Indicatiile geografice si a denumirilor de origine

Introducere
Dorinţa de a proteja produsele agricole şi alimentare cu origine geografică identificabilă a determinat unele
state membre ale Uniunii Europene să introducă “denumiri de origine înregistrate", atât în beneficiul
producătorilor, care pot obţine venituri mai mari graţie acestei “valori adăugate", cât şi în beneficiul
consumatorilor.
Încă din anul 1992, pe plan european a fost instituit un sistem de înregistrare şi protecţie a acestor drepturi
de proprietate intelectuală. Protejarea acestora se face şi la nivel internaţional, dar este parţială şi nu
neapărat eficace.
Care sunt avantajele unei reglementări europene a indicaţiilor geografice şi a denumirilor de origine?
 instituirea unui cadru european de protecţie: printr-un sistem de înregistrare la nivel european se asigură
protecţia în fiecare stat membru UE
 securitate juridică, care încurajează utilizarea pe scară tot mai largă a indicaţiilor geografice şi a
denumirilor de origine
 o abordare comună, la nivel european, a condiţiilor de înregistrare creează condiţii de concurenţă
egală între producători
 mai multe garanţii pentru consumatori: aceste denumiri constituie fără nici un dubiu o garanţie de
calitate, întrucat producătorii respectă un caiet de sarcini obligatoriu, care permite păstrarea
specificităţii produsului.
Producătorii din România, care consideră că fabrică produse agro-alimentare cu calităţi speciale,
determinate de o anumită arie geografică (cu factorii acesteia fizici si umani) au interesul de a le valorifica
prin “denumiri de origine" sau indicaţii geografice", folosind mijloacele de protecţie disponibile atât la nivel
naţional, cât şi la nivel european.

Capitolul I
Cadrul international de protectie a indicatiilor geografice si a denumirilor de origine
Există diverse acorduri Internaţionale care reglementează indicaţiile geografice. Cu toate acestea, cu
excepţia acordului cu privire la drepturile de proprietate intelectuală legate de comerţ, încheiat în cadrul
Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC), nici unul dintre acestea nu tratează lucrurile în întregime. Fie
acordul se concentrează numai pe asigurarea unei protecţii în caz de concurenţă neloială, fie se limitează la
un cerc de state mult prea restrâns pentru a putea vorbi de o eficacitate reală.
Pot fi amintite:
 Convenţia de la Paris pentru protecţia proprietăţii industriale din 20 martie 1883
 Aranjamentul de la Madrid privind sancţiunile pentru indicaţiile false sau înselătoare de
provenienţă a produselor din 14 aprilie 1981
 Convenţia de la Lisabona cu privire la protecţia denumirilor de origine şi înregistrarea
internaţională a acestora din 31 octombrie 1958
 Acordul privind aspectele drepturilor de proprietate intelectuală legate de comerţ din 15 aprilie
1994.

Capitolul II
Protectia indicatiilor geografice si a denumirilor de origine pentru produsele agricole si alimentare
Dispoziţiile cu privire la indicaţiile geografice şi denumirile de origine sunt cuprinse în diverse Regulamente
europene, în funcţie de categoriile de produse cărora li se adresează. Spre exemplu, produsele alimentare
beneficiază de un regim diferit de cel al vinurilor sau băuturilor spirtoase.
În cele ce urmează, vor fi prezentate elemente ale cadrului european/naţional cu privire la produse
alimentare şi agricole, ape minerale, vinuri şi băuturi spirtoase.

1
1. Cadrul european
A. Legislaţia în materie
În prezent, legislaţia aplicabilă este un Regulament recent adoptat: Regulamentul 510/2006. Acesta abrogă
legislaţia anterior aplicabilă în materie şi anume Regulamentul Consiliului nr. 2081/92 din 14 iulie 1992
privind protecţia indicaţiilor geografice şi denumirilor de origine ale produselor agricole şi alimentare (JOCE
L 208 din data de 24.07.1992)1.
Noul Regulament simplifică lucrurile şi în ceea ce priveşte protecţia indicaţiilor geografice pentru produse
provenind din state terte UE. Totuşi, vis-a-vis de acestea există o condiţie suplimentară, faţă de produsele
comunitare. Astfel, denumirile produselor din state terţe trebuie să fie protejate în statul de origine la
momentul introducerii cererii de protecţie comunitară
B. Definiţii
 Indicaţia geografică: numele unei regiuni, al unui loc bine determinat sau al unei ţări, care
serveşte la desemnarea unui produs originar din această arie geografică şi a cărui calitate sau
reputaţie poate fi atribuită mediului geografic respectiv (inclusiv factori naturali şi/sau umani) şi
a cărui producţie/ prelucrare/preparare are loc în zona geografică definită.
 Denumirea de origine: numele unei regiuni, al unui loc bine determinat sau al unei ţări, care
desemnează un produs originar din această arie geografică şi a cărui calitate sau caracteristici
esenţiale sunt în mod esenţial sau exclusiv datorate unui mediu geografic dat (cu factori
naturali şi umani inerenţi) şi a cărui producţie/prelucrare/preparare are loc în zona
geografică definită.
Pot fi considerate denumiri de origine sau indicaţii geografice şi anumite nume geografice sau ne-
geografice tradiţionale, desemnând produse originare dintr-o regiune specifică, a căror calitate este în
mod esenţial datorată unui anumit mediu geografic dat. De asemenea, în anumite condiţii, anumite denumiri
geografice pot fi înregistrate ca denumiri de origine atunci cand materiile prime ale produselor în cauza
provin dintr-o arie geografică mai mare sau diferită de cea de prelucrare. Materiile prime acceptate sunt
carnea, laptele şi animalele vii.
Acestea trebuie să fie produse într-o arie limitatp şi în condiţii speciale, a căror îndeplinire să fie verificată
printr-un regim de inspecţie. Totuşi, în baza articolului 2 al Regulamentului 510/2006, aceste denumiri
trebuie să fi fost recunoscute ca denumiri de origine în ţara de provenienţă înainte de 1 mai 2004.
Denumirile devenite generice nu pot fi înregistrate.
Denumirile devenite generice sunt acelea care, deşi se referă la o arie geografică în care produsul respectiv
a fost fabricat sau comercializat, au devenit între timp denumirile comune ale unui produs în Comunitatea
Europeană. Se ţine cont, pentru analiza acestui aspect, de situaţia existentă în statele membre precum şi
de legislaţiile naţionale sau comunitare în materie2.
C. Care sunt efectele înregistrării denumirilor de origine şi indicaţiilor geografice?
Denumirile înregistrate sunt protejate pe întreg teritoriul comunitar împotriva:
 utilizării comerciale directe sau indirecte a unei denumiri înregistrate, în măsura în care
produsele astfel comercializate sunt comparabile cu cele înregistrate sub această denumire sau în
măsura în care această utilizare permite exploatarea reputaţiei denumirii înregistrate;
 utilizării abuzive, imitării sau evocării, chiar dacă originea veritabilă a produsului este indicată
sau dacă denumirea protejată este tradusă sau însoţită de expresii precum 'gen', 'tip', 'metodă',
'stil', 'imitaţie' sau alta similară;
 oricărei indicaţii false sau înşelătoare privind provenienţa, originea, natura sau calitaţile
esenţiale ale produsului, care figurează pe partea interioară sau exterioară a ambalajului, în
materialul publicitar sau documentele aferente produsului în cauză;
 împachetării produsului într-un ambalaj de natură să creeze o impresie eronată cu privire la
originea acestuia;
 oricărei alte practici susceptibile să inducă publicul în eroare cu privire la originea veritabilă a
produsului.
1
- Modificat între timp de Regulamentul CE nr. 535/97 din 17 martie 1997 (JOCE L 83 din 25.03.1997) şi de regulamentul CE nr.
692/2003 din 8 aprilie 2003 (JOCE L 99 din 17.04.2003).
2
- A se vedea jurisprudenţa Feta, abordată spre finalul acestei publicaţii.

