Carticica Redescopera Increderea PDF

Felicia Boka
Redescoperă
încrederea în tine
Cum să iubești și să te iubești mai mult
REDESCOPERĂ
ÎNCREDEREA ÎN TINE
Cum să iubești și să te iubești mai mult
Fiicei mele, Melinda,
în speranța unei moșteniri feminine
cu mai multă bucurie și mai puține poveri
REDESCOPERĂ ÎNCREDEREA ÎN TINE
Introducere
Am scris această cărticică pentru că, povestind cu
femeile pe care le întâlnesc despre procesul și povestea
mea, despre ce înseamnă Bucuria Zilei, văd cum se
schimbă ceva în privirea lor, cum se ivește o licărire de
speranță, de încredere, de bucurie: Aha! Da! Așa este!
Iartă-mă, în avans, pentru simplitatea acestei cărțulii.

Sper, prin aceste pagini, să stârnesc adevărata bucurie
din tine, nu să câștig recunoaștere de scriitor. Aceasta
este o cărțulie scrisă simplu, cu intenția de a crea acea
licărire de speranță, încredere, bucurie și în ochii tăi.
Nu încerc să te impresionez cu ce am realizat în viață
sau cu ceea ce știu. Realitatea este că ceea ce am creat
în viața mea este simplu și de aceea sunt convinsă că
va funcționa și pentru tine. Pilonii pe care s-a construit
conceptul Bucuria Zilei sunt progresul și dăruirea. Așa
că, prin această cărticică, dăruiesc. Dăruiesc din ce sunt.
Dăruiesc celor care au nevoie să audă mesajul meu. Iar
progresul este un obiectiv mereu în lucru.
Îmi doresc să te ajut să atingi acea stare de încredere,

încât să vezi în ochii tăi hotărârea și seninătatea date
de un scop clar.
4
1 CINE, CE, CUM, DE CE

Bucuria Zilei?
În această cărticică vreau să simplific și clarific procesul
de a dobândi o încredere în sine stabilă și de a crea
relații armonioase. Am convingerea că acest proces
funcționează, pentru că a funcționat atât pentru
mine, cât și pentru alte câteva femei pe care le-am
trecut prin acest proces. Oricine poate să treacă prin
această transformare, dacă își asumă responsabilitatea
schimbării. Această transformare este posibilă indiferent
care ar fi situația ta actuală sau cât de disfuncțională a
fost familia în care ai crescut.
În caz că nu știi povestea mea, îți spun, în linii mari, că

mi-am petrecut copilăria într-un sat molcom de deal.
Am crescut în frica dată de familia, destul de clasică, cu
tată alcoolic, agresiv și mamă care simțea că nu are ce
face, pentru că: E rău cu rău, dar mai rău fără rău. Așa
că, de când îmi aduc aminte, am avut o dorință arzătoare
de a pleca, îndrumând toate buburuzele care se așezau
pe mine să zboare cât mai departe - Buburuză, ruză,
unde vei zbura, acolo mă voi mărita!
5
Îmi amintesc și acum cum priveam în jur și vedeam

o lume în care îți poți scălda picioarele în roua
strălucitoare a dimineții, în care soarele blând al serii
te mângâie, în care covorul multicolor de flori de câmp
sunt un deliciu pentru ochi, în care există lună plină
și câini lătrând în liniștea nopții, în care pisicile torc și
lemnul din sobă trosnește și nu puteam să înțeleg care
este motivul pentru care, totuși, trăim cu atâta durere?
Cum se poate ca omul să-și facă atât de mult rău lui însuși
și să-i rănească atât de puternic și pe cei apropiați? Cum
se poate să trăiești într-o continuă neputință, într-o
continuă agresivitate, într-o lume care nu ne dă niciun
motiv să fim așa!?
Acum, adult și mamă, la rândul meu, am găsit niște

răspunsuri surprinzătoare despre mine, despre oameni
și relații pe care vreau să ți le împărtășesc. Totul a
început într-o noapte.
După mult prea mulți ani în care am trăit profund, zi de

zi, tristețea, neputința și insuficiența, într-o noapte, am
luat decizia să mă dedic misiunii de a trăi conștient și
intenționat bucuria, zi de zi. Era o noapte în care, după
ce mi-am adormit copiii, după ce i-am privit cu drag și
i-am pupat, m-am furișat din pat străduindu-mă să nu
mă simtă că plec. Spre deosebire de altă dată, când mă
îndreptam direct către bucătărie să strâng dezastrul de
după cină, de data aceasta m-am întins pe covorul din
6
sufragerie. Privind așa, tavanul alb, am început să mă

gândesc la zilele mele, la cum trăiesc cumva o magie de
bucurie pe care nu o pot cuprinde, dar și de oboseală, de
urgența lucrurilor care trebuie făcute. Mă gândeam la
cum ador gesturile copiilor, fețele lor mirate și bucuria
micilor lor descoperiri și reușite. Pe de altă parte, trăiam
și un mare gol. Relația noastră de cuplu era în cea mai
mare prăpastie de până atunci. Conștientizam dualitatea
din sufletul meu, un prea plin și un prea gol. Cum pot
umple acest gol?
Atunci știam doar că trebuie să fac tot posibilul ca să-

mi schimb starea aceea. Dacă eu nu voi schimba nimic,
lucrurile nu se vor schimba de la sine. Așa că am decis
că voi face tot posibilul ca, în primul rând, acest prea
plin să nu-mi scape printre degete. Am decis că mă voi
opri să savurez, să interiorizez momentele alea în care
mi se umple sufletul de bucurie, de mirare, de iubire. Așa
s-a născut primul ghemotoc din ideea Bucuria Zilei. Am
hotărât să caut bucuria zilei în zilele mele obișnuite de
mamă care stă acasă și se ocupă de doi copii. Să îmi dau
voie să simt bucuria recunoștinței. Mocnea în sufletul
meu o dorință de a trăi pe deplin, de a mă cunoaște și
de a mă redefini.
Ceea ce îți voi povesti în aceste rânduri sunt

instrumentele cu care m-am șlefuit până acum și pe
care îmi doresc să le știe orice femeie care este în acel
7
moment al vieții ei, în care ar avea nevoie de ele și nu

știe de care să se apuce. Toate acestea le împletesc cu
povestea mea pentru că acesta este adevărul cel mai
apropiat mie și pe care mă simt încrezătoare să-l dau
mai departe.
Mai vreau să-ți spun, încă de la început, că poate îți

este greu să crezi că ai putea trăi bucuria în situația ta
actuală, dar cu toată convingerea îți spun că oriunde ai
fi, înăuntrul tău trăiește o bucuria zilei! Este o bucuria
zilei care râvnește să iasă la suprafață și care nu depinde
de cât de mult ești plăcută, acceptată, iubită, care nu
depinde de cât de mult ești înțeleasă sau nu, care nu
depinde de cât de mult ești apreciată sau nu.
Îți voi povesti de acea bucuria zilei în care îți privești

fricile, îți privești încercările, îți privești dorința de
evadare, dorința de libertate, dorința de a trăi pe deplin
și decizi să iei atitudine pentru tine însăți.
Decizi să spui nu. Decizi să alegi schimbarea. Decizi să
alegi transformarea. Decizi să nu mai renunți la tine.
Decizi să faci un mic pas către acel ceva ce-ți aduce
bucurie. Bucuria vine din progres. Bucuria vine din
dăruire și noi toți avem nevoie să ne dăruiești bucuria ta.
8
2 CEA MAI BUNĂ VARIANTĂ

A TA ESTE UN CLIȘEU?
Cum ar arăta cea mai bună variantă a ta? Poate fi o
întrebare grea și dureroasă sau poate nici nu știi ce
să răspunzi în acest moment sau poate consideri că
te îndeamnă la frustrare și nemulțumire. Sau poate
deschide o ușă a posibilităților și îndrăznești să privești
ce vise mocnesc în tine.
Cum să devii cea mai bună variantă a ta nu te-a învățat

nimeni la școală. Nu te-a învățat cum să ai încredere
în tine, nu te-a învățat cum să-ți construiești o stimă
de sine stabilă, nu te-a învățat cum să construiești și
să menții relații armonioase, nu te-a învățat moduri de
comunicare cu oameni diferiți de tine, nu te-a învățat
să-ți pui întrebările necesare să te cunoști mai bine și
să te înțelegi.
Poate se presupune că așa-zișii 7 ani de acasă sunt tot

ce ai nevoie pentru a ști cum să trăiești la adevăratul
tău potențial. Zicala „așchia nu sare departe de trunchi”
e bine înrădăcinată în cultura noastră. Dar oare asta e
limita, doar un pic mai departe de trunchi?!
9
Experiențele ce le-ai trăit în copilărie, modelele ce

le-ai avut, lecțiile despre cât de mult meriți în viață,
despre cât ești de capabilă și suficientă, toate te țin în
preajma trunchiului. Lecțiile primite s-au transformat în
credințele tale care ți-au trasat o hartă și drumuri pe
care să mergi. Multe dintre ele poate te fac să suferi, te
limitează și nu te ajută să devii ceea ce poți fi, dar pentru
tine ele sunt ceea ce ești, nu pentru că este adevărat, ci
pentru că tu asta crezi că ești. Pentru că poate îți este
mai familiar să suferi și să primești atenție, decât să fii
”
fericită și să primești atenție.
Noi nu căutăm fericirea, ci familiaritatea. Ceea

ce știm, ceea ce învățăm de mici. Noi căutăm
inconștient să recreăm situațiile de viață
cunoscute, familiare.
PETRONELA ROTAR
Motivul pentru care femeile nu-și urmează visurile, nu

tânjesc către cea mai bună variantă a lor, este faptul că,
de cel mai multe ori, nici măcar nu iau în considerare
că acest lucru ar fi posibil. Suntem ușor convinse să fim
mulțumite cu ce avem, mai ales dacă suntem așchia care
a și sărit un pic mai departe de trunchi. Ce altceva îți mai
dorești? Ai un acoperiș deasupra capului, un loc de muncă,
poate și copii. Ce-ți lipsește? De ce ai fi nemulțumită? Ce
tot mai vrei?
Oricât de mult ai încerca să zâmbești, să te bucuri, să
te prefaci că totul e bine, acolo adânc în tine, mocnește
10
visul tău, care așteaptă să-l recunoști, așteaptă să

trăiești conform adevărului sufletului tău.
Am văzut mult prea multe vise îngropate, ținute ascunse,

nerecunoscute. Le-am văzut în ochii mamei mele, în
ochii soacrei mele, le-am văzut în ochii mei și ai altor
femei. Am văzut poziția de om care se simte constrâns,
care se simte fără alternative, care zice: „Las că e bine și
așa! La alții e mai rău!” sau „Vrabia mălai visează!” și mai
”
ales „Nu da cioara din mână pe vrabia de pe gard.”
Am auzit toate scuzele pe care le-ar putea

născoci o femeie: Nu am talent, nu sunt
importantă, nu sunt cultă, nu am idei, nu
știu cum, nu știu când, nu știu ce și, cea mai
enervantă dintre toate: Nu am timp.
Îmi vine, de fiecare dată, să le scutur până se
căiesc și promit că nu vor mai spune nicicând
asemenea minciuni.
CLARISSA PINKOLA ESTÉS
Toate aceste afirmații, toate aceste gânduri sunt

menite să te țină la locul tău ca nu cumva să acționezi,
să faci o schimbare, ci doar să supraviețuiești. La fel
ca în vorba „Teoria ca teoria, dar practica ne omoară!”
Serios? E chiar atât de periculoasă practica asta? E mai
de dorit o poziție de victimă, de neputință, de lipsă de
soluții și alternative, o lipsă de chef de viață, de sens,
11
de deznădejde, nu? A înghite și a accepta mai departe

dezintegrează viața, entuziasmul, curiozitatea, bucuria
din tine.
Așa că hai să spargem acest tipar al femeii care nu ia

atitudine pentru ea însăși, care înghite chestii doar
de dragul de a nu supăra, de a nu deranja, de a nu fi
respinsă. Tu ai abilitatea asta de a avea grijă de alții, ai o
dorință puternică de a crea armonie, ai valori și idealuri
înalte, ierți și îmbrățișezi cu ușurință.
3 CREIONEAZĂ CEA MAI BUNĂ

