V O L . X V I (Seria nouă) N r .

3—4 IULIE—DECEMBRIE 1931

REVISTA
DE

FILOSOFIE
DIRECTOR

C. RÄDULESCU-MOTRU
PROFESOR LA UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI

S U M A R U L
S T U D I I
C o m e m o r a r e a lui H e g e l /. Pelrovici
T e o r i a Statului la H e g e l Nicolae Petrescu
B i o l o g i a hegeliană Eugeniu Speraniia
H e g e l şi filosofia religiei /. Nisipeanu
R e n a ş t e r e a hegeleanismului Mircea Florian
Qeovanni Gentile Ramiro Ortiz
MIŞCAREA C U L T U R A L Ă ÎN Ţ A R Ă
C e n t e n a r u l lui H e g e l C. Rădulescu=Motru
D I S C U Ţ I I
O r i e n t a r e şi selecţie profesională. R ă s p u n s la o critică. G. Zapan
Replică Const. Georgiade
R E C E N Z I I
C. Rădulescu-Mofru : V o c a ţ i a ( I . B r u c ă r j . — Tudor Vianu : A r t a şi
F r u m o s u l ( C . N o i c a J . — Lucian Blaga : E o n u l d o g m a t i c ( E m i l C i c r a n ) .
/. Brucăr: P r o b l e m e noui în filosofie ( N . B a g d a s a r ) . — N. Bagdasar:
D i n problemele culturii europene ( N . T a t u ) . — Nicolae Mărgineanu :
P s i h o l o g i a învăţării ( I . - M . N e s t o r ) . — Alexandru Roşea: Debilitatea
mintală ( C o n s t . G e o r g i a d e ) . — G. VlădescurRăcoasa: N a ş t e r e a şi ideo*
logia Organizaţiei Internationale a M u n c i i ( C . G e o r g i a d e ) . — P l a t o n : A p ă ­
rarea lui S o c r a t e , frad. de C . P a p a c o s t e a ( N . B a g d a s a r j . — Âl.Hâjdeu:
U n filosof mistic ( A . Z o r i l e a n u J . — Ă . Lieberl: K a n t s E t h i k (i. B r u c ă r J .
A. Lieberl: Erkenntnistheorie ( I . B r u c ă r ) . — H e r m a n n Herrigel: Zwischen
F r a g e u n d A n t w o r t , G e d a n k e n zur K u l t u r k r i s e ( I . B r u c ă r J . — Nicolae
Mărgineanu: B e i t r ä g e zur P s y c h o l o g i e d e r Ü b u n g ( l . - M . N e s t o r ) . —
William Mc Dougall: M o d e r n Materialism und E m e r g e n t E v o l u t i o n . —
H. S. Jennings: T h e Biological B a s i s of H u m a n N a t u r e ( N . Mărgi*
n e a n u ) . — Reinhard Kynasl: L o g i k n n d E r k e n n t n i s t h e o r i e der G e g e n *
wart ( C . N o i c a ) . — : A n t o n Tschipeff: Denken, Ordnen, Erledigen ( B r u c ă r ) .
N O T E ŞI I N F O R M A Ţ I I
A l doilea c o n g r e s international h e g e l i a n . — C o n f e r i n ţ e l e Societăţii r o *
m â n e d e F i l o s o f i e . — Necroloage: f Virgil B ă r b a t . — f H . W i l d o n C a r r .
t H a r a l d Höffding. — f G u s t a v e L e B o n . — f Daniel Essertier.

S O C I E T A T E A R O M Â N Ă D E F I L O S O F I E

B U C U R E Ş T I
Preţul 85 Lei
REVISTA DE FILOSOFIE
A P A R E T R I M E S T R I A L

R E D A C Ţ I A : Bulevardul Fcrdmand Nr. 47

Bucureşti I V

ADMINISTRAŢIA: Strada Rozelor Nr. 9

Tel. 371/03 - Bucureşti V I .

ABONAMENTUL : P c un an . . . . lei 240

Pentru studenţi . . » 200
Pentru Instituţii şi Au*
torităji »300
Numărul trimestrial . » 65

Rugăm pe abonaţii noştri să=şi achite abonamentul direct la Adminis*

trapa revistei, fără să mai aştepte încasatorul, care ne măreşte cheltuelile.

 V O L . X V I (Seria N o u ă ) No. 3 - 4 IULIE — D E C E M B R I E 1931

REVISTA DE FILOSOFIE
Director:' C. R Â D U L E S C U - M O T R U , Profesor la U n i v e r s i t a t e a din Bucureşti

C O M E M O R A R E A L U I H E G E L ')

Anul acesta se serbează cu mult fast în Germania o sută de

ani dela moartea ilustrului filosof Hegel.
întrucât gloria lui Hegel a depăşit de mult margenile patriei
sale şi dânsul a devenit de multă vreme o mare figură a omenirii,
a acelei omeniri unitare pe care, până ce-o fi să o constituie în­
frăţirea popoarelor, o alcătuiesc mai ales marile figuri ale celor
morţi şi vii, care nu aparţin numai terii lor, e firesc ca această
comemorare să se facă şi aiurea decât în ţara lui de origine.
Este drept că data morţii lui Hegel a fost 14 Novembre 1831,
aşa că se chiamă că am anticipat comemorarea cu vre-o patru
săptămâni. Dar această licenţă, determinată de circumstanţe şi de
necesităţi locale, nu constituie o inadvertenţă, mai ales că serbă-
torirea, aşa cum se face, nu va ocupa numai o singură zi. Şi apoi
s a r mai putea invoca încă un lucru: ţara noastră a rămas în atâtea
privinţe înapoi, încât să-i îngăduiţi s'o iea înainte măcar o singură
dată.
Această pomenire a lui Hegel, care a fost organisată din ini­
ţiativa Societăţii de Filosofic din Bucureşti, nu cuprinde după cum
ştiţi, o singură conferinţă. Şi, cum eu sânt începătorul ciclului,
fără îndoială că nu voiu avea sarcina să epuisez subiectul — chiar
în ipotesa că aceasta ar fi cu putinţă — , ci am o sarcină mult mai
circumscrisă, anume să caut a schiţă personalitatea iui Hegel, să
arăt care era atmosfera ideilor filosofice în momentul când dânsul
apărea în arenă şi, în fine, la urmă, să arăt care a fost năzuinţa
şi atitudinea lui personală, bine înţeles menţinându-mă în linii ge­
nerale.
Neapărat, voiu începe, cum este şi firesc, cu o notă biografică,
ce va fi cât se poate de sumară.
Hegel s'a născut în anul 1770, prin urmare cu şaizeci şi unu
de ani înaintea anului morţii, în oraşul Stuttgart, capitala W t i r -
tembergului.

1 ) C o n f e r i n ţ ă ţinută la F u n d a ţ i a C a r o l în ziua de 17 O c t . 1 9 3 1 , sub a u s ­

piciile S o c i e t ă ţ i i R o m â n e , d e F i l o s o f i e .
 La un anume moment istoric, am putea zice că Würtem-
bergul a fost o vatră de genii creatoare.
Tot acolo s'a născut şi camaradul lui Hegel, filosoful Schel­
ling; tot acolo, chiar în împrejurimile Stuttgartului, s'a născut
Schiller, care, graţie operei sale poetice, a pătruns mult mai adânc
în massele populare. El are câteva statui la Stuttgart, casa lui na­
tală este transformată într'un museu, pe când pomenirea lui Hegel
şi a lui Schelling s'a redus la câte-o stradă care a fost botezată cu
numele lor. De altfel această reserva a Stuttgartului faţă de marele
său fiu Hegel cred că ar putea să aibă o explicaţie. Stuttgartul îşi
va fi dat poate seama că nu a putut să strecoare în sufletul acestei
mari figuri, nimic din caracteristicile sale proprii. Stuttgartul este
un oraş poetic, situat între coline; o parte din cartierele acestui
oraş se caţără pe dealuri pitoreşti, iar localnicii pretind că el este
nu numai paradisul Germaniei, dar chiar paradisul pământului. Bine
înţeles că localnicii nu au declarat până acuma dacă se simt in
adevăr cei mai fericiţi oameni de pe lume, aşa după cum se cade
să fie în Paradis. Ei bine, Hegel a fost tot ce poate fi mai străin
de vibraţiile şi de coloritul poetic. El a avut evident o uriaşă
imaginaţie, dar această imaginaţie se consuma în construcţii logice
şi în clădiri de scheme abstracte. In acelaş timp, ceva care a fost
foarte departe de dânsul a fost precocitatea poeţilor. Hegel a fost.
o fire mai înceată, mai greoaie, care s'a desvoltat şi s'a limpezit
foarte târziu. Mare deosebire faţă de camaradul său mai tânăr,
Schelling, care a fost de o precocitate uimitoare. La Universitatea
din Tübingen, unde au făcut studii amândoi, unde au studiat teo­
logia, clasicismul, ştiinţele naturale şi filosofía şi unde se păstrează
registre cu calificative latineşti, Schelling este numit ingeniam
precox, pe când Hegel turnen obscura.
V a să zică, era un spirit greoiu, care şi-a câştigat anevoie
originalitatea. Schelling ajunsese un magistru, pe când el era încă
ucenic. T o t aşa, în ceia ce priveşte cariera lor exterioară, Schelling
a ajuns foarte curând profesor la Universitatea din lena, pe când
Hegel a trăit cu tot felul de tribulaţii şi în special cu lecţii par­
ticulare. Mult mai târziu, pe la 1800, graţie prieteniei cu Schelling,
s'a putut abilita docent la Facultatea din lena, şi acolo ţinea trena
lui Schelling şi-i făcea pe salahorul la revista lui filosofică. Numai
după ce Schelling a părăsit lena în 1803, începe Hegel să scape
de vasalitate. Incet-încet, se desprind ideile personale, care sânt
pentru prima dată viguros exprimate în opera pe care a tipări:-o
în 1807, ,,Fenomenologia spiritului". Nemai putând sta la Univer­
sitatea din lena, a coborît, din punct de vedere al rangului didactic,
fiind mulţi ani director de gimnasiu în Niiremberg, epocă însă
foarte însemnată pentru activitatea lui creatoare, pentrucă acolo
a scris el celebra-i Logică. Foarte târziu, aproape de cincizeci de
 Ccanopiorarea ha Hegel 211

ani, Hegel a fost chemat la o catedră universitară, la Heidelberg.

unde a stat puţină vreme, dar unde a redactat încă o operă de samă,
„Enciclopedia ştiinţilor filosofice". In sfârşit, deja Heidelberg este
chemat profesor la Berlin, unde începe adevărata lui epocă glo­
rioasă. Hegel profesează la Berlin doişprezece-treisprezece ani, în-
tr'un nimb de glorie crescândă şi ajunge un fel de pontif al ca­
tedrei şi un fel de potentat al gândirii filosofice. Toate încercările
care sau făcut de adversarii lui pentru a-i ştirbi autoritatea, au
fost zadarnice. In special naiva încercare a lui Schopenhauer, care
nu putea să-1 sufere pe Hegel şi care avea o antipatie profundă
pentru ideile lui filosofice. Schopenhauer s'a abilitat docent la Berlin
şi, ca să-1 doboare, si-a pus orele de curs exact în orele lui Hegel.
Ce s'a întâmplat? Sălile lui Hegel au rămas, ca mai înainte, arhi­
pline, iar sala lui Schopenhauer n'avea decât trei-patru curioşi, cari
au încetat şi ei să mai vie, ceia ce a fost determinant pentru toată
cariera profesorală a lui Schopenhauer, foarte repede încheiată.
Evident, a fost o eroare de psihologie. Când vrei să dobori pe
cineva care este în culmea gloriei, aceasta nu poţi s'o faci decât
printr'o acţiune lentă şi continuă, aşa cum mănâncă apa o stâncă,
•zi de zi, dar nu prin nedibace lovituri de teatru.
Hegel a avut extraordinare succese de profesor universitar
la Berlin. Se pare totuşi că nu era un om de talent, nu avea darul
expunerii la catedră, dar avea altceva: mai întâiu originalitate şi,
în al doilea rând, o gândire masivă şi sistematică, atât de siste­
matică, încât nu-i rămânea nicio ideie isolată şi răsleaţă. In toate
domeniile, ideile sale erau inserate în pânza unui sistem unitar, şi (
!
aceasta place mai ales Germanilor, cari au o mare slăbiciune pentru
•gândirea sistematică şi pentru privirile de ansamblu, unde strălu­
cesc mai tare decât în fineţa amănuntului. Acest lucru se poate
«constata în mai multe domenii: bunăoară în musică, dacă am com­
para musica germană eu musica altor popoare. Luaţi o operă ita­
liană şi veţi vedea că tot ce este important e în deobşte solistul,
•orchestra ţinând un simplu acompaniament; luaţi musica germană:
acolo cântăreţul individual dispare, pe când orchestraţia domină.
Sau în domeniul poliţie, de pildă, Germanul consideră că principalul
lucru este colectivitaitea, iar individul dispare în colectivitate. Şi
Hegel avea cam aceiaşi concepţie în ceia ce priveşte Statul. El era
un mare admirator al Statului din ranţichitate şi al organizaţiei ca­
tolice din evul mediu, pentru aceleaşi motive. Se pare că Hegel
mai era sprijinit şi de autorităţile prusiene; Hegel avea idei con­
servatoare, idei tradiţionaliste şi niciodată Statul nu te îmbrăţişează
•cu mai multă căldură decât când eşti conservator şi tradiţionalist.
Cine represintă Statul, chiar dacă aparţine unui partid foarte îna­
intat, în fundul sufletului doreşte să ,nu se schimbe nimic. Prin ur-
;mare, Hegel era un tip conservator, tradiţionalist şi în acelaş timp
avea un fel de supunere, de obedienţă pentru tot ce era autoritate.
Ierarhia şi ideia autorităţii îi impuneau extraordinar. îmi aduc
aminte cât am fost de izbit când, visitând oraşul Weimar şi casa
lui Goethe, am găsit în biroul genialului poet o serie de fotografii,
şi între ele şi 6 fotografie a lui Hegel cu dedicaţie. Am rămas uimit
de'dedicaţia lui Hegel. Ce dedicaţie credeţi Că face un mare filosof
:
către un mare şi ilustru poet ? „D-lui Ministru Goethe". Ministru
la Saxa-Weimar, un Stat de mărimea unui judeţ! Aşa de mult îi
impunea autoritatea. Cu toate că Hegel era un credincios cetăţean
al Statului, nu aş putea totuşi să spun că a fost şi un patriot: se
pare că el nu a vibrat prea tare de vijelia războinică de care era
cuprinsă Germania pe atunci. Se povesteşte un fapt foarte curios
şi oarecum vesel. In momentul când se dădea bătălia delà lena,
Hegel îşi termina „Fenomenologia Spiritului". Nu ştia mai nimic
din ce era în jurul lui, şi pe când era mai absorbit de depanarea
noţiunilor abstracte, de-odată o bubuitură a tunurilor din vecinătate
— pentru că era aproape câmpul de bătălie — îi zguduie fereast^,
o sfarmă şi îi aruncă nişte cioburi de geam pe manuscris. HegeL
furios, îşi chiamă gazda şi-i spune: „Ce înseamnă aceasta? Dacă
se mai întâmplă aşa ceva, mă mut". Vedeţi în ce isolare trăia el
faţă de preocupările patriotice ale timpului. Poate că este numai o
anecdotă. Dar anecdota îşi are şi ea- tâlcul ei; o anecdotă, chiar
când nu exprimă un adevăr, cuprinde o caracterisare. Este foarte
adevărat ceia ce a spus un cugetător frances: că nu numai oamenii
mari îmbogăţesc istoria, dar şi aceia cari scriu istoria îmbogăţesc
viaţa oamenilor mari. Mai adaugă totdeauna legende, însă totuşi
rămâne o mică deosebire: pe când omul măre, îmbogăţind istoria?,
inovează, — istoria, când îmbogăţeşte Viaţa omului mare, îi păs­
trează în genere nota lui. \
Ca să revenim la biografie, sfârşesc amintind că această ac­
1
tivitate extraordinar de fecundă a lui Hegel la Berlin este curmată
brusc, în anul 1831, din causa urtei epidemii de holeră, care bântuia
capitala Prusiei, o maladie împotriva căreia medicina de atunci nu
dispunea de mijloacele de astăzi,-şi astfel îi cade şi Hegel victimă.
El moare într'o apoteosă de glorie extraordinară.-
• — C â t ă ' d i f e r e n ţ ă între prestigiul pe care îl avea Hegel şi modul
în care şi-a -terminat viaţa Schopenhauer. la 'Frankfurt pe Main !
Este drept că începuse şi la-dânsul să vină ô recunoaştere târzie,
însăyifca să vedeţi cum îl considerau concetăţenii săi, am să vă citez
câteva rânduri din Memoriile recente ale fostului cancelar von
Bûlow, care spune că, odată/fiind-copil şi plimbându-se pe stradă
cu preceptorul Ini. se întâlneşte *cu un'bătrân cu sprincenele stu­
j
foase şf^foarte încruntat, car- îl impresionează înt/ătâta încât în­
treabă P E profesor: „lEine o fi omul acesta?". Răspunsul: „este un
filosof cam bţicnit. despre 'care se povestesc o mulţime de lucruri
foarte curioasaV Vedeţi-dar uri-alt sfârşit de viaţă,
 După dispariţia lui Hegel, elevii lui, — pentrucă Hegel a creat
o şcoală foarte vastă, care după moartea lui s'a împărţit în mai
multe fragmente, creiându-se disidenţe, fiecare cu pretenţia, în­
tocmai ca în politică, de a represinta tradiţia cea mai autentică :
aceasta este caracteristica tuturor disidenţelor — , elevii săi, pătrunşi
de o admiraţie extraordinară, i-au strâns prelegerile şi le-au pu­
blicat în câteva volume: „Istoria filosofiei", „Fi'osofia dreptului",
„Filosofia religiei", „Estetica", e t c , încât opera lui Hegel se pre­
zintă uriaşă, cuprinzând toate domeniile de cercetare cu putinţă,
t i n e înţeles inserate, până la cea din urmă, în ţesătura strânsă şi
unitară a unui vast şi ciclopic sistem.

Şi acum, după ce am terminat această mică bigrafie, să-mi

permiteţi să trec la a doua parte a conferinţei şi, anume, să vedem
care era ambianţa ideilor filosofice în momentul când apare Hegel,
care erau problemele şi curentele filosofice în care se inserează
gândirea hegeliană, cu fisionomia ei aparte.
Pentru aceasta, mă socot nevoit să preced cele ce voiu spune
de câteva consideraţii, care multora din d-voastră poate li se vor
părea cam elementare, însă în acest domeniu vă mărturisesc că
excesul de precauţiune nu vatămă absolut niciodată, şi este mai
bine prea mult, decât prea puţin.
In vara aceasta am călătorit în străinătate: am fost în veci­
nătatea lui Mont Blanc şi acolo am făcut o ascensiune pe un munte
foarte înalt, cu un vagonet care era suspendat de-o funie şi plutia
de-asupra hăurilor văzduhului. O cale foarte îndrăzneaţă, deşi
lumea nu se intimida. In timpul ascensiunei am cunoscut un Ceho­
slovac care mi-a spus că este inginer şi care, uitându-se la funia de
care eram suspendaţi, mi-a adăogat: „A doua oară nu m'aş mai
sui". Atunci l'am întrebat: „Nu este o lucrare solidă?". Mi-a răs­
puns : „Ba da, este foarte bine făcută şi foarte bine concepută,
însă precauţiile pentru o nenorocire sânt luate strict la limită, şi
eu nu înţeleg ca în înălţimile văzduhului precauţiunile să fie aşa
de avare. Aicea se impunea să treacă de indispensabil, la superfluu".
Tot aşa, când pluteşti în văzduhuri speculative, este mai bine să
faci exces de precauţii. Şi graţie cunoştinţei cu acel aliat al nostru
cehoslovac, de care mă las - influenţat, voi începe cu unele lucruri
mai elementare, care poate pe unii au să-i plictisească.
Cercetările filosofice cuprind un câmp de probleme nume­
roase şi variate, dar dintre toate aceste probleme două sânt care
ocupă centrul preocupărilor filosofice: una este'problema existenţei
şi alta - problema cunoştinţii. Problema existenţei se leagă de în­
trebarea următoare: care sânt fundamentele, care este structura şi
care sânt perspectivele existenţei ? Şi problema cunoştinţii se leagă
•de altă întrebare: care sânt posibilităţile de cunoaştere ale spiritului
nostru, cât putem cunoaşte şi ce putem cunoaşte ?
 Au fost epoci în care prima problemă, aceia a existenţei, do­
mina aproape singură, trona exclusiv. Nimeni nu se întreba dacă
putem cunoaşte, şi cât de departe. S e părea un lucru înţeles dela
sine că avem putinţa de a cunoaşte. Când însă s'au ivit primele
îndoieli asupra puterilor noastre cognitive, atunci s'a instalat altă
problemă în centrul preocupărilor filosofice: problema cunoştinţii,
înlăturând aproape pe aceia a existenţei. Evident însă că scopul din
urmă al năzuinţilor filosofice este să pricepi existenţa, iar nu va­
loarea cunoştinţii, care rămâne un simplu mijloc. Astfel problema
existenţei s'a întors îndărăt, dar a rămas indisolubil legată de aceia
a cunoştinţii, căci nu există filosof de samă care să fi procedat la
cercetarea existenţei mai înainte de a fi căutat să-şi dea samă de
posibilităţile de cunoaştere şi de caracterul cunoştinţii spiritului
omenesc. Fiindcă, vedeţi d-voastră, nu numai lumea încunjurătoare
cuprinde pentru noi o mulţime de necunoscute; necunoscutele zac
chiar în propria noastră fiinţă, în spiritul nostru. S e găseşte un
vers foarte frumos într'o tragedie de Voltaire. Voltaire nu a fost
mare autor de tragedii, dar câte odată nemeria câte un vers foarte
frumos. Eroina uneia din tragediile lui spunea : „Guide-moi, Dieu
puissant, je ne me connais pas". ,,Călăuzeşte-mă, Doamne, nu pen­
tru că nu cunosc ce este în jurul mieu, ci pentru că nu mă cunosc
pe mine". Aici se află marea obscuritate, aici este marea necunos­
cută. Printre aceste necunoscute^ care se găsesc în însuşi interiorul
spiritului nostru, evident că una este şi procesul nostru de cunoaş­
tere, pe care oamenii la început şi-1 închipuiau foarte simplu: Su­
fletul era un fel de oglindă, care înregistrează întocmai ceia ce este
împrejur. Şi totuşi e aşa de complicat procesul cunoaşterii noastre!
De aici nevoia de a studia acest proces şi de aici instalarea în
câmpul filosofic al problemei cunoştinţii. O consecinţă a acestei
probleme a fost că s'a adâncit o deosebire, care începuse a se face
de multă vreme, între lumea aşa cum este şi aşa cum ni apare
nouă. Din moment ce cunoaşterea noastră nu a mai fost socotită
ca o oglindă fidelă, de atunci toate ideile noastre au fost declarate
^subiective şi s'a pus problema următoare: oare există corespondenţă
între ideile noastre şi lumea din afarăjL Şi; pentru că dorul de a
cunoaşte şi' voinţaTcte "ă cunoaşte" sânt aşa de adânci, toţi filosofii
şi-au dat toată osteneala de pe lume să găsească o garanţie că
ideile noastre se potrivesc cu lumea din afară şi că aceia ce avem
în capul nostru corespunde adevărului.
Acest garant era însă foarte greu de găsit, şi atunci vedem,
mărgenindu-ne numai la filosofia modernă, care se credea liberă
şi emancipată, ceva foarte curios. Cine garantează, la Descartes,
veracitatea ideilor noastre, cine este garant că aceia ce gândim noi
este la fel cu realitatea? Dumnezeu. La Spinoza acelaş lucru. El
afirmă că ordinea ideilor corespunde cu ordinea lucrurilor. Cine
 C a m e a n o r a r e a lui Hegel 215

garantează deci? Dumnezeu, chiar dacă e vorba de un Dumnezeu

conceput altfel decât la Descartes. Teoria visiunii în Dumnezeu a
lui Malebranche afirmă exact acelaşi lucru: garantul ultim al ade­
vărului este Dumnezeu. Armonia prestabilită a lui Leibniz de ase­
meni; cine este chezaşul că ideile noastre corespund cu lucrurile
din afară? Dumnezeu, Berkeley aduce acelaşi garant: pe Dum­
nezeu, căci Dumnezeu proiectează direct cunoştinţile în conştiinţa
noastră. Evident că Berkeley mai face o reflecţie: nu tot ceia ce
este în capul nostru este valabil, ci mai sânt şi erori. Atunci care
este criteriul după care deosebim adevărul de eroare? Berkeley in­
troduce un nou criteriu şi anume: acordul oamenilor. Sânt ăclevă-
rate acele idei asupra cărora se acordă toată lumea şi sânt erori
unde nu se stabileşte acordul. O teorie extrem de periculoasă, când
ne gândim că toate ideile ştiinţifice de valoare au fost opera unui
cap isolat, care vedea adevărul în oposiţie cu lumea întreagă. Ple­
biscit în ştiinţă, aceasta nu merge; în politică, poate, merge. Aicea,
o prostie pe care ai făcut-o împreună cu alţii este mai apreciată de­
cât un lucru bun pe care l-ai făcut de unul singur.
In fine, ca să încheiu seria, filosoful engles David Hume îşi
pune şi el întrebarea: De unde ştim că aceia ce ni se pare adevăr
este realmente adevăr? Şi răspunde foarte simplu: pentru că am
un fel de instinct care mi-o spune. Această teorie se deosebeşte
foarte puţin de aceia a omului comun, care şi el are o convingere
instinctivă că ideile corespund adevărului şi că are posibilitatea să-1
cunoască.
In această conjunctură, aş putea spune, tragică, apare Im-
manuel Knnt. Kant îmbrăţişează aceiaşi problemă, dar îi dă cu
totul altă soluţie. Da, putem fi siguri că noi cunoaştem lumea în­
conjurătoare fără să avem nevoie de garantul supra-uman. Dar
ce mă face să cred că o pot cunoaşte ? Foarte simplu, răs­
punde K a n t : lumea încunjurătoare nu _esjţe_ceya,„străin..si_Jndsr_.
pendenTlfeinine ;" lumea încunjurătoare este un J?rojrJujS.^_e^te__o__
FREAJJP A spiritului rnîeu7~ SpiriturTnTeu~esTe "ACELA care dictează,
legile naturjLwTspîrttul mieu orgiSiseaza''*|R*~TE'0îfefeăză_ n ^ u r a
exterioară. Şi, atunci, foarte simplii : Cunoşti legile naturii, pentru
ca acesre legrj„.^_.aji_Jejad.is^ în însuşi spiritul jtău. T o a t e a r t i - '
>

"culatule"'naturii, marile ei j|sj>ecte, toate acestea se găsesc în*"

spmtuT*^Teu7 care Ie^prcuecţgază în lumea din afară. "Privind
lumea exterioara, facî~exact acelaşi lucru~pe~care îl tăcea mito­
logicul Narcis când se uita în apa izvorului şi se admira pe
sine însuşi. Iată răspunsul lui Kant. Chestia e s t e : chiar cu
această teorie kantiană, nu mai rămâne în lume nicio necunoscută,
nu rămâne niciun mister, nu rămâne niciun element care să nu
poată fi absorbit de raţiunea şi priceperea noastră? B a da, căci o
mărturiseşte însuşi Kant. Spiritul nostru este acela care clădeşte
J u m e a . dar_ materialul cu care clădeşte, acela nu vine din spiritul
nostru, ci dânsul"!! "găseşte î n Tumea~dîn âlără. Dar demenţele..
-
%C5sfeâ" mărertaîe7TSRREN)TI'''DECVTFGL DÎFI'_"_§PIRITUÎ' 'NOSTRU, ci Ie" găsim
în ai^ră,de_noi, jrepresintă un fel de limită a raţiunii noastre, sânt
jreraţionale, SÂNT.J.UCRURI obscure, care*ni se impun. Prin urmare,
iată misterul^iată necunoscuta reinstalat^^gi^Joată g.eriIa]S~coh-
^epde^aJjjiJfCarj.t. D e altmîhferI7^Kanf~se mulţumeşte că a putut să
resolve măcar în parte problema! fisţe ,b.ucurQs_£ă^zică: Putem fi
siguri că__noi. cunoaştem tot ce este lege generală, fiindcă aceasca
decurge _din__spjrjtuî nostru. D a r individualul, bunăoară, acesta
"rămâne un fel de corp străin, care nu poate să purceadă din legile
tipice ale spiritului nostru. D e ce există acest corp, acest individ,
şi nu altul? Acesta nu este un fapt raţional, este un fapt pur şi
simplu. Evident, se poate eventual susţine că şi existenţa unui obiect
individual poate deveni raţională; atunci când i-ai găsi totalitatea
căuşelor care l-au produs, va decurge şi el în mod necesar. Dar
vedeţi un lucru: antecedentele care au produs un lucru sânt în
număr infinit, şi infinitul nu se poate totalisa niciodată. Prin ur­
mare, pe canalul ideii de infinit se strecoară o altă obscuritate. Deci
concepţia kantiană, cu toată genialitatea şi îndrăzneala ei, lasă
încă necunoscute, lasă mai departe un mister, trăgând limite posi­
bilităţilor noastre de a cunoaşte.
Toţi urmaşii lui Immanuel Kant — şi s'a bucurat de o stră­
lucită pleiadă de urmaşi — n'au avut altă preocupare de căpetenie
decât să elimine acest corp străin, acest element neraţional şi ete­
rogen, pe care îl păstrase concepţia lui Kant.
Nu avem timpul să ne ocupăm de toţi urmaşii lui Kant şi de
modul cum a căutat fiecare să perfecţioneze şi să modifice con­
cepţia filosofului dela Königsberg. Vom selecţiona între aceştia, şi,
mai înainte de a ajunge la Hegel, vom vorbi puţin despre încer­
carea lui Fichte şi a lui Schellina. Kaqt susţinea că lumea încon;
jurătoare este clădită de spiritul nostru, cu legile LUI."ÎNSĂ MATE-,
jrîalul din care este clădită lumea, acela rămâne ceva străin, uo
corp APARTE de spiritul nostru. ^Vine^F^ichte şi susţine: nu, LUMEA,
întreagă, integrală, ca formă şi ca maTerîaT toată, nju^.esi£..jdjecâjt_
o proiecţie a spiritului nostru; nu este nimic STRĂIN, DE SPIRIT, NIMIC.
C^E^SÂ^INĂ.,5te_AÎARĂ şi şă fie recepţionat de spiritul nostru, c a r e .
nu poate fi o oglindă.diformantă pentru^că el este creatorul unic.
t

