Împăcarea copilului din mine

Copilul din mine încă există și asta e bine pentru că dacă aș fi un adult
fără suflet de copil, fără stările unui copil, aș fi un dezastru.

Însă copilul din mine este trist, mâhnit, neajutorat, neiubit, trăiește cu o
frică că nu va reuși.

De ce asta? Pentru că am avut o copilărie cu mult stres, cu multe griji

sufletești, nici una materială, cu niște părinți severi, un tată alcoolic și o mamă
supusă.

Am avut și am noroc cu sora mea, care m-a iubit necondiționat, care mi-a
fost și prieten și sprijin și alături de ea am crescut, acum femei în toată firea, dar
cu un copil trist în interiorul nostru.

Îmi doresc să împac acest copil, să îi ofer încrederea de care are nevoie,
dragostea, sprijinul, liniștea și fericirea unei familii pe care nu a avut-o.

Nu știu exact pașii pe care să îi urmez, dar studiez și știu că voi reuși să îi
umplu toate rezervoarele goale pe care le are, astfel încât, el să fie liniștit în
interiorul meu, iar eu, femeie adultă acum, să îmi pot forma familia la care visez,
relațiile interumane bune și o carieră de succes.

Voi reuși!