VARIANTĂ A TA.
CREIONEAZĂ VISUL TĂU.
Poți începe printr-o introspecție atentă a ceea ce îți
place să faci cu plăcere, analizează ce e important
pentru tine, în ce momente te-ai simțit în elementul tău,
ai adus valoare, ai trăit un preaplin, o împlinire. Caută
acele activități în care te-ai scufundat pierzând noțiunea
timpului în timp ce încercai să rezolvi o problemă. Ideal
este să construiești o viziune în care poți să faci cât mai
multe din activitățile care îți plac, din lucrurile ce le faci
cu ușurință.
12
Pune pe hârtie tot, tot ce îți vine, tot ce te-a atins în

vreun fel, la tot ce a vibrat vreodată sufletul tău. Să
dansezi, să te urci pe munte, să pictezi, să cânți, să citești,
să vorbești cu oamenii, să calculezi, să organizezi, să faci
liste, să predai, să cânți la un instrument.
Grupează-le. Adună-le. Trasează drumuri și posibilități
din ele. Fără să te gândești la limitări, la cunoștințele pe
care încă nu le ai, la fricile ce le ai, la faptul că cineva ar
putea să nu fie de acord. Doar creează. E vorba de tine.
Nu mai căuta scuze, nu mai repeta o poveste falsă.
Așa a arătat prima mea hartă:
”
Cum să mă accept limitată şi terminată,
când ghicesc în mine o mie de posibilităţi?
ANAIS NIN
Caută oameni care fac deja ceea ce ai vrea și tu să faci

și întreabă-i despre activitatea lor. Întreabă-i cum au
început, cum au ajuns unde sunt. De obicei oamenilor
13
le place să fie întrebați despre persoana lor, despre

munca lor, mai ales când cineva se arată în mod autentic
interesat. Așa îți dai seama dacă într-adevăr vrei să
mergi pe calea aceea sau nu. Îți dai seama ce ar trebui
să mai ajustezi ca să se potrivească pe tiparul unic al
personalității tale.
Am trasat o astfel de hartă a posibilităților cu o prietenă,

și ea mamă a 3 copii. A venit într-o zi la mine plângând
pentru că iar a avut o neînțelegere cu soțul ei.
Am ascultat-o. Am ascultat până la capăt. Am tăcut. Am
luat un pix și o foaie de hârtie și i-am spus să scrie ce îi
place ei să facă, ce o bucură, ce a încântat-o vreodată, ce
a făcut-o într-un anumit context să se simtă valoroasă.
La început era albă la față ca foaia de hârtie ce i-am pus-o
în față, dar după aceea au început să apară experiențe,
idei ca stelele pe un cer senin.
Și-a amintit că, atunci când era copilă și-a ajutat unchiul
cu o rană gravă la picior și ea avea doar 9 ani. A identificat
nenumărate alte experiențe din care reieșea la suprafață
pasiunea ei pentru medicină și dorința de ajuta oamenii.
Și-a șters lacrimile și și-a pus un zâmbet larg și luminos
pe față. Acum știa ce trebuia să facă. Asta e! Asta e! A zis.
Eu trebuie fac ceea ce dintotdeauna am vrut să fac.
Am știut de la început că problema nu era cu soțul ei.

Soțul ei era bine intenționat, numai că nu știa cum să o
trezească altfel decât tot apăsând pe rana ei. Ea uitase de
14
visul ei. De fapt ea nu l-a recunoscut niciodată așa clar.

El doar răzbătea din când în când la suprafață, sperând
să fie luat în serios. Acum este luat foarte în serios,
pentru că prietena mea pregătește mămicile gravide
pentru naștere și le asistă și le sprijină în momentul
sosirii bebelușului.
Am văzut-o cum s-a transformat complet în doar câteva
luni după ce a făcut harta lucrurilor care o bucură pe
ea. Acum, când o privesc, văd licărirea aia de bucurie în
ochi, de siguranță, de încredere și mă minunez. Sufletul
ei radiază, iar relația cu soțul ei e tot mai armonizată.
De multe ori, așteptăm ca ceilalți să ne spună la ce

suntem buni, ce putem face, dar, ca și în cazul prietenei
mele, răspunsul a venit de la ea. Răspunsul se află
întotdeauna în tine. Doar trebuie să privești într-acolo
și nu în afară.
Pentru mai multă claritate, întreabă-te dacă admiri pe

cineva anume, dacă îți spui că tu niciodată nu o să poți
fi ca ea sau el și aici inserezi povestea ta, motivele tale
pentru care tu nu poți să fii așa. Sau pot fi sentimente de
ciudă și firimituri de invidie.
Indiferent că admiri sau îți este ciudă, acestea sunt

semne clare că e ceva la ei ce și tu ți-ai dori să fii sau
să faci. Pentru asta însă e necesar să încetezi să-ți mai
găsești scuze. Repeți o poveste pe care tot ți-o spui, de
15
ce tu nu poți să faci acele lucruri și de ce ea sau el poate

să le facă. Sunt acele gânduri pe care ți le tot repeți și
care s-ar putea ca nici măcar să nu fie ale tale. S-ar putea
să fie doar gânduri înregistrate de când erai copilă.
Îmi și amintesc, când eram mică, cum ziceau adulții:
„Ăștia mici tot înregistrează!” Numai că, din păcate și din
fericire, așa este! Copii fiind, am înregistrat tot, cu bune,
cu rele și, fără să ne dăm seama, încă le redăm, chiar
dacă nu sunt adevărate.
Una dintre poveștile pe care le tot repetam era că nu

sunt suficientă, că sunt prea sensibilă și neîndemânatică.
Când eram mică, am instalat bine sentimentul că nu
sunt suficientă după ce tot am fost comparată cu colega
mea de bancă, care aproape întotdeauna lua note un pic
mai bune decât mine. Ceea ce mi-am dat seama este că,
indiferent că am crescut, că am schimbat orașul, colega
mea „mă urma”. Tot timpul căutam o colegă la care mă
raportam și gândeam: Uite, ea e mai bună, pentru că... și
enumeram aici motivele; și uite eu nu sunt așa de bună,
pentru că... și enumeram motivele. Întotdeauna astea
erau motive valabile doar în capul meu. Cine decide
cine e mai bun decât cine? Care sunt criteriile? Cine
stabilește criteriile? Evident că eu omiteam să văd tot
adevărul și scoteam doar acele părți care mă făceau să
mă simt iar acea copilă insuficientă.
Până acum, la cei 30 și un pic de ani, am crescut de la
16
sine, de la copil am ajuns adult, de la facultate la primul

job, de la îndrăgosteală la căsătorie și de la căsătorie la
copii. M-am lăsat purtată de chemările acestea și m-am
simțit de multe ori o frunză în vânt, purtată de ici, colo.
Momentul schimbării vine prin faptul că tu alegi ce

lucruri mai merită să crezi și care merită șterse și
înlocuite cu altele, adevărate. Tu ai puterea să privești
adevărul și să rescrii povestea. Poți începe prin a lăsa
poarta posibilităților deschisă.
Dacă și situația ta este cât de cât apropiată cu a mea,

mesajul meu pentru tine este că ai posibilitatea să-ți
recreezi viața ținând cont de felul tău de a fi, de ce îți
place să faci, de ce te bucură, din exact contextul tău
actual. Viața este ceva prețios, iar oportunitatea asta, să
17
trăiești în acord cu tine însăți, cu potențialul tău, este

ceva ce ar fi grozav să fie serios luat în considerare.
Să definești ceea ce ești, în termenii tăi proprii, îți creează

un alt nivel de armonie și autenticitate. Răscolește
totul, întoarce casa ta, lumea ta pe dos, aruncă ce nu-
ți folosește, fă noi reguli, pune limite și nu înceta să fii
autentică cu tine și cu ceilalți. Toate acestea vor crea cu
adevărat armonia la care râvnești. Asta este bucuria pe
care o căutăm. Recunoaște-ți visurile, aruncă lucrurile
cu care le-ai acoperit, rearanjează viața ta cu hotărâre
”
și autenticitate.
Treaba noastră nu este să reparăm întreaga

lume dintr-odată, ci să întindem mâna şi să
ne îngrijim de partea de lume care este sub
influența noastră.
S-ar putea ca visul tău să fie foarte bine acoperit, ascuns

sub multe straturi care nu-l lasă să iasă la suprafață. Ce
poți face este să recunoști că el există acolo în interiorul
tău. Visul tău, cel care te pune pe drumul către cea mai
bună variantă a ta, răspunde întotdeauna la întrebarea:
Ce mă bucură cu adevărat pe mine? De fiecare dată
când identifici un cât de mic răspuns la întrebarea asta,
înseamnă că te tot apropii de el.
18
Bucuria adevărată caută întotdeauna să răzbată toate

