarea măsurii de reţinere a mărfurilor în cauză
cu constituirea unei garanţii, dacă sînt îndeplinite cumulativ ur-
mătoarele condiţii:
• titularul dreptului a depus la organul vamal dovada formu-
lării unei acţiuni în judecată;
• să nu se fi dispus pe cale judiciară măsura sechestrării sau in-
disponibilizării mărfurilor, înainte de expirarea termenului prevăzut;
• au fost îndeplinite toate formalităţile vamale, conform legislaţiei.
Garanţia prevăzută trebuie să fie suficientă pentru a proteja in-
teresele titularului dreptului. Constituirea acestei garanţii nu afec-
tează celelalte posibilităţi de căi de atac ale titularului de drept.
În cazul în care acţionarea în judecată a fost formulată al-
tfel decât din iniţiativa titularului dreptului asupra desenelor și
modelelor industriale, brevetelor de invenţie, certificatelor su-
plimentare de protecţie sau brevetelor de soi, garanţia va fi
disponibilizată dacă, în termen de 20 de zile lucrătoare de la
data notificării titularului dreptului, acesta nu face dovada iniţi-
erii unei proceduri legale.
Termenul prevăzut poate fi prelungit la maximum 30 zile lucrătoare.
F. Răspunderea organelor vamale şi a titularului drep-
tului de proprietate intelectuală
Primirea cererii de intervenţie nu îndreptăţeşte titularul drep-
tului să solicite autorităţii vamale o compensaţie sau repara-
re a daunei, în situaţia în care mărfurile prevăzute la art. 301
din prezentul Cod nu au fost depistate de autoritatea vamală.
Reţinerea mărfurilor pasibile de a aduce atingere unui drept
de proprietate intelectuală şi/sau suspendarea operaţiunii de
vămuire nu atrage după sine răspunderea organului vamal
faţă de persoanele care pot invoca un drept asupra mărfuri-
lor prevăzute la art. 301 din prezentul Cod, pentru repararea
eventualelor prejudicii cauzate de acestea ca rezultat al inter-
venţiei organelor vamale.
Cheltuielile ocazionate de depozitarea, manipularea şi păs-
trarea mărfurilor sub supraveghere vamală, precum şi cheltu-
ielile de distrugere sau alte cheltuieli aferente sau similare sînt
puse în sarcina titularului dreptului de proprietate intelectuală.
Colaboratorii vamali, în cazul divulgării, contrar preve-
derilor legale, a informaţiilor privind numele şi adresa de-
clarantului/deţinătorului mărfurilor, ţara de origine şi de expe-
diţie a mărfurilor etc. pot fi traşi la răspundere disciplinară,
în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare.
9
 Tema numărului
IMPORTANŢA PROTECŢIEI LA
FRONTIERĂ A DREPTURILOR
DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
La momentul actual fenomenul contrafacerilor a luat
proporții, fiind în plină expansiune și devenind din ce în
ce mai periculos. Contrafacerile şi produsele piratate re-
prezintă un pericol pentru sănătatea şi securitatea cetă-
ţenilor, concurenţii şi comerţului, investiţiilor în cerceta-
re şi inovare. În prezent, practic orice tip de produs este
contrafăcut, începînd cu produsele farmaceutice şi ter-
minînd cu soiurile de plante, deoarece „industria” contra-
facerilor şi a bunurilor piratate aduce profit enorm. Să ne
imaginăm ce pericol prezintă pentru securitatea popula-
ţiei piesele de schimb auto, atunci cînd o frînă la un au-
tomobil este una contrafăcută şi ea la un moment dat nu
mai funcţionează. Sau un medicament contrafăcut care,
fiind administrat unui bolnav, nu ameliorează starea să-
nătăţii pacientului, ci dimpotrivă, o agravează.
Printre produsele falsificate cel mai mult care ajung pe
piaţa internă a Moldovei sînt: produsele alimentare, bă-
uturile, hainele, ţigările, medicamentele (dintre care
antibioticele şi pastilele ce influenţează funcţiile erectile),
parfumurile, telefoanele mobile etc.
Contrafacerea, indiferent de forma sa, constituie o
atingere gravă a drepturilor de proprietate intelectuală
deţinute de o persoană sau de o întreprindere, iar conse-
cinţele contrafacerii sînt grave:
Pentru comunitatea de afaceri:
Contrafacerea determină pierderea cotei de piaţă pen-
tru companiile-victime. Aceasta afectează, de aseme-
nea, imaginea produselor originale. Întreprinderile sînt
astfel jefuite de beneficiul care reiese din eforturile lor de
investiţii, de cercetare, de creaţie, publicitate şi dezvolta-
rea comercială. În plus, lupta împotriva contrafacerii ge-
nerează şi costuri semnificative.
Pentru stat:
Contrafacerea are costuri sociale semnificative. Ea
este, de asemenea, o sursă de evaziune fiscală. Mai mult
decît atît, pierderile susmenţionate prejudiciază enorm
încasările vamale, care sînt percepute la bugetul de stat.
Pentru consumatori:
Produsele contrafăcute sînt o înşelăciune privind ca-
litatea. Aceste produse sînt, în plus, în multe cazuri, pe-
riculoase pentru consumatori (rău activ sau efecte non-
existente, în special, în cazul medicamentelor, al pieselor
de schimb pentru autovehicule etc.). Nici o garanţie a ca-
lităţii sau chiar nici servicii post-vînzare nu sînt oferite la
momentul achiziţiei falsurilor.
Totodată, responsabilitatea primară în realizarea mă-
surilor de protejare a mărcilor comerciale şi a drepturi-
10
lor de autor le revine chiar titularilor de drepturi. Prin urmare, o
condiţie necesară pentru a efectua intervenţia vamală este so-
licitarea titularului de drepturi să-şi protejeze ceea ce a creat.
În cazul în care obiectele de proprietate intelectuală nu au fost
înregistrate la un organ sau instituţie recunoscute oficial (la ni-
vel naţional sau internaţional), atunci este dificil de a întreprin-
de vreo acţiune împotriva unui presupus falsificator.
Asigurarea protecţiei drepturilor de proprietate intelectuală
reiese din multitudinea atribuţiilor organului vamal în confor-
mitate cu prevederile art. 11 al Codului vamal al RM, printre
care organul vamal:
-asigură respectarea legislaţiei vamale; apără drepturile şi
interesele legitime ale persoanei în cadrul activităţii vamale;
- contribuie, în limitele competenţei, la asigurarea securităţii
economice a statului;
- contribuie la realizarea măsurilor de apărare a securităţii
statului, de asigurare a ordinii publice şi morale, de apărare a
vieţii şi sănătăţii oamenilor, de ocrotire a florei şi faunei, a în-
tregului mediu înconjurător, de protecţie a pieţei interne.
Trebuie să recunoaştem că există şi unele probleme cu
care se confruntă organele vamale în procesul asigurării pro-
tecţiei drepturilor de proprietate intelectuală la frontieră ce ţin
de perceperea incorectă a rolului Serviciului Vamal în asigu-
rarea protecţiei la frontieră. Reamintim de principiul teritorial
la înregistrarea mărcilor care înseamnă că marca este pro-
tejată doar în ţara (ţările) pentru care protecţia a fost solici-
tată. Deci, dacă un solicitant din Moldova a înregistrat marca
în RM, el nu are în mod automat protecţie şi în alte state. De
asemenea, o persoană terţă poate obţine protecţie pentru
un semn identic sau similar, de exemplu în Ucraina. Astfel
s-a întîmplat cu binecunoscutele de către consumatorii CSI
mărci cum ar fi: „Artek”, „Talisman”, „Analghin”, „Validol”, „Ci-
tramon” etc., care au fost înregistrate în fiecare stat aparte de
către titulari diferiţi.
De exemplu, marca comercială „Artek”, al cărui titular de
drept este SA „Bucuria” şi care produce napolitane în asor-
timent cu diferite arome sub denumirea dată. Totodată, mar-
ca „Artek” a fost înregistrată pe teritoriul Ucrainei de către un
alt titular care tot produce napolitane sub această denumire.
În cazul acesta, reieşind din prevederile art. 1 pct. 51 lit. a) în
cazul unui import de astfel de produs pe teritoriul RM aceste
mărfuri aduc atingere unui drept de proprietate intelectuală şi.
conform art. 305 pct. 2, urmează a fi distruse sau predate cu
titlul gratuit în funcţie de natura lor la solicitarea titularului de
drept. Reieşind din faptul că Moldova este o ţară care a făcut
parte din fostul spaţiu URSS, fiind o perioadă destul de înde-
lungată în tranziţie spre economia de piaţă la nivel naţional au
fost înregistrate o serie de OPI care deja beneficiază de pro-
 Tema numărului

tecţie al nivel internaţional sau în alte state, dar și nu şi pentru Este important pentru un vameş, dar nu şi în ultimul rînd
teritoriul RM. Adesea aceşti titulari de drept ai mărcilor comer- pentru consumător, să ştie cum să recunoască un produs con-
ciale „împrumutate/furate” activează şi în calitate de distribui- trafăcut, deci:
tori şi nu producători. Etichetele. Fiți sigur ca ştiți exact cum arată logo-ul firmei,
De pildă, un deţinător de drept care are doar un drept înre- că ii ştiți culorile şi modalitatea de scriere. Căutați apoi even-
gistrat la AGEPI (marcă, invenţie, design, drept de autor etc.), tuale greşeli de scriere şi dacă literele sînt poziţionate corect.
nefiind producător real al produselor desemnate cu marca re- Ţara de origine. Verificați ţara de origine: la sigur, o geantă
spectivă, ci doar un distribuitor prin contractele sale comerci- Luis Vuitton nu poate fi fabricată în Taiwan. Produsele origina-
ale prin depunerea cererii de intervenţie la organul vamal, in- le Chanel se fabrică:
tenţionează să creeze blocaj altor importatori/distribuitori de - Îmbrăcămintea: Franţa
aceleaşi produse. Dat fiind faptul că organul vamal efectuează - Accesorii: Franţa/Italia
controlul mărfurilor care trec peste frontieră, de aici concluzi- - Parfumuri şi produse cosmetice: Franţa/SUA
onăm că marca, fiind ea de tip verbal, combinată sau figura- - Încălţăminte şi produsele din piele: Franţa/Italia/Spania
tivă, nu trece efectiv frontiera. Marca în sine nu se vămuieş- - Ochelari: Italia
te, dar se vămuiesc doar produsele care sînt desemnate cu o - Ceasuri: Elveţia
marcă comercială. De aici reiese logic şi necesitatea depune- Produsele originale Chanel nu se produc şi nu se im-
rii odată cu cererea de intervenţie a unui dosar cu descrierea portă din Asia sau Turcia.
produselor originale menţionate mai sus. Mai mult decît atît,
Cusăturile. Designerii celebri de genţi sînt foarte atenţi la
descrierea tehnică a produselor permite inspectorilor vamali
detalii şi nu îşi permit să lase cusături neîngrijite sau care se
care efectuează nemijlocit controlul vamal fără a efectua reţi-
desfac uşor. Aşa că, dacă sesizați aşa ceva, aveți motive să
neri nejustificate a produselor în vamă să identifice cu uşurinţă
credeți că este un lucru contrafăcut.
doar cele contrafăcute, piratate etc.
Căptuşeala. Obiectele contrafăcute sînt, de obicei, fabrica-
Înregistrarea unei mărci se efectuează considerînd că solici-
te din produse ieftine, aşa că interiorul va fi, probabil, din ma-
tantul o efectuează cu buna-credinţă, or atunci cînd el depune
terial sintetic, în timp ce căptuşeala unui produs veritabil va fi
cererea de intervenţie la organele vamale, fără a avea consim-
din piele de căprioară.
ţămîntul producătorului real/titularului de drept a mărcii de pes-
te hotare atunci practic se dovedeşte că el acţionează din rea Detaliile. Asigurați-vă că fermoarele merg bine şi că tighe-
credinţă urmărind scopul doar de a scoate careva beneficii din lurile sînt făcute cu aţă de culoare potrivită. Multe firme cunos-
importatorii produselor date. Astfel de cazuri cînd cererea de cute au incluse certificate ce atestă originea produsului, pre-
intervenţie a fost acceptată pentru o marcă naţională de la un cum şi cărticele cu modul de utilizare adecvat şi cu eventuale
solicitant care în acelaşi timp era de mulţi ani unul dintre distri- instrucţiuni. Mirosul neplăcut, la fel, este un indiciu.
buitor al produselor de import desemnate cu aceiaşi marcă deja Ambalajul. Fiți atent şi la felul cum sînt ambalate produse-
există. După un proces în instanţă precum că titularul de drept le şi dacă pungile sau cutiile cu produse sînt de aceeaşi firmă.
ai mărcii naţionale a acţionat cu rea-credinţă el a cesionat mar- Doar sigilarea lor în plastic nu este o garanţie ca sînt originale.
ca în favoarea titularului de drept real de după hotare.
Mai departe ţinem să prezentăm cele mai contrafăcute
branduri pe plan internaţional.
Deşi produsele - alimentare, băuturile, non-alimentare - pot
avea multe asemănări, forţa mărcii este cea care le scoate
în evidenţă şi le face cunoscute în întreaga lume. Marile com-
panii vor sa vîndă produse dorite, căutate de clienţi. În acelaşi
timp, vor să îi determine pe consumatori să creadă că pro-
dusele lor sînt unice, să le creeze aşa-numitele „false nevoi”,
facînd apel la caracteristica psihologică.
Principala caracteristică a unui fals îl reprezintă preţul. Un
produs fals, deşi tinde să arate identic ca cel original, este
mult mai ieftin, accesibil, în general, maselor. Mulţi consuma-
tori sînt tentaţi de preţul mic şi cumpără produse falsificate, pe
care le găsesc de vînzare pe stradă, magazine sau buticuri,
oriunde în Europa. Falsurile însă sînt de proastă calitate sau
chiar fabricate de copii, care muncesc ilegal, în detrimentul
companiilor autentice. Iar cei care cumpără astfel de produ-
se, finanţează indirect crima organizată (potrivit site-ului Par-
lamentului European).
Falsificarea este o afacere de amploare. Iată care sînt cele
mai des contrafăcute branduri:
• Nike • iPhone
• Adidas • Chanel
• Puma • Dior
• Sony • Hugo Boss
• KFC • Armani
• Pastilele Viagra • Dolce and Gabbana
• Nokia • Louis Vuitton
• Samsung

11
 Tema numărului
Aspecte ale Acordului OMC
privind drepturile
de proprietate intelectuală
cu privire la comerţ (TRIPS)
Acordul privind drepturile de proprietate intelectuală cu
privire la comerţ (de obicei, numit Acordul TRIPS) este, fără
niciun dubiu, cel mai important şi comprehensiv document
internaţional multilateral ce obligă toţi membrii Organizaţi-
ei Mondiale a Comerţului (OMC). TRIPS este unul din cele
18 acorduri care unesc toţi membrii Organizaţiei Mondiale
a Comerţului.
La 23 iulie 2008, OMC avea 153 membri, inclusiv Repu-
blica Moldova care s-a alăturat la OMC pe 26 iulie 2001.
Astfel, în Moldova, Acordul TRIPS asigură standardul mi-
nim conform căruia se aliniază progresul legilor şi practici-
lor naţionale. Pe lîngă aceasta, Acordul TRIPS încorporea-
ză prevederile fundamentale a două acorduri internaţionale
cheie – Convenţia de la Paris privind protecţia proprietăţii
industriale şi Convenţia de la Berna privind protecţia ope-
relor literare şi artistice (a se vedea mai jos) – la care Repu-
blica Moldova este deja parte.
Scopurile generale ale Acordului TRIPS sînt menţionate
în Preambulul Acordului, care reproduce obiectivele princi-
pale de negociere ale Rundei Uruguay, stabilite în domeniul
proprietăţii intelectuale de către Punta del Este Declarati-
on din 198627 şi de Revizuirile GATT pe termen mediu din
1988/89. Aceste obiective includ reducerea distorsiunilor şi
impedimentelor comerţului internaţional, promovarea protec-
ţiei efective şi adecvate a drepturilor proprietăţii intelectua-
le şi asigurarea faptului că măsurile şi procedurile de imple-
mentare a drepturilor proprietăţii intelectuale în sine nu devin
obstacole în calea comerţului legitim. Aceste scopuri trebu-
ie citite împreună cu Articolul 7 (Obiective), conform căruia:
“protecţia şi implementarea drepturilor proprietăţii inte-
lectuale trebuie să contribuie la promovarea inovaţiei teh-
nologice, la transferul şi diseminarea tehnologiei, în avan-
tajul reciproc al producătorilor şi utilizatorilor de cunoştinţe
tehnologice şi într-un mod favorabil la bunăstarea socială şi
economică, precum şi la echilibrul drepturilor şi obligaţiilor.”
Acordul recunoaşte drepturile membrilor OMC de a adop-
ta măsuri pentru sănătatea publică şi alte motive de interes
public şi de a preveni abuzul drepturilor proprietăţii intelec-
tuale, atît timp cît asemenea măsuri sînt în concordanţă cu
prevederilor Acordului TRIPS.
Acordul TRIPS este de o importanţă deosebită din două
motive. În primul rînd, deoarece acesta încorporează prin
referinţă (cu excepţia prevederilor privind „drepturile mora-
le” în cadrul Convenţiei de la Berna) prevederile de bază
ale convenţiilor principale ale OMPI şi ale Convenţiilor de la
Paris şi Berna în variantele lor cele mai recente, care astfel
devin obligaţii conform Acordului TRIPS dintre statele mem-
12
bre ale OMC. În cel de-al doilea rînd, Acordul TRIPS adau-
gă un număr de alte obligaţii cu privire la unele aspecte
care nu sînt reglementate de convenţiile existente sau erau
considerate inadecvate. Printre acestea găsim şi aseme-
nea principii importante ca „tratament naţional” şi tratament
de „cea mai favorizată naţiune”, care constituie baza sis-
temului GATT/OMC şi prevederi detaliate şi specifice asu-
pra procedurilor şi remediilor de implementare a drepturilor
proprietăţii intelectuale la nivel naţional şi de reglementare
a disputelor ce implică drepturi de proprietate intelectuală
la nivel internaţional.
Mai specific, Acordul TRIPS cuprinde şapte categorii
principale de proprietate intelectuală:
1. dreptul de autor şi drepturile conexe (adică drepturile
interpreţilor, producătorilor de înregistrări sonore şi orga-
nismele de radiodifuziune);
2. mărci, inclusiv mărcile de servicii;
3. indicaţii geografice, inclusiv denumiri de origine;
4. desene industriale;
5. brevete, inclusiv protecţia noilor soiuri de plante;
6. desene-machete ale circuitelor integrate;
7. informaţie nedezvăluită (inclusiv secretul comercial şi
date ale încercărilor).
În termeni similari celor din Convenţiile de la Paris şi de la
Berna, TRIPS asigură „tratamentul naţional” drept principiu
de bază al acordului29 şi al acordurilor OMC în general. Pe
lîngă aceasta, TRIPS ilustrează modul în care tratamentul
naţional se aplică în relaţie cu convenţiile existente în do-
meniul proprietăţii intelectuale. Acesta stipulează că:
Fiecare membru va acorda naţionalilor celorlalte state
membre un tratament nu mai puţin favorabil decît cel pe
care оl acordă propriilor naţionali în ceea ce priveşte pro-
tecţia proprietăţii intelectuale, sub rezerva excepţiilor deja
prevăzute, după caz, în Convenţia de la Paris (1967), Con-
venţia de la Berna (1971), Convenţia de la Roma sau Tra-
tatul privind proprietatea intelectuală în materie de circui-
te integrate. În ceea ce priveşte artiştii interpreţi sau exe-
cutanţi, producătorii de fonograme și organismele de ra-
diodifuziune, această obligaţie nu se aplică decît pentru
ceea ce reprezintă drepturi vizate în prezentul Acord. Orice
membru care se va prevala de posibilităţile oferite de Arti-
colul 6 al Convenţiei de la Berna (1971) sau de paragraful
1 b) al Articolului 16 al Convenţiei de la Roma va prezenta
o notificare Consiliului TRIPS, astfel cum este prevăzut în
aceste dispoziţii.

Clauzele „tratamentului naţional” au existat, într-o formă
sau alta, în alte acorduri de proprietate internaţională. Prin-
cipiul tratamentului naţional înseamnă – cu privire la pro-
tecţia proprietăţii industriale prevăzută în Articolul 2 al Con-
venţiei de la Paris – că fiecare stat contractant trebuie să
garanteze aceeaşi protecţie naţionalilor altor state membre
precum cele garantate naţionalilor săi. Naţionalii statelor
non-contractante sînt, de asemenea, protejaţi de Convenţie
dacă ei sînt domiciliaţi sau au sediu industrial sau comercial
real şi efectiv în unul din statele membre.
Este important să menţionăm că Acordul TRIPS prevede
că: nimic din Părţile I şi IV ale Acordului nu va submina din
obligaţiile prezente pe care membrii le au unul faţă de al-
tul conform:
- Convenţiei de la Paris;
- Convenţiei de la Berna;
- Convenţiei de la Roma;
- Tratatului privind proprietatea intelectuală în materie de
circuite integrate.
Prevederea tratamentului naţiunii celei mai favorizate în
domeniul protecţiei drepturilor proprietăţii intelectuale este
inclusă în cadrul Acordului TRIPS pentru prima dată.
Respectiv, orice avantaj, favoare, privilegiu sau imunitate
cu privire la protecţia proprietăţii intelectuale garantată de
un membru OMC naţionalilor altei ţări trebuie să fie acor-
date „imediat şi necondiţionat” naţionalilor altor membri, cu
unele excepţii. Aceasta înseamnă că, dacă Moldova (drept
membru al OMC), de exemplu, acordă vreun avantaj, favoa-
re, privilegiu sau imunitate cu privire la proprietatea intelec-
tuală naţionalilor unei alte ţări, fie aceasta membru al OMC
sau nu, Moldovei i se va impune să acorde acelaşi trata-
ment naţionalilor membrilor OMC.
O altă caracteristică majoră a TRIPS este că acesta se
aplică în mod automat prevederilor Convenţiilor existente
tuturor membrilor OMC, chiar dacă ei nu erau parte la ele.
De exemplu, o ţară care este membru al OMC, dar nu
este parte la Convenţia de la Washington va fi supusă, prin
Tema numărului
intermediul TRIPS, la diferite prevederi ale acelui Acord (a
se vedea Articolul 35 al TRIPS) şi la prevederile suplimen-
tare (Articolele 36-38) din Secţia 6 (Desene-machete (topo-
grafii) ale circuitelor integrate) din Acordul TRIPS.
Obligaţiile conform TRIPS se aplică în mod egal tuturor
statelor membre OMC, care trebuie să implementeze pre-
vederile detaliate ale acelui Acord prin intermediul legilor,
regulamentelor şi procedurilor lor administrative.
Acordul TRIPS are în comun cu alte tratate faptul că
este un acord de standarde minime, care permite membri-
lor OMC să reglementeze protecţie mai extensivă asupra
proprietăţii intelectuale, dacă au posibilitate şi doresc să o
facă. O altă caracteristică pe care o împărtăşeşte cu alte
tratate de standarde minime este că statele care sînt parte
la acesta (membre ale OMC) sînt libere să determine care
sînt cele mai potrivite mijloace şi metode de implementare a
prevederilor în cadrul propriului lor sistem juridic şi în prac-
tică. Cu alte cuvinte, diferiţi membri OMC pot folosi mijloa-
ce diferite de a ajunge la acelaşi rezultat sau de a îndeplini
obligaţiile stabilite de cadrul Acordului TRIPS.
Implementarea Acordului TRIPS
Implementarea TRIPS are loc la două niveluri: la nivel in-
ternaţional şi la nivel naţional. La nivel internaţional, există
trei mijloace disponibile pentru o implementare efectivă a
TRIPS: (a) cooperare internaţională; (b) Consiliul TRIPS;
şi (c) mecanismul de soluţionare a diferendelor.
Membrii OMC, chiar dacă nu sînt parte la Convenţia de
la Berna, trebuie să respecte prevederile legislative ale
Convenţiei de la Berna, cu excepţia faptului că membrii
OMC care nu sînt parte la Convenţia de la Berna nu sînt
obligaţi de prevederile drepturilor morale ale acestei Con-
venţii. Deoarece Moldova este parte la Convenţia de la
Berna, ea va continua să respecte toate prevederile aces-
tei Convenţii (inclusiv prevederile drepturilor morale) şi
va trebui să respecte şi obligaţiile suplimentare conform
TRIPS, fiind membru al OMC.
13
 Tema numărului
De asemenea, se stipulează că ţările în curs de dezvol-
tare şi de „tranziţie” ar putea să amîne aplicarea majori-
tăţii obligaţiunilor prevăzute de Acordul TRIPS (Articolul
65). În mod normal, statele parte la Convenţia de la Berna
nu pot să amîne aplicarea obligaţiilor lor conform acestei
Convenţii.
Conform Acordului TRIPS, principiile tratamentului naţio-
nal, protecţiei automate şi independenţa protecţiei, de ase-
menea, îi obligă pe acei membri ai OMC care nu sunt par-
te la Convenţia de la Berna. După cum deja s-a remarcat,
Acordul TRIPS mai impune o obligaţie a „tratamentului ce-
lei mai favorizate naţiuni”, conform căreia avantajele acor-
date unui membru al OMC naţionalilor altei ţări trebuie, de
asemenea, să fie acordate şi naţionalilor tuturor membri-
lor OMC. Pe lîngă aceasta, posibilitatea amînării aplicării
Acordului TRIPS menţionate mai sus nu se aplică obligaţi-
ilor tratamentului naţional şi tratamentului celei mai favori-
zate naţiuni. Pe lîngă aceasta, amînarea aplicării Acordu-
lui TRIPS, menționată mai sus, nu se referă/raportează la
obligațiile tratamentului naţional şi tratamentului celei mai
favorizate naţiuni.
(a) Cooperare internaţională: membrii OMC au respon-
sabilităţi importante la implementarea Acordului TRIPS.
Conform Articolului 69, membrii sînt de acord să coopere-
ze unii cu alţii în scopul eliminării comerţului internaţional a
bunurilor ce încalcă drepturile proprietăţii intelectuale. În-
tru realizarea acestui scop, ei sînt de acord să stabilească
„puncte de contact” şi să facă schimb de informaţii cu pri-
vire la bunurile ce încalcă drepturile proprietăţii intelectua-
le. Acestor state li se cere în mod deosebit să promoveze
schimbul de informaţii şi cooperare între autorităţile vamale
cu privire la comerţul bunurilor de marcă contrafăcută şi al
operelor cu drept de autor expuse pirateriei.
(b) Consiliul TRIPS: Consiliul TRIPS joacă un rol cruci-
al în implementarea Acordului TRIPS. Pe lîngă operaţia de
monitorizare a Acordului – îndeosebi respectarea obligaţii-
14
lor din partea membrilor – Consiliului i se cere să revizuias-
că implementarea Acordului TRIPS cel puţin o dată la doi
ani (Articolul 71). În acest scop, statelor membre li se cere
să notifice Consiliul cu privire la legislaţia şi guvernarea lor
naţională ce ţine de TRIPS (Articolul 63). Consiliul are obli-
gaţia de a facilita consultarea dintre statele membre cu pri-
vire la aspectele TRIPS şi de a acorda asistenţă membri-
lor în domeniul procedurilor de reglementare a diferendelor.
Consiliul are, de asemenea, autoritatea de a se consulta
şi cere informaţii din orice sursă pe care o consideră potri-
vită (Articolul 68). În mod deosebit, Consiliul trebuie să co-
opereze cu Organizaţia Mondială a Proprietăţii Intelectuale
(OMPI). În cazul în care se solicită informaţii în cadrul juris-
dicţiei statului membru, nu există nicio necesitate ca Consi-
liul să informeze statul membru respectiv.
(c) Reglementarea diferendelor: În cazul unui diferend
între statele membre ale OMC, Acordul TRIPS prevede un
proces de reglementare a disputei în baza Articolelor XXII
şi XXIII ale GATT 1994 şi Memorandumului de reglemen-
tare a diferendelor al OMC. Această acţiune, totuşi, poate
fi iniţiată doar dacă un beneficiu conform Acordului TRIPS
este „anulat sau prejudiciat”, sau dacă obţinerea oricărui
obiectiv al Acordului este împiedicată drept rezultat al ra-
tării unui membru de a-şi îndeplini obligaţiile. Celelalte pre-
vederi ale GATT privind procedurile de reglementare a di-
ferendelor internaţionale sunt aplicate Acordului TRIPS din
ianuarie 2000. Acum este posibil pentru un membru OMC
care are o plîngere rezonabilă împotriva unui alt membru cu
privire la drepturile şi obligaţiile conţinute în Acordul TRIPS,
să profite de mecanismele şi procesele de reglementare a
diferendelor în cadrul OMC, care se conţin în Memorandu-
mul de reglementare a diferendelor.
În practică a existat deja un anumit număr de diferende
privind respectarea Acordului TRIPS care au fost soluţiona-
te în faţa organului de reglementare a diferendelor şi a or-
ganului de apel.

Protecţia drepturilor de
proprietate intelectuală în
Uniunea Europeană
Reglementări vamale
În contextul respectării drepturilor de proprietate intelec-
tuală, Uniunea Europeană a legiferat două regulamente pri-
vind măsurile vamale, în 1994 şi 1995. Acestea au fost mai
recent actualizate şi înlocuite prin noi regulamente în 2003
şi 2004 – Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1383/2003 pri-
vind intervenţia autorităţilor vamale împotriva mărfurilor
suspectate de a aduce atingere anumitor drepturi de pro-
prietate intelectuală, precum şi măsurile care trebuie apli-
cate mărfurilor care aduc atingere anumitor drepturi de
proprietate intelectuală şi Regulamentul Comisiei (CE) nr.
1891/2004 de stabilire a dispoziţiilor de aplicare a Regula-
mentului Consiliului, care prevede reţinerea mărfurilor sus-
pectate de către autorităţile vamale că sînt contrafăcute (cu
alte cuvinte, aduc atingere legislaţiei privind marca comer-
cială) sau piratate (adică aduc atingere legii privind dreptul
de autor şi drepturile conexe sau dreptului asupra unui de-
sen sau model). Reglementările stabilesc condiţiile de reţi-
nere a mărfurilor, perioada de reţinere etc. şi repetă şi am-
plifică dispoziţiile Articolelor 51 - 60 ale TRIPS.
Realizări ale legislaţiei şi politicilor UE în domeniul
asigurării respectării drepturilor
proprietăţii intelectuale
Diferenţa principală dintre Acordul TRIPS şi Directiva pri-
vind asigurarea respectării drepturilor constă în faptul că
Acordul conţine, prin Articolul 61, obligaţia membrilor de a pre-
vedea sancţiuni penale pentru încălcarea dreptului de propri-
etate intelectuală. Directiva UE privind asigurarea respectării
drepturilor nu conţine astfel de dispoziţii.
Au fost multe dezbateri în Europa referitoare la sancţiunile
penale pentru încălcarea drepturilor de proprietate intelectua-
lă. Bineînţeles, statele membre dispun de asemenea sancţiuni
în legislaţiile lor naţionale în virtutea aderării la Acordul TRIPS,
însă Uniunea Europeană doreşte să armonizeze aceste legi la
un nivel adecvat. Principala problemă pînă în ziua de azi se
referea la dubiile referitoare la competenţă. Nu este clar dacă
Tratatul CE prevede bază juridică pentru măsurile comunitare,
prescriind tipul şi nivelul de sancţiuni penale.
Propunerea pentru o directivă de armonizare a fost publica-
tă în 2005 şi se află în continuare pe agendă, însă există un
anumit număr de dificultăţi. Pe lîngă aspectul de competen-
ţă, conţinutul propunerii era controversat. A fost menţionat un
spectru larg de sancţiuni posibile: inclusiv privaţiunea de liber-
tate pentru persoanele fizice; închiderea parţială sau totală a
localului folosit pentru comiterea infracţiunii; interzicerea per-
manentă sau temporară de a desfăşura activităţi comerciale;
lichidarea judiciară a afacerii. Unele din aceste sancţiuni au
fost considerate a fi prea draconice şi nu se potrivesc pentru
încălcările drepturilor de proprietate intelectuală.
Tema numărului
Propunerea, la fel, a abordat cîteva aspecte care au avut loc
în multe jurisdicţii în legătură cu procedurile penale. De exem-
plu, ce se are în vedere prin actele întreprinse la „scară co-
mercială”. Această sintagmă este inclusă în TRIPS şi în Direc-
tiva privind respectarea drepturilor, precum şi în Codul penal
al Republicii Moldova.
Sintagma a fost interpretată de Curtea Europeană de Justi-
ţie într-un context civil drept o activitate desfăşurată în contextul
unei afaceri, fără a face referinţă la mărimea încălcării. Metoda
de abordare urmată de propunerea de directivă a fost de a pre-
vedea răspundere penală în legătură cu încălcările premeditate
ale legislaţiei privind dreptul de autor şi marca comercială, care
nu sînt comise în scopuri personale, însă urmăresc obţinerea
unui avantaj economic, prin care era clar că mărimea sau va-
loarea infracţiunii nu era o încercare de limitare.
Iniţierea unei acţiuni juridice ex-officio este, de asemenea, o pro-
blemă fără o soluţie uşoară, deoarece este foarte dificil de demon-
strat încălcarea unui DPI în conformitate cu standardul solicitat de
legislaţia penală fără cooperarea proprietarului dreptului în cauză.
În una din modificările la propunerea de directivă se spunea
că statele membre ar trebui să se asigure că posibilitatea de
a face investigări sau a infracţiunilor de urmărire judiciară nu
depinde de plîngerea proprietarului de drepturi.
Cele mai recente realizări în domeniul asigurării respectării
drepturilor sînt după cum urmează:
• În martie 2009, Uniunea Europeană a lansat Observatorul
European în domeniul contrafacerii şi pirateriei, în calitate de
instrument de asigurare a respectării drepturilor care va ajuta
să fie оmbunătăţită calitatea informaţiei şi a datelor statistice
referitoare la contrafacere şi piraterie în Uniunea Europeană;
a asigura informaţii despre strategiile celor mai bune practici
şi tehnici de asigurare a respectării drepturilor atît din sectorul
public, cît şi din cel privat. A fost iniţiat exerciţiul de colectare a
datelor pentru a elabora o metodologie de încredere şi evalua
anvergura şi impactul actelor de contrafacere pe piaţa internă
a Uniunii Europene.
• Pe 1 martie 2010, Consiliul Uniunii Europene a adoptat
rezoluţia privind asigurarea respectării drepturilor de pro-
prietate intelectuală pe piaţa internă. Printre alte aspecte,
Consiliul a invitat Comisia Europeană să analizeze efica-
citatea Directivei privind asigurarea respectării drepturilor
şi, în caz de necesitate, să propună amendamente; de aseme-
nea, să analizeze adiţional o modificare la propunerea de direc-
tivă vizînd măsurile penale menite să contracareze pirateria şi
contrafacerea.
• În domeniul vamal, Comisia a produs planul de acţiune al au-
torităţilor vamale ale UE pentru perioada 2009–2012, axîndu-se
pe o gamă de măsuri, cu priorităţile orientate spre combaterea
15
 Tema numărului
importului de mărfuri contrafăcute periculoase, în particular, pro-
dusele farmaceutice şi electrice; necesitatea de a inventa mijloa-
ce pentru a demonta crima organizată, care stă la baza pirateriei
şi contrafacerii; vînzările electronice prin Internet, şi necesitatea
de a îmbunătăţi cooperarea cu factorii de interes. În acest cadru,
la 25 martie 2010, Directoratul General fiscal şi vamal a deschis
procesul de consultare pentru a revizui legislaţia comunitară în
domeniul asigurării respectării vamale a DPI.
Cele mai bune practici UE în raport cu asigurarea
respectării drepturilor
Directoratul General Comerţ al UE a publicat un Ghid de
asigurare a respectării drepturilor de proprietate intelectuală,
care descrie cele mai bune practici pentru respectarea drep-
turilor de proprietate intelectuală. Pe lîngă dispoziţiile juridice
din Directiva privind asigurarea respectării drepturilor aborda-
tă mai sus, cele mai bune practici sînt acele care încorporează
următoarele caracteristici:
• Cooperarea şi coordonarea naţională;
• Cooperarea internaţională;
• Sensibilizarea şi cooperarea publică;
• Cooperarea titularului de drepturi;
• Sancţionarea judiciară;
• Sancţionarea administrativă;
• Instanţe de judecată specializate;
• Mediere şi arbitraj;
• Reglementarea producerii suporturilor optice.
Ghidul este o sursă excelentă, fiind accesibil pe pagina web
a Directoratului General Comerţ.
Politica UE în raport cu asigurarea respectării
drepturilor în ţările terţe
UE este interesată ca politicile şi practicile sale de asigurare
a respectării DPI să fie reflectate în legile altor ţări. În calitate de
strategie de comerţ, Directoratul General Comerţ a publicat un
document la subiectul dat intitulat Strategia de asigurare a res-
pectării drepturilor de proprietate intelectuală în ţările terţe, care
descrie următoarele elemente încorporate:
• Acorduri multilaterale şi bilaterale ce asigură un standard înalt
de protecţie şi asigurare a respectării DPI. APC şi PA PEV sem-
nate cu Republica Moldova servesc drept exemple. Acordul de
asociere în proces de negociere în perioada de pregătire a aces-
tei publicaţii este un alt exemplu. Se aşteaptă ca acordul în cauză
să actualizeze nivelul existent de cooperare în raport cu alinierea
Acquis-ului în materie de asigurare a respectării PI.
• Folosirea dialogului politic la fiecare nivel şi, în special, prin inter-
mediul Delegaţiilor CE, pentru a sublinia că protecţia şi respectarea
PI sînt absolut necesare şi a demonstra efectele pozitive ale protec-
ţiei şi respectării pentru motive economice, pentru a atrage investiţii
străine, fie pentru beneficiul sau sănătatea consumatorilor.
• Asigurarea cooperării tehnice pentru combaterea pirateriei
şi contrafacerii, promovarea reformei instituţionale în sectoare-
le organelor de drept, inclusiv autoritatea vamală, poliţia, orga-
nele administrative şi judiciare.
• Schimbul de idei cu alţi furnizori-cheie de cooperare tehnică,
cum sînt OMPI, OMC, SUA, pentru a evita duplicarea eforturilor
şi a împărtăşi cele mai bune practici.
• Folosirea mecanismelor şi sancţiunilor de soluţionare a dis-
putelor, după caz.
• Creşterea sensibilizării din două aspecte: sporirea nivelului de
16
informare a utilizatorilor/ consumatorilor din ţările terţe, pentru a
promova beneficiile DPI în termeni de promovare a investiţiilor, ino-
vaţiilor, transferului de tehnologii, protecţia materialelor tradiţionale
şi a calităţii şi informarea despre pericolul de încălcare a sănătăţii
publice, protecţiei consumatorului, ordinii şi securităţii publice etc.
În al doilea rînd, creşterea sensibilizării proprietarilor de drep-
turi, din nou, prin prisma a două perspective: sensibilizarea pro-
prietarilor de drepturi din UE în materie de risc comercial în ţările
în care respectarea DPI nu este la nivelul cuvenit şi măsurile mi-
nime de precauţie ce trebuie adoptate (cum este înregistrarea),
şi, în al doilea rînd, evidenţierea necesităţii de utilizare a mijloace-
lor de asigurare a respectării disponibile în acele ţări.
Procesul de armonizare a legislaţiei şi politicilor
în domeniul proprietăţii intelectuale
în statele non-UE
Procesul de armonizare a legislaţiei şi politicilor în domeniul
drepturilor de proprietate intelectuală în statele non-UE poa-
te fi cel mai bine examinat prin referinţa la cerinţele juridice şi
instituţionale principale referitoare la ţările candidate în mem-
bru al UE; deoarece acestea stabilesc performanţe relevante
pentru o etapă mai avansată a procesului de integrare în Uni-
unea Europeană.
În conformitate cu Cartea Albă din 1995 „Pregătirea ţărilor
asociate din Europa centrală şi de est pentru integrarea în
piaţa internă a Uniunii”289 a Comisiei Europene:
„Protecţia adecvată şi efectivă a proprietăţii intelectuale,
industriale şi comerciale… este un mijloc indispensabil de
lansare a ideilor şi creativităţii umane, valorificîndu-le pen-
tru cauza inovaţiei … Proprietatea intelectuală dezvoltată în
contextul economiei de piaţă; este vital pentru dezvoltarea
unei societăţi moderne şi pentru evoluarea bunurilor şi servi-
ciilor inovative de calitate înaltă … Dreptul de autor şi drep-
turile conexe sînt concomitent legate cu libertatea de expri-
mare şi liberul schimb de idei, care sînt valori fundamentale
într-o societate democratică şi pluralistă”.
Se observă, între timp, că legislaţia UE este conformă cu şi
ţine temeinic cont de convenţiile OMPI şi de Acordul TRIPS al
OMC. Cartea Albă indică faptul că TRIPS, în particular, este
un acord minim de standarde şi, prin urmare:
„Acordul TRIPS este un mare pas înainte, dar trebuie de
recunoscut faptul că majoritatea convenţiilor multilaterale
….nu răspund – sau dau un răspuns incomplet – la toate în-
trebările care apar în legătură cu dezvoltarea tehnologică.
Conform naturii lucrurilor, piaţa unică cere armonizarea mai
strînsă şi mai structurată a legislaţiei naţionale decît o fac
convenţiile internaţionale. De aceea, acţiunea multilaterală
deşi necesară, nu este suficientă pentru a satisface toate
necesităţile pieţei unice”.
Cartea Albă, de asemenea, enunţă că legea UE în domeniul
DPI este în mod intrinsec legată de calitatea de membru al UE.
Cu toate acestea, din punctul de vedere al Uniunii Europene, cele
două sisteme sînt proiectate astfel încît să fie deschise fără dis-
criminare de toate ţările non-UE, fie persoană fizică sau juridică.
În privinţa condiţiilor necesare pentru operarea standarde-
lor UE în domeniul DPI, Cartea Albă subliniază importanţa in-
stanţelor de judecată competente – ideal, instanţe specializa-
te – (pentru litigiile DPI) şi implementarea deplină a remediilor
Articolului 4 TRIPS, o agenţie competentă şi computerizată,
care merge în pas cu progresul tehnologic (pentru înregistră-
rile proprietăţii industriale), un rol important pentru autorităţi-
le vamale şi de poliţie în lupta contra pirateriei şi contrafacerii
şi crearea necesară de societăţi de management (pentru mo-

nitorizarea folosirii operelor sub protecţia dreptului de autor,
pentru negocierile cu utilizatorii şi pentru colectarea redeven-
ţelor şi distribuirea acestora între titularii de drepturi). De ase-
menea, indică faptul că crearea drepturilor trebuie să fie înso-
ţită de respectarea efectivă şi credibilă împreună cu posibilita-
tea reală de exercitare a DPI.
Referitor la prioritizarea măsurilor de armonizare pentru ţă-
rile asociate, pe acel moment de timp, faza de aliniere s-a axat
pe aşa-numitele măsuri pentru Etapa 1 şi Etapa 2.
Măsurile Etapei 1 vizau armonizarea mărcii comerciale şi a
dreptului de autor şi drepturilor conexe. Ţările asociate aveau,
la fel, angajamentul de a adera la Convenţia Europeană de
Brevete (Convenţia de la Munich) în decurs de cinci ani.
Măsurile Etapei 2 au inclus armonizarea vizînd protejarea
suplimentară a produselor farmaceutice, a plantelor, desene-
lor sau modelelor, iar ţările asociate erau încurajate să elabo-
reze iniţiative serioase în ceea ce priveşte combaterea pirate-
riei şi a acţiunilor de contrafacere.
De aici, cel mai interesant aspect pentru Republica Moldova
rezidă în axarea pe condiţiile instituţionale pentru armonizare
şi descrierea amplă a priorităţilor pentru dezvoltarea legisla-
ţiei şi politicilor.
Evident, merită de menţionat avansarea semnificativă şi
continuă în domeniul legislaţiei UE privind DPI încă din 1995,
dar, totuşi, cerinţe mai stringente de armonizare vizînd alini-
erea Republicii Moldova la normele UE au fost deja activate
prin Acordul de Parteneriat şi Cooperare din 1998, care a sti-
pulat armonizare deplină pînă în 2003.
Ideile din Cartea Albă 1995 referitoare la capacitatea instituţio-
nală în domeniul DPI şi respectarea efectivă a drepturilor au primit
o abordare adiţională în Ghidul instituţional 2005 al Comisiei Eu-
ropene. Ideile de reper sînt prezentate în sumarul din continuare.
Dezvoltările recente şi provocările actuale
din legislaţia şi politicile UE
în domeniul proprietăţii intelectuale
Gestionarea drepturilor
În perioada 1995–2002, Comisia Europeană a consultat, în
mare măsură, subiectul vizând gestionarea drepturilor. Ca re-
zultat, în aprilie 2004, a fost publicat un raport, care a abordat,
inter alia, cadrul juridic existent în care funcţionau societăţile
Tema numărului
de colectare, inclusiv aplicarea legii UE privind concurenţa în
raport cu aceste societăţi. La nivel internaţional, Convenţiile
de la Roma şi de la Berna se referă la gestionarea colectivă,
deşi într-un mod indirect.
În cadrul legislaţiei UE, cîteva directive se referă la posibi-
litatea de gestiune colectivă. Cu toate acestea, condiţiile de
gestionare a drepturilor n-au fost niciodată abordate nici la
nivel european, nici la nivel internaţional. Raportul Comisiei
a conchis că în timp ce normele concurenţei rămân un mijloc
efectiv de reglementare a pieţei şi comportamentului socie-
tăţilor de colectare, aceste norme trebuie suplimentate prin
stabilirea unui cadru legislativ privind buna guvernare.
În termeni specifici, Comisia a identificat aspectele care so-
licită legislaţie viitoare după cum urmează:
• Forma juridică şi statutul societăţilor de colectare;
• Modul în care societăţile de colectare îşi publică tarifele sale;
• Condiţiile de acordare a licenţelor;
• Mandatul obţinut din partea unui titular de drepturi şi condiţiile
de membru şi alte aspecte ce ţin de relaţiile dintre societăţile de
colectare şi cei pe care acestea îi reprezintă;
• Natura şi măsura în care controlul extern va fi exercitat asu-
pra funcţionării societăţilor de colectare.
Actualmente, unicul progres remarcat în acest domeniu este
Recomandarea Comisiei din 2005. Recomandarea Comisiei
privind gestiunea colectivă transfrontalieră a drepturilor de au-
tor şi a drepturilor conexe în serviciile de muzică online legale
abordează gestionarea drepturilor online asupra operelor mu-
zicale. Recomandarea înaintează măsuri menite să îmbunătă-
ţească licenţierea dreptului de autor pentru serviciile online pe
întreg teritoriul UE, deoarece lipsa acestor licenţe a fost unul
din factorii de încercare pentru dezvoltarea în plină capacitate
a acestor servicii. Comisia recomandă ca titularii de drepturi şi
utilizatorilor comerciali ai materialului protejat de dreptul de au-
tor să beneficieze de opţiunea modelului preferat de licenţiere.
Serviciile online diverse ar putea solicita diferite forme de
politici de licenţiere în cadrul UE. Prin urmare, recomandarea
propune eliminarea restricţiilor teritoriale şi a dispoziţiilor de
alocare cuprinse în contractele de licenţiere existente, lăsînd
la discreţia titularilor de drepturi care nu doresc să folosească
aceste contracte posibilitatea de a scoate repertoriul său la
licenţierea directă în cadrul UE. Această recomandare inclu-
de, la fel, dispoziţii de guvernare, transparenţă, soluţionarea
17
 Tema numărului
disputelor şi răspunderea pe care o poartă managerii dreptu-
rilor colective, care ar trebui să introducă o cultură a transpa-
renţei şi o bună guvernare, care ar permite factorilor relevanţi
de interes să ia o decizie informată în materie de model de li-
cenţiere care se potriveşte cel mai bine cu necesităţile lor.
Drept răspuns la Recomandarea din 2005, în anul 2006 a fost
semnată o declaraţie comună între ICMP (Confederaţia interna-
ţională a editorilor muzicali) şi GESAC (Gruparea europeană a
societăţilor de autori şi compozitori). Declaraţia GESAC/ICMP se
referă la necesitatea de promovare a calităţii de membru OGC
pentru toţi editorii muzicali, reprezentarea minimală în Consiliul
Director, transparenţă şi răspundere minimală pentru organizaţi-
ile de gestiune colectivă faţă de titularii de drepturi.
În paralel cu adoptarea Recomandării susmenţionate, în
2006 Comisia Europeană a decis să înceapă proceduri oficia-
le împotriva CISAC („Confederaţia Internaţională a Societăţilor
de Autori şi Compozitori”) şi societăţilor naţionale individuale de
colectare în cadrul SEE care sînt membri ai CISAC şi le-a emis
o Declaraţie de Obiecţii. Declaraţia de Obiecţii cuprinde anumi-
te părţi ale modelului de contract CISAC şi implementare aa-
cestuia la nivel bilateral de către membrii CISAC în SEE. Acest
model de contract şi duplicatele sale la nivel bilateral ţin de ad-
ministrarea colectivă a dreptului de autor în cadrul fiecărei cate-
gorii de exploatare, de exemplu interpretarea de piese muzicale
într-un bar sau un club de noapte sau lansarea lor prin interme-
diul Internetului.
Cu toate acestea, DO a prezentat interes doar faţă de une-
le modalităţi relativ noi de exploatare a dreptului de autor: in-
ternet, transmitere prin satelit şi retransmitere a muzicii prin
cablu, formele tradiţionale de exploatare fiind lăsate în afara
reglementării DO. Două categorii de clauze din cadrul con-
tractului model CISAC şi contractele de reprezentare recipro-
că dintre societăţile de colectare au stîrnit preocupare cu pri-
vire la compatibilitatea acestora cu Articolul 81 al Tratatului
CE şi Articolul 53 al Acordului SEE, şi anume cu privire la
„clauza calităţii de membru” şi „clauza teritorială”. Destinata-
rii Declaraţiei de Obiecţii şi-au exprimat punctul lor de vedere
prin răspunsurile lor în formă scrisă şi pe parcursul unei Audi-
eri verbale care a avut loc pe 14,15 şi 16 iunie 2006. Ulterior,
CISAC şi un număr impunător de societăţi de colectare şi-au
oferit angajamentele, care au fost supuse la încercări de pia-
ţă de către Comisia Europeană. În timp ce rezultatele testelor
de piaţă au fost negative, pe 16 iulie 2008, Comisia a adoptat
o decizie cu privire la o procedură a Articolului 81 al Tratatului
CE adresată celor 24 de societăţi de colectare, membre ale
CISAC. S-a decis că anumite clauze specifice conţinute în
cadrul acordurilor de reprezentare reciprocă între societăţile
de colectare, ce ţin de calitatea de membru şi exclusivitate, la
fel şi de practica aplicată de societăţile de colectare ce duce
la o segmentare teritorială strict internă cu privire la domenii-
le de licenţiere sînt anti-competitive şi contravin Articolului 81
al Tratatului CE. CISAC şi 22 de societăţi europene de autori,
membre ale CISAC, au depus un apel împotriva Hotărîrii Co-
misiei Europene la CEJ, argumentând că societăţile de autori
nu erau implicate în practicile de restricţionare a concurenţei
şi respectiv ele nu au încălcat legea concurenţei. Cazul încă
nu a fost soluţionat de către Curtea Europeană de Justiţie.
Meritul Recomandării Comisiei împreună cu investigarea
concurenţei de către Directoratul General este cel de a fi pornit
un proces important de reconsiderare a administrării drepturi-
lor de autor. El, de asemenea, stîrneşte dezbateri cu privire la
dreptul de autor şi exerciţiul acestuia în cadrul procesului de in-
tegrare europeană, la fel ca şi în strategia de la Lisabona. Comi-
sia Europeană pare a fi determinată de a limita efectul teritoria-
18
lităţii drepturilor cu privire la furnizarea liberă de servicii. Aceas-
ta, de asemenea, îşi doreşte limitarea consecinţelor monopolu-
rilor care sînt caracteristice administrării colective a drepturilor.
După cum a mai fost menţionat, Comunicarea cu privire la
agenda digitală a Europei enumeră propunerea unei Directi-
ve cu privire la administrarea colectivă a drepturilor drept una
dintre acţiunile cheie ale politicii, „stabilirea licenţelor paneu-
ropene cu privire la administrarea drepturilor (online)”. Pe 23
aprilie, 2010 Comisia Europeană a avut o Audiere Publică cu
privire la Guvernarea Administraţiei Colective a Drepturilor în
Uniunea Europeană. Scopul audierii a fost cel de a explora
cum relaţiile dintre titularii de drepturi de autor, societăţile de
colectare şi utilizatorii comerciali ai dreptului de autor au evo-
luat în timp. Departamentul Dreptului de Autor al Pieţei interne
a DG în prezent pregăteşte o evaluare a impactului cu diferi-
te opţiuni, care urmează să fie publicat la începutul toamnei;
părţilor interesate li se va oferi posibilitatea de a-şi exprima
punctele lor de vedere asupra acestui document. Publicarea
proiectului Directivei care va cuprinde aspecte ale guvernării,
transparenţei şi licenţierii paneuropene a administraţiei drep-
turilor (online) este preconizată la sfârşitul anului 2010.
Desenul industrial neînregistrat din lumea modei creat de
către Regulamentul CE nr. 6/2002 privind Desenul Comunitar,
desenul industrial neînregistrat este foarte convenabil pentru
protejarea desenelor de scurtă durată de genul colecţiilor de
modă. Protecţia pe care o oferă este doar împotriva reprodu-
cerii şi durează maxim 3 ani. Deoarece Desenul Comunitar
prevede o perioadă de graţiere de 12 luni, după primul an de
la prezentarea desenului(lor), designerul poate decide dacă
să-l/ să le înregistreze şi să se bucure de o protecţie deplină
de maxim încă 24 de ani, sau să profite de cei 2 ani rămaşi de
protecţie drept desen neînregistrat.
Aceasta este situaţia în Europa, unde recent în Irlanda, a fost
semnalat un caz cu privire la dreptul asupra cîtorva desene ves-
timentare neînregistrate a implementat prin hotărîrea instanţei
de judecată de către un designer împotriva unui magazin. De-
signerul a avut cîştig de cauză din prima instanţă. Pe de altă
parte, în Statele Unite, moda încă nu este recunoscută pentru
protecţie conform legislaţiei proprietăţii intelectuale, deoarece
mulţi consideră că reproducerea liberă a vestimentaţiei modei
duce la saturarea imediată a pieţei, astfel impunînd designe-
rii vestimentari să caute în permanenţă noi idei vestimentare
(aşa-numitul „Paradox al Pirateriei”). Cu toate acestea, chiar şi
în Statele Unite ale Americii, există designeri vestimentari care
cer protecţie a dreptului de autor asupra creaţiei lor, în baza fap-
tului că moda nu mai este o meserie, ci o formă a artei.
PLANURI ŞI STRATEGII ACTUALE ÎN REPUBLICA
MOLDOVA
Nici Strategia naţională de dezvoltare a Moldovei (SND)
2008-2011, nici Programul Guvernamental „Integrare euro-
peană: libertate, democraţie, bunăstare” 2009-2013 nu defi-
neşte vreo clauză specifică privind protecţia sau protecţia su-
plimentară a drepturilor de proprietate intelectuală.
Potrivit celor deja menţionate, Strategia naţională de dezvol-
tare a sistemului naţional de protecţie şi utilizare a proprietăţii
intelectuale pînă în anul 2010 urmărea promovarea unei politici
de stat coerente în domeniul proprietăţii intelectuale, compati-
bile cu mecanismele UE şi ale celorlalte state ale lumii, asigu-
rarea unei protecţii eficiente a drepturilor de proprietate intelec-
tuală şi integrarea sistemului naţional de protecţie a proprietă-
ţii intelectuale în dezvoltarea economică, socială şi culturală a
Republicii Moldova.