: Lumea integrală este o creaţie a spiritului nostru şi—acTăugaFichte

— concepţia mea, cât pare ea de îndrăzneaţă, se potriveşte cu con­
cepţia omului normal, care nu face nici dânsul dinstincţie între
lumea din afară şi aceia a imaginilor noastre. Este foarte adevărat
că pentru omul normal pare straniu să zici că lumea aceasta pe
care o vedem în jurul nostru nu este ceva străin, nu vine din afară,
ci purcede din spiritul nostru însuşi. Noi n'avem cea mai mică bă-
 nuială de aşa ceva. Fichte răspunde: nu ni dăm samă, pentru că
ţumea aceasta, cu bogăţia ei de forme şi de întruchipări, nu este
proiectată de raŞunea limpede, ci vine din adâncimile inconştien­
t u l u i , e s t e o fantasie inconştientă care o proiectează şi noi o_
găsinTTn~îaţa, fără să ştim că este opera noastră.
M a i vine şi a doua întrebare, foarte firească: cum se face,
dacă fantasia noastră inconştientă proiectează lumea din afară,
cum se face că aceia ce văd eu coincide cu ceia ce vede altul ?
S a r fi putut atuncea ca fiecare să aibă alte visiuni. Foarte
simplu, va răspunde Fichte : Pentru că eurile noastre separate
nu sunt decât nişte fulguraţii, divisiuni superficiale ale unui eu
| unic şi universal. Acesta proiectează lumea exterioară, şi noi, in­
divizii, o vedem, şi nu ştim de unde vine, şi credem că vine
din afară, pe când, în realitate, este zămislită de fantasia crea­
toare a spiritului. Evident că, astfel, concepţia lui Fichte ar putea
să vă apară excesiv de bizară. De aceia cred de datoria mea
s'o încadrez puţin în ambianţa sistemului, căci Fichţ^ ţşj pune
întrebarea : în ce scop oare fantasia aceasta inconştienţă cu ce
Intenţii proiectează această lume exterioară? Şi dă două răs-
ptinSurî] care sânt foarle ^nîefes'anFe. Pnrmil răspuns : spiritul
vT^aKă_K^ruŢţ£jBS£
p
ă p .şi, ca să se, poaţă cunoaşte, „trebuie-să
seTîmitezeT In adevăr, ca să poţi să cunoşti uu lucru, lucrul acela
trebuie să fie perfect delimitat. Când îi atribti o însuşire, în mo­
mentul acela ai şi exclus altele. Când spui banala *rasă : creta
este albă, în momentul când ai atribuit cretei coloarea albă ai
exclus dela dânsa toate celelalte colori. Prin urmare, în orice afir­
mare se implică şi o excludere. Ca să te poţi cunoaşte, trebuie să
fii limitat, şi atunci spiritul acesta, eul acesta universal, ca să se
•cunoască, a trebuit să-şi creeze centura unei limite : lumea exte­
rioară. Dar mai este şi o a doua explicaţie pe care o dă Fichte la
întrebarea : de_ce fantasjia aceasta a spiritului nostru a creat lumea
exterioara.? Pentru preocupări jde^natură morală. Cea mai înaltă
formă a vieţii spirituale, idealul suprem este după dânsul idealul
etic, iar pentru o viaţă morală trebuie să mai ai ceva : obstacole
sămănate în calea acestui ideal. După Fichte, dacă noi am atinge
idealul ordinii morale, atunci viaţa morală ar înceta. Viaţa morală
este legată de efort, presupune obstacole şi înlăturarea bărbătească
a lor. Evident, este o teorie care se poate discuta. Ne putem în­
treba cu toţii: oare omul acela- care face acte generoase, cu sim­
plicitate, cu naturaleţă, fără sforţare, ca o floare care zâmbeşte,
rămâne în afară de ordinea morală, fiindcă gesturile sale nu implică
efort ? Evident, este chestie de discutat. JDar eu-v'am arătat care e
teoria lui Fichte, şi pentru ce lumea, după dânsul, este produsul
unei fantasii inconştiente a spiritului nostru, care se ignoră pe sine.
 Chestiunea pe care ni-o punem noi acum, revenind la pro­
blema noastră capitală, e dacă teoria lui Fichte elimină şi ea necu­
noscuta din cuprinsul cunoştinţii noastre şi dacă lumea a devenit
clară şi transparentă din moment ce toată existenţa este zămislită
de spiritul nostru.
Evident că nu. Pentru ce ? Pentru că lumea e creată în cea
mai mare parte de-o fantasie inconştientă. Iar fantasia inconştientă
— fie ea proprie, a noastră, — nu poate fi pusă în formule, scapă
din orişice formulă. Prin urmare, produsele ei sânt tot aşa de mis­
terioase ca şi cum lumea ar veni din afară. Nu există nici o dife­
renţă, numai că misterul vine aicea din adâncimile inconştientului.
Dar, fiind afară de raţiune, rămâne tot mister şi tot obscuritate,
întocmai ca şi corpul străin al doctrinei lui Kant.
După Fichte, reia problema filosoful Şchelling, camaradul mai
tânăr al lui Hegel, despre "care Vam vorbit. Şi după ScheHing nu
există o materie brută, străină de spirit. Materia şi spiritul sânt
două forme, dacă vreţi: două forme extreme, doi poli opuşi, ai
uneî^realitătriiriicerAceleaşi legi pe care le găsim în viaţa, spinţu-
TuiTe™gasim şi în lumeâ**materială. Bunăoară, în viata sufletească,
leg^anEiecesăTă; ""fundamentală, este dualitatea : subiect şi obiect.
Orice fapt sufletesc implică de o potrivă un subiect şi uri obiect.
Aceiaşi djja|iia±e_ o găseşte Şchelling şi în ceia ce priv£sţg..natura.
Orice corp material, după dânsul, este opera a două forţe: o
forţă de expansiune şi o forţă de concentrare. Dacă ar exista nu-
mai torţa ele expansiune, atunci corpuTTrlaTerîâT s'ar risipi la infinit ;
dacă ar exista numai forţa de concentrare, s a r reduce la dimen­
siunea unui punct. La electricitate iarăşi o dualitate : curentul po-
sitiv şi curentul negativ. La magnet de asemenea : doi poli. Şi aşa
mai departe. V a să zică, sânt aceleaşi legi care, regăsindu-se în
materie, sânt şi în spirit, pentru că este identitate între amândouă.
Nu exjsţă_ materie neînsufleţită. Spiritul — spune Şchelling —
3oa7me^în_piatră, visează în plantă, se deşteaptă în animal şi capătă
conştimţaJummoasă_jfi_qm. Natura nu 'este, "ALTCEVA 'd^câf"d_^eae.
derTFejpte, p serie de essai-urC o serie de încercări repetate, p e care
le face spiritul în căutarea celor mai Sune mijloace pentru a ajunge
la deplina conştiinţă de sine, ş î l â aceasta ajunge de abia în vârful
piramidei, la om. Toate celelalte speţe de întruchipări sânt trepte,
încercări, ciorne prealabile, ca să se ajungă la om.
Insă, vedeţi dv., după cum la o scară nu pot să existe trep­
tele de sus fără treptele de jos, tot aşa, spune Şchelling, chiar
când s a u creat treptele de sus, treptele de jos nu se pot arunca ;
de aceia toată natura alcătuieşte un vast organism, este o superbă
operă de artă, şi astfel produsul unei fantasii creatoare, însă cu o
mare deosebire de concepţia lui Fichte. La acesta, fantasia era
călăuzită de preocupări etice, pe când la Şchelling e vorba de~o
 fantasie cu preocupări estetice.«şLasXistiGG, Căci, obiectează dânsul,
,
'dac"a "iTmtasttr'ar' 1 f avut preocupări etice, adecă să creeze numai
obstacole, nu era nevoie ca natura să ofere atâta varietate şi atâta
bogăţie: ar fi făcut obstacole uniforme şi monotone. Dacă lucrul
se presintă altfel, e că această fantasie avea un caracter artistic,
şi nu etic. S ă ne întrebăm acuma dacă Schelling a suprimat real­
mente necunoscuta din conştiinţa noastră. Vom răspunde tot n&k
gativ, fiindcă puterea artistică sau genialitatea creatoare nici dânsa|Lî
nu poate să fie pusă într'o formulă raţională. Genialitatea creatoare!/!
este tot un mister. Rădăcina sau genesa operei de artă — mai ales
superioară — zace în obscuritate. Şi când Schelling ni afirmăjcă.
natura este opera unui geniu artistic creajqr, se păstrează măi de­
parte o necunoscută' "misfertoăsST
7
" In sfârSiţ^p^X£jHeg[eLHegel este preocupat de aceiaşi ideie.
El însă încearcă o resolvare cu mult mai îndrăzneaţă decât a celor­
lalţi. Influenţat de altfel de Fichte şi de Schelling, Hegel îşi pro­
pune, nici mai mult, nici mai puţin, decât să presinte toate con­
trastele din lume, toate divergenţele, toate aspectele iraţionale ca
simple provisorate, ca momente succesive ale desvoltării unui pro­
ces logic, care încape perfect în cadrul raţiunii noastre. După Hegelk
tot ce există în natură şi^ în lume încape într'o formulă dialectică ap*'
fot, CP este real este si raţional; aparenţe de mister există, dan
acestea sânt momente transitorii ale unui proces dinamic, care, în-
tinzându-se în inele logice, ajunge la limpezirea definitivă şi totală.
Pentru aceasta doctrina lui Hegel_si_poartă numele de panlogişmlll
căcLîptul derivi.logic şi nu.mai există corp™straîn.""Care este acuimr
acel ^pjaac^a.Joj^ccare lămureşte şi raţionalizează toate aspectele»
existenţei ? Este taimc&să triadă : Jtesă, antitesa si sintesă. Fiecărei ţ
noţiune declanşează în mod necesar şi oarecum mecanic o noţiune
contrară, opusă ei, antitesa. Iar după aceasta urmează, ca al treilea
moment, sintesa. Cele două noţiuni antagoniste se reunesc într'o
sintesă, unde fiecare îşi păstrează părticica sa de adevăr. Şi această •
sintesă, la rându-i, îşi are şi ea antitesa ei, care reclamă o altă
sintesă, şi aşa mai departe, până la o sintesă finală, care absoarbe
toate contrazicerile într'o lumină perfect raţională. Tesa şi antitesaj
sânt noţiuni mai abstracte, sintesa este întotdeauna o noţiune mai!
concretă. Să-mi daţi- voie să vă dau un exemplu, în scop oarecum j
pedagogic: Omul. In om ai spirit şi corp, tesă şi antitesă. Care]
este sintesa ? Este omul integral, care le cuprinde pe amândouă.
Evident că sintesa este mult mai concretă decât tesa şi antitesa:
spiritul pur şi corpul pur, care erau posiţii abstracte. Procesul acesta J
dialectic al lui Hegel, tesa, antitesa şi sintesa, păşeşte, cum am
spus, spre noţiuni din ce în ce mai concrete, pornind dela noţiuni:
abstracte.
 Aceasta este foarte important, fiindcă marea greutate a raţio­
nalismului a fost întotdeauna următoarea : Cum este cu putinţă
ca din forme logice, goale, să se derive realităţi pline şi concrete,
realităţi materiale ? Aici era greutatea, căci este o săritură dela_
forma logică la obiectul material. Tocmai legeaTuTHegel are pre­
tenţia ca, pe cale pur logică, raţTonaîa," Tară" nimic misterios, sâ
meargă dela abstract din ce în ce spre concret. De exemplu : .după
Hegel, faptul că existenţa evoluiază şi nu este staţionară, aceasta
nu este un fapt, ci este o consecinţă logică. Consecinţă logică a
cui? A faptului că ceva există. Din moment ce ceva există, atunci
acel ceva trebuie să evoîuieze. Cum face Hegel această săritură ?
Simplu: prin' tesă," 'ântitesTfi sintesă. Icţeia, de. existenţă atrage,
dedanşgaza noţiunea contrară, neexistenţa. Pe urmă vine sintesa,
care le împreună pe amândouă şi creiază noţiunea de deverîffe~câfe
este în parte existenţă şi în parte neexistenţa, trecerea dela ceia ce
esţeda ceia ce; nu este încă. Noţiunea de devenire este mult mai con­
cretă decât celelalte două, care sânt mai vagi. Deci iată cum con­
cretul, printFun proces de genesă, se naşte logic din ceia ce era
mai abstract.
De unde şi-a luat Hegel această ideie a triadei ? A fost,
evident, oarecare influenţă, mai ales dela Fichte, dar Hegel a
pornit dela o observare empirică, luată în special din viaţa colec­
tivă a omenirii. In viaţa colectivă a omenirii se remarcă succesiuni
de acestea contrastante, în tesă, antitesă şi sintesă. Bună oară, după
o epocă de încredere dogmatică se produce o perioadă bruscă de
scepticism, de îndoială absolută. V a să zică, antitesă. Pe urmă se
produce sintesa. S e combină contienţa cu îndoiala şi avem un fel
de a^ticism, cu credinţă mai atenuată, mai moderată. T o t aşa se
•©ksrrvir"-^t^Ş&• o epocă, să zicem de ateism, că urmează în mod
brusc, ca o antitesă, o epocă de fanatism religios şi apoi acestea
se combină într'o sintesă, care ar fi un fel de credinţă mai echilibrată,
mai raţională, mai puţin fanatică. Sau, bună oară în literatură :
După o epocă de clasicism obiectiv, vine —• ca antitesă — o epocă
bruscă de romantism subiectiv şi pe urmă urmează sintesa, tendinţa
de a se combina amâdouă într'o formulă de artă mai comprehen­
sivă, care să dea loc şi obiectivitătii şi subiectivităţii. Sau, dacă vreţi
un exemplu care se petrece chiar supt ochii noştri şi pe care Hegel
nu a putut să-1 consemneze pentru că s a produs mai târziu, ar fi
că după versul clasic, strâns în chingi şi măsurat, cu acelaşi număr
de silabe, ajungem la antitesă, la un vers absolut liber, care este
un fel de prosă, aşternută în formă de vers. Şi cred că vom veni
la sintesă, adecă ne vom întoarce iarăşi la oarecare reguli şi măsuri,
însă bine înţeles mai puţin rigide şi mai elastice decât fusese în
trecut. In politică de asemenea. După o epocă de libertinagiu de­
magogic, urmează totdeauna o epocă de despotism, de dictatură, pe
 urmă vine sintesa, anume un fel de formă de viaţă colectivă, în
care există şi libertatea individuală şi ordine cu autoritate.
1
Iată nenumărate exemple din domeniul vieţii sociale, colective ,
din care Hegel a cules şi s'a inspirat, formulând această lege a
triadei: tesă, antitesă şi sintesă.
Evident că, în ceia ce priveşte viaţa socială, această lege este
în genere valabilă şi, fiind astfel, este un mare merit al lui Hegel
că a descoperît-o. Când a încercat însă să o extindă şi în alte do­
menii, atunci a trebuit să violenteze faptele şi a căzut în artificial.
Bună oară, iată, când a fost să o aplice la botanică. Care este tesa ?
Mugurele. Antitesa ? Floarea. Sintesa ? Fructul. In felul acesta
poţi să spui ce vrei. In orice cas, HPGEL f a r t > d,jn aceasta trjadă
J e g e a fundamentală aexişj^entii universului, lege xare explică chiar
naşterea lumii. Astfel "laînceput ^jTjxîli^^idgia^auxă, c a r e a d e -
clanşat antitesa.adecă materia brută — pjolul oj^us_al_ideii —,_Şi
pe 'urmi vine sintesa, m a t e r i a însufleţită. Prin u r m a r e , m a r i l e aspecte
ale e x i s t e n ţ e i s â n t .create prin această triadă, — şi deci sânt opera
integrală a unui proces raţional.
igr j
o r e ep (.
a a c " aceTaşî^întrebare : Oare Hegel a izbutit
u m

realmente să suprime complect necunoscuta din câmpul cunoştinţa'

noastre, oare cu această explicare logică-raţionalistă totul a deve­
nit transparent, nu mai există mister, nu mai este corp străin, nu
mai sânt lucruri neinteligibile şi iraţionale ? Observ că Hegel însuşi
mărturiseşte câte odată că mai este ceva în lumea aceasta, care
scapă formulei raţionale, anume : individualitatea. Individul, ^spune*
Hegel, în clipe de sinceritate, este un a c c i d e n t , e s t e c e v a alogicM
iată deci că a rămas un corp străin ; şi, adaugă el, tocmai fiindcă!
individualul este accident, omul e s t e peritor şi numai a c e l e exemf*
plare individuale nupier care reuşesc să încorporeze ideia tipică la
""existenta îridivicTuală, cum este operă 3 e ~ a r t a sau omul superior.
~" Dar," î n afară de această7"concepţîa'^e^elîăn1î~ă~măT'avut şi
alt neajuns. Hegel, vrând cu orice preţ să raţiortaliseze toată exis­
tenţa şi să aşeze toate cunoştinţele despre lume în cadre logice
necesare, a luat ca Basă starea cunoştinţilor ştiinţifice din vremea
lui. Şi atunci ce s'a întâmplat ? El a decretat o mulţime de legi ale
ştiinţii dz atunci ca fiind necesare, absolut obligatorii din punct de
vedere raţional. Şi s'a întâmplat că după câtva timp, ştiinţa mer­
gând înainte, foarte multe cunoştinţi s'au dovedit erori. Atunci
cum a rămas Hegel, care le decretase necesităţi absolute ale ra­
ţiunii eterne ? Şi aşa se explică felul cum dâiioul, de pe culmea
unei glorii extraordinare, a cunoscut o epocă de disgraţie şi aproape
de discredit. S'a mai întâmplat şi faptul că influenţa lui Schopen-
hauer a mers crescând, pe când a lui Hegel mergea scăzând. In
sfârşit, şi Hegel a căzut victimă propriei sale legi, — tesă, antitesă»
şi sintesă, — şi, după ce a ajuns în culmea gloriei, a trebuit s ă
 I.. P e t r o v i c i

cunoască profunzimile disgraţiei. Bine înţeles că va veni — a şi

^venit — sintesa ; anume s'a întors cultul pentru Hegel, s'a întors
gloria hegeliană, dar ceva mai moderată, mai temperată, nu aşa cum
fusese în epoca fanatismului iniţial. D e revenit trebuia să revie,
pentru că, netăgăduit, acest sistem hegelian~dovedeşte~maî mtăiu
de" toate o forţă ^genială, iar, în al doilea rând, pe lângă părţile
"perimate şi învechite, se găsesc în enorma construcţie spirituală şi
o mulţime de lucruri care sânt încă valabile, cum ar fi de pildă
legea...triadei. N'o fi chiar absolută, ş'o fi având şi alte baze, dar
există ca o realitate, cel puţin în câmpul vieţii colective, unde
creiază însemnate consecinţi, O consecinţă ar fi că, din moment
ce viaţa evoluiază supt formă de tesă, antitesă şi sintesă, cineva
nu se poate isola de trecut, cineva este în funcţie de ceia ce a fost
jnai înainte, chiar dacă iea o atitudine complectamente opusă. Căci
nu poţi să afirmi o antitesă, dacă nu le cunoşti în prealabil pe
amândouă. O consecinţă a acestei teorii a fost din partea lui Hegel
un cult entusiast al istoriei şi al cunoştinţilor istorice, a căror afir­
mare constituie unul din meritele lui. Omul, fie el cât de genial^
mu poate să lucreze isolat, trebuie să se insereze în valul evolujiejj
spirituale, continuând-o, — oricât ar vrea să aibă o atitudine p r o j
prie, — fie în formă de antitesă faţă de ce a fost, fie supt formă
de sintesă.
A ş a dar, în opera lui Hegel, pe lângă părţile caduce, există
elemente valabile, fecunde şi drumuri noi, cu indicatoare impor­
tante. Este drept că lumina lui Hegel a fost umbrită multă vreme
d e pâlcuri de nori, care s'au aşezat în faţa ei. Dar, cum spune
poetul: „norii vin, ca să se ducă". Norii prin definiţie călătoresc,
şi acei cari au umbrit lumina lui Hegel au plecat apoi să acopere
pe alţii, urmând să-i izbăvească şi pe aceştia când vor trece mai
departe. Evident, sânt şi lumini care nu dăinuiesc, care nu durează,
chiar în cerul senin. Acelea sânt stelele filante ; dar Hegel nu a
fost meteor, ci, mai degrabă, pentru a sfârşi cu o formulă emines­
ciană, a fost şi va rămânea : „un fulger lung încremenit".

I, PETROVICI
 TEORIA S T A T U L U I LA HEGEL

1. I n t r o d u c e r e . — 2. D e f i n i ţ i a S t a t u l u i . — 3 . C o n s t i t u ţ i a S t a t u l u i . —
4 . Puterea Princiară. — 5. Puterea Guvernamentală. — 6. Puterea Legislativă. —
7 . O p i n i a P u b l i c ă , L i b e r t a t e a C u v â n t u l u i şi a P r e s e i . — 8 . N e c e s i t a t e a R ă z ­
boiului. — 9. Relaţiile Internaţionale. — 1 0 . S t a t u l şi E v o l u ţ i a i s t o r i c ă . —•
1 1 . T e o r i a lui H e g e l şi S t a t u l C o n t e m p o r a n .

1. — Din întreaga operă a lui Hegel, nici o ideie nu a pătruns

atât de adânc în public, ca ideia pe care filosoful german o formula
despre Stat. Pe când celelalte concepţii ale lui Hegel, cu toată origi­
nalitatea lor, erau primite sau respinse numai de cercul restrâns al
gânditorilor, concepţia lui despre Stat a avut darul să exercite o
influenţă covârşitoare asupra conaţionalilor lui şi să contribue la
crearea acelei mentalităţi, care culmina în modul de gândire şi acţiune
politică a poporului german dinainte de răsboiu.
Ceea ce făcea vitalitatea concepţiei hegeliene despre Stat şi
îorţa ei de persuasiune asupra poporului german, era desigur în pri­
mul rând substratul ei realist. Isvorîtă direct din condiţiile societăţii
germane de acum o sută şi mai bine de ani, concepţia se impunea ca
reflectarea realităţii însăşi. Poporul o primea, fiindcă vedea în ea
imagina organizării lui. In deosebi Statul prusian, aşa cum îl lăsase
Frédéric al II-lea, resistând transformărilor produse de revoluţia
franceză şi de răsboaele napoleoniene, devenise pentru poporul ger­
man, fărimiţat politiceşte, arhetipul organizării pe care o naţiune
trebue să-o realizeze în desvoltarea ei normală.
Relaţia între organizarea Statului prusian delà începutul seco­
lului trecut şi doctrina hegeliană nu e însă atât de strânsă încât să
se poată stabili influenţe directe. Pentru aceasta Hegel era un gân­
ditor prea independent şi de cele mai multe ori prea indiferent, ca
orice ideolog, faţă de realitatea înconjurătoare * ). Ceva mai mult,
Hegel însuşi în tinereţe, când era admirator al ideilor revoluţionare

1) F r a n z Rosenzweig, c a r e s'a o c u p a t într'o lucrare specială cu teoria

lui H e g e l , n e a g ă e x i s t e n ţ a u n e i i n f l u e n ţ e d i r e c t e : Hegel and dec Staat (Miinchen
und Berlin, Î 9 2 0 ) vol. II, pp. 1 § 8 — 1 6 9 .
 2
din Franţa, criticase cu asprime Statul prusian ). Numai în anii ma­
turităţii şi mai ales după ce fusese chemat la Universitatea din Berlin
( 1 8 1 8 ) , Hegel îşi modifică această opinie.
Nu intră în cadrul expunerii noastre să urmărim evoluţia gân­
dirii politice a filosofului sau să arătăm motivele, teoretice şi practice,
cari l-au determinat să devină din critic un apologet al Statului pru­
sian. Relevăm numai dela început schimbarea de atitudine faţă de o
realitate atât de hotărîtoare pentru înţelegerea doctrinei- Departe de
a judeca această schimbare drept oportunism, cum făceau inamicii con­
temporani ai lui Hegel, ca Fries, Schopenhauer şi alţii, o înregistrăm
mai mult ca rezultatul influenţelor primite de filosof din partea me­
diului şi al epocei. Aşa Hegel a fost caracterizat ca filosoful restaura­
ţiei şi al reacţiunei, pe timpul când Prusia, între 1815 şi 1830, re-
presenta mai bine decât oricare alt Stat, spiritul acestei politice în
3
Europa ) . Pe de altă parte, la. Hegel se găsesc multe idei liberale,
cum vom vedea în cursul expunerii noastre. Dar nu e mai puţin
adevărat că, în anii maturităţii şi pe timpul publicării Filosofiei Drep­
tului, spiritul lui era îndreptat mai mult spre reformă decât spre re­
voluţie. In tot cazul, schimbarea de atitudine pe care Hegel o trăia
faţă de Statul prusian, era dictată de necesitatea gânditorului de a
se coborî în realitate, chiar atunci când teoria lui.lua forma abstractă
a idealităţii. In această conformitate cu faptele zilei trebue să vedem,
chiar dacă înrîuririle nu au fost directe, conştiente şi precise, secretul
succesului răsunător al teoriei hegeliene.
Dar alături de Statul prusian a mai servit drept modei pentru
speculaţiile sale şi poate într'o măsură mai hotărîtoare, fiindcă in­
fluenţa se imprima în timpul tinereţei, un alt Stat, mai ideal, mai
depărtat ş; mai puţin supus observaţiei. Era Statul antic, „Pofc"-ul
vechilor Greci, în care Hegel vedea, dacă nu desăvârşirea, cel puţin
tendinţele idealului etic urmărit -de om în viaţa lui socială. In acest
4
sens -se vorbeşte, de „momentul antic" al gândirii lui H e g e l ) . Nu
poate fi îndoială pentru cine studiază scrierile social-politice ale lui
Hegel, că influenţa aceasta, a contribuit la formarea concepţiei lui
despre Stat. Inspiraţia a fost permanentă, şi cu toate evenimentele
epocei lui, Hegel nu a încetat să privească Statul atenian ca o normă
obiectivă a relaţiilor între individ şi colectivitate. Numai aşa înţe­
legem stăruinţa lui de a. reconcilia realităţile Statului prusian cu con­
cepţiile politico-etice ale. Elinilor. Căci de-asupra condiţiilor Statului

2 ) Ibid, v o i . I p p . 1 3 7 — 1 3 8 . - <
3 ) . K u n o F i ş c h e r găseşte c ă a c e a s t ă c a r a c t e r i z a r e este neîntemeiată, susţi­
n â n d c ă H e g e l n u a r fi f o s t u n p a r t i s a n al r e s t a u r a ţ i e i . H e g e l însuşi a r fi s p u s ,
d u p ă r e v o l u ţ i a din Iulie 1 8 3 0 , c ă r e s t a u r a ţ i a f r a n c e z ă a f o s t ,,eine funifzehnjăhrige
F a r c e " : , H-egels Lebert, Werke und. Lehre' ( e d . 2 - a , H e i d e l b e r g , 1 9 1 1 ) , p. 1156
u r m . ; cf. p . 1 1 7 1 .
4 ) W . W i n d e l b a n d , Gesch. d. neueren Philofi, (ed. 4 - a , Leipz'g, 1907),
v o i . I I , p. 3 3 7 . ".
 5
„poliţie", susţinut de juriştii din timpul lui, şi de Fichte ) , se ridică
Hegel până la acel ideal etic al Statului antic, în care individul se
încadrează organic în complexul comunităţii organizate.
Pentru a ne da însă seamă în mod obiectiv de cuprinsul doc­
trinei şi de rolul pe care 1-a jucat, cum am spus, în ideologia politică
a poporului german dinainte de răsboiu, e bine să-o expunem mai
amănunţit decât e obiceiul. Aceasta e cu atât mai necesar cu cât
teoria lui Hegel a avut soarta, ca orice teorie populară, să fie dena­
turată de cei mai mulţi din urmaşii lui, în deosebi de protagoniştii
pangermanişti, cari o exagerau dincolo de scopurile ei, utilizând-o în
propaganda lor după un criteriu strâmt şi în vădită contradicţie cu
reocupările filosofului.
Hegel îşi cristaliza definitiv teoria Statului în opera sa despre
F'ilosofia Dreptului (Gmndlinien der Philosophie des Rechts oder
Naflarrecht und StaatswisSenscha.lt im Grundrisse), terminată în 1820
şi apărută în anul următor. Ideile politice cuprinse în scrierile ante­
rioare sunt interesante numai pentru cine voeşte să urmărească de
6
aproape evoluţia concepţiei lui H e g e l ) . Considerată pe drept cuvânt
ca cea mai desăvârşită lucrare a lui Hegel, Filosofia Dreptului este
o operă de maturitate, în care autorul se realizează întreg. Mate­
rialul cel mai vast, mai exclusiv şi prin urmare mai complex, este pre­
lucrat într'o formă condensată şi unitară. Este de fapt un tratat de
sinteză a ceea ce se cuprinde astăzi sub denumirea de ştiinţe sociale-
Concepţia lui Hegel despre Stat se însumează însă în sistemul
lui filosofic. Privită în afară de acest sistem, ea apare ca o simplă
afirmare de proposiţii dogmatice şi lipsite de un substrat real. Numai
în cuprinsul întregului sistem de gândire, concepţia devine motivată,
inteligibilă şi consistentă. De aceea e necesar să privim doctrina des­
pre Stat în legătură cu celelalte concepţii, pe baza cărora Hegel o
susţine.
Ştim ce înseamnă ,,spirit" (Geist) pentru H e g e l : realitatea
însăşi. Acest spirit ia, după cele trei momente ale mişcării dialectice,
trei forme în evoluţia lui: una subiectivă' sau individuală, alta obiec­
tivă sau generală, şi a treia, absolută sau divină. Dintre aceste trei
forme ale spiritului, a doua, adică cea obiectivă sau generală, intră
în preocupările unei Filosofii a Dreptului şi a unei teorii a Statului.
Prin „spirit obiectiv" (objektiver Geist) înţelege Hegel ideia
care se desprinde din libertatea voinţii şi procesul de desvoltare al