învelișurile ce o acoperă și s-ar putea să fi prins raze din
strălucirea ei. Eu am redescoperit că ceva ce mă bucura
și fascina pe când eram copilă, dar și acum, erau florile
de câmp. Florile de câmp sunt atât de diverse, unele mici,
dar atât de perfecte, altele maiestuoase și încrezătoare.
Înfloresc pe oriunde cu un tupeu grozav - prin parcuri, pe
câmp, în șanțuri sau printre betoane. Nu sunt pretențioase
atunci când e vorba de manifestarea lor.
Așa, ca o floare sălbatică de câmp, să crezi că lumea este
un loc bun, și nu potrivnic bucuriei din tine. Inima ta
puternică trăiește, simte, dăruiește și bate fără ca măcar
tu să te gândești la asta. Totul se întâmplă ca tu să crești
în toată splendoarea ta, extrăgându-ți puterea, energia,
vitalitatea tocmai din ceea ce pare că-ți este potrivnic.
De multe ori, ne împotmolim, ca într-un labirint care nu
are ieșire. Ne simțim blocate, fără opțiuni, într-o stare
de sufocare. Cu stropul de energie rămas, îndrăznește
să spui: Sunt dispusă să văd soluții, opțiuni. Încercările și
problemele sunt oportunități din care putem crește, putem
învăța, putem deveni mai buni. Urmărește acest fir al
încrederii care te poartă către ieșirea din labirint pentru că
te așteaptă un câmp fertil al posibilităților și al creativității.
În încheierea creionării celei mai bune variante a ta,
îți mai propun un exercițiu prin care ne imaginăm
că problemele nu există. Este un exercițiu adaptat și
inspirat din cartea Coaching pur și simplu, scrisă de
Peter Szabo și Daniel Meier.
19
Imaginează-ți că în drum spre oriunde te duci tu azi

găsești o scurtătură către o lume ideală, un viitor în care
toate problemele cu care te confrunți acum ar dispărea
ca prin minune.
Care ar fi primul indiciu care ți-ar spune că ai pășit în
acest viitor?
Ce ar observa cei din jur la tine?
Cum s-ar desfășura ziua ta de aici încolo?
Ce altceva ai mai observa? Descrie cât de detaliat poți.
4 FII ATENTĂ
LA GÂNDURILE TALE
Observă-ți gândurile. Ce gândești pe parcursul zilei?
”
Ce îți spui? Pe cine critici?
Dacă am pune un microfon în capul tău

și am difuza ce-ți spui ție însuți, te-am
instituționaliza. Nu ți-ai petrece timpul cu
oameni care vorbesc cu tine cum vorbești
tu cu tine. Așa că ieși din capul tău.
MEL ROBBINS, LA TEDTALK.
Cea mai mare realizare a mea a fost să-mi dau seama

de cât de multe gânduri negative aveam. Despre mine,
despre alții, despre cei cu care îmi doream relații
20
armonioase și pline de iubire. Cât de ironic, nu? Puneam

mult prea multe gânduri negative, critică de sine, critică
la adresa lor și așteptam să trăiesc, să trăim în iubire și
armonie.
Purtam întregi conversații de revoltă în capul meu. Ce

o să-i spun, ce o să-i zic când ne revedem, replică după
replică. Multe erau continuate de justificări, scuze pentru
care eu nu pot să fac una sau alta, dar celălalt ar putea să
vadă și să facă ceva. Aceste conversații din capul meu mă
lăsau fără putere și cu un gol interior imens.
Procesul de conștientizare a gândurilor care ne roiesc

în minte are nevoie de un soare blând de compasiune.
Compasiune atât pentru tine însăți, cât și pentru toți
semenii tăi. Lasă compasiunea să-și presare bogăția
peste o discuție cu tine însăți, atunci când greșești sau
atunci când ești într-un conflict presărat cu emoții
negative.
Atunci când lucrurile încep să deraieze și gândurile tale

o iau pe arătură, ca să-ți conștientizezi gândurile, pune-
ți întrebarea: Ceea ce spun este chiar ceea ce vreau să
spun sau este ceva ce îmi iese pe gură fără să gândesc,
fără să fie gândul meu? E posibil să fie, de fapt, lucruri
automate care au intrat în vocabularul tău. Ceea ce îmi
spune este într-adevăr ceea ce sunt eu sau are el o nevoie
nesatisfăcută? Ceea ce a spus este ceva ce eu vreau să
21
cred despre mine?

Această ultimă întrebare mă scoate rău din zona mea de
confort. Ușor îmi este să spun că celălalt este de vină
pentru ce a spus și că într-adevăr doare tare. Câteodată
este nevoie doar de stabilirea unor limite. Dar, în cazul
meu, am văzut că, de cele mai multe ori, îmi primesc
loviturile tocmai acolo unde am răni deschise. Acolo
unde este ceva ce mă doare, ceva ce îmi este greu să
înfrunt, copiii, soțul, prietenii vin și apasă butoanele.
Bineînțeles că prima reacție este să dau vina pe ei, că
doar ei au apăsat pe rana mea. Numai că eu am lăsat
rana deschisă la îndemâna oricui. Eu încă mai am ceva
de învățat, mai am ceva la care trebuie să lucrez, să
definesc sau să pun o limită.
Cea mai grea dintre lecții este că atât de mult cât ne

apreciem noi pe noi înșine, în exact aceeași măsură
ne vor aprecia și ceilalți. Atât de mult cât ne iubim pe
noi înșine, în exact aceeași măsură îi vom putea iubi pe
ceilalți și tot atât ne vor iubi și ei. Nici mai mult, nici mai
puțin.
Când mi-am dat seama că nu mă iubesc suficient, oricât

de mult îmi doream să o fac, mi se părea un pic stupid și
pur și simplu nu știam de unde să încep.
Dar totul începe cu discursul nostru interior și cum ne
tratăm pe noi însene. Gândurile tale creează emoțiile
tale. Gândurile tale creează viața ta. Credințele sunt
22
gânduri pe care le-ai repetat. Emoțiile sunt gânduri în

mișcare. De câte ori nu te-ai enervat fără motiv? Te-ai
enervat pentru că ți-ai făcut un întreg scenariu. Sigur
și-a făcut o părere proastă despre mine. Sigur m-a
criticat. Sigur nu-i place de mine. Sigur nu are încredere
în mine.
5 SĂDEȘTE GÂNDURI POZITIVE

Dovedit științific este faptul că avem puterea să ne
schimbăm gândurile. Și tu, sigur, de-a lungul timpului,
ți-ai schimbat părerea despre ceva, nu?
Dacă da, atunci sigur poți să schimbi și tu orice gând,
orice credință care te face să te simți lipsită de putere,
”
de claritate, de dorința de a trăi cu bucurie.
Ignorăm obligația ce ne revine, de a ne dezvolta

pe noi înșine, în timp ce ne facem planuri
și manevre ca să schimbăm pe altcineva și
ne supărăm, ne descurajăm și ne întristăm
când eforturile noastre eșuează. Încercarea
de a schimba pe cineva este frustrantă și
deprimantă, în timp ce exercitarea puterii (pe
care o deținem deja) de a efectua schimbarea
în propria noastră viață este însuflețitoare.
ROBIN NORWOOD
Decizia de a-ți schimba gândurile este obligația ta,
e datoria ta să iei atitudine pentru tine însăți, să te
23
dezvolți, să folosești puterea pe care o deții de a-ți

schimba gândurile, de a-ți însufleți starea. Prima mea
afirmație pozitivă a fost: Mă aprob și mă accept pe mine
însămi. - când deja mă simțeam complet golită pe
interior, părăsită, extenuată și cu o sinuzită cronică.
La început, îți poate suna penibil ceea ce spui. La

început nu aveam încredere că funcționează, dar era
singura șansă pe care o mai aveam, să am încredere că
alții au reușit făcând afirmații pozitive. Mi-am deschis
sufletul și mi-am pus încrederea în proces, cu speranța
că ceva se va schimba, pentru că oricum nu aveam nimic
de pierdut. Iar transformarea a venit și încă se definește,
dar i-am prins forma.
Poți planta gânduri alese de tine când speli vasele,

împachetezi haine sau aștepți o prietenă. Mintea te
poartă în mod automat în lumea ei care procesează
toate informațiile ce le-a primit. Ca să nu lași barca
să plutească în derivă, este indicat să îi dai tu direcția
de mers, să o îndrepți către un scop anume. Să-i dai
de lucru cu scop. Sau poți doar observa cu prezență
lucrurile care te înconjoară, simțind cum curge apa pe
mâna ta când speli vasele, cum se formează spuma de
săpun, cum se scurge apa de pe farfurii.
Afirmația mea de acum este: Sunt deschisă și hotărâtă să

fiu și să inspir trăind frumos, simplu, autentic.
24
Întreține o atmosferă mentală pozitivă, constructivă,

citind diverse cărți de dezvoltare personală, participă la
training-uri, sesiuni de coaching individuale sau de grup.
Povestește cu prietenii apropiați ceea ce descoperi, ceea
ce te impresionează, astfel informația, ideea, îți devine
tot mai clară. La sfârșitul acestei cărțulii îți voi prezenta
o listă de cărți recomandate. Mult prea mulți oameni
trăiesc în cercul conformității, îngrijorați de ce cred alții
despre ei, nu pun întrebări de ce sau cum funcționează
lucrurile. Se adaptează în speranța unei vieți ușoare, în
”
iluzia că alții știu mai bine.
Schimbă-ți gândurile și vei schimba lumea.

NORMAN VINCENT PEALE
Din momentul în care îți alegi în mod conștient gândurile,

începi să alegi conștient ceea ce vrei tu să trăiești. Așa,
poți să realizezi că ești capabilă de mai multe lucruri
decât ai crezut. Începi să crezi în unicitatea ta ca individ,
care merită ceea ce este mai bun și că este momentul să
faci schimbări.
Dacă ar fi acum să mă întorc în trecut, nu cu mult, acum

un an sau acum 2, 3 sau 5 ani în urmă, aș fi vrut să-mi fi
spus: Ești ok, Felicia, exact așa cum ești. Ai toate resursele
în tine. Nu e nimic în neregulă cu tine. Nu meriți să-ți
vorbești sau să ți se vorbească așa. Tu ai tot ce trebuie
să fii o persoană demnă de iubire și apreciere. E în tine.
25
Ai forța să-ți sortezi lucrurile. Nu e nimic în neregulă cu

tine chiar dacă te simți așa, ca o frunză în vânt, sensibilă,
lipsită de încredere în tine. Adevărul este că tu ai mult
mai multe calități decât crezi și mult mai puține defecte
decât crezi.
6 GÂNDURI POZITIVE
DE RECUNOȘTINȚĂ
Recunoștința este primul mic pas în drumul tău de a-ți
alege gândurile, de a-ți alege perspectiva, de a-ți alege
”
bucuria din viață.
Dacă vrei să-ți transformi viața,