Principalele obiective ale Strategiei au fost următoarele:
• Să asigure condiţii optime pentru crearea şi protecţia pro-
prietăţii intelectuale;
• Să amelioreze baza normativă a sistemului de protecţie a DPI;
• Să creeze un mecanism funcţional pentru lupta împotriva
încălcării DPI şi prevenirea importării, fabricării şi comerciali-
zării de produse contrafăcute;
• Să ridice nivelul de sensibilizare publică cu privire la im-
portanţa şi valoarea proprietăţii intelectuale;
• Să educe şi să instruiască agenţii, profesioniştii, funcţionarii de
stat şi specialiştii care activează în domeniul proprietăţii intelectuale;
• Să extindă şi să dezvolte cooperarea internaţională în do-
meniul proprietăţii intelectuale;
• Să îmbunătăţească sistemul de informare şi serviciile pen-
tru protecţia proprietăţii intelectuale.
Strategia de dezvoltare a sistemului naţional de protecţie
şi utilizare a proprietăţii intelectuale 2003-2010 avea ca bază
opinia că îmbunătăţirea protecţiei DPI în Moldova va stimula
dezvoltarea economică, socială şi culturală a ţării, în special,
prin atragerea investiţiilor şi prin rolul cercetării şi al dezvoltării
ca forţă motrice a progresului tehnologic, a dezvoltării durabi-
le şi a competitivităţii economice.
După adoptarea Strategiei în 2003, a fost elaborat şi votat
Codul cu privire la ştiinţă şi inovare, care a creat Agenţia pen-
tru inovare şi transfer tehnologic. Aceasta a condus la separa-
rea abordării strategice din cadrul Strategiei naţionale de dez-
voltare a sistemului naţional de protecţie şi utilizare a proprie-
tăţii intelectuale pînă în 2010 în direcţii separate de inovare şi
de protecţie DPI. Cu toate acestea, există o cooperare strînsă
şi continuă între cele două Agenţii, de exemplu, cu privire la
promovarea inovării în parcurile tehnologice.
Referitor la acţiunile şi funcţionarea Strategiei, există rea-
lizări importante cu privire la rezultatele planificate legate de
protecţia DPI pînă în prezent. Acestea includ:
• Raţionalizarea administrativă şi instituţională: îndeosebi cu
privire la fuzionarea în 2004 a Agenţiei de Stat pentru Protecţia
Proprietăţii Industriale şi a Agenţiei de Stat pentru Drepturile de
Autor, în scopul formării AGEPI, şi la stabilirea unor noi sisteme
pentru a servi această instituţie;
• Simplificarea administrativă: îndeosebi în ce priveşte stabili-
rea unor noi baze de date şi metode de evaluare pentru opera-
Tema numărului
rea cerinţelor de înregistrare diferite şi publicarea formularelor
pe site-ul AGEPI;
• Promovarea conceptelor de protecţie DPI: aceasta s-a dez-
voltat printr-o serie de iniţiative ale AGEPI care includ dezvolta-
rea unui site cu caracter informativ ridicat, stabilirea Bibliotecii
AGEPI ca un Centru de informare a DPI (incluzînd consulta-
ţii gratuite), organizarea conferinţelor de presă importante sau
programe TV, publicarea şi difuzarea a peste 5 mii broşuri la
prezentări comerciale şi expoziţii, şi publicarea cuprinzătoare a
datelor utilizatorului de PI pe site-ul Agenţiei (cum se protejează
obiectele de PI; buletinul AGEPI şi broşuri, formulare, informaţii
referitoare la taxe, avize de marcă comercială etc.);
• Instruire: organizarea seminarelor pe teme legate de pro-
tecţia DPI a devenit regula Agenţiei, cuprinzînd colaboratori de
poliţie, creatori, inventatori, agenţi de brevetare şi judecători;
• Legislaţie: reforme legislative importante în toate domenii-
le protecţiei DPI au fost aplicate în perioada cuprinsă de Stra-
tegie – unele dintre ele continuă.
În ce priveşte perioada cuprinsă între anii 2011 şi 2015 se
aşteaptă:
• coordonarea lucrărilor diferitelor organe publice şi guverna-
mentale angajate în dezvoltarea şi implementarea protecţiei PI;
• armonizarea continuă cu legislaţia UE şi viitoarea legisla-
ţie UE în domeniul DPI;
• consolidarea continuă a capacităţilor AGEPI şi ale altor or-
gane din domeniul DPI în Moldova;
• dezvoltarea IT pentru a sprijini protecţia semnăturii digitale;
• îmbunătăţirea calităţii serviciilor şi procedurilor AGEPI (de
exemplu, accelerarea prelucrării cererilor şi înregistrărilor etc.).
Autori:
Ion Ciolac,
Inspector superior,
Secția protecția proprietății intelectuale
Cristian Bezede,
Inspector superior,
Secția protecția proprietății intelectuale
19
 Legislația
Codul vamal al Republicii Moldova
nr. 1149-XIV din 20.07.2000
Republicat: Monitorul Oficial al R.Moldova ediţie specială din 01.01.2007, pag.103
Monitorul Oficial al R.Moldova nr.160-162/1201 din 23.12.2000
Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE
Secţiunea a 16-a
Distrugerea
Articolul 100. Dispoziţii generale
(1) Distrugerea este destinaţia vamală care constă în distru-
gerea mărfurilor străine sub supraveghere vamală, fără per-
ceperea drepturilor de import şi fără aplicarea măsurilor de
politică economică.
(2) Distrugerea mărfurilor se face cu autorizaţia organului va-
mal, conform procedurii stabilite de Serviciul Vamal. Nu se acordă
autorizaţie în cazul în care distrugerea mărfurilor ar putea aduce
daune mediului, precum şi în alte cazuri stabilite de legislaţie.
Articolul 101. Suportarea cheltuielilor
Distrugerea mărfurilor se efectuează din contul persoa-
nei interesate.
Articolul 102. Deşeurile rezultate din distrugerea mărfurilor
Deşeurilor rezultate din distrugerea mărfurilor li se atribuie
destinaţia vamală aplicabilă mărfurilor străine aflate sub su-
praveghere vamală.
Secţiunea a 17-a
Abandon în favoarea statului
Articolul 103. Dispoziţii generale
(1) Abandonul în favoarea statului este destinaţia vama-
lă care constă în renunţarea la mărfuri în folosul statului fără
onorarea drepturilor de import sau de export şi fără aplicarea
măsurilor de politică economică.
(2) Abandonul în favoarea statului se efectuează cu acordul
organului vamal, conform procedurii stabilite de Serviciul Vamal.
Articolul 104. Suportarea cheltuielilor
Abandonul în favoarea statului nu presupune suportarea de
cheltuieli de către persoana care abandonează mărfurile în
favoarea statului.
Capitolul XII
APLICAREA DE MĂSURI LA FRONTIERĂ ÎN VEDEREA
PROTECŢIEI PROPRIETĂŢII INTELECTUALE
Articolul 301. Domeniul de aplicare
(1) Prevederile prezentului capitol se aplică mărfurilor pasibile
de a aduce atingere unui drept de proprietate intelectuală, care:
a) sînt introduse sau scoase de pe teritoriul vamal al
Republicii Moldova;
b) sînt declarate organelor vamale în scopul plasării lor sub
un regim vamal definitiv sau suspensiv;
c) se află sub supraveghere vamală în orice alte situaţii;
d) nu au fost declarate la intrarea sau la ieşirea din ţară şi
sînt descoperite de organele vamale în timpul efectuării con-
troalelor vamale;
e) au intrat în proprietatea statului prin confiscare sau prin
abandon în favoarea statului.
(2) Prezentul capitol nu se aplică mărfurilor care sînt obiect al
dreptului de proprietate intelectuală protejat şi care au fost fabri-
cate cu consimţămîntul titularului de drept, dar se afla fără con-
simţămîntul acestuia în una din situaţiile menţionate în alin.(1).
(3) Prezentul capitol nu se aplică mărfurilor la care se re-
feră alin.(2), fabricate sau protejate de un alt drept de pro-
prietate intelectuală, în alte condiţii decît cele convenite cu
titularul de drept.
20
ANEXA 1
(4) Măsurile de intervenţie prevăzute în prezentul capitol nu
se aplică bunurilor destinate uzului personal, deplasate peste
frontiera vamală a Republicii Moldova de către persoane fizice.
Articolul 302. Măsurile prealabile depunerii cererii de in-
tervenţie a organului vamal
(1) În cazul în care nu este depusă cerere de intervenţie sau
pînă la acceptarea acesteia, organul vamal poate suspenda
operaţiunea de vămuire şi/sau să reţină, pe un termen de 3
zile lucrătoare, mărfurile aflate în una din situaţiile prevăzu-
te la art.301 dacă are temeiuri suficiente de a considera că
aceste mărfuri aduc atingere unui drept de proprietate intelec-
tuală. Organul vamal notifică titularul de drept şi declarantul/
destinatarul mărfurilor, dacă aceştia din urmă sînt cunoscuţi,
despre măsura aplicată, după un model stabilit de Serviciul
Vamal. Termenul de 3 zile începe să curgă de la data la care
titularul de drept a primit notificarea.
(2) Dacă în termenul prevăzut la alin.(1) titularul de drept nu
depune cerere de intervenţie, organul vamal ridică măsura de
reţinere a mărfurilor şi/sau efectuează vămuirea acestora, cu
condiţia satisfacerii celorlalte exigenţe legale.
(3) În cazul prevăzut la alin.(1), organul vamal poate solicita
informaţii referitor la dreptul protejat titularului de drept pînă la
notificarea acestuia despre o posibilă încălcare a unui drept
de proprietate intelectuală.
1.">Articolul 3021. Depunerea şi examinarea cererii de in-
tervenţie a organului vamal
(1) Cererea de intervenţie a organului vamal se depune de
către titularul de drept la Serviciul Vamal în formă scrisă pe
suport de hîrtie sau în formă electronică, potrivit modelului
stabilit de Serviciul Vamal. Cererea trebuie să conţină urmă-
toarele informaţii obligatorii:
a) datele de identificare ale titularului de drept;
b) descrierea tehnică precisă şi detaliată a mărfurilor origi-
nale, datele despre locul unde au fost produse, despre produ-
cătorul lor, precum şi datele despre alţi titulari de drept;
c) orice informaţie specifică pe care titularul o deţine în legă-
tură cu modalitatea de încălcare a dreptului său;
d) numele şi adresa persoanei de contact desemnate de ti-
tularul de drept.
(2) Odată cu cererea de intervenţie a organului vamal, se
depun fotografii şi mostre ale mărfurilor originale.
(3) Titularul de drept va furniza, în măsura în care îi sînt cu-
noscute, orice alte informaţii, cum ar fi:
a) valoarea mărfurilor originale înainte de taxare;
b) locul unde se află mărfurile sau destinaţia lor;
c) detalii privind identificarea lotului sau a coletelor;
d) data prevăzută pentru sosirea sau plecarea mărfurilor;
e) mijloacele de transport utilizate;
f) ţara sau ţările de fabricaţie şi rutele folosite;
g) diferenţele tehnice dintre mărfurile originale şi cele sus-
ceptibile a aduce atingere unui drept de proprietate intelectuală;
h) denumirea şi sediul persoanelor juridice autorizate să im-
porte, să exporte ori să distribuie mărfurile.
(4) La cererea de intervenţie se anexează în mod obligatoriu
următoarele documente:
a) declaraţia titularului de drept, de o formă stabilită, prin
care acesta îşi asumă responsabilitatea în cazul în care se
constată că mărfurile nu aduc atingere unui drept de propri-
etate intelectuală şi obligaţia de a suporta toate cheltuielile
efectuate în temeiul prezentului capitol;

b) dovada că este titularul dreptului de proprietate intelectuală.
(5) În cazul în care cererea de intervenţie este depusă fără
respectarea cerinţelor prevăzute la alin.(1)–(3), Serviciul Vamal
este în drept să o respingă printr-o decizie motivată, în care se
menţionează calea de atac. Cererea poate fi depusă repetat
numai după ce a fost completată în modul corespunzător.
(6) În termen de 30 de zile de la primirea cererii de interven-
ţie, Serviciul Vamal notifică în scris titularul despre acceptarea
ori respingerea cererii sau despre faptul că ea face obiectul
unor examinări, sau despre necesitatea prezentării unor infor-
maţii suplimentare.
(7) Titularul nu trebuie să plătească nici un fel de redeven-
ţe/taxe pentru acoperirea cheltuielilor administrative aferente
gestionării cererii de intervenţie.
(8) Împotriva deciziei de respingere a cererii de intervenţie
a organului vamal titularul de drept poate depune o plîngere la
instanţa de judecată competentă.
Articolul 303. Acceptarea cererii de intervenţie a orga-
nului vamal
(1) În cazul în care acceptă cererea de intervenţie a orga-
nului vamal, Serviciul Vamal stabileşte perioada de interven-
ţie de pînă la un an din data emiterii deciziei de acceptare. La
expirare, acest termen poate fi prelungit cu condiţia respectă-
rii art.3021.
(2) Serviciul Vamal prezintă organelor vamale subordonate
cererile de intervenţie acceptate pentru a se lua măsurile de
rigoare la frontieră.
(3) Prevederile art.3021 se aplică în modul corespunzător
în cazul solicitărilor de prelungire a perioadei de intervenţie.
Articolul 304. Condiţiile şi măsurile de intervenţie ale
organului vamal
(1) În baza cererii de intervenţie acceptate, organul va-
mal emite o decizie de reţinere a mărfurilor susceptibile de
a aduce atingere unui drept de proprietate intelectuală şi/sau
suspendă operaţiunea de vămuire, notificînd în scris despre
aceasta, potrivit modelului stabilit de Guvern, atît titularul de
drept, cît şi declarantul/ destinatarul mărfurilor. Despre măsu-
rile întreprinse organul vamal informează imediat Serviciul Va-
mal în modul stabilit.
(2) În cazul în care organul vamal a reţinut mărfuri suscep-
tibile de a aduce atingere unui drept de proprietate intelectua-
lă şi/sau a suspendat operaţiunea de vămuire, mărfurile pot fi
distruse fără a se urma procedura stabilită la alin.(7), dacă sînt
îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
a) titularul de drept informează în scris organul vamal, în ter-
men de 10 zile lucrătoare de la data primirii notificării prevă-
zute la alin.(1) sau de 3 zile lucrătoare în cazul mărfurilor pe-
risabile, că mărfurile reţinute aduc atingere unui drept de pro-
prietate intelectuală;
b) titularul de drept depune la organul vamal, în termenul
prevăzut la lit.a), acordul scris al declarantului/ destinatarului
mărfurilor privitor la faptul că abandonează aceste mărfuri în
vederea distrugerii; acest acord poate fi prezentat organului
vamal direct de către declarantul/ destinatarul mărfurilor; con-
diţia în cauză se consideră a fi îndeplinită atunci cînd decla-
rantul/ destinatarul mărfurilor nu a contestat în scris în terme-
nul stabilit în mod expres reţinerea şi/sau suspendarea opera-
ţiunii de vămuire ori distrugerea mărfurilor;
c) organul vamal prelevă în mod obligatoriu mostre ale măr-
furilor care urmează a fi distruse, conform reglementărilor va-
male, pentru a fi păstrate în vederea constituirii de probe în in-
stanţă, după caz;
d) distrugerea se efectuează pe cheltuiala şi sub responsa-
bilitatea titularului de drept, dacă legislaţia nu prevede altfel.
(3) În cazul în care declarantul/destinatarul mărfurilor con-
testă măsurile de reţinere a mărfurilor şi/sau de suspendare a
operaţiunii de vămuire ori se opune distrugerii mărfurilor, se
aplică procedura prevăzută la alin.(7).
Legislația
(4) Pentru a constata că s-a adus atingere unui drept de pro-
prietate intelectuală, organul vamal comunică titularului de drept,
la cererea scrisă a acestuia, numele şi adresa declarantului/ de-
ţinătorului de mărfuri, ţara de origine şi de expediţie a mărfurilor
susceptibile de a aduce atingere unui drept de proprietate inte-
lectuală, dacă organul vamal deţine astfel de informaţii.
(5) Titularul dreptului de proprietate intelectuală care primeş-
te informaţiile prevăzute la alin.(4) nu le poate utiliza decît în
scopul aplicării prevederilor alin.(2). Utilizarea unor astfel de in-
formaţii în alte scopuri decît cele prevăzute expres atrage răs-
punderea titularului şi anularea intervenţiei organului vamal.
(6) Organul vamal poate permite părţilor să examineze măr-
furile reţinute şi/sau a căror vămuire este suspendată, precum
şi să preleve mostre în vederea stabilirii, prin analize sau tes-
tări, dacă mărfurile aduc atingere dreptului de proprietate inte-
lectuală. Dacă mostrele nu sînt distruse ca urmare a analizei,
titularul de drept le va returna, pe cît posibil înainte de elibera-
rea mărfurilor şi/sau de acordarea liberului de vamă. Cheltu-
ielile şi responsabilităţile aferente analizei acestor mostre sînt
suportate de titularul de drept.
(7) Dacă, în termen de 10 zile lucrătoare de la data primirii
notificării privind reţinerea mărfurilor şi/sau suspendarea ope-
raţiunii de vămuire, titularul de drept nu acţionează în judecată
declarantul/ destinatarul mărfurilor şi dacă dispoziţiile alin.(2)
şi (3) nu sînt aplicabile, organul vamal dispune eliberarea măr-
furilor şi/sau acordarea liberului de vamă, cu condiţia îndepli-
nirii celorlalte prevederi legale.
(8) În cazuri întemeiate, la cererea scrisă a titularului de
drept, Serviciul Vamal poate prelungi cu cel mult 10 zile lu-
crătoare termenul prevăzut la alin.(7), iar în cazurile mărfurilor
uşor alterabile perioada de 3 zile lucrătoare, la care se face re-
ferire la alin.(10), nu poate fi prelungită.
(9) În cazul în care acţionează în judecată declarantul/ desti-
natarul mărfurilor, titularul dreptului de proprietate intelectuală
informează imediat organul vamal despre măsurile adoptate,
iar organul vamal reţine mărfurile pînă la data la care hotărîrea
judecătorească rămîne definitivă şi irevocabilă.
(10) Titularul dreptului de proprietate intelectuală este obli-
gat, în termen de 15 zile de la încetarea protecţiei dreptului de
proprietate intelectuală, precum şi în cazul altor schimbări afe-
rente ce se produc pe teritoriul Republicii Moldova, să înştiin-
ţeze despre aceasta Serviciul Vamal. În caz contrar, titularul
va suporta toate consecinţele care vor deriva din inacţiunile
lui, purtînd răspundere faţă de persoanele implicate.
Articolul 305. Măsurile aplicabile mărfurilor care aduc atin-
gere unui drept de proprietate intelectuală
(1) Mărfurile în privinţa cărora s-a dovedit că aduc atingere
unui drept de proprietate intelectuală nu pot fi introduse sau
scoase de pe teritoriul vamal al Republicii Moldova ori din zo-
nele economice libere sau antrepozitele libere, nu pot fi impor-
tate, exportate, reexportate, plasate sub un regim vamal sus-
pensiv, cu excepţiile stabilite la alin.(2).
(2) Mărfurile prevăzute la alin.(1):
a) pot fi distruse conform normelor legale în vigoare ori scoa-
se în afara circuitelor comerciale astfel încît să se evite cauzarea
unui prejudiciu titularului, fără nici o indemnizaţie, dacă legislaţia
nu prevede altfel, şi fără nici o cheltuială din partea statului;
b) sînt pasibile de orice măsură care are drept consecinţă
privarea efectivă a persoanelor implicate de profitul economic
al operaţiunii, cu excepţia unor cazuri cînd simpla retragere a
mărcilor aplicate pe mărfurile contrafăcute nu este considera-
tă măsură care ar avea drept consecinţă privarea efectivă a
persoanelor implicate de profitul economic al operaţiunii;
c) pot fi predate cu titlu gratuit, în funcţie de natura lor, unor
instituţii publice, inclusiv din sistemul protecţiei sociale, unor
asociaţii obşteşti ori fundaţii cu caracter umanitar, unor aso-
ciaţii ori cluburi sportive, instituţii de învăţămînt de stat, unor
persoane fizice care au avut de suferit de pe urma calamită-
21
 Legislația
ţilor naturale, dacă există acordul scris al titularului dreptului de
proprietate intelectuală şi dacă sînt mărfuri apte pentru consumul
sau uzul persoanelor fizice, cu condiţia de a nu fi comercializate.
(3) Aplicarea măsurilor prevăzute la alin.(2) nu exclude va-
lorificarea de către titular a drepturilor sale pe cale judiciară,
în condiţiile legii.
Articolul 306. Asigurarea
(1) În cazul mărfurilor susceptibile a aduce atingere drepturilor
asupra desenelor sau modelelor industriale, brevetelor de inven-
ţie, certificatelor suplimentare de protecţie sau brevetelor de soi
de plante, titularul dreptului sau declarantul/ destinatarul mărfurilor
are posibilitatea de a obţine liberul de vamă sau ridicarea măsu-
rii de reţinere a mărfurilor dacă este constituită o garanţie de că-
tre aceştia şi dacă sînt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
a) titularul de drept a depus la organul vamal dovada formulării
unei acţiuni în judecată;
b) nu este dispusă pe cale judiciară măsura sechestrării sau
indisponibilizării mărfurilor înainte de expirarea termenului pre-
văzut la art.304;
c) sînt îndeplinite toate formalităţile vamale conform legislaţiei.
(2) Garanţia prevăzută la alin.(1) trebuie să fie suficientă pentru a
proteja interesele titularului de drept şi trebuie să se constituie po-
trivit art.1271 alin.(10) şi altor norme de aplicare a prezentului cod.
Constituirea acestei garanţii nu afectează utilizarea oricăror căi de
atac de către titularul de drept.
(3) În cazul în care acţiunea în justiţie a fost formulată altfel decît
din iniţiativa titularului de drept asupra desenelor sau modelelor in-
dustriale, brevetelor de invenţie, certificatelor suplimentare de pro-
tecţie sau brevetelor de soi de plante, garanţia va fi disponibilizată
dacă, în termen de 20 de zile lucrătoare de la data notificării titula-
HOTĂRÎRE
pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a destinaţiilor vamale prevăzute
de Codul vamal al Republicii Moldova nr. 1140 din 02.11.2005
Monitorul Oficial al R.Moldova nr.157-160/1285 din 25.11.2005
SECŢIUNEA 12
Reexportul, distrugerea sau abandonul în favoarea statului a mărfurilor
395. Mărfurile străine pot fi:
* reexportate de pe teritoriul vamal al Republicii Moldova;
* distruse;
* abandonate în favoarea statului.
396. Reexportul implică aplicarea formalităţilor prevăzute
pentru exportul mărfurilor.
Cazurile în care mărfurile străine se plasează sub regimuri
suspensive în scopul neaplicării măsurilor de politică econo-
mică la export sînt stabilite de Codul vamal al Republicii Mol-
dova şi de prezentul regulament.
397. În cazul în care mărfurile plasate sub un regim vamal
cu impact economic pe teritoriul vamal al Republicii Moldova
sînt destinate reexportului, se depune o declaraţie vamală de
reexport. De asemenea, se depune o declaraţie de reexport
în cazul mărfurilor străine sosite în procedură de tranzit la un
birou vamal de destinaţie şi care, din anumite considerente,
se returnează înainte de vămuire expeditorului sau în orice alt
loc indicat de acesta.
398. Atunci cînd reexportul face obiectul unei declaraţii va-
male, dispoziţiile prevăzute în prezentul regulament la expor-
tul mărfurilor se aplică în mod corespunzător, fără a aduce
atingere dispoziţiilor speciale care se pot aplica atunci cînd se
încheie un regim vamal cu impact economic anterior.
399. Distrugerea mărfurilor străine trebuie să facă obiec-
22
rului de drept, acesta nu face dovada iniţierii unei proceduri legale
privind mărfurile la care se face referire la alin.(1).
(4) Termenul prevăzut la alin.(3) poate fi prelungit la maxi-
mum 30 de zile lucrătoare.
Articolul 307. Răspunderea organelor vamale şi a titularu-
lui de drept
(1) Acceptarea cererii de intervenţie a organului vamal nu în-
dreptăţeşte titularul de drept să solicite autorităţii vamale o com-
pensaţie sau repararea daunei, în situaţia în care mărfurile prevă-
zute la art.301 nu au fost depistate de autoritatea vamală.
(2) Reţinerea mărfurilor pasibile de a aduce atingere unui drept
de proprietate intelectuală şi/sau suspendarea operaţiunii de vă-
muire nu atrag răspunderea organului vamal faţă de persoanele
care pot invoca un drept asupra mărfurilor prevăzute la art.301
pentru repararea eventualelor prejudicii cauzate de acestea ca re-
zultat al intervenţiei organelor vamale.
(3) Cheltuielile de depozitare, de manipulare şi de păstrare a măr-
furilor sub supraveghere vamală, precum şi cheltuielile de distrugere
sau alte cheltuieli aferente ori similare sînt puse în sarcina titularului
dreptului de proprietate intelectuală sau persoanei care le importă.
(4) În cazul divulgării, contrar prevederilor legale, a informaţiilor
prevăzute la art.304 alin.(5), colaboratorii vamali pot fi traşi la răs-
pundere disciplinară în conformitate cu legislaţia în vigoare.
Articolul 308. Informaţiile oferite de autorităţile publice pentru
asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală de că-
tre organele vamale
Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală va pune cu
promptitudine la dispoziţia organelor vamale informaţiile necesa-
re identificării drepturilor de proprietate intelectuală protejate şi a
titularilor acestora.
ANEXA 2, extras
tul unei înştiinţări prealabile a organelor vamale. Comunicarea
distrugerii mărfurilor se face în scris şi este semnată de că-
tre persoana interesată. Notificarea trebuie făcută în timp util,
pentru a permite organelor vamale să supravegheze operaţi-
unea şi să o coordoneze cu alte instituţii interesate, dacă prin
natura mărfurilor este necesară o astfel de coordonare.
Atunci cînd mărfurile în cauză fac deja obiectul unei decla-
raţii înregistrate de către organele vamale, dar înainte de acor-
darea liberului de vamă, acestea înscriu respectiva distrugere
pe declaraţie şi anulează declaraţia vamală.
Organul vamal prezent la distrugerea mărfurilor precizează
pe declaraţia vamală tipul şi cantitatea deşeurilor sau a restu-
rilor rezultate din distrugere, pentru a putea determina dreptu-
rile de import aplicabile acestora la atribuirea unei alte desti-
naţii vamale.
Deşeurilor sau resturilor care rezultă din distrugere li se atri-
buie destinaţia sau utilizarea prevăzută de vamă pentru măr-
furile străine, ţinînd seama de măsurile de politică economică.
Pînă la atribuirea unei alte destinaţii vamale, acestea rămîn
sub supraveghere vamală.
400. Dispoziţiile pct.399 se aplică în mod corespunzător şi
mărfurilor abandonate în favoarea statului.
401. Abandonul sau distrugerea nu presupun cheltuieli de
la bugetul de stat.

ORDIN
cu privire la aprobarea unor acte normative
de executare a Codului vamal
nr. 230-O din 28.06.2007
Monitorul Oficial nr.1-4/2 din 01.01.2008
În scopul executării prevederilor art.100, 103 şi 150 ale Co-
dului Vamal, aprobat prin Legea nr.1149-XV din 20 iulie 2000
(Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2000, nr.160-162,
art.1201), –
ORDON:
1. A aproba Regulamentul cu privire la depozitul provizoriu
(anexa nr.1).
2. A aproba Regulamentul privind destinaţia vamală “distru-
gere” (anexa nr.2).
3. A aproba Regulamentul privind destinaţia vamală “aban-
don în favoarea statului” (anexa nr.3).
4. Executarea prezentului ordin se pune în sarcina şefilor bi-
rourilor vamale.
5. Controlul asupra executării prezentului ordin se pune în
sarcina Direcţiei Proceduri Vamale (Vl.Şveţ).
REGULAMENTUL
privind destinaţia vamală “distrugere”
I. DISPOZIŢII GENERALE
1. În sensul prezentului Regulament, următoarele noţiuni
semnifică:
Distrugere – acţiuni întreprinse în privinţa mărfurilor, în
urma cărora acestea îşi pierd complet calitatea şi valoarea de
întrebuinţare iniţială.
Metoda distrugerii – procedeu prin care mărfurile se distrug.
Cazuri excepţionale – cazuri de forţă majoră şi cazurile obiec-
tive legate de imposibilitatea returnării mărfurilor către expeditor.
Deşeuri utilizabile – mărfuri care se formează în rezultatul
distrugerii şi care au valoare economică, reieşind din faptul că
pot fi utilizate în calitate de materie primă.
Deşeuri inutilizabile – mărfuri care nu au valoare economi-
că şi nu pot fi utilizate.
2. Persoana care a solicitat destinaţia vamală “distrugere” a
mărfurilor poartă răspundere pentru:
a) legalitatea cererii depuse pentru acordarea destinaţiei date;
b) angajamentele asumate faţă de terţi la anunţarea des-
tinaţiei date;
c) organizarea procesului de distrugere a mărfurilor.
3. Responsabilitatea pentru respectarea regulilor de utiliza-
re şi dispunere de mărfurile plasate în destinaţia vamală “dis-
trugere” o poartă solicitantul destinaţiei respective.
II. CONDIŢIILE UTILIZĂRII DESTINAŢIEI VAMALE “DIS-
TRUGERE”
4. În destinaţia vamală “distrugere” pot fi plasate mărfuri-
le străine introduse pe teritoriul vamal al Republicii Moldova
şi plasate anterior în unul din următoarele destinaţii vamale:
tranzit, antrepozit vamal, magazin duty-free, perfecţionare ac-
tivă cu suspendare, transformare sub control vamal, admitere
temporară, zonă liberă.
În cazuri excepţionale şi temeinic justificate, pot fi plasate în
destinaţia vamală “distrugere” mărfurile străine introduse în te-
ritoriul vamal al Republicii Moldova, care nu au fost plasate în
nici o destinaţie vamală.
5. Plasarea mărfurilor în destinaţia vamală “distrugere”
se permite dacă la utilizarea metodei de distrugere aceste
mărfuri îşi pierd complet calitatea şi valoarea de întrebuin-
ţare iniţială.
Legislația
ANEXA 3, extras
6. Nu pot fi plasate în destinaţia vamală “distrugere”:
a) mărfurile sechestrate în cazurile intentate pentru fapte de
contrabandă şi de încălcare a regulilor vamale sau pentru co-
miterea altor fraude legale;
b) substanţele radioactive şi deşeurile nocive;
c) valorile culturale;
d) mărfurile care nu sînt în dispoziţia declarantului.
e) mărfurile aflate în circulaţie liberă.
Nu se permite distrugerea mărfurilor dacă această acţiune
nu corespunde cerinţelor legislaţiei Republicii Moldova privind
protecţia mediului înconjurător.
7. Organul vamal este în drept să refuze plasarea mărfurilor
în destinaţia vamală “distrugere” în cazul în care:
a) distrugerea lor poate cauza prejudiciu oamenilor şi me-
diului înconjurător;
b) distrugerea comportă cheltuieli din partea statului;
c) organul vamal nu are posibilitate să controleze dacă măr-
furile au fost realmente distruse.
III. PLASAREA MĂRFURILOR ÎN DESTINAŢIA VAMALĂ
“DISTRUGERE”
8. Plasarea mărfurilor în destinaţia vamală “distrugere” se
autorizează de către Autoritatea Centrală a Serviciului Vamal.
9. Pentru a beneficia de destinaţia vamală “distrugere”, decla-
rantul depune în adresa Serviciului Vamal o cerere în formă liberă.
Cererea trebuie să conţină următoarele date: rechizitele de-
clarantului (adresa juridică, codul IDNO, datele de contact),
cantitatea, valoarea, indici calitativi, poziţia tarifară, motivele so-
licitării destinaţiei respective, metoda de distrugere a mărfurilor.
La cerere se anexează copiile autentificate prin ştampila
agentului economic, a următoarelor acte:
a) documentele de însoţire a mărfurilor (scrisorile de trăsu-
ră, conosamentele, facturile etc.);
b) actele ce confirmă dreptul de dispoziţie asupra mărfurilor
declarate distrugerii;
c) contractul de prestare a serviciilor încheiat cu persoana la
care se va realiza distrugerea nemijlocită a mărfurilor, după caz;
d) alte acte care justifică utilizarea destinaţiei vamale
“distrugere”.
10. În cazul în care există posibilitatea ca mărfurile destina-
te distrugerii să fie plasate în destinaţia vamală de abandon
în favoarea statului, Serviciul Vamal este obligat să propună
agentului economic utilizarea acestei destinaţii vamale.
Serviciul Vamal autorizează în acest caz plasarea mărfuri-
lor sub destinaţia vamală “distrugere” la prezentarea de către
solicitant a motivelor întemeiate pentru excluderea mărfurilor
din circulaţie.
11. Distrugerea mărfurilor se efectuează cu condiţia îndepli-
nirii stricte a prevederilor legislaţiei Republicii Moldova cu pri-
vire la ocrotirea mediului înconjurător.
Responsabilitatea pentru respectarea prevederilor legis-
laţiei naţionale cu privire la ocrotirea mediului înconjurător o
poartă agentul economic care plasează mărfurile în destinaţia
vamală “distrugere”.
În cazul în care există suspiciuni că distrugerea mărfurilor
ar putea cauza prejudicii mediului înconjurător, solicitantul va
prezenta încheierea organelor competente conform legislaţiei
naţionale în vigoare, privind metoda de distrugere a mărfuri-
lor respective.
23
 Legislația
12. Distrugerea se poate efectua prin următoarele metode:
termice, chimice, mecanice sau prin alte procedee care pot fi
utilizate concomitent sau succesiv.
În dependenţă de metoda aplicată în urma distrugerii se pot
forma deşeuri utilizabile, precum şi deşeuri inutilizabile. Deşe-
urile utilizabile se vor vămui în conformitate cu pct.20 al pre-
zentului Regulament.
IV. VĂMUIREA MĂRFURILOR PLASATE ÎN DESTINAŢIA
VAMALĂ “DISTRUGERE”
13. Mărfurile destinate distrugerii sub control vamal se declară
prin prezentarea la organul vamal, în raza de activitate a căruia
funcţionează declarantul vamal, a declaraţiei vamale cu anexa-
rea autorizaţiei de utilizare a destinaţiei vamale “distrugere”, acte-
lor enumerate la alin.3) pct.9 şi după caz actele solicitate în con-
formitate cu alin.3) pct.11 al prezentului Regulament, precum şi
alte documente necesare pentru executarea controlului vamal.
14. În cadrul destinaţiei vamale “distrugere”, valoarea în
vamă se stabileşte conform prevederilor Legii cu privire la ta-
riful vamal şi altor acte normative.
15. Distrugerea mărfurilor se efectuează cu participarea re-
prezentantului Serviciului Vamal şi a factorului de decizie al
organului vamal în care au fost declarate mărfurile.
În cazul cînd este imposibilă participarea nemijlocită la dis-
trugerea mărfurilor, a reprezentantului din cadrul Serviciului
Vamal, autoritatea centrală a Serviciului Vamal va delega în
calitate de reprezentant un inspector Vamal din cadrul biroului
vamal, unde se depune declaraţia vamală de plasare a mărfu-
rilor în destinaţia vamală “distrugere”.
16. După distrugerea mărfurilor se întocmeşte un act de dis-
trugere a mărfurilor după modelul stabilit conform anexei a
prezentului Regulament.
17. Pentru facilitarea operaţiunii de distrugere, mărfurile pla-
sate în destinaţia vamală “distrugere” în baza aceleiaşi declaraţii
vamale pot fi divizate în partide. În acest caz, pentru fiecare parti-
dă de mărfuri se întocmeşte cîte un act de distrugere a mărfurilor.
18. Actul de distrugere a mărfurilor este semnat de:
a) reprezentantul Serviciului Vamal;
b) factorul de decizie al biroului vamal teritorial;
c) agentul economic care a plasat mărfurile în destinaţia vamală “distrugere”;
d) reprezentantul organului de stat în domeniul ocrotirii me-
diului înconjurător, reprezentantul organului sanitaro-epide-
miologic sau reprezentanţii altor organe de stat, dacă natura
mărfurilor supuse distrugerii impune prezenţa lor;
e) alte persoane care au participat la procesul de distruge-
re a mărfurilor.
24
19. Actul de distrugere împreună cu cererea se anexează la
exemplarul declaraţiei vamale, care se păstrează conform le-
gislaţiei Republicii Moldova la biroul vamal respectiv.
20. Deşeurile utilizabile pot fi plasate în destinaţiile vamale “im-
port” (4093), “reexport” (3193), “zonă liberă” (7893; 5693), cu achi-
tarea drepturilor de import/export stabilite de legislaţia în vigoare.
21. Biroul vamal este în drept să decidă dacă deşeurile utili-
zabile urmează a fi depuse la antrepozit vamal sau la depozi-
tul provizoriu pentru a fi păstrate pînă la plasarea lor în desti-
naţiile vamale prevăzute de pct.20 al prezentului Regulament.
22. Deşeurile inutilizabile nu se înscriu în Actul de distruge-
re a mărfurilor ca deşeuri obţinute în urma utilizării destinaţiei
vamale “distruge” şi nu se supun vămuirii.
23. Declaraţia vamală referitoare la deşeuri utilizabile tre-
buie să fie completată timp de trei zile din data întocmirii Ac-
tului de distrugere a mărfurilor. În caz dacă distrugerea are
loc prin mai multe etape, termenul de depunere a declaraţiei
vamale se va calcula din data întocmirii ultimului Act de dis-
trugere a mărfurilor.
24. Pînă la plasarea deşeurilor utilizabile în una din destina-
ţiile indicate la pct.20 al prezentului Regulament, acestea se
vor afla sub supravegherea vamală.
REGULAMENTUL
privind destinaţia vamală “abandon în favoarea statului”
I. DISPOZIŢII GENERALE
1. Destinaţia vamală “abandon în favoarea statului” este
destinaţia în care o persoană renunţă la mărfuri în folosul sta-
tului fără perceperea drepturilor de import sau de export şi
fără aplicarea măsurilor de politică economică.
2. Abandonul în favoarea statului se efectuează de către
persoana interesată care deţine mărfurile cu drept de dispozi-
ţie sau cu acordul acesteia.
Solicitantul suportă toate cheltuielile legate de păstrare şi
transportare a mărfurilor, precum şi alte cheltuieli apărute
pînă la momentul validării declaraţiei vamale de “abandon în
favoarea statului”.
3. În destinaţia vamală “abandon în favoarea statului” pot fi
plasate:
a) mărfurile străine introduse pe teritoriul vamal al Republicii
Moldova care anterior nu au fost plasate într-o anumită desti-
naţie vamală şi au o valoare comercială;
b) mărfurile plasate anterior într-o careva destinaţie vama-
lă (cu excepţia exportului şi importului definitiv) şi au o valoa-
re comercială.

4. În destinaţia vamală “abandon în favoarea statului” nu pot
fi plasate:
a) mărfurile prohibite importului în teritoriul vamal al
Republicii Moldova;
b) mărfurile aflate în circulaţie liberă;
c) mărfurile care nu au o valoare comercială.
5. La vămuirea mărfurilor conform destinaţiei vamale “aban-
don în favoarea statului”, drepturile de import achitate la plasa-
rea mărfurilor respective în alte destinaţii nu se restituie.
6. Responsabilitatea pentru corectitudinea alegerii destina-
ţiei vamale “abandon în favoarea statului” faţă de terţe persoa-
ne o poartă solicitantul.
În cazul plasării mărfurilor în destinaţia vamală “abandon în
favoarea statului”, organul vamal nu poartă răspundere patri-
monială faţă de terţe persoane.
8. Mărfurile plasate în destinaţia vamală “abandon în favoa-
rea statului” conform prezentului Regulament se consideră
puse în circulaţie liberă.
II. AUTORIZAREA DESTINAŢIEI VAMALE “ABANDON
ÎN FAVOAREA STATULUI”
9. Plasarea mărfurilor în destinaţia vamală “abandon în fa-
voarea statului” se efectuează numai cu acordul în scris al bi-
roului vamal.
10. Autorizaţia pentru plasarea mărfurilor în destinaţia va-
mală “abandon în favoarea statului” se acordă de către biroul
vamal în baza cererii depuse de solicitant de modelul stabilit
în anexa nr.1 la prezentul Regulament.
11. Cererea se depune la biroul vamal în raza de activitate al
căruia este înregistrat sediul juridic al solicitantului.
În cadrul examinării cererii, autorităţile vamale sînt în drept
să solicite informaţii şi documente suplimentare, necesare
pentru scopuri vamale. În acest caz, termenul de examinare a
cererii începe să curgă din data depunerii ultimului document
solicitat, dar nu trebuie să depăşească termenul de 30 zile lu-
crătoare de la data depunerii cererii de abandon.
12. Decizia de acordare a autorizaţiei pentru plasarea măr-
furilor în destinaţia vamală “abandon în favoarea statului” o ia
şeful biroului vamal sau persoana care îl înlocuieşte.
În baza deciziei pozitive luate, solicitantul este obligat să de-
pună declaraţia vamală de abandon în decurs de 3 zile lucră-
toare din momentul înştiinţării, în caz contrar, autorizaţia re-
spectivă se anulează.
III. VĂMUIREA MĂRFURILOR ÎN CONFORMITATE
CU DESTINAŢIA VAMALĂ
“ABANDON ÎN FAVOAREA STATULUI”
13. Vămuirea mărfurilor în conformitate cu destinaţia vama-
lă “abandon în favoarea statului” se efectuează la biroul va-
mal, în raza de activitate a căruia se află mărfurile.
14. La plasarea mărfurilor în destinaţia vamală “abandon în
favoarea statului”, mărfurile de provenienţă vegetală sau ani-
mală sînt supuse controlului fitosanitar sau veterinar de către
organele abilitate, dacă un astfel de control nu a fost efectuat
la introducerea lor în teritoriul vamal al Republicii Moldova sau
dacă acest control este obligatoriu în conformitate cu legislaţia.
În cazurile prevăzute de legislaţia Republicii Moldova, vă-
muirea mărfurilor poate fi încheiată numai după efectuarea
controalelor respective de către serviciile de stat abilitate cu
funcţii de control.
15. La plasarea mărfurilor în destinaţia vamală “abandon în
favoarea statului” se întocmeşte o declaraţie vamală conform
Normelor privind completarea, circulaţia şi folosirea formula-
relor declaraţiilor vamale în detaliu.
Împreună cu declaraţia la organul vamal se depun următoa-
rele documente:
a) autorizaţia de plasare a mărfurilor în destinaţia vamală
“abandon în favoarea statului”;
Legislația
b) documentele de transport şi comerciale (contracte, invoi-
ce, specificaţii, certificate, conosamente etc.);
c) alte documente necesare în scopuri vamale.
16. După finalizarea vămuirii mărfurilor în destinaţia vamală
“abandon în favoarea statului”, mărfurile se transmit în propri-
etatea statului conform prevederilor capitolului IV al prezentu-
lui Regulament.
17. Mărfurile declarate pentru plasarea în destinaţia vamală
“abandon în favoarea statului” se prezintă în locurile, stabilite
de către organul vamal.
18. Supravegherea vamală a mărfurilor plasate în destina-
ţia vamală “abandon în favoarea statului” se încheie o dată cu
trecerea mărfurilor în posesia statului.
IV. TRECEREA ÎN POSESIA STATULUI A MĂRFURILOR
PLASATE ÎN DESTINAŢIA VAMALĂ
“ABANDON ÎN FAVOAREA STATULUI”
19. La plasarea mărfurilor în destinaţia vamală “abandon în
favoarea statului” se efectuează inventarierea mărfurilor de-
clarate pentru a fi plasate în această destinaţie.
20. Mărfurile plasate în destinaţia vamală “abandon în fa-
voarea statului” se transmit biroului vamal în baza actului de
predare-primire a mărfurilor declarate în destinaţia vamală
“abandon în favoarea statului”. Forma actului de predare-pri-
mire a mărfurilor şi modul de întocmire a lui se stabilesc în
anexele nr.2 şi 3 la prezentul Regulament.
21. La finalizarea vămuirii mărfurilor în destinaţia vamală
“abandon în favoarea statului”, colaboratorul organului vamal
înscrie în rubrica “C” a declaraţiei vamale, conform căreia a
fost efectuată vămuirea mărfurilor în destinaţia vamală “aban-
don în favoarea statului”, numărul şi data actului de predare-
primire a mărfurilor, aplică ştampila personală.
22. Data finalizării vămuirii mărfurilor conform destinaţiei
vamale “abandon în favoarea statului” se consideră data în-
tocmirii actului predare-primire de la posesorul mărfurilor că-
tre biroul vamal.
23. Mărfurile trecute în proprietatea statului sînt luate la evi-
denţă de biroul vamal şi se transmit pentru a fi gestionate de că-
tre organele competente în conformitate cu legislaţia în vigoare.
Evidenţa mărfurilor se ţine în baza actului de predare-pri-
mire a mărfurilor şi a exemplarului 1/6 al declaraţiei vamale,
conform căruia mărfurile au fost vămuite în destinaţia vama-
lă “abandon în favoarea statului”, precum şi actului de preda-
re-primire întocmit între biroul vamal şi organul competent (in-
spectoratul fiscal).
Actele de evidenţă se păstrează timp de 5 ani.
24. Organele vamale întreprind măsuri de asigurare a in-
tegrităţii mărfurilor plasate în destinaţia vamală “abandon în
favoarea statului” pînă la predarea acestora către organele
competente de gestiunea proprietăţii de stat.
25. Persoana care a ales destinaţia vamală “abandon în fa-
voarea statului” asigură prezentarea mărfurilor în locul stabilit
de autorităţile vamale, pe cont propriu.
26. În cadrul destinaţiei vamale “abandon în favoarea statu-
lui”, valoarea în vamă se stabileşte conform prevederilor Legii
cu privire la tariful vamal şi altor acte normative.
27. Transportarea mărfurilor care urmează să fie plasate în
destinaţia vamală “abandon în favoarea statului” se efectuea-
ză sub supravegherea vamală.
25
 Legislația

Biroul vamal ______________________

dlui ____________________________
din partea ________________________

CERERE
de plasare a mărfurilor în destinaţia vamală “abandon în favoarea statului”

Solicit plasarea mărfurilor ____________________________________________________ în destinaţia vamală

(denumirea, volumul, valoarea)
“abandon în favoarea statului”.
Mărfurile se află _________________________________________________________________________.
(se indică locul)
Motivele plasării mărfurilor în destinaţia vamală “abandon în favoarea statului” sînt următoarele:
_____________________________________________________________________________________.

Mă oblig să achit toate cheltuielile de transportare, păstrare, transbordare şi pentru alte operaţiuni cu mărfurile
plasate în destinaţia vamală “abandon în favoarea statului” pînă la transferul lor în proprietatea statului.
Mărfurile îmi aparţin cu titlu de _______________________________________________________________.

“____”__________________200__ Semnătura:______________

MODUL
de întocmire a actului de predare-primire a mărfurilor plasate
în destinaţia vamală “abandon în favoarea statului”
1. După finalizarea inventarierii mărfurilor declarate în desti- 2. Actul de predare-primire a mărfurilor se întocmeşte în
naţia vamală “abandon în favoarea statului” şi în baza listelor de două exemplare şi se distribuie după cum urmează:
inventariere se întocmeşte un act de predare-primire a mărfurilor. - primul exemplar se anexează la exemplarul 1/6 al decla-
Actul de predare-primire a mărfurilor se vizează de către raţiei vamale în conformitate cu care mărfurile au fost plasate
colaboratorul biroului vamal care a efectuat vămuirea mărfuri- în destinaţia vamală “abandon în favoarea statului” şi se păs-
lor, persoana care a renunţat la mărfuri în folosul statului sau trează la biroul vamal;
persoana împuternicită, precum şi de persoana responsabilă - al doilea exemplar se transmite persoanei care a renunţat
care a recepţionat aceste mărfuri spre păstrare. la mărfuri în folosul statului sau persoanei împuternicite.
Actul de predare-primire a mărfurilor este aprobat de şeful
biroului sau postului vamal care efectuează vămuirea în con-
formitate cu destinaţia vamală “abandon în favoarea statului”.
ACT
de predare – primire a mărfurilor plasate în destinaţia vamală
”abandon în favoarea statului”

Biroul vamal ____________________________________________________________________________

(denumirea)

Prin prezentul, întocmit la “___”____________200__, confirmăm că ____________________________________

_____________________________________________________________________________________
(numele de familie şi prenumele sau denumirea întreprinderii)

a transmis biroului vamal ______________________ pentru plasare în destinaţia vamală abandon în favoarea statului
următoarele mărfuri, conform declaraţiei vamale nr._____________________ din “___”____________200__.

Nr. d/o Denumirea mărfurilor Volumul Unitatea de măsură Valoarea în vamă Note
1.
2.
3.
4.

A predat __________________________ __________________________________
(funcţia, numele de familie şi prenumele) (semnătura autentificată prin ştampilă)
A preluat __________________________ __________________________________
(funcţia, numele de familie şi prenumele) (semnătura autentificată prin ştampilă)

Predarea – primirea mărfurilor este autorizată de ________________________________________________

(funcţia, numele de familie şi prenumele, semnătura autentificată prin ştampila colaboratorului vamal)
în prezenţa ___________________________ ______________________
(funcţia, numele de familie şi prenumele) (semnătura)

26
 Legislația

ANEXA 4

Ordinul Serviciului Vamal nr. 545-O

19 decembrie 2012

Cu privire la optimizarea activităţii în domeniul protecţiei proprietăţii intelectuale

şi a monitorizării reţinerilor efectuate de produse susceptibile a aduce atingere
drepturilor de proprietate intelectuală
În legătură cu optimizarea activităţii în domeniul protecţiei
proprietăţii intelectuale, precum şi în temeiul prevederilor art.
12, 301-308 al Codului Vamal al Republicii Moldova, precum şi
a pct. 8 al Regulamentului Serviciului Vamal, aprobat prin Ho-
tărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 4 din 02.01.2007, -
ORDON :
1. Şefii birourilor vamale, cu coordonarea în prealabil a Sec-
ţiei protecţia proprietăţii intelectuale, vor asigura efectuarea
în conformitate cu prevederile art. 302 şi 304 ale CV al RM a
reţinerilor de produse susceptibile de a aduce atingere unui
drept de proprietate intelectuale şi suspendarea operaţiunilor
de vămuire, notificînd titularul de drept, declarantul/destinata-
rul mărfurilor şi Secţia protecţia proprietăţii intelectuale, Di-
recţia control al încasării obligaţiei vamale şi asistenţă juridică
conform modelelor din Anexa nr. 1A, 1B, 1C.
2. Raportul (Anexa nr. 1A) referitor la reţinerea produselor
susceptibile a aduce atingere unui drept de proprietate inte-
lectuală va fi remis timp de 24 de ore din momentul reţinerii
către Secţia protecţia proprietăţii intelectuale, Direcţia control
al încasării obligaţiei vamale şi asistenţă juridică, cu anexarea
a următoarelor acte:
• copia declaraţiei vamale iniţiale;
• copiile documentelor aferente mărfurilor reţinute (contrac-
tul de vînzare cumpărare, factura, scrisoarea de trăsura/ co-
nosamentul/ air bill, packing list, etc.);
• copia actului de control fizic;
• copia procesului verbal de reţinere a mărfurilor.
3. Şefii birourilor vamale în urma primirii notificării de la titu-
larul de drept/ reprezentantul titularului de drept că produsele
reţinute sunt contrafăcute, vor asigura depozitarea mărfurilor
contrafăcute pînă la realizarea măsurilor stipulate în art. 305
al CV al RM şi transmiterea materialelor pe caz după compe-
tenţă Secţiilor de contracarare a fraudelor vamale în vederea
remiterii spre examinare conform competenţei către MAI al
RM sau Procuraturii pentru atragere la răspundere contraven-
ţională şi/sau penală. Copia actului de transmitere a cazurilor
menţionate mai sus către MAI al RM şi Procuratură se remite
în adresa Secţiei protecţia proprietăţii intelectuale.
4. Şefii Birourilor vamale vor reactualiza la necesitate lista
persoanelor desemnate din cadrul posturilor vamale din sub-
ordine responsabile de supravegherea activităţilor în domeniul
protecţiei drepturilor de proprietate intelectuală. Lista reactua-
lizată a persoanelor desemnate urmează a fi transmisă pînă
la data de 24 decembrie curent Secţiei protecţia proprietăţii
intelectuale, Direcţia control al încasării obligaţiei vamale şi
asistenţă juridică.
5. Prezentul Ordin de adus la cunoştinţă tuturor colaboratorilor vamali.
6. Controlul asupra executării prezentului Ordin se pune în
sarcina Direcţiei control al încasării obligaţiei vamale şi asis-
tenţa juridică (A. Morărescu).
7. Prezentul Ordin intră în vigoare la data semnării.
Anexă: 3 file.
Director general Tudor BALIŢCHI

Anexa Nr. 1A
la Ordinul nr. ____din_____________

RAPORT

In conformitate cu prevederile art. 302 alin. (1) şi/ sau art. 304 ale Codului Vamal al RM, Vă informăm asupra măsurii de reţi-
nere a mărfurilor susceptibile a aduce atingere drepturilor de proprietate intelectuala şi/sau suspendarii operaţiunii de vămuire
în baza:
- Dispoziţiei SV nr. ___ din _________ cu privire la aplicarea de măsuri la frontieră în vederea protecţiei proprietăţii inte-
lectuale;
- Aplicarea acţiunii ex-oficiu.

Anexam copii ale următoarelor documente:

• copia declaraţiei vamale iniţiale;
• copiile documentelor aferente mărfurilor reţinute (contractul de vînzare cumpărare, factura, scrisoarea de trăsura/ conosa-
mentul/ air bill, packing list, etc.);
• copia actului de control fizic;
• copia procesului verbal de reţinere a mărfurilor.

Şef Birou Vamal ………………………………………

27
 Legislația

Anexa Nr. 1B
la Ordinul nr. ____din_____________

NOTIFICARE
Către titularul dreptului

În conformitate cu:
- art. 302 al Codului Vamal al Republicii Moldova şi /sau
- art. 304 al Codului Vamal al Republicii Moldova şi în baza Dispoziţiei Serviciului Vamal al Republicii Moldova nr. ___
din _________ cu privire la aplicarea de măsuri la frontieră în vederea protecţiei proprietăţii intelectuale, organul vamal reţi-
ne mărfurile susceptibile să aducă atingere drepturilor de proprietate intelectuală şi/sau suspendarea operaţiunii de vămuire.
Mărfurile suspectate că aduc atingere unui drept de proprietate intelectuală au fost reţinute în data de ............. la Postul Va-
mal .................... , Biroul Vamal ……………..
Prezenta decizie se refera la:
• tipul / categoria mărfii;
• cantitatea;
• tiplul dreptului protejat.
În termenele prevazute la art. 304 al al Codului Vamal al Republicii Moldova veţi informa în scris organele vamale dacă măr-
furile reţinute aduc sau nu aduc atingere drepturilor de proprietate intelectuală.
Va informam că dacă nu veti da curs prezentei notificări în termenul prevazut de art. 304 al Codului Vamal al Republicii Mol-
dova, pentru mărfurile în cauză se va ridica măsura reţinerii şi se va acorda liberul de vamă.
În conformitate cu art. 305 al Codului Vamal al Republicii Moldova, cheltuielile legate de depozitarea, manipularea şi păstra-
rea mărfurilor sub supaveghere vamală, precum şi cheltuielile cu distrugerea mărfurilor sau alte cheltuieli similare sînt în sarci-
na titularului dreptului.

Şef Birou Vamal ………………………………………

Anexa Nr. 1C
a Ordinul nr. ____din_____________

NOTIFICARE
Către declarantul/deţinătorul/destinatarul mărfurilor

În conformitate cu:
- art.302 al Codului Vamal al Republicii Moldova, şi/ sau
-art.304 al Codului Vamal al Republicii Moldova şi în baza Dispoziţiei Serviciului Vamal al Republicii Moldova nr. .....
din ......., organul vamal reţine mărfurile susceptibile să aducă atingere drepturilor de proprietate intelectuală şi/sau
suspendarea operaţiunii de vămuire.
Mărfurile suspectate că aduc atingere unui drept de proprietate intelectuală au fost reţinute în data de ...........
la Biroul Vamal ………….Postul Vamal ........... .
Prezenta decizie se refera la:
• tipul / categoria mărfii;
• cantitatea;
• dreptul protejat.
În conformitate cu art. 304 alin. (2) lit. b) al Codului Vamal al Republicii Moldova, dacă titularul dreptului ne informează în scris
că mărfurile reţinute în conformitate cu Procesul-verbal de reţinere a mărfurilor nr…… din..........îi încalcă drepturile de proprie-
tate intelectuală, puteţi prezenta organelor vamale acordul scris că abandonaţi aceste mărfuri în vederea distrugerii.
Dacă veţi prezenta la Serviciul Vamal şi/sau la Biroul Vamal o opoziţie expresă, în scris, cu privire la reţinerea mărfurilor sus-
ceptibile să aducă atingere drepturilor de proprietate intelectuală şi/sau suspendarea operaţiunii de vămuire, instanţa de jude-
cată va stabili dacă sînt încălcate drepturile de proprietate intelectuală ale titularului.