D. Care sunt produsele eligibile pentru înregistrarea indicaţiilor geografice şi a denumirilor de origine?

2
Lista produselor eligibile pentru înregistrarea indicaţiilor geografice şi a denumirilor de origine, în
conformitate cu legislaţia europeană, se regăseşte în:
1. Anexa I la Tratatul Instituind Comunitatea Europeană - Produsele agricole şi alimentare, preluată de
legislaţia română (Ordinul nr. 285/2004):
 Animale vii
 Carne şi măruntaie comestibile
 Peşte, crustacee şi moluste
 Produse din lapte; ouă de pasăre; miere naturală
 Intestine, vezică şi stomac de animale (altele decât peştele), întregi sau bucăţi
 Produse animale nespecificate sau neincluse în altă parte; animale moarte din cele menţionate la
capitolul 1 sau 3, necorespunzătoare consumului uman
 Arbori vii şi alte plante; bulbi, rădăcini şi altele la fel; flori taiate şi frunziş ornamental
 Vegetale şi câteva rădăcini şi tuberculi comestibili
 Fructe şi nuci comestibile; coajă de pepeni sau citrice
 Cafea, ceai şi condimente, excluzând mate
 Cereale
 Produse din industria morăritului, malţ şi amidonuri; gluten; inulin
 Seminţe şi fructe oleaginoase; diverse grâne
 Seminţe şi fructe; plante medicinale şi industriale; paie şi furaje
 Pectine
 Untură şi alte grăsimi de porc topite; grăsimi de pasăre topite
 Grăsimi netopite de bovine, ovine si caprine; seu (inclusiv "premier jus") produs din aceste grăsimi
 Stearină din untură de porc, oleostearină şi stearină din seu de vacă; untură de porc lichidă; oleo-
margarină; seu de vacă lichid, neemulsionat sau neamestecat ori nepreparat în nici un fel
 Grăsimi şi uleiuri din peşte şi mamifere marine, rafinate sau nerafinate
 Ulei vegetal, fluid sau solid, brut, rafinat sau purificat
 Grăsimi şi uleiuri vegetale sau animale, hidrogenate, rafinate sau nerafinate, dar nu preparate
 Margarine, înlocuitor de untură şi alte grăsimi preparate, comestibile
 Reziduuri rezultate de la tratarea grăsimilor vegetale sau animale
 Preparate din carne, peşte, crustacee sau moluşte
 Zaharuri din sfeclă şi trestie de zahăr, solide
 Alte zaharuri, sirop de zahăr; miere artificială (mixată sau nu cu miere naturală); caramel
 Melasă, decolorată sau nedecolorată
 Zaharuri, siropuri si melase aromate sau colorate, cu excepţia sucurilor de fructe care conţin zahar
în orice proporţie
 Boabe de cacao, întregi sau strivite, materie primă sau prăjită
 Coajă de cacao, tărâte, pieliţe şi resturi de cacao
 Preparate din legume, fructe şi alte părţi de plante
 Must de struguri în fermentare sau cu fermentarea altfel decât fixată de o adăugare de alcool
 Vin din struguri proaspeţi, must de struguri cu fermentare fixată cu adăugare de alcool
 Alte băuturi fermentate (de exemplu: cidru, perry şi mead)
 Alcool etilic sau băuturi spirtoase, denaturate sau nu, obţinute din produsele agricole prevazute în
prezenta anexa, excluzând lichiorul şi alte băuturi spirtoase şi preparate alcoolice, cunoscute ca
extracte concentrate pentru fabricarea băuturilor
 Oţetul şi înlocuitori de oţet
 Reziduuri şi resturi din industria alimentară; furaje animaliere
 Tutun
 Pluta neprelucrată, zdrobită, granulată sau macinată, resturi de plută
 In, materie primă sau procesat, dar nu tors, câlţ şi resturi (incluzând fire trase)
 Cânepa (Cannabis sativa) materie primă sau procesată, dar nu toarsă, câlt sau resturi de cânepa
(incluzând fire trase)
2. Produsele cărora li se aplică RegulamentuI nr. 510/2006, enumerate în Anexa I a acestuia:
 Bere
 Băuturi din extrase de plante
 Produse de brutărie, patiserie, cofetărie şi biscuiţi
 Gume şi răşini naturale