încearcă să fii recunoscătoare mereu.
Vei avea o viață complet nouă.
GERALD GOOD
Exersarea recunoștinței aduce cu ea o mulțime de

beneficii. Îmbunătățește starea de bine, îmbunătățește
capacitatea de a accepta schimbarea, îmbunătățește
calitatea somnului, îmbunătățește capacitatea de a vedea
și aprecia frumusețea vieții. Îți crește încrederea în tine.
Pentru că nu poți să te plângi și să fii recunoscătoare în
același timp.
26
La început, îți poate fi greu să fii recunoscătoare. Ți-ar

veni mai ușor să faci o listă lungă cu toate lucrurile care
ar putea fi corectate și a lucrurilor care te nemulțumesc.
Dar, dacă îndrăznești să privești în jurul tău cu atenție
și începi să descrii ce vezi, ce simți, începi, de fapt,
să-ți deschizi ochii către lucruri pentru care poți fi
recunoscătoare.
A ne petrece cât mai mult timp în clipa de față este vital

pentru a avea o viață de calitate. Chiar și activitățile
normale și banale pot fi transformate în surse de bucurie,
atunci când sunt resimțite total și conștientizate pe
deplin. Aceste rânduri din Coaching pentru performanță
de John Whitmore sunt exact așa formulate, de parcă le-
aș fi scris eu, din sufletul meu. Mai ales că sunt urmate
de:
Dacă ne întrebăm ce simțim cu exactitate, ce atingem,

auzim, vedem, mirosim, gustăm și chiar gândim –
concentrându-ne asupra răspunsurilor – vom ajunge la
un nivel superior de conștientizare și bucurie.
Oamenii, relațiile sunt elementele cu cel mai mare
impact asupra noastră. E adevărat că ne vine mai ușor
să ne amintim evenimentele negative și cât de răniți
ne simțim, dar dacă te gândești ce primești bun de la
oamenii din jur, de la cine, ce, cum, îți schimbi de fapt
cu totul perspectiva și starea mentală și energia și
înțelegerea.
27
Recunoștința te îndeamnă să devii mai bună, să faci

lucruri pe care le tot amâni, să-ți acorzi timp ție, să
te gândești la tine, să-ți privești viața, și nu doar să
treci prin ea. Poți să apreciezi chiar și cel mai mic pas,
chiar și cea mai mică schimbare, în direcția pe care ți-o
dorești, atunci când cauți să fii recunoscătoare. Înveți
să apreciezi progresul și să ai încredere în procesul de
transformare.
Nu știu cine a zis asta, dar îmi place la maximum ilustrația:

O omidă nu-și poate atinge potențialul luând lecții de zbor,
ci având încredere în procesul de transformare în fluture.
Întrebarea ce o adresez cel mai des în cadrul comunității

Bucuria Zilei este: Pentru ce te simți recunoscătoare azi?,
iar răspunsurile sunt un balsam pentru toți cei care citesc.
Că a fost soare. Că am rezolvat niște chestii mărunte

care îmi stăteau în cârcă. Că am reușit să mă destresez
la job. Că am fost calmă, dimineață, cu fiica mea.
Am admirat răsăritul și acuma admir luna,

veșnice sunt ele și noi trecători. Îmi place că
pot să le conștientizez existența și măreția.
Eu am pus pentru prima dată patine în picioare,

împreună cu fiica mea, și ne-am depășit frica de
alunecat. Sunt recunoscătoare familiei care ne-a invitat!
28
De câte ori ne oprim ca să apreciem astfel de momente?

De obicei ne place să spunem că nu avem timp. Nu avem
timp suficient și în grabă fugim de ici colo. Să acordăm
timp să privim, să simțim, să punem gânduri bune în
calea noastră, în sufletul nostru. Acesta este un fel de a
trăi bucuria zilei, zi după zi, o viață întreagă.
Recunoștința merge mână în mână cu „starea de

prezență”. Iar despre starea de prezență am învățat cel
mai mult din experiența Zen, într-un templu budist.
Următoarea pe listă, după travaliu și naștere, a fost
această experiență la templul Zen.
O experiență de trei zile, grea și frumoasă. Prima zi am
crezut că nu se mai termină, a doua zi am început să
înțeleg și să zăresc capătul tunelului. A treia zi am zis
că ce am început să înțeleg aici e ca un bebeluș pe care
trebuie să-l iau acasă și cu mare grijă să-l cresc. Să cresc
starea de prezență. Nimic mai mult și nimic mai dificil.
Experiența asta a fost încununată de 2 surprize. În tren,

în drum spre Won Kwang Sa Zen Temple, Esztergom, am
cunoscut un preot ortodox, iar în cele 8 ore pe zi în care
trebuia să-mi țin mintea și corpul locului, îmi curgea nasul
ca un robinet. Preotul era unul deschis la minte care mi-a
mărturisit că el și-a găsit răspunsul după îndelungate
căutări spirituale în ortodoxie, iar problema mucilor am
rezolvat-o cu niște șervețele înfundate în nas.
29
Împart și cu tine, dacă cumva poate nu știi deja, trei

forme de practică a meditației Zen. Asta pentru că
ele pot fi practicate oricând și nu trebuie să stai jos în
poziție de meditație pentru asta. Este un mod de a fi, un
mod de a trăi mai prezentă. Este o alternativă la inerția
care ne cuprinde atât de ușor.
PRIMA formă de meditație este aceea de a percepe

zgomotul din mediul tău. De a fi acolo unde ești, în
claritatea momentului prezent.
A DOUA formă, este mantra. Să repeți o mantră, pentru

a-ți focaliza mintea, pentru a deveni una cu ea.
A TREIA formă de meditație este să întrebi încontinuu:

Ce e asta? Îți alegi un obiect și tot întrebi: Ce e asta? Îți
lași gândurile și răspunsurile să curgă până ajungi la o
claritate și o perspectivă completă.
30
7 RECAPĂTĂ
ÎNCREDEREA ÎN SINE
Încrederea în sine este ceva către care râvnim în tăcere,
este ceva ce admirăm când o vedem. Poate fi ceva
greu de atins, pentru că se înțelege că persoana aia cu
încredere în sine are mai mulți bani ca tine, are haine
mai faine, nu vine dintr-o familie așa disfuncțională ca
a ta, este mai educată, are mai mulți prieteni sau are o
poziție socială, din start, mai bună.
De altfel, nici cei din jur nu sunt foarte susținători, așa

că cel mai ușor le vine să-ți sublinieze frecvent greșelile
și ce ar trebui să corectezi, să-ți arate cât ești de
neîndemânatică și cât de puțin te pricepi la una sau alta,
că în diverse cazuri ești dificilă și încăpățânată sau că
vorbești prea mult. Nu e deloc complicat ca încrederea
în sine să dispară rapid de la suprafața apei, ca o barcă
care ia treptat apă.
Dar, din când în când, încrederea în sine plutește

de parcă nu s-ar mai scufunda niciodată. Sunt acele
momente în care te simți iubită, apreciată pentru ceea
ce ești, ești considerată de încredere și valoroasă pentru
contribuția și dedicarea ta.
31
Dar dacă lucrurile astea nu se întâmplă, toată lumea ta

interioară începe să ia apă și scufundarea este aproape
inevitabilă. Atunci, în panica situației, te întrebi cum
ai putea să faci lucrurile mai bine, să fii în continuare
acceptată și apreciată pentru cum ești sau ca opiniile,
contribuția, soluțiile tale să fie considerate valoroase,
acceptate și apreciate. Și te supra-adaptezi și vorbești și
mai mult și muncești și mai mult și te simți tot mai goală
în interior.
Sau poate consideri că, dacă alții ți-ar oferi dragostea,

acceptarea, iubirea, încrederea, validarea pe care o
meriți, atunci lucrurile ar fi complet diferite pentru
tine, pentru toată situația. Îți dorești puternic ca ei să
poată vedea, confirma aceste lucruri; dacă ar răspunde
acestor nevoi, atunci tu ai fi un om mai bun, ai putea
oferi mai mult, asta pentru că încrederea ta în tine ar fi
mai mare. Ceea ce este perfect logic. Ți se umple paharul
cu încredere în sine și atunci te simți valoroasă și începi
să creezi lucruri dintr-o stare de bine. Unde mai pui că
și lor le-ar prinde atât de bine dacă ar fi sau face așa cum
simți și crezi tu.
Întrebarea este: Cât durează această stare? Dacă barca ta

stă pe apă în funcție de ce fel de vreme este, atunci, la cea
mai mică adiere a vântului, începe să se dezechilibreze și
încrederea ta începe să intre la apă.
32
Și atunci ce faci?
Cum poți să menții această barcă la suprafață, atât pe
vreme bună, cât și atunci când nu primești confirmările
și aprecierile de care ai nevoie sau când ceilalți nu
sunt de acord cu tine sau când gesturile de apropiere,
acceptare, iubire sunt sărace sau inexistente?
8 DEFINEȘTE CUM EȘTI

În călătoria către bucuria ta interioară autentică către
definirea de sine este important să cunoști cât mai
multe despre tine. Ne dăm seama cu ușurință că suntem
diferiți unii de alții. Cu unele persoane ne înțelegem atât
de ușor și natural, de parcă ne-am ști dintotdeauna,
chiar dacă, poate, tocmai ne-am cunoscut, pe când
cu altele, abia dacă putem lega două vorbe și acelea
inconfortabile.
Cel mai izbitor este faptul că se poate întâmpla ca acele

persoane, de care cuvintele noastre se lipesc ca nuca
de perete, să fie chiar partenerii noștri de viață, șeful
nostru, partenerul de lucru sau colegul nostru.
Oamenii povestesc între ei incredibil de mult

neînțelegerile pe care le au cu partenerul, cu șeful,
colegii, copiii și se ajunge destul de repede la cel puțin
33
una din întrebările: Cum să fac să înțeleagă? Cum aș

putea să-l fac să mă asculte? Dar chiar oare nu-i pasă?
De ce nu vrea să priceapă? Dar chiar nu are niciun fel de
principiu? Da’ ce crede, că viața asta e o joacă?
Poate te gândești că ți-ai ales partenerul greșit sau că ar

trebui să-ți schimbi jobul. Se poate să fie și asta, dar, de
cele mai multe ori, nu este cazul. Câteodată, tot ce este
nevoie este să înțelegem diferențele și nevoile diferite și
să lucrăm cu ele. Ideal ar fi împreună, dar e de ajuns și
dacă unul dintre protagoniști schimbă abordarea.
Scriu despre personalități diferite pentru că, în primul

rând, m-a ajutat să mă înțeleg pe mine mai bine, iar după
ce am început să identific caracteristicile la oamenii din
jurul meu, am început să schimb tipul întrebărilor. De la
întrebări care mă lăsau neputincioasă, fără nicio cale de
a face lucrurile mai bine, la cele orientate către soluții,
înțelegere, conexiune. Dar, oare, ce ar fi avut nevoie
atunci? Dar care a fost motivul pentru care eu am pus
așa problema? Care este, de fapt, nevoia mea? Cum aș
putea formula diferit? Ce ar mai trebui să înțeleg despre
mine - dar despre ceilalți? Mi-a devenit totul mult mai
clar. Interacțiunile, conflictele, nu-mi mai păreau lipsite
de sens.
Aceste întrebări creează un câmp fertil pentru a deveni

mai bună, un câmp fertil de lucru cu sine și cu relația.
Te forțează să te cunoști mai bine și să înțelegi dinamica
34
interacțiunilor noastre, dincolo de aparențe și reacțiile

instinctive. Această schimbare de perspectivă a fost
pentru mine ca o trezire. Cea mai mare trezire de până
acum.
Cărți populare, precum Cele 5 limbaje ale iubirii de Gary