Şef Birou Vamal ………………………………………

28

Regulamentului privind intervenţia organelor vamale împotriva mărfurilor suspectate de a adu-
ce atingere drepturilor de proprietate intelectuală, precum şi măsurile care trebuie aplicate măr-
furilor care aduc atingere anumitor drepturi de proprietate intelectuală
I. DISPOZIŢII GENERALE
1. Prezentul Regulament stabileşte condiţiile de intervenţie
a organelor vamale atunci când există suspiciuni că mărfurile
sunt pasibile de a aduce atingere drepturilor de proprietate in-
telectuală în următoarele situaţii:
a) sunt introduse sau scoase de pe teritoriul vamal al
Republicii Moldova;
b) sunt declarate organelor vamale în scopul plasării lor sub
un regim vamal definitiv sau suspensiv;
c) se află sub supraveghere vamală în orice alte situaţii;
d) nu au fost declarate la intrarea sau la ieşirea din ţară şi
sunt descoperite de organele vamale în timpul efectuării con-
troalelor vamale;
e) au intrat în proprietatea statului prin confiscare sau prin
abandon în favoarea statului. Serviciul Vamal de către titularul dreptului de proprietate inte-
2. Prezentul Regulament reglementează, de aseme-
nea, măsurile care trebuie luate de către organele vamale
atunci când se stabileşte că mărfurile menţionate la pct.1
al prezentului Regulament aduc atingere drepturilor de
proprietate intelectuală.
3. Prezentul Regulament nu se aplică mărfurilor pe care a
fost aplicată o marcă comercială cu consimţământul titularu-
lui mărcii în cauză sau mărfurilor pe care apare o denumire de
origine protejată sau o indicaţie geografică protejată, sau care
sunt protejate de un brevet sau de un certificat suplimentar de
protecţie, de un drept de autor sau de un drept conex, de un
drept privind un desen, sau un model, sau de un drept asupra
unui soi de plante şi care au fost fabricate cu consimţământul
titularului, dar care se află, fără consimţământul acestuia din
urmă, într-una dintre situaţiile prevăzute la pct.1 al prezentului
Regulament.
4. Prezentul Regulament nu se aplică nici mărfurilor care au
fost fabricate sau sunt protejate de un alt drept de proprietate
intelectuală menţionat la art. 301 alin. (2) Cod Vamal, în alte
condiţii decât cele convenite cu titularul drepturilor în cauză.
5. În cazurile în care în bagajele personale ale călătorilor se
găsesc mărfuri fără caracter comercial care se încadrează în
limitele scutirii de drepturi vamale şi nici un indiciu material nu
sugerează că mărfurile în cauză fac parte din traficul comerci-
al, mărfurile în cauză sunt excluse din domeniul de aplicare a
prezentului Regulament.
II. CEREREA DE INTERVENŢIE A ORGANULUI VAMAL
Secţiunea 1
Măsuri prealabile depunerii unei cereri de intervenţie
a organului vamal
6. Organele vamale în cursul unei intervenţii într-una dintre
situaţiile prevăzute la pct.1 al prezentului Regulament, în ca-
zul în care nu este depusă cerere de intervenție sau pînă la
accepatarea acesteia, dacă există motive suficiente pentru a
bănui că este vorba de mărfuri care aduc atingere unui drept
de proprietate intelectuală, pot suspenda acordarea liberului
de vamă pentru mărfurile în cauză sau pot proceda la reţine-
rea acestora pe un termen de 3 zile lucrătoare, pentru a putea
notifica titularul de drept. Termenul de 3 zile începe să curgă
de la data primirii notificării de către titularul de drept. Toate
cheltuielile aferente suspendării operațiunilor de vămuire și/
Legislația
ANEXA 5
Proiect
sau reținerii mărfurilor menționate la pct.1 al prezentului Re-
gulament, în cadrul măsurilor prealabile depunerii cererii de
intervenție a organului vamal sînt suportate de către declarant
pîna la accepatrea cererii de intervenție a organelor vamale.
7. Organul vamal are dreptul să solicite titularului înainte de
a-l informa asupra existenţei unei eventuale încălcări, furniza-
rea informaţiilor de care ar putea avea nevoie pentru a-şi con-
firma suspiciunile, fără a divulga alte informaţii decât cele pri-
vind numărul real sau presupus de obiecte şi natura acestora.
Secţiunea a 2-a
Depunerea şi examinarea cererii de intervenţie a orga-
nului vamal
8. Cererea de intervenţie a organelor vamale se depune la
lectuală, precum şi de organismele de gestiune colectivă în
domeniul drepturilor de autor sau al drepturilor conexe, de gru-
purile ori de asociaţiile care au o denumire de origine protejată
sau o indicaţie geografică protejată.
9. Cererea de intervenţie a organelor vamale se completează
în două exemplare, conform modelului stabilit de Serviciul Va-
mal, un exemplar pentru Serviciul Vamal, marcat cu cifra "1", si
cel de-al doilea exemplar pentru depunător, marcat cu cifra "2".
10. Cererea de intervenție a organelor vamale se comple-
tează prin dactilografiere sau de mână, cu majuscule, lizibil,
fără a conţine greşeli sau ştersături, conform Instrucţiunilor de
completare aprobate de Serviciul Vamal.
11. Documentele anexate la cererea de intervenţie se depun
în limba de stat și fac parte integrantă din aceasta.
12. Cererea de intervenţie şi documentele anexate cererii
trebuie să conțină în original semnătura şi, după caz, ştampila
titularului de drept.
13. Dacă cererea de intervenţie a organelor vamale este de-
pusă de către titularul unui drept de proprietate intelectuală,
dovadă prevăzută la art. 3021 alin. (4) lit. b) din Codul Vamal al
Republicii Moldova este:
1) în cazul drepturilor de proprietate intelectuala pentru care
s-a acordat un titlu de protecţie, copia titlului de protecţie;
2) în cazul drepturilor de autor şi al drepturilor conexe care
nu se înregistrează, orice dovadă a calităţii de autor.
14. Dacă solicitantul cererii de intervenţie este orice altă
persoană autorizată să utilizeze unul dintre drepturile prevă-
zute la art. 1 alin. (49) Cod Vamal, acesta va depune la Ser-
viciul Vamal copia autentificată în original a documentului în
conformitate cu legislația în vigoare, care atestă că este auto-
rizat să utilizeze dreptul de proprietate intelectuală în cauză.
15. Dacă persoana care depune cererea de intervenţie este
un reprezentant al titularului de drept sau al persoanei autori-
zate să utilizeze unul dintre drepturile prevăzute la art. 1 alin.
(49) Cod Vamal, acesta va depune la Serviciul Vamal copia
autentificată în original a documentului legalizat în conformi-
tate cu legislaţia in vigoare și acordurile internaționale la care
Republica Moldova este parte, care face dovada calităţii lui de
reprezentant în faţa organelor vamale.
16. Declaraţia prevăzută la art. 3021 alin. (4) lit. a) Cod Va-
mal se semnează de către titularul de drept sau persoana au-
torizată, conform modelului prevăzut în Anexa nr. 1 la prezen-
tul Regulament.
29
 Legislația
17. Titularul are dreptul să depună la Serviciul Vamal o ce-
rere scrisă prin care solicită intervenţia organului vamal atunci
cînd există mărfuri care se află într-una dintre situaţiile menţi-
onate la art. 301 alin. (1) Cod Vamal.
18. Serviciul Vamal este în drept să solicite precizări specifi-
ce tipului de drept de proprietate intelectuală pentru care a fost
depusă cererea de intervenţie, precum şi informaţii referitoare
la locul de fabricaţie sau de producţie, reţeaua de distribuţie
ori numele licenţiaţilor, consimţămîntului producătorilor sau a
titularilor de drept a mărcii de peste hotare de a li se promova
marfa cu acest brand pe teritoriul Republicii Moldova exclu-
siv de către titularul de drepturi asupra mărcii şi alte informaţii
specifice dreptului de proprietate intelectuală.
19. Titularul dreptului cu cel puţin 30 de zile înainte de expirarea
perioadei de intervenție, este în drept să depună o cerere scrisă la
Serviciul Vamal, prin care să solicite prelungirea acesteia.
20. Cererea trebuie să cuprindă datele de identificare a titu-
larului dreptului şi ale cererii de intervenţie pentru care se so-
licită prelungirea, menţiuni, dacă este cazul, privind modifica-
rea informaţiilor cuprinse în cererea de intervenţie, precum şi
semnătura şi ştampila, după caz.
21. La cererea de prelungire a perioadei de intervenție se
anexează documentele prevăzute la art. 3021 alin. (4) Cod Va-
mal, numai dacă au intervenit modificări faţă de documentele
anexate la cererea de intervenţie.
22. Titularul de drept este obligat în termen de 15 zile să in-
formeze Serviciul Vamal despre modificările apărute.
Secţiunea a 3-a
Acceptarea cererii de intervenţie
23. Dacă cererea de intervenţie este acceptată, Serviciul
Vamal stabileşte perioada în decursul căreia organele vamale
trebuie să intervină. Perioada în cauză nu poate depăşi un an.
24. Titularul informează Serviciul Vamal în cazul în care
dreptul său nu mai este valabil înregistrat sau expiră.
25. Decizia de acceptare a cererii de intervenţie a titularului
este comunicată imediat birourilor vamale în baza unei dispo-
ziţii emise de Serviciul Vamal cu privire la aplicarea de măsuri
la frontieră în vederea protecţiei proprietăţii intelectuale.
III. CONDIȚII ÎN CARE SE FACE INTERVENȚIA
ORGANULUI VAMAL
26. În baza cererii de intervenție, organul vamal este în
drept să suspende operațiunea de vămuire și/sau să rețină
pe un termen de 10 zile lucrătoare mărfurile susceptibile de a
aduce atingere unui drept de proprietate intelectuală, acestea
fiind plasate în regim de antrepozit vamal din contul și pe sea-
ma declarantului.
27. Organul vamal în urma emiterii deciziei de reținere a
mărfurilor susceptibile de a aduce atingere unui drept de pro-
prietate intelectuală, sau suspendării operațiunii de vămuire,
notifică titularul de drept conform modelului prevăzut în Anexa
nr.3 la prezentul Regulament și declarantul/destinatarul măr-
furilor conform modelului prevăzut în Anexa nr.4 la prezentul
Regulament.
28. Dacă organul vamal suspendă operaţiunea de vămuire
şi/sau reţine mărfurile în condiţiile prevăzute la art. 302 Cod
Vamal şi o cerere de intervenţie este acceptată înainte de ex-
pirarea termenului de 3 zile lucrătoare, termenul de 10 zile lu-
crătoare prevăzut la art. 304 alin. (2) lit. a) și alin. (7) Cod Va-
mal curge din ziua următoare celei în care cererea de inter-
venţie a fost acceptată.
29. La calculul numărului zilelor lucrătoare prevăzute la art.
302 şi 304 Cod Vamal nu se include ziua în care a fost primi-
tă notificarea.
30
30. Reţinerea mărfurilor susceptibile a aduce atingere unui
drept de proprietate intelectuală şi/sau suspendarea operaţiu-
nii de vămuire se fac/se face în baza actului de control fizic al
bunurilor şi se păstrează sub supraveghere vamală conform
prevederilor legale.
31. Dacă o declaraţie vamală se referă atît la mărfuri sus-
ceptibile a aduce atingere unui drept de proprietate intelectu-
ala, cît şi la mărfuri care nu se află în această situaţie, se vor
întreprinde următoarele:
1) organul vamal invalidează declaraţia vamală depusă iniţial;
2) pentru mărfurile care nu sunt susceptibile de a încălca un
drept de proprietate intelectuală, declarantul depune o decla-
raţie vamala modificată;
3) pentru mărfurile care sunt susceptibile de a încălca un
drept de proprietate intelectuală, declarantul depune o decla-
raţie vamală de antrepozit vamal sau declarație sumară pentru
plasarea acestora în depozit provizoriu, pe cheltuiala acestu-
ia.Din momentul în care organul vamal primește notificarea că
produsele reţinute sînt contrafăcute, toate cheltuielile aferente
depozitării mărfurilor sînt suportate de către titularul de drept.
32. Biroul vamal informează imediat, în scris, Serviciul Va-
mal, conform modelului prevăzut în Anexa nr. 2 a prezentului
Regulament, şi transmite copii ale documentelor pe care le
deţine în legătura cu mărfurile reţinute.
33. Biroul vamal notifică imediat titularul de drept şi de-
clarantul/ deţinătorul/ destinatarul mărfurilor despre mă-
sura luată de către postul vamal, potrivit modelelor pre-
văzute în Anexele nr. 3 şi 4 la prezentul Regulament,
înştiințîndu-i asupra cantităţii efective sau estimate şi na-
turii mărfurilor susceptibile a aduce atingere drepturilor
de proprietate intelectuală.
34. Corespondenţa prevăzută în capitolul XII Cod Vamal,
referitoare la fiecare reţinere şi/ sau suspendare a operaţiunii
de vămuire, se transmite de către titularul de drept în adresa
Serviciului Vamal și/sau biroului vamal de la care a primit noti-
ficarea, cu excepţia cererii de intervenţie.
35. Acordul prevăzut la art. 304 alin. (2) lit. b) Cod Vamal se
transmite imediat către biroul vamal și către Serviciul Vamal.
36. Copia contestării scrise depuse de către declarantul/
destinatarul/ deţinătorul mărfurilor la biroul vamal, precum şi
copia acţiunii în judecată depuse de către titularul de drept sînt
transmise biroului vamal care a reţinut mărfurile şi/ sau a sus-
pendat operaţiunea de vămuire.
37. Biroul vamal informează imediat Serviciul Vamal asupra
stadiului reţinerii şi/ sau suspendării operaţiunii de vămuire a
mărfurilor susceptibile a aduce atingere unui drept de propri-
etate intelectuală.
38. În cazul în care, în termen de 10 zile lucrătoare de la
data primirii notificării de suspendare a acordării liberului de
vamă sau de reţinere, biroul vamal menţionat nu este informat
că, în conformitate cu art. 304 Cod Vamal a fost iniţiată o pro-
cedură prin care să se stabilească dacă a avut loc o încălca-
re a unui drept de proprietate intelectuală în conformitate cu
legislația în vigoare, sau nu a primit acordul titularului, după
caz, se acordă liberul de vamă sau, după caz, se suspendă
măsura de reţinere, sub rezerva îndeplinirii tuturor formalităţi-
lor vamale. În cazuri întemeiate, termenul poate fi prelungit cu
cel mult 10 zile lucrătoare.
39. În cazul mărfurilor aflate în situaţia prevăzuta la art. 301
alin. (1) lit. d) Cod Vamal, Serviciul Vamal aplică măsurile le-
gale cu privire la nedeclararea mărfurilor la intrarea sau la ie-
şirea din ţară.
40. În cazul mărfurilor prevăzute la art. 301 lit. e) Cod Va-
mal, care au intrat în proprietatea de stat prin confiscare sau
abandon în favoarea statului, inclusiv prin expirarea termene-
lor de păstrare în conformitate cu reglementările vamale, or-
ganul vamal notifică numai titularul de dreptul, conform Anexei
nr. 3 la prezentul Regulament.

41. Dacă există o cerere de intervenţie acceptată şi dacă
titularul de drept informează în scris biroul vamal, în termen
de 10 zile lucrătoare, că mărfurile care fac obiectul notificării
aduc atingere unui drept de proprietate intelectuală, acestea
vor avea destinaţia prevăzută la art. 305 alin. (2) Cod Vamal.
42. Biroul vamal oferă solicitantului şi persoanelor implicate
într-una dintre situaţiile prevăzute la articolul 301 alin. (1) Cod Va-
mal posibilitatea de a inspecta mărfurile pentru care a fost sus-
pendată acordarea liberului de vamă sau care au fost reţinute;
43. La examinarea mărfurilor, biroul vamal poate preleva
probe şi cu respectarea normelor în vigoare, la cererea expre-
să a titularului de drept, le poate înmîna sau transmite aces-
tuia din urmă exclusiv pentru a fi analizate şi pentru a faci-
lita continuarea procedurii. În cazul cînd circumstanţele per-
mit acest lucru şi, după caz, probele trebuie restituite imediat
după finalizarea analizei tehnice şi, în cazul în care este po-
sibil, înainte de acordarea liberului de vamă sau de anularea
măsurii de reţinere a mărfurilor;
44. Prelevarea de eşantioane se efectuează în condiţiile
prevăzute de reglementările vamale;
45. Eşantioanele prelevate de organul vamal conform art.
304 alin. (2) lit.c) Cod Vamal sînt păstrate de biroul vamal o
perioadă de un an.
46. La expirarea termenului prevăzut la pct.48 eşantioanele
vor avea destinaţia prevăzută la art. 305 alin. (2) Cod Vamal.
47. Cu acordul scris al titularului de drept, eşantioanele pre-
văzute la art. 305 alin. (2) Cod Vamal pot fi utilizate de Servi-
ciul Vamal ca material de instruire a colaboratorilor vamali și
sau plasarea lor în Muzeul produselor contrafăcute amplasat
în cadrul Centrului de instruire.
IV. DISPOZIŢII APLICABILE MĂRFURILOR RECU-
NOSCUTE CA MĂRFURI CARE ADUC ATINGERE UNUI
DREPT DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
48. Mărfurile recunoscute ca mărfuri care aduc atingere
unui drept de proprietate intelectuală nu pot fi:
a) introduse pe teritoriul vamal al RM;
b) puse în liberă circulaţie;
c) scoase de pe teritoriul vamal al RM;
d) exportate;
e) reexportate;
f) plasate sub un regim vamal suspensiv, exclusiv antrepozitul vamal;
g) plasate în zonă economică liberă;
h) plasate într-un magazin duty-free.
49. Mărfurile recunoscute ca mărfuri care aduc atingere
unui drept de proprietate intelectuală vor avea destinaţia pre-
văzută la art. 305 alin. (2) Cod Vamal.
50. Aplicarea măsurilor prevăzute la pct.55 nu exclude valorifica-
rea de către titular a drepturilor sale pe cale judiciară, în condiţiile legii.
51. Titularul de drept din momentul în care constată că măr-
furile reținute de organele vamale îi aduc atingere dreptului de
proprietate intelectuală, în termen de 3 zile lucrătoare urmea-
ză să plaseze acestea în antrepozit vamal și în decurs de 3
luni calendaristice trebuie să distrugă mărfurile dovedite că
aduc atingere unui drept de proprietate intelectuală. Distruge-
rea se face conform prevederilor art. 100 Cod Vamal, sub res-
ponsabilitatea şi cheltuiala titularului de drept. În cazul neres-
pectării termenelor indicate, organele vamale acordă liberul
de vamă mărfurilor în cauză și este în drept să anuleze deci-
zia de acceptare a cererii de intervenție, precum și să nu mai
acționeze la alte solicitări ale titularului de drepturi în cauză.
52. Titularul de drept care a solicitat destinaţia vamală “dis-
trugere” a mărfurilor poartă răspundere pentru:
1) legalitatea cererii depuse pentru acordarea destinaţiei date;
2) angajamentele asumate faţă de terţi la anunţarea desti-
naţiei date;
3) organizarea procesului de distrugere a mărfurilor.
Legislația
53. Responsabilitatea pentru respectarea regulilor de uti-
lizare şi dispunere de mărfurile plasate în destinaţia vamală
“distrugere” o poartă solicitantul destinaţiei respective.
54. Organul vamal este în drept să refuze plasarea mărfuri-
lor în destinaţia vamală “distrugere” în cazul în care:
1) distrugerea comportă cheltuieli din partea statului;
2) organul vamal nu are posibilitate să controleze dacă măr-
furile au fost realmente distruse;
3) distrugerea lor poate cauza prejudiciuoamenilor și mediu-
lui înconjurător.
55. Pentru a beneficia de destinaţia vamală “distrugere”, ti-
tularul de drept depune în adresa Serviciului Vamal o cerere
în formă liberă.
56. Cererea trebuie să conţină următoarele date: rechizitele
declarantului (adresa juridică, codul IDNO, datele de contact),
cantitatea, valoarea, indici calitativi, poziţia tarifară, motivele so-
licitării destinaţiei respective, metoda de distrugere a mărfurilor.
57. La cerere se anexează copiile autentificate prin ştampila
solicitantului, a următoarelor acte:
1) documentele de însoţire a mărfurilor (scrisorile de trăsu-
ră, conosamentele, facturile etc.);
2) actele ce confirmă natura contrafăcuta a a mărfurilor de-
clarate distrugerii;
3) contractul de prestare a serviciilor încheiat cu persoana la
care se va realiza distrugerea nemijlocită a mărfurilor, după caz;
4) alte acte care justifică utilizarea destinaţiei vamale
“distrugere”.
58. Distrugerea mărfurilor contrafăcute se efectuează cu
condiţia îndeplinirii stricte a prevederilor legislaţiei Republicii
Moldova cu privire la ocrotirea mediului înconjurător.
Responsabilitatea pentru respectarea prevederilor legis-
laţiei naţionale cu privire la ocrotirea mediului înconjurător o
poartă solicitantul care plasează mărfurile în destinaţia vama-
lă “distrugere”.
În cazul în care există suspiciuni că distrugerea mărfurilor
ar putea cauza prejudicii mediului înconjurător, solicitantul va
prezenta încheierea organelor competente conform legislaţiei
naţionale în vigoare, privind metoda de distrugere a mărfuri-
lor respective.
59. Distrugerea se poate efectua prin următoarele metode:
termice, chimice, mecanice sau prin alte procedee care pot fi
utilizate concomitent sau succesiv.
În dependenţă de metoda aplicată în urma distrugerii se
pot forma deşeuri utilizabile, precum şi deşeuri inutiliza-
bile. Deşeurile utilizabile se vor vămui în conformitate cu
legislația în vigoare.
60. Deşeurile inutilizabile nu se înscriu în Actul de distruge-
re a mărfurilor (anexa nr.5 la prezentul Regulament) ca deşe-
uri obţinute în urma utilizării destinaţiei vamale “distruge” şi nu
se supun vămuirii.
61. Declaraţia vamală referitoare la deşeuri utilizabile tre-
buie să fie completată timp de 3 zile din data întocmirii Ac-
tului de distrugere a mărfurilor. În caz dacă distrugerea are
loc prin mai multe etape, termenul de depunere a declaraţiei
vamale se va calcula din data întocmirii ultimului Act de dis-
trugere a mărfurilor.
62. Mărfurile recunoscute ca mărfuri care aduc atingere
unui drept de proprietate intelectuală pot fi abandonate în fa-
voarea statului în dependență de natura lor.
63. Biroul vamal va transmite Serviciului Vamal copiile pro-
ceselor-verbale de distrugere a mărfurilor sau de predare a
acestora cu titlu gratuit.
VICEMINISTRU Victor BARBĂNEAGRĂ
31
 Legislația

Anexa nr.1
La Regulamentul privind intervenţia organelor vamale
împotriva mărfurilor suspectate de a aduce atingere
drepturilor de proprietate intelectuală,
precum şi măsurile care trebuie aplicate mărfurilor
care aduc atingere anumitor drepturi de proprietate intelectuală

DECLARAŢIE
în conformitate cu prevederile art. 3021 din Codul vamal

Subscrisul ________________________________ cu domiciliul/sediul în

______________________________________, titularul dreptului de proprietate intelectuală,
în sensul articolului 1 p.49 din Codul vamal, conform documentelor probatorii anexate
la cererea de intervenţie, prin prezenta confirm că:

- în conformitate cu articolul art. 3021 alin (4) lit. a) din Codul vamal îmi asum r
esponsabilitate faţă de persoanele implicate în situaţia prevăzută la articolul 301
din Codul vamal în cazul în care procedura iniţiată în conformitate cu capitolul XII
din Codul vamal nu îşi urmează cursul din cauza unei acţiuni sau a unei omisiuni
din partea mea sau în cazul în care instanţa stabileşte că mărfurile în cauză nu aduc
atingere unui drept de proprietate intelectuală;

- mă angajez să achit toate cheltuielile ocazionate de depozitarea, manipularea şi păstrarea

mărfurilor sub supraveghere vamală, precum şi cheltuielile de distrugere sau alte cheltuieli
aferente sau similare în conformitate cu prevederile capitolului XII din Codul vamal;

- mă angajez, în termen de trei luni calendaristice din momentul calificării ca mărfuri

contrafăcute, să distrug mărfurile dovedite că aduc atingere unui drept de proprietate intelectuală.

- am luat cunoştinţă de prevederile art. 304 alin. (5) şi alin. (10); art. 307 alin. (1), (2) și (3)
din Codul vamal;

- mă angajez să informez Serviciul Vamal, conform art.304 alin (10), despre încetarea protecţiei
dreptului de proprietate intelectuală, precum şi în cazul altor schimbări aferente şi voi suporta
consecinţele prevăzute de legislația în vigoare.

Data _________________
Numele ________________
Semnătura _____________ 

Anexa nr.2
La Regulamentul privind intervenţia organelor vamale
împotriva mărfurilor suspectate de a aduce atingere
drepturilor de proprietate intelectuală,
precum şi măsurile care trebuie aplicate mărfurilor
care aduc atingere anumitor drepturi de proprietate intelectuală

RAPORT

In conformitate cu prevederile art. 302 alin. (1) şi/ sau art. 304 ale Codului Vamal al RM, Vă informăm asupra măsurii de reţi-
nere a mărfurilor susceptibile a aduce atingere drepturilor de proprietate intelectuala şi/sau suspendarii operaţiunii de vămuire
în baza:
- Dispoziţiei SV nr. ___ din _________ cu privire la aplicarea de măsuri la frontieră în vederea
protecţiei proprietăţii intelectuale;
- Aplicarea acţiunii ex-oficiu.

Anexam copii ale următoarelor documente:

• copia declaraţiei vamale iniţiale;
• copiile documentelor aferente mărfurilor reţinute (contractul de vînzare cumpărare, factura,
scrisoarea de trăsura/ conosamentul/ air bill, packing list, etc.);
• copia actului de control fizic;
• copia procesului verbal de reţinere a mărfurilor.

Şef Birou Vamal ………………………..

32
 Legislația

Anexa nr.3
La Regulamentul privind intervenţia organelor vamale
împotriva mărfurilor suspectate de a aduce atingere
drepturilor de proprietate intelectuală,
precum şi măsurile care trebuie aplicate mărfurilor
care aduc atingere anumitor drepturi de proprietate intelectuală

NOTIFICARE
Către titularul dreptului

În conformitate cu:
- art. 302 al Codului Vamal al Republicii Moldova şi /sau
- art. 304 al Codului Vamal al Republicii Moldova şi în baza Dispoziţiei Serviciului Vamal al Republicii Moldova
nr. ___ din _________ cu privire la aplicarea de măsuri la frontieră în vederea protecţiei proprietăţii intelectuale,
organul vamal reţine mărfurile susceptibile să aducă atingere drepturilor de proprietate intelectuală şi/sau suspen-
darea operaţiunii de vămuire.

Mărfurile suspectate că aduc atingere unui drept de proprietate intelectuală au fost reţinute în data de .............
la Postul Vamal .................... , Biroul Vamal ……………..
Prezenta decizie se refera la:
• tipul / categoria mărfii;
• cantitatea;
• tiplul dreptului protejat.
În termenele prevazute la art. 304 al al Codului Vamal al Republicii Moldova veţi informa în scris organele vamale dacă măr-
furile reţinute aduc sau nu aduc atingere drepturilor de proprietate intelectuală.
Va informam că dacă nu veti da curs prezentei notificări în termenul prevazut de art. 304 al Codului Vamal al Republicii Mol-
dova, pentru mărfurile în cauză se va ridica măsura reţinerii şi se va acorda liberul de vamă.
În conformitate cu art. 305 al Codului Vamal al Republicii Moldova, cheltuielile legate de depozitarea, manipularea şi păstra-
rea mărfurilor sub supaveghere vamală, precum şi cheltuielile cu distrugerea mărfurilor sau alte cheltuieli similare sînt în sarci-
na titularului dreptului.

Şef Birou Vamal ………………………………………

 

Anexa nr.4
La Regulamentul privind intervenţia organelor vamale
împotriva mărfurilor suspectate de a aduce atingere
drepturilor de proprietate intelectuală,
precum şi măsurile care trebuie aplicate mărfurilor
care aduc atingere anumitor drepturi de proprietate intelectuală

NOTIFICARE
Către declarantul/deţinătorul/destinatarul mărfurilor

În conformitate cu:
- art.302 al Codului Vamal al Republicii Moldova, şi/ sau
- art.304 al Codului Vamal al Republicii Moldova şi în baza Dispoziţiei Serviciului Vamal al Republicii Moldova
nr. ..... din ......., organul vamal reţine mărfurile susceptibile să aducă atingere drepturilor de proprietate intelectuală
şi/sau suspendarea operaţiunii de vămuire.

Mărfurile suspectate că aduc atingere unui drept de proprietate intelectuală au fost reţinute în data de ...........
la Biroul Vamal ………….Postul Vamal ........... .
Prezenta decizie se refera la:
• tipul / categoria mărfii;
• cantitatea;
• dreptul protejat.
În conformitate cu art. 304 alin. (2) lit. b) al Codului Vamal al Republicii Moldova, dacă titularul dreptului ne informează în scris
că mărfurile reţinute în conformitate cu Procesul-verbal de reţinere a mărfurilor nr…… din..........îi încalcă drepturile de proprie-
tate intelectuală, puteţi prezenta organelor vamale acordul scris că abandonaţi aceste mărfuri în vederea distrugerii.
Dacă veţi prezenta la Serviciul Vamal şi/sau la Biroul Vamal o opoziţie expresă, în scris, cu privire la reţinerea mărfurilor sus-
ceptibile să aducă atingere drepturilor de proprietate intelectuală şi/sau suspendarea operaţiunii de vămuire, instanţa de jude-
cată va stabili dacă sînt încălcate drepturile de proprietate intelectuală ale titularului.

Şef Birou Vamal ………………………………………

 

33
 Legislația

Anexa nr. 5
La Regulamentul privind intervenţia organelor vamale
împotriva mărfurilor suspectate de a aduce atingere
drepturilor de proprietate intelectuală,
precum şi măsurile care trebuie aplicate mărfurilor
care aduc atingere anumitor drepturi de proprietate intelectuală

ACT
de distrugere a mărfurilor

din_____________ 200__ în baza autorizației nr._________ din_____________________________________

Prin prezentul act se confirmă distrugerea ______________________________________________________

______________________________________________________________________________________

______________________________________________________________________________________

______________________________________________________________________________________
(denumirea , codul, volumul ș.a)
Au fost utilizate următoarele metode de distrugere___________________________________________________

Locul distrugerii___________________________________________________________________________

Declarația vamală nr. _______________________________________________________________________

În urma procesului de distrugere s-au constituit deșeuri________________________________________________

_____________________________________________________________________________________

La distrugere au fost prezenți:

_______________________________ ____________________________
(reprezentantul Serviciului Vamal)

_______________________________ ____________________________
(reprezentantul Serviciului Vamal)

_______________________________ ____________________________

_______________________________ ____________________________

34

European Commission - Taxation and customs union
Customs Blueprints
Pathways to modern customs
Măsurile vamale cu privire la drepturile
proprietăţii intelectuale
1. Scopul
De a defini rolul serviciului vamal în prevenirea şi combate-
rea contrafacerii şi a pirateriei şi astfel de a proteja afacerile
legitime de la concurenţa neloială, de a proteja sănătatea şi
securitatea cetăţenilor, de a preveni furtul de cunoştinţe şi de
a combate riscul de pierdere a locurilor de muncă, a investiţii-
lor, a cercetărilor şi a inovaţiilor.
De a asigura măsuri de protejare vamală a drepturilor asupra
proprietăţii intelectuale prin intermediul controlului la frontieră şi
controlului intern fără a crea impedimente pentru comerţul le-
gitim şi de a asigura pază împotriva abuzului acestor drepturi.
2. Obiective strategice
• Stabilirea unei baze juridice care să definească rolul şi îm-
puternicirile serviciului vamal în asigurarea unor acţiuni efici-
ente în vederea combaterii contrafacerii şi pirateriei şi a încăl-
cării drepturilor asupra proprietăţii intelectuale.
• Asigurarea împuternicirilor şi a instrumentelor necesare
pentru a permite serviciului vamal să monitorizeze şi să între-
prindă măsurile corespunzătoare de răspuns la ultimele ten-
dinţe în domeniul contrafacerii şi a pirateriei.
• Introducerea în legislaţia vamală naţională a procedurilor
simplificate, costurilor de activitate reduse, precum şi a rezo-
luţiilor pentru distrugerea şi reciclarea bunurilor contrafăcute
sau piratate cu birocraţie şi formalităţi minime.
• Stabilirea unui mecanism simplu de cooperare cu deţinăto-
rii drepturilor asupra proprietăţii intelectuale.
• Elaborarea unui mecanism corespunzător de coordonare
şi cooperare între serviciul vamal şi alte organe de drept impli-
cate în protejarea proprietăţii intelectuale.
• Formarea unei structuri centrale pentru proprietatea inte-
lectuală, responsabile de analiza riscului, obţinerea informa-
ţiei, întreţinerea unei baze de date şi instruirea specialiştilor
vamali în domeniu.
• Participarea la activităţile de stabilire a politicilor şi legisla-
ţiei cu privire la protecţia proprietăţii intelectuale la nivel naţio-
nal, regional şi internaţional.
• Stabilirea parteneriatelor între serviciul vamal şi companii,
a relaţiilor cu deţinătorii de drepturi asupra proprietăţii intelec-
tuale şi a măsurilor de cooperare internaţională.
3. Indicatori cheie
Baza juridică
• Baza juridică pentru protejarea proprietăţii intelectuale tre-
buie să fie în concordanţă cu standardele şi acordurile interna-
ţionale (ex.: acordul TRIPs, regulamentele Comisiei Europene).
• Autorităţile vamale pot întreprinde acţiuni împotriva bunu-
rilor suspectate de încălcare drepturilor asupra proprietăţii in-
telectuale sub orice regim vamal (ex.: import, export, tranzit,
re-export, transbordare, depozitare, prelucrare) şi ex officio.
Organizarea
• Va fi instituit un centru de consultanţă operaţională în co-
municare directă (în regim 24/7) în cadrul căruia vor activa lu-
crători de frunte ai serviciului vamal şi specialişti în domeniul
proprietăţii intelectuale sau în alte domenii necesare.
Legislația
ANEXA 6
• Vor fi elaborate şi implementate module de analiză a riscu-
lui specifice pentru controlul bunurilor contrafăcute şi piratate.
• Acest centru va fi responsabil de planificarea departamen-
tală strategică, cooperarea cu agenţiile naţionale, răspândirea
şi primirea informaţiei cu privire la alertele de încălcare a drep-
turilor asupra proprietăţii intelectuale, înnoirea şi completarea
detaliilor de recunoaştere, cooperarea internaţională, crearea
profilurilor, recepţia şi procesarea solicitărilor din partea deţi-
nătorilor de drepturi asupra proprietăţii intelectuale, coopera-
rea interactivă cu deţinătorii de drepturi, arhivarea cazurilor
care implică proprietatea intelectuală, înregistrarea statistică
şi identificarea tendinţelor.
Instruirea
• Va fi organizată o instruire internă sistematică a specialiş-
tilor pentru a asigura un nivel înalt al cunoştinţelor în domeniul
proprietăţii intelectuale.
• Vor fi organizate seminare naţionale/internaţionale împre-
ună cu deţinătorii de drepturi asupra proprietăţii intelectuale
şi organele de drept pentru a spori gradul de conştientizare a
protecţiei proprietăţii intelectuale.
• Vor fi organizate seminare vamale / de afaceri pentru a îmbună-
tăţi cooperarea între diferite autorităţi naţionale şi părţile interesate.
• Vor fi organizate schimburi de specialişti vamali în dome-
niul proprietăţii intelectuale pentru a asigura schimbul de ex-
perienţă, cele mai reuşite practici şi cunoştinţe.
Tehnologiile informaţionale, echipamentul
• Trebuie creată o bază de date pentru proprietatea intelec-
tuală cu scopul de a pune la dispoziţie instrumentele nece-
sare pentru managementul riscului vamal pentru a contribui
la schimbul de informaţie cu privire la riscul contrafacerii, cu
posibilitatea de accesare a listelor de companii, a produselor
cheie şi a informaţiei de contact pe cale electronică, prin Inter-
net sau reţeaua internă. Aceasta va permite schimbul curent
de informaţie între experţi.
• Specialiştilor vamali le va fi pus la dispoziţie echipamentul
necesar (computere, aparate foto/video digitale, dispozitive de
scanare, proiectoare cu raze ultraviolete, microscoape) şi in-
struirea necesară pentru utilizarea acestuia.
Cooperarea internaţională
• Autorităţile vamale vor elabora instrumente practice, pre-
cum ghiduri de management al riscului sau analize (ale date-
lor) statistice şi ale tendinţelor şi prezentate la foruri internaţi-
onale prin acorduri bi- şi multilaterale cu partenerii comerciali.
• Acordurile de cooperare vamală şi acordurile de partene-
riat şi cooperare cu o componentă de ajutor reciproc vor con-
stitui baza juridică pentru schimbul de oficiali şi informaţie afe-
rentă proprietăţii intelectuale (inclusiv instruirea şi schimbul de
experienţă şi cunoştinţe).
• Cooperarea strânsă cu organele de drept internaţionale
cel mai intens implicate, precum Organizaţia Mondială a Vă-
milor, Europolul şi Interpolul, trebuie utilizată atât pentru re-
orientarea în baza tendinţelor internaţionale cât şi pentru a
stimula răspândirea abordării practice în activitatea vamală
la nivel global.
Cooperarea cu agenţii comerciali şi publicul
• Trebuie sporit nivelul de conştientizare a cetăţenilor şi
a comunităţii antreprenoriale în privinţa măsurilor vamale
pentru combaterea mai eficientă a contrafacerii şi protejarea
publicului împotriva ameninţării asupra sănătăţii şi siguran-
ţei, nivelului de angajare, mediului şi societăţii în întregime.
Acest lucru poate fi realizat cu ajutorul campaniilor îndrepta-
te asupra celor mai importante puncte de traversare a fronti-
35
 Legislația
erei (în special aeroporturile internaţionale), mijloacelor de co-
municare în masă (agenţiile de ştiri, Internet), precum şi prin uti-
lizarea prezentărilor în drum, a expoziţiilor în muzeele vamale,
sau diseminarea informaţiei direct către consumatori etc.
• Trebuie înfiinţat un grup de lucru vamal/antreprenorial
în baza memorandumurilor de înţelegere cu cele mai sem-
nificative părţi interesate pentru a crea un cadru pentru un
sistem de protecţie vamală.
• Semnarea unor memorandumuri de înţelegere cu princi-
palii reprezentanţi comerciali, companiile aeriene, companiile
de livrare, transportatorii expres, etc. va încuraja cooperarea şi
va îmbunătăţi controlul printr-un schimb de informaţii mai bun
şi un nivel mai înalt de conştientizare a riscului reprezentat de
traficul bunurilor contrafăcute.
Convenţia de la Paris pentru protecţia proprietăţii industriale din 20 martie 1883
Revizuită la Bruxelles la 14 decembrie 1900, la Washington
la 2 iunie 1911, la Haga la 6 noiembrie 1925, la Londra la 2 iu-
nie 1934, la Lisabona la 31 octombrie 1958 şi la Stockholm la
14 iulie 1967.
ARTICOLUL 1
1) Ţările cărora li se aplică prezenta convenţie sînt constitui-
te în Uniunea pentru protecţia proprietăţii industriale.
2) 1Protecţia proprietăţii industriale are ca obiect brevetele
de invenţie, modelele de utilitate, desenele sau modelele in-
dustriale, mărcile de fabrică sau de comerţ, mărcile de servi-
ciu, numele comercial şi indicaţiile de provenienţă sau denu-
mirile de origine, precum şi reprimarea concurenţei neloiale.
3) Proprietatea industrială se înţelege în sensul cel mai larg
şi se aplică nu numai industriei şi comerţului propriu-zise, ci şi
domeniului industriilor agricole şi extractive şi tuturor produse-
lor fabricate sau naturale, ca de exemplu: vinuri, grăunţe, foi
de tutun, fructe, vite, minereuri, ape minerale, bere, flori, făină.
4) Printre brevetele de invenţie se numără diferitele feluri de
brevete industriale admise de legislaţiile ţărilor uniunii, ca bre-
vete de import, brevete de perfecţionare, brevete şi certificate
adiţionale etc.
ARTICOLUL 2
1) Cetăţenii fiecărei ţări a uniunii se vor bucura în toate ce-
lelalte ţări ale uniunii, în ceea ce priveşte protecţia proprietăţii
industriale, de avantajele pe care legile respective le acordă în
prezent sau le vor acorda în viitor naţionalilor, aceasta fără a
se prejudicia drepturile prevăzute în mod special de prezenta
convenţie. În consecinţă, ei se vor bucura de aceeaşi protecţie
ca naţionalii de aceleaşi mijloace legale de apărare împotriva
oricărei atingeri aduse drepturilor lor, sub rezerva îndeplinirii
condiţiilor şi formalităţilor impuse naţionalilor.
2) Totuşi, nici o condiţie cu privire la domiciliu sau la stabi-
lirea în ţara în care este cerută protecţia nu poate fi pretinsă
de la cetăţenii uniunii pentru folosirea vreunui drept de propri-
etate industrială.
3) Sînt în mod expres rezervate dispoziţiile legislative ale fi-
ecărei ţări a uniunii referitoare la procedura judiciară şi admi-
nistrativă şi la competenţă, precum şi cele cu privire la alege-
rea domiciliului sau la instituirea unui mandatar, care ar fi im-
puse de legile privind proprietatea industrială.
ARTICOLUL 3
Sînt asimilaţi cetăţenilor ţărilor uniunii cetăţenii ţărilor care
nu fac parte din uniune care sînt domiciliaţi sau care au între-
prinderi industriale sau comerciale reale şi serioase pe terito-
riul uneia dintre ţările uniunii.
ARTICOLUL 4
A. -
1) Cel care a depus în condiţii reglementare, într-una dintre
ţările uniunii, o cerere de brevet de invenţie, de model de utili-
36
• Companiile şi deţinătorii de drepturi trebuie să fie încurajaţi să
petiţioneze pentru cooperarea cu serviciul vamal, mai cu seamă
întreprinderile mici şi mijlocii. Această abordare trebuie încuraja-
tă prin schimburi frecvente de informaţie între serviciul vamal şi
companii pentru a examina noile domenii problematice.
• Va fi creat un sistem care va permite companiilor să furni-
zeze informaţi în cazurile de importanţă imediată (ex.: o cutie
poştală electronică centrală care va fi monitorizată de către
un specialist în combaterea contrafacerii care ar putea asigu-
ra transmiterea curentă prin sistemul de management al riscu-
lui către specialiştii în prevenirea contrafacerii din principalele
porturi şi aeroporturi, precum şi la frontierele terestre.
ANEXA 8
tate, de desen sau model industrial, de marcă de fabrică sau
de comerţ, sau succesorul său în drepturi, va beneficia, pen-
tru a efectua depozitul în celelalte ţări, de un drept de prioritate
în termenele precizate mai jos.
2) Se recunoaşte ca dînd naştere dreptului de prioritate ori-
ce depozit care are valoarea unui depozit naţional reglementar
în virtutea legislaţiei naţionale a fiecărei ţări a uniunii sau a tra-
tatelor bilaterale sau multilaterale încheiate între ţările uniunii.
3) Prin depozit naţional reglementar se înţelege orice depo-
zit care este suficient pentru stabilirea datei la care a fost de-
pusă cererea în ţara respectivă, oricare ar fi soarta ulterioară
a acestei cereri.
B. -
În consecinţă, depozitul efectuat ulterior într-una din celelal-
te ţări ale uniunii înainte de expirarea acestor termene nu va
putea fi invalidat de fapte săvîrşite între timp, cum ar fi mai ales
un alt depozit, publicarea invenţiei sau exploatarea ei, pune-
rea în vînzare a unor exemplare ale desenului sau modelului,
folosirea mărcii, şi aceste fapte nu vor putea da naştere la nici
un drept al terţilor şi la nici o posesiune personală. Drepturile
cîştigate de terţi înainte de ziua primei cereri care serveşte ca
bază dreptului de prioritate sînt rezervate prin efectul legislaţi-
ei interne a fiecărei ţări a uniunii.
C. -
1) Termenele de prioritate menţionate mai sus vor fi de 12
luni pentru brevetele de invenţie şi modelele de utilitate şi de 6
luni pentru desenele sau modelele industriale şi pentru mărci-
le de fabrică sau de comerţ.
2) Aceste termene încep să curgă de la data depozitului pri-
mei cereri; ziua depozitului nu este cuprinsă în termen.
3) Dacă ultima zi a termenului este o sărbătoare legală sau
o zi în care biroul nu este deschis pentru primirea depozitelor
de cereri în ţara în care se cere protecţia, termenul va fi pre-
lungit pînă în prima zi lucrătoare care urmează.
4) Va fi considerată ca primă cerere, a cărei dată de depunere
va fi punctul de plecare al termenului de prioritate, o cerere ulte-
rioară avînd acelaşi obiect ca o primă cerere anterioară în sensul
alineatului 2 de mai sus, depusă în aceeaşi ţară a uniunii, cu con-
diţia ca la data depozitului cererii ulterioare această cerere ante-
rioară să fi fost retrasă, abandonată sau refuzată, fără să fi fost
supusă examenului public şi fără a lăsa să subziste drepturi, şi ca
ea să nu fi servit încă de bază pentru revendicarea dreptului de
prioritate. Cererea anterioară nu va mai putea servi în acest caz
ca bază pentru revendicarea dreptului de prioritate.
D. -
1) Oricine va voi să se prevaleze de prioritatea unui depo-
zit anterior va trebui să facă o declaraţie indicînd data şi ţara
acestui depozit. Fiecare ţară va stabili termenul pînă la care va
trebui făcută, cel mai tîrziu, această declaraţie.

2) Aceste indicaţii vor fi menţionate în publicaţiile emise de
administraţia competentă, în special pe brevete şi pe descri-
erile acestora.
3) Ţările uniunii vor putea pretinde de la cel care face o de-
claraţie de prioritate să prezinte o copie, a cererii (descriere,
desene etc.) depuse anterior. Copia, certificată pentru confor-
mitate de administraţia care a primit această cerere, va fi scu-
tită de orice formă de legalizare şi va putea fi depusă în orice
caz, fără nici o taxă, oricînd în cadrul termenului de 3 luni de
la depozitul cererii ulterioare. Se va putea pretinde ca această
copie să fie însoţită de un certificat al datei depozitului, elibe-
rat de această administraţie, şi de o traducere.
4) Alte formalităţi nu vor putea fi cerute pentru declaraţia de
prioritate, în momentul depunerii cererii. Fiecare ţară a uniunii
va preciza consecinţele neîndeplinirii formalităţilor prevăzute
de prezentul articol, fără ca aceste consecinţe să poată depă-
şi pierderea dreptului de prioritate.
5) Ulterior, vor putea fi cerute alte justificări.
Cel care se prevalează de prioritatea unui depozit anterior
va trebui să indice numărul acestui depozit; această indicaţie
va fi publicată în condiţiile prevăzute la alineatul 2 de mai sus.
E. -
1) Cînd un desen sau model industrial va fi depus într-o ţară
în virtutea unui drept de prioritate întemeiat pe depozitul unui
model de utilitate, termenul de prioritate nu va fi decît cel sta-
bilit pentru desene sau modele industriale.
2) În afară de aceasta, este îngăduit a se depune într-o ţară
un model de utilitate în virtutea unui drept de prioritate înteme-
iat pe depozitul unei cereri de brevet, şi viceversa.
F. -
Nici o ţară a uniunii nu va putea refuza o prioritate sau o ce-
rere de brevet pentru motivul că depunătorul revendică priori-
tăţi multiple, chiar dacă ele provin din ţări diferite, sau pentru
motivul că o cerere care revendică una sau mai multe priori-
tăţi conţine unu sau mai multe elemente care nu erau cuprinse
în cererea sau în cererile a căror prioritate este revendicată,
cu condiţia, în ambele cazuri, să existe o unitate a invenţiei în
sensul legii ţării respective.
În ceea ce priveşte elementele care nu sînt cuprinse în cererea
sau în cererile a căror prioritate este revendicată, depozitul cererii
ulterioare dă naştere unui drept de prioritate în condiţiile obişnuite.
G. -
1) Dacă reiese din examinare că o cerere de brevet este
complexă, solicitantul va putea să împartă cererea într-un
anumit număr de cereri divizionare, păstrînd ca dată a fiecăre-
ia dintre ele data cererii iniţiale şi, dacă este cazul, beneficiul
dreptului de prioritate.
2) Solicitantul va putea de asemenea să împartă cererea de
brevet din propria lui iniţiativă, păstrînd ca dată a fiecărei ce-
reri divizionare data cererii iniţiale şi, dacă este cazul, beneficiul
dreptului de prioritate. Fiecare ţară a uniunii va avea facultatea
să precizeze condiţiile în care va fi admisă această divizare.
H. -
Prioritatea nu poate fi refuzată pentru motivul că anumite ele-
mente ale invenţiei pentru care se revendică prioritatea nu figu-
rează printre revendicările formulate în cererea depusă în ţara
de origine, cu condiţia ca din ansamblul documentaţiei depuse
odată cu cererea să reiasă în mod precis elementele respective.
I. -
1) Cererile de certificate de autor de invenţie depuse într-o ţară
în care depunătorii au dreptul să ceară la alegere fie un brevet de
invenţie, fie un certificat de autor de invenţie, vor da naştere drep-
tului de prioritate instituit de prezentul articol, în aceleaşi condiţii
şi cu aceleaşi efecte ca cererile de brevete de invenţie.
2) Într-o ţară în care depunătorii au dreptul să ceară la ale-
gere fie un brevet de invenţie, fie un certificat de autor de in-
venţie, cel care are un certificat de autor de invenţie va benefi-
cia, în conformitate cu dispoziţiile prezentului articol aplicabile
Legislația
cererilor de brevete, de dreptul de prioritate întemeiat pe de-
pozitul unei cereri de brevet de invenţie, de model de utilitate
sau de certificat de autor de invenţie.
ARTICOLUL 4 BIS
1) Brevetele cerute în diferitele ţări ale uniunii de cetăţeni ai
uniunii vor fi independente de brevetele obţinute pentru ace-
eaşi invenţie în celelalte ţări, membre sau nu ale uniunii.
2) Această dispoziţie trebuie înţeleasă în mod absolut, în
special în sensul că brevetele cerute în cursul termenului de
prioritate sînt independente atît din punct de vedere al cauze-
lor de nulitate şi de decădere, cît şi din punct de vedere al du-
ratei lor normale.
3) Ea se aplică tuturor brevetelor care există la data intrării
sale în vigoare.
4) Ea se va aplica de asemenea, în cazul aderării unor ţări noi,
brevetelor care vor exista de o parte şi de alta la data aderării.
5) Brevetele obţinute cu beneficiul priorităţii se vor bucu-
ra, în diferitele ţări ale uniunii, de o durată egală aceleia de
care ele s-ar bucura dacă ar fi cerute sau eliberate fără be-
neficiul priorităţii.
ARTICOLUL 4 TER
Inventatorul are dreptul să fie menţionat ca atare în brevet.
ARTICOLUL 4 QUATER
Eliberarea unui brevet nu va putea fi refuzată şi un brevet
nu va putea fi invalidat pentru motivul că vînzarea produsului
brevetat sau obţinut printr-un procedeu brevetat este supusă
unor restricţii sau îngrădiri care rezultă din legislaţia naţională.
ARTICOLUL 5
A. -
1) Introducerea de către brevetat, în ţara în care a fost acor-
dat brevetul, de obiecte fabricate în orice altă ţară a uniunii, nu
va avea ca urmare decăderea din drepturile conferite de brevet.
2) Fiecare ţară a uniunii va putea lua măsuri legislative care
să prevadă concesiunea de licenţe obligatorii, pentru a pre-
veni abuzurile care ar putea să rezulte din exercitarea drep-
tului exclusiv conferit de brevet, ca de exemplu în caz de ne-
exploatare.
3) Decăderea din drepturile conferite de brevet nu va putea
fi prevăzută decît pentru cazul în care concesiunea de licenţe
obligatorii s-ar fi dovedit insuficientă pentru a preveni aceste
abuzuri. Nici o acţiune în decădere sau în anulare a unui bre-
vet nu va putea fi introdusă înainte de expirarea a doi ani de la
concesiunea primei licenţe obligatorii.
4) O licenţă obligatorie nu va putea fi cerută din cauză de
neexploatare sau de insuficientă exploatare înainte de expira-
rea unui termen de patru ani de la depozitul cererii de brevet,
sau de trei ani de la acordarea brevetului, termenul care expi-
ră cel mai tîrziu fiind cel care se aplică; ea va fi refuzată dacă
brevetatul îi justifică lipsa de acţiune cu motive valabile. O ast-
fel de licenţă obligatorie va fi neexclusivă şi ea nu va putea fi
transmisă, nici chiar sub forma de concesiune de sub-licenţă,
decît împreună cu partea din întreprindere sau din fondul de
comerţ care exploatează licenţă respectivă.
5) Dispoziţiile de mai sus vor fi aplicabile modelelor de utili-
tate sub rezerva modificărilor necesare.
B. -Protecţia desenelor şi modelelor industriale nu poate fi
atinsă de decădere în nici un fel, nici din cauza lipsei de ex-
ploatare, nici pentru introducerea de obiecte la fel cu cele care
sînt protejate.
C. -
1) Dacă, într-o ţară, folosirea mărcii înregistrate este obliga-
torie, înregistrarea nu va putea fi anulată decît după un termen
echitabil şi numai dacă cel interesat nu justifică motivele lipsei
sale de acţiune.
2) Folosirea unei mărci de fabrică sau de comerţ de către
proprietarul ei, sub o formă care diferă prin anumite elemen-
te care nu modifică caracterul distinctiv al mărcii în forma sub
care ea a fost înregistrată într-una dintre ţările uniunii, nu va
37
 Legislația
avea ca urmare invalidarea înregistrării şi nu va restrînge pro-
tecţia acordată mărcii.
3) Folosirea simultană a aceleiaşi mărci pe produse identice
sau similare, de către întreprinderi industriale sau comerciale
considerate coproprietare ale mărcii în baza dispoziţiilor legii
naţionale a ţării în care este cerută protecţia, nu va împiedica
înregistrarea şi nu va reduce nicicum protecţia acordată aces-
tei mărci în oricare altă ţară a uniunii, cu condiţia ca această
folosire să nu aibă ca efect inducerea în eroare a publicului şi
să nu fie contrară interesului public.
D. -Pentru recunoaşterea dreptului nu se va pretinde pe pro-
dus nici un fel de semn sau de menţiune a brevetului, a mode-
lului de utilitate, a înregistrării mărcii de fabrică sau de comerţ,
sau a depozitului desenului sau modelului industrial.
ARTICOLUL 5 BIS
1) Un termen de graţie, care va trebui să fie de cel puţin 6
luni, va fi acordat pentru plata taxelor prevăzute pentru men-
ţinerea drepturilor de proprietate industrială, în schimbul achi-
tării unei taxe suplimentare, dacă aceasta este impusă de le-
gislaţia naţională.
2) Ţările uniunii au dreptul să prevadă revalidarea brevetelor
de invenţie decăzute ca urmare a neplăţii taxelor.
ARTICOLUL 5 TER
În nici una dintre ţările uniunii nu se va considera că se adu-
ce vreo atingere drepturilor brevetatului prin:
1. folosirea, la bordul navelor celorlalte ţări ale uniunii, a mij-
loacelor care formează obiectul brevetului său şi anume în cor-
pul navei, în maşini, aparate de manevră, echipament de na-
vigaţie şi alte accesorii, atunci cînd aceste nave vor pătrunde
în mod temporar sau accidental în apele ţării, cu condiţia ca
această folosire să fie făcută exclusiv pentru trebuinţele navei;
2. folosirea mijloacelor care formează obiectul brevetului
său în construcţia sau funcţionarea vehiculelor aeriene sau
terestre aparţinînd celorlalte ţări ale uniunii sau a accesorii-
lor acestor vehicule, atunci cînd acestea vor pătrunde în mod
temporar sau accidental în ţara respectivă.
ARTICOLUL 5 QUATER
Atunci cînd un produs este introdus într-o ţară a uniunii în
care există un brevet care protejează un procedeu de fabri-
caţie a acestui produs, brevetatul va avea, faţă de produsul
introdus, toate drepturile pe care legislaţia ţării de import i le
acordă, pe baza brevetului de procedeu, asupra produselor
fabricate însăşi în ţară.
ARTICOLUL 5 QUINQUIES
Desenele şi modelele industriale vor fi protejate în toate ţă-
rile uniunii.
ARTICOLUL 6
1) Condiţiile de depunere şi de înregistrare a mărcilor de fa-
brică sau de comerţ vor fi stabilite în fiecare ţară a uniunii de
legislaţia naţională.
2) Totuşi, o marcă depusă de un cetăţean al unei ţări a uni-
unii într-o altă ţară a uniunii nu va putea fi refuzată sau invali-
dată pentru motivul că ea nu ar fi fost depusă, înregistrată sau
reînnoită în ţară de origine.
3) O marcă înregistrată reglementar într-una dintre ţările
uniunii va fi considerată ca independentă de mărcile înregis-
trate în celelalte ţări ale uniunii, inclusiv ţara de origine.
ARTICOLUL 6 BIS
1) Ţările uniunii se obligă, fie din oficiu dacă legislaţia ţării o
îngăduie, fie la cererea celui interesat, să refuze sau să invali-
deze înregistrarea şi să interzică folosinţa unei mărci de fabri-
că sau de comerţ care constituie o reproducere, imitaţie sau
traducere putînd crea confuzie, a unei mărci pe care autorita-
tea competentă a ţării de înregistrare sau de folosire o va con-
sidera că este notoriu cunoscută ca fiind deja marca unei per-
soane admise să beneficieze de prezenta convenţie şi ca fiind
folosită pentru produse identice sau similare. Se va proceda
la fel atunci cînd partea esenţială a mărcii constituie o repro-
38
ducere a unei astfel de mărci notoriu cunoscute, sau o imitaţie
putînd fi confundată cu aceasta.
2) Un termen de cel puţin 5 ani de la data înregistrării va tre-
bui acordat pentru a se cere radierea unei astfel de mărci. Ţă-
rile uniunii vor putea să prevadă un termen în care să fie ceru-
tă interzicerea folosirii.
3) Nici un termen nu va fi stabilit pentru depunerea cereri-
lor de radiere sau de interzicere a folosirii mărcilor înregistrate
sau folosite cu rea-credinţă.
ARTICOLUL 6 TER
1)
a) Ţările uniunii convin să refuze sau să invalideze înregis-
trarea şi să interzică prin măsuri corespunzătoare folosirea,
fără autorizaţia organelor competente, fie ca mărci de fabrică
sau de comerţ, fie ca elemente ale acestor mărci, a stemelor,
drapelelor şi altor embleme de stat ale ţărilor uniunii, a sem-
nelor şi sigiliilor oficiale de control şi de garanţie adoptate de
către ele, precum şi a oricăror imitaţii de blazoane.
b) Dispoziţiile de sub litera a de mai sus se aplică de ase-
menea stemelor, drapelelor şi altor embleme, iniţialelor sau
denumirilor organizaţiilor internaţionale interguvernamentale
din care fac parte una sau mai multe ţări ale uniunii, cu excep-
ţia stemelor, drapelelor şi altor embleme, iniţiale sau denumiri
care au format deja obiectul unor acorduri internaţionale în vi-
goare, menite să asigure protecţia lor.
c) Nici o ţară a uniunii nu este obligată să aplice dispoziţiile
de sub litera b de mai sus în dauna titularilor de drepturi cîşti-
gate cu bună-credinţă înainte de intrarea în vigoare, în ţara
respectivă, a prezentei convenţii. Ţările uniunii nu sînt obliga-
te să aplice aceste dispoziţii atunci cînd folosirea sau înregis-
trarea prevăzută sub litera a de mai sus nu este de natură să
sugereze publicului existenţa unei legături între organizaţia în
cauză şi stemele, drapelele, emblemele, iniţialele sau denu-
mirile respective, sau dacă această folosire sau înregistrare
nu este în mod vădit de natură a înşela publicul cu privire la
existenţa unei legături între cel care le foloseşte şi organizaţie.
2) Interzicerea semnelor şi a sigiliilor oficiale de control şi de
garanţie se va aplica numai în cazurile cînd mărcile în care ele
vor fi cuprinse vor fi destinate să fie folosite pentru mărfuri de
acelaşi fel sau de fel asemănător.
3)
a) Pentru aplicarea acestor dispoziţii, ţările uniunii convin
să-şi comunice reciproc, prin intermediul biroului internaţio-
nal, lista emblemelor de stat, a semnelor şi sigiliilor oficiale de
control şi de garanţie pe care doresc sau vor dori să le pună,
în măsură absolută sau în anumite limite, sub protecţia pre-
zentului articol, precum şi orice modificări ulterioare ale aces-
tei liste. Fiecare ţară a uniunii va pune în timp util la dispoziţia
publicului listele care i-au fost notificate.
Totuşi, în ceea ce priveşte drapelele statelor, această notifi-
care nu este obligatorie.
b) Dispoziţiile de sub litera b a alineatului 1 al prezentului
articol nu sînt aplicabile decît stemelor, drapelelor şi altor em-
bleme, iniţialelor sau denumirilor organizaţiilor internaţionale
interguvernamentale pe care acestea le-au comunicat ţărilor
uniunii prin intermediul biroului internaţional.
4) Orice ţară a uniunii va putea, în termen de 12 luni de la
primirea notificării, să transmită ţării sau organizaţiei internaţi-
onale interguvernamentale interesate eventualele sale obiec-
ţii, prin intermediul biroului internaţional.
5) Pentru drapelele statelor, măsurile prevăzute la alineatul
1 de mai sus se vor aplica numai mărcilor înregistrate după 6
noiembrie 1925.
6) Pentru emblemele de stat altele decît drapelele, pentru
semnele şi sigiliile oficiale ale ţărilor uniunii şi pentru stemele,
drapelele şi alte embleme, iniţialele sau denumirile organizaţi-
ilor internaţionale interguvernamentale, aceste dispoziţii nu se
vor putea aplica decît mărcilor înregistrate după mai mult de 2

