Strategia Națională de Prevenire a Suicidului în România

Capitolul I. Introducere
1) Suicidul – problemă majoră de sănătate publică în România
2) Ce determină suicidul?
3) Care sunt factorii de protecție împotriva sinuciderii?
4) Cine moare prin sinucidere?
5) Justificarea elaborării acestui document
6) De ce România ar trebui să implementeze un Plan Național de Prevenire a Sinuciderii?
7) Iniţiative curente de prevenire a sinuciderii în România.
8) Strategii Naționale de Prevenire a Sinuciderii aplicate în diferite țări ale lumii

Capitolul II. Principiile directoare ale Strategiei Naționale de Prevenire a

Suicidului
Capitolul III. Scopuri şi obiective

A. Scop: Conștientizare și înțelegere

Obiectivul 1: Promovează conștientizarea la nivel naţional că sinuciderea și comportamentul suicidar

sunt problema noastră, a tuturor, și pot fi prevenite.
Obiectivul 2: Dezvoltă informațiile de interes public.
Obiectivul 3: Dezvoltă un suport amplu pentru prevenirea sinuciderii, intervenție și postvenţie.
Obiectivul 4: Promovează dispozitivele de intervenţie la distanță dedicate prevenirii sinuciderii și
promovării sănătății mintale.
Obiectivul 5: Dezvoltă și implementează o strategie pentru a reduce stigmatizarea, care urmează să fie
asociată cu toate activitățile de prevenire a sinuciderii, intervenție și doliu.
Obiectivul 6: Sporeşte cunoștințele mass-media în ceea ce privește sinuciderea.
B. Scop: Prevenţie, intervenţie şi postvenţie
Obiectivul 1: Dezvoltă, implementează și susține programele comunitare de prevenire a sinuciderii,
intervenție și postvenție, respectând diversitatea și cultura la nivel local și regional.
Obiectivul 2: Reduce accesibilitatea la mijloacele de suicid și letalitatea metodelor de sinucidere.
Obiectivul 3: Formarea profesioniştilor.
Obiectivul 4: Dezvoltă și promovează practici clinice și profesionale eficace (strategii eficiente,
standarde de îngrijire) pentru a veni în sprijinul pacienţilor, familiilor și comunităților.
Obiectivul 5: Intensifică acțiunile de formare a voluntarilor și a personalului sanitar pentru recunoașterea
factorilor de risc, semnelor de avertizare și a comportamentelor de risc şi pentru furnizarea de intervenții
în criză și acţiuni de postvenţie eficiente.
Obiectivul 6: Îmbunătățeşte accesul într-un continuum de îngrijire în care sunt incluse serviciile
medicale şi familiile.
Obiectivul 7: Prioritizează intervenția și furnizarea de servicii pentru grupurile cu risc ridicat, cu
respectarea unicităţii locale, regionale și teritoriale.
Obiectivul 8: Creşte intervenția și sprijinul în criză.
Obiectivul 9: Îmbunătățeşte, dezvoltă și comunică dispozitivele de intervenţie la distanță dedicate
prevenirii sinuciderii și prevenirii / promovării sănătății mintale.
Obiectivul 10: Previne izolarea socială și stresul psihologic.
Obiectivul 11: Crește numărul serviciilor și sprijinul pentru cei îndureraţi de sinuciderea unei persoane
apropiate și pentru cei care au încercat să se sinucidă.
 Obiectivul 12: Crește numărul de activități de prevenţie primară.
Obiectivul 13: Consolidează prevenirea sinuciderii în mediul instituţional.
C. Scop: Dezvoltarea și transferul cunoștințelelor
Obiectivul 1: Îmbunătățeste și extinde sistemele de supraveghere a comportamentelor suicidare.
Obiectivul 2: Promovează și susține elaborarea unor instrumente de evaluare eficace.
Obiectivul 3: Promovează și dezvoltă cercetarea legată de sinucidere.
Obiectivul 4: Crește oportunitățile de raportare a cazurilor de suicid şi comportament suicidar.
Obiectivul 5: Monitorizează şi animă programul de acţiuni de prevenire a sinuciderii.

Capitolul IV. Finanțare și suport

Obiectivul 1: Crește finanţarea şi suportul pentru toate activitățile care fac parte din Strategia Națională de
Prevenire a Sinuciderii în România.
Obiectivul 2: Asigură accesul la servicii corespunzătoare și adecvate de sănătate și de recuperare pentru
întreaga populaţie, în conformitate cu Legea Sănătăţii Mintale şi a Protecţiei Persoanelor cu Tulburări
Psihice (Legea 487/2002).
Obiectivul 3: Asigura si armonizeaza prevederile legale referitoare la suicid.
 Capitolul I. Introducere
1) Suicidul - problemă majoră de sănătate publică în România
Statisticile despre suicid sunt alarmante. Anual, în România, circa 3000 de oameni îşi pierd viaţa prin suicid,
dar se consideră că acest numar este cu cel puţin 10% mai mare. De asemeni, s-a observat o creștere a
numărului de sinucideri la oamenii din instituții psihiatrice și închisori. În România, la fel ca în toată Europa,
deţinuţii au rate mai mari de suicid decât populaţia generală. Astfel, România a raportat un numar de 22 de
sinucideri la 31 883 deţinuţi, adică o rată a suicidului de 69 /100 000 deţinuţi, către Datele Statistice Penale
Anuale ale Consiliului Europei (SPACE). Subestimarea numarului de cazuri de suicid se datorează ignorării
procedurii de certificare a decesului de către medicii de familie, care are diferite motivatii: teama de sancţiuni
religioase, teama de autopsie, probleme legate de asigurări, dorinţa de respectare a anonimatului, dificultăți de
identificare a naturii suicidare a unor decese, date incomplete furnizate de către instituțiile medico-legale.
Bazându-ne pe datele naţionale privind suicidul, colectate de INML în ultimii 10 ani, am calculat că în
medie 8 români se sinucid în fiecare zi. Numărul sinuciderilor este de 6 ori mai mare decât al omuciderilor
începând cu anul 2012, fiind mai mare decât numarul omuciderilor şi accidentelor de trafic, cumulate. Aceste
decese au inclus copiii, părinții, membrii familiei, clienţii, pacienţii, prietenii, colegii şi vecinii noștri, oameni
din toate grupurile socio-economice, indiferent de vârstă, sex, cultură și etnie. În plus, comportamentele legate
de suicid sunt o cauză majoră de povară emotională, financiară și psihologică asupra persoanelor, familiilor,
prietenilor, comunităţilor şi sistemelor de asistenţă medicală. Nici o parte a societății noastre nu rămâne
neafectată. Sinuciderea ne afectează pe toți, ea fiind una dintre problemele cele mai grave de sănătate publică
din România.
De prea mult timp, discuția despre suicid a implicat secretizare, stigmatizare și tabu. Frica de
stigmatizare și discriminare care înconjoară sinuciderea poate fi atât de extinsă încât descurajează adesea
oamenii să caute ajutor. Stigmatizarea sinuciderii este la fel de răspandită în rândul profesioniştilor de sănătate
mintală, organizații și instituții, așa cum este în rândul populației. Prin tăcerea noastră și alimentată de temerile
și ignoranța noastră a rezultat multă suferință.
Sinuciderea este o problemă complexă care implică factori biologici, psihologici, sociali și spirituali.
Deoarece sinuciderea este cel mai adesea rezultatul durerii emoționale copleșitoare, deznădejdii și al disperării,
ea poate fi, aproape întotdeauna, prevenită prin grijă, compasiune, angajament și sentimentul de apartenenţă la o
comunitate, astfel încât persoana să poată continua să trăiască o viaţă productivă şi împlinită. De prea multe ori,
există o lipsă de coordonare între sistemele şi furnizorii de servicii de sănătate și o lipsă de cunoștințe despre
recunoaşterea semnelor de avertizare de suicid.
În mod tragic, atunci când cineva moare prin suicid, este îndurerată familia, prietenii și toată
comunitatea. Durerea celor îndureraţi prin sinuciderea unei persoane apropiate (familie, prieteni, cunoştinţe)
necesită compasiune, înțelegere și sprijin pentru a minimiza impactul său.
Tradițional sinuciderea a fost considerată în primul rând o problemă a sistemului de sănătate mintală, în
mare parte, datorită conexiunii dintre bolile mintale, cum ar fi depresia, și riscul crescut de sinucidere.
Strategia Naţională pentru Prevenirea Suicidului în România trebuie să unească toate comunitățile,
structurile guvernamentale, organizațiile și resursele din România, iar părțile interesate să funcționeze eficient
împreună pentru a preveni moartea prin sinucidere și pentru a ajuta, educa și sprijini pe cei care au fost afectaţi
de comportamente suicidare.
Scopul acestui document este de a contribui la elaborarea și adoptarea unei Strategii Naţionale de
Prevenire a Sinuciderii în România. Proiectul expune motivația pentru dezvoltarea unei strategii naționale, şi
prezintă principiile directoare utilizate în construcția sa, scopurile și obiectivele unei strategii naționale.
2) Ce determina suicidul?
Sinuciderea este definită ca luarea intentionată a propriei vieţi. Este punctul final și cel mai sever de-a
lungul unui continuum de comportamente de auto-agresiune.(1)Termenul mai larg de comportament suicidar
include, de asemenea, comportamentele auto-provocate cu potențial dăunător.(2)
În mod evident, este important să se monitorizeze întreaga gamă de comportamente auto-dăunătoare
deoarece acestea pot indica un risc crescut de sinucidere în viitor. Sinuciderile pot fi ascunse din datele
statistice, putând fi considerate supradoză letală de medicamente sau droguri ilegale, coliziuni auto sau
incidentele în care un individ se angajează printr-un comportament ce îi pune viața în pericol.
Cauzele sinuciderii sunt complexe cu variaţii individuale și între grupuri de vârstă, culturale, rasiale și
etnice, riscul de suicid fiind influențat de factori biologici, psihologici, sociali, de mediu și culturali (Tabelul 1).
Tabelul 1: Factori de risc pentru sinucidere
Factori de risc bio-psiho-sociali
- Tulburări psihice, în special tulburări de dispoziție, schizofrenie, tulburări de tip anxios și tulburări de personalitate
- Tulburări legate de abuzul de alcool şi de alte droguri
- Disperarea
- Tendinţe impulsive şi/ sau agresive
- Istoric de traume sau abuz
- Unele boli fizice severe
- Tentativă de suicid anterioară
- Istoric familial de suicid
Factori de risc ambientali
- Pierderea locului de muncă sau pierderi financiare
- Pierderea unei relaţii sau a statutului social
- Acces facil la o metodă letală
- Locuri celebre de sinucidere aflate în apropiere, care au influență prin contagiune
Factori de risc socio-culturali
- Lipsa de sprijin social și sentimentul de izolare
- Stigma faţă de comportamentul de a solicita ajutor
- Bariere în calea accesului la servicii medicale, de sănătate mintală și de tratament pentru abuzul de droguri
- Convingeri religioase și culturale (de ex., credința că sinuciderea este o rezoluție nobilă pentru o dilemă personală)
- Expunerea la sinucidere prin intermediul mass-media și influența altora care au murit prin suicid
Multe persoane cu tentative de sinucidere sau suicid complet au avut una sau mai multe semne de
avertizare înainte de moarte (Tabelul 2). În timp ce semnele de avertizare se referă la mai multe semne imediate
sau simptome la un individ, factorii de risc pentru sinucidere sunt în general factori pe termen lung, care sunt
asociate cu o prevalenţă mai mare a sinuciderii în populaţie.(3) Recunoașterea semnelor de avertizare are un
potenţial mai mare de prevenire și intervenție imediată, atunci când cei care sunt în poziția de a ajuta știu cum
să reacționeze în mod adecvat.
Sentimentele de inutilitate și o incapacitate de a face schimbări pozitive în viaţă sunt doi precursori
psihologici consistenţi ai comportamentului suicidar.(4,5) Mulți dintre cei care mor prin suicid sunt descrişi de
familie sau prieteni ca fiind deprimaţi sau ca având probleme cu un actual sau fost partener intim.
Trauma are un impact semnificativ asupra riscului de suicid pe întreaga durată de viaţă. Un studiu
efectuat la o clinică de sănătate din San Diego, la care au răspuns 17.000 de pacienţi, a relevat că o istorie de
experienţe adverse în copilărie[ACE] a fost asociată cu o creștere semnificativă în prevalența tentativelor de
sinucidere.(6) De exemplu, persoanele care declară că părinții lor au divorțat sau s-au separat au fost de două ori
mai susceptibile de a avea o tentativă de sinucidere, iar cele care au fost abuzate emoțional în copilărie au fost
de cinci ori mai susceptibile sa aibă o tentativă de suicid. Pentru fiecare experienţă adversă suplimentară, riscul
de tentativă de sinucidere a crescut cu aproximativ 60%. Probabilitatea de tentative de suicid în copilarie
/adolescentă și la adulți a crescut odată cu creşterea scorului experienţelor adverse din copilarie. Un scor ACE
de cel puțin 7 a crescut probabilitatea tentativelor de suicid în copilarie/ adolescenţă de 51 de ori și de 30 de ori
la adulți (P <0.001). De asemenea, acest studiu a constatat o prevalenţă ridicată a depresiei şi abuzului de
substanţe, ceea ce sugerează că o istorie de experiențe negative în copilărie este asociată cu o serie de
consecințe negative.

Tabelul 2: Semne de avertizare pentru suicid

Semne de ideație suicidară acută:
 Amenință să se rănească sau să se omoare
 Caută modalități de a se sinucide, de exemplu, solicită accesul la pastile, arme sau alte mijloace de suicid
 Vorbeşte sau scrie despre moarte, a muri sau sinucidere, dacă acest lucru este neobișnuit pentru acea
persoană
Semne suplimentare de avertizare:
 Exprimă sentimente de inutilitate
 Arată furie sau mânie sau caută răzbunare
 Acţionează neglijent şi se angajează în activități riscante, aparent fără să se gândească
 Se simte prins - că nu are nici o cale de ieșire
 Crește utilizarea de alcool sau de droguri
 Prezintă retragere socială, nu se mai întalneşte cu prietenii, familia
 Prezintă anxietate, agitație, insomnia sau doarme tot timpul
 Afișează schimbări dramatice ale stării mintale
 Exprimă că nu are nici un motiv pentru a trăi, nici un sens sau scop în viață

3) Care sunt factorii de protecție împotriva sinuciderii?

Factorii de protecţie pot reduc riscul de sinucidere prin contrabalansarea unora dintre factorii de risc
(tabelul 3). Examinând populațiile cu rate de sinucidere mai mici putem înțelege potențialii factorii de protecție,
pe care să ne axăm în strategiilor de prevenire. Factorii sociali (inclusiv religioşi), politici și economici ar putea
explica ratele diferite de sinucidere în diferite ţări. Conform Organizației Mondiale a Sănătății, cea mai mare
rată de suicid din lume este în Guyana (44.2) și cea mai mică în Siria şi Arabia Saudită (0.4). Diferențele între
ratele tulburării depresive, consumul de alcool, procentul de persoane în vârstă, nivelul de izolare socială, și
religiozitate, toate pot influenţa rata suicidului.(7)
În România, rata suicidului la femeile de vârstă mijlocie este foarte mică. Diferențele socio-culturale
între grupurile de populație și dintre indivizi pot fi determinate de o serie de factori, precum: conectarea socială,
relațiile de familie, starea civilă și participarea la activități religioase și credințe (inclusiv atitudini morale
negative faţă de sinucidere).

