Cuprins

1. Generalități
2. Embriologie
3. Anatomia globului ocular
I. Tunica fibroasă
I.1. Cornee
I.2. Scleră
II. Tunica vasculară
II.1. Iris
II.2. Corp ciliar
II.3. Coroidă
III. Tunica nervoasă
III.1. Retina
IV. Mediile oculare
IV.1. Corneea
IV.2. Umoarea apoasă
IV.3. Cristalinul
IV.4. Vitrosul
4. Vicii de refracție
I. Generalități II. Miopia
III. Hipermetropia
IV. Astigmatismul
V. Tulburări de acomodație
VI. Tulburări asociate refracției
5. Bibliografie

1
1. Generalități
 Globul ocular reprezintă componenta aparatului vizual periferic care prin
intermediul celulelor fotoreceptoare transformă lumina din spectrul vizibil în impulsuri
nervoase care vor fi transmise spre cortex.
 Globul ocular se află situat în interiorul orbitei, fiind înconjurat de capsula lui
Tenon ce îl separă de grăsimea orbitară.
 Ochiul are formă sferică, ușor aplatizat supero-inferior, cu diametru de aproximativ
24 mm și o masă de 7,5 g.
 Asimetria globului ocular permite identificarea unui pol anterior (suprafața
exterioară a corneei), un pol posterior (centrul curburii sclerale), axul geometric (linia ce
unește acești poli), axul optic (unește polul anterior cu centrul cristalinului), axul vizual
(unește punctul de fixație cu foveea), ecuatorul geometric (cerc la jumatatea distanței
dintre poli), ecuatorul anatomic (intersectează jumătatea meridianelor-13,5 mm
posterior de limbul sclero-cornean) și meridianele ce reprezintă arcuri de cerc ce unesc
cei doi poli.

2.Embriologie
• Dezvoltarea globului ocular începe în a doua săptămână de sarcină. În fază incipientă
ochiul se prezintă ca o zonă îngroșată numită “optic primordium” ce se transformă în
șanțul optic, se adâncește formând vezicula optică iar aceasta se invaginează rezultând o
structură numită cupa optică din care vor lua naștere structurile individualizate ale
ochiului.

Țesut embrionar Structuri oculare

• Ectoderm neural
• Ectoderm superficial
• Creasta neurală
• Mezoderm
• Epiteliul pigmentar retinian, retina, musculatura iriană, fibrele nervului optic
• Cristalinul, epiteliul cornean, glanda lacrimală, epiteliul conjunctival
• Vitros, țesut conjunctiv intraocular, țesut orbital, mușchi ciliari
• Mușchi extraoculari, endoteliul vaselor de sânge
2
3. Anatomia globului ocular
• Ochiul posedă trei tunici dispuse concentric dinspre exterior spre interior:
 tunica externă, fibroasă (formată din cornee şi scleră),
 o tunica mijlocie, uveală (uveea)
 o tunica internă, nervoasă (retina)
• Aceste structuri învelesc conţinutul globului ocular reprezentat de mediile
transparente:
o umoarea apoasă
o cristalinul o corpul vitros

Tunica fibroasa
Structura histologică a corneei
Ţesutul cornean prezintă dinspre suprafaţă spre profunzime următoarele straturi:
1) epiteliul cornean
2) membrana Bowman
3) stroma corneană
4) membrana Descemet
5) endoteliul cornean
Vascularizația corneei
Corneea nu prezintă vase sanguine și limfatice, nutriția acesteia realizându-se prin
difuziune atât din umoarea apoasă cât și prin interfața film lacrimal-epiteliul cornean.
Inervația corneei
Fibrele nervoase corneene sunt prelungirile periferice ale neuronilor
pseudounipolari din ganglionul trigeminal Gasser. Aceștia sunt protoneuronii
căii sensibilității tactile, termice și dureroase corneene.
3.I.2. Sclera
• Sclera are rolul de a proteja conținutul ocular și de a menține forma ochiului,
reprezentând 5/6 posterioare ale tuncii fibroase.
• Are un aspect alb opac, fiind o structură rezistentă cu o grosime între 300 și 1000
micrometri.
Structura histologică a sclerei