3
  Pasta de muştar
 Paste făinoase
3. Produsele carora li se aplica Regulamentul nr. 510/2006, enumerate in Anexa II a acestuia
 Fân
 Uleiuri esenţiale
 Plută
 Cârmâz (produs brut de origine animală)
 Flori şi plante ornamentale
 Lână
 Răchită
 In
E. Cine poate depune cererea de înregistrare?
Cererea de înregistrare a unei indicaţii geografice sau denumiri de origine poate fi prezentată de către orice
grupare de producători şi/sau prelucrători, indiferent de forma sa juridică. În anumite condiţii, o persoană
fizică sau juridică poate fi asimilată cu o grupare de producători. şi un grup de producători dintr-un stat
terţ poate cere înregistrarea unei indicaţii geografice/denumiri de origine, dacă aceasta este deja protejată
pe teritoriul naţional respectiv.

F. Cum se înregistrează denumirile de origine şi indicaţiile geografice?

1. Cererea de înregistrare se adresează statului membru in care este situată aria geografică de origine a
produsului.
În schimb, conform noului Regulament 510/2006 (articolul 5 paragraf 9), producătorii statelor terţe pot
depune cererile de înregistrare atât prin intermediul autorităţilor lor naţionale, cât şi direct la Comisia
Europeană. Acelaşi lucru este valabil şi pentru ridicarea obiecţiilor (articolul 7, paragraf 2, alineat 3).
Această măsură este consecinţa unor angajamente asumate de Comunitatea Europeana în cadrul OMC şi
care trebuiau aduse la îndeplinire până în luna aprilie.
Comisia pune la dispoziţie on-line un ghid şi set de formulare atât pentru cererea de înregistrare cât şi
pentru depunerea obiecţiilor.
Aceste formulare nu sunt obligatorii, scopul lor fiind de a facilita demersul producătorilor din statele terte UE.
Acestea pot fi accesate la: http://europa.eu.int/comm/agriculture/foodqual/protec/thirdc ountries/index_ en.htm
Cererea trebuie să fie însoţită de un caiet de sarcini care cuprinde următoarele elemente:
 Numele produsului, incluzând denumirea de origine sau indicaţia geografică
 Descrierea produsului - cu referire la materiile prime, caracteristici fizice, chimice,
organoleptice, etc.
 Delimitarea geografică
 Elemente de probă cu privire la provenienţa produsului din aria geografică determinată
 Elemente de probă cu privire la legătura dintre calităţile produsului şi aria geografică de
producţie
 Indicarea organismului de inspecţie aprobat de stat pentru a controla conformitatea produsului
cu caietul de sarcini
 Etichetarea
 Eventuale cerinţe normative comunitare sau naţionale ce trebuie respectate
 Descrierea metodei de obţinere a produsului şi, dacă este cazul, a metodelor locale autentice
şi constante, precum şi a informaţiilor privind ambalarea, atunci când grupul care face cerere
stabileşte şi justifică faptul că ambalarea trebuie să aibă loc în aria geografică delimitată, în
scopul menţinerii calităţii şi asigurării trasabilităţii sau a controlului.
 Cerinţele referitoare la natura legăturii între produs şi locul geografic sunt mai “stricte" în ceea
ce priveşte denumirea de origine. Astfel, calitatea sau caracteristicile produsului trebuie să se
datoreze exclusiv mediului geografic.

2. Autoritatea competentă a statului membru respectiv verifică dacă cererea este conformă şi
deschide o procedură naţională de opoziţie. Dacă se decide să se dea o urmare favorabilă cererii,
autoritatea transmite documentele relevante3 Comisiei Europene (). Dacă cererea vizează un

4
 nume care desemnează şi o zonă geografică situată în alt stat membru sau terţ, acesta din urmă va
fi consultat. Merită menţionat faptul că statul membru poate să acorde temporar protecţie numelui
transmis. Această protecţie este, însă, doar naţională.
3. Dacă, în termen de sase luni de la publicare nu se ridică nici o obiecţie, denumirea sau indicaţia
geografică este înscrisă în “Registrul de denumiri de origine protejate şi de indicaţii geografice
protejate", ţinut de Comisie. Orice persoană legitim interesată poate obiecta prin expedierea unei
declaraţii fundamentate adresate autorităţii competente naţionale. (Autorităţile naţionale sunt
obligate să garanteze ca persoanele care demonstrează un “interes legitim" pot consulta cererea.)
Printre obiecţiile admisibile, poate figura faptul că numele a cărui înregistrare se solicită are un
caracter generic sau faptul că înregistrarea ar putea aduce atingere unui nume total sau parţial
identic, unei mărci sau unui produs aflat legal pe piaţă cel putin cinci ani înainte de data publicării
cererii. Obiecţia poate fi ridicată si de către orice stat membru sau, în anumite condiţii, de către un stat
terţ.
G. Cum se poate afla care sunt denumirile protejate la nivel european?
Registrul de denumiri de origine protejate şi de indicaţii geografice protejate poate fi accesat pe Internet:
http://ec.europa.eu/agriculture/qual/fr/1 bbaa_fr.htm

