Grile Abilităţi Clinice Fundamentale

1. Spălarea medicală a mâinilor trebuie precedată de:

a) eliberarea de haine a zonei antebrațelor prin intermediul unui șervețel de hârtie aruncat apoi la
coșul de deșeuri înțepătoare
b) plasarea la 75 cm în fața chiuvetei, fără a o atinge
c) existența unor racorduri etanșe și a unei temperaturi fierbinți a apei de utilizat
d) disponibilitatea șervețelelor de hârtie și în cazul existenței dispozitivelor speciale de declanșare
a curgerii apei
e) suficient de lată, adâncă pentru a putea fi spălat cu un debit cât mai mare perimetrul din jurul
acesteia

2. Spălarea mâinilor cu apă și săpun trebuie efectuată în următoarele circumstanțe, cu excepția:

a) înainte de a fi acordată o îngrijire medicală de orice tip sau complexitate
b) în asistența stopului cardiorespirator, în cazul în care se intră în contact cu secreţii sau orice
fluide ale corpului pacientului
c) imediat după ce a fost acordată o îngrijire medicală de orice tip sau complexitate
d) înainte de a servi sau a consuma mâncare
e) după utilizarea toaletei

3. Pentru spălarea medicală a mâinilor cu apă și săpun se folosesc:

a) soluţii alcoolice din dispozitive dedicate
b) 4 - 5 ml de soluţii alcoolice
c) chiuvete special dedicate doar pentru această procedură medicală
d) 5 - 10 ml de soluţii alcoolice
e) 10 - 20 ml de soluţii alcoolice.

4. În protocolul de spălare, timpul alocat pentru manevrele de frecare a mâinilor, are o durată
minimă de :
a) 5-10 secunde
b) 20 secunde
c) 1-2 minute
d) 20 secunde, incluzând fixarea debitului apei, udarea mâinilor, aplicarea săpunului
e) 30 secunde

5. Udarea mâinilor prin plasarea lor sub jetul de apă se face având:
a) vârful degetelor orientate în poziție proclivă
b) vârful degetelor orientate în jos
c) vârful degetelor intercalate
 d) vârful degetelor orientate în sus
e) nici una din cele de mai sus

6. Spălatul mâinilor cuprinde următoarele manevre, cu excepția:

a) palmă pe palmă; sens circular
b) palmă pe faţă dorsală a mâinii controlaterale
c) palmă pe palma mâinii controlaterale, intercalând degetele
d) frecarea vârfurilor degetelor, cu mişcări circulare, executate cu pumnii intercalaţi
e) frecarea policelui, alternativ, la ambele mâini, cuprizându-l în pumnul contralateral

7. Spălatul mâinilor cuprinde următoarele manevre, cu excepția:

a) palmă pe palmă; sens circular
b) frecarea pliurilor palmare cu vârful degetelor mâinii controlaterale
c) palmă pe palma mâinii controlaterale, intercalând degetele
d) frecarea vârfurilor degetelor, cu mişcări circulare, executate cu pumnii intercalaţi
e) frecarea halucelui, alternativ, cuprizându-l în pumnul contralateral

8. Spălatul mâinilor cuprinde următoarele manevre, cu excepția:

a) palmă pe palmă; sens circular
b) frecarea pliurilor plantare cu vârful degetelor mâinii controlaterale
c) palmă pe palma mâinii controlaterale, intercalând degetele
d) frecarea vârfurilor degetelor, cu mişcări circulare, executate cu pumnii intercalaţi
e) palmă pe faţă dorsală a mâinii controlaterale, intercalând degetele

9. Clătirea mâinilor se realizează prin plasarea lor sub jetul de apă:

a) cu vârful degetelor orientate spre sistemul de scurgere al chiuvetei
b) schimbând orientarea antebrațelor deasupra chiuvetei, pentru ca vârfurile degetelor să fie
orientate în sus
c) în poziție proclivă
d) tamponament, nu frecare
e) cu degetele orientate orizontal pentru a nu stropi perimetrul chiuvetei

10. Pentru spălarea medicală a mâinilor cu soluții alcoolice se utilizează:

a) o combinație de glicerină și soluții tensioactive
b) 4-5 ml de solutie din dispozitivele de săpun dedicate
c) o cantitate minimă, datorită riscului de aprindere asociat alcoolilor
d) un volum suficient din soluţia alcoolică astfel încât să poată fi distribuită la nivelul întregii
suprafeţe a mâinilor
 e) nici una din cele de mai sus

11. Ștergerea mâinilor din cadrul spălării medicale, se face prin:

a) folosirea unui prosop de bumbac
b) utilizarea de șervețele de hârtie prin frecare
c) dinspre vârful degetelor spre antebraţe
d) utilizare de serveţele de hârtie, prin tamponament unidirectional spre vârful degetelor, cu
utilizarea unui nou șervețel la trecerea la mâna controlaterală
e) nici una din cele de mai sus

12. Ştergerea mâinilor din cadrul spălării medicale, se face prin :

a) utilizarea unui prosop de bumbac
b) frecare prin prosoape de hârtie
c) dinspre vârful degetelor spre antebraţe, prin tamponament unidirectional cu șervețelul de hârtie
dinspre mâna dominantă spre cea nondominantă
d) utilizare de serveţele de hârtie, prin tamponament unidirectional spre vârful degetelor
e) nici una din cele de mai sus

13. Soluțiile alcoolice ( isopropanol 70 %) au o eficacitate documentată prin studii deoarece :

a) au capacitatea de a reduce cu peste 90,5 % prezența Clostridium difficile la nivelul mâinilor
b) nu asociază reducerea concentrației de apă a epidermului
c) necesită existența asociată a unei surse de apă și a unui sistem de scurgere
d) înlocuiesc complet spălarea cu apă și săpun
e) au eficacitate imediat inferioară aplicării directe de mănuși chirurgicale, în profilaxia
infecțiilor nosocomiale

14. Spălarea mâinilor cu soluții alcoolice este eficientă dacă:

a) suspectăm contaminare cu Clostridium difficile
b) închidem robinetul, în absența dispozitivelor speciale, cu ajutorul unui şerveţel de hârtie curat,
aruncat apoi la coșul de gunoi
c) suspectăm contaminare cu Pseudomonas Aeruginosa
d) o utilizăm doar în situațiile în care nu simțim mâinile murdare – caz în care se recomandă
spălarea cu săpun solid
e) nici una de mai sus
15. Orientarea în sus a vârfurilor degetelor caracterizează care din etapele spălării medicale a
mâinilor:
a) udarea mâinilor prin plasarea lor sub jetul de apă
b) frecarea prin prosoape de hârtie
c) clătirea mâinilor prin plasarea lor sub jetul de apă
 d) tamponamentul unidirectional dinspre vârful degetelor.
e) nici una din cele de mai sus

16. În timpul determinării TA trebuie respectate următoarele condiții, cu excepția:

a) braţul relaxat si eliberat de haine
b) uşoara flexie a cotului
c) brațul să fie situat la nivelul cordului
d) mâna cu faţa palmară orientată în sus
e) picioarele sprijinite pe sol

17. Lăţimea manşetei tensiometrului trebuie sa fie:

a) 40% din lungimea manşetei
b) 2/3 din circumferinţa braţului
c) 20% mai lată faţă de diametrul braţului
d) cât circumferinţa braţului
e) niciuna

18. In situația unui pacient cu fractură 1/3 distală humerus drept imobilizată ghipsat ce se internează
secundar unei arsuri termice hemitorace și braț stâng vom aplica manşeta tensiometrului la nivelul:
a) antebrațului drept
b) brațului drept
c) brațului stâng
d) nu are importanţă la care braț aplicăm manşeta
e) coapsei
19. Aplicarea manșetei tensiometrului se face păstrând între plica cotului și marginea sa inferioară o
distanță recomandată de:
a) 3,5 cm
b) 1 cm
c) 2,5 cm
d) 1,5 cm
e) 2 cm

20. În procedura de măsurare a tensiunii arteriale, artera brahială se va palpa:

a) în zona plicii cotului membrului cu transfuzii sanguine
b) în zona plicii cotului membrului cu fistulă arteriovenoasă
c) în zona plicii cotului membrului cu evicții ganglionare regionale ipsilaterale
d) în zona plicii cotului membrului cu mastectomie controlaterală
 e) în zona plicii cotului membrului cu perfuzii intravenoase

21. Valoarea presională de start în evaluarea TA va fi egală cu:

a) valoarea presională precizată anterior +60 mmHg
b) valoarea pe care o ştie pacientul de la măsurătorile anterioare
c) valoarea presionala precizata palpator + 30 mmHg
d) valoarea pe care o indica medicul în biletul de trimitere
e) valoarea presională precizată anterior +10 mmHg

22. Zgomotele Korotkoff vor fi percepute mai bine utilizând:

a) partea de ciocan a piesei ascultatorii a stetoscopului
b) partea de diafragmă a piesei ascultatorii a stetoscopului
c) partea de clopot a piesei ascultatorii a stetoscopului
d) partea de diapazon a piesei ascultatorii a stetoscopului
e) nici una din cele de mai sus

23. Dezumflarea manşetei tensiometrului pentru identificarea zgomotelor Korotkoff se va realiza:

a) cu câte 10 mm Hg/minut
b) cu câte 1 mm Hg/secundă
c) cu câte 10 mm Hg/secundă
d) câte 2-3 secunde pentru fiecare 10 mm Hg
e) cu câte 30 mmHg /secundă

24. Apariţia zgomotelor Korotkoff semnifică:

a) TA diastolică
b) faza a –V-a
c) faza a –IV-a
d) tensiunea sistolică
e) apariţia pulsului la artera brahială

25. Dacă reluăm măsurarea TA așteptăm pentru restabilirea circulației la nivelul brațului:
a) minim 10 minute
b) nu aşteptăm deloc
c) minim 5 minute
d) minim 3-4 minute
e) nici una de mai sus nu este corectă

