DUCA ANDREI DATA:11.06.

2020
ANUL III A

GASTROENTEROCOLITA ACUTA LA COPII

Gastroenterocolita este o afecțiune care se caracterizează prin prezența de scaune

numeroase (mai mult de 3 pe zi), de consistență scăzută, care poate asocia febră și
vărsături.
Afecțiunea poate avea mai multe cauze, în funcție de agenții etiologici implicați:
 virusurile (70% dintre cazuri);
 bacteriile (10-20% dintre cazuri);
 protozoarele de tipul giardiei (mai puțin de 10% dintre cazuri);
 helminții (oxiurii, limbricii).
Incidența gastroenterocolitei acute este influențată de climă și de sezon. Alți factori
care cresc riscul de apariție a bolii sunt colectivitățile de copii (creșe, grădinițe cu
program prelungit, școlile, secțiile de pediatrie aglomerate) și condițiile de viață
sărace, cu salubritate redusă.

Diagnosticul gastroenterocolitei acute la copil

 
Diagnosticul va începe întotdeauna cu o anamneză corectă, care trebuie să ofere
informații importante despre:
 emisia scaunelor diareice: frecvența și numărul lor;
 aspectul scaunelor: consistența, prezența sângelui sau a mucusului;
 vărsăturile: frecvența, aspectul bilios/non-bilios, hematemeza, ultimul episod
apărut;
 cantitatea lichidelor primite: volumul lor, tipul de lichide oferite;
 micțiunile: frecvența lor, ultima micțiune înregistrată;
 febră, apetit, scădere în greutate;
 utilizarea de antibiotice sau alte medicamente care pot provoca diaree;
 contactul cu persoane bolnave, călătoria recentă;
 afecțiuni de bază asociate: boli cardiace, diabet, boli renale, fibroză chistică.
Evaluarea clinică inițială trebuie să aprecieze:
 prezența semnelor și simptomelor de deshidratare;
 aprecierea gradului de deshidratare;
 aprecierea scorului Vesikari de severitate globală a gastroenteritei acute.
Evaluările de laborator recomandate:
 bandeleta urinară/sumarul de urină poate aprecia densitatea urinară și
prezența corpilor cetonici, care însă nu se corelează întotdeauna cu severitatea
deshidratării;
 Ionograma, ureea și creatinina, rezerva alcalină sau bicarbonatul seric trebuie
determinate înainte de începerea administrării de fluide intravenoase;
 copiii care prezintă letargie trebuie să efectueze un test de glicemie cât mai
curând posibil (glicotest);
 testele rapide pentru agenți patogeni specifici și coprocultura vor fi efectuate
după emisia unui scaun diareic;
 evaluarea hematologică va cuprinde HLG, VSH, Fg și CRP la pacienții cu
febra > 39 gr C;
 hemocultura este necesară la copiii cu febra > 39 gr C.
Tratament
 