2. Înregistrarea indicatiilor geografice in Romania

A. Legislaţia naţională în materie
 Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice (M.O. nr. 161/23.04.1998)
 Hotărârea Guvernului nr.833/1998, de aprobare a Regulamentului de aplicare a Legii nr.
84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice (M.O. nr.455/27.11.1998)
 Ordinul nr. 285/2004 al MAPDR pentru aprobarea Normelor privind protecţia denumirilor de
origine şi indicaţiilor geografice ale produselor agricole şi produselor alimentare (MO nr.
414/10.05.2004)
 Ordinul nr. 212/2004 al MAPDR pentru aprobarea Listei cuprinzând indicaţiile geografice şi
denumirile de origine protejate şi recunoscute în România pentru produse alimentare (MO nr.
313/08.04.2004)
 Ordinul nr. 715 din 6 octombrie 2004 pentru completarea Ordinului ministrului agriculturii,
pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 212/2004. privind aprobarea Listei cuprinzând indicaţiile
geografice şi denumirile de origine protejate şi recunoscute în România pentru produse
alimentare (M.O. nr. 921 din 11 octombrie 2004).
B. Unde se depun cererile de înregistrare?
În prezent, în România, indicaţiile geografice ale produselor sunt protejate prin înregistrarea acestora la
Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci şi pot fi folosite numai de persoanele care produc sau
comercializează produsele pentru care aceste indicaţii au fost înregistrate. (Art. 67 al Legii nr. 84 din 15
aprilie 1998)
Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci înregistrează indicaţiile geografice şi acorda solicitantului dreptul de
utilizare a acestora dupa ce Ministerul Agriculturii si Alimentaţiei sau, după caz, autoritatea competentă din
ţara de origine a solicitantului certifică îndeplinirea condiţiilor necesare prin lege pentru ca denumirile să
poată fi considerate indicaţii geografice sau denumiri de origine.
C. Care sunt denumirile de origine şi indicaţiile geografice înregistrate în România?
Lista cuprinzând indicaţiile geografice şi denumirile de origine protejate si recunoscute în România pentru
produse alimentare figurează în Ordinul nr. 212/2004 al MAPDR, cu completările ulterioare.
D. Ce se întamplă după aderarea la Uniunea Europeană?
Conform Ordinului nr. 212/2004, lista menţionată mai sus va fi transmisă Uniunii Europene în vederea

3
- Comisia Europeană verifică cererea şi, dacă o consideră calificată pentru înregistrare, publică toate datele referitoare la aceasta,
în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene. Conform noului Regulament, termenul maxim în care Comisia este ţinută să facă
examinarea este de 12 luni.

5
solicitării protejării indicaţiilor geografice şi denumirilor de origine pentru produsele alimentare, prin
înregistrarea acestora în conformitate cu legislaţia comunitară, după aderare, în procedură normală.
Lista cuprinzând indicaţiile geografice şi denumirile de origine protejate şi recunoscute în România:
A. Produse din lapte
Lapte:
- de Dorna;
- Cedra de Apuseni;
- deCluj;
- de Covasna;
- de Satu Mare;
- de Harghita;
- de Rarău.
laurt:
- Cedra de Apuseni;
- de Satu Mare;
- Napoca.
Lapte bătut:
- de Harghita.
Caş:
- de Oaş;
- Baschiu;
- de Alba;
- de Sibiu.
Brânză:
- de Moeciu;
- de Făgăraş;
- de Ţaga;
- de Năsal;
- de Vlădeasa;
- de Mănăştur;
- de Satu Mare;
- de Moldova;
- de Dorna;
- de Napoca;
- de Sibiu;
- de Alba;
- de Bistriţa;
- de Homorod;
- de Brădet;
- de Rarău;
- de Covasna;
- de Sibiu;
- de Arad;
- de Satu Mare;
- de Harghita.
Cascaval:
- de Rucăr;
- de Bobâlna;
- de Tarniţa;
- de Dej;
- de Moeciu;
- de Vidraru;
- de Mateiaş;
- de Râuşor;
- de Satu Mare;
- de Carei;

6
 - de Napoca;
- de Hârlău;
- de Dobrogea;
- de Feteşti;
- de Penteleu;
- de Harghita;
- de Ciuc;
- de Sibiu;
- de Rarău;
- de Rucăr;
- de Brădet;
- de Vidraru;
- de Râuşor;
- de Argeş;
- de Covasna;
- de Dorna.
Telemea:
- de Braşov;
- de Huedin;
- de Argeş;
- de Carei;
- de Oaş;
- de Vâlcea;
- de Sibiu;
- de Harghita.
B. Produse din carne:
Salam:
- de Sibiu.
Cârnaţi:
- de Pleşcoi
C. Produse din panificaţie:
Pâine:
- ardelenească cu cartofi
- ardelenească cu coaja bătută.
Covrigi:
- de Buzău
- de Braşov.
Plăcintă:
- dobrogeană.
D. Fructe procesate:
- magiun de prune de Topoloveni

7
Capitolul IV
Studiu de caz - Bauturi spirtoase

Telemea:
- de Brasov;
- de Huedin;
- de Arges;
- de Carei;
- de Oas;
- de Valcea;
- de Sibiu;
- de Harghita B.
Produse din
carne
- de Sibiu.
Carnati:
- de Plescoi C.
Produse de
panificatie Paine:
- ardeleneasca cu
cartofi;
- ardeleneasca cu
coaja batuta.
Covrigi:
- de Buzau;
- de Brasov.
Placinta:
- dobrogeana.
A. Legislaţia europeană
Regulamentul (CEE) nr. 1576/89 din 29 mai 1989, de stabilire a regulilor generale relative la definiţia,
desemnarea şi prezentarea băuturilor spirtoase (J.O. L 160 din 12.06.1989), cu modificările şi măsurile de
aplicare ulterioare (spre exemplu Regulamentul 1882 din 29 septembrie 2003 - J.O. L 284 din 31.10.2003)
B. Definiţie
În sensul Regulamentului, “băuturi spirtoase" reprezintă lichidul alcoolic, destinat consumului uman, având
proprietăţi organoleptice particulare şi o concentraţie alcoolică de minimum 15% vol. la 20 grade C, cu
excepţia lichiorului pe bază de ou, denumit avocat, advocat sau advokat, a cărui concentraţie alcoolică este
de minimum 14% vol.
C. Principale prevederi
Actul stabileşte regulile generale privind definirea, desemnarea şi prezentarea băuturilor spirtoase. Astfel,
Regulamentul defineşte diferitele categorii de băuturi spirtoase precum “romul", “whisky-ul", “brandy-ul",
“vodca", “lichiorul" etc. Pe lângă aceasta, se are în vedere şi păstrarea caracterului de indicaţie de
provenienţă pentru aceste denumiri, evitându-se ca, prin intrarea în domeniul public, acestea să devină
denumiri generice.
Se stabilesc, de asemenea, concentraţia alcoolică volumetrică minimală pentru ca un produs să poată fi
cornercializat ca bautură spirtoasă pe teritoriul Uniunii Europene, precum şi condiţiile de fabricare pentru
ca băuturile să poată fi comercializate sub denumirile prevăzute în Regulament. (Spre exemplu, pentru ca
băutura spirtoasă de anason să fie denumită “ouzo", aceasta trebuie să fie produsă exclusiv în Grecia, să
fie obtinută prin amestecul alcoolurilor aromatizate prin distilare sau macerare cu ajutorul seminţelor de