3
Sclera este formată dinspre exterior spre interior din :
1) Stratul episcleral
2) Stroma sclerală
3) Lamina fusca
Vascularizația sclerei
Zona episclerală este vascularizată de arterele ciliare anterioare și posterioare iar stroma
este relativ avasculară.
Drenajul venos de realizează prin venele colectoare episclerale în venele ciliare anterioare
și în venele vorticoase.
Inervația sclerei
Partea preecuatorială este inervată de nervii ciliari lungi și partera retroecuatorială de
nervii ciliari scurți.
3.II. Tunica vasculară
• Tunica mijlocie a globului ocular cuprinde irisul, corpul ciliar şi coroida,
structuri care se află localizate între tunica fibroasă şi cea nervoasă. Este o membrană
intens vascularizată cu rol esențial în nutriția ochiului.
• Coroida tapetează suprafaţa internă a sclerei între discul optic şi ora serrata.
• Corpul ciliar se întinde între ora serrata şi circumferinţa irisului.
• Irisul este partea anterioară a uveei fiind extensia anterioară a corpului ciliar.
3.II.1. Irisul
• Irisul are aspectul unei diafragme care separă camera anterioară de camera posterioară a
ochiului. În centru prezintă un orificiu, pupila, cu diametru de 3-5 mm care are rolul de a
regla lumina incidentă. Irisul are un diametru de 12 mm şi o grosime de 300 µm.
 Suprafața anterioară a irisului este împărţită de colareta iriană în două zone:
zona pupilară (centrală) şi zona ciliară (periferică). Pe suprafaţa zonei pupilare se observă
criptele Fuchs(defecte ale straturilor anterioare ale stromei). Zona ciliară poate fi
subîmpărţită în trei zone concentrice: o arie internă (netedă), o arie intermediară (brăzdată
de şanţuri) şi o arie externă (vizibilă doar gonioscopic).
 Suprafaţa posterioară este netedă şi străbătută de plici radiare:plici structurale
(care se întind din apropierea marginii pupilare spre procesele ciliare) şi plici de contracție
(separă şanţurile corespunzătoare crestelor radiare ale suprafeţei anterioare).

4
Structura histologică a irisului
Dinspre anterior spre posterior irisul prezintă:
1. stratul anterior marginal
2. stroma iriană (în vecinătatea marginii pupilare-muşchiul sfincter al pupilei)
3. stratul muşchiului dilatator al pupilei
4. stratul epitelial pigmentar anterior
5. stratul epitelial pigmentar posterior
Vascularizația irisului
Arterele provin din marele cerc arterial al irisului situat în stroma corpului ciliar și
formează micul inel arterial al irisului.
Inervația irisului
Este asigurată de nervii ciliari scurţi proveniți din ganglionul ciliar. Sfincterul pupilar este
inervat de nervul III, parasimpatic. Dilatatorul pupilei este inervat de ramuri din simpatic.
3.II.2. Corpul ciliar
• Reprezintă partea mijlocie a tractului uveal.
• În secțiune sagitală are formă triunghiulară cu o față iriană,una sclerală și una
posterioară(în raport cu vitrosul).
• Are roluri multiple: secreţia umorii apoase, acomodaţie, sinteza fibrelor zonulare
şi a bazei vitrosului.
• Se întinde între ora serrata şi rădăcina irisului.
• Corpul ciliar este împărțit în două zone:
1. Corpul ciliar anterior (1/3 anterioară)
-alcătuit din muschiul ciliar Brucke(sitaut anterior) și procesele ciliare(situate posterior)
-mușchiul ciliar are o structură tridimensională dispusă astfel:partea longitudinală
(alcătuită din fibre cu dispoziţie meridională situate superficial), partea radială (mijlocie)
şi partea circulară (situată profund).
-procesele ciliare sunt costituite din 70-80 de creste ale căror rol este de a secreta umoarea
apoasă