Regimul dietetic:
 continuarea dietei preferate trebuie încurajată pentru prevenirea sau limitarea
deshidratării, aceasta fiind în general mai eficientă decât dietele restrictive;
 nu există dovezi care să susțină utilizarea dietei istorice BRAT (constând din
banane, orez, mere și pâine prăjită), totuși aceasta poate fi oferită ca parte a dietei
obișnuite a copilului;
 evitarea administrării de suc de fructe până când diareea s-a oprit, deoarece
există studii care sugerează că această administrare poate prelungi diareea. În
situația utilizării, acesta trebuie diluat (1 parte suc de fructe cu 4 părți de apă
plată);
 lichidele limpezi nu sunt recomandate ca înlocuitori pentru soluțiile orale de
rehidratare în prevenirea sau tratamentul deshidratării;
 continuarea alăptării în timpul rehidratării cu soluțiile orale de rehidratare;
 se recomandă dieta fără lactoză la pacienții alimentați cu formule de lapte;
 pacienților care prezintă vărsături, trebuie să li se ofere cantități mici și
repetate de alimente sau soluții orale de rehidratare.
Rehidratarea este foarte importantă. În unele situații, se poate recomanda
rehidratarea intravenoasă sau administrarea de soluții prin gavaj nasogastric.
Tratamentul farmacologic va fi instituit doar la recomandarea medicului și poate
consta în medicamente antidiareice și/sau antimicrobiene.
Tratamentul adjuvant:
 probioticele – există unele dovezi privind posibilele beneficii clinice ale
acestora;
 suplimentarea cu zinc ar putea fi eficientă în tratamentul diareei și a
vărsăturilor la copiii cu gastroenterită în țările în curs de dezvoltare, prin reducerea
frecvenței scaunelor. Nu există însă suficiente dovezi pentru a justifica
recomandarea suplimentelor de zinc pentru copiii bine hrăniți care au
gastroenterită acută.
Indicația de spitalizare la copiii cu gastroenterocolită acută poate fi recomandată în
cazul în care apar:
 deshidratare severă (pierderi > 10% din greutatea corporală, scor de
deshidratare clinică ≥ 2);
 modificări ale ionogramei (hiponatremia/hipernatremia);
 dificultăți semnificative în administrarea soluțiilor de rehidratare pe cale orală;
 tratamentul cu soluții orale de rehidratare (ORS) nu reușește să compenseze
pierderile prin emisia de scaune diareice frecvente, aport insuficient sau vărsături,
în ciuda volumelor adecvate administrate;
 factori precum vârsta mică, iritabilitatea neobișnuită sau somnolența copilului,
evoluția progresivă a simptomelor;
 există un diagnostic asociat care ar putea indica o nevoie de observație
atentă;
 părinții nu pot oferi îngrijire adecvată la domiciliu.
Recomandări și sfaturi pentru părinți
 
La copiii fără semne clinice de deshidratare și care nu prezintă un risc crescut de
deshidratare:

 continuarea dietei obișnuite, inclusiv lapte (matern/formula fara lactoza)

 încurajarea consumului de lichide la copil
La copiii fără deshidratare clinică, dar care prezintă un risc crescut de deshidratare:

 continuarea dietei obișnuite, inclusiv lapte (matern/formula fara lactoza)

 încurajarea consumului de lichide la copil;
 să ofere soluții de rehidratare ORS ca lichid suplimentar.
La copiii cu deshidratare clinică:

 rehidratarea este posibilă de obicei cu soluții ORS;

 administrarea cantității recomandate de ORS (50 ml/kg pentru rehidratare plus
volumul de întreținere) pentru o perioadă de 4 ore, în cantități mici, dar repetate;
 să continue alăptarea.
Părinții trebuie să se adreseze imediat unui medic dacă:

 copilul refuză să primească soluțiile ORS sau vărsăturile persistă;

 copilul nu pare să se recupereze sau starea lui generală se înrăutățește;
 există sânge în diaree sau vărsături.
Informații utile:
 durata obișnuită de evoluție a unei gastroenterite la copil este de 5-7 zile și la
majoritatea copiilor își revin complet în 2 săptămâni;
 durata obișnuită a vărsăturilor este de 1-2 zile, iar la majoritatea copiilor își
revin complet în 3 zile.
Recomandări pentru prevenirea răspândirii gastroenterocolitelor
 
1. Spălarea frecventă a mâinilor cu apă caldă și săpun lichid timp de minimum
15 secunde și uscarea mâinilor reprezintă cel mai importat factor în prevenirea
răspândirii diareei și a vărsăturilor.
2. Spălarea mâinilor este obligatorie după folosirea toaletei sau schimbarea
scutecelor și înainte de a manipula alimentele.
3. Prosoapele, jucăriile, telefoanele sau dispozitivele electronice cu touch-screen
și tacâmurile folosite de copiii infectați nu trebuie să fie folosite de alți membri ai
familiei.
4. Copiii trebuie excluși din colectivitățile de copii când prezinta febră, diaree sau
vărsături și se pot reîntoarce numai după normalizarea scaunului.