8
anason, etc.)
Este interzisă comercializarea de băuturi spirtoase desemnate prin asocierea unor cuvinte sau formule
cum ar fi “gen", “tip", “fel", “stil", “marca", “gust" sau alte menţiuni asemănătoare, cu una dintre denumirile
prevăzute de prezentul regulament.
Regulamentul conţine şi dispoziţii cu privire la substanţele aditive şi coloranţii care pot fi utilizaţi în
fabricarea băuturilor. De asemenea, se dispune că băuturile spirtoase îşi pierd denumirile rezervate dacă
se adaugă substanţe diferite de cele autorizate de legislaţia comunitară.
Începând cu 1993, se interzice utilizarea de capsule fabricate pe bază de plumb pentru acoperirea
dispozitivelor de închidere a recipientelor în care sunt conservate produsele. (Regulamentul 3280/92 din 9
noiembrie 1992 -JO L 327 din 13/11/1992).
Regulamentul instituie un comitet de cereri pentru băuturi spirtoase, numit în continuare “comitet", alcătuit
din reprezentanţi ai statelor membre şi prezidat de un reprezentant al Comisiei
D. Legislaţia naţională de transpunere a legislaţiei europene
 Ordinul nr. 268/441/117 din 10 aprilie 2003 pentru aprobarea Normelor privind definirea,
descrierea şi prezentarea băuturilor spirtoase (M.O. nr. 573 din 11 august 2003) modificat de
Ordinul nr. 847/1532/357 din 15 noiembrie 2004 (M.O. nr. 68 din 20 ianuarie 2005)
 Ordinul nr. 147 din 8 martie 2005 pentru aprobarea Listei cuprinzând denumirile geografice
protejate şi recunoscute în România pentru băuturi spirtoase (M.O. nr. 214 din 14 martie 2005)
E. Care sunt denumirile geografice protejate şi recunoscute în România ?
I. ŢUICĂ
1. Ţuică Zetea de Medieşu Aurit
2. Ţuică de Valea Milcovului
3. Ţuică de Buzău
4. Ţuică de Argeş
5. Ţuică de Zalău
6. Ţuică Ardelenească de Bistriţa
7. Horincă de Maramureş
8. Horincă de Cămârzana
9. Horincă de Seini
10. Horincă de Chioar
11. Horincă de Lăpuş
12. Turţ de Oaş
13. Turţ de Maramureş
II. PĂLINCĂ
1. Pălincă de Bihor
2. Rieni Pălincă de Bihor
3. Pălincă de Zalău
4. Pălincă de Ardeal
5. Pălincă de Maramureş
6. Pălincă de Carpaţii Apuseni
7. Pălincă de Transilvania
8. Pălincă Românească "Tricolor"
9. Pălincă de Brad
10. Pălincă de Banoviţa
11. Pălincă de Câlnău
12. Pălincă "Crai Nou"
13. Pălincă de Valea Vinului
14. Pălincă de Medieşu Aurit
15. Pălincă de Cămârzana
16. Pălincă de Oaş
17. Pălincă de Cluj
18. Pălincă de Focşani
19. Pălincă de Dragosloveni
20. Pălincă de Vrancea
21. Pălincă de Jariştea

9
 III. VINARS
1. Vinars Târnave
2. Vinars Vaslui
3. Vinars Murfatlar
4. Vinars Vrancea
5. Vinars Segarcea
F. Prevederile Tratatului de aderare a României la Uniunea Europeană cu privire la denumirea băuturilor
spirtoase
Denumirea de “pălincă" poate fi utilizată numai pentru rachiul de fructe fabricat în România. Se defineşte
“pelinul": băutura aromatizată pe bază de vin produsă din vin alb sau roşu, must de struguri concentrat, suc
de struguri (sau sfeclă de zahar) şi o tinctură specială din ierburi, având o tărie alcoolică de nu mai puţin de
8,5% vol., un conţinut de zahăr exprimat ca zahăr invertit de 45-50 grame pe litru, şi o aciditate totală de nu
mai putin 3 grame pe litru exprimată ca acid tartric".
După aderare, denumirile geografice pentru băuturile spirtoase româneşti urmează a fi incluse în
Regulamentele europene, în vederea protejării pe plan comunitar.