26. În cazul cărei diferențe între două măsuratori consecutive se va determina o a treia valoare:
 a) mai mari de 5 mmHg
b) mai mari de 10 mmHg
c) mai mari de 25 mmHg
d) adevărate toate de mai sus
e) nici una adevarată

27. Umflarea rapidă a manșetei tensiometrului până la o presiune la care nu se mai percep pulsațiile
la nivelul arterei brahiale se utilizează pentru determinarea:
a) valoarea tensiunii arteriale sistolice
b) valoarea tensiunii arteriale medii
c) valoarea tensiunii arteriale diastolice
d) valoarea de start pentru umflarea manșetei
e) nici una nu este adevarată

28. În cazul cărei diferențe între valorile determinate ale tensiunii arteriale la nivelul ambelor brațe a
pacientului se suspectează o patologie locală:
a) cel puțin 30 mmHg
b) mai mare de 10 mmHg
c) mai mică de 10 mmHg
d) cel puțin 50 mmHg
e) cel puțin 20 mmHg

29. La controalele medicale ulterioare, vom măsura TA:

a) la braţul la care s-a înregistrat tensiunea cea mai mare
b) la ambele brațe
c) la bratul unde tensiunea a fost mai mica
d) la brațul la care nu s-a detectat pulsul brahial
e) în niciuna din variantele de mai sus

30. În interpretarea valorii tensiunii arteriale se vor evalua și următoarele, cu excepția:

a) existența eventualului consum de cafea în preziua determinării TA
b) medicatia pacientului
c) existența fumatului în ultimele 30 de minute
d) patologiile asociate
e) existența unui efort fizic în ultimele 30 de minute

31. Următoarele afirmații referitoare la determinarea glicemiei capilare sunt adevărate, cu excepția:
a) este utilizată în cazul necesarului de determinări frecvente
 b) se realizează de la nivelul periferic al unei extremități
c) utilă în monitorizarea la domiciliu a pacienților cu diabet zaharat
d) măsoară nivelul glucozei strict de la nivelul sângelui capilar
e) utilă atunci când se dorește evitarea recoltării de sânge prin puncție venoasă
32. În determinarea glicemiei capilare, pregătirea tegumentului pentru puncție se realizează prin
următoarele proceduri, cu excepția:
a) decontaminare cu soluții alcoolice, urmat imediat de efectuarea puncției pentru evitarea
recontaminării
b) spălarea cu apă și săpun
c) utilizarea de soluții decontaminante nonalcoolice urmat de efectuarea puncției
d) poziționarea proclivă a degetului
e) înfășurarea degetului într-un prosop cald și umed timp de 3 – 5 minute

33. Protocolul determinării glicemiei capilare presupune realizarea următoarelor etape, cu excepția:
a) verificarea indicației de oră și minut pentru determinarea glicemiei
b) evaluarea eventualei alergii la soluția de testare a conformității glucometrului
c) evaluarea diagnosticelor asociate ce implică risc de sângerare prelungită
d) evaluarea cunoașterii de către pacient a situației valorilor glicemice anterioare
e) evaluarea convingerilor personale privitor la recoltarea produselor biologice
34. Protocolul determinării glicemiei capilare presupune obligația realizării următoarelor etape, cu
excepția:
a) verificarea indicației de raport cu alimentația pentru determinarea glicemiei capilare
b) evaluarea eventualei alergii la latex
c) evaluarea parametrilor paraclinici asociați ce implică risc de sângerare prelungită
d) evaluarea medicației concomitente antihipertensive (ex. Nifedipin, Propranolol etc.)
e) evaluarea convingerilor personale privitor la recoltarea produselor biologice

35. În cursul protocolului de măsurare a glicemiei capilare se solicită pacientului să, cu excepția:
a) introducă bandeleta în fanta dedicată a glucometrului
b) citească numărul de pe cutia de bandelete
c) citească numărul afișat pe ecranul glucometrului
d) evalueze dacă cifrele de pe cutie coincid cu cele afișate
e) să întindă picătura de sânge la nivelul zonei dedicate a bandeletei
36. Stiloul de puncție se poziționează, la nivelul zonei identificate pentru determinare, sub un unghi
de:
a) 450 în cazul existenței unui țesut adipos bine reprezentat
 b) 450 în cazul existenței unui țesut adipos slab reprezentat
c) 15 - 300 în cazul existenței unui țesut adipos bine reprezentat
d) 900
e) nci una de mai sus
37. În cazul afișării unui mesaj de eroare la nivelul glucometrului prin existența unui volum
insuficient de sânge la nivelul zonei dedicate a bandeletei, aplicarea unui volum suplimentar de sânge
este posibilă în cât timp de la demararea testului:
a) primele 45 de secunde
b) primele 60 de secunde
c) primele 90 de secunde
d) primele 50 de secunde
e) primele 30 de secunde

38. Erorile pe care le poate da glucometrul pot fi determinate de:

a) folosirea unor bandelete expirate
b) necalibrarea adecvată a aparatului
c) aplicarea unei cantităţi insuficiente de sânge pentru măsurare
d) diferenţe de temperatură între aparat şi temperatura camerei în care se face determinarea
e) toate de mai sus

39. Codul de pe ecranul glucometrului trebuie să corespundă cu :

a) codul de pe bandelete
b) codul de pe lancelete
c) codul de pe cutia cu bandelete
d) codul de pe dispozitivul de înţepare
e) toate de mai sus

40. Aruncarea lanceletei utilizate se realizează în mod corect:

a) într-o ceașcă de cafea
b) la coșul cu sac galben
c) la coșul cu sac verde
d) la coșul cu sac negru
e) la coșul cu sac roșu

41. Trusa de măsurare a glicemiei capilare conține următoarele elemente cu o excepție:

a) glucometru + card de codare
b) teste (bandelete)
 c) lancelete (ace) sterile
d) dispozitiv de întepare (stilou)
e) tampon cu alcool
42. Relevarea acului lancetei se realizează îndepărtând partea de plastic ce îl acoperea prin mișcări
de:
a) împingere
b) tragere
c) învârtire
d) lateralizare
e) niciuna, stiloul de puncție realizând acest lucru în mod automat
43. În cazul afișării unui mesaj de eroare la nivelul glucometrului, la peste 45 secunde de la debutul
măsurătorii, se recomandă următoarea acțiune:
a) aplicarea unui volum suplimentar de sânge
b) utilizarea unei noi bandelete
c) extragerea și apoi reintroducerea aceleiași bandelete în fanta glucometrului
d) închiderea și repornirea glucometrului
e) extragerea și reintroducerea cardului în glucometru

44. Poziţionarea degetului (în poziţie declivă) în timpul determinării glicemiei presupune:
a) plasarea degetului sub nivelul inimii cu vârful degetelor orientate în sus
b) plasarea degetului la nivelul inimii cu vârful degetelor orientate în jos
c) plasarea degetului deasupra inimii cu vârful degetelor orientate în jos
d) plasarea degetului sub nivelul inimii cu vârful degetelor orientate în jos
e) plasarea degetului la nivelul inimii cu vârful degetelor orientate în sus

45. În măsurarea glicemiei capilare se utilizează:

a) obligator numai prima picătură de sânge obținută după puncție
b) obligator numai a doua picătură de sânge obținută după puncție
c) obligator numai a treia picătură de sânge obținută după puncție
d) oricâte picături sunt necesare pentru un volum suficient de sânge plasat la nivelul bandeletei,
în afara primei
e) oricâte picături sunt necesare pentru un volum suficient de sânge plasat la nivelul bandeletei,
dar a doua picătură se șterge întotdeauna, fiind cu cel mai mare risc de a se fi coagulat, facilitând
astfel recoltările ulterioare

46. Volumul de soluție medicamentoasă administrabil prin injectare intramusculară în mușchiul

fesier este de maxim:
a) 1 ml
 b) 6 ml
c) 5 ml
d) 4 ml
e) 10 ml
47. Utilizarea pentru injecția intramusculară a zonei fesiere anterioare se datorează următoarelor, cu
excepția:
a) nu conține structuri nervoase sau vasculare mari
b) la acest nivel există o suprapunere a mușchiului fesier mijlociu peste micul fesier
c) mușchii sunt conținuți într-o cavitate osoasă "sigilând" astfel locul injecției
d) grosime minimă a stratului subcutanat
e) ditribuția în Z a fibrelor musculare permite menținerea soluției medicamentoase la nivel
intramuscular împiedicând difuzarea acesteia la nivel subcutanat

48. În cadrul verificării I, consultarea fișei de medicație urmărește următoarele, cu excepția:

a ) validarea orarului de administrare prescris (± 60 minute)
b) validarea căii de administrare prescrise
c) validarea orarului de administrare prescris (± 30 minute)
d) validarea încadrării în termenul de valabilitate
e) selectarea, din dulapul de medicație, a recipientelor medicamentelor ce vor fi administrate
49. Examenul clinic obiectiv preliminar injecției intramusculare se adresează următoarelor, cu
excepția:
a) condiției tegumentului
b) grosimii stratului subcutanat
c) condiției inervației locale
d) gradului de dezvoltare a masei musculare
e) palpării stațiilor ganglionare inghinale
50. Validarea corespondenței medicamentului selectat cu prescripția din fișa de medicație presupune
un număr minim de câte verificări:
a) 2
b) 3
c) 4
d) 5
e) o singură validare efectuată riguros este suficientă
51. În cadrul abilității de comunicare cu pacientul pentru fiecare manevră medicală efectuate sunt
obligator de prezentat următoarele, cu excepția:
 a) ce îi facem
b) dovezile medicale ce susțin realizarea manevrei în maniera ce se va desfășura
c) în ce constă manevra
d) cum poate să contribuie la realizarea manevrei
e) la ce îi folosește examinarea pe care urmează să o efectuăm

52. Injecţia intramusculară în fesierul ventral este recomandat a se efectua la nivelul :

a) fesei în cadranul supero-extern
b) fesei în cadranul ce folosește drept repere marele trohanter și spina iliacă anteroposterioară
c) fesei în V-ul creat având ca repere marele trohanter și spina iliacă anterosuperioară
d) fesei în cadranul supero-intern
e) fesei având ca reper șanțul interfesier și spina iliacă anteroposterioară

