Injecţii

1.Definiţie, scop, principii

2.Indicaţii
3.Contraindicaţii
4.Materiale necesare
5.Tehnică
6.Incidente, accidente,
complicaţii
1. Definiţie, scop, principii
Injecţia presupune introducerea în diferite ţesuturi a unor principii
medicamentoase ,transcutanat, cu ajutorul unei seringi.
În funcţie de gradul de vascularizare al regiunii , viteza de absorbţie a substanţei
introduse poate varia:
Intravenos-acţiune rapidă
Intraarterial-acţiune ţintită şi rapidă
Intramuscular-acţiune de durată medie şi absorbţie relativ bună
Injecţia în ţesut hipodermic-absorbţie lentă şi constantă cu debit destul de scăzut
2.Indicaţii
• Bolnavi inconstienţi
• Bolnavi cu intoleranţă digestivă
• Bolnavi în stare gravă- doză mare şi bine determinată de medicamente
• Bolnavi la care este necesar un diagnostic, la care se administrează o
substanţă test
4. Contraindicaţii
• Bolnavi hemofilici
• Bolnavi care iau terapie anticoagulantă
• Afecţiuni neurologice-tetanosul
5.Materiale necesare:
• Substanţa de administrat
 Materialul necesar pentru administrarea substanţei
 Seringă
 Ac
 Tampoane cu alcool
 Mănuşi sterile
 Garou
Seringă- părţi componente
• Corp
• Piston
• Ambou

Ac de seringă cu
• Un capăt ascuţit – “în pană”- mai puţin traumatizant
• Celălalt capăt – sistem de adaptare la amboul seringii
Tipuri de seringi

Seringă Luer

Seringă Record
Seringa Guyon- urologie şi ORL pentru spălături
Seringă pentru insulină
6.Tehnică-aspecte
Pregătirea bolnavului
• Informaţii despre procedură-obţinerea acordului
• Pregătire locală-igienizarea regiunii, punerea bolnavului intr-o poziţie
care favorizează accesul
Pregatirea materialului pentru injecţie
Injecţiile se pot executa:
1. Intradermic
2. Subcutanat
3. Intramuscular
4. Intravenos
5. Intraarterial
Injecţia intradermică
• Se introduce doar vârful acului în tegumentul superficial.
Pentru aceasta se introduce acul cu varful orientat spre piele şi cu porţiunea bizotată
în sus astfel încât în momentul în care orificiul acului dispare integral sub tegument să
se injecteze preparatul.
• Apare deformarea tegumentului - aspect de coajă de portocală
• Folosită pentru testarea sensibilitatăţii la anestezice, antibiotice
• Efectuarea de anestezii locale de suprafaţă
• Intradermoreacţii
• Loc : regiunea anterioară a antebraţului
Injecţia subcutanată
• Crearea unui pliu cutanat prin prinderea pielii între policele şi indexul de la
mâna stângă şi introducerea acului subcutanat în axul pliului obţinut fără a
traversa fascia muşchiului subiacent
• Direcţia acului : paralelă cu tegumentul şi tinde spre baza pliului
• Se pot injecta substanţe cu resorbţie lentă
• Se poate executa în orice regiune tegumentară ce nu are os dedesubt
Injecţia intramusculară
• Se pot administra astfel majoritatea medicamentelor
• Regiuni de elecţie : musculatura fesieră , muşchiul cvadriceps , muşchiul deltoid
• Injecţiile în fese - se face o împărţire a fesei în patru cadrane prin trecerea unei
linii orizontale imaginare prin cei doi mari trohanteri (de o parte şi de alta) şi a
unei linii verticale , prin mijlocul fesei.
• Injecţia se realizeaza în cadranul supero-extern – pe aici nu trec vase şi nervi
importanţi
• Solutiile injectate:hipotone/ normotone
• Substanţele uleioase sunt administrate numai muscular
Injecţia intravenoasă
• Indicată pentru : administrarea unor mari cantităţi de soluţii perfuzabile în caz de
dezechilibru hidroelectrolitic ; bolnavi gravi - substanţe a căror acţiune trebuie să
se instaleze rapid
• Aplicarea unui garou - evidenţierea venei
• Puncţionarea pielii cu acul orientat ca la injecţia intradermică . Vârful acului va fi
aşezat în faţa venei de puncţionat şi orientarea lui va fi în sensul curentului
sangvin
• Se va puncţiona vena şi se va aspira uşor pentru a verifica prezenţa acului în
lumen
• După scoaterea acului - compresia venei cu un tampon de vată cu alcool
Injecţia intraarterială
• Anestezii intraarteriale - anesteziere regională a structurilor
vascularizate de artera respectivă ; administrare de chimioterapice cu
garou
• Acţiune de durată şi limitată
• Se reperează artera prin pulsaţiile ei cu ajutorul indexului şi
mediusului
• Se puncţionează perpendicular pe tegument ; după ce vârful acului
trece de piele se va crea în seringă o uşoară depresiune prin aspirare,
fapt ce permite stabilirea exactă a momentului în care acul se găseşte
în arteră prin apariţia cu debit mare a sângelui roşu aprins în seringă.
În acest moment se injectează substanţa
7. Incidente , accidente, complicaţii
• Injecţii intradermice:
1. necroză locală
2. reacţie de tip anafilactic
• Injecţii subcutanate – apariţia de noduli care se pot necroza , infecta
• Injecţiile intramusculare ca şi cele subcutanate pot fi transformate în
intravenoase dacă nu se aspiră înainte de injectare. Injectarea de substanţe
hipertone - necroze locale dureroase
• Injecţii intravasculare :
1. embolii, necroze vasculare – produse de substanţe iritante
2. Traversarea vasului cu acul în timpul injectării
Bibliografie: Daniel LAZESCU , Stefan Octavian GEORGESCU - PRIMII PASI ÎN
CHIRURGIE IASI, 2002