5 ) C o n c e p ţ i a a c e a s t a e s t e d e s v o l t a t ă d e F i c h t e în operele următoare:
Grundlaqe des Naturrechts ( 1 7 9 6 ) . I I I , § 21 ( W e r k e , ed. F r i t z M a d i c u s , L e i p -
zig 1 9 0 8 , v o i I I , p p . 2 9 5 — 2 9 6 ) şi în p r e l e g e r i l e d e s p r e Die Staatslehre (apărute
p o s t u m 1 8 2 0 ) , p a r t e a I I ( W e r k e , v o i . V I , p. 4 5 2 u r m . ) .
6 ) S c r i i t o r i i lui H e g e l d i n t i n e r e ţ e , c a r i v i n a i c i î n c o n s i d e r a r e , s u n t : liber
die wissenschaftlichen Behandlungsarten des Naturrechts, apărută întâi în
Kritisches Journal der Philosophie (voi. II, 1 8 0 2 — 1 8 0 3 ) şi System der Sittlich-
keit, c o n c e p u t în a c e l a ş t i m p .
 7
realităţii ). Este însăşi raţiunea dominând viaţa socială a omului, ra­
ţiunea care apare ca termen comun al speciei umane, realizată în toate
instituţiile şi relaţiile omeneşti. Intr'un cuvânt, spiritul obiectiv este
realizarea raţiunii speciei umane în istorie.
Dacă spiritul obiectiv domină toate relaţiile supraindividuale, sau
cum spunem astăzi, relaţiile sociale, el îşi găseşte locul în domeniu)
Dreptului, luat în înţelesul cel mai larg al termenului. De fapt ceea ce
numeşte Hegel „Filbsofia Dreptului", corespunde noţiunii de Socio­
logie. Dreptul ca o latură a vieţii sociale, este tratat numai în prima
parte a operei şi e pus în legătură cu întregul complex al realităţi:
sociale. Numai ceea ce numeşte Hegel, în această parte a operei,
„drept abstract", aparţine în sfera proprie a Dreptului. Partea doua
tratează despre „Moralitate", iar partea treia despre domeniul rela­
ţiilor etice obiective, ceeace numeşte Hegel „Sittlichkeit", în deosebire
de „Moralităt", care e ceva lăuntric şi subiectiv. In această a treia
8
parte a operei se găseşte desvoltată teoria Statului! ).
Acum, cele trei părţi în cari Hegel împarte opera sa, adică
dreptul abstract, moralitatea şi domeniul relaţiilor etice obiective, stau
într'o legătură strânsă şi se susţin prin acel proces dialectic care, cum
ştim, constitue pivotul sistemului său. Punctul de plecare al mişcării
dialectice îl formează şi aici generalul, „dreptul abstract", în care
spiritul obiectiv se manifestează prin toate relaţiile juridice stabilite
de condiţiile vieţii sociale. Dar voinţa ca „subiect" găseşte în sine
generalul şi îşi creiază liber normele obiective de acţiune, înălţându-se
până la moralitate sau la „conştiinţa morală". In sfârşit, ultima şi cea
mai înaltă treaptă a spiritului obiectiv este acea ,,Sittlichkeit", în care
voinţa individuală se confundă cu însuşi spiritul obiectiv şi în care
generalul şi particularul se identifică- In adevăr, spiritul obiectiv se
desăvârşeşte în sinteza legalităţii (drept) şi a moralităţii (convingerea
morală), care dă naştere relaţiilor obiective, formând întregul sistem
de condiţii şi concepţii sociale. In acest domeniu al relaţiilor etice
obiective inltră toate instituţiile şi formele de viaţă colectivă, prin
cari raţiunea devine principiul organizării.
Aici intră cele trei forme fundamenale de organizare etică, fa­
milia, societatea civilă şi Statul. Fiecare din aceste forme este de fapt
o formă de realizare a spiritului. In familie omul capătă conşitiinţa
individualităţii nu ca persoană, ci ca membru al unei asociaţii, sau
conştiinţa unităţii sale cu un altul (Phil. d. R. § 1 5 8 ) . In societate se
afirmă legătura individului cu generalul printr'un complext de tre-
buinţi şi printr'un amestec de necesitate naturală (Ibid. § 1 8 2 ) . Iar
în Stat individul se integrează în totalitatea realităţii sau a spiritului.

7 ) Encycl. § 4 8 2 şi Phil. d. R. § 2 1 . C i t a m d u p ă e d i ţ i a lui G e o r g L a s s o n

(Felix Meiner, L e i p z i g ) , indicând numai numărul paragrafelor.
8 ) I n Encycl., § 5 1 3 , t e r m e n u l „Sittlichkeit" e definit c a „ d e s ă v â r ş i r e a s p i ­
ritului o b i e c t i v , a d e v ă r u l s p i r i t u l u i s u b i e c t i v şi o b i e c t i v î n s u ş " .
 Am indicat pe scurt cuprinsul operei lui Hegel pentru a stabili
locul pe care-1 ocupă Statul în ansamblul relaţiilor sociale. Se vede
că acest loc represintă treapta supremă în evoluţia spiritului obiectiv.
Se impune mai întâi a desprinde substratul metafizic care susţine doc­
trina Statului.
Acest substrat este voinţa. Concepţia Statului la Hegel se
bazează pe noţiunea pe care o are el despre libertatea voinţii. Defi­
niţia liber;aţii formează punctul de plecare al doctrinei. După Hegel
libertatea nu înseamnă absenţa oricare; constrângeri, cum se crede în
mod popular. O asemenea definiţie nu ar cuprinde decât ceva ne­
gativ. Dar nici posibilitatea de a alege în mod nelimitat orice după
impulsul şi tendinţele momentului, nu constitue esenţa libertăţii- In
acest caz libertatea nu ar fi altceva decât capriciu (Willkür). Li-
bertatea trebue definiţia în mod positiv, ca ceva care există de fapt.
Pentru Hagel, libertatea este autodeterminare (Selbstbestimmung).
Voinţa este liberă în sensul că ea se determină singură. Libertatea
îi aparţine în mod necesar. Sau, cum se exprimă Hegel: „Liber­
tatea este anume tot aşa o determinare fundamentală a voinţii, după
cum greutatea este o determinare fundamentală a corpului". (Phil.
d. R. § 4).
Voinţa nu este însă numai libertate, ci şi un mod al gândirii.
E a posedă acea facultate de a se ridica la general, care alcătueşte
activitatea gândirii. In adevăr, când voesc ceva, ca şi în cazul când
gândesc ceva, eu fac o distincţie între un anumit scop şi condiţiile
particulare ale experienţă. Distincţia este o generalizare, adică o ac­
tivitate similară cu aceea a gândirii. Conştiinţa, care purifică şi înalţă
obiectul său şi scopul său până la acea generalitate, face voinţa să
fie gândire. „Aici este punctul", zice Hegel, „în care se evidenţiază
că voinţa este voinţă liberă numai ca inteligenţă cugetătoare... Această
conştiinţă de sine, care prin gândire se cuprinde ca esenţă şi cu
aceasta se desface de întâmplător şi neadevăr, face principiul drep­
tului, al moralităţii şi a oricărei etici obiective" {PhÜ> d. R- § 2 1 ) .
In alte cuvinte, Hegel susţine că voinţa se determină singură,
fiindcă ea însăşi creiază obiectul sau sistemul de norme al acţiunii,
care sistem se întrupează în legi, obiceiuri şi instituţii. In acest sens
toate formele de organizare socială exprimă în mod obiectiv liber­
tatea voinţii. Iar de-asupra acestui sistem de condiţii stă Statul, care
susţine întreaga organizare raţională emanând din autodeterminarea
9
•voinţii ).
2. — Statul e definit de Hegel în mai multe părţi din Filo­
zofia Dreptului. Cea mai sumară definiţie şi mai adequată doctrinei

9 ) A s u p r a c e r c u l u i c u p r i n s î n r a ţ i o n a m e n t u l lui H e g e l , c ă v o i n ţ a e d e t e r -
m i n a t ă d e o b i e c t u l ei şi î n a c e l a ş t i m p e a d e t e r m i n ă o b i e c t u l , v e z i o b i e c ţ i u n i l e r i ­
d i c a t e d e L . T . H o b h o u s e , The Metphysical Theory o f the State (London, 1921),
p. 3 4 u r m .
lui pare să fie aceea dela începutul capitolului despre Stat (§ 2 5 7 ) :
„Statul este realitatea ideii etice-obiective" (Der Staat ist die Witk-
lichkeit der sîltlkhen Idee). Hegel mai defineşte Statul ca raţionalul
în sine şi pentru sine (ca sinteză a generalului şi a particularului),
sau ca scopul său însuşi, o unitate substanţială, în care libertatea se
realizează în mod desăvârşit (Ph.il. d. R. § 2 5 8 ) . Sau, Statul este
1 0
„voinţă divină" (Ibid. § 270; Cf. § 2 7 2 ) ) .
Fiinţa şi natura Statului nu se reflectă însă în aceste definiţii
decât numai dacă examinăm de aproape expunerea lui Hegel. Căci
Statul ca realizarea ideii etice residă în însăşi organizarea pe care
acest instrument o primeşte în procesul libertăţii obiectivate.
Dela început Hegel ne previne că Statul nu trebue confundat
cu societatea şi nici rolul lui nu trebue redus la apărarea libertăţii
personale şi a proprietăţii, cum susţin unii jurişti şi filosofi. Un ase­
menea rol e mult prea limitat pentru a corespunde funcţiunii ade­
vărate a Statului. Dacă Statul nu ar avea altă menire decât să
satisfacă trebuinţele indivizilor, atunci ar dispărea orice element etic
din raţiunea lui de a fi- In acest caz interesul individual ar fi ultimul
scop al Statului, iar participarea la organizarea lui nu ar însemna
decât ceva benevol.
Statul stă într'o relaţie necesară faţă de individ. El este însă
deasupra oricărei voinţi individuale. Existenţa lui nu atârnă de vre-o
învoeală contractuală, ci numai de sine însuşi, ca ideie care se sus­
ţine şi se determină singură. Statul e însuşi spiritul obiectiv. El dă
individului obiectivitate, adevăr şi caracter etic pe măsură ce acesta
devine un memlbru activ al lui. De aceea, datoria cea mai înaltă a
indivizilor este de a fi membri ai Statului (Phil. d. R. § 2 5 8 ) . Relaţia
reprezintă unitatea între individ şi Stat, legătura indisolubilă între
unul şi altul. Este o unitate raţională prin faptul că generalul şi
particularul se contopesc armonios şi exprimă unitatea libertăţii
obiective.
Pentru Hegel, origina Statului nu interesează ideia Statului,
privită în esenţa ei. Din punctul de vedere filosofic, numai conceptul
,-.e Stat vine în considerare. In adevăr, Hegel nu urmăreşte să ex­
pună evoluţia Statului, ca instituţie concretă în istorie, nici să con­
struiască un Stat model, ca Platon sau utopiştii din timpul Renaşterii.
Ceea ce-1 preocupă pe Hegel, este ideia Statului în sine, sau Statul
ca problemă şi fenomen în istoria lumii.
Hegel recunoaşte lui Rousseau meritul de a fi stabilit voinţa
ca principiu al Statului. El îi impută însă de a fi redus rolul ei. ca
şi Fiehte, la acea voinţă generală, rezultată din voinţele individuale.

1 0 ) I n E n c i c l o p e d i e (§ 5 3 5 ) S t a t u l e d e f i n i t c a „ s u b s t a n ţ a e t i c ă c o n ş t i e n t ă
d e s i n e , — u n i r e a p r i n c i p i u l u i f a m i l i e i şi a l s o c i e t ă ţ i i c i v i l e " . I a r î n P r e l e g e r i l e
a s u p r a F i l o s o f i e i Istoriei. S t a t u l a p a r e c a „ideia s p i r i t u a l ă în e x t e r i o r i t a t e a v c i n ţ i i
u m a n e şi a l i b e r t ă ţ i i e i " ( I n t r o d . ) . C f . şl d e f i n i ţ i a d i n F i l o s o f l a S p i r i t u l u i (§ 5 3 5 ) .
 In acest chip se face din unirea indivizilor în Stat un contract vo­
luntar şi dependent de contingenţa adeziunii lor. Aici Hegel atrage
itenţia la consecinţele nefaste ale unei asemenea concepţii, făcând
aluzie la evenimentele revoluţiei franceze- In locul principiului voinţii
individuale, trebue pusă voinţa obiectivă, care întrupează raţionalul.
•2tul trebue conceput, prin urmare, de-asupra voinţelor individuale
şi independent de orice contingenţă trecătoare. Esenţa lui este însăşi
„realizarea libertăţii", luată în înţelesul de existenţă a spiritului
obiectiv. Această esenţă se realizează „ca putere de sine stătătoare,
în care indivizii singuri sunt numai momente; este mersul lui Dum­
nezeu în lume că Statul este; temeiul lui este puterea raţiunii reali­
zată ca voinţă". Din acest punct de vedere, când considerăm ideia
de Stat, nu trebue să ne gândim la diferitele Siate sau instituţii exi­
stente cu defectele lor, ci la însăşi existenţa ideii, care le susţine.
Statul este ceva viu şi de aceea supus tuturor lipselor inerente
unui corp viu. Dar desfigurările de cari poate suferi oricare Stat
în parte, sunt lucruri secundare faţă de ceea ce e pozitiv şi afirmativ
în conceptul Statului în genere. Căci, după cum omul cel mai urît,
criminalul, bolnavul şi invalidul sunt tot oameni, aşa şi cel mai im­
perfect Stat cuprinde în sine esenţa ideii de Stat (Phil. d. R. § 2 5 8 ) .
In alte cuvinte, pentru Hegel'Statul nu este întocmire artifi­
cială, operă de artă, cum susţinea Hobbes, contract sau alcătuire sta­
bilită prin voinţa oamenilor, cum spunea Rousseau, ci realizarea însăşi
a spiritului: Este ceva obiectiv, de-asupra voinţii oamenilor, ceva ge­
neral şi raţional. Individul este, bine înţeles, subsumat Statului, ca
parte integrantă a totului. Dar prin aceasta individul nu-şi pierde
libertatea, ci şi-o întregeşte şi desăvârşeşte. Individul devine liber
numai în cuprinsul Statului, căci numai această organizare poate rea­
liza pe deplin libertatea umană. Scopul Statului este tocmai să
scoată în evidenţă această obiectivare a libertăţii, să armonizeze par­
ticularul cu generalul, să descopere raţionalul în realitate şi să recu­
noască ca real ceea ce este raţional, adică ceea ce se susţine prin
sine şi pentru sine. Astfel înţelegem cuvintele mult citate din Prefaţa
Filosofiei Dreptului: „Ceea ce e raţional, e real, şi ceea ce e real e
1 1
raţional" ) .
3. — Ideia Statului se referă la trei categorii de relaţii în reali­
tate : a) la constituţie sau ceea ce numeşte Hegel dreptul intern al
Statului (inneres Staatsrecht), b) relaţiile unui Stat cu alte State
sau dreptul extern al Statului (äusseres Staatsrecht), şi c) la ideia
generală ca specie sau la spiritul „care îsi dă realitatea sa în procesul
istoriei lumii" (Phil- d. R. § 259; cf. Encucl. § 5 4 7 ) .

1 1 ) S e n s u l a c e s t o r c u v i n t e s e g ă s e ş t e e x p r i m a t în diferite f o r m e d e - a s e -
m e n e a în L o g i c ă , E n c i c l o p e d i e şi în i n t r o d u c e r e a la P r e l e g e r i l e a s u p r a F i l o s o ­
fiei I s t o r i e i . V e z i H a n s W e n k e , Hegel's Theocie des objektiven Geistes ( H a l l e a.
S . 1 9 2 7 ) , p. 4 4 .
 Dintre toate aceste categorii de relaţii, Hegel consideră mai
amănunţit pe acelea cari se referă la structura internă a Statului.
Aceasta este explicabil, căci ceea ce un Stat înseamnă în organizarea
lui înfăptuită ne poate da o concepţie clară despre rostul lui în lume.
Aici Statul este „realitatea libertăţii concrete", prin care se înţelege
că atât interesele particulare cât şi desvoltarea şi recunoaşterea drep­
turilor lor (în sistemul familiei şi al societăţii civile) se realizează
numai pe măsură ce ele se confundă cu interesul general, recunoscut
ca propriul lor spirit. Hegel vede esenţa Statelor moderne în faptul
că „realizarea libertăţii nu este după plac subiectivă, ci după con­
ceptul voinţii, adică după generalitatea şi divinitatea ei". In Statul
modern găsim generalul legat cu deplină libertate a particularului şi
cu buna stare a indivizilor în aşa fel încât ambele părţi se susţin
reciproc. Căci numai cât timp „ambele momente" se menţin în forţa
lor poate Statul să fie privit ca bine organizat (Phil. d. R. § 2 6 0 ) .
Cum vedem, subsumarea individului în organizarea Statului nu în­
seamnă pentru Hegel despuiarea de drepturile lui, ci numai armoni­
zarea intereselor particulare cu interesele generale. Se înţelege dela
sine că generalul sau Statul trebue să predomine particularul sau in­
dividul. Şi chiar atunci când Hegel recunoaşte indivizilor excepţionali
puterea de a creia ceva nou, el nu uită să explice această operă in­
dividuală ca stând în funcţie directă de organizarea comunităţii şi
ideile epocei în care se produce.
In Stat se contopeşte ceea ce este substanţial şi general cu
ceea ce este particular şi individual în realitatea socială. Din această
contopire ia naştere relaţia de reciprocitate, anume, că legătura in­
dividului cu Statul implică nu numai datorii, ci şi drepturi. In Stat
datoria şi dreptul sunt unite în una şi aceiaşi relaţie, implicându-se
reciproc. Conceptul acestei uniri este una din cele mai importante de­
12
terminări şi cuprinde puterea lăuntrică a S t a t u l u i ) .
Această parte din opera lui Hegel, care corespunde doctrinei
solidarităţii din timpurile noastre, nu poate fi îndeajuns relevată.
Hegel accentuează nu numai solidaritatea care există de fapt între
interesele particulare ale individului şi interesele generale ale Sta­
tului, dar în acelaş timp el priveşte această relaţie ca pârghia puterii
unui Stat bine organizat. Şi în contra afirmaţiilor unor critici de
astăzi, trebue să recunoaştem că Hegel nu numai nu nesocoteşte per­
sonalitatea individului, dar chiar o respectă, susţinând că interesele
şi drepturile individului trebuesc luate în seamă şi că satisfacerea lor
e chiar necesară pentru Stat. Textual Hegel spune: „Individul trebue
în îndeplinirea datorii lui să găsească în vre-un fel în acelaş timp

1 2 ) In Prelegerile a s u p r a Filosofiei Istoriei ( I n t r o d . ) H e g e l revine a s u p r a

acestei relaţii. Ideia de solidaritate a p a r e la H e g e l explicit în a c e l „sistem d e t r e -
buinţi", în c a r e f i e c a r e i n d i v i d e l e g a t d e c o l e c t i v i t a t e p r i n i n t e r e s e şi n e v o i : Phil.
d. R. § 1 9 9 ; C f . Eneyel. § 524.
propriul său interes, satisfacerea sau socoteala sa, şi din relaţia lui în
Stat să-i crească un drept, prin care lucrul general devine propriul său
lucru particular- Interesul particular trebue în adevăr să nu fie pus
de-o parte sau chiar oprimat, ci pus în conformitate cu generalul,
prin care el însuşi si generalul se menţine" (Ibid. § 2 6 1 ; Cf. Encycl.
§ 486).
Corelaţia între datorie şi drept implică reciprocitate în sensul
că ceeace Statul pretinde ca datorie, constitue şi dreptul individului,
o relaţie, care nu e altceva decât organizarea libertăţii. Astfel „de­
terminările voinţii individuale sunt aduse prin Stat într'o existenţă
obiectivă şi ajung întâi prin el la adevărul şi realizarea lor". Şi aici
adaogă Hegel proposiţia, care sintetisează definitiv interesul indivi­
dului de a fi membru al Statului şi de a avea conştiinţa că numai
astfel el poate să se realizeze ca om: „Statul este singura condiţie
a ajungerii scopului şi binelui particular" (Phil. d. R. § 2 6 1 ) .
Pentru ca Statul să existe de fapt, el are nevoe de celelalte
două forme de organizare etică, de familie şi societatea civilă. In
această privinţă Hegel compară Statul cu sistemul nervos, organizat
unitar, dar care, pentru a fi viu, trebue să aibe desvoltate simţirea
şi iritabilitatea, una corespunzând familiei şi alta societăţii (Ibid.
§ 2 6 4 ) . Astfel i se dă Statului substratul lui concret, baza pe care
trebue să se raz'me în existenţa lui particulară.
Statul e însă organism nu numai la figurat. Acest organism
este ,.evoluţia ideii" spre acele deosebiri şi acea realitate obiectivă,
cari formează diferitele puteri şi activităţi în Stat şi cari toate alcă-
tuesc constituţia politică. Căci nu numai Statul, ci şi constituţia po­
litică este organism. Ambele corespund aceluiaş proces evolutiv şi
sunt în fond organic unite. Constituţia purcede din Stat, iar acesta
se menţine prin ea. Ambele alcătuesc un tot unitar, care dispare
îndată ce una din părţi se desparte de cealaltă- Căci e în natura
organismului ca toate părţile lui să aparţină unei identităţi (Ibid.
§ 269).
In asemenea condiţii constituţia trebue să fie corespunzătoare
stadiului de desvoltare al unui popor. Statul, „ca spirit al unui
ropor", nu poate avea o altă constituţie decât aceea care reflectă
conştiinţa acelui popor. „Fiecare popor are de aceea constituţia care
îi este potrivită". Căci o constituţie nu este ceva improvizat, ci rezul­
tatul unei munci de secole, „ideia şi conştiinţa raţionalului, cât de
departe este desvoltată într'un popor" (Ibid. § 2 7 4 ) . Hegel amin­
teşte aici de constituţia pe care Napoleon o dădea Spaniolilor, o
-nstituţie care, deşi superioară aceleia avută înainte de acest popor,
era totuşi respinsă ca ceva nepotrivit condiţiilor lui de desvoltare.
Constituţia e independentă de puterea legislativă şi se modifică
în cursul timpului după necesităţile Statului. Căci constituţia, ca
fundament al Statului, trebue presupusă de puterea legislativă, chiar
atunci când o schimbare se impune în afară de prevederile cuprin­
sului ei. Constituţia este şi în acelaş timp devine. Fără a reprezenta
o formă de schimbare propriu zisă, modificările ei sunt treptate şi
evolutive. Ca exemplu de asemenea modificări Hegel aminteşte tre­
cerea proprietăţilor private ale principilor germani în domenii, adică
în proprietăţi ale Statului, sau renunţarea împăratului de a administra
direct justiţia. Toate aceste schimbări luau naştere din necesităţile
realităţii. In acest mod constituţia se modifică pe nesimţite (Phil.
d. R. § 2 9 8 ) .
Mai departe, constituţia e raţională întrucât Statul determină
activitatea lui „după natura conceptului". Prin aceasta înţelege Hegel
că fiecare din puterile în Stat să cuprindă în sine totalitatea unitară
a organismului- De aceea problema separării puterilor în Stat trebue
privită din punctul de vedere al conceptului, care aici înseamnă, bine
înţeles, unitatea Statului. Astfel Hegel arată necesitatea ca separarea
puterilor să nu represinte independenţa lor absolută sau rolul negativ
al unei limitări reciproce, cum susţinea Montesquieu. In acest
caz principiul ar determina numai un echilibru, nu însă şi unitatea
vie a Statului. Numai autodeterminarea conceputului în sine, nu
(>

oarecari alte scopuri şi utilităţi, este ceeace cuprinde origina

absolută a puterilor separate, şi numai din pricina lor orga­
nizarea Statului este ca raţionalul în sine şi imagina raţiunii
eterne", (lbid. § 272). Există chiar pericolul de a vedea o
putere căuiând să stăpânească pe alta şi astfel unitatea Statului să
fie ameninţată cu disoluţia. Aşa s'a întâmplat pe timpul revoluţiei
franceze, când uneori puterea legislativă, iar alteori puterea executivă
z căutat să domine, ridicându-se una de-asupra celeilalte. Hegel ac­
centuează aici necesiiater-, vitală pentru Stat de a avea fiecare putere
conştientă de legătura ei cu totul organic şi unitar. Şi aici apare
preocuparea de a scoate în relief necesitatea solidarităţii, cerută de
logica realităţii sau a spiritului.
Sunt trei puteri în Stat: puterea legislativă, puterea guverna­
mentală ( Regierungsgewalt) şi puterea princiară. Cum Statul e
imagina însăşi a raţiunii, constituţia trebue să cuprindă puterile lui în
formă raţională. Cele trei momente ale conceptului, adică generalul,
particularul şi singularul, se regăsesc şi în constituţie. Astfel puterea
legislativă, exercitată de toţi cetăţenii pentru stabilirea normelor ge­
nerale sau a „legilor", corespunde generalului; puterea guvernamen­
tală, exercitată de câţiva cetăţeni însărcinaţi cu aplicarea legilor la
cazurile particulare, reprezintă momentul particularităţii; iar puterea
princiară, exercitată de un singur cetăţean, monarhul, întrupează mo­
mentul singularităţii şi menţine unitatea Statului, coordonând toate
puterile în Stat. Sau în termenii lui Hegel: „Statul se împarte cu
aceasta în deosebirile substanţiale: a) Puterea de a determina şi a
stabili generalul, puterea legislativă, b) a subsumării sferelor parti-
cu'Iare şi a cazurilor singulare sub general, puterea guvernamentală,
c) a subiectivităţii ca a ultimei decişii de voinţă, puterea princiară,
în care puterile deosebite sunt întrunite în unitate individuală, care
este deci vârful şi începutul totului, al monarhiei constituţionale'
(Phil. d. R. § 2 7 3 ) . Cum vedem, Hegel nu pune puterea judecă­
torească printre puterile în Stat. Şi aceasta pentru motivul că această
putere, prin caracterul ei, nu ar aparţine în sfera proprie a. noţiunii
de putere (Ibid. § 2 7 2 ) - Hegel o pune de fapt în sistemul relaţiilor
sociale, alături ce politie, sau o ubordo .razi nuterii guvernamentale
(Ibid, § 2 8 7 ) .