53. Pentru realizarea injecției intramusculare în fesierul anterior se recomandă plasarea pacientului
în pat în următoarele poziții, cu excepția:
a) decubit lateral cu fața orientată spre cel ce efectuează injecția
b) decubit dorsal cu genunchiul flectat
c) decubit ventral cu vârfurile degetelor piciorului orientate intern
d) decubit lateral cu spatele orientat spre cel ce efectuează injecția
e) culcat pe burtă cu vârfurile degetelor piciorului orientate intern
54. Uniformizarea soluţiei medicamentoase constituită prin adăugarea dizolvantului peste pulberea
medicamentoasă, din injecția intramusculară, se realizează:
a) prin agitarea fermă a flaconului
b) prin rotirea sa între feţele palmare ale mâinilor
c) prin scuturare
d) prin răsturnare repetitivă
e) prin încălzire

55. Pentru realizarea V-ul din injecţia în fesier se fac următoarele manevre:
a) se foloseşte mâna opusă şoldului examinat şi se plasează palma pe trohanter cu policele orientat
spre spina iliacă anterioară
b) se foloseşte mâna opusa şoldului examinat şi se orientează degetul III la nivelul spinei iliace
antero-superioare
c) se foloseşte aceeaşi mâna cu şoldul examinat şi plasează podul palmei la nivelul trohanterului
indexul se orientează în direcţia spinei iliace antero-superiore iar degetul 3 cât mai posterior de-
a lungul crestei iliace
d) se foloseşte aceeaşi mâna cu şoldul examinat şi se orientează degetul III la nivelul spinei iliace
antero-superioare
 e) se foloseşte mâna opusă şoldului examinat se plaseaza podul palmei la nivelul trohanterului,
indexul se orientează în direcţia spinei iliace antero-superiore iar degetul III cât mai posterior
de-a lungul crestei iliace

56. Ritmul injectării soluției medicamentoase, din injecția intramusculară în fesierul ventral este de:
a) 1ml/10 secunde
b) 1 ml/secunda
c) 1 ml/20 secunde
d) 4 ml/10 secunde
e) 1 ml/5 secunde
57. În vederea extragerii din flacon a soluției medicamentoase anterior pregătite pentru injectarea
intramusculară implică aspirarea în seringă a unui volum de aer ce va fi reintrodus în flacon:
a) egal cu volumul soluției medicamentoase ce se dorește a fi extrasă
b) egal cu volumul soluției medicamentoase ce se dorește a fi extrasă + 0,5 ml
c) egal cu volumul soluției medicamentoase ce se dorește a fi extrasă + 1 ml
d) egal cu volumul soluției medicamentoase ce se dorește a fi extrasă - 0,5 ml
e) egal cu volumul soluției medicamentoase ce se dorește a fi extrasă - 1 ml
58. Obținerea la nivelul seringii a volumului corespunzător de soluție medicamentoasă, în cazul
injecției intramusculare se realizează prin următoarele, cu excepția:
a) menținând seringa la nivelul ochilor, reverificarea aspirării volumului corespunzător din soluția
medicamentoasă
b) volumul corespunzător este egal cu cel necesar a fi administrat plus un volum suplimentar de
0,25 ml
c) ciocănirea ușoară a seringii cu un deget pentru a desprinde bulele de aer de la nivelul pereților
seringii, dacă este cazul
d) eliminarea eventualului volum de aer aspirat accidental în seringă, reintroducându-l în flacon
e) nici una de mai sus
59. Consultând fișa de medicație, repunerea în dulapul de medicamente a flaconului din care a fost
extrasă medicația reprezintă:
a) Verificarea I a corespondenței medicamentului selectat cu prescripția din fișa de medicație
b) Verificarea III a corespondenței medicamentului selectat cu prescripția din fișa de medicație
c) Verificarea II a corespondenței medicamentului selectat cu prescripția din fișa de medicație
d) Verificarea IV a corespondenței medicamentului selectat cu prescripția din fișa de medicație
e) nici una de mai sus
60. Poziționarea corectă a pacientului pentru injecția intramusculară la nivel fesier ventral presupune
următoarele, cu excepția:
a) pacientul poate fi aşezat în decubit lateral
 b) culcat cu spatele la cel ce realizează protocolul
c) genunchiul flectat
d) coapsa în abducție pe abdomen
e) musculatura relaxată
61. În cadrul protocolului de administrare a injecției intramusculare la nivel de fesier ventral, podul
palmei medicului/asistentului medical se plasează la nivelul:
a) marelui trohanter
b) spinei iliace anterosuperioare
c) crestei iliace
d) spinei iliace posterosuperioare
e) nici una de mai sus

62. Tehnica injecției în Z presupune următoarele, cu excepția:

a) se utilizează marginea cubitală a mâinii nondominante
b) glisarea laterală a tegumentului la nivelul zonei selectate pentru puncție
c) deplasarea se realizează pe o distanță de 0,5 cm
d) retragerea mâinii ce menținea glisarea tegumentului, cu revenirea acestuia în poziție indiferentă
e) menținerea timp de 10 secunde a acului seringii la nivel intramuscular după injectarea completă
a soluției medicamentoase
63. La nivel fesier ventral, menținerea acului seringii la nivel intramuscular după injectarea completă
a soluției medicamentoase, impune o durată de:
a) 5 secunde
b) 20 secunde
c) 1 secunde
d) 10 secunde
e) 3 secunde
64. În cazul injecției intramusculare la nivel fesier ventral, retragerea pistonului seringii într-o
manevră de aspirare pentru a verifica o eventuală prezență a acului într-un vas de sânge, impune o
durată de:
a) 5 -10 secunde
b) 10 - 20 secunde
c) 1 - 5 secunde
d) 10 - 15 secunde
e) 15 - 20 secunde
65. În cazul injecției intramusculare la nivel fesier ventral, compresia locului de puncție se realizează
respectând următoarele recomandări, cu excepția:
 a) tampon steril
b) tampon uscat
c) compresie ușoară
d) masând apoi zona de injectare
e) tampon aruncat apoi în coșul de deșeuri infecțioase

66. Simptomatologia sugestivă pentru diagnosticul de aspirație acută intratraheobronică de corp

străin este reprezentată de următoarele, cu excepția:
a) tuse productivă
b) cianoză
c) transpiraţii profunde
d) dispnee
e) stridor

67. În cazul aspirației acute intratraheobronice de corp străin, pacient conștient, cu stridor, cianoză,
se recomandă:
a) o poziție de aplecat ușor anterior și continuarea eforturilor de tuse
b) compresii interscapulare
c) manevra Heimlich
d) poziția laterală de siguranță
e) masajul cardiac extern
68. În cazul aspirației acute intratraheobronice de corp străin, pacient inconștient, cu transpirații
profuze, cianoză, se recomandă:
a) o poziție de aplecat ușor anterior și continuarea eforturilor de tuse
b) compresii interscapulare
c) manevra Heimlich
d) poziția laterală de siguranță
e) masajul cardiac extern
69. În cazul aspirației acute intratraheobronice de corp străin, pacient conștient, cu obstrucție severă,
se recomandă:
a) o poziție de aplecat ușor anterior și continuarea eforturilor de tuse
b) compresii interscapulare
c) manevra Selick
d) poziția laterală de siguranță
e) masajul cardiac extern
70. În cazul aspirației acute intratraheobronice de corp străin secvența alternării compresiilor
interscapulare cu manevre Heimlich este una de:
a) 1 compresie interscapulară cu 1 manevră Heimlich
b) 15 compresii interscapulară cu 2 manevre Heimlich
c) 3 compresii interscapulară cu 3 manevre Heimlich
d) 5 compresii interscapulară cu 5 manevre Heimlich
e) 30 compresii interscapulară cu 2 manevre Heimlich

71. In metoda Heimlich „ciocul” format la nivelul mâinii se aplică:

a) interscapular
b) retrosternal
c) la nivelul carotidei
d) la nivelul distanţei dintre ombilic si apendicele xifoid
e) la nivel inghinal
72. În cazul aspirației acute intratraheobronice de corp străin, manevra de iritare a diafragmului prin
tehnica „ciocului digital” este caracterizată prin următoarele, cu excepția:
a) risc de ruptură diafragmatică
b) o succesiune de 5 mişcări
c) alternând cu 5 compresii interscapulare
d) utilă în caz de pacient inconștient
e) succesiune abandonată în cazul îndepărtării corpului aspirat

73. In caz de eliminare a corpului străin aspirat acut intratraheobronic se recomandă:

a) endoscopie gastrica de control
b) radiografie gastrică cu substanţă de contrast
c) oprirea manevrelor şi evaluare endoscopică bronşică
d) bronhografie
e) toate de mai sus

74. Compresiile toracice aplicate în cazul resuscitării medicale sunt recomandat a avea următoarele
caracteristici:
a) aproximativ o compresie/ secundă
b) 100 compresii/minut
c) fără momente de pauză
d) compresii ritmice
e) corecte b, c și d

75. Deplasarea sternului sub greutatea corpului salvatorului, în resuscitare va fi de minim:

 a) 10 cm
b) 2 cm
c) 5 cm
d) cât mai mulţi cm
e) nici un răspuns corect

76. Poziția stabilă adoptată în cursul manevrei Heimlich presupune următoarele, cu excepția:
a) bază largă de susținere
b) genunchii flectați
c) un picior mai în față
d) plasat între tălpile victimei
e) talpa piciorului din spate poziționată coliniar față de cea a primului