Tabelul 3: Factori de protecție împotriva sinuciderii

 Îngrijire clinică eficientă pentru tulburări mintale, fizice și abuz de substanțe
 Acces ușor la o varietate de intervenţii clinice şi de consiliere pentru cei care solicită ajutor
 Acces limitat la mijloacele de sinucidere extrem de letale
 Legături puternice cu familia și sprijin comunitar
 Sprijin prin relații de îngrijire medicală și a sănătății mintale
 Abilități în rezolvarea problemelor, conflictelor, precum și rezolvarea nonviolentă a disputelor
 Convingeri religioase și culturale care descurajează sinuciderea și sprijină auto-conservarea
4) Cine moare prin sinucidere?
În ultimii ani cel mai mare număr de decese prin sinucidere a fost în judeţele Ilfov 40.7, Harghita 26.6,
Covasna 22.3 cazuri /100.000 locuitori / an, iar Caraş-Severin 6.2; Buzău 8, Braşov 8.8 au avut cea mai scazută
rată (7.2). (Figura 1). Media națională = 13.7/100.000 de locuitori pe an, relativ constantă față de anii
precedenți.
Figura 1. Distribuţia ratei suicidului la 100 000 locuitori în judeţele din România, 2013 (8)

In perioada 1990-1995 se observa o crestere considerabila a ratei totale a suicidului, de aprox.37%, care
s-a realizat prin cresterea ratei suicidului la barbati, care in aceeasi perioada prezinta o crestere cu 52.6% si
cresterea raportului dintre rata suicidului la barbati comparativ cu femeile cu aproape 53%.
 A doua perioada in care are loc o usoara crestere a ratei suicidului este 2005-2010, in care rata suicidului
total creste cu 7.5%, iar la barbati rata suicidului creste cu aproape 13%, in timp ce rata suicidului la femei nu
inregistreaza modificari semnificative.
In perioada 1990-2011 raportul rata suicidului la barbati/femei creste cu 98.2%, rata suicidului la femei
scade cu 24.1%, iar rata suicidului la barbati creste cu aproape 55%
Figura 2.Rata suicidului la 100 000 in functie de sex, Romania 1990-2011

25
21.2 22.81
20.3 20.2 20.61
20

15 13.3
12.3 12.6 12.9
12 11.87
10 9

4.65 4.53 4.98 5.43

5 4.73 4.54
4.19 4.45 4.24 4.2
2.74 3.59
0
1990 1995 2000 2005 2010 2011

Total Barbati Femei Raport B/F

(Obţinut prin prelucrarea tabelelor Extract population data by country, year, sex and age si WHO Mortality Database) (9,10)

Rata sinuciderii crește în mod semnificativ odată cu vârsta. În România, adulții cu vârsta între 45- 54 de
ani au cea mai mare rată a sinuciderii, 37.1/100 000 locuitori. Din cele 2721 de persoane care s-au sinucis în
anul 2013, peste 50% au fost adulți între 36 și 65 de ani. (Figura 3).
Figura 3. Rata suicidului în România la 100.000 de locuitori în funcţie de sex şi vârstă, 2009 (11)
40 37.1
33.5 32.8
35 31
30 26
25
20.6
18.2 Total
20 17.2
15.8 15.1 15.7 Barbaţi
15
10.5 Femei
9
10 6.6 6.3
4.8 4.8 5.6
1.3 2.6 3.9
5 1.1 1.9
0.9
0
5-14 15-24 25-34 35-44 45-54 55-64 65-74 75

Depresia şi bolile cronice sunt factori semnificativi de risc pentru suicid în rândul persoanelor în vârstă.
În plus, față de riscul de suicid crescut, depresia este asociată cu mai multe consecinţe negative asupra sănătăţii,
inclusiv mortalitate prematură și calitate redusă a vieţii. Rata depresiei este deosebit de mare în rândul
persoanelor în vârstă care primesc îngrijire la domiciliu sau trăiesc în instituții și în rândul celor cu boli cronice
cum ar fi astmul, boala pulmonară obstructivă cronică, artrita şi bolile de inimă. (12)
Tabelul 4. Principalele 10 cauze de deces, România 2012, ambele sexe
Locul 0-4 ani 5-14 ani 15-29 ani 30-59 ani 60-69 ani >70 ani
1 Infecţii respiratorii Infecţii respiratorii Accidente rutiere Infarct miocardic Infarct miocardic Infarct miocardic
inferioare inferioare 483 acut acut acut
728 78 6125 7673 40644
2 Prematuritate Înec Suicid Ciroză Accident vascular Accident vascular
720 51 343 4685 cerebral cerebral
5634 36505
3 Anomalii cardiace Accidente rutiere Infecţii respiratorii Cancer de trahee si HTA HTA
congenitale 59 inferioare plămân 3039 24179
327 183 3229
4 Asfixie la naştere Epilepsie Înec Accident vascular Cancer de trahee Bronsita cronica
137 23 103 cerebral si plaman obstructiva
3164 3236 3824
5 Accidente rutiere Suicid SIDA Suicid Cancer de colon Cancer de trahee şi
33 21 143 1660 şi rect plaman
1470 3857
6 Sepsis neonatal Leucemie IMA Infecţii respiratorii Cancer de stomac Cancer colon şi rect
30 21 76 inferioare 960 3610
1290
7 Meningită Otravire Omucideri 61 Cancer oralşi Infecţii Ciroză
28 14 Cădere 61 orofaringian respiratorii 3101
1205 inferioare
865
8 Leucemie Boală renală Accident vascular Accidente rutiere BPOC Infecţii respiratorii
25 13 cerebral 1065 857 inferioare
59 2475
9 Defect de tub neural Anomalii cardiace Ciroză Cancer de sân Cancer sân Cardiomiopatii
22 congenitale 8 57 1081 800 2383
Arsuri 8
Cădere8
10 Diaree Limfoame Epilepsie Cancer colon şi rect Cancer de ficat Cancer de stomac
19 7 52 1060 799 1959
(Obţinut prin prelucrarea tabelelor Estimated deaths ('000) by cause, sex and WHO Member State (1), 2012) (13)

Persoanele în vârstă devin o proporție tot mai mare a populației. În anul 2000, populația de oameni în
vârstă de peste 70 de ani a fost de 1,906 milioane; în anul 2012 a fost de 2.345 milioane; și se estimează că în
2020 acest număr va depăși 3 milioane. Astfel, devine din ce în ce mai important să se acorde atenție ratei
ridicate a sinuciderii în rândul persoanelor în vârstă.

Tabelul 5. Rata suicidului ajustatăîn funcţie de sex şi vârstă la 100 000 locuitori, 2012
5-14 ani 15-29 ani 30-59 ani 60-69 ani >70 ani
Total 0.97 7.73 17.37 18.52 15.22
Barbaţi 1.26 13.02 30.86 32.50 29.30
Femei 0.66 2.21 3.93 7.03 6.28
(Obţinut prin prelucrarea tabelelor Estimated deaths ('000) by cause, sex and WHO Member State (1), 2012) (13)

Un alt mod de a înțelege aceste date este de a analiza cauzele de deces în România (Tabelul 4). Suicidul
este pe locul 2 intre cauzele de deces la persoanele intre 15-29 ani, pe locul 5 intre 5-14 ani si 30-59 ani, apoi
între 60-69 ani coboară pe locul 17 (398 cazuri), iar peste 70 de ani pe locul 24 (357 cazuri).

Tabelul 6. Locul ocupat de suicid între cauzele de deces în funcţie de sex şi vârstă, 2012
5-14 ani 15-29 ani 30-59 ani 60-69 ani >70 ani
Total 5 2 5 17 26
Barbaţi 6 2 5 14 21
Femei 5 4 13 19 29
(Obţinut prin prelucrarea tabelelor Estimated deaths ('000) by cause, sex and WHO Member State (1), 2012) (13)
 Cu toate că rata suicidului în rândul persoanelor în vârstă este mare (Tabelul 5 si 6), sinuciderea nu este
una dintre primele zece cauze de deces în rândul persoanelor în vârstă de peste 60 ani, la care predomina
decesul prin boli cardio-vasculare şi cancer. Printre adolescenţi și adulții tineri între 15 și 29 de ani, sinuciderea
este a doua cauză de deces.
Bibliografie
1.Muehlenkamp, J.J. and Gutierrez, P.M. (2007). Risk for suicide attempts among adolescents who engage in non-suicidal self-injury.
Archives of Suicide Research, 11, 69-82.

2.Silverman, M.M., A.L. Berman, N.D. Sanddal, P.W. O-Carroll, and T.E. Joiner. (2007). Rebuilding the tower of Babel: A revised
nomenclature for the study of suicide and suicidal behaviors; Part 2: Suicide-related ideations, communications, and behaviors.
Suicide and Life-Threatening Behavior, 37(3), June 2007, 264-277.

3.Rudd, M.D., A.L. Berman, T.E. Joiner, M.K. Nock, M.M. Silverman et al. (2006). Warning signs for suicide: Theory, research, and
clinical implications. Suicide and Life-Threatening Behavior, 36(3), June 2006, 255-262.

4.Gray, S.M., and M.W. Otto. (2001). Psychosocial approaches to suicide prevention: applications to patients with bipolar disorder.
Journal of Clinical Psychiatry; 62 (supplement 25): 56-64.

5.Evans, W.P., P. Owens, and S.C. Marsh. (2002). Environmental factors, locus of control, and adolescent suicide risk. Child and
Adolescent Social Work Journal, 22(3-4), August 2005, 301-319.

6.Dube, S.R., R.F. Anda, V.J. Felitti, D.P. Chapman, D.F. Williamson, and W.H. Giles. (2001). Childhood abuse, household
dysfunction, and the risk of attempted suicide throughout the life span: Findings from the Adverse Childhood Experiences study.
Journal of the American Medical Association, 286(24). 30893096.http://jama.jamanetwork.com/article.aspx?articleid=194504

7. "Suicide rates Data by country". World Health Organization. 2012.

http://apps.who.int/gho/data/node.main.MHSUICIDE?lang=en

8. Institulul National de Medicina Legala, Rapoarte anuale. http://www.legmed.ro/?doc=1237824528

9. http://apps.who.int/healthinfo/statistics/mortality/causeofdeath_query/start.php

10. http://apps.who.int/healthinfo/statistics/mortality/whodpms/

11. Suicide rates (per 100,000), by gender, Romania, 1990-2009.

http://www.who.int/mental_health/media/romania.pdf

12. Chapman, D.P. and G.S. Perry. (2008). Depression as a major component of public health for older adults. Preventing Chronic
Disease, 5(1). http://www.cdc.gov/pcd/issues/2008/jan/07_0150.htm

13. Estimated deaths ('000) by cause, sex and WHO Member State (1), 2012
http://www.who.int/healthinfo/global_burden_disease/estimates_country/en/
 5) Justificarea elaborării acestui document
Depresia este cea mai frecventă tulburare mintală, fiind un factor de risc important pentru
comportamentul suicidar. În UE, la fiecare 9 minute o persoană moare ca urmare a sinuciderii şi se estimează că
numărul tentativelor de suicid este de zeci de ori mai mare. Ratele suicidului raportate diferă între statele
membre.
Sănătatea presupune în egală măsură sănătatea mintală, din următoarele motive: una din patru persoane
este afectată de o tulburare psihică cel puţin o dată în viaţă; depresia este cea mai frecventă tulburare psihică, în
Europa fiind afectată una din şase femei şi se estimează că „în 2020 va fi cea mai frecventă boală din lumea
dezvoltată şi a doua cauză de handicap”; în UE mor anual aproximativ 59000 de persoane prin sinucidere, dintre
care 90% sufereau de tulburări mintale; categoriile vulnerabile şi marginalizate (şomerii, emigranţii, persoanele
cu handicap, cei care au suferit abuzuri, consumatorii de substanţe psihotrope) sunt mai predispuse să fie
afectate de probleme psihice.(1)
Comportamentul suicidar are motivaţie multiplă şi poate avea o evoluție letală. El este rezultatul
interacțiunii unor factori bio-psiho-sociali complexi, care includ probleme de sănătate mintală, izolare socială,
vulnerabilitate biologică, traume, stres, violență în familie, boală şi abuzul de substanţe.
Problemele de sănătate mintală reduc calitatea vieţii persoanelor afectate şi a familiilor lor, determinând
cheltuieli care împovărează sistemul sanitar, social, economic, educaţional, juridic, penal şi de asigurări. Natura
tragică și complexă a sinuciderii are consecințe traumatice pentru indivizii cu tentative de suicid și cei din jurul
lor. Moartea unei persoane afectează părinți, copii, frați, bunici, precum și rude, prieteni, profesori, colegi și alţi
cunoscuţi. Până în momentul de faţă nu a fost efectuată o cercetare amănunţită în România sau la nivel
internațional cu privire la impactul sinuciderii asupra bunăstării celor rămaşi în viaţă.
Primul Raport Mondial privind Violența și Sănătatea, publicat de Organizația Mondiala a Sănătății în
octombrie 2002, indică faptul că sinuciderea este cea mai importantă cauză de deces violent în întreaga lume,
determinând mai multe decese anual decât războiul și omuciderile combinate. Acest raport mai precizează că
sinuciderea este una din principalele cauze de deces la nivel mondial și, prin urmare este o importantă problemă
de sănătate publică.(2)
În Rezoluţia Parlamentului European nr. 2008/2209(INI) din anul 2009, referitoare la sănătatea mintală,
se specifică necesitatea prevenirii depresiei şi a sinuciderii în toate ţările membre ale Uniunii Europene.(1)
Parlamentul European invită statele membre să elaboreze programe transsectoriale de prevenire a
suicidului, din urmatoarele motive:
- sinuciderea este o cauză semnificativă de mortalitate prematură în Europa, numărul deceselor fiind de
circa 59000 pe an,
- multe sinucideri sunt precedate de evoluţia unor tulburări psihice, adesea depresia,
- rata sinuciderilor şi a tentativelor de sinucidere în rândul deţinuţilor este mai mare decât în populaţia
generală,
- elaborarea unor politici de reducere a numărului de cazuri de depresie şi sinucidere este în corelaţie
directă cu protejarea demnităţii umane. Aceste programe ar trebui să se adreseze în special adulţilor tineri şi
adolescenţilor, promovând un mod de viaţă sănătos, reducând o serie de factori de risc (accesul facil la
medicamente, droguri, substanţe chimice toxice şi abuzul de alcool).(1)
Prevenirea sinuciderii şi a depresiei este primul domeniu prioritar identificat în Pactul European,
celelalte domenii fiind sănătatea mintală a tinerilor în cadrul sistemului de învăţământ; sănătatea mintală la
locul de muncă; sănătatea mintală a persoanelor în vârstă; şi combaterea stigmatizării şi a excluderii sociale.(3)
Sinuciderea este, în general, văzută ca o acțiune care poate fi prevenită. Pentru a obtine reducerea
incidenta ei este nevoie de:
a) o mai bună înțelegere a naturii sinuciderii și a comportamentului asociat suicidului,
b) o strategie națională concepută pentru a mobiliza politici și servicii,
c) educație cu privire la atitudinea publicului față de suicid și prevenirea acestuia.
Prevenirea depresiei şi a sinuciderii necesită implementarea de programe transsectoriale axate pe
promovarea unui mod de viaţă sănătos, reducerea factorilor de risc şi pe acordarea de sprijin şi monitorizarea
persoanelor care au avut tentative de sinucidere, precum şi a familiilor persoanelor care s-au sinucis, accentuând
faptul că depresia este o tulburare care poate fi tratată şi că sinuciderea este un act care poate fi prevenit. În
acest context, dezvoltarea de reţele la nivel local este importantă pentru facilitarea accesului la informaţii şi
sprijinirea autoajutorării. (1)
Responsabilii politici şi factorii interesați sunt invitaţi să întreprindă acțiuni de prevenire a sinuciderii şi
a depresiei care să includă următoarele :
-îmbunătățirea pregătirii personalului din sistemul sanitar şi a principalilor responsabili de sănătatea mintală din
sectorul social;
-limitarea accesului la mijloacele care pot fi utilizate pentru comiterea suicidului: medicamente, droguri, abuzul
de alcool;
-luarea de măsuri pentru creșterea conștientizării publice, a profesioniştilor din domeniul sănătăţii şi din alte
sectoare relevante pentru domeniul sănătății mintale;
-luarea de măsuri pentru reducerea factorilor de risc pentru suicid, precum consumul excesiv de alcool,
toxicomania, excluderea socială, depresia şi stresul;
-punerea la dispoziţie a unor mecanisme de sprijin, cum ar fi asistenţa telefonică pentru persoanele care au
încercat să se sinucidă şi pentru cele care au fost afectate de sinuciderea unei persoane apropiate.(3)
Este necesar tratamentul persoanelor cu tentative de sinucidere şi psihoterapie pentru familiile
persoanelor care s-au sinucis. Parlamentul European subliniază necesitatea formării unor „reţele regionale de
informare destinate personalului medical, utilizatorilor serviciilor şi persoanelor cu probleme de sănătate
mintală, familiilor, instituţiilor de învăţământ şi locurilor de muncă ale acestora, la care să aibă acces şi
organismele locale şi publicul, cu scopul de a reduce frecvenţa cazurilor de depresie şi a comportamentului
suicidar.” Numărul de apel de urgenţă unic european 112 trebuie sa fie cunoscut de publicul larg şi să fie
„utilizabil în caz de tentative de sinucidere sau stări psihice de criză, pentru a permite intervenţia rapidă şi
furnizarea de ajutor medical de urgenţă”.(1)
Pentru combaterea stigmatizării şi a excluderii sociale trebuie organizate campanii de informare şi de
sensibilizare a publicului prin intermediul tuturor mijloacelor de informare, inclusiv prin internet, la nivelul
şcolilor şi al locurilor de muncă, urmărindu-se promovarea sănătăţii mintale, creşterea nivelului de cunoştinţe
privind simptomele depresiei şi comportamentul suicidar, scăderea stigmatizării persoanelor cu tulburări
mintale, încurajarea solicitării asistenţei medicale şi promovarea integrării active a persoanelor cu probleme de
sănătate mintală.(1)
O strategie națională mobilizează o gamă largă de indivizi și organizații, publice și private, care să se
alăture în lupta de prevenire a suicidului prin coordonarea și dezvoltarea de servicii corespunzătoare în
comunitățile din întreaga țară.
În anul 2012, România a raportat OMS-ului o rată a suicidului de 10.5/ 100 000 şi s-a clasat pe locul 65
din 237 de ţări care au raportat către OMS statistici privind sinuciderea, fiind în treimea țărilor cu cele mai mari
rate ale suicidului şi la mijlocul clasamentului țărilor în curs de dezvoltare. (4,5) Se observă că România
depăşeşte rata medie a suicidului, de 9.7/100 000 locuitori, calculată la nivelul celor 237 de ţări. Totuşi pentru
anul 2012 Institutul Naţional de Medicină Legală raportează o rată a suicidului de 13.3/100 000 locuitori,
clasând astfel România pe locul 40 în clasamentul de mai sus, în cincimea ţărilor cu cele mai mari rate ale
suicidului.(6)
Comparând rata suicidului din România cu rata suicidului în ţările europene, se observă că România
ocupă locul 12 în Europa şi locul 7 dintre cele 28 ţări ale Uniunii Europene, după Lituania, Ungaria, Polonia,
Letonia, Finlanda şi Belgia, dintre care Polonia, Finlanda şi Belgia au adoptat o strategie de prevenţie a
suicidului.
Din cele 28 de ţări UE, 19 ţări au adoptat o strategie naţională de prevenţie a suicidului, Grecia fiind
singura ţară care a aderat la UE înainte de 2004 şi încă nu are o strategie de prevenţie a suicidului.
În acest funest clasament suntem urmaţi de Estonia, Cehia, Slovenia, Franţa, Croaţia, Austria, Suedia,
Irlanda, Bulgaria şi Slovacia, care au rate ale suicidului peste 10%. Dintre aceste state doar Cehia şi Slovacia nu
au strategii de prevenţie a suicidului.
Dintre cele 13 ţări care au aderat la UE după 2004, doar 4 au o strategie de prevenţie a suicidului deşi
înregistreaza cele mai mari rate ale suicidului.
 Guvernul României este conștient că sinuciderea este o problemă serioasă pentru comunitate şi a inclus
prevenirea depresiei şi a suicidului în cadrul obiectivelor Programului Naţional de Sănătate Mintală şi Profilaxie
în Patologia Psihiatrică,adoptat în anul 2015. Una dintre activităţile prevăzute a fi implementată în scopul
prevenirii depresiei şi a suicidului este instruirea medicilor de familie în vederea depistării precoce a
depresiei.(7)
Şi OMS-ul recunoaşte sinuciderea ca fiind o prioritate a sănătăţii publice, iar prevenirea sinuciderii
este una dintre direcțiile prioritare ale „Programului de Acțiune pentru Sănătate Mintală”, lansat de OMS în
2008, care oferă orientări tehnice bazate pe dovezi care să intensifice furnizarea de servicii și îngrijire pentru
tulburările mintale, neurologice și datorate utilizării de substanțe, în special în țările cu venituri mici și
mijlocii. (8)
În cadrul lucrării „Acțiune de sănătate publică pentru prevenirea sinuciderii: un cadru” publicat de
OMS în 2012 se menţionează că este imperios necesar ca guvernele – prin sectorele de sănătate, sociale și
alte sectoare relevante - să investească resurse umane și financiare în prevenirea sinuciderii, având în vedere
că, în mare parte, sinuciderea poate fi prevenită. (9)
În „Planul de Acțiune în Domeniul Sănătății Mintale 2013-2020”, statele membre ale OMS s-au
angajat să colaboreze pentru atingerea obiectivului global de reducere a ratei suicidului cu 10% până în 2020
prin elaborarea de strategii de prevenţie a suicidului şi să integreze sănătatea mintală în sistemul informatic
de sănătate și să identifice, să adune, să raporteze și să utilizeze datele esențiale de sănătate mintală
dezagregate pe sexe și vârstă (inclusiv datele referitoare la sinuciderile finalizate și tentativele suicidare), în
scopul de a îmbunătăți strategiile de furnizare a serviciilor de sănătate mintală, de promovare a sănătăţii
mintale și de prevenire a tulburărilor mintale și de a furniza date pentru Observatorul Global de Sănătate
Mintală (ca parte a Observatorul Global de Sănătate din cadrul OMS). Un alt obiectiv este ca 80% din ţări să
aibă cel puţin 2 programe naţionale funcţionale, multisectoriale de promovare şi prevenţie în sănătatea
mintală până în anul 2020.(10)
Primul Raport Mondial privind Sinuciderea "Prevenirea sinuciderii: Imperativ Global", publicat de
OMS în 2014, are ca scop creșterea gradului de conștientizare a importanței suicidului și tentativelor de
suicid din perspectiva sănătății publice și de a face prevenirea sinuciderii o prioritate majoră pe agenda
sănătăţii publice la nivel global. De asemenea, urmărește să încurajeze dezvoltarea şi consolidarea unor
strategii cuprinzătoare de prevenire a sinuciderii într-o abordare multisectorială a sănătății publice.(11)

