PATOLOGIA UVEEI

Tractul uveal reprezinta un strat vascular pigmentat, situat intre retina si sclera, fiind format din
iris, corp ciliar si coroida.
Irisul formeaza partea anterioara a uveei, fiind situat in spatele corneei si inaintea
cristalinului, delimitand astfel camera anterioara, respectiv camera posterioara. Are forma unui
diafragm, fiind prevazut in centru cu un orificiu numit pupila.
Corpul ciliar reprezinta partea intermediara a tractului uveal.Treimea anterioara contine
muschiul ciliar cu rol in procesul de acomodatie al cristalinului si procesele ciliare cu rol in secretia
de umoare apoasa.
Coroida , partea posterioara a tractului uveal, prezinta 2 fete(interna si externa) si 2 orificii
(anterior si posterior), fiind formata din 4 straturi: stratul pigmentar extern (lamina fusca), stratul
vaselor mari (lamina vasculosa), stratul corio-capilar si membrana bazala (membrana Bruch).
Vascularizatia uveei este reprezentata arterele ciliare anterioare, arterele ciliare scurte si
lungi posterioare si de arterele ciliare anterioare recurente. Circulatia venoasa este asigurata de
venele vorticoase , venele iriene si venele muschiului ciliar. Nervii tractului uveal provin din nervii
ciliari si formeaza plexurile coroidian, ciliar si irian.

Uveitele
Uveitele reprezinta un grup de afectiuni intraoculare, in care procesul inflamator include tractul
uveal, dar si structurile adiacente.
1. Clasificarea anatomica:
 Uveita anterioara, care poate fi impartita in:
o irita-inflamatia primara implica irisul;
o iridociclita- inflamatia implica irisul si corpul ciliar.
 Uveita intermediara- pars planita, ciclita cronica;
 Uveita posterioara;
 Panuveita- inflamatia intregului tract uveal;
 Endoftalmita- reprezinta inflamatia tuturor tesuturilor intraoculare, cu exceptia
sclerei;
 Panoftalmita- inflamatia intregului glob ocular.
2. Clinic:
a) In functie de evolutie:
o acute- evolutie de pana la 6 saptamani;
o subacute;
o cronice- evolutia bolii depaseste 3 luni.

1
 b) In functie de severitate:
o uveite usoare- scaderea AV este sub 50%, simptomele clinice sunt estompate;
o uveite severe- scaderea AV este peste 50%, simptome clinice importante.
3. Etiologie:
o Uveite endogene- prin diseminare hematogena;
o Uveite exogene- dupa keratite, sclerite, plagi penetrante.
Anatomo-patologic:
o uveite granulomatoase si
o uveite nongranulomatoase;
Terapeutic:
o uveite corticosensibile,
o corticodependente si
o corticorezistente.
Epidemiologie - Uveitele afecteaza aproximativ 1 din 500 de pacienti si se intalneste cel mai
frecvent intre 20 si 60 de ani, cele doua sexe fiind afectate in mod egal.
In tarile vestice, uveita anterioara acuta este responasabila de 65-85% din totalul cazurilor de
uveita. In tarile asiatice proportia este cuprinsa intre 25-50%. Se estimeaza ca uveita este
responsabila de aproximativ 15% din cazurile de orbire in Statele Unite.
I. Uveitele anterioare

1. Uveita anterioara acuta (UAA)

Reprezinta inflamatia uveei anterioare si este cea mai intalnita forma de uveita anterioara,
acoperind 75% din cazuri. Este caracterizata prin debut brusc al simptomelor si evolutie de 3 luni
sau mai putin.
Simptome:
 afectarea este de obicei unilaterala, insotita de
 fotofobie,
 durere,
 ochi rosu,
 hiperlacrimare,
 blefarospasm.  
Semne clinice:
 Congestie intensa perikeratica;

2
  Sindrom exudativ al camerei anterioare(CA) cu numeroase precipitate keratice pe endoteliul
cornean, predominant in partea inferioara;
 Umoarea apoasa (UA) isi pierde claritatea din cauza prezentei celulelor inflamatorii, iar
numarul acestora indica severitatea afectiunii (semnul Tyndall);
 Hipopionul poate aparea in cazurile severe, celulele inflamatorii grupandu-se in partea
inferioara a CA, unde formeaza un nivel orizontal;
 Sinechiile posterioare sunt aderente intre cristaloida anterioara si iris; pot aparea devreme si
trebuie rupte prin tratament inainte de a deveni permanente;
 Presiunea intraoculara ( Pio) in majoritatea cazurilor este scazuta, fiind consecinta scaderii
secretie de UA de catre epiteliul ciliar; ocazional, Pio poate fi crescuta: uveita hipertensiva,
uveita herpetica.