77. În cazul aspirației acute intratraheobronice de corp străin, efectuarea compresiilor toracice se
sistează în următoarele situații, cu excepția:
a) eliminarea corpului străin aspirat, la un pacient cu funcții vitale pierdute
b) recuperarea stării de conștiență dar cu menținerea corpului străin la nivel traheobronșic
c) resuscitatorul este epuizat
d) resuscitatorul este înlocuit de echipajul de urgenţă
e) se declară decesul
78. În ceea ce privește acțiunile preliminare în recoltarea sângelui venos, următoarele afirmații sunt
adevărate, cu excepţia:
a) este obligatorie evaluarea convingerilor personale privitor la recoltarea produselor biologice
b) dacă sunt prezenți, însoțitorii pacientului sunt rugați să asiste la recoltarea venoasă pentru a
asigura confortul psihic al pacientului;
c) foaia medicală a pacientului este evaluată d.p.d.v. al diagnosticelor asociate (ex. coagulopatii
etc.), parametrilor paraclinici (ex. trombocite < 150000, INR > 1,5 etc.)
d) foaia medicală a pacientului este evaluată d.p.d.v. al medicației concomitente (ex. Sintrom,
Trombostop, Aspirină, Plavix etc.)
e) evaluarea posibilei alergii la materialele uzual utilizate în cursul recoltării
79. Identificarea extremității corporale de utilizat pentru recoltarea venoasă presupune anamneză
referitoare la următoarele, cu excepția:
a) tipul analizelor recomandate pentru determinare
b) precizarea brațului dominant
c) identificarea locației venei utilizate recent pentru injecții, perfuzii intravenoase, recoltări de
sânge
d) istoric de mastectomie
 e) identificarea existenței unui montaj de fistulă arteriovenoasă
80. Coexistența indicației de montare, ulterior recoltării venoase, a unei perfuzii intravenoase
determină următoarele, cu excepția:
a) selectarea tipului de ac de utilizat
b) selectarea unui segment venos situat în zonă de flexie
c) selectarea tipului de venă de utilizat
d) selectarea eventuală a utilizării unui cateter venos
e) selectarea eventuală a utilizării unei branule venoase

81. Etapa de identificare a segmentului venos de utilizat presupune următoarele, cu excepția:

a) plasarea garoului la nivelul brațului ales pentru efectuarea recoltării
b) plasarea mâinii pacientului în poziție declivă
c) identificarea prin palpare a unui segment venos cu traiect drept
d) palparea pulsului la artera radială
e) cu palma, lovirea (plesnirea) zonei din exteriorul perimetrului venei
82. Plasarea garoului la nivelul brațului ales pentru efectuarea recoltării venoase respectă
următoarele, cu excepția:
a) Garoul sub formă de bandă elastică, se aplică în jurul brațului cu încrucișarea capetelor, se
strânge prin tracțiune la nivelul unui capăt al său cât timp celălalt capăt este menținut fix, cu
montarea sa, prin pasajul unei bucle din extremitatea tracționată, prin împingere cu policele,
sub partea de garou ce înfășoară brațul
b) pacientul este atenționat că prin plasarea garoului va avea senzația că acesta îl strânge
c) scopul este de a opri, pe momentul recoltării, curgerea sângelui la nivelul venei stabilite pentru
puncție, verificarea unei corecte poziționării realizându-se prin constatarea dispariției pulsului
la artera radială
d) poziționare la 15 – 20 cm proximal de plica cotului
e) nu este recomandat a fi utilizat la vârstnici, la aceștia garoul putând cauza leziuni tegumentare
prin presiunea generată

83. În recoltarea venoasă nu se recomandă pentru puncționare venele care:

a) se palpează ușor
b) suficient de largi
c) se văd ușor, fiind destinse continuu
d) au un traiect drept
e) se simt moi și pline

84. Plasarea garoului se va realiza la:

a) 5-10 cm proximal de plica cotului
b) Oriunde la nivelul brațului
 c) Nu este necesară aplicarea garoului
d) La 15-20 cm proximal de plica cotului
e) La 5-10 cm distal de plica cotului
85. Utilizarea unei metode de analgezie locală în recoltarea venoasă, necesită respectarea
următoarelor cerințe, cu excepția:
a) precizarea existenței unei eventuale alergii cunoscute la xilină
b) aplicarea locală gheață, menținută timp de 3 minute
c) după montarea garoului la nivelul brațului, aplicarea locală de gel anelgezic
d) injectare locală, cu ac atraumatic de xilină (0,05 ml din concentrația de 1%)
e) injectare de ser fiziologic în pielea de deasupra locului de recoltare

86. La puncționarea tegumentului din cadrul protocolului de recoltare venoasă, acul trebuie orientat:
a) la un unghi de 45-60 de grade față de planul tegumentar cu bizoul în sus
b) tangențial pe planul tegumentar și cu bizoul în jos
c) la un unghi de 5-10 de grade față de planul tegumentar cu bizoul în jos
d) la un unghi de 15-30 de grade față de planul tegumentar
e) tangențial pe planul tegumentar și cu bizoul în sus
87. În cursul recoltării venoase, acțiunile recomandate în cazul în care starea generală a pacientului se
agravează brusc sunt reprezentate de următoarele, cu excepția:
a) Adaptarea fotoliului de recoltare pentru a plasa pacientul în poziție laterală de siguranță
b) Activarea sistemului de urgență a unității medicale
c) Determinarea frecvenței cardiace
d) Determinarea tensiunii arteriale
e) Aplicarea protocoalelor existente la nivelul unității medical

88. Pătrunderea în venă, din cadrul recoltării venoase asociază următoarele afirmații corecte, cu
excepția:
a) percepția unei senzații de avansare în gol
b) vizualizarea apariției de sânge la nivelul bizoului acului
c) în absența acestei evoluții, ușoara retragere sub tegument a acului cu reorientarea acului
d) după pătrundere, orientarea acului paralel cu tegumentul
e) continuarea avansării în venă o distanță de 0,5 – 1 cm

89. Ordinea corectă a recoltării în vacutainere este următoarea:

a) 1. vacutainer pentru VSH 2. vacutainer pentru analize de coagulare; 3. vacutainer pentru
analize din ser
 b) 1. vacutainer pentru analize din ser; 2. vacutainer cu EDTA pentru hemogramă; 6. vacutainer
pentru analize de coagulare
c) 1. vacutainer pentru analize din ser; 2. vacutainer pentru analize de coagulare; 3. vacutainer cu
EDTA pentru hemogramă
d) 1. vacutainer pentru analize din ser; 2. vacutainer pentru VSH; 3 vacutainer pentru analize de
coagulare
e) 1. vacutainer pentru VSH; 2. vacutainer pentru analize din ser; 3. vacutainer pentru analize de
coagulare

90. Ce cantitate de sânge trebuie recoltat în vacutainere?

a) 1,2 ml
b) 0.5 ml
c) Cantitatea optimă se obține după 3 minute de la începerea recoltării
d) Vacutainerele trebuiesc umplute conform marcajelor prezente pe acestea
e) Cât consideră asistentul care face recoltarea
91. Ce culoare are dopul vacutainerului pentru recoltare VSH?
a) Negru
b) Albastru
c) Mov
d) Roșu
e) Galben

92. Pe etichetele vacutainerelor se vor menționa următoarele, cu excepția:

a) Data și ora recoltării
b) Numele și prenumele pacientului
c) Numărul din registru
d) Eventual etichetare prin cod de bare poziționat pe dopul vaccutainerului
e) Plasarea vaccutainerelor într-o pungă sigilată alături de documentele medicale ce conțin
indicațiile de analize recomandate la pacientul în cauză

93. Vacutainerul cu dopul de culoare albastru este util recoltării de probe pentru determinarea:
a) analizelor din ser
b) analizelor de coagulare
c) hemogramei
d) VSH-ului
e) nici unul de mai sus

94. Vacutainerul cu dopul de culoare mov este util recoltării de probe pentru determinarea:
 a) analizelor din ser
b) analizelor de coagulare
c) hemogramei
d) VSH-ului
e) nici unul de mai sus

95. Vacutainerul cu dopul de culoare galben este util recoltării de probe pentru determinarea:
a) analizelor din ser
b) analizelor de coagulare
c) hemogramei
d) VSH-ului
e) nici unul de mai sus

96. Vacutainerul cu dopul de culoare negru este util recoltării de probe pentru determinarea:
a) analizelor din ser
b) analizelor de coagulare
c) hemogramei
d) VSH-ului
e) nici unul de mai sus

97. Vacutainerul cu dopul de culoare albă este util recoltării de probe pentru determinarea:
a) analizelor din ser
b) analizelor de coagulare
c) hemogramei
d) VSH-ului
e) nici unul de mai sus

98. Agitarea vacutainerelor ce conțin aditivi din cadrul recoltării venoase se realizează prin:
a) răsturnarea blândă și completă - la 1800 - a tubului de 8-10 ori
b) răsucire între palmele celui ce recoltează proba
c) scuturare energică de 8-10 ori în plan vertical
d) scuturare energică de 8-10 ori în plan orizontal
e) scuturare energică de 3-4 ori în plan vertical

99. Următoarele vacutainere conțin aditivi, cu excepția celor cu dop:

a) Negru
b) Albastru
 c) Mov
d) Roșu
e) Verde
100. În cazul recoltării venoase prin intermediul acelor tip „fluturaș” (cu tub de transfer) primul
vacutainer utilizat este cel cu dop de culoare:
a) Negru
b) Albastru
c) Mov
d) Roșu
e) se umple parțial, nefiind utilizat la determinări
101. Evaluarea necesarului de resurse umane și/sau de aparatură specifică pentru efectuarea
ambulației pacientului se realizează prin următoarele, cu excepția:
a) consultarea fișei medicale a pacientului pentru anumite diagnostice reumatologice
b) consultarea fișei medicale a pacientului pentru prezența medicației antipiretice
c) examinare generală pentru evidențierea eventualei utilizări de către pacient de cadru de mers,
baston
d) existenței unor makeri de intervenție chirurgicală recentă
e) consultarea fișei medicale a pacientului pentru anumite diagnostice neurologice
102. Secundar evaluării medicale se poate decide realizarea asistenței ambulației pacientului în
următoarele modalități, cu excepția:
a) singuri
b) cu ajutorul unui coleg
c) cu ajutorul mai multor colegi
d) mecanizat
e) singur pacientul