Capitolul V
Studiu de caz - Vinuri
A. Legislaţia europeană aplicabilă denumirilor de origine pentru vinuri
 Regulamentul nr.1493/1999 din 17 mai 1999 privind organizarea comuna a pietei vitivinicole (JO
L 179 din 14.07.1999) cu modificarile ulterioare
 Regulamentul nr. 753/2002 de stabilire a modalitatilor de aplicare a Regulamentului nr. 1493/1999
Tn ceea ce priveste desemnarea, denumirea, prezentarea si protejarea anumitor produse
vitivinicole (JO L 118 din 4.05.2002), modificat de Regulamentul nr. 316/2004 din 20 februarie
2004, Regulamentul 1429/2004, Regulamentul 1991/2004, Regulamentul 1512/2005 si de
Regulamentul 261/2006.
Regulamentul nr. 1493/1999 cuprinde 8 anexe cu privire la:
 Definiţia produselor şi mai ales a diferitelor feluri de musturi şi vinuri (vin de masă, licoros,
spumant, petiant, etc.) (Anexa I);
 Anexa II cuprinde dispoziţiile cu privire la tăria alcoolică
 Anexa III se referă la zonele viticole din Uniunea Europeană
 Anexa IV se referă la practicile şi tratamentele oenologice autorizate
 Anexa V reglementează limitele şi condiţiile anumitor practici oenologice (conţinutul de dioxid de
sulf, conţinutul de aciditate volatilă, limite şi procedee de îmbogăţire, acidificarea şi
dezacidificarea, îndulcirea, etc )
 Anexa VI se referă la vinuri de calitate produse în regiuni determinate
 Anexa VII reglementează descrierea, denumirea, prezentarea/etichetarea şi protejarea anumitor
produse, cu excepţia vinurilor spumante.
 Anexa VII cuprinde normele specifice şi detaliate privind denumirea, etichetarea şi protejarea
vinurilor spumante.
B. Categoriile de “Vinuri cu denumire de origine controlată" (VDOC)
a) vinurile licoroase cu denumire de origine controlată (VLDOC), care corespund definiţiei de vin
licoros prevăzută de Regulament;
b) vinurile spumante cu denumire de origine controlată (VSDOC), care corespund definiţiei de vin
spumant prevăzută de Regulament, inclusiv vinurile spumante de calitate de tip aromatic;
c) vinurile de calitate petiante produse în regiuni determinate (VPDOC), care corespund definiţiei de
vin petiant prevăzută de Regulament;
d) vinurile cu denumire de origine controlată altele decât cele menţionate mai sus.
C. Care este procedura de recunoaştere şi protejare la nivel european?
Statele membre transmit Comisiei lista cu vinurile de calitate produse într-o regiune determinată pe care
le recunosc, indicând pentru fiecare din aceste vinuri detalii privind dispoziţiile naţionale care
reglementează producţia şi fabricarea lor.
D. Alte prevederi

10
Regulamentul nr. 753/2002 introduce obligativitatea precizării, pe eticheta, a activităţii îmbuteliatorului sau
a expeditorului ori a persoanelor care au participat la comercializare, prin termeni de tipul “viticultor",
“recoltat de", “comerciant", “distribuit de", importator", importat de" sau alţi termeni similari.
De asemenea, acelaşi Regulament reglementează şi denumirile tradiţionale. Acestea pot evoca, în mintea
consumatorului, o metodă de producţie sau de maturare sau o calitate, culoare sau tip de vin ori un
eveniment istoric legat de istoria vinului. De aici decurge necesitatea protejării lor şi asigurării unei
concurenţe loiale. Anexa III a Regulamentului cuprinde Lista cu menţiunile tradiţionale recunoscute la nivel
comunitar.
Pentru a fi inclusă în această anexă, o menţiune trebuie:
 să fie specifică în sine şi să fie definită cu precizie în legislaţia statului membru în cauză;
 să fie suficient de distinctivă şi/sau să se bucure de o reputaţie bine stabilită în interiorul pieţei
comunitare;
 să fi fost utilizată în mod tradiţional vreme de cel putin zece ani în statul membru în cauză;
 să fie asociată unui vin sau, dacă este cazul, mai multor vinuri sau categorii de vinuri comunitare.
Printre altele, Regulamentul interzice utilizarea de capsule fabricate pe bază de plumb pentru acoperirea
dispozitivelor de închidere a recipientelor în care sunt conservate vinurile.
E. Legislaţia naţională de transpunere a legislaţiei europene
 Legea nr. 244 din 29 aprilie 2002 Legea viei şi vinului în sistemul organizării comune a pieţei
vitivinicole (M.O. nr. 333 din 20 mai 2002)
 Ordinul nr. 942 din 10 decembrie 2004 privind aprobarea introducerii însemnului de certificare a
calităţii vinurilor DOC îmbuteliate, destinate comercializării, şi aprobarea modificării nivelului
sumelor percepute ca taxe pentru eliberarea autorizaţiei de producător de vinuri cu denumire de
origine (DOC) şi a certificatului de atestare a dreptului de comercializare a vinurilor cu denumire
de origine (DOC) (M.O. nr. 1251 din 24 decembrie 2004).
 Ordinul nr. 158 din 21 martie 2005 pentru modificarea art. 1 alin. (9) si (10) din Ordinul ministrului
agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 942/2004 privind aprobarea introducerii însemnului de
certificare a calităţii vinurilor DOC îmbuteliate, destinate comercializării, şi aprobarea modificării
nivelului sumelor percepute ca taxe pentru eliberarea autorizaţiei de producător de vinuri cu
denumire de origine (DOC) şi a certificatului de atestare a dreptului de comercializare a vinurilor
cu denumire de origine (DOC) (M.O. nr. 250 din 25 martie 2005).
 Hotărarea nr.1134 din 10 octombrie 2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a
Legii viei şi vinului în sistemul organizării comune a pieţei vitivinicole nr. 244/2002 M.O. Nr. 798
din 4 noiembrie 2002
 Ordinul nr. 515/945 din 5 noiembrie 2002 pentru aprobarea Normelor cu privire la desemnarea,
denumirea, prezentarea şi protecţia unor produse vitivinicole (M.O. Nr. 890 din 9 decembrie
2002)
 Ordinul nr. 52 din 28 ianuarie 2003 privind aprobarea Normelor metodologice pentru producerea şi
comercializarea vinurilor cu denumire de origine şi a Regulamentului de organizare şi funcţionare
a Oficiului Naţional al Denumirilor de Origine pentru Vinuri şi Alte Produse Vitivinicole (ONDOV)
(M.O. Nr. 158 din 12 martie 2003)
 Ordinul nr. 594 din 17 august 2004 privind aprobarea Zonării soiurilor de viţă de vie roditoare
recomandate şi autorizate pentru cultura în arealele viticole din România (M.O. Nr. 800 din 30
august 2004)
 Ordinul nr. 732 din 2 august 2005 privind Aprobarea Listei denumirilor de origine controlată
(DOC) pentru vinurile liniştite admise pentru utilizare în România (M. O. Nr. 726 din 10 august
2005)
G. Lista denumirilor de origine, a indicaţiilor geografice şi a menţiunilor tradiţionale, admise spre utilizare
în România
Lista denumirilor de origine, a indicaţiilor geografice şi a menţiunilor tradiţionale, admise spre utilizare în
România pentru vinuri, vinarsuri şi vinuri spumante este indicată în Ordinul nr. 732 din 2 august 2005.
Denumirile de origine controlată (DOC) pentru vinurile liniştite, admise pentru utilizare în România:
I. Pentru vinurile originare din Regiunea Viticolă a Podişului Transilvaniei:
1. Târnave, însoţită sau neînsoţită de una dintre următoarele subdenumiri:
- Blaj
- Jidvei