2. Uveita anterioara cronica (UAC)

Este mult mai putin comuna decat forma acuta, fiind caracterizata prin persistenta
inflamatiei si reacutizarea afectiunii, in mai putin de 3 luni dupa intreruperea tratamentului.
Afectarea bilaterala este mult mai frecventa decat in UAA iar debutul simptomelor este insidios,
multi pacienti fiind asimptomatici pana la aparitia complicatiilor.
Semne clinice:
 Ochiul este de obicei linistit, dar poate aparea congestie perikeratica in timpul perioadelor de
exacerbare;
 Celularitatea UA este in acord cu activitatea bolii, dar si in cazul unui numar mare de celule
in CA pacientii pot fi asimptomatici;
 Precipitatele keratice-depozite celulare pe endoteliul cornean;
 Nodulii irieni.

Uveitele intermediare
Reprezinta un grup de afectiuni cronice, cu debut insidios, care afecteaza in principal
vitrosul, dar si tesuturile adiacente (pars plana). Pot fi
 idiopatice sau
 insotesc alte afectiuni sistemice, reprezentand aproximativ 15% din totalul uveitelor.
Pars planita (o boala ocular in care str mijlociu al ochiului este inflamat)se caracterizeaza prin
prezenta de:
 -miodezopsii in campul vizual;
 -vitros opacifiat in diferite grade;
 -opacitati punctiforme de culoare alba care reprezinta exudate si au aspect de „fulgi de
zapada”
3
  -daca exudatele acopera toata suprafata pars planei, se observa o condensare alb-cenusie
fibrovasculara cu aspect de „bancuri de gheata”.

Unii pacienti pot avea o evolutie benigna a bolii, fara a necesita un tratament specific, cu rezolutia
simptomelor in intervale cuprinse intre cateva luni si cativa ani. La alti pacienti, evolutia este
severa, cu episoade de exacerbare a bolii, fiecare episod fiind mai agresiv decat precedentul.

Uveitele posterioare
Sunt reprezentate de coroidita, retinita si vasculita retiniana. Unele dintre leziuni pot avea ca
focar primar coroida sau retina, dar de cele mai multe ori sunt implicate ambele (corioretinita,
retinocoroidita).
Evolutia se face de obicei spre resorbtie, cu pretul aparitiei unei plaje de atrofie coroidiana,
marginita sau nu de pigment, sau catre multiplicare si confluare a zonelor de atrofie. La nivelul
coroidei apar opacitati punctiforme alb-galbui, imprecis delimitate, numite tuberozitati miliare.
Tratamentul uveitelor
 Midriatice: tropicamida, cyclopentolate, fenilefrin, atropina; au rolul de a combate spasmul
irian, de rupere a sinechiilor formate recent si de a preveni aparitia altor sinechii posterioare;
 Corticosteroizi: dexametazona, betametazona; se pot administra sistemic, subconjunctival,
latero-bulbar sau topic prin instilatii oculare de 4-6 ori/zi;
 Antiinflamatoare nesteroidiene: indometacin, diclofenac, pranoprofen, etc;
 Antimetaboliti: azatioprina, metotrexat; se folosesc in uveitele corticorezistente si la
pacientii cu alte patologii asociate
 Imunomodulatoare: ciclosporina A; de electie in sindromul Behcet;
 Vitrectomie, crioterapie, fotocoagulare laser in cazul uveitelor intermediare.
Tratament simptomatic:
 -calmarea durerii prin caldura locala si administrare de cicloplegice → combat spasmul
irian → rup si previn formarea sinechiilor posterioare;
 -daca pupila nu se dilata, se recurge la injectii subconjunctivale cu cocktail midriatic;
 -administrare topica de corticosteroizi prin instilatii oculare;
 -pansament ocular.
Conduita medicului de medicina generala!!!
Ce trebuie facut:
-in uveitele anterioare acute si subacute se face diagnosticul diferential cu atacul acut de
glaucom. In caz de eliminare certa a acestei posibilitati→instilatii cu atropina si hidrocortizon,
pansament ocular, trimitere de urgenta la specialist.
4
 Ce nu trebuie facut:
-instilatii cu atropina daca diagnosticul de atac acut de glaucom este incert;
- administrare de antibiotice daca etiologia este neprecizata.
Prognostic
-este in general foarte bun pentru cei care primesc tratament corect si la timp;
-depinde de tipul de uveita, severitate, durata si de raspunsul la tratament;
-complicatii precum cataracta, glaucom, edem macular sau pierderea permanenta a vederii
pot aparea daca uveita nu este tratata corespunzator