103. Parametrii care se impun să fie evaluaţi anterior deciziei de asistare a ambulației pacientului sunt
următorii, cu excepția:
a) prezența de dureri toracice anterioare
b) anamneza pacientului în ceea ce privește mobilizările sale anterioare
c) evaluarea greutății actuale din punct de vedere al unei eventuale scăderi ponderale recente
d) probleme respiratorii actuale
e) disponibilitatea pacientului de a coopera în cadrul procedurii

104. Efectuarea ambulației pacientului se realizează prin următoarele, cu excepția:

a) poziționarea pacientului în poziție Fowler într-un unghi de 800
 b) la nivelul traseului de deplasare ce se intenționează a fi parcurs în cadrul procedurii,
poziționarea de obstacole (ex. - componente de mobilier) ce pot reprezenta puncte de sprijin,
stații de odihnă în efectuarea mişcării prin salon
c) plasarea la îndemână a încălțărilor pe care pacientul le va folosi în ambulație
d) identificarea și poziționarea corespunzătoare a eventualelor echipamente medicale la care
pacientul este conectat
e) poziționarea pacientului în poziție Fowler într-un unghi de 600

105. Efectuarea ambulației pacientului se realizează prin următoarele, cu excepția:

a) Poziționarea medicului/asistentului medical lângă pat, în dreptul coapsei pacientului, cu fața
orientată spre colțul opus, cu picioarele depărtate pentru a asigura o bună bază de susținere.
b) Aplecarea spre înainte a trunchiului (medicului / asistentului medical) cu trecerea brațului
dinspre capul pacientului pe sub umerii acestuia, cuprinzându-i.
c) Coborârea centrului de greutate – prin flectarea genunchilor. Trecerea brațului dinspre
picioarele pacientului sub coapsele acestuia, aproape de genunchi, cuprinzându-i
d) Contracția isometrică a musculaturii abdominale și a membrelor inferioare pentru a fixa
această poziție (a medicului / asistentului medical). Ușoară ridicare a picioarelor pacientului
prin intermediul brațului ce le cuprindea
e) Pivotare pe vârful degetelor pentru a roti pacientul cu picioarele la marginea patului
106. În cadrul asistării ambulației, plasarea în laterala pacientului, conform evaluării anterioare se
realizează:
a) de partea opusă celei afectate în caz de deficit mediu / ușor
b) de partea opusă celei afectate, în cazul deficitului sever
c) indiferent în ce parte
d) întotdeauna la nivelul membrului dominant
e) nici una din afirmații nu este corectă

107. În cadrul protocolului de asistare a ambulației, în ce condiţii aplicăm mănuşile medicale?

a) pacientul este murdar
b) asistenta medicală îşi protejează pacientul de materialul infectat de la pacientul anterior
c) în caz de leziuni tegumentare ale asistentei sau a unui potenţial infectant crescut al pacientului
d) toate variantele sunt corecte
e) nici una din variante nu este corectă

108. În asistarea ambulației, semnifică hipotensiune ortostatică următoarele:

a) se evaluează după trei minute de la poziționarea la marginea patului
b) o scădere a valorii TA sistolice cu mai mult de 20 mm Hg
c) o scădere a valorii TA diastolice cu mai mult de 10 mm Hg
d) toate de mai sus
 e) nici una
109. Tehnica transferului greutății propriului corp de pe piciorul dinspre capul pacientului pe celălalt
picior se referă la protocolul de:
a) manevră Heimlich
b) manevrei medicale de ridicare a pacientului în picioare din poziționare la marginea patului
c) poziție laterală de siguranță
d) masaj cardiac extern
e) toate de mai sus
110. Tehnica manevrei medicale de ridicare a pacientului în picioare din poziționare la marginea
patului, cuprinde contracția următoarelor grupe musculare:
a) musculatura membrului inferior aflat cel mai aproape de pacient
b) mușchilor fesieri
c) mușchii coloanei vertebrale
d) a) și b)
e) a), b) și c)
111. Dacă pacientul prezintă un deficit motor unilateral sever, persoana ce îl asistă în ambulație va
proceda astfel:
a) va poziţiona pacientul în poziţie Fowler jos în locul celei de Fowler înalt
b) se va plasa de acea parte a pacientului
c) se va plasa de partea opusă
d) nu va mai poziționa pacientul la marginea patului
e) nu va mai efectua ambulația pacientului
112. În asistența ambulației, după poziţionarea pacientului la marginea patului vom parcurge
următoarele etape, cu excepția:
a) repoziționarea pacientului cât mai comod, mai la marginea patului, cu tălpile sprijinindu-se pe
podea
b) evaluarea stării tegumentului de la nivelul spatelui pacientului, din punct de vedere al riscului
de a dezvolta escare
c) împreună cu pacientul, iniţierea unui balans lateral (1..2..3)
d) determinarea valorii tensiunii arteriale și a frecvenței cardiace
e) plasarea centurii de ambulație la nivelul taliei pacientului

113. Plasarea centurii de ambulaţie se va face:

a) la nivelul taliei, deasupra hainelor într-o strânsoare moderată
b) la nivelul toracelui
c) la nivelul taliei, deasupra hainelor cât mai strâns
 d) la nivelul brațului opus celui afectat, în cazul asocierii unui deficit motor ușor
e) la nivelul taliei, dedesubtul hainelor

114. Poziţia asistentei în momentul deplasării în salon va fi:

a) în faţa pacientului pentru a-l ghida
b) lateral ţinându-l uşor de mână ca pentru o plimbare
c) în laterala pacientului în funcţie de deficitul motor stabilit
d) trecând dintr-o parte în alta pentru a-l monitoriza foarte bine
e) în spatele pacientului susţinându-l de la nivelul centurii

115. Escarele sunt caracterizate prin următoarele, cu excepția:

a) leziuni ale pielii
b) ce survin în zone de presiune
c) sub greutatea corpului,
d) datorate întreruperii inervației locale
e) printr-o comprimare prelungită a zonei respectivă

116. În asistența ambulației, în cazul în care pacientul are tendința de a cădea, se efectuează
următoarele manevre, cu excepția:
a) susținerea acestuia prin forța brațelor
b) prin intermediul prizelor de la nivelul centurii și a antebrațului
c) cu poziționarea rapidă a medicului / asistentului medical, cu pași mărunți spre fața pacientului,
coborându-l rapid la nivelul solului
d) având grijă să-i protejăm capul de eventuale traumatisme
e) solicitând verbal ajutorul colegilor

117. În oxigenoterapia pe canulă nazală aportul suplimentar de oxigen este dirijat la nivelul narinelor
prin:
a) un tip special de mască facială
b) mască Venturi
c) o tubulatură de conformație specială
d) o tubulatură nasofaringiană
e) un robinet special

118. Evaluarea pretratament în oxigenoterapie include următoarele, cu excepția:

a) Pulsoximetrie
b) Diureză
c) Tulburări neuropsihice
d) Frecvența cardiacă
e) Cianoza buzelor
119. În cadrul explicațiilor acordate pacientului referitoare la oxigenoterapie acesta este sfătuit să
avertizeze personalul medical în cazul apariției următoarelor manifestări, cu excepția:
a) dureri, în special cele din coșul pieptului
b) dureri la nivelul gâtului
c) dificultăți de respirație
d) dacă începe să tușească
e) percepția fluxului de aer la nivel narinar
120. Cât timp se aplică oxigenoterapia este necesar ca pacientul să cunoască necesitatea îndeplinirii
următoarelor condiții referitoare la proximitatea acestuia, cu excepția:
a) să nu se utilizeze creme pe bază de apă
b) să nu se fumeze
c) să fie bine verificate tehnic obiectele casnice
d) să nu utilizeze pături din lână
e) să nu se poarte haine din materiale sintetice
121. Cât timp se aplică oxigenoterapia este necesar ca pacientul să cunoască necesitatea îndeplinirii
următoarelor condiții referitoare la proximitatea acestuia, cu excepția:
a) să nu se utilizeze creme pe bază de grăsimi
b) să nu se fumeze
c) să fie bine verificate tehnic obiectele casnice
d) să nu utilizeze haine din bumbac
e) să nu utilizeze pături din materiale sintetice

122. Cât timp se aplică oxigenoterapia este necesar ca pacientul să cunoască interdicția utilizării
următoarelor substanțe, cu excepția:
a) soluții non-alcoolice
b) uleiuri
c) eter
d) grăsimi
e) acetonă

123. Plasarea unui semn de avertizare este recomandată în cazul cărei manevre medicale:
a) Masaj cardiac extern
b) Manevră Heimlich
c) Poziție laterală de siguranță
d) Oxigenoterapie
e) Spălare medicală a mâinilor
124. Schimbarea apei din umidificator în cadrul protocolului de oxigenoterapie se efectuează:
a) zilnic
b) lunar
c) la trei zile
d) nu se schimbă niciodată, întregul umidificator fiind înlocuit cu o un altul recent sterilizat
e) dimineața și seara odată cu determinarea parametrilor vitali

125. În cadrul umidificatorului din administrarea medicală a oxigenului, este posibilă utilizarea de:
a) apă nu strict sterilă ci curată, de exemplu apă de băut
b) obligator apă sterilă
c) ser fiziologic
d) apă de robinet indiferent de compoziție dacă este fiartă și răcită
e) o soluție special constituită ce cuprinde substanțe premixate
126. Completarea cu apă distilată, până la un nivel intermediar între indicatorul de limită minimă și
maximă se regăsește în protocolul cărei manevre medicale fundamentale:
a) injecția intramusculară
b) oxigenoterapie
c) injecția subcutanată
d) spălarea medicală a mâinilor
e) măsurarea tensiunii arteriale

127. În oxigenoterapia pe canulă nazală pentru poziționarea pacientului în pat este preferabilă
poziția:
a) de decubit dorsal
b) laterală
c) Fowler
d) Sim’s
e) ortopnee

128. Pentru a obține un efect antispumant în recipientul umidificator (barbotor) se adaugă:

a) Ser fiziologic
b) Eter
c) Alcool etilic 90 %
d) Glucoză 5 %
e) Alcool metilic 70 %