Bibliografie:
1. http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?type=REPORT&mode=XML&reference=A6-2009-34&language=FR
2.http://apps.who.int/iris/bitstream/10665/42495/1/9241545615_eng.pdf
3.http://ec.europa.eu/health/mental_health/docs/mhpact_ro.pdf
4. http://apps.who.int/gho/data/node.main.MHSUICIDE?lang=en
5.https://en.wikipedia.org/wiki/List_of_countries_by_suicide_rate
6. http://www.legmed.ro/doc/dds2012-a1.pdf
7.ORDIN Nr. 386 din 31 martie 2015 privind aprobarea Normelor tehnice de realizare a programelor naţionale de sănătate publică
pentru anii 2015 şi 2016,
http://www.ms.ro/documente/Ordin%20nr.%20386%20din%2031%20martie%20%202015,%20cu%20modific%C4%83rile%20si%2
0complet%C4%83rile%20ulterioare_15687_18845.pdf
8. Mental Health Gap Action Programme Scaling up care for mental, neurological, and substance use disorders,
http://apps.who.int/iris/bitstream/10665/43809/1/9789241596206_eng.pdf
9. PUBLIC HEALTH ACTION FOR THE PREVENTION OF SUICIDE
http://apps.who.int/iris/bitstream/10665/75166/1/9789241503570_eng.pdf
10.Comprehensive mental health action plan 2013–2020, http://www.who.int/mental_health/action_plan_2013/en/
11. First WHO World Suicide Report, “Preventing suicide: a global imperative”http://www.who.int/mental_health/suicide-
prevention/en/
 6) De ce România ar trebui să implementeze un Plan Național de Prevenire a
Sinuciderii?

1. Rata de sinucidere în România este mai mare decât în multe alte țări.
În anul 2013, spre exemplu, ca şi în anul urmator, sinuciderile s-au situat pe locul 1 în rândul
circumstanţelor de morţi violente care au fost autopsiate la nivelul întregii ţări, fiind mai mare decât cel al
victimelor generate de omucideri şi accidente rutiere la un loc, reprezentând 29% din totalul morţilor violente.
Făcând un calcul simplu reiese că în anul 2013, în medie zilnic 8 români s-au sinucis.(1)

Tabelul 1. Numărul de morţi violente raportate de INML 1996-2014 (1)

Anul Expertize pe Morţi Omor Accidente de Accidente de Sinucideri
cadavre violente circulaţie muncă
1996 27975 16898 1034 3699 479 2933
1997 27986 16927 1047 3344 432 3474
1998 25836 16150 870 3114 328 3660
1999 23922 14353 863 2888 339 3541
2000 22553 13757 1024 2974 315 3967
2001 21893 13450 947 3027 281 3124
2002 22260 12688 873 2600 304 3486
2003 21886 13350 782 2611 329 3481
2004 21352 13024 617 2702 326 3236
2005 20919 12760 676 2990 297 2913
2006 20712 12634 559 2736 284 3187
2007 20618 12370 565 3125 372 2705
2008 21805 13083 617 3229 419 2802
2009 20925 12555 560 3057 292 2953
2010 20697 12418 529 2457 298 3050
2011 18745 10684 495 2350 225 2784
2012 19165 10540 489 2163 219 2753
2013 18942 10418 420 1978 199 2721
2014 19303 10037 394 1908 199 2552

În unele judeţe, de-a lungul anilor, s-a constatat creşterea atât a hetero- cât şi a autoagresivităţii. Aceste
date statistice ar trebui să constituie o temă de cercetare multidisciplinară pentru elaborarea de propuneri de
profilaxie socială.
Se observă o rată crescută a suicidului la populațiile de adolescenţi și adulţi tineri (15-24 ani). Mai mulți
tineri mor prin sinucidere decât din cauza bolilor. La începutul secolului 21, rata de sinucidere în România a
fost cu 33.4% mai mare decât ratele de deces prin accidente de circulaţie. În anul 2005 şi în perioada 2007-2009
se observă scăderea numărului de sinucideri şi creşterea numărului de accidente rutiere, precum şi creşterea
numărului de accidente de muncă în perioada 2007-2008. Se pune întrebarea câte din aceste accidente sunt de
fapt sinucideri fals catalogate.

2. În medie 3000 de români mor prin suicid în fiecare an

În România suicidul este a 13-a cauză de deces în populaţia generală, conform estimărilor OMS pentru
anul 2012, depăşind totalitatea bolilor infecţioase şi parazitare, tuberculoza, diabetul zaharat, cancerul de
pancreas, uterin şi de prostată, bolile renale şi accidentele rutiere. Numărul deceselor prin suicid se află pe locul
10 la bărbaţi şi pe locul 21 la femei. Numărul de sinucideri la femei este egal cu numărul de decese produse prin
cancer cutanat, este cu 33% mai mare decât numărul deceselor produse prin cancer oral, de vezică, toate bolile
psihice, căderi, şi dublu faţă de numarul deceselor produse prin TBC, boala cardiacă reumatoidă, ulcer gastric,
otrăviri, înec şi omucideri.(2)
În ultimii 19 ani în România s-au înregistrat în medie 8.55 decese în fiecare zi, cea mai mare creştere a
numărului de sinucideri fiind înregistratăîn perioada 1997-2003, când a crescut cu aproximativ 17%. Numărul
de sinucideri a înregistrat un vârf de 3967 în anul 2000, urmat de o uşoară reducere a numărului de sinucideri
care a continuat până în 2006, şi o perioadă de platou până în 2014, cu oscilaţii sub 10%.
Ratele de sinucidere la populaţia aparţinând etniilor minoritare sunt o preocupare serioasă, dar informații
complete despre originile persoanelor care s-au sinucis lipsesc din datele statistice naţionale.
Sinuciderea este o gravă problemă de sănătate publică şi din prisma numarului de potențiali ani de viață
pierduți (PYLL) din cauza sinuciderii. In anul 2000, sinuciderea s-a clasat pe locul 7 (după infarctul miocardic
acut, accidentele vasculare cerebrale, infecţiile respiratorii inferioare, cancerul pulmonar, ciroză şi HTA) în
numarul de PYLL pentru barbaţii de toate vârstele, cu 105.8 ani la 1000 de barbaţi. Pentru femei, sinuciderea s-
a clasat pe locul 17 cu 20,4 PYLL la 1000 de femei.(3)
Este dificil să se afle cifrele naționale exacte pentru comportamentele suicidare non-fatale, dar studii
efectuate pe populaţia generală arată că ratele comportamentelor legate de suicid care nu determină decesul
persoanei, pot fi de până la 100 de ori mai mari decât ratele sinuciderii. Asta înseamnă că peste 300 000 români
în mod deliberat îşi fac rău în fiecare an.
Un studiu efectuat în Canada a relevant că numărul anual de spitalizări datorate comportamentelor
suicidare non-fatale a fost de șase ori mai mare decât numărul sinuciderilor. Cele mai mari rate de spitalizare au
fost între 15-19 ani la femei și 35-39 ani la bărbați. Contrar percepției comune, spitalizarile barbaţilor au fost
mai numeroase decât cele ale femeilor pentru aproape toate grupele de vârstă după 20 de ani. (4) Pe lângă
încercările de suicid raportate şi spitalizări, comunicarea ideilor de suicid creşte, de asemenea, riscul suicidar.
Un sondaj național de sănătate comunitară a raportat că 3,7% dintre persoanele peste 15 ani s-au gândit de
sinucidere în ultimile 12 luni. (5)
Se observă o creştere a ratei suicidului la barbaţi de 2.7 ori mai mare decât la femei in 1990 până la 18.3
în anul 2010. (6) Bărbații cel mai frecvent utilizează spânzurarea pentru realizarea actelor de suicid, rezultând
mai puține oportunități de salvare. Femeile tind să utilizeze metode mai puțin letale (intoxicatie cu droguri,
otrăvuri și gaze) în încercările lor de sinucidere și astfel au mai multe şanse de a supravieţui prin intervenţie
medicală promtă. Rata de sinucidere la femei a scăzut de la 4,2/ 100.000 în 1990 până la 2.5 în 2012. (6)
Ţinând cont de faptul că specialiştii apreciază că raportul tentativă de suicid/ suicid realizat este de 30 şi
că anul în românia s-au înregistrat în ultimii 10 ani în medie 3000 de decese prin suicid, putem estima că au loc
aproximativ 90 000 tentative de suicid/an.
3. Sinuciderea este o cauză importantă de deces pentru românii cu vârsta între 15- 29 ani.
În anul 2012, sinuciderea a fost una din cele mai importante cauze de deces pentru barbaţii cu vârste cuprinse
între 15 și 29 ani, mult mai mare decât numărul deceselor prin accidente rutiere. În anul 2012 sinuciderea a fost
a 2-a cauză de deces la barbaţii cu vârsta între15-29 ani şi a 4-a cauză de deces la femeile din aceeaşi grupă de
vârstă.(2)

4. Decesele prin suicid comparativ cu accidentele rutiere la tinerii cu vârsta între 15-29 ani
În grupul de vârstă 5-29 ani, decesele produse prin accidente rutiere au fost ușor mai numeroase decât
sinuciderile. Rata de deces prin accidente rutiere pentru tinerii între 15-29 ani în anul 2012 a fost de 10.9, cu un
număr de 483 decese. Sinuciderile au urmat deceselor prin accidente rutiere, cu o rată de 7.73/100 000 locuitori
(343 de decese), fiind una din principalele cauze de deces pentru tinerii români. În ultimii ani s-a observat că
decesele prin accidente rutiere sunt în scădere, în timp ce ratele suicidului în rândul tinerilor au crescut.(1)

5. Sinuciderea este a treia cauză de deces în rândul adulţilor în primii ani de creştere a copiilor, cu
vârste între 25-49 ani
 Sinucidere urmează cancerul şi bolile sistemului circulator, fiind una dintre cele mai importante cauze
de deces în această grupă de vârstă şi este a doua cauză de deces pentru barbaţi. Unul dintre factorii principali
care permit oamenilor să gestioneze stresul evident în viața cotidiană este o relație familială stabilă. Sinuciderea
unui membru al familiei este unul dintre cei mai importanţi factori de stress cu care o familie se poate confrunta.
Adulții cu vârsta între 25-49 ani sunt în primii lor ani de responsabilitate parentală și ratele de suicid ale
barbaţilor de această vârstă sunt mai ridicate decât în orice alt grup de vârstă. Sinuciderea este, de asemenea, a
treia cauză de deces în rândul femeilor din această grupă de vârstă.

6. Aproape 2 milioane de români sunt afectaţi de comportamentele legate de suicid în fiecare an.
Avand in vedere ca anual aproximativ 3000 de romani se sinucid, au loc de 100 de ori mai multe
tentative de suicid (adica aprox. 300 000) si estimându-se că aproximativ șase persoane sunt personal afectate
de comportamentele suicidare, rezultă că aproape 2 milioane de români sunt afectaţi anual. Comportamentele
suicidare ne afectează pe toţi, familie, prieteni, colegi și personal medical. Cei mai mulţi supravieţuitori sunt
afectaţi la nivelul rețelelor sociale de judecăţi sau tabuuri culturale sau religioase față de sinucidere.

7. Costul sinuciderii pentru societate.

Conform unor studii efectuate in SUA costul estimat al unei sinucideri variază între 433 000 -4 131 000
$ de persoană, în funcție de anii potenţiali de viaţă pierduţi, nivelul veniturilor și efectele asupra
supraviețuitorilor. Un studiu canadian efectuat în New Brunswick a estimat costul mediu direct și indirect al
sinuciderii la 850 000$. (7)
Costul estimat al comportamentelor suicidare non-fatale variază între 33000 -308000 $ de persoană în
funcție de serviciile spitalicești, reabilitarea necesară, perturbări familiale și consilierea necesară, ca urmare a
tentativei de suicid. Stresul psihologic și problemele de sănătate mintală concomitente conduc la un tratament
pe termen lung pentru individul suicidar și pentru membrii familiei sale. În plus, comportamentul suicidar la un
membru al familiei poate conduce în viitor la alegerea unor răspunsuri similare de către alți membri ai familiei
în caz de distres.