4. — Pentru Hegel, puterea princiară sau ceea ce se mai nu­

meşte puterea executivă, este cea mai importantă. Aceasta din mo­
tivul că o asemenea putere constitue momentul singuralităţii, cel mai
hotărîtor şi rrai cuprinzător în viaţa Statului. ,,Eu este în acelaş
timp cel mai singular şi cel mai general", zice Hegel, iar „singu­
laritatea este... principiul înviorător, suveranitatea, care cuprinde în
sine toate deosebirile". In adevăr, puterea princiară cuprinde în sine
cele trei momente ale totalităţii, adică generalitatea constituţiei şi a
legilor, sfătuirea particularului asuora generalului şi momentul ultimei
decişii, ca al autodeterminării" (Phil. d. R. § 2 7 5 ) .
Aici se pune chestiunea suveranităţii Statului, pe care Hegel
o fundează pe trei motive. 1 ) Determinarea fundamentală a Statului
politic este „unitatea substanţială ca idealitate a momentelor sale",
în care diferitele puteri şi activităţi apar stăpânite de ideia totalităţii
şi în cari fiecare din ele nu e legată de calitatea subiectivă a indi­
vizilor deţinători de funcţiuni, ci de calitatea lor obiectivă, pusă în
serviciul Statului. Această „idealitate" înseamnă independenţa de
orice voinţă personală şi arbitrară, ce trebue să domnească în exer­
ciţiul unei funcţiuni publice, al cărei scop unic este binele totului,
adică al Statului. 2 ) Suveranitatea, ca să existe de fapt, trebue să
;
a be în ultima instanţă decisia emanând dela o singură persoană,
de'a monarh, care formează însăşi individualitatea Statului. Perso­
nalitatea aceasta nu trebue însă confundată cu aceea a unei societăţi,
comunităţi, familii. Acestea posedă personalitate abstractă şi limitată,
ca moment, pe când Statul o are reală şi nelimitată, ca totalitate,
cuprinzând în sine toate momentele conceptului cari duc la realitatea
lui deplină- De aceea conceptul monarhului nu e ceva derivat din
altceva, ci un ce absolut şi necondiţionat şi al cărui drept poate fi
fundat pe autoritatea divină. Hegel observă însă că o asemenea fun­
dare dă naştere la neînţelegeri .şi că sarcina cercetării filosofice e
tocmai să înţeleagă acest divin. S e vorbeşte de suveranitatea popo­
rului, mai ales în timpurile moderne, ca de ceva care există în sine.
O asemenea suveranitate există însă numai în sensul că un popor
este de s'ne stătător faţă de alte popoare. Determinarea aceasta este
relativă, fiind în funcţie de existenţa altor suveranităţi. Dar suvera­
nitatea poporului nu poate fi pusă în opoziţie cu suveranitatea re-
presentată de monarh. „Poporul fără monarhul lui", zice Hegel,
este massa fără formă, care nu mai e un Stat şi căreia nici una
din determinările, cari există numai în totul format în sine, suve­
ranitate, guvernământ, tribunale, autorităţi, clase şi orice ar fi, nu-i
mai aparţine". Suveranitatea poporului nu poate exista decât ca
„personalitate a totului, şi aceasta în realitatea conformă conceptului
ei, ca persoana monarhului" (Phil. d. R. § 2 7 9 ) . Necesitatea re­
presentara printr'o persoană reală este evidentă în toate stadiile de
desvoltare şi în toate formele de organizare a Statului. Chiar în
acele State, în cari conştiinţa unităţii totului nu a ajuns să fie pe
deplin realizată şi în cari conducerea treburilor publice este încre­
dinţată fie unui număr de oameni (aristocraţie), fie poporului (demo­
craţie), trebue să existe ..un vârf individual", care să decidă şi să
-omande, ca în persoana unui om de Stat sau a unui general. „Căci
orice acţiune şi realitate are începutul ei şi executarea ei în uni­
tatea decisă a unui executor". Prin urmare, Statul are întotdeauna
nevoe de un representan! real şi efectiv în exercitarea suveranităţii
lui. Ceea ce trebue considerat aici. este „necesitatea ideii în sine" şi
limic altceva. „Statul trebue privit ca un mare edificiu arhitectonic,
ca o hieroglifă a raţiunii, care se represintă în realitate"- Cu toate
acestea, observă Hegel, dacă oricine înţelege că Statul e voinţă su­
verană care se autodetermină, nu oricine pricepe că această voinţă,
„acest eu voesc ca persoană" trebue să fie concepută ca necesară.
Aceasta nu înseamnă însă ca monarhul trebue să acţioneze în mod
arbitrar. El este legat de sfaturile altora, şi unde constituţia e bine
fundată, el nu are altceva de făcut decât să pună numele lui pe
decisiile luate în conformitate cu interesele Statului. „Dar acest
nume", zice Hegel, „este important: este vârful peste care nu se
poate ireoe" (lbid.). Aici vede Hegel deosebirea fundamentală între
Statul modern şi Statul antic. Această voinţă obiectivată nu deve­
nise conştientă în Statul antic, ci era scoasă din natură (consultarea
oracolelor, sborul pasărilor, etc.), considerată ca puterea care decidea
în ultima instanţă asupra binelui oamenilor. Nici chiar astăzi deter­
minarea voinţii Statului nu e înţeleasă pe deplin, ca manifestarea
obiectivă a suveranităţii lui, ci e considerată mai mult ca ceva ar­
bitrar. 3 ) In sfârşit, suveranitatea Statului residă în determinarea
caracterului ei natural. In alte cuvinte, monarhul este determinat pe
cale imediată şi naturală, prin naştere naturală. „Această trecere",
zice Hegel, „dela conceptul autodeterminării pure în nemijlocirea
fiinţei şi cu aceasta în naturalitate este de natură pur speculativă,
cunoaşterea lui aparţine de aceea filosofiei logice. Este de altfel în
total aceiaşi trecere, care este cunoscută ca natura voinţii în general
şi procesul este de a traduce un cuprins din subiectivitate (ca scop
représentât) în existenţă". Procesul acesta de trecere delà concept
la existenţă nu e însă altceva decât „întoarcerea (Umschlagen) ime­
diată a autodeterminării voinţii (al conceptului simplu însuşi) într'un
acesta şi existenţa naturală, fără mijlocirea unui cuprins particular —
(un scop în acţiune)" (Phil. d. i?. § 2 8 0 ) . Aceiaşi „întoarcere" se:
găseşte în argumentul ontologic despre existenţa lui Dumnezeu, în.
13
care unitatea conceptului cu existenţă determină adevărul ) .
La obiecţiunea care se ridică uneori, că monarhul poate fii
lipsit de calităţile necesare guvernării şi că prin urmare e absurd
a susţine o asemenea situaţie ca raţională, Hegel răspunde că pre­
supunerea nu are nici un temei. In organizarea desăvârşită a unui
Stat e vorba numai de „vârful decisiei formale" şi monarhul trebue
să fie numai un om „care zice „da" şi pune punctul pe i; căci
vârful trebue să fie aşa că particularitatea caracterului nu este prin­
cipalul"- Hegel are în vedere, se înţelege delà sine, monarhia con­
stituţională. De aceea el spune că într'o monarhie bine organizată:
,,partea obiectivă aparţine numai legei, în care monarhul are numai
să adaoge subiectivul „eu voesc" (Phil. d. R. § 2 8 0 ) . In acest pa-r
sagiu Hegel pare să fie inspirat cu deosebire din concepţia engleză-
despre monarhie şi anticipează interpretarea celebră a lui BageJiot
14
asupra rolului monarhului în constituţia A n g l i e i ) . De altfel Hegel
era un admirator al instituţiilor politice engleze, pe cari le studiase
cu interes, urmărind de aproape desfăşurarea crizei, care ducea la
1 5
marea reformă din 1832 ) .
In sfârşit, ceea ce face majestatea monarhului este întruparea
ideii nemişcată de capriciul voinţii subiective şi al existenţei fără
scop. Aceasta dă Statului adevărata unitate, ferindu-1 de fluctuaţiile
opiniei, a luptelor între fracţiuni şi a altor situaţii particulare şi ca­
pricioase. De aceea Hegel vede în dreptul de naştere şi moştenire:

1 3 ) T r a d u c e r e a t e r m e n u l u i „ U m s c h l a g e n " c u „ î n t o a r c e r e " nu e p o a t e f e ­
r i c i t ă , d a r d i n lipsă d e a l t e c h i v a l e n t n e m u l ţ u m i m a-1 r e d a c u u n c u v â n t , c a r e
i n d i c ă c e l p u ţ i n c e v a c a r a c t e r i s t i c din c o n c e p t u l h e g e l i a n , a n u m e — m i ş c a r e a . S e
ştie, în a d e v ă r , c ă p e n t r u H e g e l o r i c e l u c r u finit „ s e î n t o a r c e " în c o n t r a r u l lui,
p r i n c a r e o p o s i ţ i a s e s u p r i m ă o r i s e p r e s e r v ă î n a c e l a ş t i m p , i a r l u c r u l se î n a l ţ ă
spre o unitate mai b o g a t ă . A c e a s t ă mişcare constitue esenţa metodei dialectice.
C ă c i a privi „ î n t o a r c e r e a " oricărui c o n c e p t în sensul descris î n s e a m n ă a p e r c e p e
t r e c e r e a lui s p r e u n i t a t e a s i n t e z e i .
1 4 ) The English Constitution ( N e w ed., L o n d o n , 1 8 7 2 ) , p p . 5 7 — 7 5 .
1 5 ] A s u p r a a c e s t e i r e f o r m e H e g e l a p u b l i c a t c h i a r în a n u l m o r ţ i i lui ( 1 8 3 1 )
u n s t u d i u a m ă n u n ţ i t , „ O b e r d i e e n g l i s c h e R e f o r m b i l l " , a p ă r u t n e c o m p l e c t din
c a u z a c e n z u r e i î n Allgemeine preussische Staatszeitung, N r . 1 1 5 — 1 1 8 ) şi p u b l x a r
în î n t r e g i m e p e n t r u î n t â i a o a r ă î n v o i . X V I I a l o p e r i l o r , e d i ţ i a 1 8 3 2 — 1 8 4 0 . A -
s u p r a i n t e r e s u l u i v i u p e c a r e l'a p u r t a t H e g e l f a ţ ă d e c i v i l i z a ţ i a e n g l e z ă , v e z i s t u ­
diul lui H o r s t H o h n e , „ H e g e l u n d E n g l a n d " , a p ă r u t d e c u r â n d î n r e v i s t a Kant-
Studien ( 1 9 3 - 1 ) , v o i . X X X V I , 3—4, pp. 3 0 1 — 3 2 6 , Influenţele p r i m i t e d e H e g e l :
s u n t e v i d e n t e c u d e o s e b i r e î n s c r i e r i l e s o c i a l - p o l i t i c e , în cari a b u n d ă referinţelee
p r i v i t o a r e la A n g l i a .
 motivul legitimităţii nu numai al unui drept pozitiv, ci în acelaş timp
al ideii. Succesiunea nu trebue însă concepută din punctul de vedere
lim'tat al binelui public, al poporului sau al Statului, căci o asemenea
interpretare nu întemeiază necondiţionat şi definitiv „maiestatea" mo­
narhului ca idee. Şi tot aşa Hegel se ridică în contra concepţiei care
pune pe monarh în funcţie directă de binele poporului sau îl con­
sideră ca primul servitor sau funcţionar al Statului. O astfel de
concepţie pleacă dela voinţa ca părere şi capriciu al celor mulţi
şi stă în contrazicere, cum s'a văzut mai sus, cu principiul Statului.
Ideia monarhului nu trebue pusă în legătură nici cu Dumnezeu,
căci fiinţa supremă a făcut totul, cele bune şi cele rele. Nu trebue
să privim ideia nici măcar din punctul de vedere al utilităţii, căci
f
desavantagii se po găsi şi aici. Nu mai puţin trebue să considerăm
pe monarh fundat în dreptul pozitiv. In acest caz rolul lui apare
întâmplător în loc să fie ceea ce este de fapt, rezultatul unei nece­
sităţi simţite. Hegel găseşte necesitatea ideii de monarh fundată în
însăşi puterea ideii, care depăşeşte orice consideraţii practice şi tre­
cătoare. Aşa se explică faptul că, deşi în majoritatea cazurilor mo­
narhii nu sunt înzestraţi cu calităţi excepţionale, totuşi milioane de
oameni se lasă stăpâniţi de ei. A susţine că aceştia o fac în contra
intereselor şi scopurilor lor, e absurd, căci oamenii nu sunt atât de
mărginiţi- Ceea ce îi fac să se supună unei asemenea stăpâniri, este
de fapt „puterea lăuntrică a ideii". Aceasta este ceea ce leagă indi­
solubil pe popor de monarhul lui (PhiL d. R. § 2 8 1 ) .
Din suveranitatea monarhului decurge dreptul de graţiere, în
care se reflectă „realizarea puterii spiritului" de a desface ce e făcut
şi a distruge astfel crima prin iertare şi uitare (Op. cit. § 282). Un alt
drept, care aparţine de asemenea puterei principelui, este ceea ce nu­
meşte Hegel „momentul particularităţii", prin care monarhul îşi alege
oamenii pentru treburile Stalului sau îi depărtează dela ele. Este
ceea ce se cunoaşte în termeni constituţionali, dreptul şefului Sta­
tului de a numi şi revoca pe miniştri. Acest drept, spune Hegel, cade
în capriciul nel'mitâl al monarhului, întrucât e strâns legat de per­
soana imediată a lui. Dar întrucât partea obiectivă a decisiei, cu­
noaşterea de aproape a împrejurărilor, legilor şi a altor motive cade
în competinţa persoanelor însărcinate cu observarea lor, se înţelege că
numai ei, iar nu monarhul, rămân răspunzători. Căci majestatea mo­
narhului, ca ultima subiectivitate care decide, rămâne de-asupra ori­
cărei responsabilităţi în afacerile Statului (Op. cit. § 2 8 3 — 2 8 4 ) . In
sfârşit, ultimul moment al puterei princiare se referă la „generalul
în sine", care se exprimă subiectiv în conştiinţa morală a monar-
-hului şi obiectiv în constituţie şi legi (Ibid. § 2 8 5 ) .

5. — Puterea guvernului sau guvernamentală (Regierungs-

gewalt) aplică şi execută decisiile monarhului sau a puterei executive,
cuprinzând în sine puterea judecătorească şi poliţienească. D e
fapt, această putere echivalează cu administraţia. Hegel ridică
astfel administraţia la rangul de putere în Stat. Concepţia e
specifică şi reflectă încă odată influenţa realităţilor Statu­
lui prusian, cu toate deosebirile pe cari le stabileşte filosoful
în ceea ce priveşte, cum vom vedea, alegerea miniştrilor în par­
lament (în contra obiceiului prusian de atunci). Puterea guver­
namentală se referă la toate acele condiţii particulare şi complicaţii,
cari nasc în sânul societăţii civile şi cari trebuesc să fie puse în
acord cu interesele generale, adică ale Statului. Pentru menţinerea
acestor interese e necesar ca puterea guvernamentală să aibe repre-
sentanţii ei, pe „funcţionarii de Stat executivi", dela cei inferiori
până la cei superiori, cari vin în contact direct cu capul Statului.
Dar ceea ce susţine societatea civilă, zice Hegel, gândindu-se desigur
la Hobbes, fără însă a-1 cita, societatea în care interesul individual
al tuturora în contra tuturora ar duce la disoluţie, este faptul că mij­
loacele pentru realizarea intereselor particulare se găsesc în Stat.
Patriotismul cetăţenilor se razimă în această privinţă pe conştiinţa c ă
Statul e însăşi substanţa, care asigură interesele şi buna stare a lor.
Iar spiritul de corporaţie, care cuprinde „înrădăcinarea particularului
în general", are în firea lui forţa si adâncimea Statului (Phil. d. R.
§ 289).
Guvernul are în primul rând însărcinarea de a observa divi-
siunea muncii prin organizarea autorităţilor şi de a o pune în le­
gătură cu întregul mecanism al Statului. Aceasta cere, bine înţeles,
ca administraţia să fie organizată în aşa fel ca fiecare organ, de jos
în sus, să fie pus în relaţie cu centrul. Astfel puterea judecătorească
şi puterea poliţienească, deşi merg separat, ele se întâlnesc într'un
punct comun. Centralizarea înlesneşte guvernarea, dar ea nu trebue
să fie exagerată încât să suprime orice viaţă locală şi orice spirit de
iniţiativă. Căci în viata comunităţilor locale stă forţa Statelor (Ibid.
§ 290).
In ceea ce priveşte selecţiunea funcţionarilor, Hegel este cât se
poate de judicios- 'Atitudinea lui e independentă de împrejurările
Prusiei de atunci, unde criteriul numirii, mai ales în posturile im­
portante, era dictat de interesele clasei aristocratice. Indivizii sunt
destinaţi a îngriji de afacerile guvernării, nu prin naştere sau prin
personalitatea lor naturală, ci prin cunoaşterea şi dovada capacităţii
lor, care formează singura calificare a unui cetăţean pentru o funcţie
publică. Selecţiunea însă nu e uşoară, fiindcă legătura între individ
şi funcţie e oarecum întâmplătoare. Decisia în această privinţă ră­
mâne întotdeauna puterii suverane a Statului, adică a monarhului
(Phil. d. R. § 2 9 1 — 2 9 2 ) . îndeplinirea datoriei este condiţia legăturii,
individului cu funcţiunea pe care o exercită şi pe baza căreia el gă­
seşte satisfacerea siguranţei persoanei sale particulare şi indepen-
i-Henţa activităţii sale de vreo influenţă subiectivă. De aceea Statul nu
-contează pe fapte arbitrare sau benevole, cari se inspiră din vederi
subiective. Căci Statul pretinde delà fiecare funcţionar sacrificiul ori-
'căror scopuri subiective, pe cari i le satisfac numai atunci când
, el îşi îndeplineşte obiectiv datoria. Aici residă, spune Hegel, „le­
gătura interesului general şi particular, carç face conceptul şi tăria
lăuntrică a Statului". Pe lângă aceasta, funcţiunea nu trebue privită
ca o relaţie contractuală. Funcţionarul trebue să îndeplinească „o
valoare în sine şi pentru sine", iar neîndeplinirea datoriei nu este o
valoare particulară de contract, ci violarea interesului general şi prin
urmare o crimă în contra Statului (Ibid. § 2 9 4 ) . Statul şi supuşii lui
sunt asiguraţi în contra abuzurilor din partea autorităţilor şi a func­
ţionarilor prin răspunderea directă a acestora, dar şi prin controlul
exercitat de comunităţi şi corporaţii. Astfel controlul de sus este
întregit prin supravegherea de jos a celor interesaţi- Dar totul atârnă
în primul rând de educarea funcţionarilor şi a poporului în aşa fel
încât să se producă ceea ce numeşte Hegel „obiceiul intereselor, ve­
derilor şi treburilor generale" (Ibid. § 2 9 6 ) .
In sfârşit, Hegel consideră importanţa clasei de mijloc în or­
ganizarea Statului. Funcţionarii şi membrii guvernului formează par­
tea principală a clasei de mijloc, în care se întruneşte inteligenţa şi
conştiinţa massei unui popor. Această clasă e ferită de a lua înfăţi­
şarea unei aristocraţii isolate şi dominante, atât prin instituţiile su­
veranităţii de sus cât şi prin drepturile de corporaţie de jos. Clasa
de mijloc indică de fapt gradul de desvoltare al unui Stat. Unde nu
există o asemenea clasă, acolo Statul nu se află încă pe o treaptă
înaltă de desvoltare. Şi aici Hegel dă ca exemplu Rusia, alcătuită
dintr'o massă de iobagi şi alta de stăpâni. D e aceea e în interesul
Statului de a ajuta promovarea clasei de mijloc (Ibid- § 2 9 7 ) .

6. Legiferarea are ca obiect determinarea legilor în general şi

se deosibeşte de administraţie, care priveşte particularul şi modul de
executare al legilor. Deosebirea nu e însă tranşată între legiferare şi
administraţie. Ambele se leagă în realitatea concretă a Statuluî. Legea
pentru a fi aplicabilă, trebue să fie definită. Aceasta dă legilor o
parte empirică, supusă în executare unei modificări inerente, ceeace
violează caracterul legii. Dar, spune Hegel, în unitatea organică a
puterilor residă faptul că există un spirit, care stabileşte generalul în
realitatea Statului.
Dificultatea de a stabili unitatea de măsură a serviciilor pentru
Stat este oarecum înlăturată prin mijlocirea banului. In adevăr, banul
poate fi privit ca o formă generală de evaluare. El ne dă posibilitatea
unei determinări cantitative a dreptăţii şi egalităţii serviciilor. Altfel
cel mai talentat ar fi mai mult impus decât cel lipsit de talent. Dar
•"n condiţiile Statului modern se respectă libertatea subiectivă în sensu'
 că se cere dela fiecare numai ceeace se poate da în mod obiectiv şi
general. Aşa se explică faptul că Statul azi reduce toate serviciile
la ban, cu excepţia serviciului militar, care a rămas personal. (Phil. d.
R. § 2 9 8 — 2 9 9 ) .
Hegel e de părere ca membrii guvernului să facă parte din
parlament, ca în Anglia. Şi aceasta se întemeiază pe convingerea
deja exprimată, că cele două puteri nu trebue să se limiteze reciproc-
Participarea puterei executive la opera legislativă înlătură indepen­
denţa absolută a puterilor şi întăreşte unitatea Statului.
Elementul diferitelor stări sau cíase sociale e important în puterea
legislativă. El are funcţiunea să determine ca chestiunile generale să
fie represéntate nu numai în sine, ci şi pentru sine, adică momentul li­
bertăţii subiective şi formale sau conştiinţa publică să apară ca „ge­
neralii atea empirică" a vederilor celor mulţi. Prin expresia ,,cei mulţi"
înţelege Hegel pe cetăţenii Statului şi voeşte să-o substitue cuvân­
tului „toţi", care nu corespunde atât de adequat „generalităţii em­
pirice" pentru motivul evident că nu absolut toţi locuitorii unui Stat,
ca femeile, copiii, etc., iau parte la conştiinţa lui. Definiţia proprie
a claselor sociale trebue căutată în faptul că „momentul subiectiv al
libertăţii generale" din diferitele sfere ale societăţii există în relaţie
cu Statul. Este momentul care se desprinde cu necesitate din tota­
;
litatea ideii evoluate. Clasele stau ca organ intermed ar între guvern
şi diferitele sfere şi indivizi ai poporului. Ele susţin conştiinţa Sta­
tului şi a guvernului unui popor. In acelaş timp ele nu lasă să se
izoleze puterea princiară şi nici interesele particulare ale comunită­
ţilor, corporaţiilor şi indivizilor. Căci adevărata funcţie a rangurilor
sau claselor este această mijlocire între Stat si popor (Phil. d. R.
§ 301—302).
Hegel combate concepţia democraţiei, care susţine că toţi ce­
tăţenii trebue să aibe parte în guvernarea afacerilor publice, pe mo­
tivul că toţi sunt membri ai Statului, considerând-o ca o greşeală,
isvorîtă din gândirea superficială de a rămâne la abstracţiunea „mem­
bru al Statului". Cine gândeşte însă adânc şi consideră chestiunea
din punct de vedere raţional, al conştiinţei ideii, trebue să aibe în
vedere concretul, care întotdeauna se întâlneşte cu simţul practic,
care nu e altceva decât simţul ideii. Căci „Statul concret este totul
împărţit în cercurile lui particulare", iar fiecare membru al Statului
e în acelaş timp un membru al unui astfel de cerc sau stări, prin
care numai în această determinare obiectivă devine parte din Stat-
Numai aşa el este persoană privată şi în acelaş timp conştiinţă şi
voinţă a generalului. Iar această conştiinţă şi voinţă e vie numai dacă
e plină cu particularitatea concretă a stării din care face parte. Astfel
individul ajunge la adevărata lui determinare pentru general mai întâi
în sfera comunităţii lui (Phil. d. R. § 3 0 8 ) .
Representanţii trimişi în parlament trebue să fie dintre cei mai
destoinici în afacerile publice şi să susţină interesele particulare în
contra intereselor generale. Alegerea lor e dictată de încrederea în
capacitatea lor de a representa un lucru după cea mai bună putinţă
şi voinţă. Garanţia unei asemenea capacităţi se găseşte în activitatea
publică a individului candidat şi în rezultatele obţinute de el în cer­
curile restrânse ale comunităţii lui. Pe lângă aceasta, representanţii
trebue să cunoască de aproape condiţiile locale pe cari le represintă.
Căci deputaţii sunt chemaţi a representa interesele diferitelor părţi ale
societăţii.
Parlamentul trebue să fie împărţit în două camere. Prin această
divisiune se obţine nu numai decişii mai bine chibzuite, dar şi mai
independente de impresiile momentului. De asemenea desbátenle
trebue să fie publice, pentru a ajunge la cunoştinţa generală. Publi­
citatea lor contribue la formarea opiniei publice în treburile Statului.
Poporul se educă astfel ca să cunoască mai bine interesele sale proprii.
In acelaş timp, desbaterile parlamentare oferă talentelor şi virtuţilor
să se afirme şi să se distingă, ceea ce serveşte de imbold şi de exem­
plu pentru popor. Intr'un cuvânt, vioiciunea şi interesul poporului
pentru afacerile Statului sunt întreţinute de publicitatea desbaterilor
parlamentare (Phil d. R. 3 0 9 — 3 1 5 ) . Aceste păreri, cari ni se înfă­
ţişează astăzi ca locuri comune, erau foarte înaintate pentru timpul
acela, când nici chiar în Anglia desbaterile parlamentare nu erau
10
publice ). Hegel pare să desmintă aici calificativul de „reacţionar"
sau „conservator", după cum îl desminte şi în cazul libertăţii presei
şi a cuvântului.

7. — In adevăr, în această chestiune atât de delicată şi astăzi

pentru guvernanţi, Hegel ia o atitudine cât se poate de liberală.
Libertatea subiectivă şi formală a individului de a-şi spune părerea
în chestiunile generale, apare în ceea ce se numeşte „opinie pu­
blică". Prin aceasta se leagă, în termeni hegelieni, generalul cu con­
trarul lui, particularul. Opinia publică este modul unorgenic în care
îşi exprimă un popor ceea ce voeşte şi gândeşte. Rolul opiniei pu­
blice a devenit mai important în timpurile moderne, odată cu recu­
noaşterea principiului libertăţii subiective. Căci astăzi nu mai con­
tează forţa, zice Hegel în ciuda afirmaţiilor criticilor şi interpreţilor
lui, ci înţelegerea şi argumentele. De aceea opinia publică întrupează
în sine principiile eterne ale dreptăţii, adevăratul cuprins al întregei
constituţii, legiferării şi al situaţiei generale ,.în forma bunului simţ",
precum şi tendinţele realităţii. Evident, spune Hegel, în opinia pu­
blică se exprimă şi adevăr şi eroare, pentru care motiv ea merită
să fie luată în seamă, dar şi dispreţuită. In opinia publică nu se

16) Publicitatea regulată a desbaterilor parlamentare pentru C a m e r a Co­

m u n e l o r d a t e a z ă din 1 8 3 6 , i a r p e n t r u C a m e r a L o r z i l o r a b i a d i n 1 8 5 7 .
găseşte criteriul deosebirii între cele două extreme. E chiar o con­
diţie pentru a îndeplini ceva mare şi raţional atât în realitate cât şi
în ştiinţă, a rămâne independent de opinia publică. Cu timpul însăşi
opinia publică cedează şi primeşte cele înfăptuite în contra ei, însu-
şindu-şf-le drept o prejudecată a ei. Cu toate acestea, adaogă Hegel,
a găsi ceea ce e adevărat în opinia publică, e opera unui om mare.
Căci numai acela e omul mare al timpului, care îndeplineşte ceea ce
timpul lui voeşte şi exprimă (Phti. d. R> § 3 1 6 — 3 1 8 ) .
Libertatea comunicării prin presă şi cuvântări publice e însă
asigurată şi prin forţa împrejurărilor, cari domină într'un Stat bine
organizat. Dar a defini libertatea aceasta cu libertatea de a scrie
şi a vorbi orice voeştî echivalează cu a defini libertatea în general
cu libertatea de a face orice voeşti. Dificultatea de a defini libertatea
presei residă în caracterul exclusiv al obiectului ei nedefinit şi haotic.
Legea nu poate ajunge aici niciodată la o formulă adequată, iar for­
mele de expresiune şi părerile sunt infinite şi pot să eludeze întot­
deauna prevederile legii. De aceea în această privinţă judecata e
de cele mai multe ori o decisie subiectivă. Ceea ce rămâne însă sub­
1
stanţial în aceste cazuri e faptul că insulta onoarei indivizilor, defăi­
marea guvernului, a funcţionarilor şi autorităţilor lui, a persoanei
principelui, batjocorirea legei, ere, constitue o crimă care merită a fi
pedepsită. Dar şi aici deeisia e de multe ori luată nu de lege şi po­
liţie, ci de însăşi opinia publică, fie prin reacţiunea reprobării, fie prin
indiferenţă. Totul atârnă de complexul întreg al Statului, de soli­
ditatea lui, ca asemenea cazuri să producă efecte mai adânci sau
1 7
să se piardă în ambianţa lui sănătoasă (Ibtd. § 3 1 9 ) ) .

8. — Suveranitatea Statului în afară se bazează pe caracterul

lui individual. Această individualitate a Statului apare în deosebi în
relaţie faţă de alte State şi constitue independenţa, libertatea şi onoa­
rea unui popor. Aceia cari susţin contopirea unui Stat cu alte State,
pentru a forma un tot mai mare, nu ştiu ce înseamnă sentimentul
pe care-1 are un popor în independenţa lui. Această afirmaţie pare
să contrazică concepţia lui Hegel despre aşezarea Statului în tota­
litatea omenirei şi dependenţa lui de mersul evolutiv al spiritului lumii.
Cu toate acestea, contradicţia e numai aparentă- Individualitatea
Statului e pentru Hegel o condiţie de realizare a spiritului obiectiv
şi reprezintă numai un moment în evoluţia spiritului. In acest sens,
apărarea suveranităţii se impune prin necesitatea ideii, care susţine
existenţa fiecărui Stat particular în parte şi care constitue, cum am
văzut, realizarea libertăţii. In complexul mai larg al umanităţii însă,
individualitatea unui Stat poate exista, cum se întemeiază mai târziu,

1 7 ) L i b e r a l i s m u l lui H e g e l s e r e f l e c t ă şi î n s u s ţ i n e r e a s e p a r ă r e i b i s e r i c e i
d e S t a t şi î n p ă r e r e a e x p r i m a t ă d e s p r e u t i l i t a t e a c u r ţ i l o r c u j u r a ţ i , e x i s t e n t e p e
t i m p u l lui n u m a i î n ţ i n u t u r i l e r e n a n e .