luni de la primirea notificării prevăzute la alineatul 3 de mai sus.
7) În caz de rea-credinţă, ţările vor putea să radieze chiar şi
mărcile înregistrate înainte de 6 noiembrie 1925 şi care com-
portă embleme de stat, semne şi sigilii.
8) Cetăţenii fiecărei ţări care vor fi autorizaţi să folosească
emblemele de stat, semnele şi sigiliile ţării lor vor putea să le
folosească chiar atunci cînd există o similitudine cu cele apar-
ţinînd altei ţări.
9) Ţările uniunii se obligă să interzică folosirea neautoriza-
tă, în comerţ, a stemelor de stat ale celorlalte ţări ale uniunii,
atunci cînd această folosire ar fi de natură să inducă în eroare
cu privire la originea produselor.
10) Dispoziţiile precedente nu constituie un obstacol pentru
exercitarea dreptului pe care îl au ţările de a refuza sau de a
invalida, prin aplicarea punctului 3 de la litera 13 a articolului 6
quinquies, mărcile care conţin, fără autorizaţie, steme, drape-
le şi alte embleme de stat, sau semne şi sigilii oficiale adoptate
de o ţară a uniunii, precum şi semne distinctive ale organiza-
ţiilor internaţionale interguvernamentale menţionate la alinea-
tul 1 de mai sus.
ARTICOLUL 6 QUATER
1) Atunci cînd, în conformitate cu legislaţia unei ţări a uni-
unii, cesiunea unei mărci nu este valabilă decît dacă este
efectuată în acelaşi timp cu transferul întreprinderii sau al
fondului de comerţ căruia îi aparţine marca, va fi suficient
pentru a se admite valabilitatea cesiunii, ca partea din între-
prindere sau din fondul de comerţ situată în acea ţară să fie
transmisă cesionarului, cu dreptul exclusiv de a fabrica sau
de a vinde în ţara respectivă produsele însemnate cu mar-
ca cedată.
2) Această dispoziţie nu impune ţărilor uniunii obligaţia de
a considera ca valabil transferul unei mărci a cărei folosire
de către cesionar ar fi, de fapt, de natură să inducă publicul
în eroare, mai ales cu privire la provenienţa, la natura sau la
calităţile esenţiale ale produselor pe care se aplică marca.
ARTICOLUL 6 QUINQUIES
A. -
1) Orice marcă de fabrică sau de comerţ înregistrată regle-
mentar în ţara de origine va fi admisă la depunere şi va fi pro-
tejată, întocmai aşa cum este ea, în celelalte ţări ale uniunii,
sub rezerva celor indicate în prezentul articol. Aceste ţări vor
putea să ceară, înainte de a proceda la înregistrarea definiti-
vă, să fie prezentat certificatul de înregistrare a mărcii în ţara
de origine, eliberat de autoritatea competentă. Pentru acest
certificat nu se va cere nici o formă de legalizare.
2) Va fi considerată ca ţară de origine acea ţară a uniunii în
care depunătorul are o întreprindere industrială sau comercia-
lă reală şi serioasă şi, dacă el nu, are o astfel de întreprindere
în uniune, acea ţară a uniunii în care se află domiciliul său şi,
dacă el nu are un domiciliu în cadrul uniunii, ţara naţionalităţii
sale, în cazul cînd el este cetăţean al unei ţări a uniunii.
B. -
Mărcile de fabrică sau de comerţ la care se referă prezentul
articol nu vor putea fi refuzate de la înregistrare sau invalidate
decît în următoarele cazuri:
1. cînd ele sînt de natură să aducă atingere anumitor drep-
turi cîştigate de terţi în ţara în care se cere protecţia;
2. cînd ele sînt lipsite de orice caracter distinctiv sau cînd
sînt compuse exclusiv din semne sau indicaţii putînd să ser-
vească, în comerţ, pentru a indica felul, calitatea, cantitatea,
destinaţia, valoarea, locul de origine al produselor sau data
producţiei, sau cînd ele au devenit uzuale în vorbirea curentă
sau în practica comercială cinstită şi constantă din ţara în care
se cere protecţia;
3. cînd ele sînt contrare moralei sau ordinii publice şi, mai
ales, cînd sînt de natură să înşele publicul. O marcă nu va pu-
tea fi considerată ca fiind contrară ordinii publice pentru sin-
gurul motiv că ea nu este conformă cu o oarecare dispoziţie a
Legislația
legislaţiei cu privire la mărci, cu excepţia cazului cînd această
dispoziţie se referă ea însăşi la ordinea publică.
Aceasta nu modifică totuşi aplicarea articolului 10 bis.
C. -
1) Pentru a se aprecia dacă marca este susceptibilă de pro-
tecţie, va trebui să se ţină seama de toate circumstanţele de
fapt, mai ales de durata folosirii mărcii.
2) Nu vor putea fi refuzate în celelalte ţări ale uniunii mărcile
de fabrică sau de comerţ pentru singurul motiv că ele se deo-
sebesc de mărcile protejate în ţara de origine numai prin unele
elemente, care nu alterează caracterul distinctiv şi nu modifică
identitatea mărcilor, în forma sub care acestea au fost înregis-
trate în ţara de origine.
D. -Nimeni nu va putea beneficia de dispoziţiile prezentului
articol dacă marca pentru care se revendică protecţia nu este
înregistrată în ţara de origine.
E. -Totuşi, în nici un caz reînnoirea înregistrării unei mărci în
ţara de origine nu va atrage obligaţia de reînnoire a înregistră-
rii în celelalte ţări ale uniunii în care a fost înregistrată marca.
F. -Beneficiul priorităţii rămîne cîştigat pentru depozitele de
mărci efectuate în termenul prevăzut la articolul 4, chiar atunci
cînd înregistrarea în ţara de origine nu are loc decît după ex-
pirarea acestui termen.
ARTICOLUL 6 SEXIES
Ţările uniunii se obligă să protejeze mărcile de serviciu. Ele
nu sînt obligate să prevadă înregistrarea acestor mărci.
ARTICOLUL 6 SEPTIES
1) Dacă agentul sau reprezentantul celui care este titularul
unei mărci într-una dintre ţările uniunii va cere, fără autorizaţia
acestui titular, înregistrarea pe propriul său nume a mărcii re-
spective în una sau mai multe din aceste ţări, titularul va avea
dreptul să se opună înregistrării cerute sau să reclame radie-
rea ei sau, dacă legea ţării îngăduie aceasta, să ceară transfe-
rul înregistrării în favoarea sa, afară de cazul în care agentul
sau reprezentantul va aduce o justificare faptelor sale.
2) Titularul mărcii va avea dreptul, sub rezerva alineatului 1
de mai sus, să se opună folosirii mărcii de către agentul sau
reprezentantul său, dacă el nu a autorizat această folosire.
3) Legislaţiile naţionale pot să prevadă un termen echitabil
în care titularul unei mărci va trebui să valorifice drepturile pre-
văzute de prezentul articol.
ARTICOLUL 7
Natura produsului pe care trebuie să fie aplicată marca de
fabrică sau de comerţ nu poate, în nici un caz, să constituie un
obstacol pentru înregistrarea mărcii.
ARTICOLUL 7 BIS
1) Ţările uniunii se obligă să admită la depunere şi să prote-
jeze mărcile colective aparţinînd unor grupuri colective a că-
ror existenţă nu este contrară legii ţării de origine, chiar dacă
aceste grupări colective nu posedă o întreprindere industrială
sau comercială.
2) Fiecare ţară va stabili condiţiile speciale în care va fi pro-
tejată o marcă colectivă şi va putea să refuze protecţia, dacă
această marcă este contrară interesului public.
3) Totuşi, protecţia acestor mărci nu va putea fi refuzată unei
grupări colective a cărei existenţă nu este contrară legii ţă-
rii de origine, pentru motivul că această grupare colectivă nu
este stabilită în ţara în care este cerută protecţia, sau că nu
este constituită în conformitate cu legislaţia acestei ţări.
ARTICOLUL 81
Numele comercial va fi protejat în toate ţările uniunii, fără obli-
gaţia de depunere sau de înregistrare, indiferent de faptul dacă
el face sau nu parte dintr-o marcă de fabrică sau de comerţ.
ARTICOLUL 9
1) Orice produs care poartă în mod ilicit o marcă de fabrică
sau de comerţ sau un nume comercial va fi sechestrat la im-
portul său în acele ţări ale uniunii în care această marcă sau
acest nume comercial are dreptul la protecţia legală.
39
 Legislația

2) Sechestrarea va fi de asemenea efectuată în ţara în 3) Fiecare ţară va putea să ceară, ca dovadă a identităţii
care a avut loc aplicarea ilicită, sau în ţările în care a fost obiectului expus şi a datei de introducere, documentele justifi-
importat produsul. cative pe care le va considera necesare.
3) Sechestrarea va fi efectuată la cererea fie a procuraturii, ARTICOLUL 12
fie a oricărei alte autorităţi competente, fie a unei părţi intere- 1) Fiecare dintre ţările uniunii se obligă să stabilească un
sate, persoană fizică sau juridică, în conformitate cu legislaţia serviciu special al proprietăţii industriale şi un birou central de
internă a fiecărei ţări. primire a depozitelor, pentru comunicarea către public a bre-
4) Autorităţile nu vor fi obligate să efectueze sechestrarea vetelor de invenţie, a modelelor de utilitate, a desenelor sau
în caz de tranzit. modelelor industriale şi a mărcilor de fabrică sau de comerţ.
5) Dacă legislaţia unei ţări nu admite sechestrarea la import, 2) Acest serviciu va edita o publicaţie periodică oficială. El
aceasta va fi înlocuită cu prohibirea importului sau cu seches- va publica în mod regulat:
trarea în interior. a) numele titularilor brevetelor acordate, cu o scurtă descri-
6) Dacă legislaţia unei ţări nu admite nici sechestrarea la ere a invenţiilor brevetate;
import, nici prohibirea importului, nici sechestrarea în interior, b) reproducerea mărcilor înregistrate.
aceste măsuri vor fi înlocuite pînă la modificarea corespunză- ARTICOLUL 13
toare a legislaţiei, cu acţiunile şi mijloacele pe care legea ţă-
1)
rii respective le-ar asigura, în astfel de cazuri, cetăţenilor săi.
a) Uniunea are o adunare constituită din ţările uniunii care
ARTICOLUL 10
sînt legate de articolele 13 pînă la 17.
1) Dispoziţiile articolului precedent vor fi aplicabile în cazul
b) Guvernul fiecărei ţări este reprezentat de un delegat, care
folosirii directe sau indirecte a unei indicaţii false cu privire la
poate fi asistat de supleanţi, de consilieri şi de experţi.
provenienţa produsului sau la identitatea producătorului, a fa-
c) Cheltuielile fiecărei delegaţii sînt suportate de guvernul
bricantului sau a comerciantului.
care a desemnat-o.
2) Va fi în orice caz recunoscut ca parte interesată, fie că
2)
este o persoană fizică sau juridică, oricare producător, fabri-
a) Adunarea:
cant sau comerciant angajat în producerea, fabricarea sau co-
i) se ocupă de toate problemele care se referă la menţine-
merţul acestui produs şi care este stabilit fie în localitatea fals
rea şi la dezvoltarea uniunii şi la aplicarea prezentei convenţii;
indicată ca loc de provenienţă, fie în regiunea în care este si-
ii) dă directive Biroului internaţional al proprietăţii intelectu-
tuată această localitate, fie în ţara fals indicată, fie în ţara în
ale (denumit în cele ce urmează "biroul internalional"), prevă-
care este folosită falsa indicaţie de provenienţă.
zut de convenţia care instituie Organizaţia Mondială a Propri-
ARTICOLUL 10 BIS
etăţii Intelectuale (denumită în cele ce urmează "organizaţia"),
1) Ţările uniunii sînt obligate să asigure cetăţenilor uniunii o
cu privire la pregătirea conferinţelor de revizuire, acordînd cu-
protecţie efectivă împotriva concurenţei neloiale.
venita consideraţie observaţiilor acelor ţări ale uniunii care nu
2) Constituie un act de concurenţă neloială orice act de con-
sînt legate de articolele 13 pînă la 17;
curenţă contrar practicilor cinstite în materie industrială sau
iii) examinează şi aprobă rapoartele şi activitatea directorului
comercială.
general al organizaţiei referitoare la uniune şi dă acestuia toate
3) Vor trebui să fie interzise mai ales:
directivele utile în problemele care sînt de competenţa uniunii;
1. -orice fapte care sînt de natură să creeze, prin oricare mij-
iv) alege membrii comitetului executiv adunării;
loc, o confuzie cu întreprinderea, produsele sau activitatea in-
v) examinează şi aprobă rapoartele şi activitatea comitetului
dustrială sau comercială a unui concurent;
său executiv şi dă directive acestuia;
2. -afirmaţiile false, în exercitarea comerţului, care sînt de
vi) stabileşte programul, adoptă bugetul trienal al uniunii şi
natură a discredita întreprinderea, produsele sau activitatea
aprobă bilanţul ei;
industrială sau comercială a unui concurent;
vii) adoptă regulamentul financiar al uniunii;
3. -indicaţiile sau afirmaţiile a căror folosire, în exercitarea
viii) creează comitetele de experţi şi grupurile de lucru pe
comerţului, este susceptibilă să inducă publicul în eroare cu
care ea le consideră utile pentru realizarea obiectivelor uniunii;
privire la natura, modul de fabricaţie, caracteristicile, aptitudi-
ix) hotărăşte care sînt ţările nemembre ale uniunii şi care
nea la întrebuinţare sau cantitatea mărfurilor.
sînt organizaţiile interguvernamentale şi internaţionale negu-
ARTICOLUL 10 TER
vernamentale care pot fi admise la întrunirile sale în calitate
1) Ţările uniunii se obligă să asigure cetăţenilor celorlalte ţări
de observatori;
ale uniunii mijloace legale corespunzătoare pentru reprimarea
x) adoptă modificările articolelor 13 pînă la 17;
eficace a tuturor faptelor prevăzute la articolele 9, 10 şi 10 bis.
xi) întreprinde orice altă acţiune potrivită pentru realizarea
2) În afară de aceasta, ele se obligă să prevadă măsuri care
obiectivelor uniunii;
să permită sindicatelor şi asociaţiilor care reprezintă pe indus-
xii) îndeplineşte orice alte sarcini pe care le implică prezen-
triaşii, producătorii sau comercianţii interesaţi şi a căror exis-
ta convenţie;
tenţă nu este contrară legilor ţărilor lor, să acţioneze în justi-
xiii) exercită drepturile pe care i le conferă convenţia care in-
ţie sau în faţa autorităţilor administrative, în vederea reprimă-
stituie organizaţia, sub rezerva ca ea să le fi acceptat.
rii faptelor prevăzute la articolele 9, 10 şi 10 bis, în măsura în
b) Asupra problemelor care interesează de asemenea şi alte
care legea ţării în care este cerută protecţia îngăduie aceasta
uniuni administrate de organizaţie, adunarea statuează avînd
sindicatelor şi asociaţiilor din ţara respectivă.
cunoştinţă de avizul comitetului de coordonare al organizaţiei.
ARTICOLUL 11
3)
1) Ţările uniunii vor acorda, în conformitate cu legislaţia lor
a) Sub rezerva dispoziţiilor subalineatului b, un delegat nu
internă, protecţia temporară invenţiilor brevetabile, modele-
poate să reprezinte decît o singură ţară.
lor de utilitate, desenelor sau modelelor industriale, precum şi
b) Acele ţări ale uniunii grupate în virtutea unui aranjament
mărcilor de fabrică sau de comerţ, pentru produsele care vor
special în cadrul unui oficiu comun avînd, pentru fiecare din-
figura la expoziţiile internaţionale oficiale sau oficial recunos-
tre ele, caracterul serviciului naţional de proprietate industrială
cute, organizate pe teritoriul uneia dintre ele.
prevăzut la articolul 12, pot fi reprezentate în ansamblul lor, în
2) Această protecţie temporară nu va prelungi termenele
cursul discuţiilor, de către una dintre ele.
prevăzute la articolul 4. Dacă, mai tîrziu, este invocat dreptul
de prioritate, administraţia fiecărei ţări va putea stabili ca ter- 4)
menul să curgă de la data introducerii produsului în expoziţie. a) Fiecare ţară membră a adunării dispune de un vot.

40

b) Jumătate din ţările membre ale adunării constituie cvorumul.
c) Cu toate dispoziţiile subalineatului b, dacă, în timpul unei
sesiuni, numărul ţărilor reprezentate este mai mic de jumăta-
te dar este egal sau mai mare de o treime a ţărilor membre ale
adunării, aceasta poate lua hotărîri; totuşi, hotărîrile adunării,
cu excepţia celor care se referă la procedura sa, nu devin exe-
cutorii decît atunci cînd sînt îndeplinite condiţiile care urmează.
Biroul internaţional comunică aceste hotărîri ţărilor membre ale
adunării care nu au fost reprezentate, invitîndu-le ca, în termen
de 3 luni de la data comunicării, ele să exprime în scris votul sau
abţinerea lor. Dacă la expirarea acestui termen, numărul de ţări
care şi-au exprimat astfel votul sau abţinerea este cel puţin egal
cu numărul de ţări care a lipsit pentru a se atinge cvorumul în
timpul sesiunii, hotărîrile respective devin executorii cu condiţia
ca, totodată, să fie întrunită majoritatea necesară.
d) Sub rezerva dispoziţiilor articolului 17. 2, hotărîrile adună-
rii se iau cu o majoritate de două treimi a voturilor exprimate.
e) Abţinerea nu este considerată ca vot.
5)
a) Sub rezerva subalineatului b, un delegat nu poate să vo-
teze decît în numele unei singure ţări.
b) Ţările uniunii prevăzute la alineatul 3 b se străduiesc, ca
regulă generală, să fie, reprezentate la sesiunile adunării de
propriile lor delegaţii. Totuşi, dacă din motive excepţionale una
dintre aceste ţări nu poate să fie reprezentată de propria sa
delegaţie, ea poate să dea delegaţiei alteia dintre aceste ţări
împuternicirea de a vota în numele său, convenindu-se că o
delegaţie nu poate să voteze prin mandat decît pentru o singu-
ră ţară. Orice împuternicire dată în acest scop trebuie să con-
stituie obiectul unui act semnat de conducătorul statului sau
de ministrul competent.
6) Ţările uniunii care nu sînt membre ale adunării sînt admi-
se la întrunirile ei în calitate de observatori.
7)
a) Adunarea se întruneşţe o dată la fiecare 3 ani în sesiune
ordinară în baza convocării directorului general şi, în afara ca-
zurilor excepţionale, în cursul aceleiaşi perioade şi în acelaşi
loc cu adunarea generală a organizaţiei.
b) Adunarea se întruneşte în sesiune extraordinară în baza
convocării făcute de directorul general, la cererea comitetului
executiv sau la aceea a unui sfert din ţările membre ale adunării.
8) Adunarea adoptă regulamentul său intern.
ARTICOLUL 14
1) Adunarea are un comitet executiv.
2)
a) Comitetul executiv este constituit din ţările alese de aduna-
re dintre ţările membre ale acesteia. În afară de aceasta, ţara
pe al cărei teritoriu se află sediul organizaţiei dispune, din oficiu,
de un loc în comitet, sub rezerva dispoziţiilor articolului 16.7 b.
b) Guvernul fiecărei ţări membre a comitetului executiv este
reprezentat de un delegat, care poate fi asistat de supleanţi,
de consilieri şi de experţi.
c) Cheltuielile fiecărei delegaţii sînt suportate de guvernul
care a desemnat-o.
3) Numărul de ţări membre ale comitetului executiv corespun-
de cu sfertul numărului de ţări membre ale adunării. La calcula-
rea numărului de locuri care vor trebui completate, restul care
rămîne după împărţirea la patru nu este luat în consideraţie.
4) La alegerea membrilor comitetului executiv, adunarea ţine
seama de o repartiţie geografică echitabilă şi de necesitatea tutu-
ror ţărilor participante la aranjamentele instituite în legătură cu uni-
unea, de a face parte din ţările care alcătuiesc comitetul executiv.
5)
a) Membrii comitetului executiv rămîn în funcţiune de la în-
chiderea sesiunii adunării în cursul căreia ei au fost aleşi, pînă
la sfîrşitul următoarei sesiuni ordinare a adunării.
b) Membrii comitetului executiv pot fi realeşi în limita a maxi-
mum două treimi dintre ei.
Legislația
c) Adunarea reglementează modurile de alegere şi eventua-
lă realegere a membrilor comitetului executiv.
6)
a) Comitetul executiv:
i) pregăteşte proiectul de ordine de zi a adunării;
ii) supune adunării propuneri cu privire la proiectele de pro-
gram şi buget trienal ale uniunii, pregătite de directorul general;
iii) se pronunţă, în limitele programului şi bugetului trienal,
asupra programelor şi bugetelor anuale pregătite de directo-
rul general;
iv) supune adunării, cu comentarii corespunzătoare, rapoar-
tele periodice ale directorului general şi rapoartele anuale de
verificare a gestiunii;
v) ia toate măsurile utile în vederea executării de către direc-
torul general a programului uniunii, în conformitate cu hotărîri-
le adunării şi ţinînd seama de situaţiile care survin între două
sesiuni ordinare ale adunării;
vi) îndeplineşte orice alte sarcini care îi sînt atribuite prin
prezenta convenţie.
b) Asupra problemelor care interesează de asemenea şi alte uni-
uni administrate de organizaţie, comitetul executiv statuează avînd
cunoştinţă de avizul comitetului de coordonare al organizaţiei.
7)
a) Comitetul executiv se întruneşte o dată pe an în sesiune
ordinară în baza convocării directorului general, pe cît posibil
în aceeaşi perioadă şi în acelaşi loc cu comitetul de coordo-
nare al organizaţiei.
b) Comitetul executiv se întruneşte în sesiune extraordinară
în baza convocării făcute de directorul general, fie din iniţiati-
va lui, fie la cererea preşedintelui sau a unui sfert din membrii
comitetului executiv.
8)
a) Fiecare membru al comitetului executiv dispune de un vot.
b) Jumătate din ţările membre ale comitetului executiv con-
stituie cvorumul.
c) Hotărîrile se iau cu majoritatea simplă a voturilor exprimate.
d) Abţinerea nu este considerată ca vot.
e) Un delegat nu poate să reprezinte decît o singură ţară şi
nu poate să voteze decît în numele acesteia.
9) Ţările uniunii care nu sînt membre ale comitetului execu-
tiv sînt admise la întrunirile acestuia în calitate de observatori.
10) Comitetul executiv adoptă regulamentul său intern.
ARTICOLUL 15
1)
a) Sarcinile administrative care revin uniunii sînt asigurate
de biroul internaţional, care succedă biroului uniunii reunit cu
biroul uniunii instituit de Convenţia internaţională pentru pro-
tecţia operelor literare şi artistice.
b) Biroul internaţional asigură în special secretariatul diferi-
telor organe ale uniunii.
c) Directorul general al organizaţiei este cel mai înalt funcţi-
onar al uniunii, pe care o reprezintă.
2) Biroul internaţional adună şi publică informaţiile cu privire la
protecţia proprietăţii industriale. Fiecare ţară a uniunii comuni-
că cît se poate de curînd biroului internaţional textul oricărei legi
noi, precum şi orice texte oficiale referitoare la protecţia proprie-
tăţii industriale. În afară de aceasta, fiecare ţară pune la dispozi-
ţia biroului internaţional toate publicaţiile emise de serviciile sale
competente în materie de proprietate industrială şi care se referă
direct la protecţia proprietăţii industriale, considerate de biroul in-
ternaţional ca prezentînd interes pentru activitatea lui.
3) Biroul internaţional publică un periodic lunar.
4) Biroul internaţional procură oricărei ţări a uniunii, la cere-
rea ei, informaţii cu privire la problemele care se referă la pro-
tecţia proprietăţii industriale.
5) Biroul internaţional efectuează studii şi asigură servicii
menite să faciliteze protecţia proprietăţii industriale.
6) Directorul general şi oricare dintre membrii personalului de-
41
 Legislația
semnat de el participă, fără drept de vot, la toate întrunirile adu-
nării, ale comitetului executiv şi ale oricărui alt comitet de experţi
sau grup de lucru. Directorul general sau un membru al perso-
nalului desemnat de el este din oficiu secretarul acestor organe.
7)
a) Biroul internaţional pregăteşte, în baza directivelor adu-
nării şi în cooperare cu comitetul executiv, conferinţele de re-
vizuire a dispoziţiilor convenţiei, altele decît cele prevăzute de
articolele 13 pînă la 17.
b) Biroul internaţional poate să consulte organizaţii intergu-
vernamentale şi internaţionale neguvernamentale pentru pre-
gătirea conferinţelor de revizuire.
c) Directorul general şi persoanele desemnate de el partici-
pă la discuţii în aceste conferinţe fără drept de vot.
d) Biroul internaţional execută orice alte sarcini care îi sînt
atribuite.
ARTICOLUL 16
1)
a) Uniunea are un buget.
b) Bugetul uniunii cuprinde încasările şi cheltuielile proprii
ale uniunii, contribuţia acesteia la bugetul cheltuielilor comune
ale uniunilor, precum şi, dacă este cazul, suma pusă la dispo-
ziţia bugetului conferinţei organizaţiei.
c) Sînt considerate ca fiind cheltuieli comune ale uniunilor,
cheltuielile care nu sînt atribuite exclusiv uniunii, ci de aseme-
nea unei alte sau unor alte uniuni administrate de organizaţie.
Partea uniunii la aceste cheltuieli comune este proporţiona-
lă cu interesul pe care îl prezintă pentru ea aceste cheltuieli.
2) Bugetul uniunii este stabilit ţinînd seama de cerinţele de
coordonare cu bugetele celorlalte uniuni administrate de or-
ganizaţie.
3) Mijloacele de finanţare ale bugetului uniunii sînt urmă-
toarele:
i) contribuţiile ţărilor uniunii;
ii) taxele şi sumele datorate pentru serviciile pe care le face
biroul internaţional în numele uniunii;
iii) produsul vînzării publicaţiilor biroului internaţional referi-
toare la uniune şi drepturile aferente acestor publicaţii;
iv) donaţiile, legatele şi subvenţiile;
v) chiriile, dobînzile şi alte diverse venituri.
4)
a) Pentru a determina partea de contribuţie la buget a unei
ţări, fiecare ţară a uniunii este încadrată într-o clasă şi ea plă-
teşte contribuţiile sale anuale în baza unui număr de unităţi
stabilit după cum urmează:
Clasa I 25
Clasa II 20
Clasa III 15
Clasa IV 10
Clasa V 5 2) Orice modificare a articolelor prevăzute la alineatul 1 intră
Clasa VI 3 în vigoare la o lună după primirea de către directorul general,
Clasa VII 1
b) Dacă nu a făcut-o în prealabil, fiecare ţară indică, în
momentul depunerii instrumentului său de ratificare sau de
aderare, clasa în care doreşte să fie încadrată. Ea va putea
să schimbe clasa. Dacă ţara îşi va alege o clasă inferioa-
ră, ea va trebui să informeze adunarea despre aceasta, în
cursul uneia dintre sesiunile ordinare. O astfel de schimba-
re îşi produce efectul la începutul anului calendaristic care
urmează sesiunii respective.
c) Contribuţia anuală a fiecărei ţări este constituită dintr-
o sumă al cărei raport faţă de suma globală a contribuţiilor
anuale ale tuturor ţărilor la bugetul uniunii este la fel cu ra-
portul dintre numărul de unităţi al clasei în care este înca-
42
drată ţara respectivă şi numărul total al unităţilor pe ansam-
blul acestor ţări.
d) Contribuţiile se datorează la 1 ianuarie al fiecărui an.
e) O ţară care este în întîrziere cu plata contribuţiilor sale nu
poate să exercite dreptul său de vot în nici unul din organele
uniunii în care este membră, dacă totalul restanţelor sale este
egal sau superior sumei contribuţiilor pe care ea le datorează
pentru ultimii 2 ani întregi expiraţi. Totuşi, o astfel de ţară poate
fi autorizată să-şi păstreze exerciţiul dreptului de vot în cadrul
acestui organ, atît timp cît acesta apreciază că întîrzierea se
datorează unor împrejurări excepţionale şi inevitabile.
f) În cazul cînd bugetul nu este adoptat înainte de începerea
unui nou exerciţiu financiar, bugetul anului precedent va fi re-
luat, în condiţiile stabilite de regulamentul financiar.
5) Cuantumul taxelor şi al sumelor datorate pentru serviciile
făcute de biroul internaţional în numele uniunii este fixat de di-
rectorul general, care raportează despre aceasta în faţa adu-
nării şi comitetului executiv.
6)
a) Uniunea are un fond de rulment constituit din remiterea
unică a unei sume de către fiecare ţară a uniunii. Dacă fondul
devine insuficient, adunarea hotărăşte majorarea lui.
b) Valoarea remiterii iniţiale a fiecărei ţări la fondul menţio-
nat, sau aceea a participării sale la majorarea acestuia, este
proporţional cu contribuţia acestei ţări pentru anul în cursul
căruia este constituit fondul sau este hotărîtă majorarea.
c) Proporţia şi condiţiile de remitere sînt hotărîte de adunare
la propunerea făcută de directorul general şi cu avizul comite-
tului de coordonare al organizaţiei.
7)
a) Acordul cu privire la sediu, încheiat cu ţara pe al cărei te-
ritoriu se află sediul organizaţiei, prevede că, dacă fondul de
rulment este insuficient, această ţară acordă avansuri. Cuan-
tumul acestor avansuri şi condiţiile în care ele sînt acordate
formează obiectul, în fiecare caz în parte, al unor acorduri se-
parate între ţara respectivă şi organizaţie. Atît timp cît ea are
obligaţia să acorde avansuri, această ţară dispune, din oficiu,
de un loc în comitetul executiv.
b) Ţara prevăzută la subalineatul a şi organizaţia au dreptul, fi-
ecare, să denunţe printr-o notificare făcută în scris înţelegerea cu
privire la acordarea de avansuri. Denunţarea produce efect la 3
ani după expirarea anului în cursul căruia a fost făcută notificarea.
8) Verificarea gestiunii este asigurată, în condiţiile stabilite de regu-
lamentul financiar, de una sau mai multe ţări ale uniunii, sau de contro-
lori din afară care sînt, cu consimţămîntul lor, desemnaţi de adunare.
ARTICOLUL 17
1) Propuneri de modificare a articolelor 13, 14, 15 şi a pre-
zentului articol vor putea fi prezentate de orice ţară membră
a adunării, de comitetul executiv sau de directorul general.
Aceste propuneri sînt comunicate de directorul general ţărilor
membre ale adunării cu cel puţin 6 luni înainte de a fi supuse
examenului adunării.
din partea a trei pătrimi din ţările care erau membre ale adu-
nării în momentul cînd a fost adoptată modificarea, a notifică-
rilor scrise de acceptare, efectuată în conformitate cu normele
constituţionale ale ţărilor respective. Orice modificare a aces-
tor articole, acceptată în acest fel, leagă toate ţările care sînt
membre ale adunării în momentul cînd modificarea intră în vi-
goare, sau care vor deveni membre ale ei la o dată ulterioară;
totuşi, orice modificare care măreşte obligaţiile financiare ale
ţărilor uniunii nu leagă decît pe acelea dintre ele care au noti-
ficat acceptarea modificării respective.
ARTICOLUL 18
1) Prezenta convenţie va fi supusă unor revizuiri în vederea
introducerii îmbunătăţirilor care sînt de natură să perfecţione-
ze sistemul uniunii.

2) În acest scop, conferinţe ale delegaţilor acestor ţări vor
avea loc, succesiv, într-una dintre ţările uniunii.
3) Modificările articolelor 13 pînă la 17 sînt supuse dispozi-
ţiilor articolului 17.
ARTICOLUL 19
S-a convenit ca ţările uniunii să-şi rezerve dreptul de a în-
cheia între ele, în mod separat, aranjamente speciale pen-
tru protecţia proprietăţii industriale, în măsura în care aceste
aranjamente nu ar contraveni dispoziţiilor prezentei convenţii.
ARTICOLUL 20
1)
a) Fiecare ţară a uniunii care a semnat prezentul act poate să-l
ratifice şi, dacă nu l-a semnat, poate să adere la el. Instrumentele
de ratificare sau de aderare se depun directorului general.
b) Fiecare ţară a uniunii poate să declare în instrumentul
său de ratificare sau de aderare că ratificarea sau aderarea
sa nu se aplică:
i) articolelor 1 pînă la 12, sau
ii) articolelor 13 pînă la 17.
c) Fiecare ţară a uniunii care, în conformitate cu subalinea-
tul b, a exclus de la efectele ratificării sau aderării sale unul din
cele două grupuri de articole prevăzute la subalineatul respec-
tiv, poate să declare oricînd după aceea că ea extinde efectele
ratificării sau aderării sale asupra acestui grup de articole. O
astfel de declaraţie se depune directorului general.
2)
a) Articolele 1 pînă la 12 intră în vigoare, faţă de primele
zece ţări ale uniunii care au depus instrumentele de ratificare
sau de aderare fără a face o declaraţie în sensul îngăduit de
alineatul 1 b i, la 3 luni după depunerea celui de-al zecelea din
aceste instrumente de ratificare sau de aderare.
b) Articolele 13 pînă la 17 intră în vigoare faţă de primele
zece ţări ale uniunii care au depus instrumentele de ratificare
sau de aderare fără a face o declaraţie în sensul îngăduit de
alineatul 1 b ii, la 3 luni după depunerea celui de-al zecelea din
aceste instrumente de ratificare sau de aderare.
c) Sub rezerva intrării în vigoare iniţiale, în conformitate cu
dispoziţiile subalineatelor a şi b, a fiecăruia dintre cele două
grupuri de articole prevăzute la alineatul 1 b i şi ii şi sub rezerva
dispoziţiilor alineatului 1 b, articolele 1 pînă la 17 intră în vigoa-
re faţă de orice altă ţară a uniunii, în afară de cele prevăzute la
subalineatele a şi b, care depune un instrument de ratificare sau
de aderare, precum şi faţă de orice ţară a uniunii care depune o
declaraţie în aplicarea alineatului 1 c, la 3 luni după data notifi-
cării unei astfel de depuneri de către directorul general, în afara
cazului cînd în instrumentul sau în declaraţia depusă s-ar fi indi-
cat o dată posterioară. În acest ultim caz, prezentul act intră în
vigoare faţă de ţara respectivă la data astfel indicată.
3) Faţă de fiecare ţară a uniunii care depune un instrument
de ratificare sau de aderare, articolele 18 pînă la 30 intră în
vigoare la prima dintre datele la care intră în vigoare faţă de
această ţară, în conformitate cu alineatul 1 a, b sau c, vreunul
din grupurile de articole prevăzute la alineatul 1 b.
ARTICOLUL 21
1) Orice ţară din afara uniunii poate să adere la prezentul act
şi să devină, prin aceasta, membră a uniunii. Instrumentele de
aderare se depun directorului general.2)
a) Faţă de orice ţară din afara uniunii, care a depus instru-
mentul său de aderare cu o lună sau mai mult de o lună înainte
de data intrării în vigoare a dispoziţiilor prezentului act, acesta
intră în vigoare la data la care aceste dispoziţii au intrat pentru
prima oară în vigoare în aplicarea articolului 20. 2 a sau b, în
afara cazului cînd în instrumentul de aderare s-ar fi indicat o
dată posterioară, totuşi:
i) dacă articolele 1 pînă la 12 nu au intrat în vigoare la aceas-
tă dată, o astfel de ţară va fi legată, în timpul perioadei inte-
rimare înainte de intrarea în vigoare a acestor dispoziţii, şi în
locul lor, de articolele 1 pînă la 12 ale Actului de la Lisabona;
Legislația
ii) dacă articolele 13 pînă la 17 nu au intrat în vigoare la aceas-
tă dată, o astfel de ţară va fi legată, în timpul perioadei interi-
mare înainte de intrarea în vigoare a acestor dispoziţii, şi în lo-
cul lor, de articolele 13 şi 14.3, 4 şi 5 ale Actului de la Lisabona.
Dacă o ţară indică o dată posterioară în instrumentul său de
aderare, prezentul act intră în vigoare pentru această ţară la
data astfel indicată.
b) Pentru orice ţară din afara uniunii, care a depus instru-
mentul său de aderare la o dată posterioară intrării în vigoare
a numai unuia din grupurile de articole prevăzute de prezentul
act, sau la o dată care precede cu mai puţin de o lună aceas-
tă intrare în vigoare, prezentul act intră în vigoare, sub rezerva
celor prevăzute la subalineatul a, la 3 luni după data la care
notificarea aderării sale a fost făcută de directorul general, în
afara cazului cînd în instrumentul de aderare s-ar fi indicat o
dată posterioară. În acest ultim caz, prezentul act intră în vi-
goare pentru această ţară la data astfel indicată.
3) Pentru orice ţară din afara uniunii, care a depus instrumen-
tul său de aderare după data intrării în vigoare a prezentului act
în întregimea lui, sau care la depus cu mai puţin de o lună înain-
te de această dată, prezentul act intră în vigoare la 3 luni după
data la care notificarea aderării sale a fost făcută de directorul
general, în afara cazului cînd în instrumentul de aderare s-ar fi
indicat o dată posterioară. În acest ultim caz, prezentul act intră
în vigoare pentru această ţară la data astfel indicată.
ARTICOLUL 22
Sub rezerva excepţiilor posibile prevăzute la articolele 20.1
b şi 28.2, ratificarea sau aderarea va atrage de plin drept ac-
ceptarea tuturor clauzelor şi asigurarea tuturor avantajelor sti-
pulate de prezentul act.
ARTICOLUL 23
După intrarea în vigoare a prezentului act în întregimea lui, o
ţară nu va putea să adere la actele anterioare ale acestei convenţii.
ARTICOLUL 24
1) Orice ţară poate să declare în instrumentul său de ratificare
sau de aderare, sau poate oricînd după aceasta să informeze pe
directorul general că prezenta convenţie se aplică totalităţii sau
unei părţi a teritoriilor sale, desemnate în declaraţie sau în no-
tificare, ale căror relaţii externe sînt puse sub a sa răspundere.
2) Orice ţară care a făcut o astfel de declaraţie sau o astfel
de notificare poate, oricînd, să notifice directorului general că
prezenta, convenţie încetează a se mai aplica totalităţii sau
unei părţi a acestor teritorii.
3)
a) Orice declaraţie făcută în virtutea alineatului 1 produce
efect la aceeaşi dată la care produce efect ratificarea sau ade-
rarea al cărei instrument o include, şi orice notificare efectuată
în virtutea acestui alineat produce efect la 3 luni de la comuni-
carea ei de către directorul general.
b) Orice notificare făcută în virtutea alineatului 2 produce
efect după 12 luni de la primirea ei de către directorul general.
ARTICOLUL 25
1) Orice ţară parte la prezenta convenţie se obligă să adop-
te, în conformitate cu constituţia sa, măsurile necesare pentru
a asigura aplicarea prezentei convenţii.
2) S-a convenit că, în momentul cînd o ţară va depune instrumen-
tul său de ratificare sau de aderare, ea va fi în măsură, în conformi-
tate cu legislaţia sa internă, să aplice dispoziţiile prezentei convenţii.
ARTICOLUL 26
1) Prezenta convenţie rămîne în vigoare fără limită de durată.
2) Orice ţară poate să denunţe prezentul act printr-o notifi-
care adresată directorului general. Această denunţare atrage
şi denunţarea tuturor actelor anterioare şi ea nu-şi produce
efectul decît faţă de ţara care a făcut-o, convenţia rămînînd în
vigoare şi executorie faţă de celelalte ţări ale uniunii.
3) Denunţarea produce efect la 1 an după ziua în care direc-
torul general a primit notificarea.
4) Facultatea de denunţare prevăzută de prezentul articol nu
43
 Legislația
poate fi exercitată de o ţară înainte de expirarea unui termen de
5 ani, socotiţi de la data la care ea a devenit membră a uniunii.
ARTICOLUL 27
1) Prezentul act înlocuieşte, în relaţiile dintre ţările faţă de
care el se aplică, şi în măsura în care el se aplică, Convenţia de
la Paris din 20 martie 1883 şi actele de revizuire care au urmat.
2)
a) Faţă de ţările cărora nu li se aplică prezentul act, sau nu
li se aplică în întregimea lui, dar cărora li se aplică Actul de la
Lisabona din 31 octombrie 1958, acesta din urmă rămîne în vi-
goare în întregimea lui, sau în măsura în care nu este înlocuit
de prezentul act în virtutea alineatului 1.
b) De asemenea, faţă de ţările cărora nu li se aplică nici
prezentul act, nici părţi ale acestuia, nici Actul de la Lisabona,
Actul de la Londra din 2 iunie 1934 rămîne în vigoare în între-
gimea lui, sau în măsura în care nu este înlocuit de prezentul
act în virtutea alineatului 1.
c) De asemenea, faţă de ţările cărora nu li se aplică nici pre-
zentul act, nici părţi ale acestuia, nici Actul de la Lisabona,
nici Actul de la Londra, Actul de la Haga din 6 noiembrie 1925
rămîne în vigoare în întregimea lui, sau în măsura în care nu
este înlocuit de prezentul act în virtutea alineatului 1.
3) Ţările din afara uniunii care devin parte la prezentul act îl apli-
că faţă de orice ţară a uniunii care nu este parte la acest act sau
care, deşi este parte la el, a făcut declaraţia prevăzută la articolul
20. 1 b i. Aceste ţări admit ca ţara respectivă a uniunii să aplice faţă
de ele dispoziţiile celui mai recent act la care ea este parte.
ARTICOLUL 28
1) Orice diferend între două sau mai multe ţări ale uniunii
cu privire la interpretarea sau la aplicarea prezentei convenţii
care nu va fi soluţionat pe calea negocierilor, poate fi adus în
faţa Curţii internaţionale de justiţie de una dintre ţările în cau-
ză, printr-o cerere făcută în conformitate cu Statutul Curţii, în
afara cazului cînd ţările în cauză vor conveni asupra unui alt
mod de soluţionare. Biroul internaţional va fi informat de ţara
care a făcut cererea despre diferendul adus în faţa Curţii; el va
aduce aceasta la cunoştinţa celorlalte ţări ale uniunii.
2) Orice ţară poate să declare, în momentul cînd semnea-
ză prezentul act sau cînd depune instrumentul său de ratifica-
re sau de aderare, că ea nu se consideră legată de dispoziţii-
le alineatului 1. În cazul unor diferende între o astfel de ţară şi
orice altă ţară a uniunii, dispoziţiile alineatului 1 nu se aplică.
3) Orice ţară care a făcut o declaraţie în conformitate cu dis-
poziţiile alineatului 2 poate oricînd, să o retragă printr-o notifi-
care adresată directorului general.
44
ARTICOLUL 29
1)
a) Prezentul act este semnat într-un singur exemplar în lim-
ba franceză şi este depus pe lîngă guvernul Suediei.
b) După consultarea guvernelor interesate, directorul gene-
ral va întocmi texte oficiale în limbile germană, engleză, spani-
olă, italiană, portugheză şi rusă şi în alte limbi pe care aduna-
rea va putea să le indice.
c) În caz de contestaţie cu privire la interpretarea diferitelor
texte, textul francez este cel autentic.
2) Prezentul act rămîne deschis semnăturilor, la Stockholm,
pînă la 13 ianuarie 1968.
Directorul general transmite două copii de pe textul semnat al pre-
zentului act, certificate pentru conformitate de guvernul Suediei, gu-
vernelor tuturor ţărilor uniunii şi, la cerere, guvernului oricărei alte ţări.
4) Directorul general înregistrează prezentul act la Secreta-
riatul Organizaţiei Naţiunilor Unite.
5) Directorul general notifică guvernelor tuturor ţărilor uniu-
nii semnăturile, depunerea instrumentelor de ratificare sau de
aderare şi a declaraţiilor incluse în aceste instrumente sau fă-
cute în aplicarea articolului 20. 1 c, intrarea în vigoare a tuturor
dispoziţiilor prezentului act, notificările de denunţare şi notifi-
cările făcute în aplicarea articolului 24.
ARTICOLUL 30
1) Pînă la intrarea în funcţie a primului director general,
menţiunile din prezentul act cu privire la biroul internaţional al
organizaţiei sau la directorul general sînt considerate că se re-
feră la biroul uniunii, respectiv la directorul acestuia.
2) Ţările uniunii care nu sînt legate de articolele 13 pînă la 17
pot să exercite, timp de 5 ani după intrarea în vigoare a con-
venţiei care instituie organizaţia, dacă vor dori, drepturile pre-
văzute de articolele 13 pînă la 17 ale prezentului act, ca şi cînd
ele ar fi legate de aceste articole. Orice ţară care va dori să
exercite aceste drepturi va depune în acest scop directorului
general o notificare făcută în scris, care produce efect la data
primirii ei. Ţările care vor proceda astfel vor fi considerate ca
membre ale adunării pînă la expirarea perioadei respective.
3) Atît timp cît ţările uniunii nu vor fi devenit toate membre
ale organizaţiei, biroul internaţional al organizaţiei funcţionea-
ză de asemenea în calitate de birou al uniunii, iar directorul
general în calitate de director al acestui birou.
4) Atunci cînd toate ţările uniunii vor fi devenit membre ale
organizaţiei, drepturile, obligaţiile şi bunurile biroului uniunii
trec asupra biroului internaţional al organizaţiei.
Drept care subscrişii, avînd cuvenita împuternicire în acest scop,
au semnat prezentul act. Făcută la Stockholm la 14 iulie 1967.
 Legislația

ANEXA 9

Acordul privind aspectele drepturilor de proprietate intelectuală legate de comerț

(acordul Trips) încheiat la Marrakech la 15 aprilie 1994

Membrii,
Dorind sã reducã distorsiunile si impedimentele în ceea ce priveste comertul international, si tinând cont de necesi-
tatea promovãrii unei protectii eficiente si suficiente a drepturilor de proprietate intelectualã si sã facã în aşa fel încât mãsurile
si procedurile vizând asigurarea respectãrii drepturilor de proprietate intelectualã sã nu devinã prin ele însele obstacole pentru
un comert legitim,
Recunoscând, în acest scop, necesitatea elaborãrii de noi reguli si discipline privind:
a) aplicabilitatea principiilor fundamentale ale GATT 1994 si a acordurilor sau conventiilor internationale per-
tinente în materie de proprietate intelectualã;
b) elaborarea de norme si principii adecvate referitoare la existenta, aria de aplicabilitate si exercitarea drep-
turilor de proprietate intelectualã legate de comert;
c) elaborarea de mijloace eficiente si adecvate pentru asigurarea respectãrii drepturilor de proprietate
intelectualã legate de comert, cu luarea în considerare a diferentelor între sistemele juridice nationale;
d) elaborarea de proceduri eficiente si rapide pentru prevenirea si reglementarea, în plan multilateral, a dife-
rendelor între guverne, si
e) prevederile tranzitorii vizând ca participarea la rezultatele negocierilor sã fie cât mai completã,
Recunoscând necesitatea de a stabili un cadru multilateral de principii, reguli si discipline referitoare la comertul in-
ternational cu mãrfuri contrafãcute,
Recunoscând cã drepturile de proprietate intelectualã sunt drepturi private,
Recunoscând obiectivele fundamentale de politicã generalã publicã a sistemelor nationale de protectie a proprietãtii
intelectuale, inclusiv obiectivele în materie de dezvoltare si de tehnologie,
Recunoscând de asemenea necesitãtile speciale ale tãrilor cel mai putin avansate Membre în ceea ce priveste pu-
nerea în aplicare a legilor si reglementãrilor în plan national cu maximum de flexibilitate pentru ca aceste tãri sã se poatã dota
cu o bazã tehnologicã solidã si viabilã,
Subliniind cã este important sã se reducã tensiunile prin contractarea de angajamente întãrite privind solutionarea prin
proceduri multilaterale a diferendelor referitoare la probleme ale proprietãtii intelectuale legate de comert,
Dorind sã instaureze un sprijin reciproc între OMC si Organizatia Mondialã a Proprietãtii Intelectuale (în continuare
denumitã "WIPO") si alte organizatii internationale competente,
Convin dupã cum urmeazã:

PARTEA I
DISPOZITII GENERALE SI PRINCIPII FUNDAMENTALE
Articolul 1
Natura si aria de aplicabilitate
a obligatiilor
1. Membrii vor da curs prevederilor prezentului Acord.
Membrii vor putea, fãrã ca aceasta sã fie o obligatie, sã
punã în aplicare în legislatia lor o protectie mai largã decât
cea prevãzutã în prezentul Acord, cu conditia ca aceastã
protectie sã nu contravinã prevederilor Acordului menti-
onat. Membrii vor fi liberi sã determine metoda adecvatã
pentru a pune în aplicare prevederile prezentului Acord în
cadrul propriilor lor sisteme si practici juridice.
2. In sensul prezentului Acord, expresia "proprietate
intelectualã" desemneazã toate categoriile de proprietate
intelectualã care fac obiectul sectiunilor 1 la 7 ale Pãrtii a II-a.
3. Membrii vor acorda tratamentul prevãzut în prezen-
tul Acord nationalilor celorlalti Membri. In ceea ce prives-
te dreptul de proprietate intelectualã pertinent, nationalii
celorlalti Membri se vor întelege ca fiind persoanele fizice
sau juridice îndeplinind criteriile cerute pentru a beneficia
de o protectie prevãzutã în Conventia de la Paris (1967),
Conventia de la Berna (1971), Conventia de la Roma si
Tratatul privind proprietatea intelectualã în materie de cir-
cuite integrate, dacã toti Membrii OMC erau membri ai
acestor conventii. Orice Membru care se va prevala de
posibilitãtile oferite de paragraful 3 al Articolului 5 sau pa-
ragraful 2 al Articolului 6 din Conventia de la Roma va pre-
zenta o notificare, astfel cum este prevãzut în aceste pre-
vederi, Consiliului pentru aspectele drepturilor de proprie-
tate intelectualã legate de comert (în continuare denumit
"Consiliul TRIPs").
Articolul 2
Conventii referitoare la proprietatea
intelectualã
1. In ceea ce priveste Pãrtile a II-a, a III-a si a IV-a ale
prezentului Acord, Membrii se vor conforma Articolelor 1
la 12 si Articolului 19 din Conventia de la Paris (1967).
2. Nici o prevedere a Pãrtii I la a IV-a a prezentului Acord
nu va deroga de la obligatiile pe care Membrii pot sã le
aibã unii fatã de altii în virtutea Conventiei de la Paris, a
Conventiei de la Berna, a Conventiei de la Roma sau a
Tratatului asupra proprietãtii intelectuale în materie de cir-
cuite integrate.
Articolul 3
Tratament national
1. Fiecare Membru va acorda nationalilor celorlalti Mem-
bri un tratament nu mai putin favorabil decât cel pe care
îl acordã propriilor nationali în ceea ce priveste protec-
tia proprietãtii intelectuale, sub rezerva exceptiilor deja
prevãzute, dupã caz, în Conventia de la Paris (1967), Con-

45
 Legislația
ventia de la Berna (1971), Conventia de la Roma sau Tra-
tatul asupra proprietãtii intelectuale în materie de circuite
integrate. In ceea ce priveste artistii interpreti sau execu-
tanti, producãtorii de fonograme si organismele de radiodi-
fuziune, aceastã obligatie nu se aplicã decât pentru ceea
ce reprezintã drepturi vizate în prezentul Acord. Orice
Membru care se va prevala de posibilitãtile oferite de Arti-
colul 6 al Conventiei de la Berna (1971) sau de paragraful
1 b) al Articolului 16 al Conventiei de la Roma va prezenta
o notificare Consiliului TRIPs, astfel cum este prevãzut în
aceste prevederi.
2. Membrii vor putea sã se prevaleze de exceptiile auto-
rizate în virtutea paragrafului 1 în ceea ce priveste proce-
durile judiciare si administrative, inclusiv alegerea domici-
liului sau stabilirea unui mandatar sub jurisdictia unui Mem-
bru, numai în cazurile în care aceste exceptii vor fi necesa-
re pentru asigurarea aplicãrii legilor si reglementãrilor care
nu sunt incompatibile cu prevedeile prezentului Acord si în
care astfel de practici nu vor fi aplicate de o manierã care sã
constituie o restrictionare deghizatã a comertului.
Articolul 4
Tratamentul natiunii celei mai favorizate
In ceea ce priveste protectia proprietãtii intelectuale, ori-
ce avantaje, favoruri, privilegii sau imunitãti acordate de un
Membru nationalilor oricãrei alte tãri vor fi, imediat si necon-
ditionat, acordate si nationalilor tuturor celorlalti Membri.
Sunt exceptate de la aceastã obligatie toate avantajele, fa-
vorurile, privilegiile sau imunitãtile acordate de un Membru:
a) care decurg din acorduri internationale referitoare la
asistenta judiciarã sau executarea legilor în general si nu
se limiteazã în special la protectia proprietãtii intelectuale;
b) care sunt acordate conform prevederilor Conventiei de la
Berna (1971) sau ale Conventiei de la Roma care autorizeazã
ca tratamentul acordat sã fie în functie nu de tratamentul na-
tional ci de tratamentul acordat într-o altã tarã;
c) privitoare la drepturile artistilor interpreti sau execu-
tanti, la producãtorii de fonograme si la organismele de ra-
diodifuziune care nu sunt vizate în prezentul Acord;
d) care decurg din acorduri internationale referitoare la
protectia proprietãtii intelectuale a cãror intrare în vigoare
precede pe cea a Acordului OMC, cu conditia ca aceste
PARTEA A II-A
NORME REFERITOARE LA
EXISTENTA, ARIA DE APLICABILITATE SI EXERCITAREA
DREPTURILOR DE PROPRIETATE INTELECTUALA
SECTIUNEA I : DREPTURI DE AUTOR SI DREPTURI CONEXE
Articolui 9
Raporturi cu Conventia de la Berna
1. Membrii se vor conforma articolelor 1 la 21 ale Conven-
tiei de la Berna (1971) si Anexei la respectiva Conventie. Cu
toate acestea, Membrii nu vor avea drepturi nici obligatii în
baza prezentului Acord în ceea ce priveste drepturile confe-
rite de articolul 6 bis al Conventiei respective sau drepturile
care sunt derivate din aceasta.
2. Protectia dreptului de autor se va extinde asupra expre-
siilor, iar nu asupra ideilor, procedurilor, metodelor de func-
tionare sau conceptelor matematice ca atare.
Articolul 10
Programe de calculator si compilatii de date
1. Programele de calculator, fie cã sunt exprimate în cod
sursã, fie în cod obiect, vor fi protejate ca opere literare în
baza Conventiei de la Berna (1971).
2. Compilatiile de date sau de alte elemente, fie cã sunt
reproduse pe suport exploatabil pe masinã, fie sub orice
altã formã care, fie pe motiv de alegere, fie prin aranjarea
continutului lor, constituie creãtii intelectuale vor fi proteja-
46
acorduri sã fie notificate Consiliului TRIPs si sã nu consti-
tuie o discriminare arbitrarã sau nejustificabilã cu privire la
nationalii altor Membri.
Articolul 5
Acorduri multilaterale privind achizisitionarea sau
mentinerea protectiei
Obligatiile decurgând din Articolele 3 si 4 nu se aplicã
procedurilor prevãzute de acordurile multilaterale încheiate
sub auspiciile WIPO pentru achizitionarea sau mentinerea
de drepturi de proprietate intelectualã.
Articolul 6
Epuizare
In privinta reglementãrii diferendelor în cadrul prezentului
Acord, sub rezerva prevederilor Articolelor 3 si 4, nici o altã
prevedere a prezentului Acord nu va fi utilizatã pentru a trata
problema epuizãrii drepturilor de proprietate intelectualã.
Articolul 7
Obiective
Protectia si respectarea drepturilor de proprietate
intelectualã ar trebui sã contribuie la promovarea inova-
tiei tehnologice si la transferul si difuzarea tehnologiei, în
avantajul reciproc al celor care creeazã si al celor care
utilizeazã cunostinte tehnice de o manierã favorabilã pen-
tru binele social si economic, si sã asigure un echilibru de
drepturi si obligatii.
Articolul 8
Principii
1. Membrii vor putea, atunci când elaboreazã sau
modificã legile si reglementãrile lor, sã adopte mãsurile
necesare pentru a proteja sãnãtatea publicã si nutri-
tia si pentru a promova interesul public în sectoare de o
importantã vitalã pentru dezvoltarea lor social-economicã
si tehnologicã, cu conditia ca aceste mãsuri sã fie compa-
tibile cu prevederile prezentului Acord.
2. Mãsuri adecvate, cu conditia ca ele sã fie compatibi-
le cu prevederile prezentului Acord, vor putea fi necesare
în scopul evitãrii folosirii abuzive a drepturilor de proprieta-
te intelectualã de cãtre detinãtorii de drepturi sau recurge-
rii la practici care sã restrângã de o manierã nerezonabilã
comertul sau care prejudiciazã transferul international de
tehnologie.
te ca atare. Aceastã protectie, care nu se va întinde asupra
datelor sau elementelor în sine, va fi fãrã prejudiciu cu pri-
vire la orice drept de autor care subzistã pentru datele sau
elementele însesi.
Articolul 11
Drepturi de închiriere
In ceea ce priveste cel putin programele de calculator si
operele cinematografice, un Membru va acorda autorilor si
avânzilor lor de drept, dreptul de a autoriza sau de a interzi-
ce închirierea comercialã cãtre public de originale sau copii
ale operelor lor protejate prin dreptul de autor. Un Membru
va fi exonerat de aceastã obligatie în ceea ce priveste ope-
rele cinematografice cu exceptia cazului în care aceastã în-
chiriere a condus la realizarea unei rãspândiri largi a copii-
lor acestor opere care sã compromitã într-un mod important
dreptul exclusiv de reproducere conferit în acest Membru
autorilor si avânzilor lor de drept. In ceea ce priveste pro-
gramele de calculator, aceastã obligatie nu se aplicã închi-
rierilor în cazurile în care programul în sine nu este obiectul
esensial al închirierii.