129. În cadrul protocolului de oxigenoterapie spălarea sticlei umidificatorului se realizează:

 a) În fiecare zi
b) Dupa fiecare administrare de oxigen
c) La trei zile
d) La două zile
e) Înainte și după fiecare administrare de oxigen

130. În cadrul oxigenoterapiei pacientului i se va aplica la nivelul mucoasei narinare bilateral o crema
emolientă pe bază de:
a) Grăsimi
b) Eter
c) Alcool etilic
d) Apă
e) Apă și săpun

131. Pentru a crește concentrația de oxigen în aerul inspirat, de la 21% existent uzual în aerul
atmosferic la 40 % se va administra un debit de:
a) 2 l/min
b) 4 l/min
c) 8 l/min
d) 5 l/min
e) Nici o variantă corectă
132. Pentru a crește concentrația de oxigen în aerul inspirat, de la 21% existent uzual în aerul
atmosferic la 28 % se va administra un debit de:
a) 3 l/min
b) 4 l/min
c) 8 l/min
d) 5 l/min
e) Nici o variantă corectă
133. Pentru a crește concentrația de oxigen în aerul inspirat, de la 21% existent uzual în aerul
atmosferic la 36 % se va administra un debit de:
a) 3 l/min
b) 4 l/min
c) 8 l/min
d) 5 l/min
e) Nici o variantă corectă

134. Existența unui flux de oxigen la nivelul sistemului de administrare a oxigenoterapiei se evaluează:
 a) prin apariția barbotării la nivelul umidificatorului;
b) prin perceperea unui flux de aer apreciată tactil cu fața ventrală a mâinii
c) Imediat după plasarea canulei la nivelul pacientului
d) toate de mai sus
e) niciuna de mai sus

135. Debitul maxim al oxigenului administrat prin intermediul canulei nazale este de:
a) 2 l/min
b) 4 l/min
c) 6 l/min
d) 8 l/min
e) 10 l/min

136. Administrarea de oxigen pe canula nazală la un debit de 8 l/min asigură la nivelul tractului
respirator o concentrație de oxigen de:
a) 48 %
b) 40%
c) 60%
d) 21%
e) 80%
137. În cadrul oxigenoterapiei, ca lichid pentru umidificator, apa de la robinet este de evitat
deoarece:
a) conține minerale ce se depun pe recipientul de umidifiere
b) conține minerale care pot fi antrenate în aerul respirat de pacient
c) umidificatorul poate fi umplut și cu apă de la robinet dacă aceasta respectă anumite condiții
d) toate de mai sus
e) niciuna din afirmațiile de mai sus nu sunt adevărate

138. În cazul oxigenoterapiei pe canulă nazală, aplicarea unei creme emoliente se realizează:
a) la nivelul mucoasei narinare a pacientului, bilateral
b) la nivelul buzelor
c) la nivelul buzelor și al mucoaselor narinare bilateral
d) limitat la nivelul comisurilor bucale
e) la nivelul pomeților, zonă ce intră în contact cu dispozitivul de transmitere a oxigenului

139. Motivul utilizării de creme emoliente în cazul oxigenoterapiei se explică prin:

a) pentru a preveni apariția de leziuni traumatice ale mucoasei narinare în momentul plasării
sondei
 b) pentru a preveni apariția de leziuni, oxigenoterapia generând local un efect de uscare
c) pentru a reduce riscul de aprindere / explozie a oxigenului
d) pentru a permite o mai facilă conectare a canulei la portul specific al reductorului tubului de
oxigen
e) utilizarea cremelor emoliente este interzisă în cadrul oxigenoterapiei

140. Ajustarea debitului de oxigen din cadrul oxigenoterapiei se realizează uzual prin:
a) suplimentarea / reducerea presiunii de furnizare a acestuia de la sursă
b) robinetul dedicat al reductorului
c) robinetul dedicat al tubului de oxigen
d) toate de mai sus
e) nici unul de mai sus

141. Plasarea canulei nazale în cadrul oxigenoterapiei respectă următoarele elemente de tehnică:
a) ghidată prin intermediul degetului arătător
b) exprimarea tubulaturii prin culisare la nivelul palmelor
c) trecerea tubulaturii la nivelul gâtului pacientului
d) și apoi simetric pe după pavilioanele urechilor pacientului
e) toate de mai sus
142. Ghidarea canulei la nivelul orificiilor narinare, în cazul oxigenoterapiei se realizează prin
intermediul:
a) unui dispozitiv special asociat canulei
b) palmei
c) policelui
d) pacientul își poziționează singur canula
e) niciuna de mai sus
143. În cadrul oxigenoterapiei, securizarea plasamentului canulei nazale la nivelul zonei gâtului
pacientului se realizează prin:
a) apăsarea unui buton galben activat în prealabil
b) culisarea spre distal a unui inel de unire a tubulaturii
c) legarea acesteia prin intermediul unor fașe de tifon
d) intermediul unor benzi de leucoplast
e) niciuna de mai sus

144. În cazul oxigenoterapiei, în fișa pacientului se notează următoarele, cu excepția:

a) debitului de administrare
b) căii pe care a fost administrat medicamentul
 c) data administrării
d) ora și minutul administrării
e) în caz de diferență mai mare de 10 minute față de ora de administrare prescrisă – notarea
motivului decalajului

145. Părăsirea salonului se poate realiza doar după realizarea următoarelor, cu excepția:
a) poziționarea patului la nivelul taliei medicului / asistentei medicale.
b) plasarea paharului cu apă la nivelul noptierei medicale ce deservește patul pacientului
c) plasarea la îndemâna pacientului a telecomenzilor de utilitate a salonului
d) plasarea la îndemâna pacientului a obiectelor de utilitate personală
e) informarea pacientului asupra programului său medical ulterior

146. După instituirea oxigenoterapiei, în fișa pacientului se notează următoarele, cu excepția:

a) parametrii biologici relevanți evaluați pretratament
b) efectul preconizat
c) eventuale incidente
d) eventuale accidente sau reacții adverse
e) eventuale mențiuni din partea pacientului, relevante pentru administrarea oxigenoterapiei

147. Identificarea pacientului se realizează utilizând următoarea formulă de adresare:

a) Îmi puteți spune, vă rog, data nașterii ......
b) Îmi puteți spune, vă rog, numele dumneavoastră.....
c) Sunteţi Domnul ............
d) a) și b)
e) a) și c) sau b)

148. Pentru efectuarea electrocardiogramei următoarele recomandări sunt valabile, cu excepția:

a) este bine ca îmbrăcămintea dumneavoastră să permită să puteți elibera ușor de haine pieptul și
încheieturile mânilor și ale picioarelor
b) nu trebuie să fiți nemâncat
c) doar să nu vă fi administrat medicația dumneavoastră curentă ce poate interfera cu înregistrarea
d) este bine să mergeți la toaletă înainte de examen
e) este foarte important ca dumneavoastră să fiți relaxat/ă, calm/ă, în timpul înregistrării

149. În vederea efectuării electrocardiogramei, evaluarea pacientului include următoarele, cu

excepția:
a) eventuale alergii cunoscute
b) eventuală pilozitate toracică cu îndepărtarea acesteia
 c) eventuală pilozitate toracică cu utilizarea pentru electrozii membrelor a benzii în locul
ventuzelor
d) eventuale leziuni tegumentare la încheietura mâinii
e) eventuale leziuni tegumentare la nivelul gleznelor
150. Înainte de transportul pacientului în vederea efectuării electrocardiogramei, este obligator de
evaluat următoarele elemente, cu excepția:
a) Aveți dureri de piept?
b) Simțiți că inima nu ar bate regulat?
c) determinarea tensiunii arteriale
d) măsurarea diurezei
e) probleme de locomoție
151. Transportul pacientului la ecg cu căruţul sau a electrocardiografului la pacient este obligatoriu în
caz de:
a) durere toracică
b) dispnee
c) probleme de locomoţie
d) palpitații
e) anurie

152. Condițiile tehnice în cadrul electrocardiografiei presupun următoarele, cu excepția:

a) verificare stare acumulatori
b) registru de electrocardiografie
c) priză fără împământare
d) temperatură sală ecg: 22 ± 2 0C
e) mediu privat

153. Următoarele afirmații referitoare la poziționarea pacientului pentru înregistrarea

electrocardiogramei sunt adevărate, cu excepția:
a) poziţionarea pacientului în decubit dorsal sau Fowler
b) orice altă poziţionare a pacientului se menţionează pe ecg
c) ridicarea patului la nivelul taliei medicului/asistentului medical ce efectuează procedura.
d) se eliberează de haine zona pieptului, încheieturile mânilor și gleznele
e) mediu privat
154. Pentru a favoriza conductivitatea locală ,la nivelul electrozilor de înregistrare a
electrocardiogramei, se utilizează următoarele, cu excepția:
a) degresarea zonelor de plasare a electrozilor
 b) un tratament local abraziv
c) plasare la nivelul zonelor cu structuri subiacente
d) ferme (ex. os)
e) musculatură relaxată în cursul înregistrării
f) aplicare de gel și la nivelul conectorilor

155. Plasarea corectă a electrozilor membrelor implică următoarele:

a) V3 + gel: spaţiul IV i.c. drept, parasternal
b) V4 + gel: spaţiul IV i.c. stâng, parasternal
c) V1 + gel: linia orizontală a V4- intersecția cu linia axilară
d) V5 + gel: linia orizontală a V4- intersecția cu linia axilară anterioară
e) niciuna de mai sus

156. Plasarea corectă a electrozilor membrelor implică următoarele:

a) Antebraț drept – conector negru
b) Gleznă stângă – conector verde
c) Antebraț stâng – conector roșu
d) Gleznă dreaptă – conector verde
e) Antebraț drept – conector verde