8. Sinuciderile pot fi prevenite, dar prevenirea lor necesită o strategie globală ghidată de politici
guvernamentale și implementare cu participarea deplină a guvernului.
Problemele care conduc la comportamente legate de suicid sunt manifestate şi în alte probleme sociale,
cum ar fi heteroagresivitatea, abuzul de substante, delincvența, somajul, sărăciea și destrămarea familiei. O
strategie națională care contribuie la reducerea sinuciderii poate contribui, de asemenea, la reducerea multor alte
probleme sociale.

Bibliografie:
1. Raportul asupra activitatii retelei de medicina legala din anul 1997-2014,
http://www.legmed.ro/?doc=1237824528
2. World Health Organization. Disease and injury country mortality estimates, 2000–2012, Retrieved from:
http://www.who.int/healthinfo/global_burden_disease/estimates/en/index1.html
3.World Health Organization. YLL estimates, 2000–2012,
http://www.who.int/healthinfo/global_burden_disease/estimates/en/index2.html
4. CIHR (2004). Hospitalizations due to suicide attempts and self-inflicted injury in Canada, 2001-2002.
National Trauma Registry Bulletin. Toronto: Canadian Institute for Health Information.
5.Canadian Community Health Survey. Retrieved from: http://www.statcan.ca/english/freepub/82-617-
XIE/index.htm
6. World Health Organization. Age-standardized death rates per 100 000 world standard population - Intentional
self-harm, http://apps.who.int/healthinfo/statistics/mortality/whodpms/tables/tablea.php
7.Clayton, D., & Barceló, A. (1999). The cost of suicide mortality in New Brunswick,1996.Chronic Diseases in
Canada, 20(2), 89-95.
 7) Iniţiative curente de prevenire a sinuciderii în România
În Ordinul nr. 923 din 16 iulie 2004 privind aprobarea Strategiei Naţionale de Sănătate Publică se
menţionează că “chiar dacă în România nu dispunem de studii epidemiologice recente, există suficiente indicii
care sugerează, în ultimul deceniu, deteriorarea stării de sănătate mintală: deteriorarea generală a stării de
sănătate a populaţiei, expansiunea abuzurilor şi a dependenţelor de substanţe psihoactive, creşterea ratei
suicidului, suprasaturarea cu factori de stres a societăţii (declin economic, creşterea şomajului, scăderea
nivelului de trai), expansiunea comportamentelor agresive şi violente, etc”. Printre obiectivele pentru
îmbunătăţirea stării de sănătate a adolescentului se prevede scăderea morbidităţii şi mortalităţii specifice prin
suicid şi realizarea unui studiu la nivel naţional privind evaluarea morbidităţii datorate suicidului.
Guvernul României este conștient că sinuciderea este o problemă serioasă de sănătate publicăşi a inclus
prevenirea suicidului în cadrul obiectivelor Programului Naţional de Sănătate Mintală şi Profilaxie în Patologia
Psihiatrică, adoptat în anul 2015.

Cluj Napoca
Prof. Dr. Doina Cosman a fondat în 1993 prima organizaţie de prevenire a suicidului din ţară – Alianţa
Antisuicid, iar în 1994 prima linie de consiliere telefonică pentru persoanele aflate în criză suicidară 0800 801
200, linie care a funcționat la nivel local în zona municipiului Cluj-Napoca.
În 2010 Prof.Dr.Cosman înfiinţează împreună cu Dr. Albert Veress Alianţa Română pentru Prevenţia
Suicidului, iar în 2013 lansează prima linie gratuită de consiliere telefonică la nivel naţional, pentru persoanele
aflate în criză suicidară şi apropiaţii acestora, deservită de voluntari instruiţi de Prof.Dr.Cosman.

Bucureşti
În data de 2 noiembrie 2009 a fost înfiinţată Asociaţia de Suicidologie cu punct de lucru Centrul de
Prevenire a Tentativelor de Suicid la Copii si Adolescenţi din cadrul Spitalul Clinic de Psihiatrie “Prof. Dr. Al.
Obregia” din Bucureşti şi linia telefonică de urgenţă Telverde 0800.080.100 pentru copiii şi adolescenţii cu
comportament iminent autodistructiv.
Activităţile asociaţiei includ:
-depistarea riscului suicidar la copii şi adolescenţi prin aplicarea de teste screening (ASEBA), validate în
România, la elevii din municipiul Bucureşti şi alte judeţe din ţară;
-consiliere şi psihoterapie, la deţinuţii cu tentative de suicid, în Penitenciarul Rahova şi Penitenciarul Târgşor;
-grupuri de lucru cu părinţii – informarea asupra crizelor maturaţionale;
-grupuri de dezvoltare personală pentru copii şi adolescenţi;
-campanii de informare asupra nocivităţii fenomenului din punct de vedere individual şi social;
-lobby pentru reglementări juridice cu sancţiuni clare împotriva persoanei care provoacă abuzul emoţional;
-lobby pentru: scăderea mediatizării cazurilor de suicid; reducerea difuzării filmelor, emisiunilor, jurnalelor cu
mare încărcătură agresivă; creşterea şi diversificarea ofertelor de mediatizare a modelelor de rezolvare a
problemelor existenţiale în manieră constructivă;
-formare continuă pentru grupul de voluntari ce răspund la Telverde;
-formare continuă pentru echipa activă în şcoli;
-conferinţe anuale;
-întâlniri cu profesionişti din ţară şi străinătate – dezbateri şi schimburi profesionale transnaţionale şi
transregionale.

Constanţa
 Primul studiu constantean privind problematica suicidara a fost prezentat în mai 1992 la Colocviul
International de Sanatate Mintala ”Societate si cultura” de la Bucuresti, abordând ca tema „Analiza
comparativa asupra comportamentului suicidar la subiecti apartininand principalelor grupari etnice din
Dobrogea”, reprezentand rezultatul unor cercetari realizate de 3 medici constanteni: Aurel Papari, Livia
Fratiman și Matusa Rodica.
Preocupările privind suicidul s-au intensificat după 2010, an în care Institutul de Antropologie “Francisc
I. Rainer” al Academiei Române împreună cu Universitatea „Andrei Șaguna” au desfaşurat un amplu studiu
privind comportamentul suicidar şi caracteristicile antropologice ale populației din Dobrogea: turci, tătari,
ţigani, aromâni şi români.
Studierea fenomenului suicidar în regiune a continuat în anii următori, rezultatele cercetărilor fiind
prezentate cu ocazia meselor rotunde, workshopuri-lor şi simpozioanelor organizate pe această temă, atât pentru
conştientizarea acestei probleme cât şi pentru formarea profesioniştilor din domeniile sociale. O atenție
deosebită s-a acordat includerii in curricula studenților de la psihologie și asistență socială din cadrul
Universității „Andrei Saguna” a unor aspecte privind abordarea multidisciplinară a acestei problematici.
În 2015, Academia Oamenilor de Știință din România și Universitatea ”Andrei Șaguna” din Constanța
au organizat, în zilele de 24 și 25 aprile, Conferinţa ”Suicidul-problemă majoră de sănătate publică” la care au
fost prezentate rezultatele studiilor efectuate în cadrul Institutului de Antropologie “Francisc J. Rainer” de către
Cristina Glavce, directorul institutului, Acad. Constantin Bălăceanu Stolnici şi Dr. Maria-Magdalena Dumitru
cuprinse în lucrările “Problematica suicidului în România şi în lume” și “Perspectivă antropologică asupra
suicidului”.
Sub coordonarea științifică a Acad. Constantin Bălăceanu Stolnici, rector de onoare al Universității
“Andrei Șaguna”, Prof. Dr. Angela Botez, coordonatorul secției de Filozofie, Teologie, Psihologie și Jurnalism
a AOȘR, Prof.Dr. Nicolae Mitrofan, Președintele de Onoare al Institutului de Psihologie Judiciară și Prof. Dr.
Aurel Papari, Președintele Univ. “Andrei Șaguna”, conferinta a oferit o abordare complexă, multidisciplinară, a
fenomenului suicidar, prin participarea unor ilustre personalități, medici, sociologi, psihologi, juriști, teologi,
jurnaliști, pedagogi.
Pe parcursul celor două zile au fost analizate cauzele comportamentului suicidar, modalitățile frecvente
de realizare, consecințele asupra familiei şi societății, dar și aspecte particulare, precum implicarea școlii și a
mass-media, condițiile socio-economice, dezorientarea spirituală şi rolul comunității. În cadrul conferinţei s-au
desfășurat două workshop-uri cu tema: „Școala și profilaxia suicidului”, și ”Fenomenul sinuciderii - aspecte
etice ale reflectării în mass- media”, coordonate de profesori ai Univ. “Andrei Șaguna“, care au adus în atenția
publicului aspecte actuale și conduite specifice de profilaxie și combatere, contribuind la elaborarea unor
strategii locale și naționale în acest sens.

La ediția a II-a a Conferinţei ”Suicidul-problemă majoră de sănătate publică”, desfășurată la Constanța,

în zilele de 21 și 22 aprilie 2016, organizată de AOȘR și Universitatea ”Andrei Șaguna”, a fost prezentat un
proiect de Plan Național de Prevenție a Suicidului, elaborat de Constantin Bălăceanu Stolnici, Aurel Papari și
Maria Magdalena Dumitru, care a fost dezbătut, completat și adoptat ca propunere de Strategie Națională de
Prevenție a Suicidului, care va fi transmisă Ministerului Sănătății.
 8) Strategii Naționale de Prevenire a Sinuciderii aplicate în diferite țări ale lumii

Sinuciderea este una dintre primele trei cauze de deces în lume și provoacă mai mult de un milion de
decese în fiecare an. În 90% din aceste cazuri, persoana prezenta anterior o tulburare mintală. Cu toate ca studii
recente au ajuns la concluzia că prevenirea suicidului este posibilă, cele mai multe țări nu dispun de strategii
specifice pentru a aborda această situație.
Australia
În anul 1995 Australia a alocat un buget de 13 milioane $ pentru a finanţa, timp de patru ani, Inițiativa
de Prevenire a Suicidului “Aici pentru Viaţă”. Ca parte a Strategiei Naționale de Prevenire a Suicidului la
Tineri, un milion de dolari a fost alocat pentru cercetarea sinuciderii la tineri, care să conducă la înfiintarea unui
atelier de lucru și publicarea unor materiale ştiintifice. Aceste articole au fost rezumate în documentul nr.1999,
publicat de Comitetul de Dezvoltare de Cercetări Strategice, Consiliul Naţional de Sănătate şi Cercetare
Medicală, și Filiala de Sănătate Mintală din cadrul Departamentului de Sănătate cu titlul „Strategia Națională de
Prevenire a Suicidului pentru Tineri: Stabilirea Agendei de Cercetare Bazată pe Dovezi pentru Australia
(Revizuire a literaturii de specialitate)”.
În anul 1999, bugetul federal a alocat 39 milioane $ pentru a finanţa timp de 4 ani Strategia Națională de
Prevenire a Suicidului, care cuprinde strategii de prevenire a sinuciderii la toate vârstele, adresându-se nevoilor
tuturor grupurilor cu risc de sinucidere sau comportament suicidar, inclusiv tineri. A fost creat Consiliul
Național Consultativ de Prevenire a Suicidului pentru a oferi consiliere privind punerea în aplicare a fondurilor.
Din bugetul total, 40% au fost alocate proiectelor de importanță națională, iar 60% proiectelor regionale, prin
alocare pe baza unui proces de selecție.
Strategia Națională Australiană din 2007 este finanţată de Departamentul de Sănătate şi Îmbătrânire al
Guvernului Australian și are titlul “Dreptul la viață este pentru toată lumea (LIFE): Un cadru pentru prevenirea
sinuciderii și autoagresiunii în Australia. (http://www.livingisforeveryone.com.au/life-framework.html).
Exista, de asemenea, diverse strategii regionale.
https://www.mindbank.info/collection/regional/queensland/suicide_prevention_
Anglia
În 1994, Departamentul de Sănătate a stabilit o țintă de reducere a ratelor naționale de sinucidere cu cel
puțin 15%, iar rata de sinucidere pentru oamenii grav bolnavi mintal cu cel puțin 33%, până în anul 2000. În
2002 Anglia a lansat Strategia Națională de Prevenire a Sinuciderii, care va fi administrată de noul Institut
Naţional de Sănătate Mintală. https://www.mindbank.info/collection/country/uk
Argentina
Anul 2007 a fost un an deosebit de semnificativ în istoria Argentinei, din cauza nou născutei discipline
Suicidologia. Congresul Național de Suicidologie a comemorat 40 de ani de existenţă a Centrului de Prevenire a
Suicidului din Buenos Aires, unde există cea mai veche linie de asistență telefonică din țară, creată de Secția de
Suicidologie a Asociaţiei Psihiatrice din Argentina şi crearea unei catedre de Suicidologie la Universitatea din
Palermo, Buenos Aires.
În 2008 a fost adoptată Legea 5262: Programul de prevenire, asistență și recuperare a persoanelor aflate
în criză, cu risc de suicid şi a familiilor lor, care prevede stabilirea unui program numit "Consolidarea noastră",
care aparţine de Medicina Preventivă şi Promovarea Sănătăţii din Ministerul Sănătății din provincia Catamarca.
În 2015 apare Legea Naţională de Prevenire a Suicidului-Legea 27130, care declară că îngrijirea
psihosocială, cercetarea științifică și epidemiologică, formarea profesională în depistarea și tratamentul
persoanelor cu risc de suicid şi asistență pentru familiile persoanelor care s-au sinucis este de interes național.
Obiectivele acestei legi sunt coordonarea, abordarea interdisciplinară și inter-agenții a problemei suicidului,
dezvoltarea de acțiuni și strategii pentru a obține conștientizarea publică, dezvoltarea serviciilor de îngrijire și
formarea resurselor umane, precum și promovarea unei rețele suport a societății civile în scopul prevenirii,
depistării persoanelor cu risc, tratamentului lor și formarii voluntarilor.
https://www.mindbank.info/collection/country/argentina/suicide_prevention_

Austria
În Planul Național de Prevenire a Suicidului pot fi identificate zece domenii de activitate. Fiecare
domeniu are sarcini specifice, care pot fi asumate de diferite persoane, grupuri de persoane, grupuri de interes
sau instituții: măsuri de sensibilizare, asistență și tratament, copii și adolescenți, adulți, persoane în vârstă,
grupuri de risc, formare și dezvoltare, accesibilitatea metodelor de sinucidere, cunoștinte regionale, cerințe
legale. https://www.mindbank.info/collection/country/austria
Belarus
În 2007 este emis Ordinul numărul 575 cu privire la măsurile de prevenire a sinuciderii și asistarea
persoanelor care au comis tentative de sinucidere. Actul prezintă un set de măsuri de prevenire a sinuciderii şi
introducerea unor forme de înregistrări medicale primare, informații despre persoana care a făcut o tentativă de
suicid, ateliere de formare pentru cadrele medicale și alte măsuri.
https://www.mindbank.info/collection/country/belarus
Belgia
Agenția Flamandă pentru Îngrijire și Sănătate (Guvernul Flamand) a adoptatin 2012 Planul Flamand de
Acțiune pentru Prevenirea Suicidului 2012-2020.Pentru prevenirea sinuciderii, aceast Plan include cinci
strategii de prevenire legate de persoanele cu tentative de suicid, îngrijirea supraviețuitorilor și tele-ajutor
accesibil.https://www.mindbank.info/collection/country/belgium
Brazilia
Prin Ordonanţa GM 2542/2005s-a creat un grup de lucru pentru a dezvolta și implementa Strategia
Națională pentru Prevenirea Sinuciderii, iar Ordonanţa 1876/2006a stabilit liniile directoare naționale pentru
prevenirea sinuciderii, care urmează să fie aplicate în toate unitățile federale, cu respectarea competențelor celor
trei niveluri de guvernare. Direcţiile Naţionale pentru Prevenirea Suicidului trebuie să fie organizate de
Ministerul Sănătății, Direcțiile de Sănătate Publică, Direcțiile de Sănătate Municipale, instituții academice,
organizații ale societății civile, agenții guvernamentale și non- guvernamentale, naționale și internaționale, care
să permită:
I - dezvoltarea de strategii de promovare a calității vieții, educație, protecție și recuperare a sănătății și prevenire
a bolilor;
II - dezvoltarea de strategii de informare, comunicare și conștientizare a societății, că sinuciderea este o
problemă de sănătate publică care poate fi prevenită;
III - organizarea unei îngrijiri complete on-line (promovare, prevenire, tratament și recuperare), la toate
nivelurile de asistență, asigurarea accesului la diferite modalități terapeutice;
IV - identificarea prevalenței factorilor determinanți și condițiile tentativelor de sinucidere,precum și factorii de
protecție și dezvoltarea unor acțiuni intersectoriale de responsabilitate publică, fără a exclude răspunderea
întregii societăți;
V - promovarea și implementarea unor proiecte strategice, pe baza studiilor de rentabilitate, eficiență și calitate,
precum și organizarea rețelei de îngrijire şi intervenţii în cazuri de tentativă de suicid;
VI - contribuie la dezvoltarea unor metode de colectare și analiză a datelor, care să permită un management
calificat, diseminarea de informații și cunoștințe;
VII - promovează schimburile între Sistemul de Informații de Sănătate şi alte sisteme informaționale;
VIII - promovează formarea continuă a cadrelor medicale din unități de asistență medicală primară, inclusiv
Programul de Sănătate a Familiei, servicii de sănătate mintală, în unități de urgență, în conformitate cu
principiile de integralitate și umanizare.
În 2006 apare Prevenirea sinuciderii - Manual pentru profesioniștii din domeniul sănătății mintale,care
include Strategia Națională pentru Prevenirea Suicidului.https://www.mindbank.info/collection/country/brazil
 Bulgaria
Planul de acțiune pentru Programul Național "Prevenirea Sinuciderii în Republica Bulgaria între anii 2013 –
2018şi Planul de Acțiune pentru Programul Național de Prevenirea Suicidului în Republica Bulgaria, 2013 –
2018, au fost aprobate în august 2013, cu scopul de a reduce incidența tentativelor de suicid și mortalitatea prin
sinucidere.https://www.mindbank.info/collection/country/bulgaria