Articolul 12
Durata protectiei
De fiecare datã când durata protectiei unei opere, alta
decât o operã fotograficã sau o operã de artã aplicatã, este
calculatã pe o bazã alta decât viata unei persoane fizice,
aceastã duratã va fi de cel putin 50 ani de la sfârsitul anului
calendaristic de publicare autorizatã, sau, dacã o astfel de
publicare autorizatã nu are loc în cei 50 de ani calculati de
la data realizãrii operei, de cel putin 50 ani calculati de la
sfârsitul anului calendaristic al realizãrii.
Articolul 13
Limitãri si exceptii
Membrii vor restrânge limitãrile drepturilor exclusive sau excep-
tiilor de la aceste drepturi la unele cazuri speciale care nu aduc
atingere exploatãrii normale a operei si nici nu cauzeazã un pre-
judiciu nejustificat intereselor legitime ale detinãtorului dreptului.
Articolul 14
Protectia artistilor interpreti sau executanti, a
producãtorilor de fonograme (înregistrãri sonore) si
a organismelor de radiodifuziune
1. In ceea ce priveste fixarea executiei lor pe o fonogramã,
artistii interpreti sau executanti vor avea posibilitatea de a îm-
piedica actele mentionate în continuare atunci când vor fi în-
treprinse fãrã autorizarea lor: fixarea executiei lor nefixate si
reproducerea acestei fixãri. Artistii interpreti sau executanti
vor avea de asemenea posibilitatea de a împiedica actele
mentionate în continuare atunci când vor fi întreprinse fãrã
autorizarea lor: radiodifuzarea prin intermediul undelor radi-
oelectrice si comunicarea cãtre public a executiei lor directe.
2. Producãtorii de fonograme se vor bucura de dreptul de a
autoriza sau interzice reproducerea directã sau indirectã a fo-
nogramelor lor.
3. Organismele de radiodifuziune vor avea dreptul de a in-
terzice actele mentionate în continuare atunci când vor fi în-
treprinse fãrã autorizarea lor: înregistrarea, fixarea, reprodu-
cerea fixãrilor si reemiterea prin intermediul undelor radioe-
lectrice a emisiunilor, precum si a comunicãrii cãtre public a
emisiunilor lor de televiziune. In cazurile în care Membrii nu
vor acorda astfel de drepturi organismelor de radiodifuziu-
ne, ele vor da titularilor dreptului de autor asupra continutului
emisiunilor posibilitatea de a împiedica actele susmentiona-
te, sub rezerva prevederilor Conventiei de la Berna (1971).
4. Prevederile Articolului 11 în ceea ce priveste pro-
gramele de calculator se vor aplica mutatis mutandis
producãtorilor de fonograme si oricãror altor detinãtori de
drepturi asupra fonogramelor astfel cum sunt ele stabili-
te în legislatia unui Membru. Dacã, la 15 aprilie 1994, un
Membru aplicã un sistem de remunerare echitabilã pentru
detinãtorii de drepturi referitoare la închirierea fonograme-
lor, el va putea mentine acest sistem, cu conditia ca închi-
rierea comercialã a fonogramelor sã nu aibã ca efect com-
promiterea de o manierã importantã a drepturilor exclusive
de reproducere a detinãtorilor de drepturi.
5. Durata protectiei oferite în baza prezentului Acord ar-
tistilor interpreti sau executanti si producãtorilor de fonogra-
me nu va fi inferioarã unei perioade de 50 ani calculatã de
la sfârsitul anului calendaristic al fixãrii sau executiei. Dura-
ta de protectie acordatã în aplicarea paragrafului 3 nu va fi
inferioarã unei perioade de 20 ani calculatã de la sfârsitul
anului calendaristic al radiodifuzãrii.
6. Orice Membru va putea, în raport drepturile conferite
în baza paragrafelor 1, 2 si 3, sã prevadã conditii, limitãri,
exceptii si rezerve în mãsura autorizatã prin Conventia de
la Roma. Totusi, prevederile Articolului 18 al Conventiei de
la Berna (1971) se vor aplica de asemenea, mutatis mutan-
dis, drepturilor artistilor interpreti sau executanti si celor ale
producãtorilor de fonograme.
Legislația
SECTIUNEA 2: MARCILE DE FABRICA SAU
DE COMERT
Articolul 15
Obiectul protectiei
1. Orice semn, sau orice combinatie de semne, capabil
sã deosebeascã un produs sau un serviciu al unei între-
prinderi de cel al altor întreprinderi va putea sã constituie o
marcã de fabricã sau de comert. Astfel de semne, în spe-
cial cuvintele, inclusiv numele de persoane, literele, cifrele,
elementele figurative si combinatiile de culori, precum si ori-
ce combinatie a acestor semne, vor fi susceptibile sã fie în-
registrate ca mãrci de fabricã sau de comert. În cazurile în
care anumite semne nu sunt în sine în mãsurã sã distingã
produsele sau serviciile pertinente, Membrii vor putea face
subordona înregistrabilitatea caracterului distinctiv dobân-
dit prin folosintã. Membrii vor putea solicita, drept conditie
de înregistrare, ca semnele sã fie perceptibile vizual.
2. Paragraful 1 nu va fi considerat ca împiedicând un
Membru sã refuze înregistrarea unei mãrci de fabricã sau
de comert pentru alte motive, cu conditia ca acestea sã nu
deroge de la prevederile Conventiei de la Paris (1967).
3. Membrii vor putea subordona înregistrabilitatea fatã de
folosintã. Totusi, folosinta efectivã a unei mãrci de fabricã
sau de comert nu va fi o conditie pentru depozitarea unei
cereri de înregistrare. O cerere nu va fi respinsã pentru sin-
gurul motiv cã folosinta avutã în vedere a mãrcii de fabricã
sau de comert nu a avut loc înainte de expirarea unei peri-
oade de trei ani începând de la data depozitãrii sale.
4. Natura produselor sau serviciilor cãrora li se va aplica
o marcã de fabricã sau de comert nu va constitui în nici un
caz un obstacol la înregistrarea mãrcii.
5.Membrii vor publica fiecare marcã de fabricã sau de
comert fie înainte ca ea sã fie înregistratã, fie în cel mai
scurt termen dupã înregistrare, si vor acorda o posibilitate
rezonabilã de a se cere radierea înregistrãrii. In plus, Mem-
brii vor putea acorda posibilitatea de opunere la înregistra-
rea unei mãrci de fabricã sau de comert.
Articolul 16
Drepturi conferite
1. Titularul unei mãrci de fabricã sau de comert înre-
gistrate va avea dreptul exclusiv de a împiedica orice ter-
ti actionând fãrã consimtãmântul sau sã utilizeze în cadrul
operatiunilor comerciale semne identice sau similare pen-
tru produse sau servicii identice sau similare celor pentru
care marcã de fabricã sau de comert este înregistratã în
cazul în care o astfel de utilizare ar genera un risc de con-
fuzie. In cazul de folosintã a unui semn identic pentru pro-
duse sau servicii identice, existenta riscului de confuzie va
fi prezumatã. Drepturile descrise mai sus nu vor aduce pre-
judiciu nici unui drept anterior existent si nu vor afecta po-
sibilitatea pe care o au Membrii de a subordona existenta
drepturilor fatã de folosintã.
2. Articolul 6bis al Conventiei de la Paris (1967) se va aplica,
mutatis mutandis, serviciilor. Pentru a se stabili dacã o marcã
de fabricã sau de comert este notoriu cunoscutã, Membrii vor
tine seama de notorietatea acestei mãrci în cadrul segmentu-
lui de public respectiv, inclusiv de notorietatea în Membrul în
discutie, obtinutã ca urmare a promovãrii acestei mãrci.
3. Articolul 6bis al Conventiei de la Paris (1967) se va
aplica, mutatis mutandis, produselor sau serviciilor care nu
sunt similare celor pentru care este înregistratã o marcã de
fabricã sau de comert, cu conditia ca folosinta acestei mãrci
pentru aceste produse sau servicii sã indice o legaturã între
aceste produse sau servicii si titularul mãrcii înregistrate si
cu conditia ca aceastã folosintã sã riste sã dãuneze intere-
selor titularului mãrcii înregistrate.
47
 Legislația
Articolul 17
Exceptii
Membrii vor putea prevedea exceptii limitate privind drep-
turile conferite printr-o marcã de fabricã sau de comert, de
exemplu în ceea ce priveste folosinta loialã a termenilor de-
scriptivi, cu conditia ca aceste exceptii sã tinã cont de inte-
resele legitime ale titularului mãrcii si ale tertilor.
Articolul 18
Durata protectiei
Inregistrarea initialã si fiecare reînnoire a înregistrãrii unei
mãrci de fabricã sau de comert vor fi de o duratã de mini-
mum ãapte ani. Inregistrarea unei mãrci de fabricã sau de
comert va fi reînnoibilã nelimitat în timp.
Articolul 19
Obligatia de folosintã
1. Dacã este obligatorie folosinta unei mãrci de fabricã
sau de comert pentru mentinerea unei înregistrãri, în-
registrarea nu va putea fi radiatã decât dupã o perioadã
neîntreruptã de nefolosintã de cel putin trei ani, cu exceptia
cazului în care titularul mãrcii prezintã motive valabile refe-
ritoare la existenta de obstacole la o astfel de folosintã. Cir-
cumstantele independente de vointa titularului mãrcii care
constituie un obstacol la folosinta mãrcii, de exemplu re-
strictii la import sau alte prescripsii ale puterilor publice vi-
zând produsele sau serviciile protejate prin marcã, vor fi
considerate ca motive valabile de justificare a nefolosintei.
2. Atunci când folosinta unei mãrci de fabricã sau de co-
mert se va face de cãtre o altã persoanã sub controlul titu-
larului, aceasta se va considera ca o folosintã a mãrcii în
scopul mentinerii înregistrãrii.
Articolul 20
Alte cerinãe
Folosinta unei mãrci de fabricã sau de comert în cur-
sul unor operatiuni comerciale nu va fi împiedicatã de o
manierã nejustificatã prin cerinãe speciale, cum ar fi fo-
losinta simultanã a unei alte mãrci, folosinta sub o formã
specialã, sau folosinta de o manierã care sã dãuneze
capacitãtii sale de a distinge produsele sau serviciile unei
întreprinderi de cele ale altor întreprinderi. Aceasta nu va
exclude o cerintã stipulând folosinta mãrcii care identificã
întreprinderea care produce conjunct produsele sau servi-
ciile, dar fãrã a se stabili o legãturã între cele douã, cu mar-
ca ce distinge produsele sau serviciile specifice repective
ale acestei întreprinderi.
Articolul 21
Licente si cesiune
Membrii vor putea stabili conditiile privind concesiona-
rea de licente si cesionarea de mãrci de fabricã sau de co-
mert, întelegându-se ca concesionarea de licente obligato-
rii pentru mãrci nu va fi autorizatã si ca titularul unei mãrci
de fabricã sau de comert înregistrate va avea dreptul sã o
cedeze fãrã sã existe în mod necesar si transferul întreprin-
derii cãreia marca îi apartine.
SECTIUNEA 3: INDICATII GEOGRAFICE
Articolul 22
Protectia indicatiilor geografice
1. In sensul prezentului Acord, prin indicatii geografice se
înteleg indicatii care servesc la identificarea unui produs ca
fiind originar din teritoriul unui Membru, sau al unei regiuni
ori localitãti din acest teritoriu, în cazurile în care o calita-
te, un renume sau o altã caracteristicã anume a produsului
poate fi atribuitã în mod esensial acestei origini geografice.
2. In ceea ce priveste indicatiile geografice, Membrii vor
prevedea mijloacele juridice care sã permitã pãrtilor intere-
sate sã împiedice:
48
a) utilizarea, în desemnarea sau prezentarea unui produs,
a oricãrui mijloc care indicã sau sugereazã cã produsul în
cauzã este originar dintr-o regiune geograficã alta decât lo-
cul adevãrat de origine într-un mod care sã inducã publicul
în eroare cu privire la originea geograficã a produsului;
b) orice utilizare care constituie un act de concurentã neloialã
în sensul articolului 10bis al Conventiei de la Paris (1967).
3. Un Membru va refuza sau va anula, fie din oficiu dacã
legislatia sa îi permite, fie la cererea unei pãrti interesate,
înregistrarea unei mãrci de fabricã sau de comert care con-
tine o indicatie geograficã sau este constituitã dintr-o ast-
fel de indicatie, pentru produse care nu sunt originare din
teritoriul indicat, dacã utilizarea acestei indicatii în marca
de fabricã sau de comert pentru astfel de produse în acest
Membru este de naturã sã inducã publicul în eroare cu pri-
vire la locul adevãrat de origine.
4. Protectia mentionatã la paragrafele 1, 2 si 3 va fi
aplicabilã contra unei indicatii geografice care, chiar dacã
este literalmente exactã în ceea ce priveste teritoriul, regiu-
nea sau localitatea din care produsele sunt originare, face
sã se înteleagã în mod gresit de cãtre public cã produsele
sunt originare dintr-un alt teritoriu.
Articolul 23
Protectia suplimentarã a indicatiilor geografice
pentru vinuri si produse spirtoase
1. Fiecare Membru va prevedea mijloacele juridice care
sã permitã pãrtilor interesate sã împiedice utilizarea unei
indicatii geografice care identificã vinuri cu vinuri care nu
sunt originare din locul indicat de indicatia geograficã
respectivã, sau care identificã produsele spirtoase cu pro-
duse spritoase care nu sunt originare din locul indicat prin
indicatia geograficã respectivã, chiar în cazurile în care
originea adevãratã a produsului este indicatã sau în cazu-
rile în care indicatia geograficã este utilizatã în traducere
sau este însotitã de expresii cum ar fi "de genul", "de tipul",
"de stilul", "imitatie" sau altele.
2. Inregistrarea unei mãrci de fabricã sau de comert pen-
tru vinuri care contin o indicatie geograficã ce identificã vi-
nuri ori care este constituitã dintr-o astfel de indicatie, sau
înregistrarea unei mãrci de fabricã ori de comert pentru
produse spirtoase care contine o indicatie geograficã ce
identificã produse spirtoase sau care este constituitã dintr-
o astfel de indicatie, va fi refuzatã sau anulatã, fie din ofi-
ciu dacã legislatia unui Membru permite aceasta, fie la ce-
rerea unei pãrti interesate, în ceea ce priveste vinurile sau
produsele spirtoase care nu au aceastã origine.
3. In caz de indicatii geografice omonime pentru vinuri,
protectia va fi acordatã fiecãrei indicatii, sub rezerva pre-
vederilor paragrafului 4 al Articolului 22. Fiecare Mem-
bru va stabili conditiile practice în care indicatiile omoni-
me respective vor fi diferentiate unele de altele, tinându-
se cont de necesitatea asigurãrii unui tratament echitabil
producãtorilor respectivi si va face în asa fel încât consu-
matorii sã nu fie indusi în eroare.
4. Pentru a facilita protectia indicatiilor geografice pen-
tru vinuri, vor fi purtate negocieri la Consiliul TRIPs cu pri-
vire la constituirea unui sistem multilateral de notificare
si de înregistrare a indicatiilor georgrafice pentru vinurile
susceptibile de a beneficia de o protectie în Membrii care
participã la sistem.
Articolul 24
Negocieri internationale; exceptii
1.Membrii convin sã intre în negocieri în scopul creste-
rii protectiei indicatiilor geografice specifice în baza Arti-
colului 23. Prevederile paragrafelor 4 la 8 nu vor fi invo-
cate de un Membru pentru a refuza sã poarte negocieri

sau sã încheie Acorduri bilaterale ori multilaterale. In ca-
drul acestor negocieri, Membrii vor fi gata sã examineze
aplicabilitatea continuã a acestor prevederi la indicatii-
le geografice specifice a cãror utilizare va face obiectul
acestor negocieri.
2.Consiliul TRIPs va examina periodic aplicarea preve-
derilor prezentei sectiuni; el va proceda la o primã exami-
nare într-un termen de doi ani de la data intrãrii în vigoare
a Acordului OMC. Orice problemã referitoare la respecta-
rea obligatiilor decurgând din aceste prevederi va putea
fi adusã în atentia Consiliului, care, la cererea unui Mem-
bru, va tine consultãri cu orice Membr(u)(i) în problema
respectivã pentru care nu a fost posibil sã se gãseascã o
solutie satisfãcãtoare prin consultãri bilaterale sau pluri-
laterale între Membrii respectivi. Consiliul va lua mãsurile
care vor putea fi convenite pentru facilitarea functionãrii
prezentei sectiuni si pentru favorizarea realizãrii obiecti-
velor acesteia.
3. Atunci când va pune în aplicare aceastã sectiune,
un Membru nu va diminua protectia indicatiilor geografice
care existã în acest Membru la data imediat anterioarã ce-
lei de intrare în vigoare a Acordului OMC.
4.Nici o prevedere din prezenta sectiune nu va cere
unui Membru sã împiedice folosinta continuã si similarã a
unei indicatii geografice anume dintr-un alt Membru care
identificã vinuri sau produse spirtoase, în ceea ce prives-
te produse sau servicii, de cãtre unul din nationalii sau de
cãtre una dintre persoanele domiciliate pe teritoriul care a
utilizat aceastã indicatie geograficã într-un mod continuu
pentru produse sau servicii identice sau înrudite pe terito-
riul acestui Membru fie a) pentru o perioadã de 10 ani îna-
inte de 15 aprilie 1994, fie b) cu bunã credintã, înainte de
aceasta datã.
5. In cazurile în care o marcã de fabricã sau de comert
a fost depusã sau înregistratã cu bunã credintã, sau în ca-
zurile în care drepturile cu privire la o marcã de fabricã sau
de comert au fost dobândite prin folosinta cu bunã credintã:
a) înainte de data aplicãrii prezentelor prevederi în acest
Membru astfel cum ea este definitã în Partea a VI-a, sau
b) înainte ca indicatia geograficã sã fie protejatã în tara
sa de origine, mãsurile adoptate pentru punerea în aplica-
re a prezentei sectiuni nu vor prejudicia eligibilitatea sau
validitatea înregistrãrii unei mãrci de fabricã sau de co-
mert, sau dreptul de folosintã a unei mãrci de fabricã sau
de comert, pe motiv cã aceastã marcã este identicã sau
similarã cu o indicatie geograficã.
6. Nici o prevedere din prezenta sectiune nu va cere unui
Membru sã aplice prevederile prezentei sectiuni în ceea
ce priveste o indicatie geograficã ale oricãrui alt Mem-
bru pentru produsele si serviciile pentru care indicatia
pertinentã este identicã cu termenul uzual utilizat în vo-
cabularul curent ca nume comun al acelor produse sau
servicii pe teritoriul acelui Membru. Nici o prevedere din
prezenta sectiune nu va cere unui Membru sã aplice pre-
vederile prezentei sectiuni în ceea ce priveste o indicatie
geograficã a oricãrui alt Membru pentru produsele vitico-
le pentru care indicatia pertinentã este identicã cu nume-
le uzual al unei varietãti de struguri existente pe teritoriul
acelui Membru la data intrãrii în vigoare a Acordului OMC.
7. Un Membru va putea dispune ca orice cerere
formulatã în baza prezentei sectiuni cu privire la folosin-
ta sau la înregistrarea unei mãrci de fabricã sau de co-
mert sã fie prezentatã într-un termen de cinci ani dupã
ce folosinta prejudiciabilã a indicatiei protejate va fi de-
venit general cunoscutã în acest Membru sau dupã data
înregistrãrii mãrcii de fabricã sau de comert în acest Mem-
bru, cu conditia ca marca sã fi fost publicatã la acea datã,
Legislația
dacã data respectivã este anterioarã datei la care folosin-
ta prejudiciabilã va fi devenit general cunoscutã în acest
Membru, cu conditia ca indicatia geograficã sã nu fie
utilizatã sau înregistratã cu rea credintã.
8. Prevederile prezentei sectiuni nu vor prejudicia în nici
un fel dreptul oricãrei persoane de a folosi, în cursul ope-
ratiunilor comerciale, numele sãu sau al predecesorului
sãu în afaceri, cu exceptia cazului când acest nume este
folosit de o manierã care sã inducã publicul în eroare.
9. Nu va exista obligatie în baza prezentului Acord de
a se proteja indicatii geografice care nu sunt protejate în
tara lor de origine sau care înceteazã sã fie protejate, ori
care cad în desuetudine în tara respectivã.
SECTIUNEA 4: DESENE SI MODELE INDUSTRIALE
Articolul 25
Cerinãe pentru a beneficia de protectie
1. Membrii vor prevedea protectia desenelor si modele-
lor industriale creeate în mod independent care sunt noi
sau originale. Membrii vor putea dispune cã desenele si
modelele nu sunt noi sau originale dacã ele nu diferã în
mod semnificativ de desene sau modele cunoscute sau de
combinatii de elemente ale unor desene sau modele cu-
noscute. Membrii vor putea dispune ca o astfel de protec-
tie nu se va extinde asupra desenelor si modelelor dictate
în mod esential de considerente tehnice sau functionale.
2.Fiecare Membru trebuie sã facã în asa fel ca prevede-
rile privind garantarea protectiei desenelor si modelelor de
textile, în special în ceea ce priveste orice cost, examinare
sau publicare, sã nu compromitã în mod nerezonabil posi-
bilitatea de a cere si de a obtine aceastã protectie. Membrii
vor fi liberi sã îndeplineascã aceastã obligatie prin legislatia
în materie de desene si modele industriale sau prin legisla-
tia în materie de drept de autor.
Articolul 26
Protectie
1. Titularul unui desen sau model industrial prote-
jat are dreptul sã împiedice tertii care actioneazã fãrã
consimããmântul sau sã fabrice, sã vândã sau sã importe
articole care comportã sau contin un desen sau model care
este, în totalitate sau într-o mãsura substantialã, o copie a
acestui desen sau model protejat, atunci când actele re-
spective vor fi fãcute în scopuri comerciale.
2. Membrii vor putea prevedea exceptii limitate cu pri-
vire la protectia desenelor si modelelor industriale, cu
conditia ca acestea sã nu aducã atingere de o manierã
nejustificatã exploatãrii normale a desenelor sau mode-
lelor industriale protejate si nici sã cauzeze un prejudiciu
nejustificat intereselor legitime ale titularului desenului sau
modelului protejat, cu luarea în considerare a intereselor
legitime ale tertilor.
3. Durata protectiei oferite va fi de minimum 10 ani.
SECTIUNEA 5: BREVETE
Articolul 27
Obiect brevetabil
1. Sub rezerva prevederilor paragrafelor 2 si 3, un bre-
vet va putea fi obtinut pentru orice inventie, de produs sau
de procedeu, în toate domeniile tehnologice, cu conditia ca
aceasta sã fie nouã, sã implice o activitate inventivã si sã fie
susceptibilã de aplicare industrialã. Sub rezerva prevederilor
paragrafului 4 al Articolului 65, a paragrafului 8 al Articolului
70 si a paragrafului 3 din prezentul Articol, vor putea fi obti-
nute brevete si va fi posibil sã se beneficieze de drepturi de
brevet fãrã discriminare în ceea ce priveste locul de origine
al inventiei, domeniul tehnologic si faptul cã produsele sunt
importate sau sunt de origine nationalã.
49
 Legislația
2. Membrii vor putea exclude de la brevetare inventii-
le pentru care este necesar sã se împiedice exploatarea
comercialã pe teritoriul lor pentru protectia ordinii publi-
ce sau a moralitãtii, inclusiv pentru protectia sãnãtãtii si
vietii persoanelor si animalelor sau prezervarea vegeta-
lelor, sau pentru a evita aducerea de atingeri grave me-
diului înconjurãtor, cu conditia ca aceastã excludere sã
nu depindã numai de faptul cã exploatarea este interzisã
prin legislatia lor.
3. Membrii vor putea de asemenea exclude de la brevetare:
a) metodele diagnostice, terapeutice si chirurgicale pen-
tru tratamentul persoanelor sau animalelor;
b) vegetalele si animalele altele decât micro-organisme-
le, precum si procedeele esentialmente biologice de obti-
nere de vegetale sau animale, altele decât procedeele ne-
biologice si microbiologice. Totusi, Membrii vor prevedea
protectia varietãtilor vegetale prin brevete, printr-un sistem
sui generis eficient, sau printr-o combinare a acestor douã
mijloace. Prevederile prezentului alineat vor fi reexaminate
la patru ani dupã data intrãrii în vigoare a Acordului OMC.
Articolul 28
Drepturi conferite
1. Un brevet va conferi titularului sãu urmãtoarele
drepturi exclusive:
a) în cazurile în care obiectul brevetului este un produs,
sã împiedice tertii care actioneazã fãrã consimtãmântul sãu
sã desfãsoare urmãtoarele acte: sã fabrice, sã foloseascã,
sã ofere spre vânzare, sã vândã sau sã importe în aceste
scopuri acel produs;
b) în cazurile în care obiectul brevetului este un procedeu,
sã împiedice tertii care actioneazã fãrã consimtãmântul sãu
sã desfãsoare actul constând în utilizarea procedeului, pre-
cum si urmãtoarele acte: folosirea, oferirea spre vânzare,
vânzarea sau importul în aceste scopuri, cel putin în ce pri-
veste produsul obtinut direct prin acel procedeu.
2. Titularul unui brevet va avea, de asemenea, dreptul de
a ceda sau de a transmite pe cale succesoralã brevetul si
de a încheia contracte de licentã.
Articolul 29
Conditii impuse depunãtorilor de cereri de brevete
1. Membrii vor cere depunãtorului unei cereri de brevet ca
acesta sã divulge inventia de o manierã suficient de clarã
si completã pentru ca o persoanã calificatã sã o poatã exe-
cuta si vor putea cere de la acesta sã indice maniera cea
mai bunã de executare a inventiei cunoscutã de inventator
la data depozitului sau în cazul în care este invocatã priori-
tatea, la data de prioritate a cererii.
2. Membrii vor putea cere depunãtorului unei cereri de bre-
vet sã furnizeze informatii asupra cererilor respective pe care
le va fi depus si brevetelor respective care îi vor fi fost acor-
date în strãinãtate.
Articolul 30
Exceptii la drepturile conferite
Membrii vor putea sã prevadã exceptii limitate la drepturi-
le exclusive conferite printr-un brevet, cu conditia ca aces-
tea sã nu aducã atingere în mod nejustificat exploatãrii nor-
male a brevetului si nici sã cauzeze un prejudiciu nejustifi-
cat intereselor legitime ale titularului brevetului, cu luarea în
considerare a intereselor legitime ale tertilor.
Articolul 31
Alte utilizãri fãrã autorizarea
detinãtorului dreptului
In cazurile în care legislatia unui Membru permite
alte utilizãri ale obiectului unui brevet fãrã autorizarea
detinãtorului dreptului, inclusiv utilizarea de cãtre puterile
publice sau de cãtre terti autorizati de cãtre acestea, vor fi
respectate urmãtoarele prevederi:
50
a) autorizarea acestei utilizãri va fi examinatã pe baza
circumstantelor proprii acesteia;
b) o astfel de utilizare va putea sã nu fie permisã de-
cât dacã, înaintea acestei utilizãri, candidatul utilizator s-a
strãduit sã obtinã autorizarea de la detinãtorul dreptului, în
conditii si modalitãti comerciale rezonabile si dacã cu toa-
te eforturile sale nu a reusit aceasta într-un termen rezo-
nabil. Un Membru va putea deroga de la aceastã prevede-
re în situatii de urgentã nationalã sau în alte circumstante
de extremã urgentã sau în caz de utilizare publicã în sco-
puri necomerciale. In situatii de urgentã nationalã sau de
alte circumstante de extremã urgentã, detinãtorul dreptului
va fi totusi avizat imediat ce va fi rezonabil posibil. In caz
de utilizare publicã în scopuri necomerciale, atunci când
puterile publice sau întreprinderea contractantã, fãrã sã
facã cercetare de brevet, cunosc sau au motive demon-
strabile de a cunoaste cã un brevet valabil este sau va
fi utilizat de cãtre puterile publice sau în contul acestora,
detinãtorul dreptului va fi avizat despre aceasta în cel mai
scurt timp;
c) întinderea si durata unei astfel de utilizãri vor fi limi-
tate la scopurile pentru care aceasta a fost autorizatã, iar
în cazul tehnologiei de semi-conductori, respectiva utiliza-
re va fi destinatã numai pentru scopuri publice necomer-
ciale sau pentru a remedia o practicã ce a fost stabilitã,
în baza unei proceduri judiciare sau administrative, ca fiind
anticoncurentialã;
d) o astfel de utilizare va fi neexclusivã;
e) o astfel de utilizare va fi netransmisibilã, cu excep-
tia pãrtii din întreprindere sau a fondului de comert care
beneficiazã de aceasta;
f) orice utilizare de acest gen va fi autorizatã în principal
pentru aprovizionarea pieãei interne a Membrului care a au-
torizat aceastã utilizare;
g) autorizarea unei astfel de utilizãri va fi susceptibilã de
a înceta, sub rezerva ca interesele legitime ale persoane-
lor astfel autorizate sã fie protejate de o manierã adecvatã,
dacã si atunci când circumstantele care au condus la
aceasta înceteazã sã existe si este de crezut cã nu se vor
mai reproduce. Autoritatea competentã va fi abilitatã sã re-
examineze, pe bazã de cerere motivatã, dacã circumstan-
tele continuã sã existe;
h) detinãtorul dreptului va primi o remunerare adecvatã
corespunzãtoare fiecãrui caz în parte, cu luarea în conside-
rare a valorii economice a autorizãrii;
i) valabilitatea juridicã a oricãrei decizii privind autoriza-
rea unei astfel de utilizãri va putea face obiectul unei revi-
zuiri judiciare sau altei revizuiri independente de cãtre o au-
toritate superioarã distinctã a acestui Membru;
j) orice decizie referitoare la remunerarea prevãzutã în ra-
port cu o astfel de utilizare va putea face obiectul unei revi-
zuiri judiciare sau unei alte revizuiri independente de cãtre o
autoritate superioarã distinctã a acestui Membru;
k) Membrii nu sunt tinuti sã aplice conditiile enuntate
la alineatele b) si f) în cazurile în care o astfel de utiliza-
re este permisã pentru a remedia o practicã consideratã
ca anticoncurentialã ca urmare a unei proceduri judicia-
re sau administrative. Necesitatea de a corecta practicile
anticoncurentiale poate fi luatã în considerare în stabilirea
remunerãrii în astfel de cazuri. Autoritãtile competente vor
fi abilitate sã refuze încetarea autorizãrii dacã si atunci când
circumstantele care au condus la aceastã autorizare riscã
sã se producã din nou;
l) în cazurile în care o astfel de utilizare este autorizatã pen-
tru a permite exploatarea unui brevet ("al doilea brevet") care
nu poate fi exploatat fãrã sã aducã atingere unui alt brevet ("pri-

mul brevet"), urmãtoarele conditii suplimentare vor fi aplicabile:
i) inventia revendicatã în cel de-al doilea brevet presupu-
ne un progres tehnologic important, de un interes economic
substantial, în raport cu inventia revendicatã în primul brevet;
ii) titularul primului brevet va avea dreptul la o licentã
reciprocã în conditii rezonabile pentru utilizarea inventiei
revendicate în cel de-al doilea brevet; si
iii) utilizarea autorizatã în raport cu primul brevet va fi
netransmisibilã cu exceptia cazului în care cel de-al doilea
brevet este de asemenea transmis.
Articolul 32
Revocare/Decãdere
Pentru orice decizie referitoare la revocarea sau
decãderea unui brevet se va acorda posibilitatea unei re-
vizuiri judiciare.
Articolul 33
Durata protectiei
Durata de protectie oferitã nu se va termina înainte de
expirarea unei perioade de 20 ani calculati de la data
depozitãrii.
Articolul 34
Brevete de procedeu: sarcina probei
1. Pentru scopurile procedurii civile referitoare la
încãlcarea drepturilor titularului mentionate la paragraful 1
b) al Articolului 28, dacã obiectul brevetului este un proce-
deu de obtinere a unui produs, autoritãtile judiciare vor fi
abilitate sã dispunã pârâtului sã demonstreze ca procedeul
utilizat pentru obtinerea unui produs identic este diferit de
procedeul brevetat. In consecintã, Membrii vor dispune, în
cazul a cel putin una din situatiile de mai jos, ca orice pro-
dus identic fabricat fãrã consimtãmântul titularului brevetu-
lui va fi, pânã la proba contrarie, considerat ca fiind obtinut
prin procedeul brevetat:
a) produsul obtinut prin procedeul brevetat este nou;
b) probabilitatea este mare cã produsul identitc a fost ob-
tinut prin procedeul respectiv si cã titularul brevetului nu a
putut, în ciuda unor eforturi rezonabile, sã stabileascã ce
procedeu a fost de fapt utilizat.
2. Orice Membru va fi liber sã dispunã cã sarcina probei
mentionate la paragraful 1 va incumba pretinsului contra-
venient numai dacã conditia prevãzutã la alineatul a) este
îndeplinitã sau numai dacã conditia prevãzutã la alineatul
b) este îndeplinitã.
3.Cu ocazia prezentãrii probei contrarii, vor fi luate în con-
siderare interesele legitime ale pârâtilor legate de protectia
secretelor lor de fabricatie si de comert.
SECTIUNEA 6: SCHEME DE CONFIGURATIE (TOPO-
GRAFII) DE CIRCUITE INTEGRATE
Articolul 35
Legãturi cu Tratatul IPIC
Membrii convin sã acorde protectia schemelor de confi-
guratie (topografiilor) de circuite integrate (denumite în pre-
zentul Acord "scheme de configuratie") conform Articolelor
2 la 7 (cu exceptia paragrafului 3 al Articolului 6), Articolului
12 si paragrafului 3 al Articolului 16 din Tratatul privind pro-
prietatea intelectualã în materie de circuite integrate si, în
plus, sã respecte prevederile de mai jos.
Articolul 36
Aria de aplicabilitate a protectiei
Sub rezerva prevederilor paragrafului 1 al Articolului
37, Membrii vor considera ca ilegale actele mentionate în
continuare dacã acestea sunt îndeplinite fãrã autorizarea
detinãtorului dreptului : importul, vânzarea sau distributia
în orice alt mod, cu scopuri comerciale, a unei scheme de
configuratie protejate, a unui circuit integrat în care este
încorporatã o schemã de configuratie protejatã, sau a unui
Legislația
Articol care încorporeazã un astfel de circuit integrat, nu-
mai în mãsura în care acest articol continuã sã continã o
schemã de configuratie reprodusã în mod ilicit.
Articolul 37
Acte care nu necesitã autorizarea
detinãtorului dreptului
1. Independent de prevederile articolului 36, nici un Mem-
bru nu va considera ca ilegalã îndeplinirea oricãrui act vi-
zat în articolul respectiv cu privire la un circuit integrat
care încorporeazã o schemã de configuratie reprodusã
ilegal, sau orice articol care încorporeazã un astfel de
circuit integrat, atunci când persoana care îndeplines-
te sau face sã se îndeplineascã aceste acte nu stia si
nu avea un motiv valabil sã stie, atunci când el a achi-
zitionat respectivul circuit integrat sau articolul care îl
încorporeazã, cã acesta continea o schemã de confi-
guratie reprodusã în mod ilicit. Membrii vor dispune ca,
dupã momentul la care aceastã persoanã va fi primit un
aviz prin care a fost informatã în mod suficient cã sche-
ma de configuratie este reprodusã în mod ilicit, aceas-
ta va putea îndeplini oricare din actele vizate cu privire
la stocurile de care dispune sau pe care le-a coman-
dat înainte de acest moment, dar va putea fi obligatã sã
plãteascã detinãtorului dreptului o sumã echivalentã cu
o redeventã rezonabilã cum ar fi cea care ar fi exigibilã
în cadrul unei licente negociate în mod liber pentru o
astfel de schemã de configuratie.
2. Conditiile mentionate la alineatele a) la k) ale Ar-
ticolului 31 se vor aplica, mutatis mutandis, în cazul de
concesiune a unei licente nevoluntare pentru o schemã
de configuratie sau pentru utilizarea acesteia de cãtre
puterile publice sau în contul acestora fãrã autorizarea
detinãtorului dreptului.
Articolul 38
Durata protectiei
1. In Membrii în care înregistrarea este o conditie a pro-
tectiei, durata protectiei schemelor de configuratie nu se va
sfârsi înainte de expirarea unei perioade de 10 ani calculatã
de la data depozitãrii cererii de înregistrare sau calculatã
de la prima exploatare comercialã indiferent unde în lume.
2. In Membrii în care înregistrarea nu este conditie de
protectie, schemele de configuratie vor fi protejate pentru o
perioadã de cel putin 10 ani de la data primei exploatãri co-
merciale indiferent unde în lume.
3.Independent de prevederile paragrafelor 1 si 2, un
Membru va putea dispune cã protectia va expira la 15 ani
de la crearea schemei de configuratie.
SECTIUNEA 7: PROTECTIA INFORMATIILOR
NEDIVULGATE
Articolul 39
1. Prin asigurarea unei protectii efective contra concuren-
tei neloiale conform articolului 10bis din Conventia de la Pa-
ris (1967), Membrii vor proteja informatiile nedivulgate con-
form paragrafului 2 si datele comunicate puterilor publice
sau organismelor acestora conform paragrafului 3.
2. Persoanele fizice si juridice vor avea posibilitatea sã îm-
piedice ca informatii aflate în mod licit sub controlul lor sã
fie divulgate tertilor, sau achizitionate sau utilizate de aceãtia
fãrã consimtãmântul lor si de o manierã contrarã uzantelor
comerciale cinstite, sub rezerva cã aceste informatii:
a) sã fie secrete în sensul cã, în totalitatea lor sau în con-
figuratia sau asamblarea exactã a elementelor lor, ele nu
sunt în general cunoscute de persoane apartinând medii-
lor care se ocupã în mod normal de genul de informatii în
cauzã sau nu le sunt usor accesibile;
51
 Legislația
b) sã aibã o valoare comercialã prin faptul cã sunt secrete; si
c) sã fi fãcut obiectul unor prevederi rezonabile, în functie
de circumstante, destinate sã le pãstreze secrete, din par-
tea persoanei care le controleazã în mod licit.
3.Atunci când aprobarea comercializãrii produselor far-
maceutice sau a produselor chimice pentru agriculturã care
contin entitãti chimice noi, este conditionatã de comunica-
rea de date nedivulgate rezultate din încercãri sau de alte
date nedivulgate, a cãror stabilire cere un efort considera-
bil, Membrii vor proteja aceste date contra exploatãrii ne-
loiale în comert. In plus, Membrii vor proteja aceste date
contra divulgãrii, cu exceptia cazului când aceasta este
necesarã pentru protectia publicului, sau cu exceptia cazu-
lui în care sunt luate mãsuri pentru a se asigura cã datele
sunt protejate contra exploatãrii neloiale în comert.
SECTIUNEA 8: CONTROLUL PRACTICILOR ANTI-
CONCURENTIALE IN LICENTELE CONTRACTUALE
Articolul 40
1. Membrii convin ca anumite practici sau conditii în mate-
rie de concesiune de licente legate de drepturile de proprie-
tate intelectualã care limiteazã concurenta pot sã aibã efec-
te prejudiciabile asupra schimburilor si sã împiedice tran-
sferul si difuzarea de tehnologie.
2. Nici o prevedere a prezentului Acord nu va împiedica
Membrii sã specifice în legislatia lor practicile sau conditi-
ile în materie de concesiune de licente care vor putea, în
cazuri specifice, sã constituie o folosintã abuzivã de drep-
turi de proprietate intelectualã având un efect prejudicia-
bil asupra concurentei pe piata respectivã. Asa cum este
prevãzut mai sus, un Membru va putea adopta, în confor-
mitate cu celelalte prevederi ale prezentului Acord, mãsuri
PARTEA A III-A
MIJLOACE DE ASIGURARE A RESPECTARII
DREPTURILOR DE PROPRIETATE INTELECTUALA
SECTIUNEA 1: OBLIGATII GENERALE
Articolul 41
1. Membrii vor asigura ca legislatia lor sã continã proce-
duri destinate a asigura protectia drepturilor de proprietate
intelectualã de genul celor care sunt enuntate în prezen-
ta parte, de o manierã care sã permitã o actiune eficientã
contra oricãrui act care ar aduce atingere drepturilor de
proprietate intelectualã acoperite prin prezentul Acord, in-
clusiv mãsuri corective rapide destinate sã previnã orice
atingere si mãsuri corective care sã constituie un mijloc de
descurajare contra oricãrei atingeri ulterioare. Aceste pro-
ceduri vor fi aplicate într-un mod care sã evite crearea de
obstacole în comertul legitim si sã ofere protectie contra
folosintei lor abuzive.
2.Procedurile destinate sã asigure respectarea drepturilor
de proprietate intelectualã trebuie sã fie loiale si echitabile. Ele
nu vor fi inutil de complexe sau costisitoare; ele nu vor conti-
ne termene nerezonabile si nici nu vor antrena întârzieri ne-
justificate.
3. Deciziile de fond vor fi, de preferinãã, scrise si motivate.
Ele vor fi puse cel putin la dispozitia pãrtilor în cauzã fãrã în-
târziere inutilã. Deciziile de fond se vor baza exclusiv pe ele-
mente de probã asupra cãrora pãrtile au avut posibilitatea sã
fie ascultate.
4.Pãrtile într-o cauzã vor avea posibilitatea sã cearã re-
vizuirea deciziilor administrative finale de cãtre o autoritate
judiciarã si, sub rezerva dispozitiilor atributive de competente
prevãzute în legislatia unui Membru privind importanta unui
52
corespunzãtoare pentru a preveni sau controla aceste prac-
tici, care pot cuprinde, de exemplu, clauze exclusive de re-
trocesiune, conditii care împiedicã contestarea validitãtii si
un regim coercitiv de licente grupate, în lumina legilor si
reglementãrilor pertinente ale respectivului Membru.
3. Dacã i se adreseazã o cerere, fiecare Membru va purta
consultãri cu oricare alt Membru care are motive sã creadã
cã un titular de drept de proprietate intelectualã national
al Membrului cãruia i s-a adresat cererea de consultare,
si domiciliat în acest Membru, se preteazã la practici care
violeazã legile si reglementãrile Membrului care a prezen-
tat cererea referitoare la obiectul prezentei sectiuni, si care
doreãte sã asigure respectarea acestei legislatii, fãrã pre-
judiciu cu privire la oricare altã actiune pe care unul sau
celãlalt Membru ar putea sã o angajeze conform legii si
cu privire la întreaga libertate de a lua o decizie definitivã.
Membrul cãruia i s-a adresat cererea o va examina în mod
aprofundat si cu întelegere si va acorda posibilitãti adecvate
de consultare Membrului care a prezentat-o; el va coopera
prin furnizarea de informatii neconfidentiale existente la dis-
pozitia publicului care prezintã un interes în cauzã, precum
si alte informatii de care dispune, sub rezerva legislatiei in-
terne si a încheierii de acorduri reciproc satisfãcãtoare cu
privire la respectarea caracterului confidential al acestor in-
formatii de cãtre Membrul care a prezentat cererea.
4.Dacã nationali ai unui Membru sau persoane domicili-
ate în acest Membru fac, în alt Membru, obiectul unor pro-
ceduri privind o pretinsã violare a legilor si reglementãrilor
acestui alt Membru cu privire la obiectul prezentei sectiuni,
Membrului în cauzã i se va acorda de cãtre celãlalt Mem-
bru, la cerere, posibilitatea sã poarte consultãri în aceleasi
conditii ca cele prevãzute în paragraful 3.
caz, cel putin a aspectelor juridice ale deciziilor judiciare ini-
tiale asupra fondului. Totusi, nu va exista obligatia de a pre-
vedea posibilitatea de a cere revizuirea achitãrilor în cazuri
penale.
5. Se întelege cã prezenta parte nu creeazã nici o obligatie de
constituire, pentru asigurarea respectãrii drepturilor de proprieta-
te intelectualã, a unui sistem judiciar distinct de cel care vizeazã
asigurarea respectãrii legii, în general, si nici nu afecteazã capa-
citatea Membrilor de a asigura respectarea legislatiei lor în gene-
ral. Nici o prevedere a prezentei pãrti nu creeazã obligatii în ceea
ce priveste repartitia resurselor între mijloacele de asigurare a
respectãrii drepturilor de proprietate intelectualã si mijloacele de
asigurare a respectãrii legii în general.
SECTIUNEA 2: PROCEDURI SI MASURI CORECTIVE
CIVILE SI ADMINISTRATIVE
Articolul 42
Proceduri loiale si echitabile
Membrii vor acorda detinãtorilor de drepturi acces la pro-
cedurile judiciare civile destinate sã asigure respectarea
drepturilor de proprietate intelectualã acoperite prin prezen-
tul Acord. Pârâtii vor trebui sã fie informati în timp oportun
printr-un aviz scris suficient de precis indicând, între altele,
fundamentãrile pretentiilor. Pãrtile vor fi autorizate sã fie re-
prezentate de un consilier juridic independent, iar proceduri-
le nu vor impune cerinte excesive în materie de prezentã obli-