5
-procesele ciliare sunt împărțite în două porţiuni: partea superioară, în vecinătatea orei
serrata (care formează orbiculum ciliaris) şi porţiunea inferioară(care formează corona
ciliaris).
2. Corpul ciliar posterior (pars plana)
-este limit posterior de ora serrata
-fiecare proces ciliar este mărginit lateral de striile ciliare ce se prelungesc spre ora serrata
unde delimitează golfuri ciliare
Structura histologică a corpului ciliar Corpul ciliar prezintă :
1. epiteliul ciliar nepigmentat
2. epiteliul ciliar pigmentat si ………………stroma ciliara????
Vascularizația corpului ciliar
Ram din artera anastomozează cu intramuscular.
3.II.3. Coroida
• Coroida reprezintă segmentul posterior al tractului uveal şi este formată în
principal din vase şi ţesut conjunctiv bogat în melanocite şi fibre nervoase.
• Prezintă două fețe(externă și internă) și două deschideri (anterioară și posterioară).
o Fața externă este în contact cu sclera pe toată întinderea și se unește cu aceasta
prin lamina fusca(țesut conjunctiv lax) împreună cu nervi si vase ciliare
o Fața internă este în contact cu retina dar nu aderă de aceasta.
o Orificiul posterior urmează orificiul posterior al sclerei prin care trece nervul
optic. Coroida este perforată la acest nivel și formează planul anterior al laminei cribrosa.
o Orificiul anterior este situat anterior de ecuator și este marcat de o linie
circulară,festonată,ora serrata.
Structura histologică a coroidei: 4 straturi
1. Stratul pigmentar extern (lamina fusca)
2. Stratul vaselor mari (lamina vasculosa) ce are două planuri: unul profund,
arterial și unul superficial, venos
3. Stratul corio-capilar
4. Membrana bazală (membrana Bruch) Vascularizația coroidei
.

6
III.3. Tunica nervoasă
• Retina tapetează suprafața internă a globului ocular.
• Retina se extinde anterior până la ora serrata (o structură cu aspect dințat situată la 5
mm anterior de ecuatorul anatomic şi la 4.5 mm posterior de limbul sclerocornean) şi are
o grosime de cca 0.10-0.17 mm fiind mai subţire la nivelul foveolei.
Retina poate fi împărţită în 3 zone:
• regiunea maculară (cuprinde regiunile foveală, parafoveală şi perifoveală)
• retina periferică
• ora serrata

• Retina conține aproximativ 120 de milioane de celule cu bastonașe și 6,5

milioane celule cu conuri,cu o distribuție inegală. În aria foveală se găsesc exclusiv conuri
iar spre periferia retinei crește densitatea celulelor cu bastonașe.
• Fotoreceptorii cu conuri sunt responsabili pentru simțul fotopic și cel
cromatic iar cei cu bastonașe sunt responsabili de simțul scotopic.
• Stimulul luminos generează o reacție chimică la nivelul pigmentului
specific(celule cu conuri-iodopsina; celulele cu bastonașe-rodopsina) ce determină apariția
impulsului electric ce se transmite de celulele ganglionare spre cortexul vizual.
Structura histologică a retinei
Retina este formată din 10 straturi dispuse dinspre exterior spre interior:
1. epiteliul pigmentar retinian
2. stratul celulelor fotoreceptoare
3. membrana limitantă externă
4. stratul nuclear extern
5. stratul plexiform extern
6. stratul nuclear intern
7. stratul plexiform intern
8. stratul celulelor ganglionare
9. stratul fibrelor nervoase
7
10. membrana limitantă internă.

Vascularizația retiniană
• Este asigurată de ramurile artereicentrale a retineiși de
coriocapilare.
• Artera centrală a retinei are originea în artera oftalmică la 1 cm posterior de lamina
cribrosa și după ce depășește lamina se divide în două ramuri temporale și două nazale.
Acestea se divid și formează o rețea ce irigă straturile interne ale retinei.
• Zona foveală este lipsită de vase, fiind hranită prin circulația coriocapilară. Mai
există 2 zone avasculare: retina situată posterior de ora serrata pe o bandă de 1,5mm și
retina din vecinătatea vaselor retiniene mari.
• Vascularizația coriocapilară se ocupă de nutriția epiteliului pigmentar retinian și a
retinei senzoriale externe.
• Venele retiniene au traiect invers arterelor, calibrul acestora respectând raportul
artera/venă de 2/3. Vena centrală a retinei drenează în vena oftalmică.
• Circulația arterială retiniană are caracter terminal. Singurele anastomoze potențiale
sunt la nivelul nervului optic între circulația coroidiană și cea retiniană(șunturi optico-
ciliare).