Canada
În 2004, Asociația Canadiană pentru Prevenirea Suicidului a publicat Planul CASP- Prima Strategie
Nationala de Prevenire a Sinuciderii în Canada,pus în aplicare în anul 2005. Cea de-a doua ediție a Planului
CASP a fost lansată în 2009.https://www.mindbank.info/collection/country/canada
Chile
În 2013, Ministerul Sănătății propune Programul Național de Prevenire a Sinuciderii: Linii directoare
pentru implementare. Având în vedere variabilitatea deosebita pe care fenomenul suicidar o prezintă între
diferitele regiuni, acest program este regional și este coordonat de către ministerele regionale de Sănătate. El
trebuie să fie permanent, intersectorial, public și privat, și include subiecte care au demonstrat eficacitate (OMS,
2009):
• Un sistem de informare și monitorizare
• Planuri de prevenire regionale intersectoriale
• Formarea personalului medical
• Intervenții preventive în școli
• Sistemele de suport în criză
• Lucrul cu mass-media.
Modelul de intervenție propus se bazează pe intersectorialitate, ca o condiție esențială pentru prevenirea
sinuciderii și instalarea graduală a Programului Național de Prevenire a Sinuciderii, estimandu-se căîn 3-4 ani să
fie toate componentele instalate la nivel național. https://www.mindbank.info/collection/country/chile
Costa Rica
Adunarea Legislativă a aprobatin 2010 Documentul nr 17.847 - Crearea Institutului Național de
Prevenire a Sinuciderii. Primul obiectiv al Institutului Național de Prevenire a Sinuciderii este de a promova,
îndruma și efectua cercetări științifice privind sinuciderea, cu scopul de a spori gradul de informare asupra
factorilor din jurul fenomenului de sinucidere. https://www.mindbank.info/collection/country/costa_rica
Croaţia
În 2011 a fost adoptat Programul pentru Prevenirea Suicidului la Copii și Tineri: 2011-2013, care pune
accent pe prevenirea și intervențiile timpurii. https://www.mindbank.info/collection/country/croatia
Danemarca
O strategie națională daneză de prevenire a sinuciderii a fost conturată pentru prima dată în 1998, în
publicaţia Consiliului Național Danez de Sănătate, intitulată Propunere pentru un Program Național de
Prevenire a Sinuciderii și Tentativelor de Suicid în Danemarca.
https://www.mindbank.info/collection/country/denmark
O propunere pentru o strategie de prevenire a sinuciderii, în teritoriul autonom Groenlanda a fost
elaborată și prezentată Parlamentului Groenlandei în 2004. http://www.peqqik.gl/upload/rapport_-_engelsk.pdf
Estonia
Planul de Acțiune pentru Prevenirea Comportamentului Suicidar în Estonia stabilește strategii pentru
prevenirea sinuciderii în rândul grupurilor țintă specifice, propune crearea unui Centru Național pentru
coordonarea și dezvoltarea de inițiative de prevenire a sinuciderii, care încorporează și acţiuni de supraveghere
și monitorizare.
Elveţia
În 2005, a fost publicat documentul “Suicid şi Prevenirea Sinuciderii în Elveția”de catre Biroul Federal
al Sănătății din Elveția. Acesta prezintă în primele două capitole epidemiologia suicidului și tentativelor de
suicid în Elveția comparativ cu datele internaționale și oferă o privire de ansamblu asupra factorilor care
influențează sinuciderea sau tentativele de sinucidere. Capitolele 3 și 4 prezintă pe scurt diversele posibilități de
prevenire a sinuciderii, precum și programele de prevenire a sinuciderii și proiectele realizate în alte țări.
Capitolul 5 rezumă activitățile organizațiilor federale și private în domeniul prevenirii sinuciderii. Bazat pe
acțiunile necesare prezentate în capitolul 6, capitolul 7 face bilanțul perspectivei Confederației.
https://www.mindbank.info/collection/country/switzerland
Finlanda
A fost prima națiune care a dezvoltat o strategie națională cuprinzătoare de prevenire a sinuciderii. În
1986, Consiliul Naţional de Sănătate a formulat o strategie pe 10 ani, pentru a reduce ratele ridicate ale
sinuciderii cu 20 %. Ratele suicidului au crescut în primii ani ai proiectului atingând un vârf în 1990, urmat de o
reducere cu 20% între 1991 și 1996, precum și o reducere globală de 9% din rata de bază din 1986. Este singura
strategie națională care are o evaluare internaționala încheiată.
https://www.mindbank.info/collection/country/finland
Fiji
În 2015 Ministerul Sănătaţii și Serviciilor Medicale au adoptat Politica Naţionalăa Sănătăţii Mintaleşi
Prevenirea Suicidului. Zece declarații politice generale au fost formulate pentru a orienta direcția serviciilor de
sănătate mintală în Fiji în perioada 2015 -2020. https://www.mindbank.info/collection/country/fiji
Franţa
Programul Naţional Francez Împotriva Suicidului, 2011-2014 a fost elaborat de Ministerul Muncii,
Ocupării forței de muncă și Sănătăţii. Acesta include 49 de măsuri, grupate în șase domenii: dezvoltarea unor
strategii de prevenire, îmbunătățirea managementul riscului suicidar, informare și comunicare cu privire la
sănătatea mintală și prevenirea sinuciderii, formare profesională, studii de cercetare și dezvoltare, precum și
monitorizarea și facilitarea programului național. https://www.mindbank.info/collection/country/france
Germania
În 2003, guvernul german a creat o strategie națională cuprinzătoare. Programul Național German de
Prevenire a Suicidului cuprinde educația publică, intervenția în criză, prevenirea sinuciderii în rândul copiilor și
adolescenților, inițiative la locul de muncă, restricția mijloacelor de sinucidere, tratarea problemelor de sănătate
mintală asociate, formare pentru profesioniști și colaborarea cu mass-media.
http://suizidpraevention-deutschland.de/Home.html
Japonia
În 2002, Comisia Specială cu Privire la Prevenirea Sinuciderii, din cadrul Ministerului Sănătaţii, Muncii
și Bunăstării din Japonia, a lansat un raport național cu privire la strategiile de prevenire a sinuciderii, începând
punerea în aplicare a strategiilor japoneze de prevenire a sinuciderii (Ueda & Matsumoto, 2002).
Un astfel de program, "Sănătatea in Akita 21", a început în anul 2000 fiind un program de prevenire a
sinuciderii, bazat pe comunitatea din Prefectura Akita din regiunea Tohoku din Japonia, folosind o abordare de
Promovare a Sănătaţii (Motohashi, Kaneko, si Sasaki, 2004). În 2007, Guvernul Japoniei a aprobat măsuri
pentru a încerca reducerea ratei suicidului în țară cu 20% în următorul deceniu.
Majoritatea sinuciderilor din lume apar în Asia. În prezent sunt în curs de desfășurare eforturi de
dezvoltare a strategiilor naționale de prevenire a sinuciderii în China, Hong Kong, India.
https://www.mindbank.info/collection/country/japan
Irlanda
În 2005, Ministerul Sănătaţii din Irlanda, Grupul Național pentru Analiza Sinucideriişi Departamentul de
Sănătate a lansat “Reach Out: Strategia Națională de Acțiune privind Prevenirea Suicidului 2005-2014”
(http://health.gov.ie/blog/publications/reach-out/ ). Acest document se bazează pe activitatea Grupului de Lucru
Naţional asupra Suicidului (1998). Irlanda are, de asemenea, un Registru Național de Parasuicid și o Strategie
Națională de Promovare a Sănătății pentru perioada 2000-2005, coordonate de Oficiul Național de Prevenire a
Suicidului. http://www.hse.ie/eng/services/list/4/Mental_Health_Services/NOSP
 În 2015, Guvernul a lansat „Conectarea pentru Viaţă”, o nouă strategie națională de reducere a
sinuciderii în perioada 2015-2020, care implică muncă preventivă și de sensibilizare a populației în ansamblu,
muncă în comunitățile locale și abordări specifice pentru grupurile prioritare.
Irlanda de Nord
În 2006, Ministrul Sănătății, Serviciilor Sociale și Siguranței Publice a lansat proiectul “Strategia
Naţională de Prevenire a Sinuciderii în Irlanda de Nord”. În același an, Ministrul Sănătății a lansat strategia
“Protejează Viața - o Viziune Comună - Strategia de Prevenire a Suicidului” și “Planul de Acțiune 2006-2011 a
Irlandei de Nord”, creând şi o linie de asistență telefonică pilot pentru Belfast, prevăzând fonduri pentru a
sprijini prevenirea sinuciderii. Din 2008, urmare a strategiei natiuonale, Irlanda de Nord are o linie de asistență
telefonica dedicata non-stop persoanelor în criză.
http://www.injuryobservatory.net/wp-content/uploads/2012/09/Self-Strategy-2006-Protect-Life.pdf
Italia
Recomandarea numărul 4 sau "Prevenirea sinuciderilor pentru pacienții din spitale" a fost publicată de
către Departamentul de Calitate al Ministerului Sănătății în 2008 şi are drept scop reducerea numărului de
sinucideri și /sau tentative de suicid de pacienții din spitale.https://www.mindbank.info/collection/country/italy
Luxemburg
În 2014, Guvernul Luxemburgului a adoptat Planul Național de Prevenire a Suicidului, care se bazează
pe modelul australian (LIFE) de acțiuni împotriva sinuciderii, bazat pe dovezi științifice, care a fost aplicat în
Australia, Noua Zeelandă, Scoția. Scopul principal al acestui model este de a întări indivizii, familiile și
comunitățile și de a crește capacitatea comunității de a răspunde rapid și într-o manieră coordonată la criza
oamenilor. https://www.mindbank.info/collection/country/luxembourg
Nicaragua
În anul 2000 a fost elaborata Strategia Națională de Prevenire a Suicidului numită„Planul Național
privind Promovarea Vieții”,care își propune să reducă rata de mortalitate și morbiditate asociate
comportamentului suicidar. Documentul analizează situația suicidului în Nicaragua și stabilește elemente ale
strategiilor de asistenţă primară. Obiectivele strategiei sunt:
1. Prevenirea deceselor premature datorate sinucideriide-a lungul vieții.
2. Reducerea ratelor altor comportamente suicidare.
3. Reducerea efectelor letale ulterioare asociate comportamentului suicidar și impactul traumatic al sinuciderii
asupra familiei și prietenilor.
4. Promovarea oportunităților pentru indivizi, familii și comunități să lucreze împreună.
https://www.mindbank.info/collection/country/nicaragua
Noua Zeelanda
Strategia de Prevenire a Suicidului 2006-2016 prevede cadrul pentru eforturile de prevenire a
sinuciderii, având principalulscop de a reduce rata comportamentului suicidar și a efectelor sale. Pentru
atingerea acestui obiectiv au fost dezvoltate planuri de acțiune pe cinci de ani, care sunt detaliate în Planul de
acțiune pentru prevenirea sinuciderilor din Noua Zeelandă 2008-2012.
Planul de Acțiune pentruPrevenirea Suicidului2013-2016 se bazează pe progresele înregistrate anterior
şi conține noi inițiative și îmbunătățiri la serviciile existente, menite să contribuie la reducerea sinuciderii și
prejudiciului cauzat de sinucideri. Noul plan pune un accent mai puternic pe sprijinirea familiilor și
comunităților, ajutându-i să prevină sinuciderile. Planul îmbunătățește accesul familiilor și comunităților la
formare și informații cu privire la modul de a-i ajuta pe cei dragi care sunt în distres. Planul extinde gama și
accesibilitatea sprijinului pentru cei îndureraţi prin sinuciderea unei persoane apropiate.
https://www.mindbank.info/collection/country/new_zealand/suicide_prevention_
Norvegia
Norvegia a elaborat Planul Național de Prevenire a Sinuciderii (1994-1999) sub conducerea Consiliului
Naţional de Sănătate,alocand pentru el o finanțare anuală de 6 milioane NOK (circa0.8 milioane EURO).
Obiectivele planului au fost evaluate extern și atinse în mare măsură. Planul a fost extins cu Măsuri Împotriva
Sinuciderii (2000-2002), care includ o strategie națională de formare, sub conducerea Consiliului Național de
Sănătate. https://www.mindbank.info/collection/country/norway/suicide_prevention_
Ghidurile naționale de prevenire a sinuciderii în asistenţa psihiatrica apar în 2008, şi sunt destinate în
principal managerilor şi cadrelor medicale executive din domeniul sănătății mintale, având scopul de a atrage
atenția asupra prevenirii sinuciderilor și de a fi incluse în îmbunatatirea calitatii îngrijirii pacienţilor.
În 2014 a fost lansat Planul de acțiune pentru prevenirea sinuciderii și autoagresiunii în perioada 2014-
2017, având scopul de a reduce gradul de suicid si automutilare în populație. Obiectivul va fi atins prin
următoarele cinci obiective: o bună sănătate mintală și adaptare în rândul populației, incidență redusă a
sinuciderii și auto-vătămării îngrupurile de risc, supraveghere bună și protejarea supraviețuitorilor, rudelor și
altor persoane afectate, servicii, strategii și intervenții bazate pe cunoaștere.
https://www.mindbank.info/collection/country/norway
Noua Zeelandă
Strategia Națională de Prevenire a Suicidului la Tineri a fost publicată în 1998 si are două părți: “In
Mâinile Noastre”, care este strategia generală a populației și “Kia Piki teluriul Ora o te Taitamariki” (
Consolidarea Bunăstării Tinerilor), care vizează în mod specific nevoilor și problemele populatiilor Maori.
Ministerul Sănătății a lansat în 2006 documentul “Strategia Noii Zeelande privind Prevenirea Suicidului: 2006-
2016” pentru a oferi o strategie pentru toti neozeelandezii, elaborarea lui având la bază strategia pentru tineret.
http://www.health.govt.nz/system/files/documents/publications/suicide-prevention-strategy-2006-2016.pdf
https://www.mindbank.info/collection/country/new_zealand/suicide_prevention_
Olanda
În 1997, Olanda a fost identificată ca având un program de prevenire a suicidului care constă din unul
sau mai multe activități direcționate cu nici o coordonare între activitățile planificate. Ca răspuns la un
document consultativ privind prevenirea sinuciderii, în 2008, Ministrul Sănătății din Olanda a prezentat
Parlamentului o agendă pentru o nouă politică națională privind prevenirea sinuciderii formulând recomandări
ca Guvernul să își asume un rol mai proeminent în mai multe domenii din strategia națională. Eforturile de a
dezvolta o strategie națională sunt în curs de desfășurare.
https://www.mindbank.info/collection/country/netherlands
Panama
Tara implementeaza un Plan Naţional de Prevenire a Suicidului, începand cu anul 2006, care are la baza
4 principii: comprehensiv, bazat pe evidenţe, specific şi supus evaluării. Se recunoşte că prevenirea suicidului
nu este responsabilitatea exclusivă a nici unui sector al societăţii, pe care nici sectorul de sănătate nu trebuie să
și-o asume fără participare intersectorială. Planul evidenmtiaza ca persoanele cu tulburări mentale și de
comportament prezintă un risc crescut de suicid şi serviciile de sănătate mintală joacă un rol important, cu toate
că aproximativ trei sferturi din persoanele care se sinucid nu au apelat la servicii de sănătate mintală.Acțiunile
efectuate trebuie să fie specifice, practice și deschise monitorizării. Planuleste supus unei evaluări continue şi
poate fi modificat în funcţie de necesităţi.
https://www.mindbank.info/collection/country/panama
Polonia
În Codul Penal secțiunea privind infracțiuni contra vieții și sănătaţii articolul 151 se referă la
persuasiunea sau asistența pentru sinucidere.
Programul educativ-preventiv Varșovia și Lodz între anii 2007-2009 a fostprimul proiect de prevenire a
suicidului în Polonia. Societatea suicidologică poloneză, subvenționată de către Ministerul Sănătății, a pregătit
și implementat programe de prevenire a sinuciderii în școlile din două mari orașe: capitala Poloniei, Varșovia,
cu o populație de 1.7 milioane, şi al doilea oraş ca marime, Lodz cu 0.9 milioane locuitori.
Grupurile țintă din prima parte a acestui proiect au fost: profesori, instructori de educație specială,
specialiști în sănătate mintală - psihologi, asistenți sociali și asistente medicale şcolare, precum şi preoți școlari.
Scopul celei de a doua parţi a programului a fost formarea profesorilor, psihologilor clinici, tutorilor și
îngrijitorilor în centrele de reabilitare și centrele de îngrijire a copilului.
https://www.mindbank.info/collection/country/poland
 Portugalia
Adoptat în 2013, Planul Naţional pentru Prevenirea Sinuciderii în perioada 2013-2017 a fost considerat
o nevoie urgentă în țară, avand in vedere:
a. Impactul sinuciderii asupra sănătății publice;
b. Creșterea ratelor de suicid înregistrate în ultimul deceniu;
c. Subraportarea sinuciderilor, care ascunde adevărata dimensiune a problemei;
d. Prevalenţa factorilor de risc, inclusiv boli psihice;
e. Dificultatea în armonizarea terminologiei legate de diferitele tipuri de acte suicidare și comportamente
autodistructive care compromit studiul lor;
f. Dificultatea de înregistrare și evaluare a eficacității măsurilor implementate sau care urmează să fie puse în
aplicare;
g. Necesitatea de a crea sinergii cu experiențele și resursele existente.
https://www.mindbank.info/collection/country/portugal
Republica Dominicană
În 2014 a fost propus un program de prevenire a comportamentului suicidar, care a fost integrat în
Planul Strategic pentru Sănătate Mintală din Republica Dominicană 2014-2018 și planurile de lucru anuale.
https://www.mindbank.info/collection/country/dominican_republic
Scoţia
"Alege viața: O Strategie Națională și Plan de Acțiune pentru Prevenirea Suicidului în Scoția", a fost
publicat în decembrie 2002 de către executivul scoțian. Acest document descrie strategia națională și locală
pentru prevenirea sinuciderii în Scoția și ridică probleme, cum ar fi sensibilizarea opiniei publice, luarea de
măsuri pentru a preveni problemele care apar în primul rând, oferind sprijin și intervenție timpurie în cazul în
care apar probleme, dezvoltă o gamă largă de servicii, îmbunătățind formarea pentru lucrătorii din prima linie,
cercetarea și monitorizarea. Până în prezent un număr de Planuri de acțiune Locale “Alege Viața” au fost
dezvoltate pentru punerea în aplicare a planurilor locale pentru prevenirea sinuciderii, diverse proiecte de
cercetare și evaluare au demarat, și a fost dezvoltată o Reţea de Cercetare a Informaţiilor şi Evidenţelor despre
Suicid (Suicide Information Research and Evidence Network - SIREN).
Acest grup a co-sponsorizat în 2008 al 12-lea Simpozion European privind sinuciderea și
comportamentul suicidar (ESSSB12) în Glasgow.http://www.chooselife.net/home/Home.asp.
Spania
În 2006, Confederația spaniolă a familiilor și persoanelor cu boli mintale au elaborat “Confruntând
realitatea sinuciderii - Ghid de prevenire”, care are drept scop sensibilizarea cu privire la problema sinuciderii și
îndrumare pentru cei care ar putea fi în risc, precum și a familiilor și rudelor acestora.
https://www.mindbank.info/collection/country/spain
Slovenia
O strategie de prevenire a sinuciderii a fost propusă în 1995, fara a exista date publice asupra evoluţiei
implementării ei.
Sri Lanka
ONG-ul lider în prevenirea sinuciderii în Sri Lanka funcționează de peste 30 de ani. În 1997, Sri Lanka
prin Comitetul Prezidențial privind Prevenirea Sinuciderii, a fost prima dintre țările în curs de dezvoltare care
au dezvoltat o strategie națională de prevenire a sinuciderii, dar trei ani mai târziu Comitetul Prezidențial
a încetat să funcționeze, conducând astfel la întrebări privind sustenabilitatea inițiativei. Cu toate acestea,
eforturile au continuat și, în 2003, Sri Lanka a elaborat linii directoare pentru mass-media “Suicide Sensitive
Journalism Handbook”.http://www.cpalanka.org/research_papers/suicide_report.pdf
În noiembrie 2007, Departamentul de Agricultură din Sri Lanka a anunțat eliminarea până în 2010 a
unui pesticid toxic căruia i s-au atribuit un număr semnificativ de decese prin sinucidere.
http://medicine.plosjournals.org/perlserv/?request=readresponse&doi=10.1371/journal.pmed.0050058&ct=1#r2140
 Deși nu este disponibilă o strategie de prevenire la nivel naţional, programe de prevenire a sinuciderii
sunt în vigoare în Sri Lanka. https://www.mindbank.info/collection/country/sri_lanka
Suedia
În 1997 Centrul Național Suedez și Centrul Județean Stockholm pentru Cercetarea și Prevenirea
Suicidului au desemnat un centru de colaborare OMS pentru a acorda asistență în iniţierea şi evaluarea
cercetărilor și programelor de prevenire a sinuciderii. Centrul dispune de o responsabilitate națională pentru
elaborarea măsurilor de prevenire a sinuciderii și este activ în patru domenii principale: 1) cercetare și
dezvoltarea de metode de prevenire a sinuciderii, 2) supraveghere epidemiologică, 3) informații și 4) formarea
personalului.https://www.mindbank.info/collection/country/sweden
Statele Unite
Senatul și Parlamentul SUA au elaborat rezoluții (1998) care au recunoscut sinuciderea ca fiind o
problemă majoră de sănătate publică. Procesul de dezvoltare a unei strategii naționale a avut la bază orientările
strategice ale ONU și a fost iniţiat de Reţeua de Sprijin a Prevenirii Suicidului (Suicide Prevenirea Advocacy
Network (SPAN), cu ajutorul publicului și susținători privați. În 1999 a fost elaborat un raport „Apel pentru
Actiune”, iar prima strategie naţională de preventie a suicidului „Strategia Națională pentru Prevenirea
Suicidului: Scopuri și obiective pentru acțiune” a fost publicată în anul 2001.
Inițiativele suplimentare de prevenire a sinuciderii în SUA includ formarea Centrului de Resurse de
Prevenire a Suicidului (SPRC), dezvoltarea și evaluarea unei linii telefonice naţionale cu un numar unic
accesibil pentru prevenirea sinuciderii, precum și adoptarea „Actului Memorial Garrett Lee Smith”, care
stabileşte finanțarea pentru inițiativele de prevenire a sinuciderii în colegii și universități
https://www.mindbank.info/collection/country/us/suicide_prevention_
Țara Galilor
P[rogramul de preventie a suicidului În Ţara Galilor a debutat, in noiembrie 2008, cu inițiativa
"Vorbește cu mine: un plan național de acțiune pentru reducerea sinuciderii și autoagresiunii în Țara Galilor în
perioada 2008-2013 ".
http://gov.wales/docs/phhs/publications/talktome/091102talktomeen.pdf
http://gov.wales/topics/health/publications/health/reports/talk2/?lang=en
Uruguai
Planul Național de Prevenire a Suicidului pentru Uruguay 2011-2015 "Un angajament pentru viață" a
fost publicat în 2011 de Ministerul Sănătăţii. Acest plan abordează suicidul la toate nivelurile, ca o problemă
majoră de sănătate publică, având 5 priorităţi strategice:
1. Organizarea îngrijirii integrante de sănătate mintală
2. Formarea lucrului intersectorial şi în reţea
3. Conștientizarea comunității și educarea populației pentru promovarea sănătății mintale și prevenirea
suicidului
4. Educație, formare și reorientare a resurselor umane pentru abordarea prevenirii sinuciderii, îngrijirea
pacienţilor cu tentative de sinucidere și supraviețuitorilor unui suicid.
5. Sistemul de informații privind tentativele de suicid și sinuciderile.
În final, planul prezintămăsurile de implementare şi calendarul activităţilor. Se vor forma grupuri de
lucru pentru a integra diverse entitati: universităţi, ONG-uri specializate, societăți științifice și profesionale,
familiale, utilizatori si furnizoride servicii de specialitate, pentru a dezvolta activitățile planificate,precum și
pentru formare și sensibilizare, monitorizare și evaluare. Grupul pentru formare și sensibilizare este responsabil
pentru proiectarea, planificarea și dezvoltarea de activități de formare în diverse sectoare, precum şi pentru
conștientizare și educație în domeniul sănătății mintale. Grupul pentru monitorizare și evaluare se ocupă de
elaborarea registrului, transmiterea și prelucrarea datelor, coordonarea cercetărilor pe această temă, dezvoltarea
cercetărilor și coordonarea cu alte studii în curs de desfășurare.
https://www.mindbank.info/collection/country/uruguay/suicide_prevention_
 Capitolul II. Principii directoare ale Strategiei Naționale de Prevenire a Suicidului