gatorie personalã. Toate pãrtile într-o astfel de cauzã vor fi
abilitate corespunzãtor sã-si justifice pretentiile si sã prezinte
orice elemente pertinente de probã. Procedura va contine un
mijloc de identificare a informatiilor confidentiale, cu exceptia
cazului în care aceasta este contrarã prevederilor constituti-
onale existente.
Articolul 43
Elemente de probã
1. In cazurile în care o parte va fi prezentat elemente de
probã rezonabil de accesibile suficiente pentru a demonstra
pretentiile sale si va fi precizat elementele de probã în susti-
nerea pretentiilor sale care se gãsesc sub controlul pãrtii ad-
verse, autoritãtile judiciare vor fi abilitate sã ordone ca aceste
elemente de probã sã fie produse de cãtre partea adversã,
sub rezerva existentei, în cazurile adecvate, a conditiilor care
sã garanteze protectia informatiilor confidentiale.
2.In cazurile în care o parte la o procedurã va refuza vo-
luntar si fãrã motiv valabil accesul la informatii necesare
sau nu va furniza astfel de informatii într-un termen rezo-
nabil, sau va împiedica în mod notabil o procedurã refe-
ritoare la o actiune angajatã pentru asigurarea respectãrii
unui drept, un Membru va putea abilita autoritãtile judiciare
sã stabileascã determinãri preliminare si finale, pozitive sau
negative, pe baza informatiilor care le vor fi fost prezentate,
inclusiv a plângerii sau pretentiei prezentate de cãtre partea
lezatã prin împiedicarea accesului la informatii, cu conditia
de a acorda pãrtilor posibilitatea de a fi ascultate cu privire
la pretentiile sau elementele lor de probã.
Articolul 44
Injonctiuni
1. Autoritãtile judiciare vor fi abilitate sã ordone unei pãrti
sã înceteze sã aducã atingere unui drept, între altele în sco-
pul de a împiedica introducerea în circuitele comerciale care
sunt în competenãa lor, a unor mãrfuri importate care implicã
o atingere a unui drept de proprietate intelectualã, imediat
dupã vãmiurea acestor mãrfuri. Membrii nu au obligatia de
a le abilita sã actioneze astfel în ceea ce priveste un obiect
protejat achizitionat sau comandat de o persoanã înainte de
a ãti sau de a fi avut motive rezonabile sã stie cã comerciali-
zarea respectivului obiect ar antrena o atingere a unui drept
de proprietate intelectualã.
2. Independent de celelalte prevederi ale prezentei pãrti si
cu conditia de a fi respectate prevederile Pãrtii a II-a care se
referã în mod expres la utilizarea unui drept de cãtre puterile
publice, sau de cãtre terti autorizati de puterile publice, fãrã
autorizarea detinãtorului acestui drept, Membrii vor putea li-
mita mãsurile corective posibile contra unei astfel de utilizãri
la vãrsarea unei remuneratii în conformitate cu alineatul h)
al Articolului 31. In celelalte cazuri, vor fi aplicabile mãsurile
corective prevãzute în prezenta parte sau, în cazurile în care
aceste mãsuri corective vor fi incompatibile cu legislatia unui
Membru, vor putea fi obtinute declaratii în fata instantei si o
compensatie adecvatã.
Articolul 45
Daune interese
1.Autoritãtile judiciare vor fi abilitate sã ordone contraveni-
entului sã verse detinãtorului dreptului daune interese adec-
vate pentru repararea daunei pe care acesta a suferit-o prin
faptul cã i-a fost încãlcat dreptul de proprietate intelectualã
de cãtre contravenientul care s-a pretat la o activitate care
aduce o astfel de atingere stiind sau având motive rezonabi-
le sã stie acest lucru.
2. Autoritãtile judiciare vor fi de asemenea abilitate sã or-
done contravenientului sã plãteascã detinãtorului dreptu-
lui cheltuielile, care vor putea cuprinde onorariile de avocat
corespunzãtoare. In cazurile adecvate, Membrii vor putea
Legislația
autoriza autoritãtile judiciare sã ordone recuperarea profituri-
lor si/sau plata de daune interese prestabilite chiar dacã con-
travenientul s-a pretat la o activitate care aduce atingere
unui drept de proprietate intelectualã fãrã sã stie sau sã aibã
motive rezonabile sã stie acest lucru.
Articolul 46
Alte mãsuri corective
Pentru a crea un mijloc de descurajare eficient contra atin-
gerilor asupra drepturilor, autoritãtile judiciare vor fi abilita-
te sã ordone ca mãrfurile pentru care ele vor fi constatat cã
aduc atingere unui drept sã fie, fãrã nici un fel de desdãunare,
scoase din circuitele comerciale într-un mod care sã evite
sã cauzeze prejudiciu detinãtorului dreptului sau, cu excep-
tia cazului în care acest lucru este contrar prevederilor con-
stitutionale existente, sã fie distruse. Ele vor fi de asemenea
abilitate sã ordone ca materiale si instrumente care au servit
în principal la crearea sau la fabricarea mãrfurilor în cauzã
sã fie, fãrã nici un fel de desdãunare, scoase din circuitele
comerciale într-un mod care sã reduca la minimum riscurile
unor noi atingeri. Cu ocazia examinãrii unor astfel de cereri,
se va tine seama de faptul cã trebuie sã existe proportiona-
litate între gravitatea atingerii si mãsurile corective ordonate,
precum si de interesele tertilor. In ceea ce priveste mãrfurile
de marcã contrafãcute, simplul fapt de retragere a mãrcii de
fabricã sau de comert aplicatã în mod ilicit nu va fi suficient,
cu exceptia unor circumstante exceptionale, pentru a permite
introducerea mãrfurilor în circuitele comerciale.
Articolul 47
Dreptul de informare
Membrii vor putea dispune ca autoritãtile judiciare vor fi abi-
litate sã ordone contravenientului, cu conditia ca o astfel de
mãsurã sã nu fie disproportionatã în raport cu gravitatea atinge-
rii, sã informeze detinãtorul dreptului despre identitatea tertilor
care participã la producerea si la distributia mãrfurilor sau ser-
viciilor în cauzã, precum si asupra circuitelor lor de distributie.
Articolul 48
Indemnizarea pârâtului
1. Autoritãtile judiciare vor fi abilitate sã ordone unei pãrti
la cererea cãreia au fost luate mãsuri si care a utilizat abu-
ziv procedurile destinate sã asigure respectarea drepturilor de
proprietate intelectualã sã acorde, unei pãrti cãreia i s-a cerut
în mod nejustificat sã facã sau sã nu facã ceva, o desdãunare
adecvatã pentru repararea daunei suferite printr-o astfel de
utilizare abuzivã. Autoritãtile judiciare vor fi de asemenea abi-
litate sã ordone reclamantului sã plãteascã cheltuielile pârâ-
tului, care vor putea cuprinde onorariile de avocat adecvate.
2. In ceea ce priveste administrarea oricãrei legi referi-
toare la protectia sau respectarea drepturilor de proprie-
tate intelectualã, Membrii nu vor descãrca nici autoritãtile
nici agentii publici de responsabilitatea lor care îi expune la
mãsuri corective adecvate decât în cazurile în care ei vor fi
actionat sau vor fi avut intentia sã actioneze cu buna credintã
în cadrul administrãrii respectivei legi.
Articolul 49
Proceduri administrative
In mãsura în care o mãsurã corectivã civilã poate fi dispusã
ca urmare a unei proceduri administrative referitoare la fon-
dul afacerii, aceste proceduri vor fi conforme unor principii
echivalente în substanta cu cele care sunt enuntate în pre-
zenta sectiune.
SECTIUNEA 3: MASURI PROVIZORII
Articolul 50
1. Autoritãtile judiciare vor fi abilitate sã ordone adoptarea
de mãsuri provizorii rapide si eficiente:
a) pentru a împiedica ca un act care aduce atingere unui
53
 Legislația
drept de proprietate intelectualã sã fie comis si, în special,
pentru a împiedica introducerea în circuitele comerciale care
cad în competenta lor de mãrfuri, inclusiv de mãrfuri impor-
tate imediat dupã vãmiurea lor;
b) pentru a pãstra elementele de probã pertinente referi-
toare la aceasta pretinsã atingere.
2. Autoritãtile judiciare vor fi abilitate sã adopte mãsuri pro-
vizorii fãrã ca cealaltã parte sã fie ascultatã în cazurile în
care acest lucru va fi necesar, în special atunci când orice
întârziere este de naturã sã cauzeze un prejudiciu ireparabil
detinãtorului dreptului sau când existã riscul demonstrabil de
distrugere a elementelor de probã.
3. Autoritãtile judiciare vor fi abilitate sã pretindã reclaman-
tului sã furnizeze orice element de probã rezonabil accesi-
bil pentru a dobândi cu suficientã certitudine convingerea cã
el este detinãtorul dreptului si cã s-a adus atingere dreptului
sãu sau cã aceastã atingere este iminentã si sã-i ordone sã
depunã o cautiune sau o garantie echivalentã suficientã pen-
tru a-l proteja pe pârât si a preveni abuzurile.
4. In cazurile în care vor fi fost adoptate mãsuri provizorii
fãrã ca cealaltã parte sã fi fost ascultatã, pãrtile afectate vor
fi avizate despre aceasta, fãrã întârziere cel târziu dupã exe-
cutarea mãsurilor. O revizuire, inclusiv dreptul de a fi ascul-
tat, va avea loc la cererea pârâtului, într-un termen rezona-
bil dupã notificarea mãsurilor, dacã acestea vor fi modificate,
abrogate sau confirmate.
5. Reclamantul va putea fi tinut de cãtre autoritatea care va
executa mãsurile provizorii sã furnizeze alte informatii nece-
sare pentru identificarea mãrfurilor respective.
6. Fãrã prejudiciu cu privire la prevederile paragrafului 4,
mãsurile provizorii luate în baza paragrafelor 1 si 2 vor fi ab-
rogate sau vor înceta sã-si producã efectele într-un alt mod,
la cererea pârâtului, dacã o procedurã legatã de o decizie pe
fond nu este luatã într-un termen rezonabil care va fi stabi-
lit de autoritatea judiciarã care a dispus mãsurile în cazul în
care legislatia unui Membru permite aceasta sau, în absenãa
unei astfel de determinãri, într-un termen care nu va trebui
sã depãseascã 20 zile lucrãtoare sau 31 zile calendaristice
dacã acest termen este mai lung.
7. In cazurile în care mãsurile provizorii vor fi abrogate sau
vor înceta sã fie aplicabile datoritã oricãrei actiuni sau omisi-
uni a reclamantului, sau în cazurile în care se va constata ul-
terior cã nu a avut loc atingerea sau amenintarea cu atingere
a unui drept de proprietate intelectualã, autoritãtile judiciare
vor fi abilitate sã ordone reclamantului, la cererea pârâtului,
sã acorde acestuia din urmã o desdãunare corespunzãtoare
pentru repararea oricãrei daune cauzate prin aceste mãsuri.
8. In mãsura în care o mãsurã provizorie poate fi ordonatã
ca urmare a unor proceduri administrative, aceste proceduri
vor fi conforme unor principii echivalente în substantã cu cele
enuntate în prezenta sectiune.
SECTIUNEA 4: PREVEDERI SPECIALE REFERITOARE
LA MASURILE LA FRONTIERA
Articolul 51
Suspendarea punerii în circulatie
de cãtre autoritãtile vamale
Membrii vor adopta, conform prevederilor enuntate mai
jos, proceduri care sã permitã detinãtorului unui drept care
are motive valabile sã bãnuiascã cã ar urma sã fie efectuat
un import de mãrfuri de marcã contrafãcute sau de mãrfuri
pirat care aduc atingere dreptului de autor, sã prezinte
autoritãtilor administrative sau judiciare competente o cerere
scrisã pentru suspendarea punerii în liberã circulatie a aces-
tor mãrfuri de cãtre autoritãtile vamale. Membrii vor putea
permite ca o astfel de cerere sã fie facutã în ceea ce priveste
54
mãrfuri care implicã alte atingeri unor drepturi de proprieate
intelectualã, cu conditia ca prevederile enuntate în prezenta
sectiune sã fie respectate. Membrii vor putea de asemenea
sã prevadã proceduri corespunzãtoare pentru suspendarea
de cãtre autoritãtile vamale a punerii în circulatie a mãrfurilor
care aduc atingere unor drepturi de proprietate intelectualã,
destinate sã fie exportate din teritoriul lor.
Articolul 52
Cerere
Orice detinãtor de drept care declanseazã procedurile vi-
zate la Articolul 51 va fi tinut sã furnizeze elemente de probã
adecvate pentru a convinge autoritãtile competente cã în
baza legilor tãrii de import se prezumã existenta unei atin-
geri asupra dreptului sãu de proprietate intelectualã, pre-
cum si o descriere suficient de detaliatã a mãrfurilor pen-
tru ca autoritãtile vamale sã le poatã recunoaste cu usurintã.
Autoritãtile competente vor aduce la cunostinta reclamantu-
lui, într-un termen rezonabil, dacã ele au luat sau nu în consi-
derare cererea sa si îl vor informa, în cazurile în care ele sunt
acelea care o decid, asupra duratei perioadei pentru care
autoritãtile vamale vor lua mãsuri.
Articolul 53
Cautiune sau garantie echivalentã
1. Autoritãtile competente vor fi abilitate sã pretindã reclaman-
tului sã constituie o cautiune sau o garantie echivalentã suficientã
pentru a proteja pe pârât si autoritãtile competente si sã previnã
abuzurile. Aceastã cautiune sau garantie echivalentã nu va des-
curaja în mod nejustificat recurgerea la aceste proceduri.
2. In cazurile în care, ca urmare a unei cereri prezentate în
baza prezentei sectiuni, autoritãtile vamale au supendat pu-
nerea în libera circulatie a mãrfurilor comportând desene sau
modele industriale, brevete, scheme de configuratie sau infor-
matii nedivulgate, pe baza unei decizii care nu emanã de la o
autoritate judiciarã sau de la o altã autoritate independentã, si
în care termenul prevãzut la Articolul 55 a ajuns la scadentã
fãrã ca autoritatea abilitatã în acest scop sã fi decis o mãsurã
provizorie, si sub rezerva cã toate celelalte conditii cerute pen-
tru import sã fi fost îndeplinite, proprietarul, importatorul sau
destinatarul acestor mãrfuri va avea posibilitatea sã le punã în
libera circulatie în baza depunerii unei cautiuni a cãrei valoare
va fi suficientã pentru a proteja pe detinãtorul dreptului de ori-
ce atingere a dreptului sãu. Vãrsãmantul acestei cautiuni nu
va prejudicia în nici un fel alte mãsuri corective pe care le poa-
te obtine detinãtorul dreptului, fiind înteles ca aceastã cautiune
va fi restituitã dacã acesta nu valorificã dreptul de a actiona în
justitie într-un termen rezonabil.
Articolul 54
Aviz de suspendare
Importatorul si reclamantul vor fi avizati fãrã întârziere de
suspendarea punerii în libera circulatie a mãrfurilor decisã
conform Articolului 51.
Articolul 55
Durata suspendãrii
Dacã, într-un termen care nu depãseste 10 zile lucrãtoare
dupã ce reclamantul a fost avizat de suspendare, autoritãtile
vamale nu au fost informate cã o procedurã care sã conducã la
o decizie de fond a fost deschisã de cãtre o parte alta decât pâ-
râtul sau cã autoritatea corespunzãtor abilitatã în acest scop a
luat mãsuri provizorii de prelungire a suspendãrii punerii în libe-
ra circulatie a mãrfurilor, acestea vor fi puse în libera circulatie,
sub rezerva cã toate celelalte conditii fixate pentru import sau
export sã fi fost îndeplinite; în cazurile adecvate, acest termen
va putea fi prelungit cu 10 zile lucrãtoare. Dacã o procedurã
care sã conducã la o decizie de fond a fost angajatã, o revizuire,

inclusiv dreptul de a fi ascultat, va avea loc la cererea pârâtului
în vederea luãrii într-un termen rezonabil a deciziei dacã aceste
mãsuri vor fi modificate, abrogate sau confirmate. Indiferent de
cele de mai sus, în cazul în care suspendarea punerii în libera
circulatie a mãrfurilor este executatã sau mentinutã potrivit unei
mãsuri judiciare provizorii, se vor aplica prevederile paragrafu-
lui 6 al Articolului 50.
Articolul 56
Indemnizarea importatorului si a proprietarului
mãrfurilor
Autoritãtile corespunzãtoare vor fi abilitate sã ordone re-
clamantului sã verse importatorului, destinatarului si propri-
etarului mãrfurilor o desdãunare adecvatã pentru repara-
rea oricãrei daune care le-ar fi fost cauzatã prin retinerea
nejustificatã a mãrfurilor sau retinerea mãrfurilor puse în li-
bera circulatie conform Articolului 55.
Articolul 57
Dreptul de inspectie si de informare
Fãrã prejudiciu cu privire la protectia informatiilor confiden-
tiale, Membrii vor abilita autoritãtile competente sã acorde
detinãtorului dreptului o posibilitate suficientã pentru inspec-
tarea oricãror mãrfuri retinute de cãtre autoritãtile vamale în
scopul stabilirii fundamentului pretentiilor sale. Autoritãtile
competente vor fi de asemenea abilitate sã acorde impor-
tatorului o posibilitate echivalentã de a inspecta astfel de
mãrfuri. In cazurile în care va fi fost stabilitã o determinare
pozitivã de fond, Membrii vor putea abilita autoritãtile com-
petente sã informeze detinãtorul dreptului asupra numelor si
adreselor expeditorului, importatorului si destinatarului, pre-
cum si cu privire la cantitatea mãrfurilor respective.
Articolul 58
Actiune din oficiu
In cazurile în care Membrii vor pretinde autoritãtilor compe-
tente ca ele sã actioneze din proprie initiativã si sã suspen-
de punerea în libera circulatie a mãrfurilor pentru care ele au
prezumtii de probã cã acestea aduc atingere unui drept de
proprietate intelectualã:
a) autoritãtile competente vor putea în orice moment sã
cearã detinãtorului dreptului orice informatie care le-ar putea
ajuta în exercitarea acestor puteri;
b) importatorul si detinãtorul dreptului vor fi avizati cu privi-
re la suspendare în cel mai scurt timp. In cazurile în care im-
PARTEA A IV-A
ACHIZITIONAREA SI MENTINEREA
DREPTURILOR DE PROPRIETATE INTELECTUALA SI
PROCEDURI INTER PARTES REFERITOARE LA ACESTEA
Articolul 62
1. Membrii vor putea pretinde, drept conditie pentru achiziti-
onarea sau mentinerea drepturilor de proprietate intelectualã
prevãzute în sectiunile 2 la 6 ale Pãrtii a II-a, sã fie respec-
tate proceduri si formalitãti rezonabile. Aceste proceduri si
formalitãti vor fi compatibile cu prevederile prezentului Acord.
2. In cazurile în care achizitionarea unui drept de proprieta-
te intelectualã este conditionatã de acordarea sau înregistra-
rea acestui drept, Membrii vor face în asa fel încât proceduri-
le de acordare sau de înregistrare sã permitã acordarea sau
înregistrarea dreptului într-un termen rezonabil de o manierã
care sã evite restrângerea nejustificatã a perioadei de pro-
tectie, sub rezerva respectãrii conditiillor fundamentale pen-
tru achizitionarea dreptului.
3. Articolul 4 din Conventia de la Paris (1967) se va aplica,
mutatis mutandis, mãrcilor de serviciu.
Legislația
portatorul va fi fãcut recurs la supendare la autoritãtile com-
petente, aceasta va fi supusã,mutatis mutandis, conditiilor
enuntate la Articolul 55;
c) Membrii nu vor descãrca nici autoritãtile si nici agentii
publici de responsabilitatea lor cu privire la mãsuri corective
adecvate decât în cazurile în care ei vor fi actionat sau vor fi
avut intentia sã actioneze cu bunã credintã.
Articolul 59
Mãsuri corective
Fãrã prejudiciu cu privire la celelalte drepturi de a angaja
o actiune pe care le are detinãtorul dreptului si sub reverva
dreptului pârâtului de a cere revizuirea de cãtre o autorita-
te judiciarã, autoritãtile competente vor fi abilitate sã ordone
distrugerea sau scoaterea din circuit a mãrfurilor care aduc
atingere unui drept, conform principiilor enuntate la Artico-
lul 46. In ceea ce priveste mãrfurile de marcã contrafãcute,
autoritãtile nu vor permite reexportul mãrfurilor în starea
respectivã, nici nu le vor supune unui alt regim vamal, decât
în circumstante exceptionale.
Articolul 60
Importuri de minimis
Membrii vor putea excepta de la aplicarea prevederilor
precedente mãrfurile fãrã caracter comercial continute în
cantitãti mici în bagajele personale ale cãlãtorilor sau expe-
diate în colete mici.
SECTIUNEA 5: PROCEDURI PENALE
Articolul 61
Membrii vor prevedea proceduri penale si sanctiuni apli-
cabile cel putin pentru actele deliberate de contrafacere a
mãrcilor de fabricã sau de comert sau de piraterie care aduc
atingere unui drept de autor, comise la scara comercialã.
Sanctiunile vor include închisoare si/sau amenzi suficiente
pentru a fi descurajatoare si vor fi la un nivel comparativ cu
cele aplicate unor delicte grave similare. In cazurile adec-
vate, sanctiunile posibile vor include si sechestrarea, confis-
carea si distrugerea mãrfurilor în cauzã, precum si a tuturor
materialelor si instrumentelor care au servit direct la comite-
rea delictului. Membrii vor putea prevedea proceduri penale
si sanctiuni aplicabile celorlalte acte care aduc atingere unor
drepturi de proprietate intelectualã, în special atunci când
acestea sunt comise în mod deliberat si la scarã comercialã.
4. Procedurile referitoare la achizitionarea sau mentinerea
drepturilor de proprietate intelectualã si în cazurile în care le-
gislatia unui Membru prevede astfel de proceduri, procedu-
rile de revocare administrativã, precum si procedurile inter
partes cum ar fi opozitia, revocarea si anularea, vor fi guver-
nate de principiile generale enuntate la paragrafele 2 si 3 ale
Articolului 41.
5. Deciziile administrative finale în cadrul oricãrei proce-
duri mentionate la paragraful 4 vor putea face obiectul unei
revizuiri de cãtre o autoritate judiciarã sau cvasijudiciarã.
Totusi, nu va exista nici o obligatie de a se prevedea o po-
sibilitate de revizuire a deciziilor în caz de opozitie fãrã
succes sau revocare administrativã, cu conditia ca moti-
vele acestor proceduri sã poatã face obiectul unor proce-
duri de invalidare.
55
 Legislația
PARTEA A V-A
PREVENIREA SI REGLEMENTAREA DIFERENDELOR
Articolul 63
Transparența
1. Legile si reglementãrile, precum si deciziile judiciare
si administrative finale de aplicabilitate general, cu carac-
ter executoriu într-un Membru, care vizeazã aspecte ce fac
obiectul prezentului Acord (existenta, aria de aplicabilitate,
achizitionarea de drepturi de proprietate intelectualã si mij-
loacele de a le asigura respectarea precum si prevenirea
unei folosinte abuzive a acestor drepturi) vor fi publicate sau,
în cazurile în care publicarea lor nu ar fi realizabilã, puse la
dispozitia publicului, într-o limbã nationalã astfel încât sã se
permitã guvernelor si detinãtorilor drepturilor sã ia cunostintã
despre acestea. Acordurile referitoare la aspecte care fac
obiectul prezentului Acord care sunt în vigoare între guvernul
sau un organism guvernamental al unui Membru si guvernul
sau un organism guvernamental al unui alt Membru vor fi de
asemenea publicate.
2. Membrii vor notifica legile si reglementãrile mentiona-
te la paragraful 1 la Consiliul TRIPs pentru a-l ajuta în exa-
minarea functionãrii prezentului Acord. Consiliul va încer-
ca sã reducã la minimum sarcina pe care executarea aces-
tei obligatii o va reprezenta pentru Membri si va putea de-
cide sã elimine obligatia de a i se notifica direct aceste legi
si reglementãri dacã consultãrile cu WIPO privind stabilirea
unui registru comun de legi si reglementãri dau rezultate. Pe
de altã parte, Consiliul va studia în acest sens orice mãsurã
care ar putea fi necesarã în ceea ce priveste notificãrile ce
urmeazã a fi prezentate conform obligatiilor impuse de pre-
zentul Acord care decurg din prevederile articolului 6tert din
Conventia de la Paris (1967).
3. Fiecare Membru va trebui sã fie gata sã furnizeze unui
alt Membru care îi solicitã aceasta în scris informatii de genul
celor mentionate la paragraful 1. Un Membru care are moti-
PARTEA A VI-A
PREVEDERI TRANZITORII
Articolul 65
Prevederi tranzitorii
1. Sub rezerva prevederilor paragrafelor 2, 3 si 4, nici un
Membru nu va avea obligatia de a aplica prevederile pre-
zentului Acord înainte de expirarea unei perioade genera-
le de un an de la data intrãrii în vigoare a Acordului OMC.
2.O tarã în curs de dezvoltare Membrã are dreptul sã
amâne pentru o nouã perioadã de patru ani data aplicãrii,
astfel cum ea este definitã la paragraful 1, a prevederilor
prezentului Acord, cu exceptia celor din Articolele 3, 4 si 5.
3. Orice alt Membru al cãrui regim de economie
planificatã este în curs de transformare într-o economie de
piatã bazatã pe libera initiativã si care întreprinde o reformã
structuralã a sistemului sau de proprietate intelectualã si se
confruntã cu probleme speciale în elaborarea si punerea în
aplicare a legilor si reglementãrilor în materie de proprieta-
te intelectualã, va putea de asemenea sã beneficieze de un
termen cum se prevede la paragraful 2.
4. In mãsura în care o tarã în curs de dezvoltare Membrã
are, în baza prezentului Acord, obligatia de a extinde pro-
tectia prin brevete de produse la domenii ale tehnologiei
care nu pot face obiectul unei astfel de protectii pe terito-
riul sau la data aplicãrii generale a prezentului Acord pen-
tru acel Membru, astfel cum este definitã la paragraful 2,
respectivul Membru va putea prelungi pentru o perioadã
suplimentarã de cinci ani aplicarea prevederilor în materie
56
ve sã creadã cã o decizie judiciarã sau administrativã sau un
acord bilateral specific în domeniul drepturilor de proprieta-
te intelectualã afecteazã drepturile care îi revin din prezentul
Acord va putea sã cearã în scris sã aibã acces la acea de-
cizie judiciarã sau administrativã sau la acel acord bilateral
specific sau sã fie informat despre acestea într-o modalitate
suficient de detaliatã.
4. Nici o prevedere din paragrafele 1 la 3 nu va obliga
Membrii sã dezvãluie informatii confidentiale a cãror divul-
gare ar împiedica aplicarea legilor, sau ar fi, într-un alt mod,
contrare interesului public sau ar aduce prejudiciu intereselor
comerciale legitime ale întreprinderilor publice sau private.
Articolul 64
Reglementarea diferendelor
1. Prevederile Articolelor XXII si XXIII ale GATT 1994, astfel
cum acestea sunt precizate si puse în aplicare prin Intelegerea
privind reglementarea diferendelor, se vor aplica consultãrilor
si reglementãrii diferendelor în cadrul prezentului Acord, cu
exceptia prevederilor contrare ale acestuia din urmã.
2.Alineatele 1 b) si 1 c) ale Articolului XXIII al GATT 1994
nu se vor aplica reglementãrii diferendelor în cadrul prezen-
tului Acord pentru o perioadã de cinci ani calculatã de la data
intrãrii în vigoare a Acordului OMC.
3. In cursul perioadei mentionate la paragraful 2, Consiliul
TRIPs va examina întinderea si modalitãtile pentru plângerile
de tipul celor care sunt prevãzute la alineatele 1 b) si 1 c) ale
Articolului XXIII al GATT 1994 formulate în baza prezentului
Acord si va prezenta recomandãrile sale Conferintei ministe-
riale pentru adoptare. Orice decizie a Conferintei ministeriale
de aprobare a respectivelor recomandãri sau de prelungire a
perioadei mentionate la paragraful 2 nu va fi luatã decât prin
consens, iar recomandãrile aprobate vor avea efect pentru
toti Membrii fãrã altã procedurã formalã de acceptare.
de brevete de produse din sectiunea 5 a Pãrtii a II-a referi-
toare la respectivele domenii ale tehnologiei.
5. Un Membru care se prevaleazã de prevederile para-
grafelor 1, 2, 3 si 4 pentru a beneficia de o perioadã de
tranzitie va face în asa fel încât ca modificãrile aduse legi-
lor, reglementãrilor si practicilor sale în cursul acestei pe-
rioade sã nu aibã ca efect sã le facã mai putin compatibile
cu prevederile prezentului Acord.
Articolul 66
Tãri cel mai putin avansate Membre
1. Având în vedere nevoile si imperativele speciale
ale tãrilor cel mai putin avansate Membre, constrângeri-
le lor economice, financiare si administrative si faptul cã
ele au nevoie de flexibilitate pentru a se dota cu o bazã
tehnologicã viabilã, acesti Membrii nu vor fi tinuti sã aplice
prevederile prezentului Acord, cu exceptia celor din Arti-
colele 3, 4 si 5, pentru o perioadã de 10 ani calculatã de la
data aplicãrii astfel cum ea este definitã la paragraful 1 al
Articolului 65. La cererea motivatã a unei tãri cel mai pu-
tin avansate Membre, Consiliul TRIPs va acorda prelungiri
ale acestui termen.
2.Tãrile dezvoltate Membre vor oferi stimulente între-
prinderilor si institutiilor din teritoriul lor pentru a promo-
va si încuraja transferul de tehnologie cãtre tãrile cel mai
putin avansate Membre pentru a le permite acestora sã se
doteze cu o bazã tehnologicã solidã si viabilã.

Articolul 67
Cooperare tehnicã
Pentru a facilita punerea în aplicare a prezentului
Acord, tãrile dezvoltate Membre vor oferi la cerere si con-
form modalitãtilor si conditiilor convenite reciproc, o co-
operare tehnicã si financiarã tãrilor în curs de dezvol-
tare Membre si tãrilor cel mai putin avansate Membre.
Aceastã cooperare va cuprinde asistenta în materie de
PARTEA A VII-A
PREVEDERI INSTITUTIONALE; PREVEDERI FINALE
Articolul 68
Consiliul privind aspectele drepturilor de proprieta-
te intelectualã legate de comert
Consiliul TRIPs va urmãri functionarea prezentului Acord
si, în special, va controla dacã Membrii se achitã de obliga-
tiile care le rezultã din acesta si va acorda Membrilor posibi-
litatea de a proceda la consultãri asupra problemelor legate
de aspectele drepturilor de proprietate intelectualã legate
de comert. El va exercita orice altã atributie pe care Membrii
i-o vor fi încredintat si, în special, va furniza orice ajutor so-
licitat de cãtre acestia din urmã în contextul procedurilor de
reglementare a diferendelor. In exercitarea functiilor sale,
Consiliul TRIPs va putea consulta orice sursã pe care o va
considera adecvatã si cere acesteia informatii. In consulta-
re cu WIPO, Consiliul va cãuta sã stabileascã, în anul care
va urma primei sale reuniuni, dispozitii corespunzãtoare în
vederea unei cooperãri cu organele acestei organizatii.
Articolul 69
Cooperare internationalã
Membrii convin sã coopereze în vederea eliminãrii comer-
tului international cu mãrfuri care aduc atingere drepturilor
de proprietate intelectualã. In acest scop, ei vor stabili punc-
Legislația
elaborare a legilor si reglementãrilor referitoare la protec-
tia si respectarea drepturilor de proprietate intelectualã
precum si la prevenirea abuzurilor, precum si sprijin în
ceea ce priveste constituirea sau întãrirea birourilor sau
agentiilor nationale însãrcinate cu aceste aspecte, inclu-
siv formarea de personal.
te de contact în cadrul administratiei lor si vor notifica des-
pre aceasta si vor fi gata sã facã schimb de informatii asupra
comertului cu astfel de mãrfuri. Ei vor încuraja, în special,
schimbul de informatii si cooperarea între autoritãtile vama-
le în materie de comert cu mãrfuri de marcã contrafacute si
mãrfuri pirat care aduc atingere dreptului de autor.
Articolul 70
Protectia obiectelor existente
1. Prezentul Acord nu creeazã obligatii în privinta actelor în-
deplinite înainte de data aplicãrii sale pentru Membrul în cauzã.
2. Cu exceptia unor prevederi contrare ale prezentului
Acord, acesta creeazã obligatii în ceea ce priveste toate
obiectele existente la data aplicãrii sale pentru Membrul re-
spectiv si care sunt protejate în acel Membru la acea datã,
sau care îndeplinesc sau vor îndeplini ulterior criteriile de
protectie definite în prezentul Acord. In ceea ce priveste
prezentul paragraf si paragrafele 3 si 4, obligatiile în ma-
terie de drept de autor referitoare la operele existente vor
fi stabilite numai în conformitate cu articolul 18 al Conven-
tiei de la Berna (1971), iar obligatiile privitoare la drepturile
producãtorilor de fonograme si ale artistilor interpreti sau
executanti asupra fonogramelor existente vor fi stabilite nu-
57
 Legislația
mai în conformitate cu articolul 18 al Conventiei de la Berna
(1971) astfel cum ele sunt aplicabile în baza paragrafului 6
al Articolului 14 al prezentului Acord.
3. Nu va fi obligatoriu sã se restabileascã protectia pen-
tru obiecte care, la data aplicãrii prezentului Acord pentru
Membrul respectiv, au devenit de domeniu public.
4. In ceea ce priveste orice act referitor la obiecte speci-
fice care încorporeazã obiecte protejate care aduc atingere
unui drept în baza legislatiei conforme cu prezentul Acord,
si care au fost începute, sau pentru care a fost efectuatã
o investitie importantã, înainte de data acceptãrii Acordu-
lui OMC de cãtre acel Membru, orice Membru va putea sã
prevadã limitarea mãsurilor corective pe care le poate ob-
tine detinãtorul dreptului în ceea ce priveste continuarea
acestor acte dupã data de aplicare a prezentului Acord pen-
tru acel Membru. In astfel de cazuri, Membrul va trebui to-
tusi sã prevadã cel putin plata unei remuneratii echitabile.
5. Un Membru nu va avea obligatia sã aplice prevederile
Articolului 11 si ale paragrafului 4 al Articolului 14 originale-
lor si copiilor cumpãrate înainte de data aplicãrii prezentului
Acord pentru acel Membru.
6. Membrii nu vor fi tinuti sã aplice Articolul 31 si nici pre-
vederea enuntatã la paragraful 1 al Articolului 27 potrivit
cãreia drepturi de brevet vor fi conferite, fãrã discriminare
în ceea ce priveste domeniul tehnologic, utilizarii fãrã au-
torizarea detinãtorului dreptului, în cazurile în care autori-
zatia pentru aceasta utilizare a fost acordatã de cãtre pu-
terile publice înainte de data la care prezentul Acord a fost
cunoscut.
7. In cazul drepturilor de proprietate intelectualã pentru
care înregistrarea este o conditie a protectiei, va putea fi
permisã modificarea cererii de protectie în suspensie la
data aplicãrii prezentului Acord pentru Membrul respectiv
în vederea solicitarii unei protectii mai mari în baza preve-
derilor prezentului Acord. Aceste modificãri nu vor introdu-
ce elemente noi.
8. In cazurile în care un Membru nu acordã, la data intrãrii
în vigoare a Acordului OMC, pentru produsele farmaceutice
si produsele chimice pentru agriculturã, posibiliatea benefi-
cierii de protectia conferitã de un brevet corespunzator obli-
gatiilor sale în baza Articolului 27, acest Membru :
a) independent de prevederile Pãrtii a VI-a, va oferi, în-
cepând de la data intrãrii în vigoare a Acordului OMC, un
mijloc de depunere a cererilor de brevet pentru astfel de in-
ventii;
b) va aplica acestor cereri, începând cu data aplicãrii
prezentului Acord, criteriile de brevetabilitate enunta-
te în prezentul Acord ca si cum ele s-ar fi aplicat la data
depozitãrii cererii în acel Membru sau, în cazurile în care
poate fi obtinutã o prioritate si aceasta este solicitatã, la
data prioritãtii cererii; si
c) va acorda protectia conferitã de un brevet conform pre-
vederilor prezentului Acord începând de la data eliberãrii
brevetului si pentru restul duratei de valabilitate a brevetului
fixatã de la data depozitãrii cererii în conformitate cu Artico-
lul 33 din prezentul Acord, pentru acelea dintre cererile care
rãspund criteriilor de protectie mentionate la alineatul b).
9. In cazurile în care un produs face obiectul unei cereri de
brevet într-un Membru conform paragrafului 8 a), vor fi acor-
date drepturi exclusive de comercializare, indiferent de preve-
derile Pãrtii a VI-a, pentru o perioadã de cinci ani de la data
obtinerii aprobãrii de comercializare în acel Membru sau pânã
când un brevet de produs va fi acordat sau refuzat în acel
Membru, fiind aplicatã perioada cea mai scurtã, cu conditia
ca, drept urmare a intrãrii în vigoare a Acordului OMC, o ce-
rere de brevet sã fi fost depusã si un brevet sã fi fost eliberat
58
pentru acest produs într-un alt Membru si ca o aprobare de co-
mercializare sã fi fost obtinutã în acest alt Membru.
Articolul 71
Examinare si amendamente
1. La expirarea perioadei de tranzitie mentionate la para-
graful 2 al Articolului 65, Consiliul TRIPs va examina pune-
rea în aplicare a prezentului Acord. El va proceda la o nouã
examinare, având în vedere experienta dobânditã în cursul
punerii în aplicare a Acordului, la doi ani dupã aceastã datã
si în continuare la intervale identice. Consiliul va putea de
asemenea sã procedeze la examinãri în functie de orice
fapt nou pertinent care ar putea justifica o modificare a pre-
zentului Acord sau un amendament la acesta.
2. Amendamentele care vor avea drept unic scop adapta-
rea la niveluri mai ridicate a protectiei drepturilor de propri-
etate intelectualã stabilite si aplicabile conform altor acor-
duri multilaterale si care vor fi fost acceptate în cadrul aces-
tor acorduri de cãtre toti Membrii OMC vor putea fi supu-
se Conferintei ministeriale pentru ca aceasta sã ia mãsurile
prevãzute la paragraful 6 al Articolului X al Acordului OMC
pe baza unei propuneri a Consiliului TRIPs elaboratã prin
consens.
Articolul 72
Nu vor putea fi formulate rezerve în ceea ce priveste pre-
vederile prezentului Acord fãrã consimtãmântul celorlalti
Membri.
Articolul 73
Exceptii privind securitatea
Nici o prevedere din prezentul Acord nu va fi interpretatã:
a) ca impunând unui Membru obligatia de a furniza infor-
matii a cãror divulgare ar fi, dupã pãrerea sa, contrarã inte-
reselor esentiale privind securitatea sa:
b) sau ca împiedicând un Membru sã ia toate mãsurile pe
care le va considera necesare pentru protectia intereselor
esentiale privind securitatea sa:
i) referitoare la materiile fisionabile sau la materiile care
servesc la fabricarea acestora;
ii) referitoare la traficul de arme, munitii si material de
rãzboi si la orice comert cu alte articole si materiale destinate
direct sau indirect sã asigure aprovizionarea fortelor armate;
iii) aplicate în timp de rãzboi sau în caz de gravã tensiu-
ne internationalã;
c) sau ca împiedicând un Membru sã ia mãsuri în aplica-
rea angajamentelor sale în baza Cartei Natiunilor Unite, în
vederea mentinerii pãcii si securitãtii internationale.

LEGE
privind protecţia mărcilor
nr. 38-XVI din 29.02.2008
Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 1. Domeniul reglementării şi cadrul juridic
(1) Prezenta lege reglementează raporturile juridice ce apar
în procesul înregistrării, protecţiei juridice şi utilizării mărcilor.
(2) Raporturile juridice menţionate la alin.(1) sînt reglementa-
te şi de Constituţia Republicii Moldova, Codul civil al Republicii
Moldova, Codul cu privire la ştiinţă şi inovare al Republicii Moldo-
va, Codul vamal al Republicii Moldova, de tratatele internaţionale
la care Republica Moldova este parte şi de alte acte normative.
(3) În cazul în care tratatele internaţionale din domeniu la care
Republica Moldova este parte stabilesc alte norme decît cele pre-
văzute de prezenta lege, se aplică normele tratatelor internaţionale.
Articolul 2. Noţiuni principale
În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni principale semnifică:
marcă – orice semn susceptibil de reprezentare grafică, care
serveşte la deosebirea produselor şi/sau serviciilor unei persoa-
ne fizice sau juridice de cele ale altor persoane fizice sau juridice;
marcă colectivă – marcă utilizată de către o asociaţie de fa-
bricanţi, producători, prestatori de servicii sau comercianţi ori
de către alte organizaţii similare pentru a desemna produsele
şi/sau serviciile lor;
marcă de certificare (de conformitate) – marcă utilizată pentru
a certifica anumite caracteristici ale unui produs şi/sau serviciu;
marcă notorie – marcă larg cunoscută în Republica Moldova
la data depunerii unei cereri de înregistrare de marcă sau la
data priorităţii revendicate în cerere, în cadrul segmentului de
public vizat pentru produsele şi/sau serviciile cărora li se apli-
că marca, fără a fi necesară înregistrarea sau utilizarea mărcii
notorii în Republica Moldova pentru a fi opusă;
solicitant – persoană fizică sau juridică ori grup de persoa-
ne fizice şi/sau juridice în numele căreia/căruia este depusă o
cerere de înregistrare a unei mărci;
mandatar autorizat – persoană fizică atestată şi înregistrată în
modul stabilit, care reprezintă interesele persoanelor fizice şi juri-
dice naţionale sau străine şi acordă acestora asistenţa necesară
în domeniul protecţiei obiectelor de proprietate industrială;
cerere internaţională – cerere de înregistrare internaţională a
mărcii, depusă conform Aranjamentului de la Madrid, Protocolu-
lui referitor la Aranjament sau conform ambelor acte, după caz;
înregistrare internaţională – înregistrare a unei mărci conform
Aranjamentului de la Madrid sau Protocolului referitor la Aranjament;
Registru internaţional – colecţie oficială, ţinută de Biroul In-
ternaţional, care conţine date referitoare la înregistrările inter-
naţionale a căror înscriere este prevăzută de Aranjamentul de
la Madrid, de Protocolul referitor la Aranjament sau de Regu-
lamentul comun, indiferent de suportul pe care aceste date
sînt păstrate;
Regulament comun – Regulamentul comun de aplicare a Aran-
jamentului de la Madrid şi a Protocolului referitor la Aranjament;
ţările Uniunii – ţări cărora li se aplică Convenţia de la Paris
şi care sînt constituite în Uniunea pentru Protecţia Proprietă-
ţii Industriale.
Articolul 3. Protecţia juridică
Drepturile asupra mărcii sînt dobîndite şi protejate pe terito-
riul Republicii Moldova prin:
a) înregistrare în condiţiile prezentei legi;
b) înregistrare internaţională conform Aranjamentului de
la Madrid privind înregistrarea internaţională a mărcilor din 14
aprilie 1891, denumit în continuare Aranjamentul de la Madrid,
sau conform Protocolului referitor la Aranjamentul de la Madrid
Legislația
ANEXA 10
privind înregistrarea internaţională a mărcilor din 27 iunie 1989,
denumit în continuare Protocolul referitor la Aranjament;
c) recunoaşterea mărcii ca fiind notorie.
Articolul 4. Oficiul naţional
(1) Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală, denumi-
tă în continuare AGEPI, este oficiul naţional în domeniul pro-
tecţiei proprietăţii intelectuale şi unica autoritate care acordă
pe teritoriul Republicii Moldova protecţie mărcilor în condiţiile
prezentei legi.
(2) AGEPI:
a) elaborează proiecte de acte legislative şi de alte acte nor-
mative în domeniul mărcilor, instrucţiuni, alte materiale nece-
sare aplicării prezentei legi;
b) recepţionează şi examinează cererile de înregistrare a
mărcilor, înregistrează şi eliberează, în numele statului, cer-
tificate de înregistrare a mărcilor, publică date oficiale în Bu-
letinul Oficial de Proprietate Industrială al Republicii Moldova,
denumit în continuare BOPI;
c) asigură completarea şi păstrarea colecţiei naţionale de mărci;
d) îndeplineşte atribuţiile oficiului de origine pentru cererile
de înregistrare internaţională a mărcilor avînd ca ţară de ori-
gine Republica Moldova, depuse de către solicitanţii naţionali
sau străini, în conformitate cu prevederile Aranjamentului de
la Madrid şi ale Protocolului referitor la Aranjament;
e) ţine Registrul naţional al cererilor de înregistrare a mărci-
lor şi Registrul naţional al mărcilor;
f) examinează şi înregistrează contractele de licenţă, de cesi-
une, de gaj şi de franchising privind drepturile asupra mărcilor;
g) exercită şi alte atribuţii prevăzute de lege.
(3) AGEPI reprezintă Republica Moldova în Organizaţia
Mondială a Proprietăţii Intelectuale, în alte organizaţii interna-
ţionale şi interstatale pentru protecţia proprietăţii intelectuale,
întreţine cu ele relaţii de cooperare în domeniu.
Capitolul II
DREPTUL MATERIAL PRIVIND MĂRCILE
Secţiunea 1
Mărcile. Motive de refuz la înregistrarea mărcilor
Articolul 5. Semnele care pot constitui mărci
Pot constitui mărci orice semne susceptibile de reprezentare
grafică: cuvinte (inclusiv nume de persoane), litere, cifre, desene,
combinaţii de culori, elemente figurative, forme tridimensionale,
în special forma produsului sau a ambalajului acestuia, precum
şi orice combinaţii ale acestor semne, cu condiţia ca ele să poa-
tă servi la deosebirea produselor şi/sau serviciilor unei persoane
fizice sau juridice de cele ale altor persoane fizice sau juridice.
Articolul 6. Titularul mărcii
Titular al mărcii este persoana fizică sau juridică ori gru-
pul de persoane fizice şi/sau juridice în numele căreia/căruia
marca este protejată în conformitate cu prezenta lege. Drep-
turile dobîndite prin înregistrarea mărcii în Registrul naţional al
mărcilor se confirmă prin titlul de protecţie – certificatul de în-
registrare a mărcii. Drepturile asupra mărcii pot fi dobîndite in-
dividual sau în coproprietate în indiviziune. Modul de utilizare
a drepturilor în coproprietate asupra mărcii se stabileşte prin
acordul încheiat între coproprietari. În caz contrar, litigiul se
soluţionează de instanţa de judecată competentă.
Articolul 7. Motive absolute de refuz
(1) Se refuză înregistrarea:
a) semnelor care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute la art.5;
b) mărcilor care sînt lipsite de caracter distinctiv;
59
 Legislația
c) mărcilor constituite exclusiv din semne ori din indicaţii ce pot
servi în comerţ pentru a desemna specia, calitatea, cantitatea,
destinaţia, valoarea, originea geografică, timpul fabricării produ-
sului sau prestării serviciului, alte caracteristici ale acestora;
d) mărcilor constituite exclusiv din semne ori din indicaţii de-
venite uzuale în limbajul curent sau în practicile comerciale lo-
iale şi constante;
e) semnelor constituite exclusiv din forma impusă de însăşi
natura produselor sau din forma produsului necesară pentru
obţinerea unui rezultat tehnic, sau din forma care conferă va-
loare esenţială produsului;
f) mărcilor care sînt contrare ordinii publice sau bunelor mo-
ravuri ori prejudiciază imaginea şi interesele statului;
g) mărcilor care pot induce în eroare consumatorul în ceea
ce priveşte originea geografică, calitatea ori natura produsului
şi/sau a serviciului;
h) mărcilor care conţin reproduceri sau imitaţii de steme,
drapele şi embleme de stat, denumiri oficiale sau istorice de
state ori abrevierea lor, denumiri depline sau abreviate de or-
ganizaţii internaţionale şi interguvernamentale, semne, sigilii
oficiale de control, de garanţie şi de marcare, decoraţii şi alte
semne de distincţie care, în lipsa autorizaţiei autorităţilor com-
petente, trebuie refuzate în conformitate cu art.6 ter din Con-
venţia de la Paris pentru protecţia proprietăţii industriale din
20 martie 1883, denumită în continuare Convenţia de la Paris;
i) mărcilor care conţin reproduceri de insigne, de embleme
sau de ecusoane, altele decît cele protejate conform art.6 ter
din Convenţia de la Paris, şi care prezintă un interes public de-
osebit, cu excepţia cazurilor cînd înregistrarea este autorizată
de autorităţile competente;
j) mărcilor care conţin semne de înaltă valoare simbolică, în
special simboluri religioase;
k) mărcilor care conţin ori sînt constituite:
- dintr-o indicaţie geografică menită să identifice vinuri sau
alte produse alcoolice; sau
- dintr-o desemnare identică ori similară cu o indicaţie geo-
grafică sau cu o denumire de origine protejată pe teritoriul Re-
publicii Moldova,
în cazurile cînd produsele nu au originea corespunză-
toare indicaţiei geografice sau denumirii de origine, chiar
dacă originea adevărată a produsului este indicată, ori
dacă indicaţia geografică sau denumirea de origine este
utilizată în traducere ori este însoţită de expresii cum ar
fi “de genul”, “de tipul”, “de stilul”, “imitaţie” sau de o ex-
presie similară, precum şi în cazul cînd mărcile sînt soli-
citate pentru produse neacoperite de indicaţia geografică
sau de denumirea de origine protejată în măsura în care
aceste produse sînt comparabile cu cele pentru care indi-
caţia geografică sau denumirea de origine este protejată
ori în măsura în care utilizarea mărcii solicitate, fără un
motiv justificat, ar permite să se obţină un profit nemeritat
din reputaţia indicaţiei geografice sau a denumirii de ori-
gine protejate.
(2) Dispoziţiile alin.(1) lit.b)-d) nu se aplică dacă solicitantul
prezintă suficiente dovezi că, pînă la data de depozit a cererii
de înregistrare a mărcii şi ca urmare a folosirii acesteia, marca
a dobîndit un caracter distinctiv în raport cu produsele şi/sau
serviciile revendicate.
(3) Semnele menţionate la alin.(1) lit.h) şi i) pot fi incluse ca
elemente neprotejate în marcă dacă nu ocupă în aceasta o
poziţie dominantă şi dacă există decizia corespunzătoare a
autorităţii competente. Autorităţi competente ale Republicii
Moldova sînt: Parlamentul – privind folosirea reproducerilor
sau imitaţiilor Stemei de Stat şi Drapelului Republicii Moldo-
va; Guvernul – privind folosirea denumirii oficiale sau istorice
a statului; ministerele – privind folosirea semnelor, sigiliilor ofi-
ciale de control, de garanţie şi de marcare, aprobate de minis-
terul respectiv.
60
(4) Indicaţiile geografice şi denumirile de origine protejate
pe teritoriul Republicii Moldova pot fi incluse în marcă doar în
cazul în care solicitantul deţine dreptul de utilizare a indicaţiei
geografice sau a denumirii de origine protejate. Indicaţiile ge-
ografice ale altor state vor fi admise pentru utilizare în cadrul
mărcii în cazul în care această utilizare nu contravine preve-
derilor prezentei legi şi există înregistrarea în ţara de origine.
Indicaţiile geografice şi denumirile de origine protejate incluse
în marcă vor constitui elementele neprotejate ale mărcii.
Articolul 8. Motive relative de refuz
(1) În afara motivelor de refuz prevăzute la art.7, se refuză
înregistrarea şi în cazul cînd marca:
a) este identică cu o marcă anterioară înregistrată pentru
produse şi/sau servicii identice;
b) este identică ori similară cu o marcă anterioară şi, din cau-
za identităţii ori similitudinii produselor şi/sau serviciilor pe care
le desemnează cele două mărci, există riscul de confuzie pen-
tru consumator, inclusiv riscul de asociere cu marca anterioară;
c) este identică ori similară cu o marcă anterioară şi este soli-
citată spre înregistrare pentru produse şi/sau servicii care nu sînt
similare cu cele pentru care marca anterioară este înregistrată,
în cazul cînd marca anterioară se bucură de renume în Republi-
ca Moldova şi dacă utilizarea mărcii solicitate, fără un motiv jus-
tificat, ar aduce un profit nemeritat din caracterul distinctiv ori din
renumele mărcii anterioare sau le-ar aduce atingere acestora.
(2) În sensul alin.(1), mărci anterioare sînt:
a) mărcile a căror dată de depozit sau, după caz, de priorita-
te, în sensul art.34, este anterioară datei de depozit a cererii de
înregistrare a mărcii, ţinînd cont, după caz, de dreptul de prio-
ritate, în sensul art.33 sau, după caz, în sensul art.35, invocat
în sprijinul acestei mărci, şi care aparţin următoarelor categorii:
- mărci înregistrate în Republica Moldova;
- înregistrări internaţionale care îşi extind efectele în Republica Moldova;
b) cererile de înregistrare a mărcilor menţionate la lit.a), sub
rezerva înregistrării acestora;
c) mărcile care, la data de depozit a cererii de înregistrare a
mărcii sau, după caz, la data priorităţii invocate în sprijinul ce-
rerii în conformitate cu art.36, sînt recunoscute notorii în Re-
publica Moldova în sensul art.6 bis din Convenţia de la Paris.
(3) O marcă este refuzată la înregistrare, de asemenea, în ca-
zul cînd agentul sau reprezentantul celui care este titularul măr-
cii respective în una din ţările Uniunii solicită înregistrarea aces-
teia pe propriul său nume, fără autorizaţia titularului, cu excep-
ţia cazului cînd agentul sau reprezentantul îşi justifică acţiunile.
(4) O marcă este refuzată la înregistrare şi în cazul cînd:
a) drepturile, decurgînd dintr-un semn folosit în circuitul co-
mercial, au fost dobîndite pînă la data de depozit a cererii de
înregistrare a mărcii sau, după caz, pînă la data priorităţii invo-
cate în sprijinul cererii, în cazul în care acest semn conferă pro-
prietarului dreptul de a interzice utilizarea unei mărci ulterioare;
b) aduce atingere unui drept anterior, altul decît cele menţi-
onate la lit.a) din prezentul alineat şi la alin.(2), în special drep-
tului la nume, dreptului la imagine, unui drept de autor, dreptu-
lui la o indicaţie geografică sau la o denumire de origine pro-
tejată, la un desen sau la un model industrial protejat, unui alt
drept de proprietate industrială protejat conform legii;
c) aduce atingere unui drept anterior ce ţine de imaginea
sau de numele unei personalităţi notorii în Republica Moldova.
(5) Nu poate fi refuzată înregistrarea unui semn în calitate
de marcă, din motivele prevăzute la alin.(1) şi (4), în cazul în
care titularul mărcii anterioare sau al dreptului anterior ori succe-
sorul lui de drepturi, ori, după caz, autoritatea abilitată cu ocroti-
rea valorilor culturale ale statului îşi exprimă consimţămîntul ex-
pres pentru înregistrarea semnului posterior, cu excepţia mărcilor
identice solicitate pentru produse şi/sau servicii identice.
(6) Natura produselor şi/sau serviciilor pentru care se solici-
tă înregistrarea mărcii în nici un caz nu constituie un obstacol
la înregistrarea acesteia.