Revista d e Filosofie N r . 3.-4/931 3

numai odată, când, ca purtător suprem al spiritului, el face epocă
în istoria lumii.
Din individualitatea Statului decurge datoria fiecărui cetăţean
de a o apăra şi menţine cu sacrificiul vieţii şi proprietăţii lui. Dar un
asemenea sacrificiu nu trebue considerat ca un echivalent pentru si­
guranţa pe care o oferă Statul. Căci siguranţa nu se obţine întot­
deauna prin sacrificiul dat. Altul trebue să fie motivul determinat
îr. atitudinea cetăţeanului faţă de Stat. Sacrificiul trebue să nască din
conştiinţa necesităţii. Aceasta înseamnă că nu consideraţii de ordin
material, ci motive etice stau la baza sacrificiului. Aici apare ceea ce
numeşte Hegel „momentul etic al războiului". Funcţiunea adevărată
a războiului e dincolo de aparenţele lui imediate. Războiul nu trebue
privit ca un rău absolut, ci ca o necesitate, pusă în opera libertăţii
etice. Războiul este „momentul în care idealitatea particularului pri­
meşte dreptul ei şi devine realitate". însemnătatea lui stă în faptul
că prin el se menţine „sănătatea etică a popoarelor". După cum
mişcarea vânturilor preservă marea de putrefacţie, în care stare ea
ar fi transformată în cazul unei linişte continue, tot aşa popoarele
într'o pace eternă ar deveni lipsite de orice mişcare şi progres. „Idea­
litatea produsă de războiu este aceiaşi cu idealitatea, după care pu­
terile interne ale Statului sunt momente organice ale totului". Aceasta
se poate vedea în faptul că războae fericite înlătură turburările in­
terne şi întăresc puterea internă a Statului. Pacea depravează pe
oameni. Pacea concepută de Kant într'o alianţă de principi, care să
înlăture orice conflict între State, nu este ceva de dorit. Nesiguranţa
creată de războiu în ceeace priveşte proprietatea, nu e altceva decât
„mişcarea, care e necesară". Propovăduirea păcei e zadarnică faţă
1 8
de „repetiţiile serioase ale istoriei" (Phil. d. R. § 3 2 4 ) ) .
La aceste motivări se reduce apologia războiului, care avea să
furniseze argumente nrlitariştilor germani. Etica lui Bismarck pare
să fie inspirată din părerile lui Hegel despre războiu, deşi nu există
:> legătură precisă între teoria acestuia şi practica celuilalt. Ceea ce
se uită însă e faptul că în motivarea lui, Hegel e departe de a pro-
.ăvi războiul pentru războiu. Am văzut că pentru el un asemenea
-niment trebue privit în relaţie cu întregul complex al Statului, ca
o necesitate istorică, dela care un popor nu se poate sustrage în
lupta lui pentru independenţă şi individualitate. Evident, argumentul
se susţine numai din punctul de vedere al teoriei hegeliene despre
Stat. Convingerea lui Hegel este că războiul purifică şi întreţine spi­
ritul viu al unui popor, fiind un element de selecţiune în procesul ne­
cesar al istoriei. O asemenea concepţie, scoasă din cadrul ei filosofic,
dădea naştere la diferite interpretări, cari o desfigurau până la ca-

1 8 ) N e c e s i t a t e a războiului c a mijloc de regenerare et.că e susţinută de

H e g e l şi î n s c r i e r e a lui d i n t i n e r e l e , „System der Sittlichkeit".
ricatură. In deosebi comentatorii streini din timpul războiului mondial
atribuiau lui Hegel tot ceea ce urmaşii lui exprimaseră în favoarea
războiului. In loc să se refere la textul original al teoriei, ei se folo­
seau de afirmaţiile exagerate ale pangermaniştilor. Teoria lui Hegel
degenera mai ales sub influenţa militarismului care, deşi avea unele
afinităţi cu ideile filosofului, se depărta, totuşi, de ele în ceea ce
priveşte motivarea războiului în complexul Statului. Generalul Clau-
19
s e w i t z ) , contemporanul lui Hegel, elaborase o teorie a războiului,
inspirată numai în parte din teoria filosofului. La autorul militar mo­
tivarea războiului era determinată de punctul de vedere special din
care privea chestiunea. Numai în câteva puncte, influenţa lui Hegel
se resimte la Clausewitz, anume în următoarele proposiţii: războiul
nu e decât continuarea politicii de Stat cu alte mijloace; Nu poate fi
vorba de nici o limită şi de nici o moderaţiune în manifestarea forţei
prin războiu; Dreptul internaţional nu e decât o limitare neînsemnată,
2 0
pe care forţa însăşi şi-o impune, fără însă a-i slăbi puterea ) . Clau-
sewitz făcea şcoală, mai ales în cercurile militare din Germania- Dar
pe măsură ce teoria lui se popularisa, ea se desfigura la rândul ei,
pierzându-se în exagerări. Ceea ce susţineau mai târziu istoricul
Treitschke, Generalul Bernhardi şi alţii, depăşea cu totul spiritul con­
cepţiei hegeliene. De aceea când se consideră Hegel ca sursa de
inspiraţie a militarismului german, e bine să se ţină seamă de această
deosebire.
Mai departe Hegel consideră rolul armatei în Stat, având ca
—.odei organizarea militară a Prusiei dela începutul secolului trecut.
Armata permanentă, ca putere înarmată a Statului, trebue să devină
o stare socială din aceiaşi necesitate după cum celelalte momente, in­
terese şi afaceri particulare în societate devin stări în Stat. Clasa
militară este starea căreia îi aparţine apărarea Statului. Din ea ia
naştere bravura. Adevărata bravură nu are însă nimic de a face cu
bravura pentru onoare sau cavalerism. La popoarele civilizate bravura
iseamnă a fi gata să te sacrifici în serviciul Statului în aşa fel ca
individul să nu existe decât ca unul dintre mulţi. Căci, ne spune
rlegel, „nu curajul personal, ci încadrarea în general este aici prin­
cipalul". Bravura este, prin urmare, o stare de spirit şi cuprinsul ei
residă în scopul absolut, în suveranitatea Statului. Iar realitatea ace-
.•stui scop, ca operă a bravurei, are drept mijloere a ei renunţarea la
lealitatea personală, în calitate de membru al unui tot. Inamicul de

1 9 ) I n o p e r a Vom Kriege, apărută postum în 1 8 3 2 — 3 3 (Ediţ'e nouă de

A r t h u r Schurig, Leipzig, 1 9 1 7 ) .
2 0 ) P r i m a i d e i e a p a r e î n P r e f a ţ a o p e r e i Vom Kriege şi î n d i f e r i t e p ă r ţ i
a l e e x p u n e r e i . In m o d special c h e s t i u n e a e t r a t a t ă în capitolul 6, c a r t e a V I I I
ineterminată), i n t i t u l a t „ D e r Krieg ist ein Werkzeug dzr folitik" (pp. 6 5 S — 6 6 4 ,
•ed. A r t h u r S c h u r i g , 1 9 1 7 ) . C e l e l a l t e idei s u n t a f i r m a t e î n p r i m u l c a p i t o l al c ă r ţ i i
î n t â i a , i n t i t u l a t „Was isFTffer Krieg" (p. 7 — 8 ) .
asemenea nu mai e personal, căci conflictul se desfăşoară dela Stat
la Stat. De aceea curajul personal apare ca impersonal. Principiul
acesta al obiectivitătii şi al generalului în lumea modernă a inventat
arma cu foc, observă Hegel, prin care forma personală a bravurei
se transformă într'o formă mai abstractă.
In sfârşit, Statul apare în afară şi se conduce ca un subiect
individual. De unde relaţiile lui externe stau în puterea princiară,
căreia îi aparţine să comande puterea armată, să întreţie legături cu
alte State prin trimişi extraordinari, să declare războiu şi să încheie
pace sau alte tratate (Phil. d. R- § 3 2 5 — 3 2 9 ) .

9. — In ceeace priveşte Dreptul internaţional, sau ceea ce nu­

meşte Hegel „das âussere Staatspecht", expunerea din Filosofia
Dreptului e foarte scurtă. De altfel Hegel e sceptic asupra posibi­
lităţilor unui asemenea drept. Concepţia unui Drept Internaţional de­
curge din concepţia Statului. Dreptul acesta ia naştere din relaţiile
Statelor de sine stătătoare. Ceea ce este ,,în sine şi pentru sine" în
Dreptul Internaţional, primeşte o formă imperativă, pentrucă un astfel
de drept se razimă pe voinţe suverane. S e înţelege că relaţiile între
State, ca totalităţi de sine stătătoare, sunt deosebite de acelea între
persoane private. De aceea ele nu pot fi privite din punctul de vedere:
moral sau al Dreptului privat.
Relaţia între State ar trebui să fie juridică, spune Hegel, dar:
în acelaş timp el adaogă că în cele lumeşti ea trebue să aibe şi forţa.
Nu există însă nici o putere care să decidă în contra Statului ceea ce
e în sine drept şi să ducă la îndeplinire această decisie. Astfel re­
laţia între State este aceea între entităţi de sine stătătoare, cari stipu­
lează între ele, dar cari stau de-asupra acestor stipulaţii. Autonomia
şi puterea absolută a Statelor pe pământ se întemeiază pe faptul că
„poporul ca Stat este spiritul în raţionalitatea lui substanţială şi reali­
tatea lui nemijlocită". îndreptăţirea absolută a Statului este să existe
faţă de alte State, să fie recunoscut de alte State. E o recunoaştere
formală, dar necesară, care decurge din soliditatea lui internă şi din.
afirmarea lui individuală. Căci, după cum un individ este o per­
soană numai în relaţie cu alte persoane, tot aşa Statul e un individ,
adevărat numai în relaţie cu alte State. Această recunoaştere cere
însă o garanţie, anume, ca Statul de-asemenea să recunoască pe cele­
lalte State, cari îl recunosc pe el. Şi o asemenea recunoaştere reci­
procă presupune existenţa reală a organizării interne a fiecărui Stat-
Un popor primitiv şi neorganizat nu poate pretinde a fi recunoscut
ca Stat (Phil. d. R. § 3 3 0 — 3 3 1 ) .
In relaţiile Statelor se stabilesc diverse condiţii regulate prin
tratate. Cuprinsul acestor tratate e însă mai puţin multilateral decât
acela al contractelor ivite în societatea civilă. Deosebirea rezultă din
faptul că, pe când în societate indivizii stau în dependenţă reciprocă
şi sunt astfel în funcţie de nenumărate necesităţi, în relaţiile inter­
naţionale un Stat e de sine stătător şi reprezintă un tot care se poate
satisface singur.
Principiul fundamental al Dreptului Internaţional este ca tra­
tatele să fie respectate. Dar cum relaţia între State are la bază su­
veranitatea lor, realitatea tratatelor nu residă într'o putere constituită
de-asupra lor, ci în voinţa particulară a Statelor. Tratatele au, prin
urmare, un caracter limitat. Concepţia lui Kant despre o pace eternă
printr'o alianţă între State presupune acordul Statelor, cari se razimă
nsâ pe motive morale, religioase sau alte consideraţii şi cari în de­
finitiv se reduc tot la voinţele particulare şi prin aceasta sunt legate
de ceva întâmplător şi subiectiv. Conflictul între State nu poate de
aceea să fie decis decât prin războiu. Iar violarea tratatelor în di­
ferite împrejurări rămâne ceva nedefinit, întrucât „un Stat poate
pune infinitatea şi onoarea lui în fiecare din singularităţile lui". Statul
e cu atât mai iritabil cu cât se simte într'o individualitate mai pu­
ternică prin linişte internă, căutându^si astfel pricina de activitate în
afară (Phil. d. R. § 3 3 2 — 3 3 4 ) .
Dar ceea ce hotărăşte valabilitatea tratatelor în relaţiile dintre
State este binele fiecărui Stat, exprimat în voinţa lui particulară.
Aceasta este cea mai înaltă lege în atitudinea unui Stat faţă de alte
State (Ibid- § 3 3 6 ) . Scopul în relaţiile internaţionale şi principiul pen­
tru dreptatea războaelor şi tratatelor nu este o gândire filantropică,
ci binele real ameninţat în particularitatea lui definită. De aceea nu
poate fi vorba aici de opoziţie între morală şi politică. Binele unui
Stat are o altă îndreptăţire decât binele unui individ. Statul are
dreptul lui nu într'o existenţă abstractă, ci într'una concretă, care
singură poate forma principiul acţiunii şi conduitei lui. Iar părerea
cu privire la nedreptatea unei politici nu se bazează decât pe super­
ficialitatea cu care este înţeleasă natura Statului şi relaţiile lui faţă
de punctul de vedere moral (Ibvd. § 3 3 7 ) . Cu toate acestea, o stare
de drept trebue să rămână între State şi pe timpul războiului, prin
care ambasadorii, instituţiile şi viaţa particulară sunt respectate. Totul
atârnă aici de moravurile naţiunilor. Şi tendinţa generală a naţiunilor
europene, cari formează o familie din punctul de vedere al obiceiu­
rilor, al legilor şi al culturii, este de a modifica regulile internaţionale
în aşa fel încât să domnească o cedare reciprocă. Dar în relaţiile Sta­
telor apare jocul cel mai mişcător al pasiunilor, intereselor, scopu­
rilor, talentelor şi virtuţilor, a puterei, a nedreptăţei şi al viciului, un
joc, prin care însăşi autonomia Statului este expusă întâmplării.
Aceasta numeşte Hegel dialectica limitării spiritelor popoarelor, din
care iese nelimitat spiritul general, „spiritul lumei", care se exercită
pe socoteala lor în istoria lumei, ca „tribunalul lumei" (Phil. d. R.
§ 338—340; cf. Encycl. § 5 4 7 ) . Aici apare ceea ce e mai specific
în gândirea lui Hegel, procesul evolutiv al spiritului ca realitate crea-
toare, necesar în formele lui parţiale şi încadrat în mişcarea infinită
a totalităţii. Din acest punct de vedere orice manifestare naţională
se înfăţişează determinată de acelaş fir conducător, care străbate
21
istoria omenirii de-alungul veacurilor ).
10.-—In ultimele pagini din Filosofia Dreptului, Hegel consi­
deră evoluţia istoriei lumii, repetând unele puncte expuse mai pe larg
în prelegerile asupra Filosofiei Istoriei. Chestiunea serveşte drept în­
cheiere la concepţia lui despre Stat şi represintă de fapt trecerea F i ­
losofiei Dreptului în Filosofia Istoriei, Spiritul general, care se relevă
în artă ca intuiţie şi imagină, în religie ca sentiment şi representare,
iar în filosofie ca gândire pură şi liberă, este în istoria lumei „reali­
tatea spirituală în cuprinsul ei total de interioritate şi exterioritate".
Spiritul acesta este „un tribunal", pentrucă în generalitatea lui, par­
ticularul, societatea şi spiritele popoarelor în realitatea lor multiformă
apar numai ca ceva ideal. Istoria lumei nu este însă numai tribunalul
puterei sale, adică „necesitatta abstractă şi iraţională a unei soarte
oarbe". E a este evoluţia necesară izvorîtă din momentele raţiunii:
este însăşi „realizarea spiritului general" (Phil. d. R. § 3 4 1 — 3 4 2 ) .
Astfel „istoria spiritului este {apta sa". Căci spiritul se face obiectul
conştiinţei lui, se cuprinde pe el însuşi şi se depăşeşte. Aici aparţine
chestiunea perfectibilităţii speciei umane. Hegel observă că ideologii
secolului al X V I I I - l e a , cari au susţinut această perfectibilitate, au
bănuit ceva din natura spiritului.
Privirea asupra Statului se lărgeşte pe măsură ce fiinţa lui se
leagă de procesul infinit al istoriei. Realizarea ideii de Stat se desă­
vârşeşte nu în forma unui singur Stat, ci în evoluţia istorică a în-
tregei omeniri. Statele, popoarele şi indivizii se află conştiente în
realitatea şi interesele lor particulare, dar în acelaş timp ele sunt
„unelte inconştiente" ale acelei opere a spiritului lumei, prin care
spiritul se eliberează în treptele lui mai înalte- Toate valorile ome­
neşti, dreptatea şi virtutea, puterea şi viciul, pasiunile şi toate stă­
rile în cari se găsesc Statele şi indivizii, au însemnătatea şi judecata
lor relativă în realitatea conştientă. Dar istoria lumei cade în afară
de aceste puncte de vedere. Numai momentul necesar al ideii spiri­
tului lumei în treapta lui presentă are dreptul său absolut în istoria
lumei. Şi numai poporul care trăeşte un asemenea moment şi numai
faptele lui primesc recunoaşterea si gloria istoriei lumei. (Phil, d. B.
§ 344—345).
Istoria este desfăşurarea spiritului, adică a realităţii naturale

2 1 ) T o t aici a p a r ţ i n e un p a s a g i u c u n o s c u t din Filosofia Istoriei, u n d e se

a r a t ă c u m ideile s e m e n ţ i n d e - a s u p r a c o n f l i c t e l o r şi l u p t e l o r i n d i v i z i l o r , f o l o s i n -
du-se d e pasiunile a c e s t o r a c a d e nişte unelte. în m e r s u l n e c e s a r al istoriei. A -
c e a s t a n u m e ş t e H e g e l „ v i c l e n i a r a ţ i u n i i " (die List der Vernunft), „Ideia plăteşte
t r i b u t u l e x i s t e n ţ e i şi a c e e a c e e t r e c ă t o r n u d i n sine, ci din p a s i u n i l e i n d i v i z i l o r "
< V o r / e s . über d. Phil. d. Gesch., Einleitung).
şi n e m i j l o c i t e , iar diferitele trepte ale evoluţiei au loc c a principii na­
turale ale acestui proces. Dintre aceste principii, c â t e unul aparţine
unui p o p o r într'un anumit t i m p î n i s t o r i e . P o p o r u l , c ă r u i a îi a p a r ţ i n e
un astfel de moment ca principiu, este stăpânitorul. El face însă
„epocă" numai odată în istoria lumei. Ca „ p u r t ă t o r al treptei pre­
zente a evoluţiei spiritului lumei", p o p o r u l acesta p o s e d ă u n d r e p t
şi n u c o n t e a z ă în i s t o r i a lumei. D a r odată î n d e p l i n i t ă a c e a s t ă m i s i u n e
în istoria lumei, poporul începe să d e c a d ă ş i să lase a l t u i p o p o r
locul şi rolul de représentant suprem al spiritului în evoluţia isto­
rică (Ibid. § 3 4 6 — 3 4 7 ) . In fruntea tuturor acţiunilor, cari determină
supremaţia unui popor în istorie, stau indivizii. Aceştia nu au însă
onoarea şi m u l ţ u m i r e a contemporanilor, ci n u m a i gloria nemuritoare
c a subiectivităţi formale în evoluţia spiritului (Ibid. § 348).
P a t r u sunt principiile desvoltării conştiinţei d e sine în procesul
ei d e eliberare s a u al spiritului în istoria lumei: 1) întruparea spi­
ritului substanţial, ca al identităţii, în care unicitatea rămâne adân­
cită în fiinţa ei; 2 ) Ştiinţa acestui spirit substanţial, frumoasa indi­
vidualitate etică; 3) Adâncirea spre generalitatea abstractă şi cu
aceasta spre opoziţia infinită în contra obiectivitătii părăsite; 4 ) în­
toarcerea acestei opoziţii a spiritului pentru a primi a d e v ă r u l şi fiinţa
lui c o n c r e t ă î n i n t e r i o r i t a t e a lui ş i a c r e a a d e v ă r u l s ă u c a g â n d i r e şi
ca lume a realităţii o r g a n i z a t e d u p ă legi- In conformitate cu aceste
principii H e g e l î m p a r t e istoria lumei în p a t r u m a r i f a z e s a u în patru
imperii: oriental, grec, r o m a n şi germanic.
Imperiul oriental este concepţia de lume care purcede din totul
naturii p a t r i a r h a l e şi în c a r e g u v e r n a r e a l u m e a s c ă e teocraţie, stăpâ­
nitorul e un preot sau Dumnezeu, constituţia şi legislaţia sunt în
a c e l a ş timp religie. In a c e a s t ă lume personalitatea individuală e fără
drept, natura e divină şi istoria realităţii — poésie. In locul legilor
domnesc obiceiurile, ceremoniile superstiţioase, capriciile stăDânito-
rilor, i a r d i v i s i u n e a claselor ia forma staţionară a castelor. Statul e
v i u n u m a i p r i n m i ş c a r e a lui elementară.
L u m e a g r e a c ă a r e a c e a „ u n i t a t e s u b s t a n ţ i a l ă a finitului şi infi­
nitului", care s e d e s v o l t ă în frumuseţe şi moralitate. In a c e a s t ă lume
p r i n c i p i u l i n d i v i d u a l i t ă ţ i i p e r s o n a l e e ţinut în u n i t a t e a lui i d e a l ă , fără
î n s ă a fi î n c ă d e t e r m i n a t d e l i b e r t a t e a c o n ş t i i n ţ e i d e sine.
In lumea s a u imperiul roman se desăvârşeşte deosebirea între
conştiinţa personală şi generalitatea abstractă. Opoziţia aceasta se
desvoltă în superstiţie, dând naştere la o luptă a p r i g ă între aristo­
craţie şi m a s s e l e plebee, c a r e d u c e la d i s o l v a r e a totului şi la s f â r ş i t u l
vieţii morale.
In s f â r ş i t , în l u m e a s a u imperiul g e r m a n i c ia n a ş t e r e „ p r i n c i p i u l
unităţii n a t u r e i d i v i n e şi u m a n e " , c a r e z u l t a t al p r o c e s u l u i n e c e s a r al
spiritului, care, în extremul negativităţii lui absolute atinge această
pozitivitate a inferiorităţii lui. Prin acest principiu se realizează îm-
păcarea subiectivităţii cu adevărul obiectiv şi libertatea ca operă a
popoarelor germanice în istoria lumei.
Caracterul interior al principiului, care se reflectă în sensaţie
ca credinţă, iubire şi speranţă şi ca disolvarea oricărei opoziţii, se
desvoltă într'un imperiu lumesc, insuficient în subiectivitatea lui, faţă
de un imperiu intelectual, al cărui cuprins e încă negândit şi care
apare ca o putere spirituală. In lupta acestor lumi deosebite şi în
acelaş timp înrădăcinată într'o unitate şi ideie, elementele se îmbină
în procesul infinit: spiritul degradează existenţa sa în realitatea co­
mună, pe când ceea ce e lumesc îşi clădeşte caracterul lui abstract în
principiul fiinţei raţionale. Astfel opoziţia dispare. împăcarea devine
obiectivă şi desvoltă Statul în imagina raţiunii. Prin acest proces,
conştiinţa de sine găseşte realitatea voinţei sale substanţiale în evo­
luţia organică, după cum în religie sentimentul ,şi representarea sunt
în esenţă ideală, în ştiinţă însă cunoştiinţa acestui adevăr se întru­
2 2
pează ca Stat, natură şi lume ideală (Phil. d. R, § 3 5 2 — 3 6 0 ) ) .

11. •— Teoria Statului, pe care Hegel o furmulâ acum o sută

de ani şi mai bine în termeni abstracţi şi în funcţie de sistemul lui
filosofic, ni se înfăţişează astăzi mai mult decât ca o „metafizică a
Statului". Nu numai prin faptul influenţei exercitată asupra poporului
german ea capătă un caracter concret, ci mai ales prin elementele
principiale pe cari le conţine şi cari constitue, cu toate implicaţiile ei
metafizice, un bun comun şi de actualitate în existenţa Statului modern,
Elementele acestea sunt uşor de desprins pentru cine elimină
din teorie terminologia greoae în care a îmbrăcat-o filosoful german.
Sunt, în adevăr, câteva puncte în această privinţă, cari prin actua­
2 3
litatea lor merită a fi reţinute ) .
In primul rând, subsumarea individului "în comunitatea Statului,
sau cum spune Hegel, a particularului sub general, este astăzi recu­
noscută ca o axiomă în organizarea Statului. Déla o asemenea relaţie
nu se poate sustrage nimeni, nici chiar personalitatea cea mai pu­
ternică şi genială, care, cum spune iarăşi Hegel, serveşte inconştient
scopul Statului, al istoriei şi al spiritului în evoluţia lui necesară. Ast­
fel disciplina stabilită în forma legăturii conştiente şi a intereselor
reciproce, se precisează din ce în ce mai mult în structura internă a
Statului.
Ideia nu e nouă, bine înţeles, nu este nici măcar o ideie filo­
sofică propriu zisă, ci o ideie populară, născută din însăşi natura
lucrurilor. E a se afirmă în mod inconştient dela primele agregări so„

2 2 ) C f . Encycl.. § 5 4 8 — 5 4 9 , p r e c u m şi o p e r a s p e c i a l d e d i c a t ă F i l o s o f i e i
Istorii, Vorlesungen über die Philosophie der Geschichte.
2 3 ) In c e l e c e u r m e a z ă v o m l ă s a l a o p a r t e i n f l u e n ţ a e x e r c i t a t ă d e H e g e l
a s u p r a d o c t r i n e i s o c i a l i s t e şi în d e o s e b i a s u p r a lui M a r x , î n t r u c â t o a s e m e n e a in­
f l u e n ţ ă s e l e a g ă d° . î n t r e a g a o p e r ă a filosofului şi d e m e t o d a lui d e g â n d i r e .
ciale. O întâlnim în triburile primitive de azi. In mod conştient ideia
apare în Statul atenian şi Statul roman, dar în formă generală,
răspândită printre toţi membrii Statului şi recunoscută ca însăşi rea­
lizarea libertăţii umane, ea se întâlneşte în Statul modern. Meritul
lui Hegel este de a fi formulat-o logic şi în legătură cu conştiinţa
din ce în ce mai pronunţată despre progresul libertăţii în viaţa so-
cial-politică a omenirii.
La obiecţiunea că o asemenea subsumare depreciază sau neso­
coteşte valoarea personalităţii individuale, Hegel a răspuns, cum am
văzut, în felul său, anume: „Statul este singura condiţie a ajungerii
scopului şi binelui particular". Căci supunerea individului la ordinea
Statului nu exclude libertatea lui, ci o face capabilă să se manifesteze
în mod efectiv.
Dar ceea ce se uită în acest caz este corelaţia între drepturile
şi datoriile individului faţă de Stat, afirmată cu convingere de Hegel
şi considerată de el ca o relaţie fundamentală în existenţa Statului-
Dela ideia subsumării, concepută ca o relaţie organică între individ
şi Stat, la ideia solidarităţii între toţi membrii Statului nu este decât
un pas. Această solidaritate, atât de accentuată astăzi în forma ei
politică, economică şi socială, iese clar din teoria lui Hegel: este ne­
cesitatea recunoscută în mod conştient de cetăţeni, de a coopera şi
coordona eforturile lor spre binele comun. întrebarea dacă o ase­
menea participare scade valoarea individuală, nu poate preocupa
astăzi decât pe oamenii rămaşi înapoi cu spiritul timpului. In faţai
realităţilor şi mai ales în timpul nostru, Hegel are dreptate. Statul
contemporan, mai mult decât pe timpul lui Hegel, se îndreaptă
spre organizarea tuturor eforturilor individuale, spre raţionaliza­
rea muncii pentru cel mai mare rendament în folosul comuni­
tăţii. Astfel se poate spune că Hegel a văzut dincolo de condiţiile
timpului său şi că teoria lui e actuală din acest punct de vedere.
Un alt element concret şi care ne apare astăzi de o actualitate
surprinzătoare în teoria lui Hegel, este conştiinţa despre atotputer­
nicia Statului. Cunoaştem obiecţiunile cari se ridică în zilele noastre
în centra Statului a tot ştiutor şi a tot făcător. Dar Hegel nu s'a>
mulţumit să privească chestiunea din punctul de vedere limitat, de
1
unde este de obiceiu discutată. omnipotenţa Statului. Pentru el
Statul, în suveranitatea lui absoluă, care nu e altceva decât liber­
tatea obiectivă sau organizarea voinţii după determinările ei nece­
sare, îşi afirmă controlul în conformitate cu realitatea. Aceasta în­
seamnă că Statul nu poate avea alt motiv de intervenţie în condiţiile
realităţii decât însăşi raţiunea care cere în mod necesar o asemenea
intervenţie. Controlul Statului nu exclude libertatea de iniţiativă a
diferitelor comunităţi componente. De aceea am văzut că Hegel dă
o importanţă deosebită autonomiei locale, ba chiar o consideră esen­
ţială pentru bunul mers al treburilor în Stat. Dar unde intervenţia
e impusă de logica lucrurilor, acolo ea trebue să se producă în vir­
tutea dreptului absolut al Statului de a decide în ultima instanţă.
Căci Statul, ca instrument suprem în organizarea vieţii colective^
trebue să rămână regulatorul mişcării continue a realităţii.
E inutil a releva aici cum Statul contemporan e solicitat din
ce în ce mai mult să intervină în organizarea realităţii sociale, cum
sfera lui de influenţă se extinde mereu în soluţionarea conflictelor
inerente civilizaţiei moderne. Chiar în ţara cea mai puţin dispusă a
acorda Statului o asemenea latitudine, în Anglia, constatăm aceiaşi
creştere de influenţă. Iar ceea ce numeau Germanii în a doua ju­
mătate a secolului trecut „Socialism de Stat" se întinde astăzi, mai
ales delà războiu încoace, ca o politică necesară în toate Statele
civilizate. Astfel proslăvirea Statului de Hegel nu ne mai apare
astăzi ca o exagerare, ci ni se prezintă ca o simplă constatare de fapt-
In alte cuvinte, acapararea Statului nu înseamnă jertfirea li­
bertăţilor individuale, ci asigurarea lor în complexul vieţii sociale.
Convingerea lui Hegel este, am văzut, că numai prin ea putem
ajunge liberi în înţelesul etic al cuvântului. Intre concepţia contem­
porană şi concepţia hegeliană deosebirea în această chestiune se re­
duce la o deosebire de termeni. Căci astăzi se recunoaşte în mod
implicit funcţiunea Statului de a institui justiţia socială sau de a
stabili normele obiective în raporturile dintre oameni.
Tot un element concret şi de actualitate în doctrina lui Hegel
este concepţia că Statul se bazează pe forţă sau că Statul e forţă.
24
Aici juriştii streini, în deosebi cei francezi ), au văzut o periclitare
a ideii de drept şi o provocare faţă de cele mai nobile străduinţi ale
civilizaţiei. Obiecţiunea nu se susţine decât în înţelesul superficial în
care e luat termenul „forţă". Că Statul e forţă, aceasta o dovedeşte
organizarea lui din toate timpurile şi mai ales din timpul nostru. Dar
că Statul e numai forţă fizică, aceasta nu corespunde câtuşi de puţin
teoriei lui Hegel. Am văzut că pentru'Hegel forţa Statului nu residă
numai în organizarea lui materială, ci este rezultată mai mult din
libertatea voinţii realizată ca raţiune. Statul reprezintă o lume în­
treagă de valori etice. Toată greutatea cade pe caracterul etic al
forţei, pe putinţa de a se realiza în conformitate cu spiritul obiectiv.
Statul poate orice. In acest înţeles el este o forţă. Dar această forţă
nu e ceva arbitrar, ci ceva raţional şi determinat obiectiv. Forţa
Statului nu e brută şi oarbă, ca orice forţă fizică, ci supusă logicei
spiritului, care se realizează în libertatea voinţii obiectivate.
E drept că Hegel consideră forţa Statului, ca şi suveranitatea
lui, de-asupra oricărei limite. Şi aici argumentul criticilor lui pare mai