Experiența ne arata că multe cazuri de suicid ar putea fi prevenite. Sinuciderea este rezultatul durerii
intolerabile, fricii sau disperării care copleşesc sentimentul de speranță al unui individ. Prevenirea sinuciderii,
intervenția și sprijinul în perioada de doliu este responsabilitatea noastră ca popor și ca națiune de diverse
comunități.
Toate activitățile desfășurate in cadrul strategiei de preventie trebuie să fie ghidate de următoarele
principii:
1. Prevenirea sinuciderii este responsabilitatea tuturor.
2. Populaţia României respectă societatea în care traieşte şi care în unele zone ale ţării este multietnică,
multiculturală şi multiconfesională, și acceptă responsabilitatea de a sprijini demnitatea vieții umane.
3. Sinuciderea apare prin interacţiunea factorilor biologici, psihologici, sociali și spirituali și poate fi influențată
de atitudini și condiții sociale.
4. Strategia trebuie să fie:
- umană şi prietenoasă;
- sigură si eficientă;
- bazată pe dovezi sau experienţă;
- activă și informată;
- să recunoască și să respecte diversitatea;
- receptivă la necesitaţile tuturor grupurilor etice;
- să respecte cunoştinţele comunităţii şi cele bazate pe cultură;
- să reflecte o abordare coordonată multisectorială;
- să includă cercetarea, supravegherea, evaluarea și raportarea;
- să reflecte evoluția cunoștințelor și a practicilor;
- să demonstreze durabilitate pe termen lung și angajament;
- să recunoscă responsabilitatea tuturor în prevenirea sinuciderii;
- să se angajeze în reducerea inegalităților.
5. Multe sinucideri sunt prevenite prin cunoştinţele, grija, compasiunea și angajamentul comunității.
6. Trebuie să avem curajul de a înfrunta“stigmatul” sinuciderii și răbdare de a transmiteeducaţia de sănătate
mintală la nivel naţional cât și local.
Cu toate că este important ca serviciile să fie receptive la nevoile comunității lor, este vital ca
intervențiile să se bazeze pe cercetări și să fie considerate cele mai bune practici. Deoarece unele inițiative de
prevenire a sinuciderii, deşi bine intentionate, s-au dovedit a supune persoanele vulnerabile la un risc crescut de
sinucidere, este imperativ ca toate inițiativele sa fie atent elaborate, bazate pe dovezi și cele mai bune practici şi
evaluate pentru aspectele legate de siguranță.
Acolo unde este posibil, toate activitățile de prevenire a sinuciderii trebuie să se bazeze pe cercetare
științifică solidă și susținută de experiențele și cunoștințele celor care lucrează în prevenirea sinuciderii. În
zonele în care lipsesc dovezile științifice solide, un plan de a construi o baza de date, care include evaluări
utilizând metode adecvate problemei și contextului, trebuie să fie încorporat în abordare.
Agențiile guvernamentale și grupurile comunitare vor avea cadre strategice diferite și răspunsuri care
vor oferi îndrumări cu privire la modul în care vor lucra cu toate etniile, pentru a răspunde necesității de a
reduce ratele de suicid. În recunoașterea gamei largi de abordări, este important să se asigure că intervențiile
sunt accesibile, eficiente și reflectă realitățile și prioritățile pentru etnii. Receptivitatea la nevoile etniilor
necesită măsuri care ajung până la structura, strategiile, sistemele, managementul, personalul și cultura
organizației, în așa fel încât să se țină seama de nevoile și aspirațiile etniilor în toate activitățile sale, în special,
activitatea sa principală.
Pentru a fi eficientă, proiectarea și livrarea de programe și servicii de prevenire trebuie să reflecte
realitățile și nevoile populației ţintă. Strategia trebuie să fie receptivă și să respecte probleme precum etnia,
cultura, sexul, orientarea sexuală și vârsta. Aceasta poate fi realizată prin:
• furnizarea de servicii pentru persoane într-un mod care afirmă, recunoaste valoarea și respectă identitatea de
sine și identitatea comunității, în special persoanele și grupurile minoritare izolate.
• încurajarea comunicării înși între diverse comunități
• recunoașterea și sprijinirea persoanelor, prin intermediul unor schimbări de viaţă care ar putea avea un impact
semnificativ asupra stării lor, cum ar fi îmbătrânirea.
Serviciile vor fi eficiente atunci când vor fi coordonate, integrate, iar oamenii vor înțelege clar rolul
celuilalt. Acest lucru necesită o colaborare între sectoare și comunități, precum și între organizații
guvernamentale și non-guvernamentale.
Sinuciderea nu este o problemă cu o "soluţie rapidă" și nici o abordare pe cont propriu nu poate să facă o
diferență semnificativă. La fel ca cele mai multe probleme complexede sănătate, există mai mulți factori care
concura, iar prevenirea suicidului necesită o acțiune susținută la mai multe niveluri și un angajament de
investiții pe o perioadă lungă de timp.
Prevenirea sinuciderii este o responsabilitate comună pentru întreaga societate, inclusiv grupuri
comunitare, prieteni, colegi, familii, grupuri profesionale, toate nivelurile de guvernare și organizații non-
guvernamentale.
Reducerea inegalităților sociale și economice între diferite grupuri de populaţie a fost identificată ca
fiind o prioritatecheie pentru Guvern. Datele despre suicid şi spitalizare pentru tentativă de suicid au arătat că
unele grupuri au o evoluţie mai bună decât altele.Deoarece există o rețea complexă de cauzalitate pentru
inegalitățile din domeniul sănătății, abordarea reducerii acestora trebuie să includă mai multe aspecte. Este
important ca toate abordările prevenirii suiciduluisă se concentreze pe reducerea acestor inegalități.
 Capitolul III. Scopuri şi obiective

A. Conștientizare și înțelegere

În România, în perioada 2009-2013 s-au înregistrat 12 803 sinucideri, raport bărbaţi /femei = 5.52, media
națională anuală fiind de 13.7/100 000 locuitori, mai mare decât în Europa 11.7/100 000 de locuitori. În 2013,
suicidul a ocupat locul 1 în rândul deceselor violente, cu un număr de 2721 decese, de 5 ori mai multe decât
omuciderile, şi decât numărul însumat de victime cauzate de crime şi accidente de trafic. În anul 2013, în
fiecare zi, 8 români s-au sinucis.
Metodele preferate de suicid au fost spânzurarea 78%, intoxicaţia voluntară 8% şi precipitarea 6%.
În perioada 1990-2013 în România a avut loc creşterea ratei totale a suicidului, bazată pe creşterea ratei
suicidului la bărbaţi. Ratele suicidului cresc semnificativ dupa vârsta de 35 de ani, la ambele sexe.
Sinuciderea este a doua cauză de deces în rândul bărbaţilor cu vârsta între 15-24 ani. Dacă rata globală de
suicid avea tendinţa să scadă ușor la începutul anilor 1990, ratele sunt în creștere în rândul adolescenților și
adulților tineri, în special de sex masculin. Pentru această populație, sinuciderea este un simptom al suferinței
psihice sau al stresului emoțional.
Structurile de adăpostire și consiliere a tinerilor și/sau a familiilor sunt elemente importante ale
managementului suferinței psihice și, prin urmare, de prevenire a sinuciderii. Cu toate acestea, aceste structuri
se confruntă cu aceleași dificultăți de detectare a comportamentului suicidar ca şi alte structuri.