Secţiunea a 2-a
Efectele înregistrării mărcii
Articolul 9. Dreptul conferit de înregistrarea mărcii
(1) Înregistrarea mărcii conferă titularului dreptul exclusiv asu-
pra acesteia. Titularul mărcii este în drept să interzică terţilor să
utilizeze în activitatea lor comercială, fără consimţămîntul său:
a) un semn identic cu marca pentru produse şi/sau servicii
identice cu cele pentru care marca este înregistrată;
b) un semn care, din cauza identităţii ori similitudinii cu mar-
ca înregistrată şi identităţii ori similitudinii produselor sau ser-
viciilor acoperite de semn şi de marcă, generează riscul de
confuzie în percepţia consumatorului; riscul de confuzie inclu-
de şi riscul de asociere între semn şi marcă;
c) un semn identic ori similar cu marca pentru produse şi/
sau servicii diferite de cele pentru care marca este înregistrată
cînd aceasta din urmă a dobîndit un renume în Republica Mol-
dova, iar persoana terţă, în urma folosirii semnului, fără mo-
tive justificate, profită de caracterul distinctiv ori de renumele
mărcii sau le aduce atingere acestora.
(2) În aplicarea alin.(1), titularul mărcii poate cere să fie inter-
zise următoarele acţiuni ale terţilor:
a) aplicarea semnului pe produse sau pe ambalaje, precum şi uti-
lizarea lui în calitate de ambalaj, în cazul mărcilor tridimensionale;
b) oferirea produselor spre comercializare sau comercializa-
rea ori stocarea lor în aceste scopuri sau, după caz, oferirea
ori prestarea serviciilor sub acest semn;
c) importul sau exportul produselor sub acest semn;
d) utilizarea semnului pe documentele de afaceri şi în publicitate;
e) multiplicarea, stocarea sau comercializarea semnului în
scopurile menţionate la lit.a)-d).
(3) Dreptul exclusiv asupra mărcii produce efecte pentru terţi
începînd cu data publicării în BOPI sau cu data înscrierii în Regis-
trul internaţional a datelor referitoare la înregistrarea mărcii. Tot-
odată, poate fi cerută o despăgubire rezonabilă, în limita prejudi-
ciului cauzat, pentru acele fapte, săvîrşite după publicarea cererii
de înregistrare a mărcii, care vor fi interzise după publicarea înre-
gistrării mărcii. Instanţa judecătorească sesizată să se ocupe de
cazul respectiv nu poate să decidă în fond atîta timp, cît datele
referitoare la înregistrarea mărcii nu au fost publicate.
(4) Titularul mărcii poate plasa alături de marcă un marcaj
de avertizare în formă de litera R, înscrisă într-un cerc, sau
un text care indică faptul că marca este protejată în Repu-
blica Moldova.
Articolul 10. Limitarea dreptului exclusiv
(1) Dreptul exclusiv nu se extinde asupra elementelor măr-
cii care, în conformitate cu prezenta lege, nu pot fi înregistrate
independent în calitate de mărci, cum ar fi termenii descriptivi,
cu condiţia folosirii loiale a acestor elemente şi respectării in-
tereselor legitime ale titularului mărcii şi ale terţilor.
(2) Dreptul exclusiv asupra mărcii nu-i permite titularului să
interzică unui terţ să utilizeze în activitatea sa industrială sau
comercială, în concordanţă cu practicile oneste:
a) propriul său nume sau adresa sa;
b) indicaţiile referitoare la specia, calitatea, cantitatea, desti-
naţia, valoarea, originea geografică, timpul fabricării produsu-
lui sau prestării serviciului, la alte caracteristici ale acestora;
c) marca, în cazul cînd este necesar de a indica destinaţia
unui produs şi/sau serviciu, în special în calitate de accesoriu
ori de piesă detaşabilă.
Articolul 11. Menţionarea mărcii în dicţionare
Dacă reproducerea unei mărci într-un dicţionar, într-o enci-
clopedie sau într-o lucrare de referinţă asemănătoare creează
impresia că această marcă constituie denumirea generică sau
uzuală a produselor sau a serviciilor pentru care ea este înre-
gistrată, editorul publicaţiei respective, la solicitarea titularului
mărcii, va asigura ca, cel tîrziu începînd cu ediţia următoare,
reproducerea mărcii să fie însoţită de menţiunea că aceasta
este o marcă înregistrată.
Legislația
Articolul 12. Interzicerea utilizării mărcii înregistrate pe
numele agentului sau reprezentantului
În cazul cînd o marcă a fost înregistrată pe numele agentului sau
al reprezentantului celui care este titularul mărcii respective în una
din ţările Uniunii fără autorizaţia titularului, acesta are dreptul să se
opună utilizării mărcii sale de către agentul sau reprezentantul său,
dacă el nu a autorizat această utilizare, cu excepţia cazului cînd
agentul sau reprezentantul îşi justifică acţiunile.
Articolul 13. Epuizarea dreptului conferit de marcă
(1) Titularul unei mărci înregistrate nu poate cere interzice-
rea utilizării de către alte persoane a acestei mărci pe produse
şi/sau servicii care au fost plasate pe piaţa Republicii Moldova
de el însuşi ori cu consimţămîntul său.
(2) Prevederile alin.(1) nu se aplică în cazul cînd titularul are
motive temeinice să se opună comercializării produselor sau
prestării serviciilor, în special cînd starea acestora este modi-
ficată sau alterată după plasarea lor pe piaţă.
Articolul 14. Cerinţe faţă de utilizarea mărcii
(1) Dacă în decurs de 5 ani după înregistrare marca nu a fă-
cut obiectul unei utilizări efective în Republica Moldova pentru
produsele şi/sau serviciile pentru care este înregistrată sau
dacă utilizarea mărcii a fost suspendată pe o perioadă neîn-
treruptă de 5 ani, titularul mărcii este decăzut din drepturile
asupra mărcii în condiţiile prezentei legi, cu excepţia cazurilor
cînd există motive întemeiate pentru neutilizare.
(2) Este asimilată utilizării efective:
a) utilizarea mărcii sub o formă care diferă prin elemente
ce nu schimbă caracterul distinctiv al mărcii în forma în care
aceasta a fost înregistrată;
b) aplicarea mărcii pe produse sau pe ambalajul acestora în
Republica Moldova exclusiv în scopul exportului.
(3) Utilizarea, cu consimţămîntul titularului, a mărcii de către
alte persoane se consideră ca utilizare efectuată de către titular.
Secţiunea a 3-a
Durata protecţiei mărcii. Reînnoirea, modificarea
şi divizarea înregistrării mărcii
Articolul 15. Durata protecţiei mărcii înregistrate
Marca se înregistrează pentru o perioadă de 10 ani, în-
cepînd cu data de depozit. Înregistrarea mărcii poate fi reînno-
ită pentru perioade consecutive de 10 ani ori de cîte ori este
necesar.
Articolul 16. Reînnoirea înregistrării mărcii
(1) Înregistrarea mărcii se reînnoieşte la cererea titularu-
lui mărcii sau a oricărei persoane împuternicite de acesta, cu
condiţia achitării taxei stabilite. Neachitarea taxei atrage de-
căderea titularului din drepturi. Condiţiile de perfectare şi de
depunere a cererii de reînnoire a înregistrării se stabilesc în
Regulamentul privind procedura de depunere, examinare şi
înregistrare a mărcilor, aprobat de Guvern, denumit în conti-
nuare Regulament.
(2) Cererea de reînnoire a înregistrării se depune în ultimele
6 luni de valabilitate a înregistrării. Înregistrarea poate fi reîn-
noită şi pe parcursul a 6 luni după expirarea termenului de 10
ani, sub rezerva achitării unei taxe suplimentare.
(3) Înregistrarea se reînnoieşte numai pentru produsele şi/
sau serviciile pentru care a fost depusă cererea de reînnoire.
(4) Reînnoirea înregistrării va avea efect începînd cu ziua
imediat următoare datei la care a expirat termenul premergă-
tor de 10 ani. Datele privind reînnoirea înregistrării mărcii se
înscriu în Registrul naţional al mărcilor şi se publică în BOPI.
Articolul 17. Introducerea modificărilor
(1) Titularul mărcii notifică AGEPI orice modificare a datelor
referitoare la înregistrarea ei.
(2) Pe durata protecţiei mărcii, titularul poate solicita, cu pla-
ta taxei stabilite, operarea unor modificări neesenţiale în date-
le referitoare la marca înregistrată, precum şi în unele elemen-
te ale mărcii, cu condiţia ca asemenea modificări să nu afec-
teze caracterul distinctiv şi imaginea de ansamblu a mărcii.
61
 Legislația
(3) Modificările înscrise în Registrul naţional al mărcilor se
publică în BOPI. Orice persoană care consideră că modifică-
rile operate îi afectează drepturile poate contesta aceste mo-
dificări în termen de 3 luni de la publicare.
(4) Se interzice modificarea mărcii sau a elementelor ei în
perioada înregistrării sau reînnoirii acesteia, cu excepţia cazu-
rilor prevăzute la alin.(2).
Articolul 18. Divizarea înregistrării
(1) Titularul unei mărci poate diviza înregistrarea prin de-
punerea la AGEPI a unei cereri prin care să indice că unele
din produsele şi/sau serviciile incluse în înregistrarea iniţială
vor face obiectul uneia sau mai multor înregistrări divizionare.
Produsele şi/sau serviciile din înregistrarea divizionară nu tre-
buie să acopere produsele şi/sau serviciile rămase în înregis-
trarea iniţială a mărcii şi nici produsele şi/sau serviciile din ce-
lelalte înregistrări divizionare.
(2) Cererea de divizare nu va fi admisă în cazul în care:
a) a fost înaintată o cerere de decădere din drepturi sau o
cerere de anulare a înregistrării iniţiale, iar prin cererea de di-
vizare se solicită divizarea produselor şi/sau serviciilor la care
se referă cererea de decădere din drepturi sau cererea de
anulare, pînă la emiterea deciziei definitive sau pînă la data la
care procedura respectivă s-a încheiat într-un alt mod;
b) o cerere reconvenţională de decădere din drepturi sau de
anulare a fost atacată în instanţa judecătorească, iar prin ce-
rerea de divizare se solicită divizarea produselor şi/sau servi-
ciilor la care se referă cererea reconvenţională, pînă la intro-
ducerea datelor cu privire la hotărîrea definitivă a instanţei ju-
decătoreşti în Registrul naţional al mărcilor.
(3) Cererea de divizare este însoţită de dovada achitării taxei.
(4) Condiţiile de perfectare şi de depunere a cererii de divi-
zare se stabilesc în Regulament.
(5) Divizarea va produce efect din data înregistrării ei în Re-
gistrul naţional al mărcilor.
(6) Toate solicitările şi cererile depuse şi toate taxele afe-
rente înregistrării iniţiale, achitate pînă la data recepţionării de
către AGEPI a cererii de divizare, sînt considerate ca depuse
sau achitate pentru înregistrarea sau înregistrările divizionare.
Taxele achitate reglementar pentru înregistrarea iniţială pînă
la data recepţionării cererii de divizare nu se restituie.
(7) Înregistrarea divizionară va păstra data de depozit şi ori-
ce dată de prioritate a înregistrării iniţiale.
Secţiunea a 4-a
Stingerea drepturilor asupra mărcii
Articolul 19. Renunţarea la marcă
(1) Titularul, sub rezerva achitării taxei stabilite, poate să re-
nunţe la marcă pentru toate sau numai pentru o parte din pro-
dusele şi/sau serviciile pentru care marca a fost înregistrată.
(2) Renunţarea la marcă se declară în scris la AGEPI de
către titularul mărcii sau de către persoana împuternicită de
acesta, iar drepturile asupra mărcii se sting de la data înscrie-
rii renunţării în Registrul naţional al mărcilor.
(3) Renunţarea este înregistrată numai cu acordul tuturor ti-
tularilor de drepturi referitoare la marcă, înscrişi în Registrul
naţional al mărcilor. În cazul cînd a fost înregistrat un contract
de licenţă, renunţarea la marcă se înscrie în Registrul naţio-
nal al mărcilor numai dacă titularul mărcii demonstrează că
l-a informat pe licenţiat despre intenţia de a renunţa la marcă.
Articolul 20. Decăderea din drepturile asupra mărcii
(1) Titularul mărcii este decăzut din drepturile asupra mărcii
în urma unei cereri de decădere din drepturi, depuse la Curtea
de Apel Chişinău, sau a unei cereri reconvenţionale într-o acţi-
une de apărare a drepturilor, depuse la aceeaşi instanţă, dacă:
a) în decursul unei perioade neîntrerupte de 5 ani, fără mo-
tive justificate, marca nu a făcut obiectul unei utilizări efective
în Republica Moldova pentru produsele şi/sau serviciile pen-
tru care a fost înregistrată; totodată, nimeni nu poate cere ca
62
titularul să fie decăzut din drepturi dacă, în perioada de la ex-
pirarea termenului indicat pînă la depunerea cererii de decă-
dere din drepturi sau a cererii reconvenţionale, marca a fă-
cut obiectul unui contract de cesiune sau de licenţă ori obiec-
tul unei începeri sau a unei reluări de utilizare reală; cu toate
acestea, dacă începerea sau reluarea utilizării mărcii a avut
loc cu 3 luni înainte de depunerea cererii de decădere sau a
cererii reconvenţionale, termenul respectiv începînd cel mai
devreme la expirarea perioadei neîntrerupte de 5 ani de ne-
utilizare, utilizarea nu este luată în considerare în cazul cînd
pregătirile pentru începerea sau pentru reluarea utilizării au in-
tervenit numai după ce titularul a aflat că cererea de decădere
sau cererea reconvenţională ar putea fi depusă;
b) prin activitatea sau prin inactivitatea titularului, marca a
devenit denumire uzuală în comerţul cu un produs şi/sau cu
un serviciu pentru care a fost înregistrată;
c) în urma utilizării mărcii de către titularul acesteia sau cu
consimţămîntul lui, marca poate induce în eroare consumato-
rul, în special în ceea ce priveşte natura, calitatea sau prove-
nienţa geografică a produselor şi/sau a serviciilor pentru care
a fost înregistrată.
(2) În cazul în care motivul decăderii din drepturi este vala-
bil numai pentru o parte din produsele şi/sau serviciile pentru
care marca a fost înregistrată, titularul este declarat decăzut
din drepturi numai pentru produsele şi/sau serviciile respective.
(3) Decăderea din drepturi produce efecte juridice de la data
rămînerii definitive a hotărîrii Curţii de Apel Chişinău.
Articolul 21. Motive absolute de nulitate
(1) Marca este declarată nulă în urma unei cereri de anula-
re, depuse la Curtea de Apel Chişinău, sau a unei cereri re-
convenţionale într-o acţiune de apărare a drepturilor, depuse
la aceeaşi instanţă, dacă:
a) marca a fost înregistrată contrar prevederilor art.7;
b) solicitantul a acţionat cu rea-credinţă în momentul depu-
nerii cererii de înregistrare a mărcii.
Marca se consideră ca fiind înregistrată cu rea-credinţă în
cazul în care, la momentul depunerii cererii de înregistrare a
ei, solicitantul ştia sau putea şti despre existenţa, inclusiv în
străinătate, a unei astfel de mărci ce se bucură de renume în
ţara de origine şi este promovată în Republica Moldova sau se
negociază o astfel de promovare.
La anularea mărcii pe motivul înregistrării ei cu rea-credin-
ţă se va ţine cont în special de faptul dacă marca înregistrată
este utilizată pentru produse care generează conflict cu o altă
marcă sau dacă titularul mărcii înregistrate utilizează marca
doar în scop de blocaj.
(2) O marcă înregistrată contrar prevederilor art.7 alin.(1)
lit.b), c) sau d) nu poate fi declarată nulă dacă, în urma utiliză-
rii, ea a dobîndit, după înregistrare, un caracter distinctiv pen-
tru produsele şi/sau serviciile pentru care a fost înregistrată.
(3) În cazul în care motivul nulităţii vizează numai o parte din
produsele şi/sau serviciile pentru care marca a fost înregistra-
tă, nulitatea mărcii poate fi declarată numai în privinţa produ-
selor şi/sau serviciilor respective.
Articolul 22. Motive relative de nulitate
(1) Marca este declarată nulă în urma unei cereri de anula-
re, depuse la Curtea de Apel Chişinău, sau a unei cereri re-
convenţionale într-o acţiune de apărare a drepturilor, depuse
la aceeaşi instanţă, şi în cazul cînd:
a) există o marcă anterioară menţionată la art.8 alin.(2) şi se
îndeplinesc condiţiile prevăzute la alin.(1) din articolul respectiv;
b) există o marcă menţionată la art.8 alin.(3) şi se îndepli-
nesc condiţiile prevăzute la alineatul respectiv;
c) există un drept anterior menţionat la art.8 alin.(4) lit.a) şi
se îndeplinesc condiţiile prevăzute la alineatul respectiv;
d) utilizarea mărcii poate fi interzisă în virtutea unui alt drept
anterior, în special a dreptului la nume, dreptului la imagine,
unui drept de autor, dreptului la o indicaţie geografică sau la

o denumire de origine protejată, la un desen sau la un model
industrial protejat, unui alt drept de proprietate industrială pro-
tejat conform legii;
e) utilizarea mărcii poate aduce atingere unui drept anterior
ce ţine de imaginea sau de numele unei personalităţi notorii în
Republica Moldova.
(2) Marca nu poate fi declarată nulă dacă titularul unui drept
menţionat la alin.(1) ori succesorul de drepturi al acestuia sau,
după caz, autoritatea abilitată cu ocrotirea valorilor culturale
ale statului îşi exprimă consimţămîntul expres pentru înregis-
trarea acestei mărci pînă la depunerea cererii de anulare sau
a cererii reconvenţionale.
(3) Titularul unuia din drepturile menţionate la alin.(1), care
a cerut anterior anularea mărcii sau a depus o cerere recon-
venţională într-o acţiune de apărare a drepturilor, nu poate de-
pune o nouă cerere de anulare sau o nouă cerere reconvenţi-
onală bazată pe un alt drept dintre acestea, pe care ar fi putut
să-l invoce în sprijinul primei cereri.
(4) Dacă motivul nulităţii vizează numai o parte din produse-
le şi/sau serviciile pentru care marca a fost înregistrată, nuli-
tatea mărcii poate fi declarată numai în privinţa produselor şi/
sau serviciilor respective.
Articolul 23. Limitarea drepturilor prin inacţiunea titularului
(1) Titularul unei mărci anterioare menţionate la art.8 alin.(2)
sau al oricărui alt semn anterior menţionat la art.8 alin.(4), care
a tolerat cu bună-ştiinţă timp de 5 ani consecutivi utilizarea unei
mărci posterioare în Republica Moldova, nu mai are dreptul, în
baza mărcii sale anterioare sau a semnului anterior, să depună
o cerere de anulare şi nici să se opună utilizării mărcii posteri-
oare pentru produsele şi/sau serviciile pentru care marca pos-
terioară a fost utilizată, cu excepţia cazurilor cînd înregistrarea
mărcii posterioare a fost făcută cu rea-credinţă.
(2) În cazurile menţionate la alin.(1), titularul mărcii poste-
rioare nu poate să se opună utilizării dreptului anterior, chiar
dacă acest drept nu mai poate fi invocat împotriva mărcii sale.
Articolul 24. Efectele decăderii din drepturi şi ale nulită-
ţii mărcii
(1) În cazul în care titularul este decăzut din drepturi în to-
talitate sau în parte, efectele înregistrării mărcii, prevăzute de
prezenta lege, încetează în aceeaşi măsură începînd cu data
depunerii cererii de decădere din drepturi sau a cererii recon-
venţionale. La cererea uneia dintre părţi, instanţa judecăto-
rească poate stabili o dată anterioară la care a intervenit una
din cauzele decăderii din drepturi.
(2) În cazul în care o marcă a fost declarată nulă în totalitate
sau în parte, se consideră că efectele înregistrării mărcii, pre-
văzute de prezenta lege, nu s-au produs în aceeaşi măsură de
la data de depozit.
(3) Sub rezerva aplicării prevederilor legale privind fie acţi-
unile de compensare a prejudiciului cauzat din neglijenţa sau
din lipsa de bună-credinţă a titularului mărcii, fie îmbogăţirea
neîntemeiată, efectul retroactiv al decăderii din drepturi sau al
nulităţii mărcii nu afectează:
a) deciziile definitive privind încălcarea drepturilor, executate
pînă la adoptarea deciziei de decădere din drepturi sau de nulitate;
b) contractele încheiate anterior adoptării deciziei de decădere
din drepturi sau de nulitate în măsura în care acestea au fost exe-
cutate pînă la adoptarea deciziei respective; totodată, din motive
de echitate, poate fi cerută restituirea, într-o măsură justificată de
circumstanţe, a sumelor plătite în temeiul contractului.
Secţiunea a 5-a
Transmiterea drepturilor asupra mărcii
Articolul 25. Transmiterea drepturilor
(1) Drepturile asupra mărcii pot fi transmise integral sau parţial
prin cesiune, prin contract de licenţă, precum şi prin succesiune.
(2) Marca poate face obiectul unui gaj, al altor drepturi reale,
precum şi al unei executări silite.
Legislația
(3) Drepturile ce rezultă din aplicarea prevederilor alin.(1) şi
(2) produc efecte pentru terţi şi condiţionează modificarea sta-
tutului juridic al mărcii din momentul înscrierii datelor respective
în Registrul naţional al cererilor de înregistrare a mărcilor sau în
Registrul naţional al mărcilor, cu condiţia achitării taxelor stabi-
lite. Datele privind transmiterea drepturilor se publică în BOPI.
(4) Deciziile privind înscrierea cesiunii sau licenţei în Regis-
trul naţional al cererilor de înregistrare a mărcilor sau în Re-
gistrul naţional al mărcilor pot fi contestate la AGEPI de către
părţi în termen de 30 de zile de la data luării deciziei sau de
către persoanele terţe – în termen de 30 de zile de la publica-
rea datelor menţionate la alin.(3).
Articolul 26. Contractul de cesiune şi transferul
(1) Prin contract de cesiune a drepturilor asupra mărcii, titu-
larul unei mărci (cedent) transmite drepturile sale asupra măr-
cii unei alte persoane (cesionar). Drepturile asupra mărcii pot
fi transmise prin cesiune oricînd pe durata protecţiei mărcii.
(2) Marca, independent de transferul întreprinderii, poate
fi cesionată pentru toate sau pentru o parte din produsele şi/
sau serviciile pentru care este înregistrată.
(3) Transferul întreprinderii în totalitate implică cesiunea
mărcii. Excepţie fac cazurile cînd există un contract ce pre-
vede altfel sau cînd acest fapt rezultă clar din circumstanţe.
Dispoziţia în cauză se aplică obligaţiei contractuale de trans-
fer al întreprinderii.
(4) Fără a aduce atingere alin.(3), contractul de cesiune a
mărcii va fi perfectat în scris şi semnat de părţile contractan-
te, cu excepţia cazului cînd cesiunea rezultă dintr-o hotărîre
judecătorească. În caz contrar, cesiunea este nulă.
(5) AGEPI va refuza înregistrarea contractului de cesiune în
cazul cînd este evident că, în urma cesiunii, marca va genera
riscul inducerii în eroare a consumatorului, în special în ceea
ce priveşte natura, calitatea şi originea geografică a produse-
lor şi/sau a serviciilor pentru care este înregistrată, cu excep-
ţia cazului cînd cesionarul acceptă să limiteze înregistrarea
mărcii la produsele şi/sau serviciile în privinţa cărora nu va
exista riscul inducerii în eroare.
(6) În cazul în care o marcă este înregistrată pe numele
agentului sau al reprezentantului celui care este titularul măr-
cii respective în una din ţările Uniunii fără autorizaţia titularu-
lui, acesta are dreptul să ceara transferul înregistrării în fa-
voarea sa, cu excepţia cazului cînd agentul sau reprezentan-
tul îşi justifică acţiunile.
(7) Prezentul articol se aplică şi cererilor de înregistrare a
mărcilor.
Articolul 27. Contractul de licenţă
(1) Marca poate face obiectul licenţelor exclusive sau neex-
clusive pentru toate sau pentru o parte din produsele şi/sau
serviciile pentru care este înregistrată. Prin contract de licen-
ţă, titularul mărcii înregistrate (licenţiar) transmite dreptul de
utilizare a acesteia oricărei alte persoane (licenţiat), rezervîn-
du-şi dreptul de proprietate asupra mărcii.
(2) Licenţa poate fi acordată licenţiatului, solicitîndu-i-se sau
nu să plătească venituri licenţiarului.
(3) Contractul de licenţă va include clauza ca produsele licen-
ţiatului, după calitatea lor, să nu fie inferioare celor ale licenţiaru-
lui şi că licenţiarul va exercita controlul îndeplinirii acestei clauze.
(4) Nu se admite includerea în contractul de licenţă a practi-
cilor sau a condiţiilor ce pot genera o folosinţă abuzivă a drep-
turilor asupra mărcii, avînd un efect prejudiciabil asupra con-
curenţei pe piaţa respectivă, cum ar fi clauza transmiterii obli-
gatorii de către licenţiat a informaţiei tehnice licenţiarului, con-
diţii care să împiedice contestarea validităţii ori prezentarea
unui pachet obligatoriu de condiţii ale licenţierii.
(5) Titularul mărcii poate invoca drepturile conferite prin în-
registrarea mărcii împotriva licenţiatului care acţionează con-
trar prevederilor contractului de licenţă privind durata acestu-
ia, forma în care marca înregistrată poate fi folosită, teritoriul
63
 Legislația
pentru care poate fi aplicată marca ori privind calitatea produ-
selor furnizate sau a serviciilor prestate de licenţiat.
(6) Fără a aduce atingere clauzelor contractului de licen-
ţă, licenţiatul poate iniţia o procedură de apărare a drepturilor
asupra mărcii doar cu consimţămîntul titularului acesteia. Ti-
tularul unei licenţe exclusive poate iniţia o astfel de procedură
în cazul în care, după somaţie, titularul mărcii nu a intentat el
însuşi o asemenea acţiune în termenul prescris.
(7) Pentru a obţine despăgubirea prejudiciului suportat, ori-
ce licenţiat este în drept să intervină în cadrul acţiunii de apă-
rare a dreptului la marcă, iniţiate de titularul mărcii.
Capitolul III
ÎNREGISTRAREA MĂRCII
Secţiunea 1
Cererea de înregistrare a mărcii
Articolul 28. Depunerea cererii de înregistrare
(1) Cererea de înregistrare a mărcii se depune la AGEPI de
către orice persoană fizică sau juridică şi trebuie să se refere
la o singură marcă.
(2) Înregistrarea unei mărci poate fi cerută în mod individual
sau în comun de persoane fizice sau juridice. În cazul în care
două sau mai multe persoane depun o cerere de înregistrare
a mărcii, după înregistrare marca devine proprietate comună
conform legislaţiei civile.
(3) Cererea se depune pe un formular-tip, aprobat de
AGEPI, în limba moldovenească. Documentele anexate la ce-
rere se prezintă în limba moldovenească. În cazul în care do-
cumentele anexate sînt perfectate în o altă limbă, traducerea
lor în limba moldovenească se prezintă în termen de 2 luni de
la data depunerii cererii.
(4) Cererea se depune prin orice modalitate acceptată de
AGEPI, în conformitate cu prevederile Regulamentului.
Articolul 29. Reprezentarea
(1) Persoanele fizice sau juridice care au domiciliul sau se-
diul principal, sau o întreprindere industrială ori comercia-
lă efectivă şi funcţională în Republica Moldova acţionează în
faţa AGEPI personal sau prin intermediul unui reprezentant,
împuternicit printr-o procură.
(2) Persoanele fizice sau juridice care nu au nici domiciliul,
nici sediul principal, nici o întreprindere industrială ori comer-
cială efectivă şi funcţională în Republica Moldova vor fi repre-
zentate în faţa AGEPI, în orice procedură stabilită de prezenta
lege, de un mandatar autorizat, împuternicit printr-o procură.
(3) Mandatarii autorizaţi activează în conformitate cu regula-
mentul privind activitatea acestora, aprobat de Guvern.
Articolul 30. Cererea de înregistrare
(1) Cererea de înregistrare a unei mărci, conţinînd elemen-
tele prevăzute la alin.(2), constituie depozitul cererii.
(2) Cererea de înregistrare a mărcii, redactată în limba mol-
dovenească, va conţine:
a) indicaţia explicită sau implicită de solicitare a înregistră-
rii mărcii;
b) indicaţii care să permită stabilirea identităţii solicitantului
(numele/ denumirea şi adresa solicitantului);
c) indicaţii care să permită AGEPI să ia legătura cu solici-
tantul sau, după caz, cu reprezentantul autorizat al acestuia;
d) o reproducere, suficient de clară, a mărcii a cărei înregis-
trare se solicită;
e) lista produselor şi/sau serviciilor pentru care se solicită
înregistrarea mărcii;
f) dovada achitării taxei de depunere a cererii.
(3) Cererea va conţine menţiuni exprese în cazul cînd:
a) solicitantul revendică una sau mai multe culori ca element
distinctiv al mărcii;
b) marca este tridimensională sau de alt tip decît cel verbal
sau figurativ.
64
(4) Cererea va conţine, după caz:
a) o transliterare a mărcii sau a unor părţi ale acesteia;
b) o traducere a mărcii sau a unor părţi ale acesteia.
(5) Cererea va conţine, de asemenea, date referitoare la ca-
litatea solicitantului, prevăzute de Regulament.
(6) Cererea de înregistrare a mărcii depusă pentru mai mul-
te clase de produse şi/sau servicii, pe lîngă taxa de examinare
a cererii de înregistrare a mărcii pentru o clasă de produse şi/
sau servicii, implică plata unei taxe suplimentare de examinare
pentru fiecare clasă de produse şi/sau servicii, depăşind una.
(7) Condiţiile de perfectare şi de depunere a cererii de înre-
gistrare a mărcii se stabilesc în Regulament.
Articolul 31. Data de depozit
Dată de depozit este data la care solicitantul a depus la
AGEPI cererea de înregistrare a mărcii cu respectarea preve-
derilor art.30 alin.(2).
Articolul 32. Cererea de recunoaştere a notorietăţii mărcii
[Art.32 exclus prin Legea nr.20 din 23.02.2012, în vigoare
20.04.2012]
Secţiunea 11
Constatarea notorietăţii mărcii
[Secţiunea 11 introdusă prin Legea nr.20 din 23.02.2012, în
vigoare 20.04.2012]
1.">Articolul 321. Protecţia mărcii notorii
(1) Marca poate fi recunoscută ca fiind notorie în urma unei
cereri de constatare a notorietăţii, depusă la Curtea de Apel
Chişinău, sau a unei cereri reconvenţionale într-o acţiune de
apărare a drepturilor, depusă la aceeaşi instanţă.
(2) Mărcii notorii i se acordă protecţie juridică în conformita-
te cu prezenta lege.
(3) Durata de protecţie a mărcii notorii este nelimitată.
2.">Articolul 322. Depunerea cererii de constatare a noto-
rietăţii mărcii
(1) În cazul apariţiei unui conflict referitor la o marcă larg cu-
noscută în Republica Moldova în cadrul unui segment de pu-
blic vizat, persoana interesată care utilizează cu bună-credin-
ţă în activitatea sa comercială această marcă poate depune
o cerere de constatare a notorietăţii mărcii la Curtea de Apel
Chişinău, în conformitate cu prevederile art.166 din Codul de
procedură civilă.
(2) Cererea trebuie să se refere la o singură marcă. O singu-
ră marcă se consideră semnul utilizat întocmai într-un ansam-
blu concret de elemente.
(3) În sensul alin.(1), prin segment de public vizat se înţeleg:
a) consumatorii actuali şi/sau consumatorii potenţiali ai pro-
duselor şi/sau ai serviciilor pentru care se foloseşte marca;
b) specialiştii în ramura respectivă;
c) persoanele implicate în reţelele de distribuţie a produse-
lor şi/sau a serviciilor pentru care se foloseşte marca;
d) reţeaua de afaceri al căror obiect îl constituie produsele
şi/sau serviciile pentru care se foloseşte marca (importatori,
licenţiaţi, vînzători angro etc.).
3.">Articolul 323. Cuprinsul cererii de constatare a notori-
etăţii mărcii
Pe lîngă cele prevăzute la art.166 din Codul de procedură civi-
lă, cererea de constatare a notorietăţii mărcii trebuie să conţină:
a) solicitarea de constatare a notorietăţii mărcii cu indicarea
datei de la care această constatare se solicită;
b) numele, prenumele, adresa şi semnătura solicitantului,
în cazul unei persoane fizice; denumirea, sediul şi semnătura
conducătorului, în cazul unei persoane juridice;
c) numele, prenumele, adresa şi semnătura mandatarului
autorizat/ reprezentantului, în cazul depunerii cererii prin in-
termediul lor;
d) descrierea mărcii, dacă este înregistrată, sau descrierea
semnului care se pretinde că poate fi recunoscut ca marcă notorie;

e) produsele şi/sau serviciile pentru care se utilizează mar-
ca, grupate conform claselor clasificării internaţionale a pro-
duselor şi a serviciilor;
f) culoarea/culorile mărcii, în cazul în care acestea constitu-
ie un element distinctiv al mărcii;
g) numărul certificatului de înregistrare, dacă se solicită
constatarea notorietăţii unei mărci înregistrate.
4.">Articolul 324. Materialele anexate la cererea de con-
statare a notorietăţii mărcii
La cererea de constatare a notorietăţii mărcii se anexează:
a) documente ce conţin informaţii despre factorii în a căror bază se
poate face concluzia despre notorietatea semnului, inclusiv despre:
- gradul de cunoaştere a semnului pe piaţă de către seg-
mentul de public vizat;
- durata (începutul şi perioada), gradul şi întinderea geogra-
fică a oricărei utilizări a semnului;
- durata, gradul şi întinderea geografică a activităţii de pro-
movare a semnului respectiv, inclusiv publicitatea şi prezenta-
rea la iarmaroace sau expoziţii a produselor şi/sau a serviciilor
marcate cu acesta;
- durata şi întinderea geografică a oricărei înregistrări a
semnului şi/sau a oricărei cereri de înregistrare a lui, în măsu-
ra în care reflectă utilizarea sau recunoaşterea acestui semn;
- raportul de evaluare care determină valoarea mărcii;
- rezultatul sondajelor efectuate de solicitant;
- orice alte informaţii suplimentare;
b) reproducerea grafică sau fotografică a mărcii, prezentată
în culoarea sau în combinaţia de culori în care se solicită con-
statarea notorietăţii mărcii, cu imagine de o calitate ireproşa-
bilă, clară şi distinctă;
c) reproducerea grafică sau fotografică a mărcii în vedere
generală şi din mai multe vederi, diferite, dacă se solicită con-
statarea notorietăţii mărcii tridimensionale;
d) mostra etichetei (în mărime naturală), dacă se solicită
constatarea notorietăţii mărcii în etichetă;
e) procura, în cazul depunerii cererii prin mandatar autori-
zat/reprezentant;
f) dovada de plată a taxei stabilite;
g) documentul care confirmă începutul şi perioada utiliză-
rii mărcii.
5.">Articolul 325. Criteriile de constatare a notorietăţii mărcii
(1) Notorietatea mărcii pe teritoriul Republicii Moldova se
constată în temeiul următoarelor criterii:
a) marca este recunoscută de către consumatorii actuali şi/
sau cei potenţiali ai produselor şi/sau ai serviciilor pentru care
se utilizează ori de către persoanele implicate în asigurarea
reţelelor de distribuţie a produselor şi/sau a serviciilor pentru
care se utilizează marca, ori de cercurile de afaceri în care
sînt implicate produsele şi/sau serviciile pentru care se utili-
zează marca, iar impresia despre nivelul calităţii produselor şi/
sau a serviciilor se asimilează cu (se referă la) marca din ţară
sau de pe piaţa mondială;
b) marca posedă un grad înalt de distinctivitate, inerentă sau
dobîndită ca rezultat al utilizării intensive;
c) marca este larg cunoscută pe teritoriul Republicii Moldo-
va, inclusiv din publicitate;
d) marca posedă valoare comercială ca rezultat al folosirii
îndelungate şi intensive în ţară sau pe piaţa mondială.
(2) La adoptarea hotărîrii de constatare a notorietăţii mărcii,
pe lîngă criteriile nominalizate la alin.(1), pot fi luate în conside-
rare şi alte criterii relevante pentru o marcă notorie, nereflecta-
te în prezentul articol.
6.">Articolul 326. Examinarea cererii de constatare a no-
torietăţii mărcii
(1) La examinarea cererii de constatare a notorietăţii mărcii
se verifică datele prezentate conform prevederilor art.323–325.
(2) La stabilirea notorietăţii mărcii nu pot fi cerute în calitate
de condiţii obligatorii următoarele:
Legislația
a) marca respectivă să fie înregistrată sau depusă spre înre-
gistrare pe teritoriul Republicii Moldova;
b) marca solicitată să fie recunoscută ca fiind notorie, înregistrată
sau depusă spre înregistrare în orice alt stat decît Republica Moldova;
c) marca să fie bine cunoscută de către publicul larg din Re-
publica Moldova.
(3) Sondajul se efectuează pe un eşantion reprezentativ în
raport cu segmentul de public vizat. Aria geografică a sonda-
jului şi mărimea eşantionului se stabilesc în funcţie de carac-
terul/specificul produselor şi/sau al serviciilor pentru care se
foloseşte marca.
(4) La stabilirea notorietăţii mărcii pentru produsele cu des-
tinaţie tehnică trebuie să fie chestionaţi consumatorii produse-
lor respective (atît din cercul producătorilor, cît şi din reţeaua
de comerţ). Astfel, este necesar ca nu mai puţin de 60% din
numărul acestor respondenţi să cunoască marca respectivă.
(5) La stabilirea notorietăţii mărcii pentru produsele de consum
curent trebuie să fie chestionat consumatorul “mediu” (luîndu-se
în considerare vîrsta, sexul, studiile, starea socială şi materială,
legătura cu produsul marcat), precum şi specialişti din ramura re-
spectivă a industriei şi a comerţului. Astfel, este necesar ca ma-
joritatea respondenţilor să cunoască marca respectivă.
(6) În cadrul sondajului, respondenţii trebuie să răspundă:
a) dacă cunosc marca respectivă;
b) care este titularul mărcii sau producătorul produsului mar-
cat cu o astfel de marcă;
c) de la ce dată cunosc marca;
d) cum apreciază marca (le este bine cunoscută, cunoscu-
tă, slab cunoscută, necunoscută);
e) cum apreciază produsul (este excelent, foarte bun, bun,
mediu, nesatisfăcător etc.);
f) la alte întrebări rezonabile ce ţin de domeniul de cunoaş-
tere a mărcii.
(7) Nu poate fi constatată notorietatea mărcii în cazul în care
există cel puţin una din următoarele condiţii:
a) dovezile prezentate de către solicitant, inclusiv valorile
parametrilor fixaţi la alin.(3)–(5), nu corespund cerinţelor sta-
bilite în prezenta secţiune;
b) există o marcă identică ori similară care poate fi confun-
dată cu marca solicitantului, înregistrată sau depusă spre în-
registrare pe numele unei alte persoane pentru aceleaşi pro-
duse ori servicii, cu o prioritate anterioară datei de la care se
solicită constatarea notorietăţii mărcii;
c) marca s-a transformat în denumire uzuală;
d) marca contravine ordinii publice sau bunelor moravuri.
7.">Articolul 327. Hotărîre privind constatarea notorietă-
ţii mărcii
(1) În funcţie de rezultatul examinării cererii de constatare a
notorietăţii mărcii se adoptă o hotărîre privind constatarea no-
torietăţii mărcii sau respingerea cererii de constatare a noto-
rietăţii mărcii.
(2) Hotărîrea privind constatarea notorietăţii mărcii se co-
munică AGEPI pentru ca marca recunoscută notorie să fie în-
scrisă în Registrul mărcilor notorii.
(3) Datele înscrise în Registrul mărcilor notorii se publică în
BOPI în termen de 3 luni de la data adoptării hotărîrii privind
constatarea notorietăţii mărcii.
[Secţiunea 11 introdusă prin Legea nr.20 din 23.02.2012, în
vigoare 20.04.2012]
Secţiunea a 2-a
Prioritatea
Articolul 33. Dreptul de prioritate
(1) Orice persoană care a depus reglementar o cerere de
înregistrare a unei mărci într-un stat sau pentru un stat par-
te la Convenţia de la Paris sau la Acordul de instituire a Or-
ganizaţiei Mondiale a Comerţului, după caz, ori succesorul
de drepturi al acestei persoane beneficiază, la depunerea în
65
 Legislația
AGEPI a cererii de înregistrare a aceleiaşi mărci pentru pro-
duse şi/sau servicii identice cu sau cuprinse în cele pentru
care a fost depusă cererea, de un drept de prioritate pentru
un termen de 6 luni, începînd cu data de depozit a primei ce-
reri de înregistrare a mărcii.
(2) Dreptul de prioritate va fi recunoscut pentru orice depo-
zit care are valoarea unui depozit naţional reglementar, con-
form legislaţiei naţionale a statului în care a fost constituit sau
conform acordurilor bilaterale ori multilaterale.
(3) Va fi considerată ca primă cerere, a cărei dată de depo-
zit va fi punctul de plecare al termenului de prioritate, o cere-
re ulterioară, depusă la AGEPI, pentru aceeaşi marcă pentru
produse şi/sau servicii identice cu cele dintr-o primă cerere
anterioară cu condiţia ca, la data de depozit a cererii ulteri-
oare, cererea anterioară să fi fost retrasă, abandonată sau
respinsă fără să fi fost supusă examenului public şi fără să fi
lăsat să subziste careva drepturi valabile, precum şi să nu fi
constituit încă temei de revendicare a dreptului de prioritate.
Cererea anterioară nu va mai putea constitui, în acest caz, te-
mei pentru revendicarea dreptului de prioritate.
(4) În cazul cînd primul depozit al cererii a fost efectuat într-
un stat care nu este parte la Convenţia de la Paris sau la
Acordul de instituire a Organizaţiei Mondiale a Comerţului,
prevederile alin.(1)-(3) se aplică doar în măsura în care legis-
laţia statului respectiv acordă, în baza unui prim depozit efec-
tuat la AGEPI, dreptul de prioritate în aceleaşi condiţii şi avînd
aceleaşi efecte ca cele prevăzute în prezenta lege.
Articolul 34. Efectul dreptului de prioritate
Prin efectul dreptului de prioritate, data de prioritate se con-
sideră ca dată de depozit a cererii de înregistrare a mărcii în
scopul stabilirii anteriorităţii drepturilor.
Articolul 35. Prioritatea de expoziţie
(1) În cazul în care solicitantul şi-a prezentat, sub marca de-
pusă, produsele şi/sau serviciile în cadrul unei expoziţii inter-
naţionale, la depunerea cererii de înregistrare a mărcii el poa-
te invoca dreptul de prioritate în sensul art.34, începînd cu
data primei prezentări a produselor şi/sau serviciilor la expozi-
ţie, cu condiţia depunerii cererii de înregistrare în termen de 6
luni de la data primei prezentări a produselor şi/sau serviciilor
sub marca respectivă.
(2) O expoziţie se consideră internaţională dacă este orga-
nizată în mod oficial, dacă la ea participă producători şi pre-
statori de servicii din mai multe state şi dacă informaţia despre
această expoziţie a fost adusă la cunoştinţă publicului în mo-
dul corespunzător.
(3) Prioritatea de expunere acordată conform alin.(1) din
prezentul articol nu prelungeşte termenul de prioritate prevă-
zut la art.33 alin.(1).
Articolul 36. Invocarea priorităţii
(1) Solicitantul care doreşte să se prevaleze de dreptul de
prioritate conform prevederilor art.33 sau 35 este obligat să
dea o declaraţie de prioritate odată cu depunerea cererii de
înregistrare a mărcii sau în termen de 2 luni de la data de de-
pozit a cererii şi să prezinte, în termen de cel mult 3 luni de
la această dată, documentele care confirmă legitimitatea unei
astfel de cerinţe, cu condiţia achitării taxei stabilite.
(2) Actele care confirmă legitimitatea invocării dreptului de
prioritate vor fi însoţite de o copie a cererii iniţiale şi de o tradu-
cere a acesteia în limba moldovenească sau, în cazul priorită-
ţii de expoziţie, de dovada prezentării în expoziţie a produselor
sau serviciilor sub marca a cărei înregistrare este solicitată.
(3) În cazul în care se invocă cîteva priorităţi în aceeaşi ce-
rere, taxa se achită pentru fiecare prioritate invocată.
Secţiunea a 3-a
Procedura de înregistrare
Articolul 37. Examinarea respectării condiţiilor de depune-
re a cererii de înregistrare
66
(1) În termen de o lună de la data depunerii cererii de înre-
gistrare, AGEPI examinează îndeplinirea condiţiilor prevăzute
la art.30 alin.(2) pentru atribuirea unei date de depozit.
(2) În urma examinării efectuate în conformitate cu alin.(1), AGEPI:
a) atribuie dată de depozit, în conformitate cu art.31, în cazul
în care se constată că cererea de înregistrare a mărcii întru-
neşte condiţiile de acordare a unei date de depozit;
b) notifică solicitantului iregularităţile constatate şi-i acordă
pentru remedierea lor un termen de 2 luni de la data depunerii
cererii în cazul în care se constată că cererea de înregistrare a
mărcii nu întruneşte condiţiile de acordare a unei date de depozit.
(3) În urma notificării conform alin.(2) lit.b), AGEPI:
a) atribuie data de depozit la data la care au fost remediate
toate iregularităţile în cazul în care solicitantul remediază ire-
gularităţile constatate în termenul prescris;
b) consideră cererea de înregistrare nedepusă, fapt care
este notificat solicitantului, în cazul în care acesta nu remedia-
ză iregularităţile constatate în termenul prescris.
(4) AGEPI înscrie în Registrul naţional al cererilor de înre-
gistrare a mărcilor datele referitoare la cererea căreia i-a fost
atribuită data de depozit, fapt care este notificat solicitantului.
(5) În termen de o lună de la data înscrierii datelor referitoa-
re la cerere în Registrul naţional al cererilor de înregistrare a
mărcilor, AGEPI examinează dacă cererea de înregistrare a
mărcii îndeplineşte celelalte condiţii de depunere, prevăzute
de lege şi de Regulament.
(6) În urma examinării efectuate în conformitate cu alin.(5), AGEPI:
a) acceptă cererea în vederea publicării în cazul cînd con-
stată că cererea întruneşte condiţiile prevăzute la alin.(5);
b) notifică solicitantului iregularităţile constatate şi-i cere să
le remedieze în termenele prevăzute de Regulament în cazul
cînd constată că cererea nu întruneşte condiţiile prevăzute la
alin.(5).
(7) Dacă, în urma notificării făcute conform alin.(6) lit.b), solicitan-
tul nu remediază iregularităţile constatate în termenele prescrise,
cererea se consideră retrasă, fapt care este notificat solicitantului.
(8) Dacă solicitantul, în urma notificării făcute conform alin.
(6) lit.b), nu remediază în termenele prescrise iregularitatea ce
constă în neplata taxei de examinare, se consideră că cere-
rea a fost retrasă (cu excepţia cazului cînd cererea cade sub
incidenţa art.30 alin.(6) şi este clar ce clase de produse şi/sau
servicii sînt prevăzute a fi acoperite de suma plătită pentru
examinarea cererii), fapt care este notificat solicitantului.
(9) Nerespectarea dispoziţiilor ce ţin de revendicarea prio-
rităţii atrage pierderea dreptului de prioritate privind cererea.
Articolul 38. Publicarea cererii de înregistrare
În cazul în care condiţiile stabilite la art.37 alin.(6) lit.a) sînt
îndeplinite, cererea de înregistrare a mărcii se publică în cel
mult 3 luni de la data de depozit.
Articolul 39. Observaţiile terţilor
(1) În termen de 3 luni de la data publicării cererii de înre-
gistrare a mărcii, orice persoană fizică sau juridică, precum şi
orice grup de fabricanţi, producători, prestatori de servicii, co-
mercianţi sau consumatori poate prezenta în scris la AGEPI
observaţii motivate privind necesitatea de a refuza înregistra-
rea mărcii, şi anume în baza art.7. Persoanele care prezintă
observaţii nu dobîndesc calitatea de parte în cadrul proceduri-
lor desfăşurate la AGEPI.
(2) Observaţiile specificate la alin.(1) sînt notificate solicitan-
tului care, în termen de 2 luni de la data notificării, va putea să-
şi expună punctul de vedere. În cazul în care solicitantul nu-şi
va expune punctul de vedere în termenul menţionat, observa-
ţiile vor fi examinate în baza materialelor existente.
Articolul 40. Opoziţia
(1) În termen de 3 luni de la data publicării cererii de înregis-
trare a mărcii, titularul unei mărci anterioare sau al unei mărci
recunoscute notorii, titularul unui drept anterior cu privire la
propriul nume sau imagine, la o indicaţie geografică sau la o

denumire de origine protejată, la un desen sau model industri-
al protejat sau titularul unui drept de autor, precum şi orice altă
persoană interesată, poate formula o opoziţie la înregistrarea
mărcii pe motiv că înregistrarea acesteia ar trebui refuzată în
baza prevederilor art.8.
(2) Opoziţii la înregistrarea mărcii pot fi formulate, de aseme-
nea, în termen de 3 luni de la data publicării modificărilor în cere-
rea de înregistrare a mărcii, în cazul cînd aceste modificări se re-
feră la reproducerea mărcii sau la lista de produse şi/sau servicii.
(3) Opoziţia argumentată va fi prezentată în scris la AGEPI.
Opoziţia se consideră depusă numai după achitarea taxei sta-
bilite. Persoana care a formulat opoziţia poate prezenta, în ter-
men de o lună de la data depunerii acesteia, dovezi şi argu-
mente suplimentare în susţinerea opoziţiei.
(4) Opoziţiile menţionate în prezentul articol sînt notificate
solicitantului care, în termen de 2 luni de la data notificării, va
putea să-şi expună punctul de vedere. În cazul în care solici-
tantul nu-şi va expune punctul de vedere în termenul menţio-
nat, opoziţiile vor fi examinate în baza materialelor existente.
Articolul 41. Examinarea de fond
(1) În termen de 6 luni de la publicarea cererii, AGEPI efec-
tuează examinarea de fond a acesteia în vederea respectării
condiţiilor de protecţie a mărcii, sub rezerva achitării taxelor
stabilite.
(2) AGEPI examinează:
a) dacă nu sînt motive absolute de refuz prevăzute la art.7;
b) dacă nu sînt motive relative de refuz prevăzute la art.8;
c) observaţiile şi opoziţiile formulate în privinţa cererii de în-
registrare a mărcii.
(3) În funcţie de rezultatele examinării de fond, AGEPI adop-
tă decizia de înregistrare a mărcii, în totalitate sau în parte, ori
de respingere a cererii de înregistrare a mărcii şi o notifică so-
licitantului în termen de o lună de la data adoptării.
Articolul 42. Examinarea opoziţiei
(1) În procesul examinării opoziţiei, AGEPI verifică dacă
aceasta îndeplineşte condiţiile de depunere prevăzute la art.40
alin.(1)-(3), dacă solicitantul şi-a exprimat punctul de vedere în
conformitate cu art.40 alin.(4), apreciază argumentele părţilor.
(2) La cererea solicitantului, titularul unei mărci anterioare
care a formulat opoziţia va aduce dovada că, pe parcursul a 5
ani pînă la data publicării cererii de înregistrare a mărcii, mar-
ca anterioară a făcut obiectul unei utilizări efective în Repu-
blica Moldova în raport cu produsele şi/sau serviciile pentru
care a fost înregistrată şi pe care este fondată opoziţia sau că
există motive întemeiate pentru neutilizare, cu condiţia că la
această dată marca era înregistrată de cel puţin 5 ani. În lipsa
acestei dovezi, opoziţia se respinge. Dacă marca anterioară a
fost utilizată numai pentru o parte din produsele şi/sau servici-
ile pentru care a fost înregistrată, la examinarea opoziţiei mar-
ca anterioară poate fi opusă numai pentru partea respectivă
de produse şi/sau servicii.
(3) Examinarea opoziţiei poate fi suspendată:
a) cînd se bazează pe o cerere anterioară de înregistrare a
unei mărci – pînă la emiterea unei decizii definitive referitoare
la această cerere;
b) cînd marca opusă face obiectul unei acţiuni în anulare
sau în decădere – pînă la soluţionarea definitivă a cauzei;
c) la solicitarea motivată a unei părţi.
(4) În cazul în care, din examinarea opoziţiei, rezultă că mar-
ca este exclusă de la înregistrare pentru toate sau numai pen-
tru o parte din produsele şi/sau serviciile pentru care este so-
licitată, cererea se respinge pentru produsele şi/sau serviciile
respective. În caz contrar, se respinge opoziţia.
Articolul 43. Respingerea cererii de înregistrare a mărcii
(1) În cazul în care, în temeiul motivelor absolute sau relative
de refuz specificate la art.7 şi 8, marca este exclusă de la înregis-
trare pentru toate sau pentru o parte din produsele şi/sau servi-
Legislația
ciile pentru care aceasta este solicitată, cererea de înregistrare a
mărcii se respinge pentru produsele şi/sau serviciile respective.
(2) În cazul în care marca conţine elemente lipsite de carac-
ter distinctiv şi care, conform art.7, nu pot fi înregistrate inde-
pendent în calitate de marcă, iar includerea acestor elemente
în marcă poate crea îndoieli asupra limitei de protecţie a măr-
cii, AGEPI poate cere, drept condiţie pentru înregistrarea măr-
cii, ca solicitantul să declare că renunţă la invocarea oricărui
drept exclusiv asupra acestor elemente. Această declaraţie se
publică odată cu cererea de înregistrare a mărcii sau, după
caz, odată cu publicarea datelor privind înregistrarea mărcii.
(3) Cererea de înregistrare a mărcii nu va fi respinsă înainte ca
solicitantului să i se permită retragerea sau modificarea cererii ori
prezentarea argumentelor în favoarea înregistrării mărcii.
Articolul 44. Retragerea, limitarea şi modificarea cererii
de înregistrare a mărcii
(1) Solicitantul poate oricînd să-şi retragă cererea de înre-
gistrare a mărcii sau să limiteze lista produselor şi/sau servi-
ciilor pe care aceasta le conţine. Dacă cererea de înregistrare
a mărcii a fost deja publicată, datele privind retragerea cererii
sau limitarea listei de asemenea se publică în BOPI.
(2) Cererea de înregistrare a mărcii poate fi modificată, la
cererea solicitantului, doar în cazul cînd este necesar de a co-
recta numele sau adresa solicitantului, greşelile de exprimare
sau de transcriere ori erorile apărute, astfel încît o asemenea
modificare să nu afecteze în mod substanţial marca şi să nu
extindă lista de produse şi/sau servicii. Dacă modificările se
referă la reproducerea mărcii sau la lista de produse şi/sau
servicii şi se operează după publicarea cererii, aceasta va fi
republicată cu modificările respective.
(3) Procedurile menţionate la alin.(1) şi (2) sînt supuse plăţii ta-
xelor stabilite, cu excepţia cazului cînd procedurile prevăzute la
alin.(2) au fost solicitate în termen de o lună de la data de depozit.
Articolul 45. Divizarea cererii de înregistrare a mărcii
(1) Solicitantul poate diviza cererea de înregistrare a mărcii
prin depunerea la AGEPI a unei cereri, în care să indice că une-
le din produsele şi/sau serviciile incluse în cererea iniţială vor
face obiectul uneia sau mai multor cereri divizionare. Produse-
le şi/sau serviciile din cererea divizionară nu trebuie să acopere
produsele şi/sau serviciile rămase în cererea iniţială şi nici pro-
dusele şi/sau serviciile din celelalte cereri divizionare.
(2) Cererea de divizare nu va fi admisă:
a) în cazul cînd a fost formulată o opoziţie împotriva cererii
iniţiale, iar prin cererea de divizare se solicită divizarea produ-
selor şi/sau serviciilor care fac obiectul opoziţiei, pînă la emi-
terea deciziei definitive privind opoziţia;
b) în alte cazuri prevăzute de Regulament.
(3) Cererea de divizare este însoţită de dovada achitării taxei.
(4) Condiţiile de perfectare şi de depunere a cererii de divi-
zare se stabilesc în Regulament.
(5) Divizarea va produce efect începînd cu data înregistrării
ei în Registrul naţional al cererilor de înregistrare a mărcilor.
(6) Toate solicitările şi cererile depuse şi toate taxele aferen-
te cererii iniţiale, achitate pînă la data recepţionării de către
AGEPI a cererii de divizare, sînt considerate ca depuse sau
achitate pentru cererea sau cererile divizionare. Taxele pentru
cererea iniţială achitate pînă la data recepţionării cererii de di-
vizare nu se restituie.
(7) Cererea divizionară va păstra data de depozit şi orice
dată de prioritate a cererii iniţiale.
Articolul 46. Înregistrarea mărcii
În cazul în care, în urma examinării cererii conform art.37
şi 41, se constată că sînt îndeplinite condiţiile pentru înregis-
trarea mărcii, precum şi în cazul în care nu a fost depusă nici
o contestaţie împotriva înregistrării conform art.47 alin.(1) sau
contestaţiile depuse au fost respinse printr-o decizie definitivă,
AGEPI decide înregistrarea mărcii, cu condiţia achitării taxei
stabilite. Datele privind înregistrarea mărcii se înscriu în Re-
67
 Legislația
gistrul naţional al mărcilor, iar titularului i se eliberează certifi-
catul de înregistrare a mărcii. Datele referitoare la înregistrare
se publică în BOPI.
Articolul 47. Contestarea deciziilor privind cererile de înre-
gistrare a mărcilor
(1) Orice decizie privind cererile de înregistrare a mărcilor poate
fi contestată de către părţi în termen de 2 luni de la data primirii ei
sau de către persoanele terţe care deţin informaţia referitor la înre-
gistrarea mărcii – în termenul cuprins între data emiterii deciziei şi
data înregistrării mărcii. Contestaţia are un efect suspensiv.
(2) Contestaţia se depune la AGEPI şi se soluţionează de
către Comisia de contestaţii în conformitate cu regulamentul
acesteia, aprobat de Guvern.
(3) Contestaţia, prezentată în scris şi argumentată, se consi-
deră depusă numai după achitarea taxei stabilite.
(4) Comisia de contestaţii emite hotărîri şi încheieri conform competenţei.
Articolul 48. Examinarea contestaţiei
(1) În cursul examinării contestaţiei, Comisia de contestaţii
invită părţile să-şi prezinte observaţiile referitoare la comuni-
cările prezentate de celelalte părţi. Dacă la examinarea con-
testaţiei apar divergenţe cu caracter normativ, se aplică nor-
mele Codului de procedură civilă.
(2) În urma examinării contestaţiei, Comisia de contestaţii va
emite una din următoarele hotărîri:
a) de menţinere în vigoare a deciziei contestate;
b) de anulare în tot sau în parte a deciziei contestate;
c ) orice altă hotărîre conform competenţei.
(3) Hotărîrea Comisiei de contestaţii intră în vigoare la data adoptării.
(4) Hotărîrea Comisiei de contestaţii se comunică parţilor şi
poate fi atacată la Curtea de Apel Chişinău în termenele pre-
văzute de lege.
Articolul 49. Repunerea în drepturi
(1) Solicitantul sau titularul unei mărci, sau orice altă parte
la o procedură în faţa AGEPI, care, în pofida luării tuturor mă-
surilor de bună-credinţă impuse de împrejurări, nu a reuşit să
respecte un termen faţă de AGEPI, la cerere, este repus în
drepturi în cazul în care omiterea termenului are drept conse-
cinţă directă, în temeiul dispoziţiilor prezentei legi, pierderea
unui drept sau a unui mijloc de recurs.
(2) Cererea de repunere în drepturi trebuie depusă în scris
în termen de 2 luni de la încetarea circumstanţelor care au
provocat nerespectarea termenului. În acelaşi termen va fi în-
deplinit şi actul nerealizat. Cererea nu este admisibilă decît
într-un termen de un an de la data expirării termenului omis. În
caz de neprezentare a cererii de reînnoire a înregistrării sau în
caz de neplată a taxei de reînnoire, termenul suplimentar de 6
luni prevăzut la art.16 alin.(2) se scade din perioada de un an.
(3) Cererea de repunere în drepturi va fi motivată invocîndu-
se faptele şi actele justificative în sprijinul solicitantului. Cere-
rea se consideră depusă numai după achitarea taxei stabilite.
(4) Dispoziţiile prezentului articol nu se aplică termenelor prevă-
zute la alin.(2) din prezentul articol, la art.40 alin.(1) şi (3) şi la art.50.
(5) Repunerea în drepturi nu poate fi acceptată în cazul cînd,
în perioada de timp cuprinsă între data pierderii dreptului asu-
pra cererii sau a mărcii şi pînă la data depunerii cererii de re-
punere în drepturi, a fost depusă o altă cerere de înregistrare a
mărcii care poate fi opusă conform prevederilor prezentei legi.
(6) Cînd este repus în drepturi, solicitantul sau titularul
unei mărci nu poate invoca drepturile sale împotriva unei
persoane terţe care, cu bună-credinţă, a plasat pe piaţă
produse sau a prestat servicii sub un semn identic ori simi-
lar cu marca respectivă în perioada de timp cuprinsă între
data pierderii dreptului asupra cererii sau asupra mărcii şi
pînă la data publicării în BOPI a informaţiei despre repune-
rea în drepturi.
(7) Persoana terţă care cade sub incidenţa alin.(6) poate
formula, în termen de 2 luni de la data publicării informaţi-
ei despre repunerea în drepturi, o contestaţie împotriva de-
68
ciziei de repunere în drepturi a solicitantului sau titularului
unei mărci, cu condiţia achitării taxei stabilite.
Articolul 50. Prelungirea termenelor şi repunerea în ter-
menul omis
(1) Solicitantul sau titularul unei mărci, sau orice altă parte la o
procedură în faţa AGEPI referitoare la o cerere sau la o marcă:
a) poate solicita prelungirea unui termen, prevăzut pentru
executarea unui act de procedură, printr-o cerere depusă la
AGEPI pînă la expirarea termenului prescris;
b) în cazul nerespectării termenului prevăzut pentru execu-
tarea unui act de procedură, poate solicita repunerea în ter-
menul omis şi continuarea procedurii printr-o cerere depusă la
AGEPI în termen de 2 luni de la data expirării termenului pre-
scris; actul nerealizat va fi îndeplinit în acelaşi termen.
(2) Perioada de prelungire a termenului conform alin.(1)
lit.a) sau de repunere în termenul omis conform alin.(1) lit.b)
nu poate depăşi 6 luni de la data expirării termenului prescris.
(3) Cererea pentru acţiunile specificate la alin.(1) se consi-
deră depusă numai după achitarea taxei stabilite.
(4) Dispoziţiile prezentului articol nu se aplică termenelor
prevăzute la alin.(1) din prezentul articol, precum şi celor pre-
văzute la art.16 alin.(2), art.31, art.33 alin.(1), art.35 alin.(1),
art.36, art.37 alin.(2) lit.b) şi alin.(6) lit.b), art.40, art.47 alin.(1),
art.48 alin.(4), art.49, art.82 alin.(2) lit.a).
Capitolul IV
MĂRCILE COLECTIVE ŞI MĂRCILE DE CERTIFICARE
Articolul 51. Mărcile colective
(1) Mărcile colective se utilizează pentru a deosebi produsele
şi/sau serviciile membrilor unei asociaţii (unui grup de persoane)
de produsele şi/sau serviciile altor persoane. Pot solicita înregis-
trarea unei mărci colective asociaţiile de fabricanţi, de producă-
tori, de prestatori de servicii, de comercianţi, care, în temeiul legii,
au capacitatea, în nume propriu, să fie titulari ai unor drepturi sau
obligaţii de orice natură, să încheie contracte sau să întocmeas-
că alte acte juridice, să intenteze acţiuni în instanţele judecăto-
reşti, precum şi persoanele juridice de drept public.
(2) Prin derogare de la art.7 alin.(1) lit.c), pot constitui mărci co-
lective, în sensul alin.(1) din prezentul articol, semnele sau indica-
ţiile ce pot servi în comerţ la desemnarea originii geografice a pro-
duselor şi/sau serviciilor. O marcă colectivă nu autorizează titularul
să interzică unei persoane terţe utilizarea în comerţ a unor aseme-
nea semne sau indicaţii, cu condiţia ca ea să le folosească în acti-
vitatea industrială sau comercială în conformitate cu uzanţele loia-
le. În special, o asemenea marcă nu poate fi opusă unei persoane
terţe autorizate să utilizeze o denumire geografică.
(3) Sub rezerva prevederilor art.52-57, dispoziţiile prezentei
legi se aplică în egală măsură mărcilor colective.
Articolul 52. Regulamentul de utilizare a mărcii colective
(1) Solicitantul unei mărci colective va prezenta regulamen-
tul de utilizare a mărcii colective odată cu depunerea cererii
de înregistrare a mărcii sau în termenul stabilit în Regulament.
(2) Regulamentul de utilizare a mărcii colective specifică
persoanele autorizate să utilizeze marca, condiţiile de afiliere
la asociaţie, precum şi condiţiile de utilizare a mărcii, inclusiv
sancţiunile, în cazul în care acestea există. Regulamentul de
utilizare a unei mărci colective menţionate la art.51 alin.(2) va
autoriza orice persoană, ale cărei produse şi/sau servicii pro-
vin din zona geografică respectivă, să devină membră a aso-
ciaţiei care este titulara mărcii.
(3) Regulamentul de utilizare a mărcii colective se publică
odată cu cererea de înregistrare.
Articolul 53. Respingerea cererii de înregistrare a măr-
cii colective
(1) În afara motivelor de respingere a unei cereri de înregis-
trare a mărcii prevăzute în prezenta lege, cererea de înregistra-
re a mărcii colective se respinge dacă nu se respectă prevede-