IV. Mediile oculare

• Structurile anatomice transparente prin care lumina incidentă este refractată și transmisă,
sunt:
1. Corneea
2. Umoarea apoasă
3. Cristalinul
4. Corpul vitros
IV.2. Umoarea apoasă
• Umoarea apoasă este un lichid transparent care umple camerele anterioară şi
posterioară ale ochiului.

8
• Ea este produsă de procesele ciliare şi evacuată din camera anterioară prin unghiul
irido-cornean în canalul lui Schlemm.
• Umoarea apoasă transportă glucoză, aminoacizi şi oxigenul necesar cristalinului şi
corneei.
• De asemenea umoarea apoasă contribuie la menţinerea presiunii oculare.

*Unghiul irido-cornean şi reţeaua trabeculară

• Unghiul irido-cornean este ocupat de o structură conjunctivă - reţeaua trabeculară -
situată între rădăcina irisului şi linia Schwalbe. Această structură are rol în evacuarea
umorii apoase din camera anterioară. Reţeaua trabeculară este formată din lamele
trabeculare separate de spaţii intertrabeculare şi prezintă două porţiuni: partea corneo-
sclerală (care poate fi împărţită într-o parte iriană şi una uveală) şi partea
juxtacanaliculară(ce formează peretele intern al canalului Schlemm).
• Canalul Schlemm este un vas neregulat, dispus circumferențial în exteriorul reţelei
trabeculare a unghiului sclero-conean. Canalul conține numeroase orificii de deschidere
ale canalelor colectoare ce drenează umoarea apoasă în plexurile venoase
intrasclerale,plexurile profunde sclerale și apoi în venele apoase episclerale .
IV.3. Cristalinul
• Cristalinul uman are forma unei lentile biconvexe cu diametrul anteroposterior de 5
mm si ecuatorial de 10 mm și o greutate de 65 mg la naștere ca mai apoi să atingă 220 mg
la 60 de ani. Este o structură transparentă, asimetrică, care nu posedă vascularizație,
inervație și tesut conjunctiv propriu. Din punct de vedere anatomic se descriu :
• Capsula anterioară sub care se găsește epiteliul anterior (în zona ecuatorială,
celulele prezintă activitate mitotică, iar pe măsură ce se formează, se alungesc către
interior, ȋși pierd organitele celulare și se transformă ȋn fibre cristaliniene).
• Nucleul dur, central, bine individualizat, înconjurat de cortex(nu sunt diferențe
morfologice între acestea) o Capsula posterioară (lipsită de epiteliu)
• Cristalinul are contact anterior cu irisul și posterior cu vitrosul.Acesta reprezintă
limita între segmentul anterior și segmentul posterior.
• Este ținut în poziție de fibrele zonulare (zonula Zinn) ce formează ligamentul
suspensor cristalinian. Aceste fibre au originea la nivelul pars plana (0,5-1mm anterior de
ora serrata) și se inseră pe capsula cristalinului, anterior de ecuator cu 1,5 mm și posterior
de acesta cu 1,25 mm.

9
IV.4. Corpul vitros
• Corpul vitros reprezintă o matrice conjunctivă formată din 99% apă și puține
glicoproteine și hialuronat de sodiu.
• Reprezintă aproximativ 80% din totalul globului ocular și separă spațiul dintre
cristalin și retină, fiind cu un rol important în refracție si susținere.
• Gelul vitrean vine în contact cu suprafața internă a retinei prin hialoidă(foiță extrem
de aderentă la nivelul N.O., maculă și vase retiniene) și anterior cu fața posterioară a
cristalinului prin fosa patelară.
• La nivelul retinei periferice și orei serrata există o zona de vitros foarte aderentă de
retină numită baza vitrosului.
• Canalul Cloquet este între discul optic şi capsula posterioară cristaliniană, fiind o
structură provenită din degenerarea postnatală a arterei hialoidiene.
• Nutriția vitrosului se realizează prin difuziune de la nivelul vaselor ciliare și
retiniene, nefiind o structură penetrată de vase de sânge.

10