Chapman, The Four Tendencies de Gretchen Rubin,
Cele 5 răni care ne împiedică să fim noi înșine de Lise
Borbeau și Cum să le spun... Process Communication
de Gérard Collignon, au ca punct central clarificarea
caracteristicilor diverselor tipuri de personalitate și
nevoilor lor specifice.
În rândurile ce urmează voi aduce împreună toate

aceste perspective diferite a tipurilor de personalitate.
Fiecare autor și-a definit, bineînțeles, propriile tipuri,
numai că, de fapt, fiecare vorbește cam despre aceleași
tipuri de personalitate. Adevărul este același, numai
perspectiva din care e privită și abordată tema este
diferită. Filtrând informațiile prin propria experiență,
analiză și perspectivă, voi veni cu noi denumiri pentru
aceste tipuri de personalitate.
Vreau să clarific, de la început, că, într-adevăr, suntem

diferiți, dar niciun tip de personalitate nu e mai bun ca
altul. Înclinația noastră naturală este să ne placă mai
mult acel tip de personalitate din care facem parte și
să-l considerăm a fi mai bun ca celelalte, iar acest lucru
35
nu este adevărat. Dorința noastră ascunsă stă în faptul

că ne dorim să-i schimbăm pe ceilalți, tocmai pentru a
fi mai mult ca și noi. Cu cât un tip de personalitate este
mai diferit de tipul tău, cu atât mai puțin plăcută ți se va
părea acea persoană.
Aceste tipuri de personalitate nu sunt menite să te

pună într-o cutiuță, să te catalogheze sau eticheteze.
Cum, probabil, și intuiția ta îți spune, noi, cu toții,
avem câte ceva din fiecare tip de personalitate. Avem
un tip de personalitate de bază, principal, celelalte fiind
dezvoltate în funcție de cât de mult au fost exersate
sau de experiențele prin care am trecut. Se poate, ca
la un moment dat al vieții, să fi avut predominant un
anumit tip de personalitate, iar acum, altul. Acest lucru
este normal, iar, după cum afirma Gérard Collignon în
cartea sa Cum să le spun... Process Communication, acest
fenomen se numește fazare, adică tranzitezi de la nevoile
unui tip de personalitate la altul, cu mențiunea că tot
timpul caracteristicile și nevoile tipului de personalitate
de bază rămân la fel de importante, ca limba maternă.
Urmează să explorăm, împreună, tipurile de

personalitate și totul va deveni tot mai clar. Am ales 3
tipuri de personalitate, care consider eu că sunt cel mai
des întâlnite și între care se creează cele mai frecvente
conexiuni și neînțelegeri. Asta pentru că cele mai dese
conflicte se întâmplă atunci când oamenii cred că
36
anumite lucruri ar trebuie făcute în mod diferit decât

cred ei că trebuie.
Am denumit aceste 3 tipuri de personalitate: Emotiv,

Stăruitor și Pragmatic.
Scopul înțelegerii acestor tipuri de personalitate

este să te cunoști mai bine, să-i cunoști mai bine pe
cei din jur și să realizezi care sunt nevoile din spatele
comportamentelor și reacțiilor lor. Toate aceste lucruri
îți vor aduce claritate și chiar modalități noi de abordare.
8.1 TRĂIEȘTI INTENS EMOȚIILE?

Tipul de personalitate EMOTIV
Ți s-a spus că ești prea sensibilă sau simți tu că ești prea
sensibilă?
Emotiv este și tipul meu de personalitate de bază, așa
că, din acest motiv, încep cu el. Conform definiției,
emotiv înseamnă că se adresează sensibilității, se referă
la emoție și afectivitate.
Dacă și tu ești Emotiv, înseamnă că percepi mediul prin

filtrul emoțiilor. Ești intuitivă și îți este dificil să explici
rațional originea acestor intuiții, justificându-te cu Nu
37
pot explica… Asta simt! De asemenea, de multe ori începi

o discuție cu Eu simt…, Eu simt că o să vină ploaia, și nu
Eu cred că o să plouă.
Ai o abilitate empatică, o înclinație de a avea grijă de

alții și capacitatea de a crea armonie. Ai o voce caldă,
calmă. Îmbrăcămintea, stilul, aspectul sunt importante
pentru tine. Te simți bine într-un mediu blând, calm,
culori calde, mobilă confortabilă, plante, poze de familie,
lumânări. Mediile reci, rigide, la fel ca și orice formă de
autoritate te fac să te simți inconfortabil.
De asemenea, ești o persoană tenace, perseverentă

în dorințele ei, care nu renunță când este hotărâtă să
obțină ceva, care inspiră bucuria de a trăi. Ești veselă,
sociabilă, îi poți ajuta cu adevărat pe ceilalți, pentru că
te interesează de ei și ce simt ei.
Ai nevoie de gesturi de iubire, de atingeri, de îmbrățișări,

de afecțiune. Te întrebi dacă ești într-adevăr iubită
pentru ceea ce ești tu, ca persoană. Când ești alintată,
rezervorul tău afectiv se umple și te simți în siguranță.
Așa știi că ești iubită. Complimentele adresate persoanei
tale sunt cele care îți umplu cel mai repede rezervorul:
Mă bucur să fiu cu tine. Prezența ta caldă mă liniștește.
Ești importantă pentru mine. Ai o voce atât de caldă și
plăcută. Îmi pasă de tine și de ceea ce simți.
38
Pe de altă parte, dacă persoana ta este criticată: Nu faci

niciodată ce trebuie. Ești prea sensibilă. Maturizează-
te!, atunci te întristezi, plângi ușor, ești convinsă că
nimeni nu te place, nimeni nu te iubește, că nu faci
niciodată ce trebuie. Astfel, intri într-o stare de stres
negativ și ești predispusă să faci greșeli. Eu deveneam
dintr-odată neîndemânatică, stricam lucruri, farfurii,
pahare. Am turnat apă pe laptop și am pus farfuriile
spălate în frigider. Acestea erau momente în care nu
mai gândeam clar, momente în care rezervorul meu
era gol. Mă simțeam golită pe interior și mă așteptam
ca alții să înțeleagă, să aprecieze intențiile mele bune și
să-mi ofere aprecierea și iubirea care mi-ar fi umplut
rezervorul de bine în interior.
Numai că, în astfel de momente, în mod surprinzător,
ceilalți reacționau, de obicei, cu și mai multă ostilitate
și respingere. Eram și mai mult criticată. Dar tu chiar nu
gândești! Unde-ți este capul?
Când te simți într-o stare de stres negativ, devii indecisă

în interacțiunile cu ceilalți și dai prioritate celorlalți. E
bine așa cum zici. Tu știi mai bine. Poți accepta situații
cu care nu te simți confortabilă și poți ezita să iei decizii,
în consecință.
Gretchen Rubin spunea în The Four Tendencies că

Emotivii, sau Obliger, cum îi denumește ea, îndeplinesc
cu ușurință așteptările celorlalți, dar rezistă să-și
39
îndeplinească propriile așteptări sau nevoi interioare.

Fiind atât de orientată către ceilalți, îți este cel mai greu
să-ți dedici timp pentru tine. Din acest motiv ești mult
mai predispusă a avea o încredere în sine scăzută.
Datorită faptului că îți dorești să creezi armonie, îți

poate fi frică să-ți comunici nevoile, de teama că nu
vei mai fi plăcută, îți este frică să nu deranjezi, îți este
frică să nu fii respinsă. Cea mai adâncă teamă este aceea
că vei rămâne singură și viața ta nu va mai avea sens
și nu vei putea face față singurătății. De aici înclinația
de a trece multe lucruri cu vederea, lucruri care te
deranjează, dar pe care le accepți, le treci sub preș, din
dorința de a păstra armonia, „de a fi bine”. Poți ajunge
să faci lucruri pentru cineva, în speranța că vei primi,
în schimb, afecțiune sau mulțumiri. Obișnuiam să fac
curat chiar înainte de a veni soțul meu acasă, tocmai ca
să primesc aprecierile lui sau cel puțin să nu comenteze
că iar zboară chestii prin casă.
Sunt femei cu acest tip de personalitate care suportă

situații dificile și cărora le este frică să pună capăt unor
relații total disfuncționale. Trăiesc cu teama de a nu
rămâne singure, că nu sunt în stare să se descurce, că
nu vor putea face față singurătății. Iar orice dovadă de
dragoste și apreciere pe care o primesc le fac să uite tot
ce le nemulțumește și să mai acorde o șansă. Într-un
astfel de dans relațional mi-am trăit și eu copilăria.
40
Acest tip de personalitate, Emotiv, trăiește urcușuri

și coborâșuri. Acum ești bucuroasă, plină de viață
și energie și dintr-odată te simți tristă și nefericită,
aparent fără niciun motiv anume. În spate, se ascunde
teama că dacă vei spune ce simți, nu vei mai fi demnă de
a fi iubită. Iar ceea ce simți este o furie pe care o îndrepți
tot asupra ta însăți. Te întristezi că frica te imobilizează
și nu-ți permiți să lași furia să traseze limite legate de
persoana ta.
În stare de stres negativ s-ar putea să-ți spui: Oricum nu

le pasă de mine! sau Nu mai suport! Eu sigur mi-am spus
asta de multe ori, ca pe un automatism la toată avalanșa
de trăiri interioare, o încercare de eliberare a emoțiilor
negative.
Cum poți folosi emoțiile