rile art.51 ori 52 sau dacă regulamentul de utilizare a mărcii co-
lective contravine ordinii publice sau bunelor moravuri.
(2) Cererea de înregistrare a mărcii colective se respinge şi
în cazul cînd există riscul inducerii în eroare a consumatorului
în ceea ce priveşte caracterul sau semnificaţia mărcii şi mai
ales cînd aceasta nu este percepută ca fiind marcă colectivă.
(3) Cererea nu se respinge în cazul cînd solicitantul, prin
modificarea regulamentului de utilizare a mărcii colective, în-
deplineşte cerinţele prevăzute la alin.(1) şi (2).
Articolul 54. Modificarea regulamentului de utilizare a măr-
cii colective
(1) Titularul mărcii colective va comunica AGEPI orice mo-
dificare operată în regulamentul de utilizare a mărcii colective.
(2) Modificarea nu este înscrisă în Registrul naţional al măr-
cilor în cazul cînd regulamentul de utilizare a mărcii colective
modificat nu corespunde prevederilor art.52 sau cînd implică
un motiv de respingere menţionat la art.53.
(3) Modificarea regulamentului de utilizare a mărcii colective
va avea efect începînd cu data înscrierii menţiunii respective
în Registrul naţional al mărcilor.
Articolul 55. Intentarea acţiunii de apărare a drepturilor
asupra mărcii colective
(1) Prevederile art.27 alin.(6) şi (7) privind drepturile licenţiaţilor se
aplică oricărei persoane autorizate să utilizeze o marcă colectivă.
(2) Titularul unei mărci colective poate cere, în numele per-
soanelor autorizate să utilizeze marca, compensarea prejudiciu-
lui suportat de acestea în urma utilizării neautorizate a mărcii.
Articolul 56. Motivele decăderii din drepturile asupra măr-
cii colective
În afara motivelor decăderii din drepturi, specificate în pre-
zenta lege, titularul mărcii colective este declarat decăzut din
drepturi în urma unei cereri depuse la Curtea de Apel Chişi-
nău sau a unei cereri reconvenţionale într-o acţiune de apă-
rare a drepturilor, depuse la aceeaşi instanţă, în cazul cînd:
a) titularul nu ia măsuri adecvate în vederea prevenirii unei
utilizări a mărcii, incompatibile cu condiţiile de utilizare prevă-
zute de regulamentul de utilizare a mărcii colective;
b) modul în care titularul a utilizat marca a generat riscul
inducerii în eroare a consumatorului în sensul art.53 alin.(2);
c) modificarea regulamentului de utilizare a mărcii colective
a fost înscrisă în Registrul naţional al mărcilor contrar preve-
derilor art.54 alin.(2), cu excepţia cazului cînd titularul mărcii,
printr-o nouă modificare a regulamentului de utilizare a mărcii
colective, se conformează acestor prevederi.
Articolul 57. Motivele nulităţii mărcii colective
În afara motivelor de nulitate prevăzute în prezenta lege,
marca colectivă este declarată nulă în urma unei cereri de
anulare, depuse la Curtea de Apel Chişinău, sau a unei cereri
reconvenţionale într-o acţiune de apărare a drepturilor, depu-
se la aceeaşi instanţă, în cazul cînd marca a fost înregistrată
contrar prevederilor art.53, cu excepţia cazului cînd titularul
mărcii, printr-o nouă modificare a regulamentului de utilizare a
mărcii colective, se conformează acestor prevederi.
Articolul 58. Mărcile de certificare (de conformitate)
(1) Mărcile de certificare (de conformitate) pot fi înregistrate la
AGEPI de către organismele de certificare, acreditate pentru efec-
tuarea certificării conformităţii produselor sau serviciilor în condiţii-
le Legii nr.186-XV din 24 aprilie 2003 cu privire la evaluarea confor-
mităţii produselor. Nu pot solicita înregistrarea unei mărci de certifi-
care persoanele juridice, altele decît cele menţionate, care fabrică,
importă sau vînd produse ori prestează servicii.
(2) Sub rezerva prevederilor prezentului articol, dispoziţiile
prezentei legi se aplică în egală măsură mărcilor de certificare.
(3) Solicitantul, odată cu depunerea cererii de înregistrare a
unei mărci de certificare în conformitate cu art.30 sau în ter-
menul stabilit în Regulament, va prezenta:
a) regulamentul de utilizare a mărcii de certificare;
b) autorizaţia sau documentul din care să rezulte desfăşura-
Legislația
rea legală a activităţii de certificare ori, după caz, dovada înre-
gistrării mărcii de certificare în ţara de origine.
(4) Regulamentul de utilizare a mărcii de certificare speci-
fică persoanele autorizate să utilizeze marca, elementele şi
caracteristicile care vor fi certificate prin marcă, modul în care
organismul de certificare va verifica aceste caracteristici şi va
supraveghea utilizarea mărcii, sancţiunile pentru încălcarea
regulamentului, taxele care vor fi plătite pentru utilizarea măr-
cii, procedurile de reglementare a litigiilor.
(5) Utilizarea unei mărci de certificare va fi deschisă oricărei
persoane care oferă produse sau prestează servicii conforme
caracteristicilor stipulate în regulamentul de utilizare a mărcii
de certificare şi care respectă prevederile acestuia.
(6) Titularul mărcii de certificare va autoriza persoanele în-
dreptăţite să utilizeze marca pentru produsele sau serviciile
care posedă caracteristicile stipulate în regulamentul de utili-
zare a acestei mărci.
(7) Dacă persoana îndreptăţită să utilizeze o marcă de cer-
tificare nu respectă regulamentul de utilizare a acestei mărci,
titularul poate să retragă autorizaţia de utilizare a mărcii sau
să aplice alte sancţiuni prevăzute de regulament.
(8) În afara motivelor de respingere prevăzute pentru cere-
rea de înregistrare a unei mărci individuale, cererea de înre-
gistrare a unei mărci de certificare va fi respinsă şi în cazul
cînd aceasta nu corespunde prevederilor alin.(1) şi (3), precum
şi normelor legislaţiei privind certificarea.
(9) O marcă de certificare nu poate fi obiectul unui contract
de cesiune sau de gaj şi nici obiectul unei executări silite. În
cazul dizolvării persoanei juridice titulară a mărcii de certifica-
re, această marcă poate fi transmisă altei persoane juridice în
condiţiile stabilite de lege.
(10) Marca de certificare poate fi anulată printr-o decizie
emisă de instanţa judecătorească, la cererea oricărei persoa-
ne interesate, în cazul în care marca nu întruneşte condiţiile
stabilite la alin.(1)-(9).
(11) În cazul în care o marcă de certificare a încetat să mai
fie protejată, ea nu poate fi depusă spre înregistrare şi nu poa-
te fi utilizată în alte scopuri în decurs de 10 ani de la data în-
cetării protecţiei.
(12) Taxele prevăzute de prezenta lege pentru mărcile co-
lective se aplică şi mărcilor de certificare.
Capitolul V
INFORMAREA PUBLICULUI
Articolul 59. Registrul naţional al mărcilor
(1) AGEPI ţine Registrul naţional al mărcilor, în care sînt înscri-
se datele a căror înregistrare este prevăzută de prezenta lege
şi este stipulată în Regulament. Orice înscrisuri sau modificări
efectuate în Registrul naţional al mărcilor se publică în BOPI.
(2) Registrul naţional al mărcilor este deschis consultării publice.
(3) AGEPI poate elibera, la cerere, extrase din Registrul na-
ţional al mărcilor, cu condiţia achitării taxei stabilite.
Articolul 60. Publicaţiile periodice
AGEPI publică periodic Buletinul Oficial de Proprietate In-
dustrială al Republicii Moldova, care conţine:
a) informaţii despre obiectele de proprietate industrială, inclusiv
despre mărcile înregistrate în Registrul naţional al mărcilor, pre-
cum şi alte informaţii cu privire la mărci a căror publicare este pre-
văzută de prezenta lege sau de alte acte normative în domeniu;
b) comunicări şi informaţii de ordin general provenind de la
directorul general al AGEPI;
c) alte informaţii referitoare la prevederile prezentei legi şi la
aplicarea acesteia.
Capitolul VI
ASIGURAREA RESPECTĂRII DREPTURILOR
Articolul 61. Apărarea drepturilor
(1) Orice persoană fizică sau juridică, alte entităţi interesate
69
 Legislația
care au pretenţii faţă de utilizarea unei mărci înregistrate ori soli-
citate spre înregistrare sînt în drept să iniţieze acţiune în instanţa
judecătorească pentru a-şi apăra drepturile şi interesele legitime.
(2) Sînt în drept să iniţieze acţiune privind încălcarea unui
drept exclusiv ori a unui interes legitim care decurge din drep-
tul exclusiv următoarele persoane:
a) titularul mărcii;
b) orice persoană autorizată să utilizeze marca înregistrată,
în special licenţiaţii în condiţiile art.27 alin.(6);
c) alte persoane fizice sau juridice care reprezintă titularul
de drepturi.
(3) Persoana ale cărei drepturi sînt încălcate poate să ceară in-
stanţei judecătoreşti apărarea drepturilor în termenul de prescrip-
ţie extinctivă, stabilit conform legii, şi care nu va fi mai mic de 3 ani.
Articolul 62. Acţiunea de declarare a neîncălcării drepturilor
(1) Orice persoană care utilizează o marcă protejată pe te-
ritoriul Republicii Moldova sau care a făcut pregătiri serioase
şi efective pentru utilizare este în drept să solicite titularului de
drept să-şi determine poziţia faţă de invocarea titlului său de
protecţie împotriva acestei utilizări, poziţie pe care titularul o
va comunica persoanei respective.
(2) Dacă poziţia titularului, prevăzută la alin.(1), nu satisface
persoana interesată sau dacă titularul nu şi-a determinat pozi-
ţia în termen de 3 luni, persoana în cauză este în drept să in-
tenteze o acţiune în instanţa judecătorească competentă pri-
vind stabilirea faptului de neîncălcare a drepturilor.
(3) Nu poate fi iniţiată o acţiune de declarare a neîncălcă-
rii drepturilor de către aceeaşi persoană referitor la acelaşi
obiect al acţiunii dacă instanţa de judecată s-a pronunţat an-
terior asupra existenţei sau inexistenţei încălcării de drepturi.
Articolul 63. Măsuri de asigurare a probelor pînă la inten-
tarea acţiunii
(1) Orice persoană îndreptăţită care a prezentat elemente
de probă suficiente pentru a-şi sprijini afirmaţiile de încălca-
re a drepturilor sale poate cere instanţei de judecată sau unei
alte autorităţi competente, pînă la iniţierea unui proces împo-
triva acţiunilor ilegale, aplicarea de măsuri provizorii pentru
asigurarea probelor relevante, sub rezerva garantării protecţi-
ei informaţiilor confidenţiale, cu condiţia depunerii unei cauţi-
uni sau a unei garanţii echivalente corespunzătoare, necesare
pentru repararea prejudiciilor care ar putea fi cauzate pîrîtului
în cazul în care nu va fi constatată existenţa unei încălcări.
(2) În vederea luării măsurilor de asigurare a probelor, in-
stanţa de judecată este în drept:
a) să ceară descrierea detaliată a acţiunilor pretinse a fi încălcate;
b) să pună sechestru pe produsele în litigiu;
c) să pună sechestru pe materialele şi instrumentele utiliza-
te la producerea şi/sau distribuirea produselor în litigiu;
d) să ceară prezentarea documentelor relevante.
(3) Procedura de aplicare a măsurilor de asigurare a probe-
lor o foloseşte instanţa de judecată sau o altă autoritate com-
petentă în conformitate cu prevederile respective ale Codului
de procedură civilă. Măsurile de asigurare a probelor se vor
lua cu participarea executorului judiciar, care poate fi asistat
de un reprezentant al AGEPI şi de un ofiţer de poliţie.
Articolul 64. Asigurarea probelor în cazuri de urgenţă
(1) Măsurile de asigurare a probelor pot fi stabilite fără ca
pîrîtul să fie audiat dacă orice întîrziere poate cauza o daună
ireparabilă titularului de drepturi sau dacă există un risc de dis-
trugere a probelor. Încheierea judecătorească va fi adusă ime-
diat la cunoştinţă părţii afectate.
(2) Încheierea de asigurare a probelor poate fi atacată în in-
stanţa judecătorească.
Articolul 65. Nulitatea măsurilor de asigurare a probelor
(1) Măsurile de asigurare a probelor vor fi nevalabile sau nule:
a) în cazul în care reclamantul nu intentează în termen de 20
de zile lucrătoare o acţiune în instanţă judecătorească privind
încălcarea drepturilor;
70
b) ca urmare a oricărei acţiuni sau inacţiuni prejudiciabile a
reclamantului;
c) în cazul în care se constată că nu există încălcare sau
tentativă de încălcare a unui drept asupra mărcii;
d) potrivit unei hotărîri judecătoreşti, în alte cazuri prevăzu-
te de lege.
(2) În cazul în care măsurile de asigurare a probelor au ca-
uzat prejudicii şi au fost declarate nevalabile sau nule, recla-
mantul urmează să achite pîrîtului o despăgubire corespun-
zătoare.
Articolul 66. Prezentarea şi asigurarea probelor în cadrul
acţiunii privind încălcarea drepturilor
(1) Dacă o parte prezintă dovezi că pretenţiile sale sînt fon-
date, precum şi informaţii că anumite probe se află în gestiu-
nea părţii opuse, instanţa de judecată va ordona ca probele să
fie prezentate într-un număr suficient şi rezonabil, sub rezerva
garantării protecţiei informaţiei confidenţiale. În cazul în care
încălcarea drepturilor este comisă la scară comercială, instan-
ţa poate ordona suplimentar părţilor prezentarea de documen-
te bancare, financiare sau comerciale.
(2) În cazul în care o parte la proces refuză nemotivat acce-
sul la informaţiile necesare sau tergiversează cu rea-credinţă
prezentarea lor, fapt ce împiedică soluţionarea conflictului, in-
stanţa se pronunţă în privinţa admiterii sau respingerii acţiunii
în baza informaţiilor prezentate, inclusiv a plîngerii sau a pre-
tenţiei prezentate de partea lezată prin împiedicarea accesului
la informaţii, cu condiţia oferirii posibilităţii de audiere a părţilor
referitor la pretenţiile sau la elementele de probă ale acestora.
Articolul 67. Dreptul la informare
(1) Dacă în procesul examinării unui litigiu se constată că
sînt încălcate drepturile asupra unei mărci, instanţa de judeca-
tă poate cere ca informaţiile privind originea şi reţelele de dis-
tribuţie a produselor care încalcă un drept asupra mărcii să fie
furnizate de contravenient şi/sau de orice altă persoană care:
a) a fost găsită în posesia produselor contrafăcute destina-
te comercializării;
b) a fost găsită beneficiind, în scop comercial, de servicii cu
produse contrafăcute;
c) a fost găsită prestînd, în scop comercial, servicii utilizate
în activităţi de contrafacere; sau
d) a fost indicată, de către persoana menţionată la lit.a), b)
sau c), ca fiind implicată în acţiunile de fabricare, producere
sau distribuire a produselor ori de prestare a serviciilor.
(2) Informaţiile menţionate la alin.(1) cuprind, după caz:
a) numele şi adresa producătorului, distribuitorului, furnizo-
rului, deţinătorilor anteriori ai mărfurilor, precum şi ale vînzăto-
rilor angro şi cu amănuntul predestinaţi;
b) date despre cantităţile de produse fabricate, livrate, primi-
te sau comandate, precum şi despre preţul acestora.
(3) Alin.(1) şi (2) se aplică fără a aduce atingere altor dispo-
ziţii legale şi regulatorii care:
a) acordă titularului dreptul de a primi informaţii mai detaliate;
b) reglementează utilizarea în cauze civile sau penale a in-
formaţiilor comunicate în conformitate cu prezentul articol;
c) stabilesc răspunderea pentru abuzul de dreptul la informare;
d) dau posibilitatea de a fi refuzată prezentarea de informa-
ţii care ar constrînge persoana menţionată la alin.(1) să re-
cunoască propria sa participare sau participarea rudelor sale
apropiate la o încălcare a unui drept asupra mărcii; sau
e) reglementează protecţia confidenţialităţii surselor de in-
formare sau procesarea datelor cu caracter personal.
Articolul 68. Măsurile de asigurare a acţiunii privind încăl-
carea drepturilor
(1) Dacă s-a constatat faptul sau iminenţa încălcării dreptu-
rilor asupra unei mărci, instanţa de judecată poate, la cererea
titularului de drepturi, să instituie măsuri de asigurare a acţiu-
nii privind încălcarea drepturilor împotriva contravenientului şi/
sau intermediarilor, şi anume:

a) să pronunţe cu titlu provizoriu o încheiere de interzicere
a oricăror acţiuni ce constituie încălcare a drepturilor asupra
mărcii ori să permită continuarea acţiunilor, cu condiţia depu-
nerii unei cauţiuni suficiente să asigure despăgubirea titularu-
lui de drepturi;
b) să pună sechestru pe bunurile suspectate de a încălca
drepturile asupra unei mărci pentru a preveni introducerea lor
în circuitul comercial;
c) să pună sechestru pe orice proprietate a contravenientu-
lui, inclusiv să dispună blocarea conturilor bancare, prezenta-
rea documentelor bancare, financiare sau comerciale, dacă
încălcarea a fost comisă la scară comercială şi există riscul de
nerecuperare a prejudiciilor.
(2) Măsurile de asigurare a drepturilor pot fi stabilite conform
art.64, fără audierea pîrîtului, dacă orice întîrziere poate cau-
za o daună ireparabilă titularului de drepturi sau dacă există
riscul de distrugere a probelor. Decizia instanţei va fi adusă
imediat la cunoştinţă părţii afectate.
Articolul 69. Măsuri corective
(1) În cazul cînd s-a constatat încălcarea drepturilor, instan-
ţa de judecată poate ordona, la cererea reclamantului, luarea
de măsuri cu privire la produsele cu care s-a încălcat dreptul
asupra unei mărci şi, în cazurile corespunzătoare, cu privire
la materialele şi instrumentele care au servit la crearea şi fa-
bricarea acestor produse. Printre măsuri vor figura în special:
a) retragerea provizorie a produselor din circuitul comercial;
b) retragerea definitivă a produselor din circuitul comercial; sau
c) distrugerea produselor, în cazul în care marca nu poate fi
înlăturată de pe acestea fără a le deteriora, precum şi în cazul
în care înlăturarea mărcii nu va fi suficientă pentru a exclude
încălcarea de drepturi.
(2) Măsurile specificate la alin.(1) se realizează din contul
pîrîtului, cu excepţia cazului cînd există motive temeinice care
se opun acestui lucru.
(3) La examinarea cererii de aplicare a măsurilor corecti-
ve, instanţa de judecată se va conduce de principiul echităţii,
de proporţia între gravitatea încălcării şi remedierile ordonate,
precum şi de interesele persoanelor terţe.
Articolul 70. Asigurarea executării hotărîrii judecătoreşti
În cazul în care a emis o hotărîre de constatare a încălcării
unui drept asupra mărcii, instanţa de judecată, la cererea titu-
larului, poate lua măsuri de asigurare a executării hotărîrii îm-
potriva contravenientului, prin care acesta va fi somat să în-
ceteze orice acţiune ce constituie încălcare a drepturilor titu-
larului. În acest scop, instanţa poate cere depunerea de către
contravenient a unei cauţiuni sau garanţii echivalente cores-
punzătoare. Titularul de drepturi poate cere dispunerea aces-
tor măsuri şi împotriva intermediarilor ale căror servicii sînt uti-
lizate de un terţ pentru a încălca drepturile sale asupra mărcii.
Articolul 71. Măsurile de alternativă
În cazul în care a cauzat neintenţionat sau din imprudenţă
un prejudiciu material prin încălcarea drepturilor asupra măr-
cii, contravenientul va fi obligat de instanţa de judecată, la ce-
rerea persoanei interesate, la plata unor despăgubiri pecuni-
are în locul măsurilor de asigurare a drepturilor prevăzute de
prezentul capitol. La stabilirea cuantumului despăgubirilor pe-
cuniare se va lua în considerare cel puţin valoarea royalty da-
torată către titularul de drepturi în cazul utilizării autorizate a
drepturilor asupra mărcii titularului.
Articolul 72. Despăgubirile
(1) La cererea părţii lezate, pîrîtul care a încălcat drepturile
asupra unei mărci cu bună ştiinţă sau avînd motive rezonabile
de a şti acest lucru va repara titularului de drepturi pagubele
pe care acesta le-a suportat în mod real din cauza încălcării
drepturilor sale. La stabilirea despăgubirilor:
a) se va ţine cont de toate aspectele relevante, cum ar fi con-
secinţele economice negative, inclusiv beneficiul ratat, suferi-
te de partea lezată, beneficiile realizate pe nedrept de pîrît şi,
Legislația
după caz, de alte aspecte, cum ar fi dauna morală cauzată ti-
tularului de drept prin încălcarea drepturilor sale; sau
b) poate fi fixată, ca alternativă, o sumă unică pe baza unor
elemente, cum ar fi, cel puţin, valoarea royalty sau încasările
care ar fi fost datorate în cazul în care pîrîtul ar fi cerut autori-
zaţia de a utiliza marca respectivă.
(2) În cazul cînd a comis o încălcare din neştiinţă sau fără a
avea motive rezonabile de a şti acest lucru, contravenientul se
obligă să recupereze beneficiile ratate sau pagubele aduse ti-
tularului de drepturi, stabilite conform legii.
Articolul 73. Măsuri de publicitate
(1) În cadrul acţiunilor privind încălcarea drepturilor proteja-
te asupra mărcii, instanţa judecătorească competentă poate
să ordone, la cererea reclamantului şi pe cheltuiala persoanei
care a încălcat dreptul protejat, măsuri corespunzătoare, în
scopul difuzării informaţiei privind hotărîrea judecătorească,
inclusiv afişarea acesteia, precum şi publicarea integrală sau
parţială a hotărîrii.
(2) Instanţa judecătorească competentă poate ordona şi
măsuri suplimentare de publicitate corespunzătoare împreju-
rărilor speciale, inclusiv o publicitate de mare amploare.
Capitolul VII
ÎNREGISTRAREA INTERNAŢIONALĂ A MĂRCILOR
Articolul 74. Prevederi generale
Prevederile prezentei legi se aplică mutatis mutandis şi în-
registrărilor internaţionale, conform Aranjamentului de la Ma-
drid sau Protocolului referitor la Aranjament, care au ca ţară
de origine sau care îşi extind efectele în Republica Moldova,
cu excepţia cazurilor cînd aceste acte prevăd altfel.
Articolul 75. Cererea internaţională
(1) Cererea internaţională conform art.3 al Aranjamentului
de la Madrid pentru o marcă înregistrată în Registrul naţional
al mărcilor sau cererea internaţională conform art.3 al Proto-
colului referitor la Aranjament, după caz, pentru o marcă avînd
ca ţară de origine Republica Moldova, depusă spre înregistra-
re sau înregistrată în Registrul naţional al mărcilor, se depune
la Biroul Internaţional al Organizaţiei Mondiale de Proprietate
Intelectuală, denumit în continuare Biroul Internaţional, prin in-
termediul AGEPI.
(2) Cererea internaţională specificată la alin.(1) poate fi de-
pusă de orice persoană fizică sau juridică care are în Repu-
blica Moldova o întreprindere industrială sau comercială efec-
tivă şi funcţională ori, în lipsa acesteia, îşi are aici domiciliul,
ori, în lipsa acestora, este cetăţean sau resortisant al Repu-
blicii Moldova.
(3) Cererea internaţională care trebuie să se bazeze pe o
marcă înregistrată, depusă la AGEPI pînă la data înregistrării
mărcii, va fi considerată depusă la AGEPI la data înregistrării
mărcii în Registrul naţional al mărcilor.
(4) Cererea internaţională va fi perfectată în conformitate cu
prevederile Regulamentului comun şi va conţine menţiuni spe-
ciale referitoare la ţările asupra cărora se solicită extinderea te-
ritorială a protecţiei ce rezultă din înregistrarea internaţională.
Articolul 76. Taxele pentru cererea internaţională
(1) La depunerea cererii internaţionale se vor achita urmă-
toarele taxe:
a) la AGEPI – pentru recepţionarea, verificarea, examinarea
şi transmiterea cererii la Biroul Internaţional;
b) la Biroul Internaţional – pentru înregistrarea mărcii, con-
form prevederilor art.8(2) al Aranjamentului de la Madrid şi/
sau conform art.8(2) sau, după caz, art.8(7) al Protocolului re-
feritor la Aranjament.
(2) Taxele specificate la alin.(1) din prezentul articol pentru
cererea internaţională menţionată la art.75 alin.(3) se vor achi-
ta la data înregistrării mărcii în Registrul naţional al mărcilor.
(3) Taxele prevăzute la alin.(1) lit.b) pot fi achitate di-
rect sau pot fi transferate la Biroul Internaţional prin in-
71
 Legislația
termediul AGEPI. În cazul neachitării taxelor, cererea
internaţională se consideră nedepusă.
Articolul 77. Procedura de verificare a cererii internaţiona-
le la AGEPI
(1) În termen de o lună de la data recepţionării, AGEPI exa-
minează şi verifică documentele cererii internaţionale în ve-
derea respectării prevederilor art.75 alin.(4) şi a corespunderii
datelor cererii cu cele înscrise în Registrul naţional al mărcilor
sau, după caz, în Registrul naţional al cererilor de înregistra-
re a mărcilor.
(2) Dacă cererea corespunde prevederilor prezentei legi
şi ale Regulamentului comun, AGEPI semnează cererea, in-
dicînd data depunerii cererii la AGEPI, şi expediază un exem-
plar al acesteia pe adresa Biroului Internaţional, iar un alt
exemplar – solicitantului, drept confirmare a depunerii cererii.
(3) Dată a înregistrării internaţionale în sensul art.3(4) al
Aranjamentului de la Madrid sau, după caz, în sensul art.3(4)
al Protocolului referitor la Aranjament, avînd ca ţară de origi-
ne Republica Moldova, va fi considerată data la care cererea
internaţională a fost depusă la AGEPI, cu condiţia ca aceasta
să fie primită de Biroul Internaţional în termen de 2 luni de la
data respectivă. În caz contrar, dată a înregistrării internaţio-
nale va fi data la care cererea internaţională a fost primită de
Biroul Internaţional.
(4) Dacă, în conformitate cu prevederile alin.(1), sînt depis-
tate greşeli sau inexactităţi a căror corectare necesită consim-
ţămîntul solicitantului, în particular concretizarea listei de pro-
duse, AGEPI le notifică solicitantului şi îl invită să remedieze
greşelile sau inexactităţile într-un termen rezonabil, ţinînd cont
de prevederile alin.(3).
Articolul 78. Cererea de desemnare posterioară
(1) Titularul unei înregistrări internaţionale, avînd ca ţară de
origine Republica Moldova, poate solicita extinderea teritori-
ală posterioară a protecţiei acestei înregistrări asupra uneia
sau mai multor ţări care nu au fost indicate în cererea interna-
ţională iniţială, pentru toate sau pentru o parte din produsele
şi/sau serviciile enumerate în înregistrarea internaţională prin
depunerea unei cereri de desemnare posterioară la Biroul In-
ternaţional, prin intermediul AGEPI.
(2) Cererea specificată la alin.(1) este însoţită de achitarea
taxelor stabilite. Prevederile art.76 alin.(1) şi (3) se aplică mu-
tatis mutandis.
(3) Prevederile art.77 se aplică mutatis mutandis cererilor de
desemnare posterioară.
(4) Extinderea teritorială posterioară a protecţiei va produce
efecte începînd cu data la care va fi înscrisă în Registrul inter-
naţional şi valabilitatea ei va înceta odată cu expirarea valabi-
lităţii înregistrării internaţionale la care se referă.
Articolul 79. Procedura de examinare a înregistrării inter-
naţionale notificate de Biroul Internaţional
(1) Orice înregistrare internaţională în care este desemnată
Republica Moldova sau, după caz, care este obiectul extinde-
rii teritoriale posterioare asupra Republicii Moldova, notifica-
tă de Biroul Internaţional, este supusă procedurii de opoziţie,
conform art.40, şi examinării de fond, conform art.41, în ace-
leaşi condiţii ca şi cererea depusă direct la AGEPI.
(2) Prin derogare de la art.40 alin.(1), opoziţia împotriva unei
înregistrări internaţionale poate fi formulată în termen de 6 luni
de la data publicării oficiale de către Biroul Internaţional a in-
formaţiei referitoare la extinderea efectelor acestei înregistrări
internaţionale asupra Republicii Moldova.
(3) În cazul cînd înregistrarea internaţională supusă exami-
nării de fond conform alin.(1) nu întruneşte condiţiile de pro-
tecţie prevăzute de lege sau cînd a fost formulată o opoziţie
împotriva acestei înregistrări internaţionale, AGEPI emite un
refuz provizoriu pentru toate ori, după caz, pentru o parte din
produsele şi/sau serviciile solicitate, pe care îl notifică Birou-
lui Internaţional.
72
(4) Orice procedură prevăzută de lege, ulterioară refuzu-
lui provizoriu menţionat la alin.(3), va fi efectuată direct între
AGEPI şi solicitantul reprezentat de un mandatar autorizat.
(5) După emiterea deciziei definitive referitoare la înregis-
trarea internaţională în cauză, AGEPI va notifica Biroului In-
ternaţional:
a) refuzul protecţiei mărcii; sau
b) protejarea mărcii pentru toate produsele şi/sau serviciile
revendicate; sau
c) produsele şi/sau serviciile pentru care marca este protejată.
(6) AGEPI, conform procedurilor prevăzute, va informa Bi-
roul Internaţional despre toate hotărîrile definitive ale instanţe-
lor judecătoreşti cu privire la respingerea, revocarea, parţială
sau integrală, radierea, invalidarea înregistrării internaţionale
sau modificarea deciziilor de refuz referitoare la înregistrările
internaţionale.
Articolul 80. Efectele înregistrării internaţionale în care
este desemnată Republica Moldova
(1) Orice înregistrare internaţională în care este desemnată
Republica Moldova, începînd cu data înregistrării internaţiona-
le sau, după caz, cu data desemnării posterioare a Republicii
Moldova, are aceleaşi efecte ca şi în cazul în care marca ar fi
fost depusă spre înregistrare direct la AGEPI.
(2) În cazul cînd AGEPI nu a notificat Biroului Internaţional
nici un refuz în conformitate cu art.79 alin.(3) sau cînd refuzul
notificat a fost ulterior retras, în tot sau în parte, protecţia măr-
cii în Republica Moldova, începînd cu data indicată la alin.(1)
din prezentul articol, va fi aceeaşi ca şi în cazul în care marca
ar fi fost înregistrată direct la AGEPI.
(3) În cazul în care protecţia mărcii a fost refuzată conform
art.79 alin.(5) lit.a), se consideră că, în Republica Moldova, în-
registrarea internaţională corespunzătoare nu a produs efec-
tele menţionate la alin.(1) şi (2) din prezentul articol.
Articolul 81. Substituirea unei mărci naţionale cu o înre-
gistrare internaţională
La solicitarea titularului unei mărci înregistrate anterior în
Registrul naţional al mărcilor, AGEPI, în conformitate cu art.4
bis al Aranjamentului de la Madrid sau cu art.4 bis al Protoco-
lului referitor la Aranjament, va lua act de substituirea aces-
tei mărci cu o înregistrare internaţională ulterioară a aceleiaşi
mărci pe numele aceluiaşi titular, pentru aceleaşi produse şi/
sau servicii, care îşi extinde efectele în Republica Moldova.
Substituirea va fi înscrisă în Registrul naţional al mărcilor şi nu
va prejudicia drepturile dobîndite anterior de titular.
Articolul 82. Transformarea înregistrării internaţionale în
cerere naţională
(1) Titularul unei înregistrări internaţionale, în care este de-
semnată Republica Moldova conform Protocolului referitor la
Aranjament, poate solicita, conform art.9 quinquies din acest
Protocol, transformarea înregistrării internaţionale în cerere
de înregistrare a aceleiaşi mărci la AGEPI în cazul cînd înre-
gistrarea internaţională, la solicitarea oficiului ţării de origine
a acesteia, este radiată, în tot sau în parte, în ce priveşte pro-
dusele şi/sau serviciile enumerate în înregistrarea respectivă.
(2) Cererea prevăzută la alin.(1) va fi tratată ca şi în cazul în
care ea ar fi fost depusă direct la AGEPI la data înregistrării
internaţionale sau, după caz, la data extinderii teritoriale pos-
terioare asupra Republicii Moldova, iar dacă înregistrarea in-
ternaţională avea prioritate, cererea în cauză va beneficia de
aceeaşi prioritate, sub rezerva ca:
a) cererea să fie depusă în termen de 3 luni de la data la
care înregistrarea internaţională a fost radiată din Registrul in-
ternaţional;
b) produsele şi/sau serviciile enumerate în cerere să fie aco-
perite de lista produselor şi/sau serviciilor cuprinse în înregis-
trarea internaţională referitoare la Republica Moldova;
c) cererea să corespundă tuturor prevederilor prezentei legi
şi ale Regulamentului;

d) cererea să fie însoţită de dovada achitării taxelor stabilite.
(3) Cererea de transformare va fi însoţită de un document
eliberat de Biroul Internaţional, în care se vor specifica marca
şi produsele şi/sau serviciile pentru care a fost desemnată Re-
publica Moldova înainte de radierea înregistrării internaţionale
din Registrul internaţional.
(4) Dacă la data radierii înregistrării internaţionale din Regis-
trul internaţional termenul prevăzut pentru notificarea unui re-
fuz provizoriu conform art.5(2) al Protocolului referitor la Aran-
jament a expirat şi dacă la această dată AGEPI nu a emis nici
un refuz şi nu există nici o acţiune în instanţă privind retrage-
rea protecţiei referitor la marca în cauză, procedura de opozi-
ţie prevăzută la art.40 nu se va aplica, iar AGEPI va înregistra
marca conform art.46.
Capitolul VIII
PREVEDERI COMUNE
Articolul 83. Competenţa în soluţionarea litigiilor
(1) Litigiile care apar la aplicarea prezentei legi se soluţio-
nează de Comisia de contestaţii a AGEPI, de Curtea de Apel
Chişinău sau de un arbitraj specializat.
(2) Comisia de contestaţii a AGEPI soluţionează litigiile pri-
vind contestarea deciziilor emise de subdiviziunile AGEPI.
(3) Curtea de Apel Chişinău soluţionează litigiile privind:
a) dreptul de proprietate asupra unei mărci;
b) licenţierea mărcilor;
c) acţiunile de apărare a drepturilor asupra mărcii;
d) anularea mărcilor;
e) acţiunile referitoare la declaraţia de neîncălcare a drepturilor;
f) măsurile de asigurare a probelor pînă la intentarea acţiunii;
g) măsurile, prevăzute la art.68, de asigurare a acţiunii pri-
vind încălcarea drepturilor;
h) măsurile ce decurg din examinarea pricinii în fond în judecată;
i) examinarea contestaţiilor depuse împotriva hotărîrilor Co-
misiei de contestaţii a AGEPI;
j) decăderea din drepturile asupra mărcii;
k) constatarea notorietăţii mărcii.
(4) Arbitrajul specializat examinează litigiile apărute atît în
relaţiile contractuale, cît şi în cele necontractuale, ce ţin de
proprietatea industrială, şi anume privind:
a) prioritatea;
b) eliberarea certificatului de înregistrare a mărcii;
c) acordarea şi folosirea drepturilor conferite prin certificatul
de înregistrare a mărcii;
d) încălcarea dreptului exclusiv al titularului mărcii;
e) raporturile dintre licenţiar şi licenţiat în ceea ce priveşte:
- modul de remunerare;
- dreptul de depunere a cererii;
- preţul licenţei;
- divulgările care au cauzat pagube materiale;
- cuantumul onorariului;
f) stabilirea titularului mărcii;
g) alte litigii care nu ţin de activitatea autorităţilor publice.
Articolul 84. Taxele
(1) Depunerea şi examinarea cererii de înregistrare a măr-
cii, depunerea opoziţiei şi a contestaţiei, înregistrarea mărcii şi
eliberarea certificatului de înregistrare, reînnoirea înregistrării
unei mărci, precum şi efectuarea altor acţiuni cu semnificaţie
juridică ce ţin de procedurile de examinare a cererii şi de pro-
tecţia juridică a mărcii sînt supuse taxelor.
(2) Acţiunile pentru care se percepe taxă şi cuantumul aces-
teia se stabilesc de Guvern.
(3) Taxele se achită de solicitant, de titular sau de oricare
persoană fizică sau juridică împuternicită.
(4) Taxele plătite, cu excepţia taxei pentru depunerea cere-
rii de înregistrare a mărcii, se restituie plătitorului, la cererea
acestuia, în cazul cînd procedurile pentru care acestea au fost
plătite nu au început.
Legislația
(5) Taxa plătită într-un cuantum mai mic decît cel stabilit se
ia în considerare la achitarea diferenţei, iar procedura începe
la data cînd taxa este achitată integral.
(6) Taxa de înregistrare şi eliberare a certificatului de înre-
gistrare a mărcii care nu a fost plătită în termenul stabilit poa-
te fi achitată ulterior, în decursul a 6 luni de la data termenului
omis, cu o majorare de 50%.
(7) În cazul cînd se solicită efectuarea procedurii în regim de
urgenţă, taxa se majorează cu 100%, iar termenul de efectua-
re a acţiunilor respective se reduce de 2 ori.
(8) Opoziţiile şi contestaţiile organelor centrale de speciali-
tate ale administraţiei publice şi ale autorităţilor administraţiei
publice locale se examinează fără plată în cazul în care aces-
tea acţionează în interes public.
Articolul 85. Drepturile persoanelor fizice şi juridice străine
Persoanele fizice şi juridice străine beneficiază de drepturi-
le acordate prin prezenta lege la fel ca şi persoanele fizice şi
juridice din Republica Moldova.
Capitolul IX
DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII
Articolul 86. Intrarea în vigoare şi aplicabilitatea prezen-
tei legi
(1) Prezenta lege intră în vigoare la 3 luni de la data publică-
rii, cu excepţia articolelor 63, 64, 65 şi 66, care vor fi puse în
aplicare odată cu intrarea în vigoare a modificărilor corespun-
zătoare operate în Codul de procedură civilă.
(2) La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Legea
nr.588-XIII din 22 septembrie 1995 privind mărcile şi denumirile
de origine a produselor, în partea ce se referă la mărci.
(3) Se stabileşte că:
a) cererile de înregistrare a mărcilor ale căror proceduri de
examinare nu s-au încheiat pînă la data intrării în vigoare a pre-
zentei legi se examinează în modul stabilit de prezenta lege;
b) certificatele de înregistrare a mărcilor eliberate de AGEPI
pînă la data intrării în vigoare a prezentei legi se echivalează,
în ceea ce priveşte regimul juridic, cu certificatele de înregis-
trare a mărcilor eliberate în conformitate cu prezenta lege;
c) litigiile care, la data intrării în vigoare a prezentei legi, se
află în proces de examinare se vor soluţiona în conformitate
cu normele legii în vigoare la data apariţiei litigiului.
Articolul 87. Organizarea executării prezentei legi
Guvernul, în termen de 3 luni de la data intrării în vigoare a
prezentei legi:
a) va prezenta Parlamentului propuneri privind aducerea le-
gislaţiei în vigoare în concordanţă cu prezenta lege, inclusiv
va propune modificări în Codul de procedură civilă;
b) va aduce propriile acte normative în concordanţă cu pre-
zenta lege.
PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI Marian LUPU
Chişinău, 29 februarie 2008.
Nr.38-XVI.
73
 Rapoarte

RAPORTUL SEMESTRIAL
DE ACTIVITATE
al SERVICIULUI VAMAL
pentru sem. I anul 2013
În primele 6 luni ale anului 2013 Serviciul Vamal a realizat
încasări în suma de 6 474 mil. lei. Menţinerea trendului ascen-
dent al încasărilor vamale a constituit prioritatea şi tendinţa
Serviciului Vamal spre realizarea căreia au fost concentrate
toate eforturile şi implementate un arsenal amplu de instru-
mente de control vamal, ceea ce, în final, a şi condus la obţi-
nerea rezultatelor scontate.
Serviciul Vamal a derulat o activitate intensă, sporind la ma-
ximum capacitatea de control vamal, bazată pe analiza de
risc, metode de verificare a valorii în vamă a mărfurilor impor-
tate, asigurare a corectitudinii acordării facilităţilor fiscale şi
vamale, a auditului post-vămuire, precum şi desfăşurarea unui
ansamblu de măsuri de prevenire a fraudelor şi eschivării de
la plata impozitelor la bugetul de stat.
Cu toate că acţiunile organelor vamale au fost deseori criticate dur,
totuşi, Serviciul Vamal a reuşit să-şi atingă scopul primordial, şi anume
cel de asigurare a securităţii economice a statului, înregistrînd o tendin-
ţă de majorare continuă a veniturilor acumulate în bugetul de stat.
În paralel cu mecanismele de control, Serviciul Vamal a
dezvoltat şi parteneriatul cu mediul de afaceri, lansînd un di-
alog public transparent întru identificarea unor noi soluţii de
dezvoltare a comerţului internaţional, care să fie totodată în
susţinerea, dar nu în detrimentul eficienţei controlului vamal.
În acest sens au fost implementate noi instrumente de facili-
tare a traficului internaţional prin simplificarea procedurilor va-
male de import/export.
Programul de dezvoltare a Serviciului Vamal este unul com-
plex și cuprinde atît măsurile antifraudă, cît și cele de facilitare
a traficului internațional, iar implementarea acestora necesită
a fi echilibrată. Din aceste considerente Serviciul Vamal are
drept scop facilitarea comerţului legal, menținînd totodată un
nivel de control necesar şi suficient pentru a asigura securita-
tea şi siguranţa traficului de mărfuri.
Obiectivele Serviciului Vamal și în continuare vor depinde
direct de politica fiscală și vamală promovata de guvern.

Acţiuni Indicatori Nivel de realizare

de produs/ rezultat

Obiectivul nr. 1: PROMOVAREA CONFORMĂRII VOLUNTARE LA PLATA DREPTURILOR DE IMPORT/EXPORT PRIN

IMPLEMENTAREA PROCEDURILOR VAMALE MODERNE, CARE FACILITEAZĂ COMERŢUL EXTERN ŞI ASIGURĂ
SECURITATEA LANŢULUI DE APROVIZIONARE INTERNAŢIONAL
1.1.Simplificarea pro- • Durata medie a procedurii Indicatori de performanţă:
cedurilor vamale în- de trecere a mărfurilor peste • Durata medie a procedurii de trecere a mărfurilor peste fron-
tru minimizarea cos- frontieră tieră a atins următorii indici: 16,77 minute la intrare (ţinta – 25
turilor şi a timpului min.) şi 17,01 minute la ieşire (ţinta – 20 min.). Rezultatul înre-
necesar vămuirii • Cota declaraţiilor vamale gistrat denotă o performanţă însemnată de la începutul anului.
perfectate conform proceduri- • Cota declaraţiilor vamale perfectate conform procedurilor sim-
lor simplificate de vămuire plificate de vămuire a depășit ținta (ţinta -10% ) și a constituit
13,61 % din totalul declarațiilor vamale.
• La situația 1 iulie a.c. au fost înregistraţi în total 56 agenţi eco-
nomici - titulari ai procedurilor simplificate din care 14 beneficia-
ză de vămuire la domiciliu, 41 agenţi economici beneficiază de
coridorul verde de vămuire în baza statutului de agenţi cu risc
scăzut.

Au fost recepţionate 23 de cereri de acordare a statutului de titu-

lar al procedurii simplificate, 8 fiind acceptate, dintre care 1 agent
economic cu risc scăzut şi 7 proceduri de vămuire la domiciliu. În
executare sînt înregistrate 12 cereri, dintre care 9 - pentru acorda-
rea statutului de transportator de încredere şi 3 - agenţi economici
cu risc scăzut. A fost înregistrat un refuz de acordare a statutului şi
3 agenţi economici şi-au retras dosarele.

74

1.2. Dezvoltarea prin- • Cota declaraţiilor vamale
cipiului selectivităţii direcţionate pentru controlul
controlului vamal fizic la import/export
• Ponderea controalelor re-
zultative pe culoarul roșu de
vămuire
• Numărul criteriilor active/
create/actualizate/anulate
• Centru analitico-informa-
țional dotat cu platforma
informațională de procesare,
analiza datelor și crearea pro-
duselor de inteligență
1.3 Modernizarea şi • TARIM integrat şi operaţional
dezvoltarea capaci- • Nodul doi implementat
tăţilor SIIV Asycuda • SI „Frontiera” integrat
World
1.4. Asigurarea ac- • Numărul vizitatorilor pag.
cesului societăţii ci- web
vile la informaţia pri- • Panouri informative stan-
vind activitatea dardizate instalate la birouri şi
posturi vamale
• Registrul serviciilor publice
actualizat şi publicat
Obiectivul nr.2: Sporirea nivelului de securitate economică a statului
2.1. Eficientizarea • Cazuri de reţinere a mărfuri-
măsurilor de pro- lor suspecte a fi contrafăcute /
tecţie la frontieră a opere-pirat
drepturilor de propri- • Nr. de Memorandumuri/
etate intelectuală
Înțelegeri cu titularii de drep-
turi semnate,
• Nr. de activități realizate în
comun cu Procuratura, MAI,
ONG-uri, AGEPI
2.2. Optimizarea pro- • Nr. de activități de audit
cedurii de control ul- post-vămuire efectuate
terior • Nr. de ag. ec. supuși con-
trolului
• Ponderea obligațiilor vama-
le încasate din total obligații
calculate în urma controlului
ulterior
• Ponderea controalelor ulte-
rioare rezultative
2.3. Implementarea • Nr. de acorduri de colabo-
mecanismului de în- rare semnate
casare a obligaţiei • Nr. vizitelor de studii şi de schimb
vamale restante de experienţă desfăşurate
• Nr colaboratorilor instruiri
• Practicile internaţionale
preluate
2.4. Eficientizarea • Concept pentru echipe mobile
măsurilor de secu- elaborat de comun cu EUBAM
ritate • Centrul de instruire echipat
• Posturi vamale dotate cu
tehnica specială de control și
combaterea traficului cu arme
de distrugere în masă, materi-
ale și tehnologii aferente
Rapoarte
Indicatori de performanţă:
• Cota declaraţiilor vamale direcţionate pentru controlul fizic la im-
port s-a racordat în limitele ţintei stabilite şi a constituit în medie
28,6% (ţinta – 30%). Indicatorul aferent exportului a înregistrat
17,13% (ţinta – 10%), fiind aplicate măsurile de control vamal sporit
la frontiera externă a UE.
• Au fost create 81, actualizate – 58, anulate – 29 şi expirate –12
criterii de selectivitate. Astfel, la finele trim. II în SI „Asycuda World”
au fost active 351 criterii de selectivitate.
• În iunie a.c. a fost implementat nodul doi de servere
• Echipamentele hardware şi parcul tehnic de calcul au fost reînnoite
• A fost elaborat şi implementat Planul de întreținere hardware şi
software
• Numărul vizitatorilor unici ai paginii web a SV a atins în trimes-
trul II cifra de – 48 733 (112733)
• Au fost instalate 36 panouri informative privind regulile de intro-
ducere/scoatere a mărfurilor de către persoanele fizice la 19 pos-
turi vamale de frontieră: 6 PV de la frontiera moldo-română şi 13 la
frontiera moldo-ucraineană.
• 7 servicii au fost plasate pe pagina web a serviciilor publice
• Au fost publicate pe platforma E-gov 13 servicii şi 8 date-seturi;
• Au fost desfăşurate 2 şedinţe ale Comitetului Consultativ în ca-
drul AC şi 11 şedinţe în cadrul BV.
Performanţă înregistrată:
• Au fost depistate 45 cazuri de reţinere a mărfurilor suspecte a fi
contrafăcute.
• La finele semestrului I Registrul obiectelor de proprietate intelec-
tuală gestionat de SV cuprindea 417 de obiecte, cărora li se aplică
măsurile de protecţie la frontieră conform capitolului XII al Codului
vamal.
• Au fost efectuate 5 seminare în cooperare cu titularii de drept și
au fost instruiţi circa 100 de colaboratori vamali
Performanţă înregistrată:
• În cadrul misiunilor de audit post-vămuire au fost supuşi controlu-
lui 135 agenţi economici.
• Suma drepturilor de import calculate în urma controalelor ulterioare
constituie 28296.05 mii lei. Suma drepturilor de import încasate con-
stituie 6266,96 mii lei, ceea ce reprezintă 52,6% din total calculate.
• Ponderea controalelor ulterioare rezultative a constituit în medie
75,19% (ţinta - 60%), ceea ce denotă eficienţa controalelor, bazate
pe analiza de risc.
• S-a stabilit o colaborare fructuoasă cu Uniunea Naţională a Exe-
cutorilor Judecătoreşti, Camera Înregistrării de Stat, Inspectoratul
Fiscal Principal de Stat.
În cadrul Centrului de instruire a colaboratorilor vamali a fost in-
struit un colaborator referitor la intentarea procesului de insolvabilitate
• Cu referire la consolidarea capacităţilor echipelor mobile ale
Serviciului Vamal în baza Conceptului de dezvoltare a echipe-
lor mobile, au fost organizate mai multe întrevederi de lucru cu
EUBAM. În vederea ajustării cadrului normativ privind echipe-
le mobile, au fost prezentate proiecte de acte normative şi au fost
elaborate instrucţiuni de lucru şi înaintate experţilor EUBAM pen-
tru aprobare.
75
 Rapoarte
Obiectivul nr.3: Formarea unui efectiv consolidat cu un nivel înalt de profesionalism şi integritate, capabil să realize-
ze eficient şi în mod transparent misiunea Serviciului Vamal
3.1. Ajustarea proce- • Nr. persoanelor instruite
sului de perfecţio- • Nr. de formatori total /iden-
nare profesională a tificaţi/instruiţi/certificaţi
personalului la stan- • Nr. de programe de instrui-
re elaborate şi implementate
dardele şi cele mai
• Nr. de suporturi de curs
bune practici interna-
elaborate
ţionale • Nr. de colaboratori-utiliza-
tori ai sistemului de instruire
la distanţă al SV
3.2. Dezvoltarea me- • Nr. plîngerilor, reclamațiilor
canismelor de con- recepționate
trol asupra respectă- • Nr. de anchete iniţiate/fini-
rii normelor de etică sate
• Codul de conduită a co-
şi prevenirea abate-
laboratorului vamal, HG nr.
rilor de la conduita
456/ 27.07.2009 revizuit
profesională
3.3 Dezvoltarea sis- • Concepţia de reformare a
temului de manage- managementului personalului
ment al resurselor în cadrul SV aprobată
umane conform stan- • Proiectul Legii serviciului în
organele vamale şi acte nor-
dardelor internaţio-
mative relevante elaborate
nale în domeniu
SIA de colectare şi procesa-
re a datelor statistice şi infor-
maţiilor despre personal, in-
stalat şi implementat
Obiectivul nr.4: Dezvoltarea capacităţilor instituţionale
4.1. Dezvoltarea sis- • Ponderea standardelor de
temului de manage- control intern implementate
ment financiar şi con- integral
trol în cadrul Servi-
ciului
76
• În aprilie a avut loc transmiterea spre folosinţă a unui lot de echi-
pament special pentru control vamal oferit de către Departamentul
Apărării al SUA.
• Cu suportul Departamentului Energiei al SUA a fost instalat
echipamentul de detectare a radiaţiei la 3 posturi vamale auto şi
la Centrul de instruire al Serviciului Vamal care ulterior va servi în
procesul de pregătire a colaboratorilor vamali. Au fost pornite lu-
crările în vederea instalării echipamentului şi în alte trei posturi va-
male finisarea cărora e preconizată pentru mijlocul lunii august
2013.
Performanţă înregistrată:
• 750 colaboratori vamali au beneficiat de instruire
• Au fost organizate 62 activităţi de instruire externe la care au
participat 250 colaboratori vamali.
• Au fost efectuate 9 teste de evaluare a cunoştinţelor şi 15 ches-
tionare de evaluare a cursului/seminarelor.
• Ponderea activităţilor de instruire realizate din cele planificate
constituie 78,8%.
• Au fost selectaţi 42 formatori pentru activităţile de instruire care
promovează activităţile de instruire desfăşurate conform Planului
de instruire pentru anul 2013
• În cadrul cursurilor de instruire, de către formatorii selectaţi au
fost promovate 82 de tematici.
• Au fost elaborate 8 programe de instruire şi 2 suporturi de curs.
• În cadrul sistemului de instruire la distanţă au fost implementate
42 cursuri. La finele trim. II au fost conectate la sistem 1429 cola-
boratori-utilizatori.
Performanţă înregistrată:
• 238 sancţiuni pentru încălcarea procedurilor şi a disciplinei de
serviciu aplicate, din care: Observaţii –172; Mustrări - 40; Mustrări
aspre – 25.
• Au fost iniţiate 30 anchete de serviciu.
• Au fost finisate 22 anchete de serviciu.
Structura petiţiilor cu referinţă la domeniul integrităţii se prezintă
după cum urmează: plîngeri şi reclamaţii în scris –59; apeluri la linia
fierbinte –24
• A fost aprobat Planul de implementare a dezvoltării manage-
mentului personalului prin Ordinul nr.907 p/o din 12.06.2013 şi im-
plementat prin realizarea a 4 acţiuni.
• A fost elaborat proiectul Legii serviciului în organele vamale.
• Se aplică sistemul informaţional de gestionare a personalului.
Au fost introduse informaţii din 53 (281) dosare personale.
• În baza sistemului informațional de gestionare a personalului au
fost întocmite 4 rapoarte statistice.
• Aplicarea eficientă a sistemului de evaluare a performanţelor
prin colectarea trimestrială a fişelor de evaluare individuală (90%)
• Aplicarea măsurilor de stimulare în baza evaluărilor performan-
ţelor individuale prin acordarea sporului de performanţă
Performanţă înregistrată:
• 17 registre a riscurilor actualizate (100%)
• 5 procese şi 30 subprocese descrise grafic
 ÎNTREPRINDEREA DE STAT

VAMSERVINFORM
anunţă organizarea cursurilor de instruire primară a
specialiştilor în domeniul vămuirii. Programul de studii
cuprinde compartimente însuşirea cărora va permite
audienţilor să obţină cunoştinţe teoretice şi să acumuleze
competenţe practice necesare pentru exercitarea atribuţiilor
specialiştilor în domeniul vămuirii. Durata cursurilor e de 5
săptămîni.

Cerinţe minime obligatorii pentru audienţii cursului:

- studii superioare sau medii de specialitate;

- cunoaşterea şi utilizarea calculatorului.

Solicitanţii vor prezenta următoarele documente:

- copia buletinului de identitate;

- copia diplomei de studii; 

- cererea de înscriere la cursuri.

Adresa: mun. Chişinău, str. Petricani, 21/3

Tel/fax: 022 40 02 65, 022 31 23 41