2 4 ) V e z i î n d e o s e b i c r i t i c a lui L . D u g u i t î n s t u d i u l s ă u : „ J e a n J a c q u e s
R o u s s e a u , K a n t e t H e g e l " în Revue du Droit Public (1918), pp. 173—175. Cf.
şi s t u d i u l a c e l u i a ş a u t o r , „ L a D o c t r i n e a l l e m a n d e d e l ' a u t o - l i m i t a t i o n d e l ' É t a t "
"în a c e i a ş i r e v i s t ă ( 1 9 1 9 ) , p p . 1 6 1 — 1 9 0 .
substanţial. Se ridică, în adevăr, obiecţiunea că Hegel a scos Statul"
din domeniul Dreptului, că după el orice acţiune a Statului nu poate
fi stăvilită de lege- Dar şi aici chestiunea trebue pusă în legătură
cu întreaga teorie a Statului. Âm văzut că numai suveranitatea Star­
tului, ca expresiune a individualităţii lui, nu suferă după Hegel nici
o îngrădire, fie internă, fie externă. Actele funcţionarilor, dela cei
umili până la cei superiori, sunt însă îngrădite de constituţie, legi şi
opinie publică. Această îngrădire se desprinde clar din opera lui
Hegel şi nu suferă o altă interpretare. Exprimată în alţi termeni, dar
în spiritul strict al teoriei, îngrădirea se afirmă ca o mustrare con­
tinuă faţă de voinţele particulare, însărcinate cu reprezentarea gene-"
ralului. Pentru Hegel este dela sine înţeles că Statul trebue să re­
cunoască limitarea acţiunii representanţilor lui ca însăşi fapta lui.'
Constituţie, legi şi opinie publică sunt determinate tot de organizarea*
Statului, de voinţa lui proprie. De aceea ele nu pot fi considerate în
afară de voinţa lui proprie. Ceva mai mult, însuşi monarhul, acel
„vârf peste care nu se poate trece", e supus, cum am văzut, aceloraşi
limitări. Monarhie constituţională şi putere arbitrară se exclud, fără
ca prin aceasta suveranitatea şi autoritatea Statului să sufere cu cevaj
Căci Statul se limitează singur, fiind voinţă liberă.
Privită astfel, concepţia Statului ca forţă, nu are nimic absurd-
şi periculos în consecinţele ei practice. Iar dacă o aşezăm în condiţiile
Statului contemporan, ea ne apare cu desăvârşire întemeiată pe fapte.'
Căci forţa Statului e simţită şi înţeleasă de oricine încearcă să des­
:
prindă spiritul organizării pol tice în care trăeşte. Poate că nici o-
25
altă parte din teoria lui Hegel nu a fost mai greşit interpretată ).
Criticii se întemeiau mai mult pe forma populară în care era pre­
zentată concepţia Statului-forţă de către urmaşii lui Hegel, decât pe
textul operei filosofului. Şi în această privinţă doi oameni au con­
tribuit poate mai mult la denaturarea teoriei, unul făcând istorie şi
altul scriind istorie. Bismarck şi Treitschke sunt, în adevăr, respon­
sabili pentru interpretarea care s'a dat Statului-forţă, unul prin etica
faptelor lui politice, altul prin cuvintele lui mult citate: „Der Staât
ist Macht".
Dar chiar în afară, faţă de alte State, Hegel lasă să se între^
vadă posibilitatea unei îngrăd-'ri continue a suveranităţii Statului prin
cedarea reciprocă şi admisă din ce în ce mai mult odată cu rafinarea
moravurilor printre popoarele civilizate. O asemenea îngrădire pare

2 5 ) I n t r e p r e t ă r i e r o n a t e s e r e g ă s e s c şi a s t ă z i la unii a u t o r i , c a r i î n l o c s ă
c o n s u l t e t e x t u l lui H e g e l , s e m u l ţ u m e s c a r e p e t a c e e a c e a u s p u s c r i t i c i i şi v u l g a r i -
s a t o r i i lui. A s t f e l , î n t r ' o l u c r a r e d e c u r â n d a p ă r u t ă a lui H . J . L a s k i , p r o f e s o r d e
p o l i t i c ă Ia U n i v e r s i t a t e a din L o n d r a , c i t i m u r m ă t o a r e l e c u v i n t e Ia a d r e s a lui
H e g e l : „ . . . n u e o c a r i c a t u r ă a t e o r i i lui H e g e l d e s p r e S t a t . . . a s p u n e c ă p e n t r u
e l o m u l a g ă s i t c e a m a i î n a l t ă e x p r e s i e a l i b e r t ă ţ i i lui î n s u p u n e r e f a ţ ă de r e g e l e -
P r u s i e i " (An Introduction te Politics, L o n d r a , 1 9 3 1 , p. 2 9 ) .
 mai evidentă acolo unde Statul, chiar cel mai puternic şi purtător al
momentului istoric, e arătat ca depinzând de mersul necesar al isto­
riei, prin care se implică limitarea lui de raţiunea spiritului sau a
realităţii. E drept că aici nu mai poate fi vorba de îngrădiri ju­
ridice, dar limitarea trece dincolo de convenţiile efemere şi se deter­
mină prin jocul liber al evoluţiei istorice.
In adevăr, şi acest element în teoria lui HegeJ se menţine actual:
Aşezarea Statului în omenire şi determinarea rolului unei astfel de
organizări în istoria lumei, sunt chestiuni cari preocupă de aproape
civilizaţia modernă în silinţele ei cele mai nobile.
Trebue să admitem că cele patru epoci în cari Hegel împarte
mersul istoriei universale, ne apar astăzi arbitrare. Dar o asemenea
schematizare nu are importanţă în lumina ideii centrale de care e
pătruns aici filosoful, anume: a explica istoria omenirii ca o evoluţie
continuă a libertăţii, realizată prin mijlocirea Statului. Astfel se leagă
concepţ'a Statului şi a Filosofiei Dreptului cu Filosofía Istoriei. Aşa
se afirmă relaţia între Stat şi spirit, între organizare şi devenire :
Istoria trebue privită ca procesul de realizare al ideii Statului raţional.
In lumina acestei concepţii, iraţionalul care se afirmă în teorie
prin îndreptăţirea războiului sau prin suveranitatea absolută a Sta­
tului particular, dispare dela sine. De altfel motivarea războiului e
inexplicabilă dacă o raportăm la toate consecinţele pe cari le implică
ideia de Stat la Hegel. Numai în limitele Statului particular ea se
susţine. Ga mijloc de realizare a unui scop înalt, războiul poate fi în­
dreptăţit. T o t aşa suveranitatea absolută a Statului nu-şi găseşte
explicare decât în marginile Statului particular şi vremelnic. Sau,
Statul e suveranitate numai faţă de alte State, spune Hegel, după
cum personalitatea unui individ există numai faţă de alţi indivizi.
Caracterul relativ al acestei determinări este evident. Căci de-asupra
iraţionalului şi a contradicţiilor stă spiritul raţional şi armonios în pro­
cesul evolutiv al conştiinţei. Aşa înţelegem pentru ce Statul represintă
unitatea ideii, izvorîtă din relaţiunea generalului faţă de particular
şi pe care Hegel o numeşte „generalul-concret".
Dar unde gândirea lui Hegel interesează mai de aproape civi-i
lizaţia de astăzi este acolo unde se indică locul pentru realizarea de­
săvârşită a ideii Statului. O asemenea realizare residă pentru Hegel
nu în înfăptuirea vremelnică a unui singur Stat, oricât de puternic
şi representativ al epocei lui ar fi, ci în însăşi evoluţia istorică aj
omenirii. Căci raţiune şi evoluţie fiind termeni identici pentru Hegel,
ideia Statului nu poate să-şi găsească deplina ei realizare decât în
procesul însuşi al mişcării continue a spiritului sau al realităţii-
S'a Obiectat că Hegel a exaltat ideia mistică a Statului, pregă­
tind astfel drumul spre acea tiranie, de care se resimte societatea
• contemporană. Obiecţiunea e inutilă în faţa faptelor. Realitatea civili­
zaţiei moderne era determinată de mult timp spre o asemenea desvol-
tare a Statului. Hegel nu a făcut dcât să-o înregistreze şi să-i indice,
liniile generale într'un timp când rolul Statului nu părea pe deplin
fixat în organizarea societăţii. Viziunea lui Hegel nu a fost poate
realizată în toată amploarea ei, dar semnele unei transformări con­
tinue în sensul arătat de el apar astăzi mai clar decât oricând în
istoria lumei. încadrarea societăţii în Stat sau etatizarea diferitelor
funcţiuni şi instituţii sociale, este faptul care se afirmă în ciuda,
protestărilor şi nemulţumirilor individuale. Fenomenul e de netăgă­
duit. Şi oricare vor fi încercările de (reajustare între normele noui şi
aşezările vechi ale societăţii, Statul va rămâne punctul culminant în
reorganizarea vieţii colective. Astfel pentru Hegel, exaltarea Statului
şi creşterea influenţei lui înseamnă însăşi străduinţa omenirii spre
organizare.

NICOLAE PETRESCU

B I B L I O G R A F I E . — N o t ä m in ordine c r o n o l o g i c ä serierile m a i principale,

c a r i s e o c u p â e u t e o r i a "Statului la H e g e l : T h o m a s H i l l G r e e n , Lectures on the
Principles of Political Obligation (London, 1895); K. M a y e r - M o r e a u , Hegels
Sozialphilosophie ( T ü b i n g e n , 1 9 1 0 ) ; L é o n D u g u i t , Jean-Jacques Rousseau, Kant
et Hegel ( i n Revue du Droit Public, P a r i s 1 9 1 8 , p p . 1 7 3 — 2 1 1 si p p . 3 2 5 — 3 7 7 ) ;
H . T r e s c h e r , Montesquieu's Einfluss auf die philosophischen Grundlagen der
Staatslehre Hegels ( L e i p z i g , 1 9 1 8 ) ; F . B ü l o w , Die Entwicklung der Hegeischen
Sozialphilosophie ( L e i p z i g , 1 9 2 0 ) ; B e r n a r d B o s a n q u e t , The Philosophical Theory
o{ the State ( e d . 3 - a L o n d o n , 1 9 2 0 ) ; F r a n z R o s e n z w e i g , Hegel und der Staat
2 v o l . ( M ü n c h e n u n d B e r l i n , 1 9 2 0 ) ; L . T . H o b h o u s e , The Metaphysical Theory
of the State ( e d . n o u ä L o n d o n , 1 9 2 1 ) ; G e r h a r d t G i e s e , Hegels Staatsidee und
der Begriff der Staatserziehung ( H a l l e a . S., 1 9 2 5 ) ; P a u l V o g e l , Hegels Gesell­
schaftsbegriff und seine geschichtliche Fortbildung durch Lorenz Stein, Marx,
Engels und Lassale ( B e r l i n , 1 9 2 5 ) ; H a n s W e n k e , Hegels Theorie des objektiven
Geistes ( H a l l e a . S., 1 9 2 7 ) : J u l i u s L ö w e n s t e i n , Hegels Staatsidee, ihr Doppel­
gesicht und ihr Einfluss im 19. Jahrhundert (Berlin 1 9 2 7 ) ; Siegfried M a r e k ,
Hegelianismus und Marxismus (Berlin, Philos. V o r t r ä g e der Kant-Gesellschaft,
H e f t 2 7 ) ; M a r t i n B u s s e , Hegels Phänomenologie des Geistes und der Staat
( B e r l i n , 1 9 3 1 ) ; E . V e r m e i l , La Pensée politique de Hegel ( i n Revue de Méta­
physique et de Morale, Paris, 1 9 3 1 , pp. 4 4 1 — 5 1 0 ) .
 BIOLOGIA HEGELIANA

Multă îndrăzneală ar dovedi astăzi acel care ar încerca să

reînvie şi să susţină în întregime convingerile lui Hegel în materie
de filosofie a naturii.
S'a spus şi s'a repetat de nenumărate ori că acest domeniu
constitue partea cea mai slabă şi compromiţătoare a operei hege­
1
l i e n e ) . Mai mult, s'a susţinut că deiectele acestei părţi au con­
tribuit în cea mai largă măsură la discreditarea întregei cugetări
filosofice în faţa intelectualităţii moderne dominate de mersul tri­
2
umfător al ştiinţelor pozitive ).
Desigur, n'au lipsit glasuri binevoitoare care să încerce a
scuza măcar în parte pe Hegel sau chiar a-i descoperi şi merite în
3
această lăture atât de denigrată a activităţii s a l e ) .

1 ) Schleiden, „Schellings und H e g e l s V e r h ä l t n i s s zur N a t u r w i s s e n s c h a f t ' .

Leipzig, 1844.
Liebig, „ B a c o v o n V e r u l a m " , — a r t . in „ A l l g e m e i n e Z e i t u n g . I " , — M ü n ­
chen, 1 8 6 3 .
Ferd. Rosenberger, „Geschichte der Physik. 1 8 8 2 — 1 8 8 7 . P. 3 a.
B. Cioce, „ C i ò c h e e v i v o e c i ò c h e e m o r t o d e l l a filosofia di H e g e l " ,
1 9 0 7 (pag. 170, 175 e t c . ) .
H. Holding, , , H i s t o i r e d e la P h i l o s o p h i e m o d e r n e " ( t r a d . f r . ) p a g . 1 8 5 .
Heinrich Scholz, „ D i e B e d e u t u n g d e r H e g e i s c h e n P h i l o s o p h i e für d a s
p h i l o s o p h i s c h e D e n k e n d e r G e g e n w a r t " , B e r i n, 1 9 2 1 , p a g . 3 8 ,
Kurt Leese, , Die Geschichtsphilosophie Hegels", Berlin, 1 9 2 2 , pag. 3 9 .
Hans Driesch, „Metaphysik der Natur", München 1927, pag. 5 8 — 5 9 .
Willu Moog, „ H e g e l und die hegelsche S c h u l e " M ü n c h a n 1 9 3 0 p a g . 2 7 8 .
R. Berthelot, „ G o e t h e e t H e g e l " , a r t . in „ R e v u e d e M é t a p h y s i q u e et
d e M o r a l e " N o . 3, 1 9 3 1 .
2 ) „ D a s ganze T r e i b e n der Schellingianer, der Hegelianer, der N e u -
A r i s t o t e l i k e r und a n d e r e r n e u e r e r S c h u l e n ist n u r z u s e h r d a z u a n g e t a n , d e n
A b s c h e u z u r e c h t f e r t i g e n m i t w e l c h e m de N a t u r f o r s c h e r sich v o n der P h i l o ­
s o p h i e a b z u w e n d e n p f l e g e n " . ( F r . Alb. Lange: , Geschichte des Materialismus",
I I - t e s B u c h . Z w . A b s c h n i t t . I . ) . Ed. Zeller, „ U b e r die g e g e n w ä r t i g e Stellung
u n d A u f g a b e d e r d e u t s c h e n P h i l o s o p h i e " , in „ I m n e u e n R e i c h e " , N o . 5 0 , 1 8 7 7 ,
p a g . 9 2 1 u r m . V e z i şi Moog, o p . cit. p a g . 2 7 8 .
3 ) A. Vera, ..Introduction à la Philosophie de la N a t u r e de Hegel",
Paris, 1 8 6 3 ; acelaş: , , I n t r o d u c t i o n à la p h i l o s o p h i e d e H e g e l " , e d . I I , 1 8 6 4 .
K. Rosenkranz, „ H e g e l s Naturphilosophie und ihre Bearbeitung d u r c h
Jh.. V e r a " , B e r l i n 1 8 6 8 ; acelaş: „Hegel als deutscher Nationalphilosoph", 1 8 7 0 ;
 Principala învinuire ce i-se aduce este procedarea arbitrară
şi apriorică în cunoaşterea unei realităţi care trebue în primul rând
să fie obiect al experienţei. împotriva acestor obiecţiuni, afară de
apărarea pe care i-o aduc adepţii săi, Hegel se apără, principial,
4
singur ) .
Defectele acestea se atribue influenţei pe care a suferit-o el
din partea lui Schelling. Influenţele sunt netăgăduite şi se amintesc
la fiece ocazie. Unii comentatori nu găsesc nimic altceva de spus
despre filosofia naturală a lui Hegel, negându-i orice originalitate.
Adepţii, ca şi criticii obiectivi, n'au lăsat fără răspuns nici aceste
5
afirmaţii ).

„Einleitung des H e r a u s g e b e r s " în „ E n c y k l o p ä d i e der Philos. Wissenschaften",

adiţia H e i m a n n , 1 8 7 0 , p a g . X I ; , , E r l ä u t e r u n g e n zu Hegel's E n c y k l o p ä d i e " , 1 8 7 0 ,
Berlin, p a g . 5 8 , 5 9 .
Carl-Ludwig Michelet, „ H e g e l der unwiderlegte Weltphilosoph", Leipzig,
1 8 7 0 , în special: p a g . 3 0 — 3 9 ; „ H e g e l und d e r E m p i r i s m u s " , Berlin, 1 8 7 3 .
A, Bullinger, „ H e g e l s N a t u r p h i l o s o p h i e im v o l l e n R e c h t g e g e n ü b e r ihren
Kritilcastern", M ü n c h e n , 1903; aoelaş. „Die Götterdämmerung der Radioaktivität
und die N o t w e n d i g k e i t d e r V e r s ö h n u n g d e r N a t u r w i s s e n s c h a f t mit H e g e l " ,
München, 1909.
G. Gentile, „Filosofia ed empirismo", 1 9 0 2 .
B. Croce, o p . cit. p a g . 1 5 0 — 1 5 1 .
W. Windelband, „Geschichte der neueren Philosophie", Z w e i t e r B a n d .
E d . V . 1911, pag. 342, etc. etc.
4 ) „ M a n m u s s m i t d e m K r e i s e d e s s e n , w o r i n die P r i n z i p i e n fallen, w e n n
m a n es s o n e n n e n will, apriori v e r t r a u t sein, s o g u t a l s u m d e n g r ö s s t e n M a n n
in d i e s e r E r k e n n u n g s w e i s e z u n e n n e n , Kepler mit d e n E l p s e n , m i t K u b e n u n d
Q u a d r a t e n u n d m i t d e n G e d a n k e n v o n V e r h ä l t n i s s e n d e r s e l b e n a priori schon
v o r h e r b e k a n n t sein m u s s t e , e h e e r a u s d e n e m p i r i s c h e n D a t e n s e i n e u n s t e r b l i c h e n
Gesetze, w e l c h e a u s B e s t i m m u n g e n jener kreise v o n V o r s t e l l u n g e n bestehen,
e r f i n d e n k o n n t e . D e r j e n i g e d e r in d i e s e n K e n n t n i s s e n d e r a l l g e m e i n e n E l e m e n t a r ­
b e s t i m m u n g e n u n w i s s e n d ist, k a n n j e n e G e s e t z e , u n d w e n n e r d e n H i m m e l u n d
die B e w e g u n g e n seiner Gestirne n o c h so lange a n s c h a u t , ebensowenig versiehen,
als e r sie h ä t t e e r f i n d e n k ö n n e n " . (Hegel, „ V o ' e s u n g e n ü b e r die P h i l o s o p h i e
d e r G e s c h i c h t e " . E i n l e i t u n g I I I . c ) . I n a l t t l o c H . s p u r e : „ r e i n e P h y s i k e r sind
n u r di T i e r e , . . . d e r M e n s c h a l s ein d e n k e n d e s W e s e n , e n g e b o r e n e r M e t a p h y -
siker igt".
N e c e s i t a t e a c o n s t r u c ţ i e i a p r i o r i î n ş t i i n ţ ă , î n s u ş i u n u l d i n t r e c r i t i c i i lui
H e g e l , a n u m e Z e l l e r , o r e c u n o a ş t e ( o p . cit. p a g . 9 2 5 — 9 2 6 ; v e z i şi M i c h e l e t ( 2 )
pag. 1 2 ) . !
E interesant c ă H e g e l însuşi ridică obiecţiuni analoage altora (vezi
„Enckl." § 250, nota 1 ) .
5 ) S c h e l l i n g i a n i s m u l lui H e g e l e o a f i r m a ţ i e c e p o a t e fi c o n s i d e r a t ă c a
un l o c c o m u n . D e r e g u l ă s e î n t â l n e ş t e în a p r o a p e t o a t e t r a t a t e l e d e I s t o r i a F i l o -
'sofiei. I n d i c a ţ i u n i în: R. Haym, , . H e g e l u n d seine Z e i t . " , B e r l i n , 1 8 5 7 . Kuno
Fischer, „ H e g e l s L e b e n " . Windelband, o p . cit p a g . 3 1 0 — 3 4 1 e t c . W. Dilthey,
„ D i e J u g e n d g e s c h i c h t e H e g e l s " p a g . 2 3 8 — 2 3 9 , s a u m a i r e c e n t e : H. Driesch, op.
•cit. p a g . 5 5 , 5 6 , 5 8 şi: Othmar Span, „ D e r Schöpfungsgang des Geistes. I. Teil,
1 9 2 8 , p a g . 3 4 5 ; şi Willy Moog, o p . c i t . p a g . 1 1 3 şi u r m .
I n s e n s u l unei r e l a t i v e o r i g i n a l i t ă ţ i a lui H e g e l , a u n e i d e o s e b i r i i m p o r ­
t a n t e f a ţ ă c u S c h . a s e v e d e a : Michelet, „ E i n l e i t u n g in H e g e l ' s p h i l o s o p h i s c h e
 Din chiar aceste controverse poate cineva să-şi facă o idee
despre pasiunile de proporţii epice pe care le-a stârnit dialecticianul
decedat acum un veac.
Expunerea explicativă a întregei filosofii naturale a lui Hegel
s a încercat mai de mult, mai ales de către Michelet şi V e r a (op.
cit.). Dată fiind însă multiplicitatea teoriilor ştiinţifice actuale şi
avansata ramificare a chestiunilor şi punctelor de vedere, a arăta
azi „ce e viu şi ce e mort" din această filosofie, ar fi o sarcină
extrem de dificilă. In special, dintre subdiviziunile acestui domeniu,
ştiinţele fizico-chimice şi mecanica ar pretinde o subtilitate exegetică
cu atât mai ingrată cu cât ar fi prea avară în rezultate. Domeniul
biologic, credem că ar avea de recoltat constatări mult mai intere­
sante. D e aceea ne oprim asupra lui spre a schiţa rapid principalele
afinităţi dintre Hegel şi concepţiile biologice ale secolului scurs dela
6
el până a z i ) .
In mersul ascendent al Ideei, între simpla ei „propunere" sau
„poziţiune" ca Idee pură, şi întoarcerea ei asupra sa însăşi, ca spirit,
—• Hegel aduce ca antiteză popasul dialectic al Ideei ce se opune
sieişi, adică al „Naturii", ca formă a Ideei în exterioritatea sau
7
alteritatea ei (Anderssein) ) . „Natura, — spune el, — este Spi­
ritul absolut raportat la el însuşi" - ) . Ca mijloc al Ideei spre Spirit,
9
Natura e un sistem de t r e p t e ) , a căror succesiune înfăţişează o

A b h a n d l u n g e n " , B e r l i n , 1 8 3 2 ; Rosenkranz: „ E r l ä u t e r u n g e n , e t c . " p a g . 5 5 ; şi, m a i

r e c e n t : Th. Haering, „ H e g e l u n d die m o d e r n e N a t u r w i s s e n s c h a f t " ( P h i l o s o ­
phische Hefte. 3-ter Jahrgang. Heft I — I I , 1 9 3 1 , pag. 7 1 .
6 ) P r i n c i p a l e l e t e x t e ale lui H e g e l , d e s t i n a t e s ă e x p u n ă v e d e r i l e s a l e a s u ­
p r a v i e ţ i i o r g a n i c e sunt: „ N a t u r p h i l o s o p h i e " ( v e z i v o i . X V I I I d i n ediţia lui G .
Lasson, 1923, pag. 1 8 7 — 1 9 5 ) ; „Encyklopădie" § 216, 222; 2 4 8 — 2 5 2 ; 3 3 7 — 3 7 6
e t c . p r e c u m şi a ş a zisul „ S i s t e m f r a g m e n t a r din F r a n k f u r t " ( 1 8 0 0 ) . Operei
„ P h ä n o m e n o l o g i e d e s G e i s t e s " i s'a a d u s d e c ă t r e R. Haym (op. cit.) obiec­
ţ i u n e a c ă n e g l i j e a z ă filosofia n a t u r i i . L a a c e s t e a , L a s s o n r ă s p u n d e , în i n t r o ­
d u c e r e a s a la v o i . a l d o i l e a din o p e r e l e lui H e g e l , ( E d i t u r a F e l i x M e i n e r , 1 9 2 8 ,
p a g . L X V ) c ă , de f a p t , c o n c e p t e l e d e c a r e s e o c u p ă p r i m a p a r t e a „ f e n o m e n o ­
l o g i e i " s u n t c o n c e p t e ale fizicei, i a r c e l e r e f e r i t o a r e l a b i o l o g i e , f i z i o l o g i e şi l a
c o n s i d e r a r e a n a t u r i i c a u n t o t o r g a n i c : „ k o m m e n in d e r P h ä n o m e n o l o g i e s e h r
ausführlich zu ihrem R e c h t e , w o H e g e l d a s Bewusstsein mit d e r Bestimmung
V e r n u n f t s c h i l d e r t und z e i g t w i e d i e s e n s o b e s t i m m t e n B e w u s s t s e i n in d e r B e o ­
b a c h t u n g d e r V e r n u n f t a l s ein ä u s s e r e s D a s e i n e n t g e g e n t r i t , , in d e m s i c h d a s
B e w u s s t s e i n d o c h selbst w i e d e r f i n d e t " . D e altfel, î n c a p i t o l u l al V - l e a , o s e c ţ i u n e
d e s t u l d e î n t i n s ă e s t e î n t i t u l a t ă „ B e o b a c h t u n g d e s O r g a n i s c h e n " şi c o n ţ i n e d i s c u -
ţ i u n e a c o n c e p t e l o r i m p l i c a t e d e c o n c e p t u l d e o r g a n i s m . „ L o g i c a " , în t o m u l I I I .
p a r t e a 3 - a c u p r i n d e f i l i a ţ i u n e a d i a l e c t i c ă a c o n c e p t e l o r d e „ v i e a ţ ă , i n d i v i d şi
specie". In s t r â n s ă l e g ă t u r ă c u domeniul biologic, se pot aminti o b s e r v a ţ i u n i l e
d e s p r e frenologie din cuprinsul „ F e n o m e n o l o g i e i " sistemul de „ A n t r o p o l o g i e " din
„Encyklopădie".
7) v. „Encyklop." § 2 4 7 .
8 ) „ D i e N a t u r ist d e r s i c h a u f s i c h selbst beziehende absolute Geist"
(vezi ediţia L a s s o n , v o l . X V I I I , p a g . 1 8 7 ) .
9) v. „ E n c y k k l o p . " '§ 2 4 9 .
„devenire", desfăşurată nu prin intervenţia principiului de cauzalitate
1 0
ci printr'a unui proces dialectic ) . Procesul se începe prin opoziţia
dintre conceptele contradictorii în ele înşile: materia deoparte, şi
spaţiul şi timpul de altă parte; de aci ese „mişcarea", dar şi „indi­
vidualitatea" sau limitaţiunea corpurilor. Culminarea acestui proces
al naturii, culminare dela care înainte Ideea se poate întoarce asupra
1 1
ca însăşi ca Spirit conştient, este vieaţa organică ) .
Lumea organică cuprinde trei trepte succesive: în „mineral"
ca se înfăţişează cu însuşirea auto-construcţiunii (Selbstgestaltung),
anume: cristalizarea ; — în vegetal cu aceea a conservării (Selbster­
haltung ); iar în animal, cu aceea a sensibilităţii (Selbstempfindung).
Fiecare treaptă superioară le înglobează şi le implică pe cele ante­
12
rioare ). Mineralul e prima treaptă a „organismului" dar nu pre­
supune încă vieaţa organică propriu zisă. Vegetalele şi animalele
prezintă studiului categoriile: „morfogcnezei", „asimilării" şi „re­
1 3
producerii" ) .
In desvoltarea acestor teme, Hegel pune la contribuţie noţiunea
de „iritabilitate" (Brown), noţiunea „metamor fosei plantelor"
(Goethe), noţiunea de magnetism şi electricitate şi altele, introduse
în ştiinţa timpului de către Lavoisier, Galvani, Volta, C. H. Schultz,
Steffens, Spalanzani, Bichat, Cuvier, Kielmeyer, Lamarck, Trevi-
14
ranus şi alţii ).
Vieaţa în genere i-se prezintă ca o sinteză a contrariilor: in­
15
terior şi exterior; cauză şi efect; scop şi mijloc, subiect şi obiect ).
Ea poartă întotdeauna nota dc „individualitate", deci de unitate
indivizibilă („in den Gliedern des organischen Körpers — rezumă
Dilthey —• ist eine unteilbare Einheit überall gegenwärtig"). Dar
ca unitate, individul e repetat într'o multiplicitate de exemplare
printr'un special proces de distincţiune: egoismul. Acesta joacă aci
acelaş rol pe care în Logică îl îndeplineşte „repulsiunea" ca principiu
din care naşte multiplicitatea din unitate.
Apariţia vieţii, în lumea unde pân'atunci ar fi avut loc numai
procesul fizico-chimic, îi sugerează lui Hegel imaginea unui fulger
care s'ar înfige în materie; ea nu are loc printr'o trecere impercepti­
bilă, ci printr'un salt brusc, ca apariţia Minervei înarmate din capul
lui Jupiter. Această atitudine, — care implică adeziunea lui Hegel la
teoria generaţiei spontanee, — este, după cum just observă Ch.^

1 0 ) Troeltsch, „ H i s t o r i s m u s und seine Prcb'.eme" I. B u c h , p a g . 2 5 7 .

1 1 ) v . „ E n c y k l o p ä d i e " , § 2 4 8 ; „ N a t u r p h ! o : o p h ' e " , l o : . cit.; p a g . 1 8 9 e t c .
V e z i şi: Moog, o p . cit. p a g . 2 8 8 ; Kurt Leese, c p . cit. p a g . 2 8 .
12) v . Rosenkranz, , Erläuterungen", pag. 73.
13) v e z i „ E n c y k l . " I l - t e T e i l , 3 - t e A b t . B . şi C . § 3 4 3 — 3 7 6 şi Rosen*
kränz op. cit. p a g . 7 4 .
14) Dilthey, o p . cit. pag. 2 3 9 .
15) „ E n c y k l . " § 3 7 6 ; v . Moog p a g . 1 0 7 şi 2 8 6 .