în avantajul tău?
Dacă ți-ai dat seama că acesta este tipul tău de
personalitate de bază, întrebarea care s-ar putea să-ți
vină în minte imediat este: Cum pot să transform anumite
aspecte ale personalității mele în avantaje?
În primul rând, nu este nimic în neregulă cu tine și

cu emoțiile tale. Eu am crezut, multă vreme, că sunt,
41
cumva, defectă că sunt așa, sensibilă, emoțională, dar

doar am un tip de personalitate de bază Emotiv care
este mai mult decât câteva etichete.
În al doilea rând, ai posibilitatea să decizi să ai grijă de

tine și de nevoile tale. Să-ți acorzi timp pentru tine,
momente de răsfăț, să ai grijă de tine și de înfățișarea ta,
să-ți creezi un mediu plăcut, să te înconjori de oameni
”
care te apreciază pentru ceea ce ești tu ca persoană.
Trebuie să existe multe lucruri pe care o baie

fierbinte nu le rezolvă, dar eu nu le cunosc.
SYLVIA PLATH
Următorul pas este să-ți privești fricile în față, să le

recunoști - frica de singurătate, frica de a fi respinsă,
frica că nu vei fi plăcută. Aceste frici te fac să renunți
la tine, te fac să lași drepturile tale să fie călcate în
picioare, te fac să lași nevoile tale neîmplinite, te fac
să nu fii ceea ce ești tu cu adevărat.
Odată ce recunoști avalanșa asta de frici care te

controlează, îți dai seama câtă furie ai înmagazinat în
tine, pe care, de fiecare dată, ai orientat-o tot către tine.
Poate încă mai crezi că oamenii plini de iubire și buni nu
trebuie să se înfurie. Chiar dacă ne ținem furia înăuntru,
de ceea ce ne este frică nu scăpăm, oricum, indiferent
dacă ne înfuriem sau nu. Ceilalți ne resping oricum,
42
pentru că ei simt starea noastră de disconfort interior,

izbucnirile de tristețe și victimizare.
Când mi-am recunoscut toate fricile, toată dependența

pe care o simțeam, toată încătușarea, și am recunoscut
dorința de libertate, de evadare, atunci am simțit pentru
”
prima dată furia.
Dacă nu ți s-a spus că ești o femeie sfidătoare,

incorigibilă, imposibilă... nu-ți pierde speranța.
Mai există încă timp.
A fost dureros să-mi privesc copilăria, să-mi privesc

realitatea și să văd cum povestea cumva se repeta,
numai că acum eu jucam, la un alt nivel, rolul mamei
mele. Jucam rolul celei care nu are ce să facă. Jucam
rolul celei care încerca să înțeleagă, să accepte și să se
desconsidere. Asta a durut.
Inițial, m-am speriat că eu eram capabilă să simt o astfel

de furie, dar ardea ca un foc interior și trebuia să fac
ceva. Am început să folosesc acea forță generată de furie
să decid o dată pentru totdeauna că voi avea grijă de
mine, că voi săpa în mine și mă voi defini în termenii
mei. Am folosit acea energie să fac sport, să verbalizez
că sunt furioasă, să identific furia și să comunic că nu
voi mai permite nici mie, nici altcuiva să mă trateze mai
43
prejos decât sunt cu adevărat.

Exact așa formulam ori de câte ori mi se părea că ceva nu
sună tocmai cum trebuie. Nu-ți permit să mai vorbești
așa și nu o să-mi mai permit nici mie să-mi mai spun așa
sau să accept asta. Ferm. Hotărât. Clar. Fără dubii, din
puterea pe care mi-o dădea furia.
Furia mi-a amplificat nivelul de energie, dorința de a

scoate ceva adevărat din mine. Furia mi-a dat puterea
să privesc adevărul în față, să privesc așteptările mele
irealiste, fanteziile despre cum ar trebui să fie unii sau
alții. Am confruntat și fantezia pe care o aveam despre
mine, de ființă sensibilă. Tare bine mi-a prins să las
emoția asta umană să traseze limitele pe care îmi era
frică să le trasez și direcția pe care mi-a fost tot timpul
frică să o recunosc.
În acest context, am putut să recunosc și să dau glas
ideilor mele, visurilor mele. Atunci am început să mă
ascult mai mult, să ascult ce vorbește sufletul meu.
Odată ce ți-ai confruntat fricile, intri în contact cu tine,

cu ceea ce este adevărat în tine. Din acel moment nu o să
te mai poți minți că o să fie mai bine dacă taci, dacă nu
spui, dacă nu acționezi, dacă nu faci cum simți tu că este
într-adevăr bine. Poți comunica furia într-un mod sănătos,
fără să te simți vinovată sau nedemnă, pentru că vorbești
despre tine, despre nevoile tale, despre limitele tale și nu
despre cum vrei tu ca ceilalți să se schimbe ca tu să fii bine.
44
Regula nescrisă a societății spune că noi, femeile,

nu avem voie să fim furioase. Putem plânge, putem fi
deprimate, blânde, dar nu furioase. Amenințarea că
am putea fi respinse nu este nefondată. Dar, după ce
începi să spui hotărât ce simți și ce gândești, după ce
îți stabilești limite clare la ceea ce ești și la ceea ce nu
ești dispusă să faci, relațiile cu ceilalți se schimbă. Inițial,
poți întâmpina rezistență, dar cele mai mari șanse sunt
ca, după aceea, să primești apreciere și un alt nivel de
respect. Tot acest proces de manifestare a furiei într-un
mod sănătos duce la relații mai profunde, mai adevărate,
benefice pentru toată lumea.
Când începi să trăiești în acest spațiu al conectării cu

tine, scapi de tendința de a da prioritate celorlalți și vei
merge pe recunoașterea și calea ta autentică. Iar trăirea
asta în adevăr este molipsitoare și benefică atât pentru
tine, cât și pentru ceilalți, chiar dacă la prima vedere
nu pare așa, pentru că răscolești un anume mers al
lucrurilor.
Adevăratele tale resurse de fire empatică - capacitatea

ta de a dezvolta relații pline de căldură, de a crea și oferi
armonie în jur, puterea de a simți mai întâi oamenii și
lucrurile – le poți folosi, alături de intuiția ta dezvoltată,
pentru a începe proiecte noi, pe care le vei susține,
indiferent dacă ai sau nu sprijinul celorlalți.
45
8.2 ȚII LA PĂRERILE TALE?

Tipul de personalitate STĂRUITOR
”
Credinţa este un loc al misterului, unde
ne găsim curajul să credem în ceea ce
nu putem vedea şi puterea să renunţăm la
teama noastră de incertitudine.
BRENÉ BROWN
Ți se spune că vorbești prea mult sau că nu te poți abține

să nu comentezi când ai o părere?
Ca tip de personalitate Stăruitor, percepi lumea prin
filtrul percepțiilor și prin sistemul propriu de valori. E
bine, e rău? E corect? E greșit? Modul în care îți vine cel
mai ușor să comunici este prin intermediul schimbului
de opinii și valori. Limbajul specific este Eu cred că...,
Părerea mea este că…
Îmi amintesc că, odată, povesteam cu cineva (eu, cu tip

de personalitate de bază Emotiv, cu un Stăruitor) și,
din dorința de a vorbi pe limba lui, am spus: Eu simt că
părerea mea este că… Eu, pur și simplu, trebuia să simt
părerea.
Ca Stăruitor, ai nevoie ca valorile tale să fie împărtășite
și recunoscute de către ceilalți. Atunci când se întâmplă
46
lucrul acesta, starea ta de spirit și eficiența își ating

punctul maxim. Te simți iubită, apreciată, atunci când
ești ascultată. Îți place să ți se ceară părerea: Ce crezi
că ar fi bine să facem? și să ți se aducă recunoaștere:
Te admir! Ai făcut o treabă bună! Îți apreciez foarte mult
valoarea și implicarea!
Ești o persoană creativă, cu multă energie și o mare

capacitate de muncă. Ești atentă, dedicată, devotată
și conștiincioasă. Ai o capacitate extraordinară de a
simplifica, de a explica foarte clar, când predai altora.
Ai o determinare specifică de a duce la bun sfârșit ceea
ce ți-ai pus în minte, indiferent de dificultățile întâlnite
pe parcurs.
Atât stilul vestimentar, cât și casa, locul de muncă,

sunt unele funcționale, cu elemente tradiționale. Tinzi
să ai un stil conservator. Îți poate fi greu să accepți
schimbarea. Îți place să planifici, îți place să faci liste de
sarcini și cauți să ai o înțelegere cât mai clară a ceea ce
se așteaptă de la tine. Îți place să primești instrucțiuni
clare și precise, pe care le vei urma întocmai. Cel mai
greu îți este să înțelegi de ce nu este toată lumea ca tine.
Cu cât devii mai stresată, cu atât ai mai mult tendința

să te concentrezi pe părțile negative, pe ce e greșit, în
defavoarea lucrurilor bune. Poți deveni suspicioasă și
începi să cauți să faci dreptate, considerând că părerea ta
47
este cea mai bună. Îi întrerupi pe ceilalți, considerând că

ideile lor nu sunt corecte. Devii furioasă, într-o situație
pe care o consideri nejustificată. Îi acuzi pe ceilalți că nu
sunt responsabili. Ești profund intrigată de orice ți se
pare a fi nedreptate și poți deveni frustrată și alarmată.
Vrei ca ceilalți să-ți spună că ceea ce faci tu este perfect.

Vrei să ai dreptate, crezând că doar tu ai răspunsul
corect. Îți poate fi greu să accepți păreri diferite și să
accepți nedreptatea.
În schimb, în ceea ce te privește, te subestimezi atunci
când realizezi ceva. Nu vrei să primești nimic din partea
celorlalți, de frica de a nu rămâne datoare. Te critici
sever, crezând că astfel lucrurile se vor ameliora. Te
privezi de plăceri, crezând că nu le meriți. Te forțezi să
zâmbești, să râzi.
Trăiești profund frica că nu ești suficient de corectă,
perfectă pentru a fi iubită, acceptată. Îți este frică să
greșești. Ai nevoie să înveți încrederea de a-ți exprima
sentimentele de frică, atunci când întâmpini lucruri
pe care nu le cunoști. Încrederea că ai tot dreptul să
fii iubită, acceptată, apreciată chiar dacă greșești, chiar
dacă nu este corect, ca la carte, chiar dacă nu se face
așa.
48
Cum pot să fie auzite

părerile tale?
Pășind către recunoașterea calităților, a capacității de a
observa lucruri, de a exprima opinii și judecăți despre
oameni, evenimente, situații, cumulată cu perseverența
care te caracterizează, îți poți direcționa activitatea
în domenii în care aceste calități sunt apreciate și
valorificate. Te poți implica în diverse cauze sociale,
politice și în general, în orice activitate care implică
respectarea unui set de valori și principii în care crezi. În
astfel de medii, te poți bucura de aprecierea persoanei
tale. Ascultă, vorbește, caută oameni cu care poți avea
diverse dezbateri pe teme de interes comun.
Motivația ta constă în posibilitatea de a acționa conform

credințelor, convingerilor tale.
Recunoașterea opiniilor tale, recunoașterea muncii și

contribuției tale sunt motive de împlinire și bucurie.
Plăcerea ta este să ți se ceară părerea. Întrebările: Ce
părere ai despre…? Ce crezi despre…? Ce ai face în locul
meu? sunt începutul celei mai fructuoase discuții.
Atunci când te simți rănită, când cineva nu ți-a

respectat părerea, poate fi pentru tine o oportunitate să
49
conștientizezi că aceasta este nevoia ta specifică tipului

tău de personalitate și că este în regulă ca alții să aibă
păreri diferite. Este în regulă ca alții să considere că
anumite lucruri ar trebui făcute diferit.
Ai puterea de a conștientiza gândurile și nevoile astfel
încât să-ți permiți să faci greșeli, fără să fii furioasă
sau critică. Poți să-ți acorzi dreptul de a-ți arăta
sensibilitatea, chiar de a plânge, fără să simți că pierzi
controlul și fără teama de judecata celorlalți.
Impunerea opiniei, aproape niciodată, nu dă rezultate.

