Anatomia si fiziologia glandelor endocrine

Glandele endocrine sunt unitati functionale formate din mai multe celule care pot secreta
hormoni, localizate in diferite regiuni ale corpului alcatuind sistemul endocrin. Fiecare glanda
are o functie specifica care contribuie la mentinerea echilibrului mediului intern si a
supravietuirii organismului uman.

Hipofiza (latină: hypophysis) sau glanda pituitară (latină: glandula pituitaria) este o glandă

endocrină nepereche cu structură complexă și cu funcții, de asemenea, multiple și complexe.
Hipofiza are mărimea unui bob de fasole, cu greutatea de 0,5–0,8 g. Diametrul transversal are
12–15 mm, cel sagital 10–12 mm, iar cel vertical 5–8 mm.

 Hipofiza este situată în fosa hipofizară a șeii turcești a osului sfenoid, pe fața inferioară a
encefalului, înaintea tuberculilor mamilari și înapoia chiasmei optice. Ea este acoperită de o
formațiune a durei mater – diafragmul șeii, înzestrat cu un mic orificiu prin care trece
infundibulul ce unește hipofiza cu tuber cinereum. Din punct de vedere fiziologic, glanda
hipofiză este împărțită în două porțiuni distincte: hipofiza anterioară, denumită și
adenohipofiză și hipofiza posterioară, denumită și neurohipofiză. Hipofiza anterioară secretă
șase hormoni foarte importanți și mulți alții mai puțin importanți, iar hipofiza posterioară
secretă doi hormoni importanți.

Lobul anterior secreta urmatorii hormoni:

 hormonul de crestere sau hormonul somatotrop, denumit prescurtat STH,

stimuleaza cresterea tesuturilor, mobilizeaza grasimile si intervine in metabolismul mineral;
 hormonul tireotrop, denumit prescurtat TSH, stimuleaza functia glandei tiroide;
 hormonul corticotrop, denumit prescurtat ACTH, stimuleaza activitatea glandelor
suprarenale;
 hormonii gonadotropi sunt in numar de doi. Ei actioneaza asupra gonadelor
masculine si feminine, avand un rol important in sexualizare si in procesul de reproducere.
Hormonul foliculostimulant sau FSH stimuleaza la femeie secretia foliculilor ovarieni. La
barbat, activeaza si mentine spermatogeneza. Hormonul luteinizant, denumit prescurtat LH
sau ICSH, actioneaza la femei asupra corpului galben al ovarului, iar la barbat asupra
tesutului interstitial al testiculului, stimuland formarea hormonului masculin – testosteronul;
 hormonul luteotrop sau mamotrop, denumit prescurtat LTH, actioneaza sinergie cu
cei doi hormoni gonadotropi, producand cresterea glandei mamare si secretia lactata.
Lobul anterior mai secreta hormonul melanotrop, sau hormonul pigmentatiei, care stimuleaza
formarea pigmentilor din piele.

Secretia hormonilor elaborati de hipofiza anterioara este reglata de centri nervosi din creier,
prin intermediul unor neurohormoni sintetizati la nivelul hipotalamusului. Cei mai multi
hormoni hipofizari pot fi dozati in sange prin metode moderne si precise, radioimunologice;
tehnica fiind insa dificila, acest procedeu este utilizat numai in centre specializate.

Lobul posterior al hipofizei secreta doi hormoni, ocitocina si vasopresina, care de fapt sunt

hormoni neurohipofizari, deoarece sunt sintetizati in centrii nervosi din hipota-latnus.
Ocitotocina intervine la nastere, contactand uterul in faza finala a sarcinii. Contracta de
asemenea canalele glandelor mamaie, contribuind la eliminarea laptelui. Vasopresina are o
puternica actiune antidiuretica de unde si denumirea de hormon antidiuretic, prescurtat ADH.
Cand hormonul antidiuretic lipseste, se produce o diureza masiva, cu urini foarte diluate.

Glanda tiroidă este cea mai mare glandă a sistemului endocrin uman, are o greutatea de 5-6 g
la nou-născut, atingând o greutate de 25-30 g la adult (este mai mare la femeidecât la bărbați)
și este situată în regiunea antero-laterală a gâtului.
Glanda tiroidă (glandula thyroidea) este un organ nepereche de culoare gălbuie-roz, cu o
consistență moale, cântărind 15-30 gr, având doi lobi de formă ovală, ce se dispun de o parte
și de alta a laringelui și traheii, uniți printr-un istm; în 50-60% din cazuri, o prelungire, lobul
piramidal, se întinde înspre osul hioid. Are o capsulă proprie ce trimite prelungiri în interiorul
glandei. Ea este învelită într-o dedublare a fasciei cervicale mijlocii, aderentă de trahee, teaca
vasculonervoasă în care se află artera carotidă, vena jugulară și nervul vag. Anterior, glanda
vine în raport cu mușchii subhioidieni. Între capsula proprie și capsula fibroasă, dependentă a
fasciei cervicale mijlocii, se află posterior, glandele paratiroide. Irigația arterială este asigurată
de arterele tiroidiene superioară și inferioară; venele se deschid în venele jugulare și trunchiul
venos brahiocefalic stâng. Limfaticele merg în ganglionii cervicali profunzi și pretraheali.
Inervația este dată de ramuri din nervii laringieni superior și inferior și din cei trei ganglioni
simpatici cervicali.