Obiectivul 1 : Promovează conștientizarea la nivel national că sinuciderea și comportamentul suicidar

sunt problema noastră, a tuturor, și pot fi prevenite.
Acțiuni:
1.1 Fiecare provincie și comunitate va avea o campanie coordonată de conștientizare publică, adaptată zonei,
care va ajunge la majoritatea populației, vizând în mod particular populațiile cu risc crescut.
1.2 Organizează conferinţe anuale pe tema prevenirii suicidului, concepute săstimuleze colaborarea cu
organizaţiile interesate şi comunitatea în privinta strategiilor interdisciplinare de prevenire.
1.3 Convoacă forumuri naționale pentru analiza riscului de suicid la populațiile țintă speciale și a problemelor
specifice, precum şi pentru educaţia medicilor specialişti din diferite domenii medicale, a psihologilor clinicieni
şi şcolari privind evaluarea riscului de suicid.
1.4 Încurajează creşterea numărului de instituții publice și private și organizații de voluntari active în prevenirea
sinuciderii şi sprijină activitatea acestora.
1.5 Instituie săptămâna națională de prevenire a sinuciderii, care include Ziua Mondială de Prevenire a
Suicidului, stalilită de OMS la data de 10 septembrie.
1.6 Creşte gradul de conştientizare asupra riscului de suicid în rândul persoanelor care suferă de tulburări
mintale, abuz de substanţe, traume și durere cronică.
1.7 Organizează o campanie naţională anti-stigmă.
1.8 Organizează şi sprijină inițiativele de educație pentru sănătate mintală.
1.9 Contribuie la o mai bună înțelegere a utilizatorilor tineri de internet cu privire la problema sinuciderii prin
accesul la web-situri de referință în domeniul prevenirii sinuciderii.

Obiectivul 2 : Dezvoltă informațiile de interes public.

Acțiuni:
2.1 Dezvoltă acțiunile de informare asupra depresiei în rândul publicului larg
2.2 Dezvoltă acțiunile de informare pentru tineri și anturajul lor.
2.3 Susţine proiectele asociațiilor care se referă la informarea despre suicid.
2.4 Educă studenţii la jurnalism despre sinucidere si reflectarea lui in media.
2.5 Diseminează informaţiile despre dispozitivele de ajutor şi consiliere.
2.6 Creează/ diseminează calendare cu activităţi de prevenţie a suicidului destinate profesioniştilor şi publicului.

Obiectivul 3 : Dezvoltă un suport amplu pentru prevenirea sinuciderii, intervenție și postvenţie.

Acțiuni:
3.1 Asigură o reprezentare largă a guvernului, a părților interesate private și publice în viitoarea dezvoltare,
adoptare și punerea în aplicare a măsurilor din acest document.
3.2 Stimulează creşterea numărului de angajatori și asociaţii profesionale, voluntari și alte grupuri naționale care
integrează activitățile de prevenire a sinuciderii, intervenție și postvenţie în programele lor.
3.3 Identifică și crește numărul activităților de promovare a prevenirii sinuciderii, intervenție și postvenţie la
nivel comunitar, local și național.
3.4 Facilitează includerea strategiei naționale de prevenire a suicidului în cadrul inițiativelor cheie ale Comisiei
de Psihiatrie şi Psihiatrie Pediatrică a Ministerului Sănătăţii din România.

Obiectivul 4: Promovează dispozitivele de intervenţie la distanță dedicate prevenirii sinuciderii și

promovării sănătății mintale.
Acțiuni:
4.1 Realizează un studiu privind practicile de ascultare în domeniul consilierii telefonice în criză.
4.2 Promovează aparatele de suport la distanță.

Obiectivul 5 : Dezvoltă și implementează o strategie pentru a reduce stigmatizarea, care urmează să fie
asociată cu toate activitățile de prevenire a sinuciderii, intervenție și doliu.
Acțiuni:
5.1 Crește aprecierea sănătăţii mintală, fizică, socială, spirituală și globală în rândul publicului.
5.2 Îmbunătățeşte înţelegerea publicului că sănătatea mintală, tratamentul pentru depresie, alte tulburări de
dispoziție şi tulburări mintale, abuz de substanțe, traume și prevenirea sinuciderii sunt fundamentale și
componente esențiale ale asistenței medicale în sistemul de îngrijire a sănătății din România.
5.3 Îmbunătățeşte înţelegerea publicului că discuţiile despre sinucidere cresc oportunitățile de a salva vieți și de
a reduce suferința.
5.4 Sprijină lansarea unei campanii anti-stigmatizare de către Comisia de Psihiatrie şi Psihiatrie Pediatrică a
Ministerului Sănătăţii din România și lucrează ca un partener activ în campanie.
5.5 Încurajează limbajul mai puțin stigmatizant, descurajând folosirea termenilor legati de stigmă, cum ar fi
suicid "comis" sau "complet"; și, promovarea utilizării unor termeni precum "decedat prin suicid" și "îndurerat
prin sinucidere."
5.6 Crește și îmbunătățeşte formarea pentru toți lucrătorii din domeniul sănătăţii, inclusiv medici, asistente
medicale, asistente sociale, psihologi, psihoterapeuți, personal din sănătatea mintală, secţii de dezalcoolizare şi
dezintoxicare și consilieri personali.

Obiectivul 6 – Sporeşte cunoștințele mass-media în ceea ce privește sinuciderea.

Acțiuni:
6.1 Dezvoltă linii directoare pentru mass-media privind raportarea sinuciderii și formarea pentru creșterea
cunoștințelor și a sensibilității legate de sinucidere.
6.2 Îmbunătățeşte modul de prezentare a comportamentului suicidar în mass-media.
6.3 Creează premii locale şi naționale pentru excelenţă în raportarea sinuciderii de catre mass media.
6.4 Dezvoltă și distribuie în toată ţara un cod de etică pentru mass-media cu privire la modul de prezentare a
comportamentului suicidar.
 B. Prevenţie, Intervenţie şi Postvenţie
Suicidul este multifactorial, iar elaborarea unui plan de prevenţie primară este complexă. Studii recente
insistă asupra modalităţilor de comunicare, considerându-se ca având efecte daunătoare comunicările prea
specifice, detaliate. Pentru o prevenţie primară precoce este necesară integrarea comportamentului suicidar într-
o prevenţie primară mai cuprinzătoare a suferinţei psihice, tentativa de suicid reprezentând unul din simptomele
acestei suferinţe.
Nevoia de a acționa cât mai precoce în momentul apariţiei comportamentului suicidar implică dezvoltarea
cunoștințelor pe această temă (în special pentru tineri, prin intermediul internetului), precum și dobândirea de
competențe specifice în rândul părinților şi copiilor.
Identificarea şi intervenţia în cazul persoanelor în criză suicidară este complexă, necesitând implicarea
personalului din diferite domenii. Intenţia suicidară nu este întotdeauna verbalizată, iar atunci când este
exprimată poate să nu fie înţeleasă. Chiar si atunci când se identifică o criză suicidară, profesioniștii din
domeniul medical sau psihosocial nu știu întotdeauna cum să trateze acea persoană.
Acțiunile de prevenţie includ, de asemenea, asigurarea locațiilor cu risc crescut sau reducerea utilizării
produselor periculoase folosite în agricultură.
În ceea ce privește persoanele cu probleme de sănătate mintală, sunt propuse măsuri preventive, cum ar fi
lupta împotriva izolării sociale, dezvoltarea de dispozitive de suport la distanță și acțiuni de prevenţie a
suicidului în anumite instituții și populații cu risc.
Sunt propuse formări multiple privind prevenirea sinuciderii și îngrijirea persoanelor suicidare. Aceste
formări trebuie să fie multidisciplinare, iar intervenţia pentu oamenii în criză suicidară trebuie individualizată.
Aceasta implică adesea mai multe profesii din domeniul sănătății, psihologiei și sociologiei, și necesită
continuitate în timp. În final, prin formarea profesioniștilor în postvenţie, se urmăreşte un suport mai bun pentru
familiile și rudele afectate de suicidul unei persoane.
Multe studii au identificat intervenții eficiente în promovarea sănătății, în mod special a sănătăţii mintale.
Aceste studii evidentiază importanța intervenției timpurii, necesitatea de a dezvolta abilitățile psiho-sociale ale
persoanelor - în special copii și tineri - și necesitatea de a sprijini părinții în rolul lor educativ.
Apariţia unui deces prin suicid necesită ca personalul care face anunțul să ştie să facă acest anunţ familiei și
să stabilească necesitatea unui sprijin psihologic pentru familia sau rudele persoanei care s-a sinucis. Cu toate
acestea, nici o instituție nu are un protocol pentru a anunța decesul, cu atât mai puţin în cazul unei sinucideri. În
mod similar, asociațiile care acționează pe această temă nu au un set de specificații. În cele din urmă, nu este
oferit în mod curent suport psihologic persoanelor îndoliate.
Este deosebit de importantă informarea părţilor interesate despre astfel de programe validate la nivel
internațional, explicarea fundamentelor lor și valorificarea experienței deținătorilor de astfel de programe în
România.

Obiectivul 1: Dezvoltă, implementează și susține programele comunitare de prevenire a sinuciderii,

intervenție și postventie, respectând diversitatea și cultura la nivel local și regional.
Aproximativ 60% din persoanele care au avut tentative de suicid recidivează, ceea ce crește semnificativ riscul
de deces. Este esențial să se acționeze cât mai aproape de locul în care a fost identificată persoana în criză
suicidară, rezultând importanța prevenţiei orizontale sau în reţea. Oferta de îngrijire medicală şi socială există
deja, dar informaţiile despre această ofertă trebuie sa fie disponibile mai uşor, iar coordonarea dintre instituţiile
implicate trebuie ameliorată pentru a asigura o eficienţă mai bună a acestor îngrijiri.
Acțiuni:
1.1 Sprijină dezvoltarea unor strategii specifice minorităţilor naţionale.
1.2 Sprijină dezvoltarea unor strategii specifice pentru:
-Persoanele care suferă de depresie, alte tulburări de dispoziție, tulburări psihice sau cu antecedente de
comportament suicidar,
-Gay, lesbiene, bisexuali, transgenderi, transsexuali.
1.3 Sprijină dezvoltarea de strategii distincte pentru toate grupurile cu risc ridicat.
1.4 Sprijină dezvoltarea strategiilor de prevenire de către Guvernul României și de către fiecare provincie,
regiune sau comunitate din România.
1.5 Sprijină dezvoltarea strategiilor de sensibilizare și prevenire în locurile pentru:
• Adolescenţi, adulţi tineri, familii, furnizori de servicii comunitare, angajatori,
• Campusuri școlare, colegii și universități,
• Instituții corecționale,
• Servicii la domiciliu și comunitare pentru persoanele vârstnice,
• Persoane cu dizabilităţi,
• Armată, poliție și echipele de urgenţă,
• Personalul medical, precum și alţi furnizori de servicii medicale.
1.6 Sprijină dezvoltarea centrelor de formare și resurse tehnice pentru a dezvolta capacitatea regiunilor și
comunităților de a implementa și evalua programele de prevenire a sinuciderii.
1.7 Sprijină dezvoltarea formărilor pentru prevenirea sinuciderii, identificarea factorilor de protecție și abordări
centrate pe soluție.
1.8 Dezvoltă o agendă de lucru, stabileşte obiectivele și perioada de timp pentru punerea în aplicare a acestora
de către fiecare comunitate, regiune și Guvernul României.

Obiectivul 2: Reduce accesibilitatea la mijloacele de suicid și letalitatea metodelor de sinucidere.

Acțiuni:
2.1 Educă publicul pentru a reduce accesul la mijloace letale: arme de foc și muniție.
2.2 Sprijină dezvoltarea și utilizarea tehnologiei pentru a reduce letalitatea mijloacelor, de exemplu, mecanisme
de siguranţă pentru arme de foc, mecanisme de închidere a monoxidului de carbon, bariere la poduri, bariere în
stațiile de metrou, containere pentru medicamente.
2.3 Educă publicul cu privire la riscul specific de vătămare și deces prin suicid în orice moment când există o
armă de foc în casă sau disponibilă într-un alt loc cunoscut.
2.4 Pledează în favoarea legislației necesare pentru a susține aceste obiective la nivel local și naţional.
2.5 Inventariază locurile în care s-a înregistrat un numar crescut de sinucideri şi face propuneri de creştere a
securităţii în aceste locuri pentru a împiedica trecerea la actul suicidar.

Obiectivul 3: Formarea profesioniştilor

Acțiuni:
3.1 Consolidează acţiunile de sensibilizare și formare în vederea detectarii stresului psihologic și crizei
suicidare la copii și adolescenți de către profesioniștii care vin în contact cu acest grup prin:
- elaborarea unui manual de prevenirea sinuciderii pentru profesioniștii din domeniul sănătății mintale (model
Brazilia)
- elaborarea unui ghid pentru identificarea suferinței psihice și a tulburărilor de dezvoltare la copii și adolescenți
pentru profesioniști din sănătate şi asistenţa socială.
- implementarea acţiunilor de sensibilizare şi de formare destinate diferitelor categorii de profesioniști din
educaţie.
3.2 Formarea responsabililor din mediul de muncă asupra riscurilor psihosociale prin diseminarea informațiilor
și oferirea de instrumente educaționale privind riscurile psihosociale şi formarea profesioniştilor din domeniul
sănătăţii muncii.
3.3 Sprijină elaborarea și utilizarea de ghiduri pentru evaluarea traumelor și promovarea serviciilor de informare
asupra traumei.
3.4 Sprijină elaborarea de cursuri de formare profesională postuniversitară pentru profesioniştii din domeniul
sănătăţii pentru identificarea precoce a riscului suicidar si prevenirea sinuciderii în abordări centrate pe soluție.
3.5 Facilitează înțelegerea corectă și actuală a comportamentelor suicidare și comunicarea prin cărți și alte
materiale utilizate în formarea și educația continuă a profesioniştilor din domeniul sănătăţii.
3.6 Elaboreaza un ghid national de prevenire a sinuciderii în asistenţa psihiatrica (model Norvegia)
3.7 Înscrierea supraspecializarii în suicidologie în cadrul specializarii de psihiatrie în Nomenclatorul de supra-
specializări şi competenţe medicale şi elaborarea metodologiei pentru formarea psihiatrilor în această
supraspecializare.
Obiectivul 4: Dezvoltă și promovează practici clinice și profesionale eficace (strategii eficiente, standarde
de îngrijire) pentru a veni în sprijinul pacienţilor, familiilor și comunităților.
Acțiuni:
4.1Crește numărul de persoane care primesc diagnostic şi tratament psihiatric precoce şi susţine monitorizarea
sănătăţii mintale a persoanelor post tratament şi/ sau continuarea planurilor de îngrijire după ce pacientul a fost
tratat în spital pentru comportamente suicidare.
4.2 Sprijină dezvoltarea și utilizarea de linii directoare pentru evaluarea și tratamentul comportamentelor
suicidare în rândul persoanelor care sunt tratate în ambulatorii, compartimente de urgenţă, secţii de spital și
centre de sănătate mintală și de tratament pentru abuz de substanțe.
4.3 Sprijină dezvoltarea și utilizarea de linii directoare pentru evaluarea și tratamentul comportamentelor
suicidare de-a lungul întreagii vieţi.
4.4 Sprijină dezvoltarea și utilizarea de linii directoare pentru furnizarea de educație și sprijin membrilor
familiei și altor persoane semnificative din viaţa celor care primesc tratament pentru tulburări mintale și
tulburări legate de abuzul de substanţe.
4.6 Crește numărul de activități de informare pentru cei cu comportament suicidar.
4.7 Promovează elaborarea de strategii locale și regionale pentru o mai bună furnizare și accesibilitate a
serviciilor.

Obiectiv 5: Intensifică acțiunile de formare a voluntarilor și a personalului sanitar pentru recunoașterea

factorilor de risc, semnelor de avertizare și a comportamentelor de risc şi pentru furnizarea de intervenții
în criză și acţiuni de postvenţie eficiente.
Acțiuni:
5.1 Crește numărul de grupuri profesionale devotate formării și managementului practicilor curente cele mai
eficiente în identificarea factorilor de risc de suicid și promovarea factorilor de protectie, a motivelor de a trai si
a abordarilor centrate pe soluție.
5.2 Crește numărul angajatorilor implicaţi în formarea și gestionarea riscului de suicid și identificarea și
promovarea factorilor de protecție.
5.3 Îmbunătățeste calitătea și eficiența activităților de dezvoltare a deprinderilor psiho-sociale ale copiilor și
adolescenților.
5.4 Îmbunătățeşte calitătea și eficiența eforturilor de prevenire a sinuciderii prin difuzarea unei sinteze a
literaturii de specialitate privind intervenţiile eficiente.
5.5 Dezvoltă cursuri de formare și gestionare a riscului de suicid și identifică și promovează factorii de protecţie
în cadrul școlilor și sistemelor de învățământ, precum și pentru:
• Adolescenţi, familii, furnizorii de servicii comunitare, angajatori,
• Campusuri școlare, colegii și universități,
• Instituții corecționale,
• Servicii la domiciliu și comunitare pentru persoanele vârstnice,
• Persoane cu dizabilităţi,
• Armată, poliție și echipele de urgenţă,
• Personalul medical, precum și alţi furnizori de servicii medicale.
5.6 Dezvoltă materiale pentru a educa profesioniștii asupra riscului de suicid la vârstnici.
5.7 Creează un instrument de gestionare a crizei și de postvenţie pentru specialiștii care lucrează în azile de
bătrâni.