Îmi amintesc cât de multă rezistență opuneam atunci
când socrul meu își impunea părerile despre cum ar
trebui să-mi cresc copiii.
Procesul de a asculta, de a pune întrebări, de a fi curioasă

de părerea celuilalt, chiar dacă simți din start că nu ești
de acord, este anevoios. Dar, doar așa, ascultând, fără
să-i întrerupi pe ceilalți când vorbesc, poți, într-adevăr,
”
să creezi o conexiune, un câmp al înțelegerii și încrederii.
Când vorbești tu, doar repeți ceea ce știi deja.

Dar, dacă asculți, s-ar putea să înveți ceva nou.
DALAI LAMA
50
8.3 TE MOTIVEAZĂ CÂND MUNCA

ÎȚI ESTE APRECIATĂ?
Tipul de personalitate PRAGMATIC
Ca tip de personalitate Pragmatic, percepi lumea prin
prisma gândirii logice. Folosești des expresii de genul:
Eu mă gândesc…, Logic vorbind… Poți spune despre
tine că ești pragmatică, logică, responsabilă, organizată,
perfecționistă.
Casa, locul de muncă, sunt un mediu organizat,

funcțional, contemporan, totul la locul lui. Îți place să-ți
afișezi certificatele și premiile.
Preferi comunicarea bazată pe schimb de informații. Ai

nevoie de informații în comunicarea cu ceilalți. Îți place
să ceri informații suplimentare, pui întrebări, tocmai
pentru a primi cât mai multe informații. Până când
trebuie să fie gata? Cât durează? De ce ai nevoie de 2
exemplare?
Eduard, soțul meu, este Pragmatic, ca tip de personalitate

de bază. Multe dintre întrebările lui mi se păreau atac la
persoană, ca și cum nu ar avea încredere în mine.
Un exemplu banal, dar clasic. Îi cer, odată, să-mi printeze
51
2 stickere. Mă întreabă: Dar de ce ai nevoie de 2 stickere?

În mod normal, m-aș fi supărat și l-aș fi întrebat de
ce îl interesează sau mă gândeam că vrea să-mi ceară
socoteală sau chiar să mă critice. I-am spus că unul e
pentru mine și unul pentru o prietenă. După asta, nimic.
El doar avea nevoie să-și umple golul de informație.
Avea o întrebare, a adresat-o și aștepta un răspuns, cu
o informație exactă, care să răspundă întrebării. Nu era
niciun substrat acolo. Nimic din ce îmi imaginam eu.
Îți place să colectezi informații, să afli, să știi cum se face,

de unde provine. Ai nevoie să înțelegi logic procesul. Ai
o capacitate naturală de organizare și planificare. Cheia
motivației tale este implicarea în atingerea țelurilor.
Folosești logica să-ți structurezi ideile și să le prezinți
într-un format clar celorlalți. Te concentrezi pe găsirea
de soluții. Vii, de multe ori, cu soluții inovatoare și cu
îmbunătățirea unor sisteme.
Timpul și munca sunt foarte importante pentru tine. Te

simți eficientă atunci când îți planifici riguros timpul
și activitățile. Ai nevoie să fii recunoscută, apreciată
pentru ideile, realizările tale, pentru munca ta. Te
încarcă, în mod pozitiv, afirmații precum: Ai făcut o
treabă excelentă! Apreciez că te-ai gândit să…
Orice decizie de-a ta trece printr-un proces laborios, de

analiză, comparație și cercetare. Apreciezi și te bucuri
52
atunci când cineva îți cere să-i detaliezi procesul prin

care ai ajuns la acea concluzie, decizie, soluție, abordare.
Cum ai ajuns la această soluție/concluzie? Aceste forme
de apreciere, susținere sunt surse de energizare și
performanță pentru tine.
Pe de altă parte, nu îți place să fii întrebată: De ce faci,

asta, așa? Pentru că o astfel de întrebare este pentru tine
un atac la nivelul tău de competență. Tu ai capacitatea
intelectuală și abilitățile de organizare să-ți dai seama
când ai îndeplinit bine o sarcină. Presupui că toată lumea
știe că tu cauți cea mai eficientă soluție și că muncești
cu dedicare.
Lipsa recunoașterii și aprecierii te frustrează și te acrește

fără să-ți dai seama. Atunci, din panica de a umple cumva
rezervorul tău interior, te încăpățânezi să fie totul mai
mult ca perfect, detaliezi, nu mai delegi, controlezi
excesiv și ajungi să petreci tot mai mult timp lucrând.
Dacă stresul se accentuează, poți ajunge să ataci verbal
oamenii din jurul tău, să îi supra-controlezi și să discuți
în contradictoriu despre timp, bani, organizare. Cea
mai mică critică la adresa ta te face să te simți umilită și
neînsemnată. Sub stres, ai o tendință de a blama orice.
53
Cum să accepți mai ușor

că nu totul este perfect?
Dorința de a ține lucrurile sub control vine din frica
de a nu pierde, de a nu eșua, din frica de a nu suferi.
Ai putea să te simți tristă, iar asta este inacceptabil
pentru tine. Tristețea o simți atunci când pierzi ceva,
”
când eșuezi, iar tu încerci să fii cât mai perfectă.
Efortul sănătos de a realiza este focalizat pe

sine: cum mă pot îmbunătăți? Perfecționismul
este focalizat asupra celorlalți: ce vor crede ei?
BRENÉ BROWN
În mod conștient, e necesar să realizezi că este în regulă

să nu fii perfectă, este în regulă să eșuezi, este în regulă
să simți durerea pierderii și să te simți tristă. Eșecul nu
te face mai puțin competentă. Conectarea ta cu tine
începe când accepți și îți dai voie să te simți tristă atunci
când un proiect eșuează, când nu-ți atingi un țel, când
pierzi ceva drag, când întârzii și lucrurile nu se întâmplă
întocmai cum au fost planificate.
54
9 CE NE LEAGĂ?
Avem orientări diferite, specifice fiecărui tip de
personalitate, către persoană și emoții, către idei și
principii, către organizare și soluții. De aici vin și nevoile
noastre diferite, nevoia de a ne fi apreciată persoana,
nevoia de a ne fi apreciate opiniile și nevoia de a ne fi
apreciată munca.
Pe de o parte, avem influența celorlalți asupra noastră.

Într-o anumită măsură, ceilalți ne pot influența starea.
Asta se întâmplă atunci când ni se oferă aprecierea
persoanei, aprecierea opiniilor sau a muncii noastre.
Nu suntem complet eliberați de dorința de aprobare a
celor din jurul nostru, pentru că suntem ființe sociale.
Suntem legați de umanitatea din noi, de faptul că, lăsând
totul la o parte, cel mai mult, ne dorim să fim acceptați,
iubiți, apreciați, chiar dacă suntem diferiți. Din acest
loc, în care acceptăm diferențele, vedem resursele
interioare specifice, încercările, nevoile noastre și ale
celorlalți, vedem realitatea și avem posibilitatea de a
crea conexiuni profunde și valoroase.
După ce conștientizăm această realitate a nevoilor

diferite, a așteptărilor și, refuzând să ne lăsăm duși
de valul interpretărilor, de valul nedreptății, de valul
de a lua lucrurile personal, avem posibilitatea să
55
verbalizăm realitatea. Văd că ești nervos că lucrurile

nu s-au întâmplat cum le-ai planificat. Ce te-ar ajuta
să îmbunătățim situația actuală? Asta înseamnă că le
recunoaștem starea de stres și nevoia și ne oferim să
privim către o soluție, nu către acuzare, justificare sau
victimizare. Nu e vina mea că tu nu te-ai trezit mai
repede. Nu am avut timp să aranjez toate lucrurile.
Suntem legați, pentru că, de fapt, toți tânjim să fim într-o

stare de bine și cooperare, dar, de cele mai multe ori, nu
știm cum să abordăm situația, așa că o facem instinctiv,
acuzând, atacând sau lamentându-ne.
Într-adevăr, avem o putere de influență asupra celorlalți,

pentru că suntem conectați, dar, eu personal, o văd
destul de limitată. Instinctiv, stăm după alții pentru
confirmări și apreciere, dar, pe de altă parte, aceasta
este limitată, pentru că, oricât de mult ai vrea să schimbi
sau să transmiți ceva cuiva, nu o poți face mai mult decât
este celălalt deschis să primească.
Poți să-i spui unui Pragmatic: Ai făcut o treabă grozavă
cu organizarea evenimentului, iar aceasta să spună: Nu a
fost mare lucru. Nu a mers bine x și y...
Cel mai dificil este să ajungem să reacționăm din poziția

că atât tu, cât și celălalt sunteți bine intenționați. Când
un Stăruitor începe să-și comunice termenii proprii:
Da, așa se face, așa ar trebui să faci, e complet greșit cum
56
procedezi acum, ideea mea este cea mai bună, poți să-i
răspunzi din poziția corectă astfel: Îți apreciez grija și
contribuția. Este într-adevăr o perspectivă pe care îmi
este destul de dificil să o iau în considerare.
Când lucrurile încep să o ia pe arătură, ceea ce te ajută

să oprești escaladarea conflictului este să comunici
realitatea. Pentru că asta se întâmplă când intrăm în
conflict, omitem realitatea și fiecare se agață de propriile
nevoi neîmplinite.
În diversele conflicte dintre mine și soțul meu, date de
tipul de nevoi diferite, am ajuns la concluzia că realitatea
este că suntem în situația asta amândoi și nu suntem
unul împotriva celuilalt și nu dorim să ne rănim, chiar
dacă o facem. Realitatea este că ne dorim o relație
stabilă și armonioasă și conflictul prezent este modul
nostru în care căutăm o soluție să ne fie bine împreună,
nu separat. Ne certăm în speranța că nevoile noastre vor
fi mai bine înțelese, dar pe care nu știm să le comunicăm,
așa că reproșăm ce ne doare, ce nu ne convine.
Din acest motiv, cea mai adevărată și mai mare putere

de influență o avem asupra noastră însene. Într-adevăr,
aici intervine o muncă de conectare cu sinele nostru
adevărat, avem o muncă de autodefinire de sine, de
aprofundare de sine, de acceptare de sine și prețuire
de sine. Acestă definire, aceste limite, această claritate
despre sine doar tu poți să ți le oferi. Numai că ne este
57
mai greu să ne asumăm responsabilitatea – Dar tot eu

trebuie să mai fac ceva?! – decât să îi cerem celuilalt să
se schimbe. Dar raportul în care vei putea primi iubire,
afecțiune, apreciere, validare este exact proporțional cu
măsura în care ți le oferi ție însăți, în primul rând.
Procesul de influență asupra ta începe cu o decizie sau

măcar cu dorința de a vrea să decizi. Să decizi să-ți
umpli, într-o mare măsură, singură, rezervorul de bine
interior. Forța, energia de care are nevoie totuși această
decizie de transformare se adună, gând cu gând, acțiune
cu acțiune, oricât ar fi ea de mică.
Decizia de a păși cât mai mult în afara influenței celorlalți