 Așezare: în fața traheei
 Greutate: 5-30g
 Structura: lobul drept, lobul stâng, istm (punte)
 Secretă hormonii: tiroxină, triiodotironină si calcitonina
 Boli datorate funcționării deficiente:
 piticism (nanism tiroidian/cretinism)
 gușa endemică
 boala lui Basedow
Tiroida normală la adult are forma literei H și este alcatuită din doi lobi (drept și stâng), uniți
printr-un istm (porțiune de țesut glandular). Tiroida este învelită la exterior de o capsulă
fibroasă din care pornesc septuri fibroase ce împart glanda în pseudolobi, la rândul lor
alcătuiți din vezicule, numite foliculi sau acini (unitatea structurală a tiroidei).
Tiroida, situata la baza gatului, inaintea traheii, secreta mai multi hormoni, dintre care cei mai
importanti sunt tiroxina sau tetraiodotironina si triiodotironina. Ambii hormoni stimuleaza
oxidarile in organism si ajuta cresterea. Ei sunt necesari cresterii normale a organismului,
maturizarii scheletului si dezvoltarii creierului. Lipsa lor se rasfrange nefavorabil asupra
evolutiei proceselor fiziologice normale. Functia glandei tiroide este controlata de hormonul
tireotrop hipofizar si de centri nervosi din hipotalamusul anterior. Asa se explica de ce
anumite dereglari nervoase se insotesc de perturbari insemnate ale functiei glandei tiroide.
Glandele paratiroide

Glandele paratiroide sau corpusculii epiteliali sunt în număr de patru (două perechi). Sunt
situate superior şi inferior pe faţa postero-laterală a lobilor tiroidieni, aflându-se în loja
tiroidiană. Paratiroidele sunt denumite în funcţie de locul pe care îl ocupă.
Astfel, avem paratiroidele superioare sau craniale şi paratiroidele inferioare sau caudale.
Deşi sunt cele mai mici glande din organism, cântărind aproximativ 130 mg, prezenţa
paratiroidelor este indispensabilă vieţii.

Structura paratiroidelor

Paratiroidele sunt constituite dintr-o stromă conjuctivă bogat vascularizată şi inervată şi din
parenchim glandular (epiteliu secretor). Stroma conjunctivă este alcătuită din ţesut conjunctiv,
vase sanguine, vase limfatice şi nervi. Parenchimul glandular este reprezentat de două tipuri
de celule: celule principale, dispuse sub formă de cordoane, şi celule parafoliculare, identice
cu celulele C de la tiroidă. Celulele principale secretă parathormonul, iar celulele
parafoliculare secretă calcitonina.
 Cele patru glande paratiroide, situate pe fata dorsala a tiroidei, secreta hormonul paratiroidian
sau parathormonul, care are rolul de a mobiliza calciul din oase si de a stimula absorbtia
calciului din intestin. Mareste excretia de fosfor in urina si reabsorbtia tu-bulara de calciu. In
consecinta, o secretie crescuta de parathormon va mari calcemia si va scadea fosforemia. O
actiune opusa o are tirocalcitonina – al doilea hormon paratiroidian -, cu actiune
hipocalcemianta, scade numărul ionilor de calciu din sânge, favorizând depunerea lui în oase,
însă, ca şi PTH, scade concentraţia fosfaţilor din sânge. La nivel renal creşte calciuria
(eliminarea calciului prin urină). 

Epifiza sau glanda pineală (corpus pineale, conarium sau epiphysis cerebri) este o

formațiune nepereche, cu greutatea de aproximativ 0,2 g, situată deasupra coliculilor
cvadrigemeni superiori. Este aflată în masa encefalului, între cele 2 emisfere, fiind parte a
epitalamusului. Aceasta este responsabilă pentru secreția unor hormoni, printre care și
secreția melatoninei. În perioada copilăriei, epifiza este mare, însă odată cu trecerea anilor,
aceasta se micșorează devenind aproape inactivă la maturitate.
Alaturi de hipofiza, ea intervine in functia glandelor genitale (rol inhibitor antisexual), a
suprarenalelor, in metabolismul zaharului (scade glicemia), al apei si al sarurilor. In ultimele
decenii au fost izolate din epifiza serotonina, norerepinefrina si melatonina. S-a dovedit recent
ca actiunea antisexuala a epifizei s-ar datoria melatoninei.