157. Plasarea corectă a electrozilor precordiali implică următoarele, cu excepția:

a) V1 + gel: spaţiul IV i.c. drept, parasternal
b) apoi V2 + gel: spaţiul IV i.c. stâng, parasternal
c) apoi V3 + gel: mijlocul distanţei dintre V2 şi V4
d) apoi V4 + gel: spaţiul V i.c. stâng, linia medioclaviculară stângă
e) apoi V5 + gel: linia orizontală a V4- intersecția cu linia axilară anterioară și V6 + gel: linia
orizontală a V4- intersecția cu linia axilară mijlocie
158. Poziționarea corectă a electrozilor precordiali implică plasarea la nivelul spațiului V i.c. pentru
conectorul:
a) V1
b) V4, V5, V6
c) V6
d) V4
e) niciunul
159. Etapele precizării zonelor de poziționare a conectorilor de electrocardiografie sunt următoarele,
cu excepția:
a) Palparea sternului cranio-caudal pentru detectarea proieminenței sternale – unghiul Louis
 b) Culisarea laterală a pulpei degetelor II și III la nivelul spațiului intercostal drept corespunzător
acestui reper = spațiul doi intercostal drept
c) Păstrând degetul II la nivelul spațiului intercostal precizat, culisarea caudală a pulpei degetului
III palpând lățimea coastei - spațiul intercostal următor
d) Detectarea vizuală a liniei medioclaviculare stângi și culisarea laterală a degetelor II și III la
nivelul spațiului intercostal V până la intersecția cu aceasta
e) Detectarea vizuală a liniei axilare anterioare și culisarea laterală a degetelor II și III la nivelul
spațiului intercostal V până la intersecția cu aceasta

160. Corespondența de culori atribuită electrodului precordial V6 este următoarea:

a) maro
b) negru
c) roşu
d) galben
e) violet
161. Corespondența de culori atribuită electrodului precordial V4 este următoarea:
a) maro
b) negru
c) roşu
d) galben
e) violet

162. Corespondența de culori atribuită electrodului precordial V5 este următoarea:

a) maro
b) negru
c) roşu
d) galben
e) violet

163. Corespondența de culori atribuită electrodului precordial V2 este următoarea:

a) maro
b) negru
c) roşu
d) galben
e) violet

164. Înregistrarea electrocardiogramei se realizează de rutină în modul:

a) „manual”
 b) „automat”
c) „simplu”
d) „complex”
e) „normal”

165. Evaluarea ecg d.p.d.v. a calităţii înregistrării implică următoarele, cu excepția:

a) traseu parazitat?
b) suprapunere trasee ecg?
c) traseu ecg cu amplitudine redusă?
d) toate de mai sus
e) unde negative la începutul complexelor QRS?
166. La înregistrarea electrocardiogramei, în caz de traseu parazitat, se recomandă următoarele, cu
excepția:
a) activarea filtrelor, ca primă intenție
b) repoziţionarea electrozilor
c) ameliorarea contactului
d) aplicarea suplimentară de gel
e) ameliorarea relaxării musculare
167. La înregistrarea electrocardiogramei, în caz de traseu parazitat, se recomandă activarea filtrelor
:
a) de primă intenție
b) doar în caz de ineficiență a celorlalte intervenții posibile
c) filtrele trebuie să fie activate în standardul electrocardiografiei
d) nu se activează filtrele, pentru această problemă
e) într-o astfel de situație, din contra e necesară dezactivarea filtrelor
168. În cazul înregistrării unei electrocardiograme cu suprapunere de trasee ecg se recomandă
următoarele, cu excepția:
a) repetare cu modificarea echivalenţei 1 mV = 1 mm
b) repetare cu modificarea echivalenţei 1 mV = 5 mm
c) repetare cu modificarea echivalenţei 1 mV = 10 mm
d) utilizarea unui tip de hârtie mai lat
e) repetare cu modificarea echivalenţei 1 mV = 20 mm
169. În cazul înregistrării unei electrocardiograme cu amplitudinea redusă a traseelor ecg se
recomandă următoarele, cu excepția:
a) repetare cu modificarea echivalenţei 1 mV = 1 mm
 b) repetare cu modificarea echivalenţei 1 mV = 5 mm
c) repetare cu modificarea echivalenţei 1 mV = 10 mm
d) utilizarea unui tip de hârtie cu lățime redusă
e) repetare cu modificarea echivalenţei 1 mV = 20 mm
170. Analiza electrocardiogramei din punctul de vedere al aspectelor de patologie presupune
evaluarea următoarelor aspecte, cu excepția:
a) unde Q la începutul complexelor QRS
b) supradenivelare ST
c) suprapunere trasee ecg
d) subdenivelare ST
e) ritm
171. În cazul identificării de unde negative (Q) la începutul complexelor QRS din DII, DIII, avF se
recomandă:
a) repetare ecg cu expir profund în regim „manual”
b) repetare ecg cu inspir profund în regim „automat”
c) repetare ecg cu expir profund în regim „manual”
d) repetare ecg cu inspir profund în regim „manual”
e) alertarea medicului, cât timp pacientul rămâne conectat la electrocardiograf
172. În cazul identificării la nivelul traseului electrocardiografic de supra- / sub- denivelare a
segmentului ST se recomandă:
a) repetare ecg cu expir profund în regim „manual”
b) repetare ecg cu inspir profund în regim „automat”
c) repetare ecg cu expir profund în regim „manual”
d) repetare ecg cu inspir profund în regim „manual”
e) alertarea medicului, cât timp pacientul rămâne conectat la electrocardiograf
173. În cazul identificării la nivelul traseului electrocardiografic a unui ritm de peste 150/min se
recomandă :
a) înregistrare „manuală” cu schimbarea vitezei, de la 25 mm/sec la 10 mm/sec
b) repetare ecg cu inspir profund în regim „automat”
c) înregistrare „automată” cu schimbarea vitezei, de la 25 mm/sec la 10 mm/sec
d) repetare ecg cu inspir profund în regim „manual”
e) alertarea medicului, cât timp pacientul rămâne conectat la electrocardiograf
174. În cazul identificării la nivelul traseului electrocardiografic a unui ritm de sub 40/min se
recomandă :
 a) înregistrare „manuală” cu schimbarea vitezei, de la 25 mm/sec la 10 mm/sec
b) repetare ecg cu inspir profund în regim „automat”
c) înregistrare „automată” cu schimbarea vitezei, de la 25 mm/sec la 10 mm/sec
d) repetare ecg cu inspir profund în regim „manual”
e) alertarea medicului, cât timp pacientul rămâne conectat la electrocardiograf

175. În cazul identificării la nivelul traseului electrocardiografic a unui ritm neregulat se recomandă:
a) înregistrare „manuală” cu schimbarea vitezei, de la 25 mm/sec la 10 mm/sec
b) repetare ecg cu inspir profund în regim „automat”
c) înregistrare „automată” cu schimbarea vitezei, de la 25 mm/sec la 10 mm/sec
d) repetare ecg cu inspir profund în regim „manual”
e) alertarea medicului, cât timp pacientul rămâne conectat la electrocardiograf

176. Imediat după înregistrarea electrocardiogramei și oprirea electrocardiografului, se efectuează:

a) deconectarea conectorilor cu îndepărtarea gelului de la nivelul acestora
b) deconectarea conectorilor cu îndepărtarea gelului de la nivelul tegumentului pacientului
c) deconectarea electrozilor cu îndepărtarea gelului de la nivelul acestora
d) notarea pe ecg a: valorii TA, patologii cunoscute, medicamente anterior administrate, cafea,
fumat
e) niciuna de mai sus

177. Îndepărtarea gelului de la nivelul tegumentului pacientului se realizează :

a) cu şerveţele uscate apoi ştergere cu comprese cu soluții alcoolice
b) cu comprese cu soluții alcoolice apoi ştergere cu şerveţele uscate
c) cu şerveţele umede apoi ştergere cu comprese cu soluții alcoolice
d) utilizarea compreselor cu soluții alcoolice este contraindicată în electrocardiografie
e) se utilizează apă și săpun urmat de ștergere cu prosop de hârtie
178. După înregistrarea traseului electrocardiografic, la nivelul acestuia se notează următoarele, cu
excepția:
a) numele persoanei care a efectuat manevra
b) patologii cunoscute
c) denumirea medicamentelor anterior administrate
d) consumul de cafea
e) fumat
179. La finalizarea înregistrării electrocardiogramei, se adresează pacientului următoarele indicații,
cu excepția:
a) Puteți acum să vă îmbrăcați
 b) Urmează să mai facem ................. (ex. ecografie abdominală) peste aproximativ .......... minute.
c) coborârea patului pacientului la nivelul inferior de înălțime, ridicarea limitatoarelor laterale
d) poziționarea la îndemână a obiectelor personale (ex. periuța și pasta de dinți, buletin etc.)
e) poziționarea la îndemână aa telecomenzii de apelare a sistemului medical
180. În cadrul informării pacientului asupra cum poate să contribuie la realizarea determinării
debitului expirator de vârf , următoarele afirmații sunt adevărate, cu excepția:
a) să fie relaxat/ă, calm/ă, în timpul determinării
b) să nu se sprijine cu pieptul de nimic
c) buzele să prindă fest piesa bucală a aparatului
d) Cu degetele să se astupe fantele distale ale dispozitivului pentru ca aerul suflat cu putere să
treacă prin aparat și să nu pierdem din aerul suflat
e) să accepte pensarea nasului cu un fel de clemă, care nu ar trebui să îl incomodeze foarte tare
181. În tehnica determinării debitului expirator de vârf (PEF) următoarele afirmații sunt adevărate,
cu excepția:
a) Se efectuează trei determinări
b) Dintre acestea se selectează cea mai mare valoare astfel obținută
c) Între determinări se poate plasa cursorul peackflowmetrului la poziția de zero sau se poate
evalua suplimentul de cursă de la o determinare la alta
d) Se recomandă pacientului să sufle în aparat tare, cu forță și rapid
e) Pacientul este încurajat verbal pe tot parcursul efortului respirator a procedurii
182. Incompatibilitatea de administrare a tratamentului inhalator cu Ventolin se referă la
următoarele situații, cu excepția:
a) alergii cunoscute la latex
b) dureri retrosternale de tip ischemic coronarian
c) între medicamentul prescris și valoarea tensiunii arteriale
d) între medicamentul prescris și valoarea frecvenței cardiace
e) între medicamentul prescris și parametrii respiratori
183. În tehnica administrării tratamentului inhalator cu Ventolin sunt valabile următoarele
recomandări, cu excepția:
a) poziționarea pacientului în șezut,
b) Omogenizarea adecvată a medicamentului în recipientul său prin scuturare timp de 3 – 5
minute
c) Poziționarea flaconului de Ventolin între degetul mare și degetul II al mâinii
d) După un expir profund, poziționarea buzelor fest la nivelul piesei inhalerului
e) limba să nu fie în dreptul piesei bucale
184. În tehnica administrării tratamentului inhalator cu Ventolin sunt valabile următoarele
recomandări, cu excepția:
a) poziționarea pacientului în șezut,
b) Omogenizarea adecvată a medicamentului în recipientul său prin scuturare timp de 3 – 5
secunde
c) Poziționarea flaconului de Ventolin între degetul mare și degetul IV al mâinii
d) După un expir profund, poziționarea buzelor fest la nivelul piesei inhalerului
e) limba să nu fie în dreptul piesei bucale