K m s t a de Fil»efie Nr 3-4|»3l 4
 1
Andlet -), foarte firească deoarece el consideră vieaţa ca difuză în
univers, iar globul pământesc, cu învelişul său aerian şi lichid, ca
pe un reziduu de vieaţă; aşa încât ,,dans cette vie ralentie que nous
appelons inorganique, peut renaître â tout instant un foyer de vie
plus actif".
Vieaţa, printr'o întoarcere asupra sa, pregăteşte apariţia con­
ştiinţei de sine a Spiritului sub iorma subiectivă: e însăşi apariţia
omului. De aci. drumul Spiritului e deschis spre superioarele saie
desfăşurări. Vieaţa organică e, astfel, un intermezzo. Spiritul e
scopul ultim al naturii, iar ea e numai mijlocul prin care se împli­
neşte elevaţiunea dela antiteză la sinteză. T r i e r e a aceasta e impusă
de însuşi caracterul contradictoriu ai Naturii: -Natura e Ideea care
se contrazice pe sine, opunânau-se sie-şi. rviesnilestându-se însă în
individualităţi. înlâuntrui limitelor concrete spaţiale şi temporale pe
care i-le impune materia, vieaţa organică primeşte în sine impri­
marea principalelor caractere ale Naturii: fortuitul şi neregularitatea.
Determinaţiunea precisă este un caracter pe care-1 posedă în mod
exclusiv abstractul. Natura nu are puterea să-1 aplice concretului său.
Din această „nevolnicie' sau „slăbiciune a i aturii \ Ohnmacht der
Natur), decurge şi greutatea sau chiar imposiriiitatea o; a se stabili
pe baza simplei observaţiuni empirice distinqiuni precise intre cla­
se şi ordine. Chiar înlăuntrul speciilor ce par bine conturate, Hegei
observă că pot apărea fenomene teratologice c a r e întroauc o nouă
confuziune de forme şi tipuri. Pentru a putea să considerară pe
acestea drept greşeli sau monstruozităţi, trebue ca în prealabil să
presupunem existenţa unor anumite tipuri fixe, dela care cazurile
teratologice se abat. Aceste ..tipuri iixe *, nu le cunoaştem însă din
experienţă ci, dimpotrivă experienţa se conduce şi se ordonează
1T
după ele ) .
Individualizată în fiinţe corporale şi lirei.':' ... , :.eaţa organică
este lovită de instabilitate. Fiind numai o tre^ i a Natură la
;

Spirit, ea nu-şi justifica existenţa decât în măe- . are îşi înde­

plineşte rolul său necesar:r.::r.re ardicatoriu.
Numai având in eseul a sa atributul „mortalităţii , vieaţa or­
ganică face posibilă vranziţiimea Ideei dela natură ia spirit.
Astfel, întreg „tragicul".vieţii organice derivă din caracteris­
ticul „Ohnmacht der Natur".
Tragedia vieţii nu apare însă în destinul grupelor, în „cla­
sele", „ordinele" sau ..speciile' de vieţuitoare. Acestea sunt ab­
stractele vieţii, — şi îniăuntiul ior defectele concretului nu se pot
evidenţia.
1 6 ) Ch. Andler, . . L e f o n d e m e n t d u s a v o i r d a n s la , , P h é n o m é n o l o g i e d e
l ' e s p r i t " d e H e g e l a r t . in , , R e v u e d e M é t a p h y s i q u e e t de M o r a l e " ( N r . cit.
pag. 3 7 8 ) .
17) „Encykl." § 2 5 0 .
 Indivizii, înglobaţi în specii, deviază fiecare într o măsură dela
tipul ei fix. Ei nu cuprind în ei specia. întreagă tranzitivitatea vieţii
organice şi întreg fortuitul empiricului, îl concentrează Hegel în
indivizi. Fiece individ, deviat într'o măsură dela tipul abstract al
speciei, deci dela „norma" ei, este implicit „anormal*. Anorma­
litatea sau anomalia e însă: morbiditate. Aci stă explicaţia boalei
şi a morţii individului: „Seine Unangemessenheit zur Allgemeinheit
ist seine ursprüngliche Krankheit und der angeborene Keim des
13
Todes" ).
Aci stă, dupăcum a arătat Volkelt, sensul adânc al „tragi­
cului" hegelian:
„Sol sich der Geist zu höherer Stufe erheben, so muss er sich
durch Entzweiung und Widerspruch hindurch kämpfen' ... „Gewisse
Stufen nun in der Entwicklung des Geistes kennzeichnen sich nach
Hegel durch ganz besonders umfassende und gesteigerte Zwiespäl­
tigkeiten und Zerwühlungen. Diese Stufen bilden so recht einen
günstigen Boden für die Entfaltung des Tragischen. Denn diese
Stufen der Zerissenheit finden natürlich ihre Verkörperung in
bestimmten Individuen, und das Schicksal dieser Individuen bilden
eben die Schmerzen der Zerissenheit und das Untergehen durch
19
die Härte der W i d e r s p r ü c h e " ) .
Volkelt aminteşte aci acel pasagiu din „Philosophie der
Geschichte" în care Hegel prezintă istoria lumii ca pe un trunchi;:
de căsăpie pe care se jertfeşte fericirea popoarelor, înţelepciunea
2 0
statelor şi virtutea indivizilor ) . Se iveşte necesarmente întrebarea :
„pentru cine, pentru ce scop sunt aduse aceste jertfe uriaşe ?"
Răspunsul se găseşte formulat câteva pagini mai departe: ..Aceste
mulţimi nemăsurate de voinţe, interese şi activitate sunt instrumen­
tele şi mijloacele spiritului universal întru împlinirea scopului său
şi anume acela de a se regăsi pe sine, de a se apropia de însuşi
şi de a se privi ca realitate".
Necesitatea de a recurge la texte din „Filosofi; ii"
pentru a ne lămuri atitudinea lui Hegel in materie de filoso.le do-
logică nu e nici artificiu, nici întâmpiars. Sistemul lui Hegel e atât
de coherent şi de hotărît încât, după cum se ştie el n'a variat decât
foarte puţin dela primele sale atitudini şi până la sfârşitul vieţii
sale. Iar „filosofia istoriei" constitue deplina încheere şi încoronare
a acestui sistem, tot aşa cum „Kritik der Llrtheilskraft" cuprinde
cheea sensului criticelor lui Kant.

18) „ E n c y k l . " § 3 7 5 . T o t c e e a ce e e x c l u s i v individual e logiceşte în

a f a r ă d e l e g e s a u n o r m ă : „ d e n d a s a l l g e m e i n e B e g r i f f fällt a u s s e r i h n " . ( P h ä n o ­
m e n o l o g i e " , p a g . 1 9 8 ) . N e c o r e s p o n d e n ţ a d i n t r e i n d i v i d şi i d e e a s p e c i e i a f o s t
f o r m u l a t ă ş i d e G o e t h e ( v e z i Simmct, „Goethe", pag. 1 2 1 ) .
1 9 ) Volkelt, „ A e s t e t i k d e s T r a g i s c h e n " , E d . I V . 1 9 2 3 , p a g . 9 5 şi u r m .
2 0 ) Hegel, „ V o r l e s u n g e n ü b e r die P h i l o s o p h i e d e r G e s c h i c h t e " , ed. R e ­
clam, pag. 56.
 E drept că între vieaţa organică şi scena istoriei, Hegel tra­
sează apăsat un hotar asupra căruia nu vrea să mai rămână nici
2 2
o îndoială: „Natura organică nu are istorie" ) . Organismul viu nu
sufere el însuşi evoluţia, nu o efectuează, ci serveşte numai ca instru­
ment, ca o simplă punte întinsă sub pasul Ideei. Dimpotrivă el ne
înfăţişează spectacolul unei infinite monotonii: „Das Organische
2 3
bringt nicht etwas hervor sondern erhält sicii nur" ) . „De aceea,
rezumă Leese: „Mersul gradat (în trepte) al Naturii e chiar în
lumea organismelor, altceva decât o derivare a organismelor supe­
rioare din cele inferioare. Există o metamorfoză, dar numai a Ideei,
2 4
dincolo dc Natură" ) .
Singurul proces care, în vieaţa organică, ar putea să pară
evolutiv este metamorfoza ciclică a indivizilor, în generaţiile lor
succesive. Dar ca nu aduce un real proces ci rămâne invariabil
aceiaşi.
După cum se vede, în toată această concepţie planează în
mod deschis convingerea finalistă. F ă r ă arătarea ei, teoria biologică
hegeliană nu este complet caracterizată. Hegel, sub raportul acesta,
rămâne de acord cu Kant, atribuind naturii organice caracter teleo­
25
l o g i c ) . Finalismul lui Hegel are însă o nuanţă pronunţat vita-
listă. In organism, Ideea devine „sufletul" care îşi construeşte pro­
priul său corp: concepţie ce aminteşte vădit „Enteîechia" aristotelică,
reintrodusă în vocabularul curent de azi, graţie lui H. Driesch.

In ceeace priveşte adevărata atitudine a lui Hegel faţă cu

noţiunea de „evoluţie", este necesar a se face distincţia între sensul
dialectic şi cel istoric al acestui termen. Deasemenea este necesară
distincţiunea dintre evoluţia naturii şi evoluţia spiritului.
Hegel nu admite altă evoluţie decât pe cea dialectică, iar în­
cercările de a-i atribui o poziţie apropiată de aceea a lui Spencer
2 0
pot creea un grav „quiproquo" ) . In procesul dialectic, aşa cum îl

2 1 ) „ P h i l o s o p h i e d e r G e s c h i c h t e . . . ist d i e R e s u m t i c n d e s g a n z e n S y s t e m s
in s i c h " z i c e C . L. Mietetet ( E i n l e i t u n g , p n g . X V I - X V I I ) . V e z i şi Lasson
( G e o r g ) , i n t r o d u c e r e a la v o l . I I din H e g e l s W e r k e , p a g . L X X I , p r e c u m ş i :
„ H e g e l a l s G e s c h i c h t s p h i l o s o p h " , 1 9 2 0 , p a s r i m . D e a s c m e n c a : S:ho!z, o p . cit.
p a g . 4 9 ; Kurt Leese, o p . cit. p a g . 1 8 ; H. Lcvy, c p . cit. p a g . 6 şi W. Sauer:
, H e g e l u n d die G e g e n w a r t " , in „ A r c h i v für R e c h t s - u n d W . r t s ; h a f t S D h l l o s o p h l e " ,
O k t o b e r 1931 „-n. 31.
2 2 ) „Phänomenol." pag.'219.
2 3 ) idem, p a g . 1 9 5 , 1 9 / — 1 9 8 .
2 4 ) Leese, o p . cit. p a g . 6 3 .
2 5 ) „ P h ä n o m e n o l o g i e " , l o c . cit. , E n c y k l . " : î n r.pecinl § 3C0, cum şi
Ş 2 0 4 — 2 1 2 , etc.
2 6 ) C e a m a i i n t e r e s a n t ă p a ^ l e l ă d e a c e s t fel, c a r e c a u t ă s ă r e l i e f e z e şi
o p o z i ţ i e d i n t r e H e g e l şi S p e n c e r , f ă r ă a i n s i s t a suficient a s u p r a ei, e s t e i n c o n ­
t e s t a b i l a c e e a a lui Renouvier, în „ L e s principes d e la N a t u r e " , — edit. A r m .
Colin. pag. 2 6 9 — 2 7 6 .
desvoltă cele două tratate de „Logică" (Logica cea „mare" şi
partea întâia din Enciclopedie), singură Ideea este cea care evo­
luează. Evoluţia, în sens hegelian e pur conceptuală. In sens istoric
însă, evoluează numai spiritul. Prima evoluţie, cea conceptuală, nu
presupune timpul ca pe o condiţie implicată; evoluţia istorică e însă
temporală. Cursul istoriei e însuşi spiritul în plină afirmare, pe când
Natura (cuprinzând şi natura organică) nu e decât un rezultat al
evoluţiei Ideei: ea nu evoluează ci, am putea spune mai curând că
depozitează într'însa efectele evoluţiei dialectice sau pur „logice",
a Ideei.
Evoluţia, ne-aparţinând esenţei naturii, nu apare în aspectele
exterioare, vizibile şi concrete, — deci individuale, — ci numai în
înlănţuirea pur logică a conceptelor ce se referă la ea. Sau, mai
scurt: nu există altă evoluţie a Naturii decât deducţiunea dialectică
a conceptelor ei. Orişice concept se referă la un „Tot", la o uni­
versală. Aşa dar: Natura, ca „Tot", ca „universală" este supusă
procesului dialectic pentrucă e fază a Ideei, dar cu cât o privim mai
în detaliile sale, cu atât ea apare ca o simplă repetiţie stereotipă.
Croce spune în privinţa aceasta: „L'evoluzionc e la dialettica
dei concetti nella filosofia della natura hegeliana è meramente ideale
27
e lascia intatte le specie naturali, anzi ne proclama la f i s s i t ă " ) .
E necesar să amintim, tot aci, strânsa afinitate a lui Hegel cu
Leibniz care spusese : „La réduction des choses en espèces rap­
porte uniquement aux idées".
Ce trebue să se înţeleagă prin „evoluţie" în filosofia hege­
liană, apare şi mai limpede când se ştie înrudirea ei tematică cu
28
cugetarea lui G o e t h e ) . Acesta credea într'adevăr într'o „comu­
nitate a tuturor organismelor", dar cu tot empirismul cercetărilor
2 9
sale, reducea această comunitate la pura idealitate ) .
Dintr'o atare convingere, decurge consecvent şi rezistenţa lui
Hegel împotriva teoriilor transformiste care se răspândiseră într'o
măsură remarcabilă graţie lui Goethe însuşi, lui Oken, Kielmeyer,
Lamarck, Geoffroy Saint-Hilaire etc. Autorul „Enciclopediei" se
declară în mod precis împotriva lor, în diverse pasagii, între cari :
cunoscutul § 249 al acestei Enciclopedii: „Solcher nebuloser im
Grunde sinnlicher Vorstellungen, wie insbesondere das sogenannte

2 7 ) o p . cit. p a g . 1 5 9 .
2 8 ) D e s p r e r a p o r t u r i l e î n t r e g â n d i r e a lai H e g e d şi a lui G o e t h e : B. Croce
„ G o e t h e " ; K. Fischer, „ H e g e l s L e b e n , W e r k e u n d L e h r e " . H. St. Chamberlain,
„ G o e t h e " ; E. Cassirer, „ F r e i h e i t und F o r m " ; G . L a s s e n v . i n t r o d u c e r e a la
„ F e n o m e n o l o g i e " a lui H e g e l ( O p e r e v o l . II); Siebeck, . G o e t h e als Denker";
K. Leese, o p . c i t . R. Berthelot, „ G o e t h e u n d H e g e l " in „ R e v u e d e M e t a p h . £l
Morale", 1931, No. 3.
2 9 ) V e z i H. St. Chamberlain, o p . cit. p a g . 6 5 7 . A c i î n t r ' u n lung p a s a g i u ,
a u t o r u l e x p u n e a s p e c t u l p e c a r e - 1 a v e a î n e p o c a lui G o e t h e p r o b l e m a b i o i o g i c ă
a e v o l u ţ i e i V e z i şi Siebeck, op. cit. p a g . 7 6 — 1 C 6 .
Hervorgehen, der etnwickeltern Thierorganisationen aus nidrigern
u. s. w. ist, muss sich die denkende Betrachtung entschhlagen"; —
sau, în alt pasagiu: „Der Mensch hat sich nicht aus dem Thier
herausgebildet, noch das Thier aus der Pflanze; jedes ist aufeinmal
was es ist". Citând primul din aceste pasagii, Croce îl comentează:
„Questo e pretto antidarvinismo e bisognava aspettarselo da Hegel,
che non riconosce nessuna storicità alla natura".
In sensul propriu al cuvântului, darvinismul nu e însă numai
transformism (atunci s'ar putea confunda cu lamarckismul) ci pre­
supune şi acceptarea teoriei selecţiunii naturale. Sub această faţa,
Hegel nu-i este prea depărtat. Dimpotrivă, două puncte de plecare
contribue mai ales la constituirea unui selecţionism hegelian; pe
deoparte teoria kantiană a „antagonismului" în Istorie şi în vieaţa
socială, iar de altă parte: principiul propriu hegelian, al progresului
prin contradicţiune.
In unele dintre scrierile sale cu conţinut etic şi istoric, Kant
expusese unele vederi pe care Ed . v. Hartmann a căutat să le ex­
ploateze în sensul său pesimist. Mai ales cea care era firesc să
preocupe în chip special pe Hegel e scrierea „Idee zu einer allge­
meinen Geschichte in weltbürgerlicher Absicht". Aici, cum şi în
„Mutmasslicher Anfang der Menschengeschichte", sau, într'o mai
redusă măsură, „Die Religion innerhalb der Grenzen der blossen
Vernunft" şi „Zum ewigen Frieden" este redată ideea unui uni­
versal antagonism al indivizilor omeneşti. Răutatea, vanitatea, ne­
rozia, atrag oamenilor însuşirea paradoxală a unei „sociabilităţi
nesociabile'. De aci, nesfârşită durere şi nedreptate. Totodată, an­
tagonismul social are însă un rol provindenţial. El îmboldeşte acti­
vitatea, spiritul inventiv şi spiritul organizator al omului; ei este
astfel adevăratul creator al întregei civilizaţii şi mai ales al ordinei
juridice şi al statului. Luptând pentru interesele sale egoiste şi condus
de patimile sale înguste, fiecare individ colaborează fără să ştie la
scopurile superioare ale istoriei.
Ideea de „luptă pentru existenţă" se află implicată în ceea ce
3 0
numeşte el „Ohnmacht der Natur" ). Ideea de luptă pentru evo­
luţie, deci ideea de luptă selectivă, ca implicată şi ea în gândirea
hegeliană, a fost în chip repetat relevată de unii autori. Scrierea
mai sus citată a lui Heinrich Levy aminteşte observaţiunile relativ'
recente ale lui Troeltsch în această privinţă, anume că „dialectica
lui Hegel n'a fost fructificată ştiinţificeşte numai de către Karl
Marx, ci, împreună cu o tendinţă teleologică etico-metafizică per-
zistă şi lucrează discret în concepţia naturalistica şi cauzal genetică
a Istoriei, şi mai ales e cuprinsă „criptogamic" în noţiunea darvi-

30) v . Rosenkranz, i n t r o d u c e r e a la „ E n c y k l . " , .pag. X I V .

31) Levy, o p . cit. p a g . 2 4 .
nistă a „evoluţiei". Troeltsch a atras atenţia într'adevăr asupra gân­
dului lui Hegel referitor la existenţa unui principiu selectiv, dar
:s2
nu în vieaţa speciilor zoologice ci înlăuntrul realităţii istorice ).
Trebue deci să ne transportăm iarăşi în acest domeniu de gândire
hegeliană, pentru a-i urmări afinităţile cu unele teorii biologice.
Vedem atunci cum „numai punctele înalte ale devenirii, în care
străluceşte raţiunea, fac obiectul Istoriei, pe când massa întârziaţilor
şi a nesimţitorilor, a fortuitului şi a păcatului" rămâne în întuneric.
Hegel vede petrecându-se numai în vieaţa omenească ceea ce dar-
vinismul arată ca o particularitate a vieţii în genere. Ridicarea indi­
vizilor în lumina istoriei e rezultatul unor lupte şi suferinţe gigan­
tice ; ei sunt „eroii" pe cari Carlyle i-a consacrat ca sintetizând
întreagă istoria. Soarta lor, ne spune Hegel, nu e fericirea; ei nu
ajung niciodată să se folosească în tihnă de rodul geniului lor ;
ei mor tineri ca Alexandru Macedon, asasinaţi ca" Cezar sau exilaţi
nitro „S-ta Elena". Dar în scopurile lor, ei împlinesc scopurile Spi­
ritului lumii' ( W e l t g e i s t ) . Ei sunt instrumentul chinuit al unor
destine superioare, întocmai cum indivizii speciilor animale sunt
numai un mijloc, o punte, pe care trece cu nepăsare Ideea în mersul
său dela Natură la Spirit. Există deci o selecţiune „eroică", o selec-
ţiune datorită luptei dintre geniile omenirii şi massele întunecate.
Lupta se dă pentru cucerirea culmilor istoriei dar şi pentru dreptul
de a se jertfi în folosul scopurilor Spiritului universal.
Laturea aceasta a sistemului lui Hegel a influenţat simţitor
unele sisteme ulterioare de filosofie socială. Deoparte ea a împins
pe hegelianii de stânga spre darvinism, aşa încât lui Troeltsch i se
pare că teoria luptei claselor n'ar fi decât un darvinism digerat
s a
dialecticeşte" (dialektisch verdauen) ) , pe când el e de fapt o
consecinţă a „antagonismului" kantian adaptat metodei dialectice,
adică adaptat deducţiunii făcute pe baza principiului contradicţiei
creatoare.
De altă parte nu e greu de descoperit exact repercusiunea
aceleiaşi atitudini hegeliane în „Kampf um's Recht" a lui Jhering.
Acesta ridică obiecţiuni împotriva unora dintre teoriile şcoalei isto­
rice a lui Savigny, anume că dreptul s'ar formă fără durere, fără
sforţare, fără muncă, ci în mod natural, printr'o liniştită evoluţie
organică, întocmai „cum creşte floarea în câmp". Dimpotrivă, crede
el, dreptul se naşte în dureri atroce, în trudă sângeroasă, şi popoa­
rele nu-1 primesc de a gata, ci „um dasselbe haben ringen und
streiten, kämpfen und bluten müssen". Dar ca şi antagonismul
kantian, ca şi moartea şi sacrificiul indivizilor în filosofia hege­
liană, — lupta pe care dreptul o exige pentru a se naşte, nu e,

32) Troeltsch, o p . cit. p a g . 2 5 7 .

3 3 ) idem, op. cit. p a g . 3 5 2 .
după Thering, un blestem ci o binecuvântare. E şi aci exact aceiaş
„List der Vernunft", procedeu mascat al providenţialei Raţiuni
universale, care doboară pentru a înălţa şi distruge pentru a creeâ;
e afirmaţiunea prin negaţiune, negaţiunea pentru afirmaţiune, —
e identitatea contrariilor, adică identitatea dintre identitate şi ne-
identitate.

Istoria e scena în care unicul rol îl are omul; omul e conştiinţa

care străpunge natura, e Ideea care, pentru că a reuşit să se opună
sie-şi, se împacă cu sine. Raţiunea nu lipseşte din restul lumii or­
ganice; în om e explicită, în lumea organică e implicită. E a e pre­
zentă însă, peste tot. De fapt, însuşi procesul dialectic prin cark
Hegel vede lumea realizându-se, e un proces în care se pot distinge
evidenţiate trăsăturile schematice ale Vieţii. Raţiunea universală
e Vieaţă universală. întreagă existenţa e un T o t organic. Astfel şi
Natura întreagă nu există decât ca un Tot, viu şi evolutiv (şi nu
e vie şi evolutivă decât ca T o t ) . Fiece pas al dialecticei universale
se prezintă ca adevăr în genul său numai întrucât e privit ca un
întreg. Nu se poate vorbi despre natură ca despre o sumă de părţi
distincte. Părţile însă, la rândul lor, considerate separat, nu au nici
ele adevărată existenţă ca „părţi" ci apar şi ele ca organisme întregi,
fiecare ca un tot.
Scoţând în evidenţă aceste consideraţiuni, Th. Haering ob­
servă că raportul acesta are deplină aplicare şi în ce priveşte no­
3 4
ţiunea de celulă organică ) .
Proces pur mintal, distincţiunea dintre tot şi parte poate fi
aplicată cu referire la orice conţinut de gândire. Astfel încât o aceiaş
normă care s'a aplicat totului, seya aplica şi părţilor (sensul invers,
însă, nu e valabil, pentru că locul de plecare este „Totul"; el este
adevărul şi existenţa primordială: „Das W a h r e ist das Ganze" ;
aşa încât gândirea progresează numai în sensul descendent).
Această regulă este însă tocmai expresiunea formală a fun­
damentului legii biogenetice (mărirea şi decadenţa lui Ernest Haec-
kel). Ontogeneza e, într'adevăr, numai o parte a totului care e
filogeneza. Procesul pur logic prin care spiritul concepe ontogeneza
se efectuează principial în aceiaş mod ca şl al conceperii filo-
genezii.
De aceea în vederile lui Hegel stă afirmarea „Naturii" ca
posedând vieaţa în gradul cel mai înalt. Vieaţa aceea care se ma­
nifestă apoi, în regiunile limitate, adică în specii şi indivizi, are un
caracter subordonat şi stereotip. Ele copiază în mic ceeace natura
le oferă în mare.

34) Th. Haering, l o c . cit. p a g . 7 7 .

 3 5
Dar natura e Raţiune iar Vieaţa în genere e şi ea Raţiune ) .
Procesul dialectic ca „vieaţă" a Ideei, e de fapt la Hegel, cum a
36
remarcat D i l t h e y ) , expresiunea unui „sentiment al vieţii şi al
evoluţiei". D e aceea întreagă filosofía hegeliană are ca substrat
37
realitatea „ b i o l o g i c ă " ) . Raţiunea care „domneşte atât în legile
naturii cât şi în istorie", e de fapt „vieaţă". E vieaţa care îmbracă
uneori un aspect schematic şi abstract. Ea-şi păstrează însă carac­
terul generic pe care Hegel 1-a simţit că-i aparţine vieţii de tot­
deauna şi de pretutindeni, anume: caracterul de proces dinamic.
Cu dreptate spune Kurt Leese că în conceptul de „spirit".
Hegel a contopit într'o înnodare indisolubilă seria biologico-or-
ganică cu cea logico-dialectică. „Das Leben ist die ursprüngliche
Einheit, die nur im Widerstreit lebendig ist und durch den W i ­
derstreit... lebendig bleibt"... „So scheint die Dialektik Hegels zu
tiefst auf der intuitiven Erfassung zu beruhen, dessen Logiesirung
sie ist"; sau: „sein (Hegels) Geistbegriff ist... zu tiefst der sym­
3 9
bolische Ausdruck eines alogischen Lebensgefühls ) .
Faptul că principiul ultim, transcendent, al existenţii, aşa cum
îl înfăţişează Hegel în metafizica sa, pare a traduce în termeni in-
telectualizaţi intuiţia subiectivă a „Vieţii", cum şi că metafizica sa
e de fapt o biologie travestită, — faptul acesta nu e atât de ex­
cepţional în istoria filosofiei. într'o comunicare la congresul de filo­
so fie dela Bologna ( 1 9 1 1 ) Contele Keyserling a susţinut tema că
„obiectul propriu al metafizicei, realitatea metafizică, e Vieaţa,
vieaţa în totalitatea ei". In consecinţă: „metafizica veritabilă, cea
pe care au înţeles-o Plotin şi Hegel şi aceiaşi pe care H. Bergson
a reînoit-o în zilele noastre, nu poate fi decât un singur lucru :
40
ştiinţa vieţii o r g a n i c e " ) .
Refuzul hotărît al lui Hegel de a recunoaşte vieţii organice
o istoricitate, refuzul de a admite şi'n interiorul ei existenţa unei
evoluţiuni creatoare, aduce o ruptură de continuitate insuficient
motivată.
Dacă evoluţia spiritului e un proces care se extinde peste
întreagă Vieaţa, atunci, evoluţia spiritului uman nu e oare o con­
tinuare necesară a evoluţiei organice? Istoria universală, cea mai
universală istorie, trebue să înglobeze câmpul întregei vieţi. In acest
caz, Filosofía Istoriei se identifică cu filosofía biologică.

35) „Phänomenol." pag. 2 1 9 .

3 6 ) Liltheg, o p . cit. p a g . 2 3 7 .
3 7 ) Scholz, o p . cit. 4 4 .
3 8 ) Leese, pag. 66.
- 3 9 ) i d e m , T3ag. 2 6 si 1 0 4 .
4 0 ) H. de Keyserling, , D e l'objet réel de l a M é t a p h y s i q u e " in „Revue
d e M é t a p h y s i q u e et d e M o r a l e " , 1 9 1 1 , p a g . 4 7 9 .
 In sensul acesta a fost înţeles şi completat Hegel de către
Krause şi de adeptul său, belgianul Tieberghien. ,,La philosophie
de l'histoire" — zice acesta din urmă, — a pour objet de rechercher...
comment et en quelles limites les lois de la vie s'accomplissent dans
les divers ordres de phénomènes qui sont soumis à l'observation.
La philosophie de l'histoire est la scène de la vie considérée en
elle-même, dans ses lois et dans son devenir, c'est à dire la science
des principes qui règlent la vie de tous les êtres, ou la science de
l'application des principes aux événements de la vie. Comme science
des lois de la vie ou comme biologie générale, elle est toute spé­
4 1
culative...' ) .
Desigur, istoria propriu zisă redă desfăşurarea vieţii spiritului
conştient de libertatea sa, — şi domeniul ei este domeniul „spiri­
tului obiectiv". Dar totalitatea treptelor pe care, în evoluţia uni­
versală, apariţia „spiritului obiectiv" le presupune parcurse, stau
într'o legătură de strânsă continuitate cu fazele istorice, le prepară
şi le condiţionează, Vieaţa „spiritului obiectiv",. deci Istoria, com­
portă în linii generale aceleaşi legi, acelaş proces dialectic ca şi
vieaţa organică sau ca şi vieaţa Naturii, privită ca „Tot".
Sub o asemenea perspectivă, evoluţia integrală a Spiritului ar
putea primi alternativ, când aspectul naturalistic, când pe cel istoric,
după cum ar căuta sau nu să descopere legături cauzale în succe­
siunea evenimentelor.
După cum e lesne de observat, nu determinaţiunea cauzală şi
mecanistă e cea care îl preocupă pe Hegel în istorie. Dimpotrivă,
departe de a mecaniza evoluţia istorică, el istoricizează evoluţia
naturii. Sub raportul acesta o afinitate netăgăduită există între el
şi Spengler. Ea a fost remarcată şi scoasă mult în evidenţă, în
4 2
ultimul timp ).
O filosofie biologică pe atari baze, oricât ar părea de îndrăz­
neaţă, nu e imposibilă dacă se admite continuitatea dintre vieaţa
organică în genere şi realităţile de ordin cultural, Din continuitatea
aceasta decurge posibilitatea de a se studia evoluţia globală a
„vieţii în genere", în două moduri: a) prin metoda naturalistică şi
sub perspectiva mecanicistă. E concepţia curentă care face să de­
curgă culturalul din organic, psihicul din fiziologic, spiritualul din
animal ; b) sub perspectiva noologică în care spiritul este punctul
de plecare şi anume: ca ţintă sau scop prealabil al întregei evoluţii.
încercări recente care ne apropie, într'o măsură, de realizarea
unei fuziuni a celor două domenii se pot aminti.