11
 - Mediaş
2. Alba lulia
3. Sebeş - Apold
4. Aiud
5. Lechinţa
II. Pentru vinurile originare din Regiunea Viticolă a Dealurilor Moldovei:
6. Cotnari
7. lasi, însoţită sau neînsoţită de una dintre următoarele subdenumiri:
- Copou
- Bucium
- Uricani
8. Bohotin
9. Husi, însoţită sau neînsoţită de subdenumirea:
- Vutcani
10. lana
11. Dealu Bujorului
12. Nicoreşti
13. Panciu
14. Odobeşti
15. Coteşti
III. Pentru vinurile originare din Regiunea Viticolă a Dealurilor Munteniei şi Olteniei
16. Cernăteşti - Podgoria
17. Dealu Mare, însoţită sau neînsoţită de una dintre următoarele subdenumiri:
- Boldeşti
- Valea Calugarească
- Urlaţi
- Ceptura
- Tohani
- Breaza
- Merei
- Zoreşti
18. Pietroasa
19. Ştefanesti, însoţită sau neînsoţită de subdenumirea:
- Costeşti
20. Sâmburesti
21. Drăgăşani
22. Banu Mărăcine
23. Segarcea
24. Mehedinţi, însotita sau neînsoţită de una dintre următoarele subdenumiri:
- Severin
- Corcova
- Golul Drancei
- Vânju Mare
- Oreviţa
IV. Pentru vinurile originare din Regiunea Viticolă a Banatului:
25. Recas
26. Banat, însoţită sau neînsoţită de una dintre următoarele subdenumiri:
- Moldova Nouă
- Dealurile Tirolului
- Silagiu
V. Pentru vinurile originare din Regiunea Viticolă a Crişanei şi Maramureşului:
27. Miniş
28. Crişana, însoţită sau neînsoţită de una dintre următoarele subdenumiri:
- Diosig
- Biharia
- Şimleu Silvaniei
VI. Pentru vinurile originare din Regiunea Viticolă a Colinelor Dobrogei:
29. Murfatlar, însotita sau neînsoţită de una dintre următoarele subdenumiri:

12
 - Medgidia
- Cernavoda
30. Babadag
31. Sarica Niculiţel, însoţită sau neînsoţită de subdenumirea:
- Tulcea
VII. Pentru vinurile originare din Regiunea Viticolă a Teraselor Dunării:
32. Oltina
Denumirile de origine controlata (DOC) pentru vinurile spumante, admise pentru utilizare în România:
I. Pentru vinurile originare din Regiunea Viticolă a Podişului Transilvaniei:
1. Târnave
2. Alba lulia
3. Sebeş – Apold
II. Pentru vinurile originare din Regiunea Viticolă a Dealurilor Moldovei:
4. laşi
5. Bucium
6. Huşi
7. Panciu
III. Pentru vinurile originare din Regiunea Viticolă a Dealurilor Munteniei şi Olteniei:
8. Dealu Mare
IV. Pentru vinurile originare din Regiunea Viticolă a Crişanei şi Maramureşului:
9. Şimleu Silvaniei
V. Pentru vinurile originare din Regiunea Viticolă a Colinelor Dobrogei:
10. Murfatlar
Indicaţiile geografice pentru vinurile liniştite, admise pentru utilizare în România:
I. Pentru vinurile din Regiunea Viticolă a Podişului Transilvaniei:
1. Dealurile Transilvaniei
II. Pentru vinurile din Regiunea Viticolă a Dealurilor Moldovei:
2. Dealurile Moldovei sau, după caz:
- Dealurile Hârlaului
- Dealurile laşilor
- Dealurile Huşilor
- Dealurile Tutovei
- Dealurile Covurluiului
- Terasele Siretului
3. Dealurile Vrancei
III. Pentru vinurile din Regiunea Viticolă a Dealurilor Munteniei şi Olteniei:
4. Dealurile Munteniei
5. Dealurile Olteniei
IV. Pentru vinurile din Regiunea Viticolă a Banatului:
6. Viile Caraşului
7. Viile Timişului
V. Pentru vinurile din Regiunea Viticolă a Crişanei şi Maramureşului:
8. Dealurile Zarandului
9. Dealurile Crişanei
10. Dealurile Satmarului
VI. Pentru vinurile originare din Regiunea Viticolă a Colinelor Dobrogei:
11. Colinele Dobrogei
VII. Pentru vinurile originare din Regiunea Viticolă a Teraselor Dunării:
12. Terasele Dunării
Indicaţiile geografice pentru vinurile aromatizate, admise pentru utilizare în România:
1. Bitter Murfatlar
2. Vermut Murfatlar

13
Menţiunile tradiţionale ale vinurilor, admise pentru utilizare în România:
1. Vin de regiune*)
2. Vin de calitate cu denumire de origine controlată (DOC), cu următoarele categorii de calitate:
- Cules la maturitatea deplina (DOC - CMD)
- Cules tarziu (DOC - CT)
- Cules la înnobilarea boabelor (DOC - CIB)
3. Rezervă**)
4. Vin de vinotecă***)

*) Vinul de regiune este un vin de masă cu indicatie geografică, livrat la export.