185. După administrarea inhalatorie de Ventolin, trebuie menținut un interval de apnee de minim:
a) 1 minut
b) 10 secunde
c) 30 de secunde
d) 3 secunde
e) Din contră, pentru a facilita respirația aceasta trebuie activată de îndată ce s-a administrat
medicamentul
186. Referitor la medicamentul Salbutamol ce se plasează la nivelul gurii, a gâtului în administrarea
sa inhalatorie, următoarele afirmații sunt adevărate, cu excepția:
a) ne interesează doar medicamentul inhalat de dumneavoastră în plămâni, nu cel de la nivelul
gurii, a gâtului
b) clătirea gurii, cu apă trebuie evitată în primele minute după inhalare putând induce complicații
locale
c) poate induce răgușeală
d) poate induce infecții
e) poate induce ciupercă

187. Pentru a spori efectul bronhodilatator al administrării inhalatorii de Ventolin, este necesară
repetarea succesivă (la 10 minute) a aplicării puff-ului de:
a) Trei ori
b) O singură dată
c) Două ori
d) Cinci ori
e) Variabil în funcție de răspunsul clinic al pacientului

188. Evaluarea cantității de Ventolin existentă în flacon trebuie evaluată după cum urmează, cu
excepția:
a) prin plasarea acestuia în apă cu aprecierea gradului în care acesta plutește sau se scufundă
b) ținând cont și numărând fiecare doză administrată,
c) flaconul de Ventolin conține medicament pentru exact 300 de doze
 d) Citirea indicatorului lateral al flaconului
e) Când prin apăsare nu se reușește eliberarea unui puf eficient

189. La domiciliul pacientului, păstrarea curată a piesei bucale a inhalerului se realizează prin
următoarele, cu excepția:
a) deconectând flaconul de la nivelul acesteia
b) lăsând-o 20 de minute într-o soluție dezinfectantă
c) soluția dezinfectantă poate fi constituită din: apă cu oțet – cam 50 – 60 ml de oțet în jumătate
de litru de apă
d) păstrarea flaconului în frigider, într-un înveliș steril
e) curățirea aceasta este recomandată a se efectua cel puțin o dată pe săptămână

190. Precizarea NPO semnifică:

a) incompatibilitate pentru calea de administrare orală
b) Neuropatie obstructivă
c) Denumirea unui medicament
d) Nu semnifică nimic
e) Normal protocol order

191. Incompatibilitatea pentru calea de administrare orală survine în următoarele situații, cu

excepția:
a) existența recomandării de NPO
b) pacient comatos
c) prezența grețurilor / vărsăturilor
d) existența unui montaj de aspirație gastrică
e) zgomote intestinale accelerate
192. Incompatibilitatea pentru calea de administrare orală survine în următoarele situații, cu
excepția:
a) existența recomandării de MBO
b) pacient comatos
c) prezența grețurilor / vărsăturilor
d) existența unui montaj de aspirație gastrică
e) zgomote intestinale diminuate/ abolite
193. În cazul situațiilor particulare în care pacientul înghite greu pastile, posibile soluții pot fi
reprezentate de:
a) introducerea acestora în gură, de către pacient, cu degetele
b) administrare treptată, câte una, pe rând
 c) plasarea pastilei la baza limbii, cât mai adânc în gură
d) orice medicație poate fi pisată și administrată sub forma pulberei rezultate
e) pulberea rezultată poate fi administrată în amestec cu o cantitate mică de mâncare ușor de
înghițit (budincă, piure etc.)
194. În cazul existenței de probleme cu gustul medicației orale se poate apela la următoarele rezolvări,
cu excepția:
a) desensibilizarea papilelor gustative prin 2-3 cuburi de gheață pe care pacientul să le sugă
b) asocierea la administrarea medicamentelor, în loc de apă, a unui suc cu gust pe placul
pacientului
c) asocierea la administrarea medicamentelor a consumului unei bucăți de pâine.
d) asocierea la administrarea medicamentelor, în loc de apă, a unui suc cu gust pe placul
pacientului
e) desensibilizarea papilelor gustative prin administrarea prealabilă de lichide fierbinți

195. Administrarea medicației orale conform orarului prescris include o toleranță de:
a) 5 minute
b) 30 minute
c) o oră
d) nici o toleranță, trebuie respectat strict orarul
e) 15 minute

196. În cazul recipientelor ce conțin mai multe pastile, inițial pastilele se scot:
a) în capacul flaconului
b) în păhărelul de medicație
c) în mâna pacientului
d) în mâna medicului/asistentului medical
e) pe un șervețel de hârtie curat

197. În încheierea manevrei medicale de administrare a medicației orale se notează în fișa pacientului
următoarele, cu excepția:
a) numele medicamentului administrat
b) doza de medicament administrată
c) parametrilor clinici și biologici relevanți
d) metoda de administrare
e) data, ora și minutul și secunda administrării

198. Următoarele afirmații referitoare la înjecția subcutanată sunt adevărate, cu excepția:

a) frecvent utilizată pentru administrarea insulinei, heparinei și a vaccinurilor
 b) în volume de până la 1 ml
c) în general prin seringi preumplute prevăzute cu ace fine
d) administrările frecvente necesită "rotarea" zonelor de injectare
e) locații posibil de utilizat: abdomen - periombilical (minim 10 cm extern acestuia), regiune
dorsală antebraț, regiune anterioară coapse, scapular,regiune superioară fesier dorsal sau
anterior

199. În cazul injecției subcutanate tehnica prevede următoarea indicație:

a) pentru un strat de țesut adipos mai mare de 1 cm priza va fi prin întinderea pielii iar unghiul de
puncție: 900
b) pentru o grosime mai mică de 2 cm, priza va fi prin ciupire iar unghiul de puncție: 15 - 300
c) pentru un strat de țesut adipos mai mare de 1,5 cm priza va fi prin întinderea pielii iar unghiul
de puncție: 600
d) pentru o grosime mai mică de 1,5 cm, priza va fi prin ciupire iar unghiul de puncție: 30 - 450
e) pentru o grosime mai mică de 1,5 cm, priza va fi prin ciupire iar unghiul de puncție: 45 - 600
200. Delimitarea triunghiului de masă musculară deltoidiană compatibil puncționării în injecția
intramusculară respectă următoarele, cu excepția:
a) degetul III al mâinii pacientului se plasează la nivelul acromionului umărului la nivelul căruia
se efectuează injecția
b) degetele mâinii pacientului plasate pe umărul acestuia sunt alipite
c) limita inferioară a degetului V delimitează baza unui triunghi de masă musculară deltoidiană
compatibil puncționării.
d) vârful acestui triunghi isoscel se situează la nivelul orizontalei corespunzătoare punctului
axilar anterior, centrat la nivelul umărului
e) punctului axilar anterior este reprezentat de intersecția pectoralului cu brațul
 Răspunsuri Grile

1. D 27. D 53. D 79. A 105. E 131. E 157. C 183. B

2. B 28. B 54. B 80. B 106. B 132. A 158. D 184. C
3. C 29. A 55. E 81. E 107. C 133. D 159. E 185. B
4. B 30. A 56. A 82. C 108. D 134. A 160. E 186. B
5. B 31. D 57. A 83. A 109. B 135. C 161. A 187. C
6. B 32. A 58. E 84. D 110. D 136. B 162. B 188. B
7. E 33. B 59. B 85. C 111. C 137. D 163. D 189. D
8. B 34. D 60. D 86. D 112. A 138. A 164. B 190. B
9. A 35. E 61. A 87. A 113. A 139. B 165. E 191. E
10. D 36. D 62. C 88. B 114. C 140. B 166. A 192. A
11. C 37. E 63. D 89. C 115. D 141. B 167. B 193. D
12. E 38. E 64. A 90. D 116. C 142. C 168. B 194. E
13. B 39. C 65. D 91. A 117. C 143. B 169. E 195. B
14. C 40. A 66. A 92. D 118. B 144. E 170. C 196. A
15. D 41. E 67. A 93. B 119. E 145. A 171. D 197. E
16. C 42. C 68. E 94. C 120. A 146. A 172. E 198. E
17. A 43. B 69. B 95. A 121. D 147. D 173. E 199. E
18. E 44. D 70. D 96. D 122. A 148. C 174. E 200. A
19. C 45. B 71. D 97. E 123. D 149. C 175. A
20. D 46. D 72. D 98. A 124. A 150. D 176. B
21. C 47. E 73. C 99. D 125. A 151. E 177. A
22. C 48. A 74. E 100. E 126. B 152. C 178. A
23. D 49. C 75. C 101. B 127. C 153. A 179. D
24. D 50. B 76. E 102. E 128. C 154. D 180. D
25. E 51. B 77. A 103. C 129. C 155. C 181. C
26. D 52. C 78. B 104. B 130. D 156. B 182. A