și a umple rezervorul tău interior de bine din resursele
tale interioare inepuizabile este cel mai prețios dar pe
care ți-l poți face ție și celorlalți. Decizia de a face un
mic pas către bucuria din tine.
58
10 GÂNDURI DE ÎNCHEIERE
Tu ai puterea, forța în tine, să fii adevărată. Și nu
este un gest egoist, pentru că noi toți avem nevoie să
vedem adevărul, să trăim autentic, conectați cu sufletul
nostru, cu bucuria noastră interioară. Egoist este să ne
prefacem că suntem bine când, de fapt, nu suntem.
Nu-i vom putea ajuta niciodată pe ceilalți dacă noi însene

nu pornim pe drumul visurilor noastre, pe drumul celei
mai bune variante a noastre. Dacă ieși pe stradă și le spui
oamenilor că vrei să devii cea mai bună variantă a ta și le
mai și împărtășești visul tău, cel mai probabil este că te
vor privi dubios și îndoielnic. Dar acest lucru ar trebui să
fie normalitatea fiecăruia dintre noi.
Să devii cea mai bună variantă a ta, să iei atitudine pentru

tine însăți, să nu mai renunți la tine, să-ți urmezi visurile
îți creează abilitatea de a-i ajuta cu adevărat pe semenii
tăi. Toți cei care îți spun că nu poți sări mai departe de
trunchi, că e suficient atât, de fapt ei înșiși nu au sărit
mai departe de trunchi.
Caută exemple de oameni care au sărit mai departe
de trunchi, caută exemple de oameni care au o viață
armonioasă, oameni de la care ai de învățat, oameni cu
care să crești împreună.
59
Ce pui în calea ta? Ce gânduri? Ce oameni? Din ce te inspiri?
Cel mai mare cadou pe care poți să-l oferi cuiva este propria
”
bucurie.
Ceea ce știu cu siguranță este că simți adevărata

bucurie direct proporțional cu cât de mult ești
conectată cu trăirea adevărului tău.
OPRAH WINFREY
Transformarea începe cu o decizie, după care este un proces

cu urcușuri și coborâșuri, de ocoluri și întârzieri, de pași
înainte și stat pe loc, dar, odată ce îți dai seama câtă putere
ai, de fapt, câtă capacitate de creație, de bucurie, de dăruire,
nu vei mai renunța la tine, indiferent de vreme.
Într-adevăr, după ce 30 sau 40 de ani ai gândit și ai făcut

lucrurile într-un anumit fel, nu este ușor să le schimbi. Ai
nevoie de multă răbdare, pe care te îndemn să o condimentezi
cu dragoste și empatie.
Ceea ce poți să faci cu și din viața ta este mai ușor decât

crezi, este și mai greu decât crezi, însă vei ajunge mult mai
departe decât ai crezut vreodată că este posibil.
Această cărticică o poți lua cu tine oriunde, să-ți

reamintească să te întrebi mereu:
60
Ce mă bucură cu adevărat pe mine?
Dacă vrei să vezi ce răspund alte femei și mămici la cel

mai des adresate întrebări: Ce te bucură cu adevărat pe
tine?, Pentru ce ești recunoscătoare azi?, te aștept și pe
tine în cadrul comunității on-line Bucuria Zilei!
www.bucuriazilei.ro/comunitate
Dacă vrei să-ți scrii de mână lucrurile pentru care

te simți recunoscătoare, ce te-a bucurat, visurile și
obiectivele tale, atunci Jurnalul Bucuria Zilei este o
alegere excelentă. Acesta este un instrument care te
sprijină în procesul de transformare a gândurilor. Prin
gândurile noastre, credințele noastre și acțiunile care
rezultă din ele ne transformăm, cu adevărat, viața.
Aștept cu mare drag părerile și întrebările tale referitoare

la orice idee din această cărticică la feli@bucuriazilei.ro
De asemenea, viziteaza https://bucuriazilei.ro
61
Bibliografie | Cărți recomandate
Femei care aleargă cu lupii - CLARISSA PINKOLA ESTÉS
Poți să-ți vindeci viața - LOUISE HAY
Cele 5 limbaje ale iubirii - GARY CHAPMAN
The Four Tendencies - GRETCHEN RUBIN
Cele 5 răni care ne împiedică să fim noi înșine - LISE BORBEAU
Cum să le spun …. Process Communication - GÉRARD COLLIGNON
Proiectul fericirii - GRETCHEN RUBIN
Designing Your Life - BILL BURNETT, DAVE EVANS
Puterea prezentului - ECKHART TOLLE
Coaching pentru performanță – JOHN WHITMORE
Orbi - PETRONELA ROTAR
62
MULȚUMIRI
Mulți sunt cei care au contribuit în drumul călătoriei
mele: soțul meu Edi, copiii mei Richard și Melinda,
mama mea, tușa Mina, unchiu’ Costică, Mirela,
Claudia Mihoc, Alina Pall, Aurelia Nistor,
Laura Tion, Manuela Murariu, Avram Valentina.
Cu profundă recunoștință, le mulțumesc tuturor.
63
CUPRINS
Introducere.......................................................................................7
1. Cine, ce, cum, de ce bucuria zilei?......................................9
2. Cea mai bună variantă a ta este un clișeu?.................. 13
3. Creionează cea mai bună variantă a ta.
Creionează visul tău................................................................ 16
4. Fii atentă la gândurile tale................................................... 24
5 Sădește gânduri pozitive...................................................... 27
6. Gânduri pozitive de recunoștință.................................... 30
7. Recapătă încrederea în sine................................................ 35
8. Definește cum ești................................................................... 37
8.1 Tip de personalitate EMOTIV........................................... 41
8.2 Tip de personalitate STĂRUITOR.................................. 50
8.3 Tip de personalitate PRAGMATIC................................... 55
9 Ce ne leagă?................................................................................. 59
10 Gânduri de încheiere.............................................................. 63
Bibliografie | cărți recomandate................................................ 66

Mulțumiri............................................................................................. 67
64

Carticica Redescopera Increderea PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Carticica Redescopera Increderea PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Felicia Boka

Iartă-mă, în avans, pentru simplitatea acestei cărțulii.

Îmi doresc să te ajut să atingi acea stare de încredere,

1 CINE, CE, CUM, DE CE

În caz că nu știi povestea mea, îți spun, în linii mari, că

Îmi amintesc și acum cum priveam în jur și vedeam

Acum, adult și mamă, la rândul meu, am găsit niște

După mult prea mulți ani în care am trăit profund, zi de

sufragerie. Privind așa, tavanul alb, am început să mă

Atunci știam doar că trebuie să fac tot posibilul ca să-

Ceea ce îți voi povesti în aceste rânduri sunt

moment al vieții ei, în care ar avea nevoie de ele și nu

Mai vreau să-ți spun, încă de la început, că poate îți

Îți voi povesti de acea bucuria zilei în care îți privești

2 CEA MAI BUNĂ VARIANTĂ

Cum să devii cea mai bună variantă a ta nu te-a învățat

Poate se presupune că așa-zișii 7 ani de acasă sunt tot

Experiențele ce le-ai trăit în copilărie, modelele ce

Noi nu căutăm fericirea, ci familiaritatea. Ceea

Motivul pentru care femeile nu-și urmează visurile, nu

visul tău, care așteaptă să-l recunoști, așteaptă să

Am văzut mult prea multe vise îngropate, ținute ascunse,

Am auzit toate scuzele pe care le-ar putea

Toate aceste afirmații, toate aceste gânduri sunt

de deznădejde, nu? A înghite și a accepta mai departe

Așa că hai să spargem acest tipar al femeii care nu ia

3 CREIONEAZĂ CEA MAI BUNĂ

Pune pe hârtie tot, tot ce îți vine, tot ce te-a atins în

Așa a arătat prima mea hartă:

Caută oameni care fac deja ceea ce ai vrea și tu să faci

le place să fie întrebați despre persoana lor, despre

Am trasat o astfel de hartă a posibilităților cu o prietenă,

Am știut de la început că problema nu era cu soțul ei.

visul ei. De fapt ea nu l-a recunoscut niciodată așa clar.

De multe ori, așteptăm ca ceilalți să ne spună la ce

Pentru mai multă claritate, întreabă-te dacă admiri pe

Indiferent că admiri sau îți este ciudă, acestea sunt

ce tu nu poți să faci acele lucruri și de ce ea sau el poate

Una dintre poveștile pe care le tot repetam era că nu

Până acum, la cei 30 și un pic de ani, am crescut de la

sine, de la copil am ajuns adult, de la facultate la primul

simțit de multe ori o frunză în vânt, purtată de ici, colo.

Momentul schimbării vine prin faptul că tu alegi ce

Dacă și situația ta este cât de cât apropiată cu a mea,

trăiești în acord cu tine însăți, cu potențialul tău, este

Să definești ceea ce ești, în termenii tăi proprii, îți creează

Treaba noastră nu este să reparăm întreaga

S-ar putea ca visul tău să fie foarte bine acoperit, ascuns

Bucuria adevărată caută întotdeauna să răzbată toate

Imaginează-ți că în drum spre oriunde te duci tu azi

Dacă am pune un microfon în capul tău

Cea mai mare realizare a mea a fost să-mi dau seama

armonioase și pline de iubire. Cât de ironic, nu? Puneam

Purtam întregi conversații de revoltă în capul meu. Ce

Procesul de conștientizare a gândurilor care ne roiesc

Atunci când lucrurile încep să deraieze și gândurile tale

cred despre mine?

Cea mai grea dintre lecții este că atât de mult cât ne

Când mi-am dat seama că nu mă iubesc suficient, oricât

gânduri pe care le-ai repetat. Emoțiile sunt gânduri în

5 SĂDEȘTE GÂNDURI POZITIVE

Ignorăm obligația ce ne revine, de a ne dezvolta

dezvolți, să folosești puterea pe care o deții de a-ți