**) Rezerva este un vin DOC maturat în baricuri minimum 6 luni şi învechit în sticlă minimum 6 luni.
***) Vinul de vinotecă este un vin DOC învechit în sticlă minimum 4 ani, cu buchet format în sticla în timpul învechirii, şi care se
comercializează atât timp cât îşi păstrează calitaţile conferite de această menţiune.

Capitolul VI
Specialitati traditionale garantate ale produselor agricole si alimentare - STG
A. Cadrul legal
Reglementat recent, prin Regulamentul nr. 509/2006 din 20 martie 2006, termenul de “specialitate
tradiţională garantată" (STG) înlocuieşte “atestaţiile de specificitate" stabilite la nivel european prin
Regulamentul nr. 2082/92 din 14 iulie 1992, care, cu ocazia intrării în vigoare a noului act legislativ, este
abrogat.
Condiţiile procedurale de înregistrare la nivel comunitar a STG-urilor sunt similare cu cele aplicabile
indicaţiilor geografice şi denumirilor de origine.
B. Definiţii
Specialitatea tradiţională garantată: produs agricol sau produs alimentar tradiţional a cărui specificitate este
recunoscută şi protejată în Comunitatea Europeană prin înregistrarea în conformitate cu Regulamentul nr.
509/2006. Ceea ce diferenţiază acest concept de indicaţiile geografice şi denumirile de origine este faptul
că STG nu are drept criteriu legătura dintre proprietăţile produsului şi aria de origine a produsului, ci pune în
valoare metoda de fabricare a acestuia, care trebuie să fie tradiţională.
Exemplu de specialitate tradiţională garantată: brânză Mozzarella.
Specialităţile tradiţionale garantate nu pot fi înregistrate decât în condiţiile următoare:
 dacă sunt produse cu materii prime tradiţionale
 dacă se caracterizează fie printr-o compoziţie tradiţională, fie printr-un mod de fabricare/prelucrare
tradiţional.
C. Care sunt produsele eligibile pentru înregistrare

14
Regulamentul se aplică, ca şi în cazul indicaţiilor geografice şi denumirilor de origine protejată produselor
agricole enumerate la Anexa I a Tratatului instituind Comunitatea Europeana, precum şi produselor
următoare:
 berea
 ciocolata şi alte preparate conţinând cacao
 produse de cofetărie, patiserie, panificaţie, biscuiţi
 paste alimentare
 reţete alimentare
 sosuri condimentate preparate
 supe
 băuturi pe baza de plante
 îngheţata şi şerbet
D. Cine poate depune cererea de înregistrare?
Cererea de înregistrare poate fi depusă de către orice grupare de producători şi/sau prelucrători, indiferent
de forma sa juridică. şi un grup de producători dintr-un stat terţ poate cere înregistrare.
E. Cum se înregistrează specialităţile tradiţionale garantate?
1. Cererea de înregistrare se adresează statului membru în care îşi are sediul gruparea. Producătorii
statelor terţe pot depune cererile de înregistrare atât prin intermediul autorităţilor lor naţionale, cât şi direct
la Comisia Europeană.
Cererea trebuie să fie însoţită de un caiet de sarcini care cuprinde următoarele elemente:
 Numele produsului, în mai multe limbi, precum şi precizarea dacă se cere înregistrarea cu
sau fără rezervarea numelui.
 Descrierea produsului - cu referire la principalele sale proprietăţi fizice, chimice,
microbiologice sau organoleptice
 Descrierea metodei de fabricare precum şi, dacă este cazul, natura şi caracteristicile
materiilor prime sau ingredientelor folosite
 Elemente conferind specificitatea produsului
 Elemente care demonstrează specificitatea produsului
 Elemente care demonstreaza caracterul tradiţional al produsului
 Cerinţe minime şi proceduri de control cu privire la specificitate
2. Autoritatea competentă a statului membru respectiv verifică dacă cererea este conformă şi deschide o
procedură natională de opoziţie. Dacă se decide să se dea o urmare favorabilă cererii, autoritatea
transmite documentele relevante Comisiei Europene.
3. Comisia Europeană verifică în termen de maxim 12 luni cererea şi, dacă o consideră calificată pentru
înregistrare, publică toate datele referitoare la aceasta în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene.
Comisia publică lista numelor care au facut obiectul unei cereri de înregistrare în fiecare lună.
4. Dacă, în termen de şase luni de la publicare nu se ridică nici o obiecţie, se înregistrează numele. Orice
persoană legitim interesată poate obiecta prin depunerea unei declaraţii motivate. Printre obiecţiile
admisibile poate figura faptul că numele a cărui înregistrare se solicită este deja utilizat în mod legal pentru
produse agricole sau alimentare similare şi se bucură de notorietate.
5. În cazul în care Comisia a luat o decizie pozitivă cu privire la înregistrare, numele înscris în Registrul
menţionat mai sus va face obiectul unei a doua publicări în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene.
După înregistrare prin procedura comunitară, produsele sunt înscrise într-un Registru ţinut de Comisia
Europeană: http://ec.europa.eu/agriculture/qual/fr/1 bbb1_fr.htm
Specialitatile tradiţionale garantate sunt repartizate în două categorii / liste, în funcţie de rezervarea utilizării
numelui respectiv, doar producătorilor care respectă caietul de sarcini.
Numele produsului trebuie să fie:
 specific în sine
 să exprime specificitatea produsului sau a alimentului
F. Etichetare
Numai producătorii care respectă caietul de sarcini pot face referire la STG pe eticheta produselor. Dacă se
face astfel referire a STG pe eticheta produselor. Dacă se face astfel referire la STG numele înregistrat

15
este însoţit de simbolul comunitar sau de menţiunea “ Specialitate tradiţională garantată ".
Simbolul comunitar poate fi găsit pe Internet: http://ec.europa.eu/agriculture/qual/fr/1bbaa_fr.htm

16