Timusul este o glandă cu structură mixtă, cu rol de epiteliu secretor și organ limfatic. Este
localizat retrosternal. Acesta se dezvoltă în copilărie, atingând un maxim în pubertate, după
care involuează. Este un organ mic, situat în cavitatea toracală, între cei doi plămâni (partea
posterioară a sternului). Acesta face parte din sistemul endocrin.
Poziția timusului
Timusul constă din 2 lobi inegali, drept și stâng, de culoare cenușie, uniți între ei. Este
acoperit cu o capsulă conjunctivă de la care pornesc spre interior prelungiri (septuri) ce împart
lobii în lobuli
Glandele suprarenale, numite și adrenale, sunt glande cu secreție internă (aparțin sistemului
endocrin), situate la mamifere la polul superior al celor doi rinichi, „ca o căciulă”. Ca
activitate, suprarenalele sunt importante prin secretarea hormonilor corticosteroiziși
catecolaminelor (adrenalină și noradrenalină), fiind responsabile de reglarea stărilor de stres, a
rezistenței la infecții și substanțe antigenice, a metabolismului și a sexualității (echilibrul
dintre hormonii androgeni, masculini și estrogeni, feminini determină sexul animalului, ca
aspect și ca activitate sexuală).
Cele doua glande suprarenale, situate deasupra rinichilor, sunt alcatuite din doua structuri:
corticala si medulara. Structura corticala sau corticosuprarenala consta din trei zone:

a) zona glomerulara, care secreta ca hormon principal aldosteronul, cu proprietati

mineralocorticoide (retine apa si sarea);

b) zona fasciculara care secreta cortizolul si hidrocortizonul, hormon eliminat in urina sub
forma 17-hidrocorticosteroizilor. Cortizolul este indispensabil vietii, contribuind la formarea
glucozei din proteine – fenomen cunoscut sub denumirea de gluconeogeneza; zona fasciculara
mai secreta corticostero-nul, hormon mineralocorticoid;

c) zona reticulara, care secreta hormoni androgeni, eliminati in urina sub forma 17-
cetosteroizilor, si hormoni estrogeni. Amintim ca acesti hormoni sunt secretati si de ovare si
de testicule. Secretia glandelor suprarenale este dependenta de hormonul corticotrop hipofizar
sau ACTH.

La randul ei, medulosuprarenala secreta doua substante, denumite catecolamine, si

anume adrenalina sau epinefrina si noredrenalina sau noropinefrina. In anumite situatii, ca
de pilda in stari de tensiune psihica sau emotii puternice, glanda suprarenala secreta cantitati
crescute de adrenalina si noradrenalina. Acestea produc fenomene de vasoconstrictie (paloare,
hipertensiune arteriala, frisoane, tahicardie).

Pancreasul este un organ ce este localizat în partea stângă a cavității abdominale

(hipocondrul stâng), sub stomac, în potcoava duodenală. Este o glandă anexă a tubului
digestiv, având atât o funcție exocrină (producând sucul pancreatic, ce participă la digestie),
cât și una endocrină (secretând doi hormoni antagoniști, insulina, care este un hormon
hipoglicemiant, și glucagonul, care este un hormon hiperglicemiant).
Pancreasul este un organ anex aparatului digestiv, fiind o glandă cu secreție internă, având
funcție atât exocrină, cât și endocrină. Are o greutate de aproximativ 80 g și o lungime de 15
– 20 cm. Pancreasului i se descriu un cap, un col (gât), un corp și o coadă.

 Capul pancreasului este porțiunea lățită a organului înconjurat de potcoava

duodenală. Este atașat porțiunii interne a duodenului. Prezintă o prelungire mică, în formă
de cârlig, numit procesul uncinat, orientat spre linia mediană a corpului.
 Colul (gâtul) pancreasului este mai îngust decât capul, din cauza venei porte, de
mare calibru situată în spatele său. Este așezat deasupra vaselor mezenterice superioare.
 Corpul pancreasului are, în secțiune, formă triunghiulară, și se găsește în fața aortei;
este orientat în sus și spre stânga, pentru a fuziona cu coada.
 Coada pancreasului prezintă un vârf ascuțit, care intră în concavitatea splinei.
In prezent se stie ca insulele Langerhans din pancreas contin doua feluri de celule endocrine:
celula oc, care secreta glucagonul, si celulele p, care secreta insulina. Insulina scade glicemia,
transportand zaharul in celule, pe cand glucagonul este un puternic factor hiperglicemiant:
scoate zaharul din ficat (glicogenoliza) si creste concentratia acestuia in sange
(hiperglicemie).
Glandele sexuale
Gonadele sau glandele genitale feminine si masculine au o secretie externa sau gametogena si
o secretie interna sau endocrina. Ovarul asigura producerea ovulelor necesare reproducerii.
Totodata el secreta hormoni sexuali: progesteronul si estrogenii. Testiculul produce
spermatozoizii care fecundeaza ovulul. Functia spermatogenica este localizata in tubii
seminiferi. In spatiul dintre tubi se gasesc celulele Leydig, care secreta hormoni androgeni,
cei mai activi dintre acestia fiind testosteronul si androstendionul. Hormonii sexuali determina
dezvoltarea caracterelor sexuale si marcheaza diferenta dintre cele doua sexe. Sub controlul
sistemului nervos, hipofiza – prin cei doi hormoni gonadotropi (foliculostimulent si
luteinizant) – stimuleaza si mentine functia glandelor genitale.