Obiectivul 6: Îmbunătățeste accesul într-un continuum de îngrijire în care sunt incluse serviciile medicale
şi familiile.
Acțiuni:
6.1Urmăreşte timp de 24 de ore de la externare pe toţi pacienţii consideraţi a avea un risc ridicat de suicid, boli
grave psihice sau antecedente de comportament suicidar în ultimile trei luni, și se realizează primul control în
maxim șapte zile.
6.2 Elaborează planuri individuale de îngrijire pentru a specifica măsurile care trebuie luate în cazul în care o
persoană este considerată a avea risc ridicat de suicid, tulburări mintale grave sau antecedente de automutilare
în ultimile trei luni, nu participă la monitorizare sau nu poate să urmeze planul de îngrijire proiectat inițial.
6.3 Elaborează linii directoare şi protocoale pentru a căuta în mod activ și a utiliza colaborarea cu familiile și
prietenii persoanei cu comportament suicidar.
6.4 Revizuieşte și reformează legislația de îngrijire a sănătății mintale pentru a facilita implicarea
corespunzătoare a membrilor familiei și comunității în îngrijire.
6.5 Sprijină și oferă asistență obiectivului Comisiei de Sănătate Mintală din România care vizează un sistem
integrat de sănătate mintala care pune în centrul său persoanele cu tulburări mintale.
6.6 Sprijină și oferă asistență Comisiei de Psihiatrie şi Psihiatrie Pediatrică a Ministerului Sănătăţii din
România, inițiativelor de cercetare în domeniul sănătății mintale și de educație a publicului.

Obiectivul 7: Prioritizează intervenția și furnizarea de servicii pentru grupurile cu risc ridicat, cu

respectarea unicităţii locale, regionale și teritoriale.
Acțiuni:
7.1 Dezvoltă structuri de sprijinire a persoanelor cu risc de sinucidere.
7.2 Îmbunătăţeşte diagnosticul şi tratamentul eficace al persoanelor cu tulburări psihice, tulburări de dispoziţie
si abuzul de substanţe şi dependenţă.
7.3 Dezvoltă și promovează intervențiile și furnizarea de servicii coordonate pentru persoanele cu tulburări
mintale, tulburări de dispoziţie, abuz de substanţe şi dependenţă, şi alte tulburări concomitente.
7.4 Îmbunătățeşte tratamentul depresiei la adolescenți, elaborând o serie de recomandari specifice acestui grup.
7.5 Stabileşte modalităţi specifice de îngrijire pentru persoanele cu o tentativă de suicid, bazându-se pe structuri
dedicate acestei acţiuni.
7.6 Îmbunătățeste organizarea și coordonarea asistenței psihiatrice şi somatice pentru persoanele aflate în
situații precare.
7.7 Dezvoltă și promovează intervențiile și furnizarea de servicii coordonate pentru persoanele care
experimentează un stress sever, ca gay, lesbiene, bisexuali, transgenderi, transsexuali.

Obiectivul 8: Creşte intervenția și sprijinul în criză.

Acțiuni:
8.1 Crește numărul programelor de formare și a furnizorilor de servicii pentru cei afectați de comportamente
suicidare.
8.2 Consolidează și dezvoltă rețelele de criză şi suport la standarde adecvate nevoilor fiecărei comunități.
8.3 Stabileşte un program de certificare national pentru servicii de intervenție în criză.
8.4 Urmareşte creşterea atenţiei acordate prevenirii suicidului şi îngrijirilor în caz de tentative de suicid în
manualul de certificare a unitaţilor sanitare.
8.5 Dezvoltă o rețea națională telefonică de intervenţie în criză și website-uri pentru a oferi servicii acolo unde
nu există.
8.6 Conectează toate Liniile de Criză comunitare "acreditate" din România, folosind un singur sistem de acces/
număr și portal web. În această “rețea acreditată” apelanții și / sau persoanele conectate printr-o rețea virtuală se
pot conecta și pot primi sprijin emoțional, 24 de ore pe zi, în fiecare zi, de la voluntari bine instruiţi, sprijiniţi de
personal profesionist de intervenție în criză.
8.7 Elaborează o bază de date națională cu resursele ce pot fi folosite în criză, accesibilă tuturor liniilor de criză
și serviciilor de intervenție în criză, disponibilă electronic.
8.8 Dezvoltă structurile de sprijin pentru familiile care trăiesc cu oameni cu tentative sinucidare. Recunoaște
rolurile lor ca îngrijitori şi ca membri contribuitori ai echipei de îngrijire.

Obiectivul 9: Îmbunătățeşte, dezvoltă și comunică dispozitivele de intervenţie la distanță dedicate prevenirii

sinuciderii și prevenirii / promovării sănătății mintale.
9.1Îmbunătățeşte oferta de dispozitive de intervenție la distanță dedicate prevenirii sinuciderii și promovării
sănătății mintale.
9.2 Dezvolta noi dispozitive de intervenție la distanță dedicate prevenirii sinuciderii și promovării sănătății
mintale.

Obiectivul 10: Previne izolarea socială și stresul psihologic.

Acțiuni:
10.1 Lupta împotriva izolării persoanelor cu handicap psihic și în situații de fragilitate, prin grupuri de ajutor
reciproc
10.2 Previne stresul psihologic al oamenilor cu deficiențe fizice (auz, văz…).
10.3 Difuzează și promovează un instrument educațional pentru a preveni atitudinile și comportamentele
homofobe și consecințele lor la tinerii între 11 și 20 de ani.
10.4 Promovează apariția și dezvoltarea de acțiuni pentru a evita izolarea socială în rândul persoanelor în vârstă.
10.5 Dezvoltă modalitaţi de prezervare a sănătăţii în cazul proceselor de restructurare (planuri sociale sau de
monitorizare postconcediere)

Obiectivul 11: Crește numarul serviciilor și sprijinul pentru cei îndureraţi de sinuciderea unei persoane
apropiate şi pentru cei care au încercat să se sinucidă.
Acțiuni:
11.1 Crește numărul de servicii de sprijin, atât imediate cât și pe termen lung, pentru cei afectaţi de o
sinucidere.
11.2 Dezvoltă standarde de competență și îngrijire pentru cei care lucrează cu persoanele îndoliate prin
sinuciderea unei persoane apropiate.
11.3 Dezvoltă module de educație pentru primii respondenți cu privire la notificările de deces, aranjamentele
funerare, sistemele comunitare de sprijin și îngrijire.
11.4 Elaborează linii directoare și pachete de informare pentru servicii funerare, biserici, școli, centre medicale
și alte resurse comunitare pentru îmbunătățirea serviciilor, educație și sprijin pentru cei îndoliaţi de sinucidere.
11.5 Formează profesionişti pentru a sprijini rudele persoanelor decedate în spitale, azile, penitenciare, inclusiv
prin suicid.
11.6 Îmbunătăţeşte modul de anunţare a decesului prin suicid de către profesionişti din diferite domenii prin
elaborarea de recomandări, urmate de difuzarea acestora către instituţiile interesate: spitale, poliţie, pompieri,
închisori, etc.
11.7 Consolidează acţiunea asociaţiilor şi spitalelor, care asistă familiile şi persoanele apropiate ale persoanei
care s-a sinucis prin consiliere de grup, consultaţii, etc.
11.8 Facilitează accesul persoanelor îndoliate la consiliere psihologică.
11.9 Pune la dispoziţie pentru persoanele care au încercat să se sinucidă şi pentru cele care au fost afectate de
sinuciderea unei persoane apropiatemecanisme de sprijin, cum ar fi asistenţa telefonică.

Obiectivul 12: Crește numărul de activități de prevenţie primară.

Acțiuni:
12.1 Crește numărul de cursuri de formare, furnizori de servicii, şi programe bazate pe dovezi care promovează
reziliența și factorii de protecţie.
12.2 Îmbunătățeşte cooperarea și comunicarea între programele de prevenire a sinuciderii, intervenție și
postventie, și serviciile și asociațiile care promovează sănătatea comunităţii, sănătatea publică și prevenirea
accidentelor.

Obiectivul 13: Consolidează prevenirea sinuciderii în mediul instituţional.

Acțiuni:
13.1 Consolidează acţiunile de conștientizare și instruire cu privire la criza suicidară prin îmbunătățirea
educației interdisciplinare și interprofesionale în mediul penitenciar şi prin acțiuni de formare inițială și
continuă.
13.2Consolidează colaborarea între părțile interesate pentru a îmbunătăți eficiența intervențiilor în penitenciare.
13.3 Consolidează colaborarea între părțile interesate pentru a îmbunătăți eficiența intervențiilor în azile.
13.4 Îmbunătățeşte practicile profesionale pentru tratarea depresiei la persoanele în vârstă.
 C. Dezvoltarea și transferul cunoștințelor
Datele disponibile referitoare la sinucideri sunt de multe ori fragmentare, nu sunt analizate şi deci dificil de
utilizat la nivel naţional. Mai mult, nici un fel de date referitoare la tentativele de suicid nu sunt disponibile la
nivel naţional.
În prezent sunt înregistrate aproximativ 3000 de decese anual, dar se consideră că acest numar este cu cel
puţin 10% mai mare. Această subestimare se datorează ignorării procedurii de certificare a decesului de către
medicii de familie (din cauza fricii de sanctiuni religioase, fricii de autopsie, problemelor legate de asigurări,
dorintei de respectarea anonimatului, dificultăților de identificare a naturii suicidare a unor decese, datelor
incomplete furnizate de către unele instituții medico-legale). În mod similar, există o creștere a numărului de
decese prin sinucidere la oamenii din instituții, în special psihiatrice și închisori. Acest fenomen, care are loc în
toată Europa, este larg subestimat.
Atât în Europa cât şi în România deţinuţii au rate mai mari de suicid decât persoanele aflate în libertate, fapt
demonstrat de Datele Statistice Penale Anuale ale Consiliului Europei (SPACE) unde România a raportat un
numar de 22 de sinucideri la 31 883 deţinuţi, deci o rată a suicidului de 69 /100 000 deţinuţi.

Obiectivul 1: Îmbunătățeste și extinde sistemele de supraveghere a comportamentelor suicidare.

Acțiuni:
1.1 Elaborează standarde și protocoale concordante pentru a îmbunătăţi colectarea informațiilor despre
comportamentul suicidar în populaţia generală, diferite grupuri populaţionale şi în locuri de viaţă specifice
(închisoare, loc de muncă, şcoală).
1.2 Elaborează standardele pentru legişti și poliție pentru a ajuta la determinarea și raportarea cu precizie a
felului morţii.
1.3 Dezvoltă cunoştinţele despre datele referitoare la tentativele de suicid în populaţia generală şi le
monitorizează în timp.
1.4 Îmbunătăţeşte calitatea datelor şi monitorizarea tentativelor de suicid şi a mortalităţii prin suicid în relaţie cu
date referitoare la locul de muncă.
1.5 Îmbunătăţeşte calitatea datelor şi monitorizarea tentativelor de suicid şi a mortalităţii prin suicid în rândul
populației din penitenciare.
1.6 Îmbunătăţeşte calitatea datelor referitoare la cazurile de suicid care apar în centre de asistenţă medico-
socială, azile.
1.7 Implementează şi evaluează modalităţi specifice de urmărire a pacienţilor pentru a preveni recidivele
tentativelor de suicid.

Obiectivul 2: Promovează și susține elaborarea unor instrumente de evaluare eficace.

Acțiuni:
2.1 Crește dezvoltarea și utilizarea protocoalelor de evaluare standardizate pentru evaluarea programului de
prevenţie a suicidului.

Obiectivul 3: Promovează și dezvoltă cercetarea legată de sinucidere.

Acțiuni:
3.1 Crește studiul și raportarea factorilor de risc, semnelor de avertizare și factorilor de protecție pentru
persoane fizice, familii, comunități și societate.
3.2 Instituie dezvoltarea unei agende naţionale de cercetare a sinuciderii de către Ministerul Sănătăţii.
3.3 Comunică si colaboreaza cu alte agenții internaționale de prevenire a sinuciderii cu privire la cele mai
eficiente practici de prevenire a suicidului.
3.4 Dezvolta cunostintele despre mortalitatea prin suicid.
3.5 Efectueaza studii si cercetari pentru a imbunatatinivelul cunostintelor.
3.6 Dezvolta și consolideaza legăturile și comunicarea dintre supraviețuitori, resursele comunitare și cercetători
pentru a facilita transferul de cunoștințe și absorbția de cunoștințe.
Obiectivul 4: Crește oportunitățile de raportare a cazurilor de suicid şi comportament suicidar.
Acțiuni:
4.1 Crește oportunitățile, care includ reviste științifice, conferințe, ateliere de lucru și formare profesională
pentru difuzarea de date și cunoștințe de la activitățile de supraveghere, evaluare și cercetare.
4.2 Elaborează o bază de date naţională de cercetare a sinuciderii, care să cuprindă informații, date și resurse
disponibile pentru agențiile și entitățile corespunzătoare.

Obiectivul 5: Monitorizează si animă programul de acţiuni de prevenire a sinuciderii.

Acțiuni:
5.1Monitorizează și facilitează apariţia unei versiuni regionale a programului naţional de acțiune împotriva
sinuciderii.
5.2 Defineşte un obiectiv zonal, împreuna cu agenţiile regionale de sănătate.
5.3 Mobilizează instituţiile regionale de sănătate în acţiuni de prevenire a sinuciderii.

Capitolul IV. FINANTARE ȘI SUPORT

Obiectivul 1: Crește finantarea şi suportul pentru toate activitățile care fac parte din Strategia Națională
de Prevenire a Sinuciderii în România.
Acțiuni:
1.1 Furnizează resurse financiare corespunzatoare și adecvate de către sectoarele publice și private, care includ
toate nivelurile administrației, organizații, instituții și întreprinderi, pentru a finanța realizarea acestor scopuri și
obiective în Strategia Națională de Prevenire a Sinuciderii în decurs de patru ani.
1.2 Pledează la toate nivelurile pentru a atinge toate scopurile și obiectivele de mai sus.
1.3 Dezvoltă o agendă de lucru, calendarul și țintele de lucru pentru punerea în aplicare a acestor obiective de
către sectorul public și privat, inclusiv toate nivelurile de guvernare, organizații, instituții și întreprinderi.
1.4 Acordă prioritate inițiativelor și strategiilor care urmează cel mai bine liniile directoare, strategiile și
obiectivele din acest document.

Obiectivul 2: Asigură accesul la servicii corespunzătoare și adecvate de sănătate și de recuperare pentru

intreaga populatie în conformitate cu Legea Sănătaţii Mintale şi a Protecţiei Persoanelor cu Tulburări
Psihice (Legea 487/2002).
Acțiuni:
2.1 Creaza structurile de adăpostire și consiliere a tinerilor și a persoanelor cu tulburari psihice, care sunt
elemente importante ale managementului suferinței psihice și, prin urmare, de prevenire a sinuciderii.
2.2 Creaza structurile de consiliere si tratament pentru persoanele cu comportament suicidar, familiile indoliate
in urma sinuciderii unui membru al familiei.
2.2 Creaza structurile de consiliere si tratament pentru persoanele cu comportament suicidar in cadrul liceelor,
colegiile, facultatilor, armatei, politiei și echipelor de urgenţă, inchisorilor, serviciilor comunitare pentru
persoanele vârstnice si persoanele cu dizabilităţi, si in cadrul unitatilor medicale.

Obiectivul 3: Asigura si armonizeaza prevederile legale referitoare la suicid.

Acțiuni:
3.1 Dezvoltă legislatia care sa reglementeze modul de interventie in criza suicidara a personalului medical, ISU,
politiei, jandarmeriei si psihologilor, asistentilor sociali, etc.
3.2 Dezvoltă legislatia care sa reglementeze modul de implementare a stategiilor de preventie a suicidului in
scoli, licee, colegii, universitati, armata, inchisori, etc.
3.3 Dezvoltă legislatia care sa reglementeze modul de raportare a suicidului in scoli, licee, colegii, universitati,
armata, inchisori, etc.
3.4 Creaza legislatia care sa reglementeze locurile de muncă in care o persoana condamnata de infractiunea de
inlesnire a sinuciderii nu poate lucra.
3.5 Creaza legislatia care sa prevada interdictia de a lasa la indemana unui copil sub 18 ani accesul la metode de
sinucidere (arme, pesticide).
3.6 Creaza legislatia care sa prevada interdictia de a ajuta sau instiga la suicid.