41) G . Tieberghien, „Introduction à l a P h i l c s o p h i e et p r é p a r a t i o n à l a

Métaphysique", Bruxelles, 1880, pag. 3 4 3 .
42) Scholz, l o c . cit; Troeltsch, o p . cit. p a g . 2 6 1 ; }{, Leese, o p . cit. p a g .
92—104.
 Pornind delà consideraţii sociologice, Edgar Zilsel arată în-
tr'un articol, cum punctul de vedere istoric şi cel biologic se pot
43
combina pentru înţelegerea faptelor de „ c u l t u r ă " ) .
De altă parte, două grupe de autori, aproape independente
una de alta, au dat cercetări interesante în această direcţie: Ed.
Le Roy şi P. Teilhard în limba franceză, — Ad. Wagner şi R. bl.
France în limba germană. In operele lor stărueşte convingerea că
^invenţiunea „tehnică" e o continuare a proceselor organice; că deci
produsele culturale sunt prestaţiuni ale forţei constructive ce carac­
terizează-Vieaţa.
Istoria vieţii, spune Ed. Le Roy, ne apare ca o concentrare
a gândirii care preexistă în stare de tendinţă difuză, ..cherchant à
prendre corps pour se préciser, pour acquérir maitrise et possession
4 4
. de soi" ) .
Nu e greu ca în această formulare pur bergsoniană să dis­
tingem viziunea „Ideei" hegeliene care, după ce a părăsit starea
de pură exterioritate în care se găsea în „Natură", se îndrumează
şi progresează spre afirmarea de sine şi spre conştiinţa libertăţii sale.
Istoria „vieţii" e însă un „Tot" indivizibil, aşa în cât, pe de
o parte, cum spune Ed. Le Roy: „aspiraţiile şi facultăţile noastre
inventive ni se revelează ca nefiind altceva decât puterea organo-
genă a vieţii" şi (cu termenii lui Teilhard) „reciproc, întreg procesul
evolutiv al lumii organice devine comprehensibil prin analogia (re­
dusă desigur) cu desvoltările lumii omeneşti". După aceste consi­
derente, dacă voeşti să înţelegi cum apar speciile nouă, trebue să
observi şi să analizezi modul în care apar „invenţiunile" omeneşti :
e acelaş fenomen (întreagă „cultura" e vieaţa a ceea ce numim
„invenţiunea" spiritului nostru).
Astfel, părăsind metoda de lucru a naturaliştilor din secolul
trecut, nu vom mai avea să explicăm formele superioare ale vieţii
plecând delà „contracţiunile celulei", ci vom urma procedeul invers.
Cunoscând detaliile elaborării procesului psihic al „invenţiunii' ,
graţie analizei şi observaţiumior pe care Ie putem exercita asupra
formelor sale superioare şi larg înflorite, vom putea bănui cum, în
organismele rudimentare se produc modestele procese biologice,
deoarece, toate fiind procese de adaptare, cuprind un germene de
„invenţiune".
In ultimă analiză, acestea sunt simple consecinţe ale definiţiei
lansate de către Bergson în gândirea contemporană: „vieaţa e spi­
ritul care se interesează în materie". Progresivitatea şi intensificarea

43) Ed. Zilsel, „ G e s c h i c h t e u n d B i o l o g i e " , in „ A r c h i v f ü r S o z i a l w i s s e n ­

schaft und Sozialpolitik", B d . 6 5 ; H e f t 3 ; Iunie 1 9 3 1 , p a g . 4 7 5 — 5 2 4 .
44) Ed. Le Roy, „ L ' e x i g e n c e idéaliste e t le fait d e l ' é v o l u t i o n " . P a r i s .
1927, pag. 267.
 uriaşă a vieţii este triumful procesului de „spiritualizare". E pro­
cesul pe care 1-a afirmat semi-hegelianul Carlyle, pe care 1-a afirmat
Izoulet (al cărui adagiu: „l'âme est fille de la cité" îşi are originea
4 6
în „Vorlesungen iiber die Philosophie der Geschichte" ), e pro­
cesul pe care-1 afirmă teoriile lui Zzchimmer, Engelhardt etc. asupra
„Tehnicei"; teoriile politice şi culturale ale lui W . Rathenau, ale
lui Coudenhove-Kalergi şi ale lui Keyserling, teoriile lui Orro Braun
şi ale lui Ad. Ferrière.
In toate direcţiunile acestea şi în atâtea altele, credinţa spe­
cific hegeliană, a realizării progresive a Spiritului, se întâlneşte şi
se completează cu punctul de vedere bergsonian care ne pare şi
•el o formulare bio-metafizică de aceiaşi sursă.

EUGENIU SPERANTIA

4 5 ) a c e l a s , „ L e s origines h u m a i n e s et l'évolution d e l'intelligence". Paris,

1928, pag. 126.
4 6 ) „ j e d e r e i n z e l n e ist S o h n s e ! n e s V o l k e s u n d z u g l e i c h . . . s e i n e r Zeit",
o p . cit. p a g . 9 3 .
 1
H E G E L ŞI F I L O S O F I A R E L I G I E I ) .

In anul 1821, în semestrul de vară, Hegel îşi începea, la Uni­

versitatea din Berlin, prelegerile lui asupra Filozofiei Religiei. Le în­
cepea cu expresii ditirambice la adresa religiei, cu închinarea unui
imn de superlativă slavă.
Ar fi o impietate să nu-1 citez textual. Şi încep cu această citaţie,
şi pentru alte motive:
întâi pentrucă, după cum veţi vedea, ea nc coboară îndată în
inima gândirii lui Hegel despre Religie, nc duce repede în atmosfera
intelectuală şi afectivă în care respiră această gândire. Dar mai e un
motiv: Hegel are reputaţia unui scriitor extraordinar de obscur şi de
greoi. W . James spune despre stilul lui, că e abominabil, un stil
deplorabil intelectualist. Şi Windelband spune cam acelaş lucru de
scriitorul Hegel. Şi mulţi spun. Şi e drept. Dar găsim şi la Hegel,
adesea, străfulgerări de stil foarte clar, foarte cald şi chiar imaginat.
In rândurile ce citez, mi se pare că sunt:
„Obiectul acestor prelegeri, începe Hegel, e filosofia Religiei,
şi obiectul religiei însăşi e cel mai înalt, absolutul. Religia se ridică
deasupra lucrurilor temporale, c regiunea, în care toate tainele lumii
se luminează, toate contradicţiile ce purced din adâncurile gândirii
se conciliează, toate durerile simţirii se mistuesc, regiunea veşnicului
adevăr şi a liniştei veşnice, e adevărul absolut însuşi, e fericirea abso­
lută. Ceeace face pe om om, şi-l deosebeşte de animal, e conştiinţa, e
gândirea, şi, mai hotărât spus, c Spiritul. Omul e conştiinţa veşnică,
fiindcă gândeşte, este spirit. Omul ca spirit creează ştiinţele, artele
şi nesfârşitele sfere ale vieţii sociale, şi toate raportur le activităţii vo­
luntare şi libere. Dar toate aceste produse ale spiritului, precum şi
raporturile nesfârşite în cari omul se găseşte prins, câmpurile mul­
tiple ale activităţii lui, desfătările lui, tot ce el stimează şi are preţ
pentru el, şi care constitue pentru dânsul un isvor de fericire, de cin­
ste şi mândrie, totul îşi găseşte punctul central în religie, în gândirea,
în conştiinţa, în sentimentul despre Dumnezeu- Dumnezeu e începutul

1 ) C o n f e r e n ţ ă ţ i n u t ă la S o c i e t a t e a R o m â n ă d e F i l o s o f i e , l a 2 4 O c t . 1 9 3 1 ,
în c i c l u l o r g a n i z a t p e n t r u c o m e m o r a r e a a 1 0 0 d e a n i d e la m o a r t e a lui H e g e )
şi sfârşitul tuturor lucrurilor. Totul pleacă dela el şi se întoarce la el.
El însufleţeşte toate formele existenţei, le vivifică şi le spiritualizea­
ză... In religie tot ce deşteaptă în noi îndoeli şi nelinişte, durerile
noastre, grijile noastre, toate interesele mărginite ale existenţei noas­
tre le lăsăm înapoia noastră pe nisipul mişcător al lucrurilor vremelni­
ce. Şi după cum, când. stând pe vârful unui munte, departe de priveli­
ştea evenimentelor şi lucrurilor de sub noi, plutim în calm deasupra
hotarelor ţinuturilor împrejmuitoare şi ale vieţii pământeşti, tot aşa
omul. care se smulge din substanţa dură a realităţii, nu mai vede cu
ochiul lui spiritual în aceasta decât o aparenţă care, în regiunea pură,
în care el s'a înlăţat, nu oglindeşte diferenţele ei, luminile ei şi um­
brele decât în raza soarelui spiritului, în care ele se contopesc în
repaozul etern.
In această regiune a spiritului curg valurile uitării, în care Psyh-
che vine şi—şi s t a m p a r ă setea şi-şi îngroapă toate durerile".
Pentru întâia oară închina Hegel, de pe înălţimea catedrei lui
dela Berlin, un imn ca acesta religiei, fiindcă întâia oară ataca depe
catedră problema filosofiei religie; înlăuntrul sistemului său întreg de
gândire. Nu era, însă, pentru întâia oară în întreaga lui activitate de
gânditor şi scriitor, căci problema religiei i se pusese de mult de tot
şi-1 frământase intenz, încă din anii de adolescenţă, de pe băncile gim­
naziului din Stuttgart. Negreşit, concepţiile şi sentimentele lui asupra
religiei au evoluat sensibil înlăuntrul lungii lui cariere filosofice. Acea­
stă evoluţie m'aş încumeta s'o schiţez aici. îmi dau perfect de bine
seama, că aceasta e o sarcină foarte grea, căci îmi impune să urmă­
resc concepţia lui religioasă prin mai multe din operele lui şi să mă
refer poate la cele mai grele puncte capitale din gândirea lui întreagă.
S a r putea zice fără greş, că religia e substanţa întregii construcţii
negeliane, căci conceptul Divinităţii domină tot eşafodajul ei. După
riegel, Realitatea toată e Dumnezeu, Spiritul Absolut, şi invers Dum-
:
••*..-:?u e Realitatea, şi deci filosofia, care e o ştiinţă a realităţii, a
• .-.-«tentei, e ştiinţa despre Dumnezeu. După cum Hegel spune că în­
treacă realitate începe cu Dumezeu, evoluează în Dumnezeu şi prin
Dumnezeu în toate infinitele ei înfăţişări concrete, determinate, putem
spune şi noi despre opera lui filosofică întreagă, că începe cu Ideea de
Dumnezeu, evoluează cu ea şi se sfârşeşte tot cu ea. Eu n'aş putea
ridica un imn filosofiei religiei a lui Hegel, căci n'aş dispune de ta­
lentul liric necesar pentru asta. Dar nu cred că aş putea manifesta un
mai cinstit respect pentru ca, decât încercând o metodă de expunere
a ei în spirit hegelian. Asta însemnează, că nu vreau să mă limitez
la o expunere dogmatică, didactică dacă vreţi, a ideilor din prelegerile
asupra filosofiei religiei, ci vreau să-i arăt cele dântâi începuturi, tot
ce a germinat apoi din aceste începuturi şi cum au culminat ele în
filosofia religiei- E o metodă de expunere, aş zice în spirit hegelian,
dinamică, fiindcă cercetează o gândire în devenirea ei, în evoluţia
ei organică, iar nu numai în rigiditatea ultimelor forme în care ea s'a
fixat, odată cu moartea, care odihneşte orice spirit individual.
E drept că am stat un timp în cumpănă, ce metodă să aleg
pentru expunerea de astă seară. Şi cea dogmatică didactică are avan­
taje neîndoioase, şi cea biograf ico-bibliografică, că să-i spun astfel.
M'am oprit la această din urmă, întâi fiindcă mi s'a părut mult mai
potrivită cu atmosfera unei comemorări, apoi fiindcă acest mod de
expunere s'a întâmplat să aibă preferinţele mele subiective. Şi deşi e
aproape un axiom, că despre gusturi nu se discută, şi deci nu ar urma
numai decât, că ceeace mi-a plăcut mie trebue să vă placă şi d-voastră,
totuşi am ca un fel de presimţire că ar putea să vă placă şi d-voastră
fiindcă mi se pare că metoda narativă e în deobşte mai interesantă.
Aşa dar, cum spuneam, elevul gimnaziast Hegel manifestă un interes
precoce, intenz pentru problemele religioase. Intr'o compoziţie din
acea vreme, foarte mult lăudată de profesorul lui, „Despre Religia
Grecilor şi Romanilor", Hegel se aplica să cereceteze naşterea şi evo­
luţia politeismului antic.
Diversitatea concepţiilor religioase, de care anticitatea ne oferă
un spectacol deconcertant, nu e, de sigur, proprie, conchidea Hegel.
să ne întărească într'o credinţă proprie a noastră. Căci nimic nu e
mai uşor, în faţa acestei diversităţi uluitoare, de cât s'aluneci în scep­
ticism, să te îndoeşti de adevărul oricărei credinţe, în total sau in
parte. Lucrarea se termina, foarte caracteristic lucru, cu un îndemn
Ia toleranţă faţă de cei ce gândesc altfel. #
După terminarea studiilor teologice la Tubingen, Hegel nu îm­
brăţişează cariera de pastor. Certificatul de absolvire menţiona la tâ­
nărul Hegel bune dispoziţii, hărnicie, slabe calităţi oratorice, însă, şi
în ce priveşte filosofía, nici mai mult nici mai puţin, era tratat de
idiot. Şi Wundt fusese trimis să se facă factor poştal de către pro­
fesorii lui, la gimnaziul din Bruchsal. Hegel se duce preceptor la o
familie veche şi nobilă din Berna. In răgazul lăsat de funcţia lui pre-
ceptorală, Hegel e un cititor pasionat şi multilateral. Dar în deosebi
îl subjugă istoria. Acolo scrie şi numeroase eseuri teologice, din
cari unele au rămas numai fragmentar.
In eie respiră o aversiune nestăpânită către religia despotică, au­
toritară. Nimic nu e mai deplorabil, gândia el, decât despotismul poli­
tic şi tirania religioasă, ortodoxia poruncitoare şi inchizitorială- Nu
trebue confundata religia cu aceste forme coercitive, despotice în care
o îmbracă oamenii. In faţa unei astfel de religii dictatoriale, el pune o
religie liberatoare, o religie a raţiunii, o religie în care Dumnezeu e
Eul absolut, raţiunea pură, iar lumea o manifestare a ei. Raţiunea e
judecătoare în ultimă instanţă, şi nu trebue să credem ceeace n'are
aprobarea ei.
Hegel vrea să purifice religia, să instaureze o religie populară,
senină şi liberatoare de suflete, cum era religia greacă, o religie care
să se adreseze şi raţiunii, dar şi imaginaţiei şi inimii totodată. Religia
greacă era senină, voioasă, radiantă de frumos, int'm amestecată în
toate actele mari ale vieţii, o religie care, cu imaginaţia antropomor-
fică ce-i sta la temelie, umaniza pe zei, împrumutându-le pasiuni ome­
neşti, o religie care era, mai presus de toate, un cult al vieţii.
In faţa unei astfel dc religii a vieţii, ce credea Hegel a găsi în
vremea lui? Un creştinism, care nu mai era deloc o religie a vieţii, ci
a morţii, o religie, care nu mai era profund şi sincer populară, căci
nici nu putea fi. Fiindcă raţionalismul ei abstract usca sufletele, dog­
mele ei erau înfăţişate arid şi pedant, catechismul ei inculcat minţilor
fragede cu pedepse şi torturi fizice şi sufleteşti, o religie de ceremonii
triste, de detaşare de bucuriile vieţii, o religie funciar pesimistă, de o
parte, prin agitarea spectrului damnaţiunii eterne pentru cei greşiţi, pe
de alta funciar utilitaristă.prin promiterea raiului recompensator pentru
cei buni.
In 1795 Hegel scrie, sub influenţa puternică a lui Kant, prin a sa
„Religie in limitele raţiunii" o Viaţă a lui Isus. „Viaţa lui Isus" a lui
Hegel e o naraţiune umană a vieţii Iu] Isus, scrisă ca scopul de a în­
cerca să doboare religia statutară tiranică, care nu fusese de loc în
spiritul lui Christ, şi să repună în loc, după concepţia sa, adevătata
religie a lui, religia eternă a moralităţii interioare.
Toate fazele însemnate ale evoluţiei Mântuitorului sunt pove­
stite de Hegel aşa, în cât să răsară din ele religia întemeiată pe im­
boldul intern al iubirii de Dumnezeu şi oameni.
„Odată, narează Hegel, Isus ţinea o cuvântare publică în tem­
plu. Fariseii se folosiră de prilej şi—1 întrebară, ce dovadă le-ar putea
el da, care să garanteze adevărul învăţăturii lui, şi lui, şi celorlalţi.
Ei se bucurau de fericirea de a avea o constituţie şi legi, cari erau
legitimate prin revelaţiile solemne ale Divinităţii.
Isus le răspunse:
Credeţi oare că Dumnezeu a lăsat neamul crâcnesc pe lume,
că 1-a dat în seama naturii fără nicio lege, fără n'cio conştiinţă a
scopului din urmă al vieţii lui, fără putinţa de a găsi în ci însuşi calea
prin care să-i placă lui Dumnezeu? Credeţi oare că numai vouă v'a
fost dat norocul, pe colţul ăsta de pământ, aşa, nu se ştie cum, să
cunoaşteţi legile morale, numai vouă dintre toate neamurile? Ingu-.
stimea egoistă a capetelor voastre vă face să vă închiphiţi asta. Eu
mă ţin numai de glasul curat şi adevărat al inimii mele şi al cugetului
meu. Cine îl ascultă cu luare aminte, e luminat de adevărul ce e în-
tr'însul. Să asculte de acest glas, iată tot ce le cer eu ucenicilor mei.
Această lege dinăuntru e o lege de libertate, la care omul se supune
de bună voe, fiindcă şi-a dat-o chiar el. E a e veşnică. Pe ea se înte­
meiază simţirea nemuririi. Pentru această datorie, ce am sarcina s'o-
aduc oamenilor la cunoştinţă, sunt gata să părăsesc viaţa, cum un
păstor credincios moare pentru turma lui. Puteţi să mi-o luaţi, dar
 nu mi-o răpiţi, căci mi-o jertfesc chiar eu de bună voe. Voi sunteţi
robi, căci staţi sub jugul unei legi, care vă e impusă din afară, şi carej
de aceea nare puterea să vă smulgă din slujba patimilor voastre".
Altădată, Isus fusese invitat la masă de un fariseu. Acesta se'
miră că Isus nu-şi spălă de loc mâinile înainte de a se aşeza la masă.
Isus grăi:
Voi spălaţi lucrurile pe din afară, şi pe dinăuntru sunt ele mai
curate pentru asta? Cel ce are în bună rânduială exteriorul lui, e el
în regulă şi cu interiorul? Unde e sufletul curat, e şi partea din afară.
V ă ţineţi de toate regúlele, plătiţi dările pentru toate ierburile de
nimica ce cresc în grădinile voastre. Nu uitaţi, oare, în grijile voastre
pentru aceste nimicuri, pe care le ţineţi ca foarte de preţ, că mai sunt
datorii superioare: dreptatea, mila, credinţa, a căror ţinere în seamă
face esenţa virtuţii? Ideile voastre privitoare la ce e mai de preţ, nu
ţintesc ele oare numai la a avea un loc în rândurile întâi în temple,
şi locuri de cinste la banchete, sau la a fi salutaţi în stradă de toată
lumea? încărcaţi poporul cu un număr de porunci cari îl încurcă, şi
chiar şi voi vă ţineţi de ele numai în afară. Aveţi pretenţia că sunteţi
gardienii cheei sanctuarului adevărului, dar voi înşivă vă închideţi in­
trarea lui, şi o închideţi şi altora, prin porunci fără de folos".
Se vede cum Hegel nutria atunci concepţia universalismului ra­
ţiunii în religie, şi aversiunea de religiile coercitive exterioare. Adevă-
\J»f" rata lege morală e deci în om rări p\ si-n dă. Omul câştigă iubirea
l^jţTlui Dumnezeu, dacă se conformează legii morale din el, aşa cum i-o
dictează „glasul inimii şi al cugetului curat", iar nu dacă se lasă
sdrobit de o legislaţie religioasă tiranică, minuţios statutară, căreia i
se supune timorat şi umilit. Oamenii sunt fiii lui Dumnezeu şi trăesc
în Dumnezeu prin moralitate şi raţiune liberă.
In altă parte face să reiasă frumuseţea vieţii condusă de datoria
interioară, acceptată cu plăcere şi cu jertfă, şi frumuseţea recompensei
imediate în satisfacţia împlinirii acestei datori :
Un tânăr de viţă nobilă veni la Isus :
„O, bunule învăţător, grăi el, ce trebue să fac ca să fiu virtuos,
să merit înaintea lui Dumnezeu fericirea supremă după viaţa pămân­
tească ?"
„Dece-mi zici bun, răspunse Isus, nimeni nu e desăvârşit bun,
fără numai Dumnezeu. Şi, pe urmă, tu cunoşti bine poruncile morali­
ştilor voştri. „Să nu ucizi, să nu pui mărturie neadevărată, să cin­
steşti pe tatăl şi mama ta..."
La aceastea, tânărul răspune:
„M'am ţinut de toate poruncile astea din copilărie".
„Ei bine, grăi atunci Isus, dacă simţi că poţi face şi mai mult,
foloseşte bogăţiile tale ajutând pe săraci, încurajând virtutea, şi fii
ajutorul meii în slujba asta". Tânărul ascultă toate astea cuprins de
întristare, căci era foarte bogat.
 Isus băgă de seamă şi spuse ucenicilor :
„Vai! iubirea de avere cu ce putere poate ea să învălue pe om
prin toate cutele ei! Ce mare piedecă în calea virtuţii poate deveni
ea pentru el! Virtutea cere jertfe, iubirea de avere cere totdeauna
noui câştiguri. Virtutea cere să te mărgineşti numai la tine, iubirea de
avere vrea să se întindă şi să sporească totdeauna ceeace numeşte
proprietatea ei".
Prietenii lui Isus îl întrebară :
„Dar cum s a r putea nădăjdui ca această aplecare a firii ome­
neşti să nu fie o piedică în calea virtuţii?" „Lupta dintre aceste aple­
cări, răspunse Isus, e înlăturată prin aceea, că Dumnezeu a dat uneia
o putere de impunere, care porunceşte datoria: această putere ţinteşte
să devină cea mai mare, şi Dumnezeu i-a dat şi tăria de a ajunge
acolo".
Petre, unul din prietenii lui, îi răspunse:
„Tu ştii că noi am părăsit tot ca să ne încredinţăm cu totul
învăţăturii tale şi ca să ne dăm numai şi numai virtuţii*-*.
„Pentru ceeace aţi părăsit, zise Isus, conştiinţa ce aţi dobândit,
că aţi trăit numai pentru datorie, e o bună despăgubire, şi în viaţa
asta, şi în veşnicie".
Isus apare, tot astfel, ca adversar al ortodoxiei cu comandamen­
tele ei pozitive, în „Critica Creştinismului pozitiv'' pe care Hegel o
elaborează în 1796. Isus a dat o învăţătură protivnică legiuirilor po­
zitive, şi o morală a raţiunii. El a combătut fariseismul orgolios al
supunerii chiar la litera legii, al supunerii slugarnice, pasive la reguli
nesfârşite de devoţiune minuţioasă.
Hege] ridică apoi o problemă, pe care el încearcă s'o soluţio­
neze prin consideraţii istorico-sociologice, pe cari le împleteşte dibaciu,
dând dovada şi de o ascuţită analiză psichologică totodată. Anume
problema: Cum se poate ca această religie etnică, liberatoare la ori­
gina ei, fără dogme, să se fi transformat în cursul vremurilor în religie
pozitivă, în religie imperativă grea, minuţioasă, cu statute la a căror
aplicare s'a folosit atât de mult chiar şi inchiziţia ?
Iar răspunsul Iui Hegel e :
Isus simţia pe Dumezeu în el şi se credea insp'rat de Dumnezeu;
de aceea vorbia mult de el, şi cerea să se creadă în el, căci asta era a
crede chiar în Dumnezeu. Nu-i spuse el odată lui Petre: „Ceeace e
Dumnezeu în tine, a recunoscut pe Dumnezeu din mine"? Pe urmă, îm­
prejurările vieţii lui, miracolele, în care atâta lume credea, chinurile
şi moartea lui au impresionat considerabil imaginaţiile. încetul pe în­
cetul aureola asta luă formă personală: începu să se respecte
doctrina din cauza persoanei, nu persoana din cauza doc­
trinei. Această intervenţie de sentimente a avut, crede Hegel,
o consecinţă dezastroasă; morala lăuntrică din învăţătura lt»
Isus s'a ruinat, căci i s'a ridicat autonomia, făcându-se din
 >ea servitoarea .unei dogme exteriorizate; formulele au devenit
mai tari ca substanţa lor, litera mai de preţ decât spiritul. In
«efervescenţa lor de fidelitate stângace către învăţătorul lor, şi în aceea
de proselitism fanatic, apostolii au făcut cel mai rău serviciu învăţă­
turilor lui, cari nu fuseseră de loc la el croite după tipar dogmatic, şi
în cuirasă statutară. Cele dintâi comunităţi creştine erau puţine le
număr, adepţii puţini. Dar fanatismul prozelitifer al apostolilor făcu
să crească din ce în ce cercurile neofiţilor în mijlocul celor mai de mult
iniţiaţi. Asta aducea fatal slăbirea relaţiilor personale, apropieri mai
rare la mese, comune cu toţii, după pilda cinei celei de taină. Asta
cerea fatal ierarchizări, cari contrastau violent cu spiritul de egalitate
din timpul vieţii .Mântuitorului, egalitate care răsăria aşa de limpede
din toate învăţăturile lui; cerea respect de legi minuţioase din partea
neofiţilor, abdicarea, chiar, de la orice judecată proprie asupra ade­
vărului învăţăturilor şi oricărei ştiinţe în genere. Astfel, zice Hegel,
nimic nu era mai uşor de cât să se ajungă, în locul Bisericii Invizibile
din inimi, la o biserică statutară, cu constituţia sa pozitivă, la un
adevărat organism de Stat. Intoleranţa se ivi şi crescu din ce în ce
şi, fatal, cu ea apăru şi spiritul de obedienţă făţarnică. Acelaş ideal,
de instaurare a unei religii interioare, transpare şi în fragmentele lui
teologice scrise la Frankfurt.
Se ridică şi aici contra religiei tiranice, acceptată cu servilism,
.şi cere o religie de iubire şi libertate, care să impună o moralitate prin
raţiune şi iubire. Pentru Isus, aşa cum îl interpretează Hegel, porun­
cile lui Dumnezeu sunt lipsite de valoare, din momentul ce oameni] se
supun lor fără plăcere şi iubire. Nici chiar legile morale la care omul
se supune prin respect al datoriei, dar contrare înclinărilor lui, nu
sunt admise de Isus, căci ele, departe de a elibera omul şi de a-1 face
să facă binele cu iubire, în realitate sfâşie sufletul în toate direcţile,
î] torturează. Supunerea pasivă, chiar la legea interioară, nu face pe
om cu adevărat liber.
Isus n'a formulat ordine. Preceptul: Iubiţi pe Dumnezeu şi pe
.aproapele nu e o poruncă, căci sentimentul iubirii nu se porunceşte, ci
exprimă adevărul că numai iubirea e principiul adevăratei moralităţi.
Forma autoritativă a religiei trebue să piară. Isus nu spune: să nu
:
ucizi, ci sfătui pe oameni să fie totdeauna cu duhul conc laţiei, şi
atunci toate interzicerile devin inutile. Religia negativă e înlocuită
de el printr'una pozitivă, pozitivă nu în sensul legilor scrise coerctive,
ci în sensul purificării sufletului de tiranie şi servilism prin iubire. Iar
corolarul iubirii e iertarea, ca urmare a căinţei. Păcatul aduce momen­
tan o distrugere a armoniei interioare. Căinţa restabileşte armonia,
redă sufletului puritatea şi pacea, iar iertarea, ce trebue să urmeze,
redă omului graţia o clipă pierdută.
Trecem acum la concepţiile lui Hegel asupra religiei din opera
lui Fenomenologia Spiritului,
 Această lucrare e un fel de propedeutică sau preludiu al siste­
mului său întreg de gândire. In ea Hegel vrea să construească o.
ştiinţă care să pregătească pentru filosofie, un fel de vestibul al fi-
îosofiei. In această treaptă pregătitoare a spiritului pentru a se înălţa
până la filosofie, trebue căutate cu băgare de seamă contradicţiile
conştiinţei comune, populare, reduse la preţul lor, şi atunci nu mai
rămâne conştiinţei de cât s'adopte punctul de vedere filosofic.
Conştiinţa străbate, în urcuşul ei spre filosofie, mai multe etape
sau trepte. Aceste trepte sunt trei:
1. întâi e treapta primitivă a conştiinţei senzoriale, obiective^,
cum îi spune Hegel, dar în senzul inferior de conştiinţă dominată de
impresiile simţurilor.
2. Treapta a doua, în care spiritul, trecând prin procesul percep­
ţiei, ajunge la o oarecare pricepere prin inteligenţă a lucrurilor exte­
rioare.
3. In sfârşit, ea se urcă pe treapta cea de-a treia, a conştiinţei'
de sine individuale, treaptă, adică, în care conştiinţa reflectează şi asu­
pra ei, nu numai asupra obiectelor sensibile.
Aceasta din urmă, conştiinţa de sine, are şi ea treptele ei de
evoluţie, cari, după dialectica triadei, sunt următoarele :
1. Conştiinţa de sine — teza — îşi creează o opoziţie — anti­
teza — 2. care e lumea din afară, lumea din afară care, într'adevăr, e
atât de protivnică adesea conştiinţei, care o turbură şi o nelinişteşte, —
această lume din afară e a doua treaptă ; 3. apoi conştiinţa de sine
ca eu ordonator şi creator, se smulge din lumea din afară antagonistă,
şi-şi recâştigă libertatea.
In cele din urmă, însă, ea se îndoeşte de sine şi atunci se su­
pune autorităţii istorice. Prin aceasta ea îşi croeşte drum de evoluţie
până la raţiune, care se 'ntemeiază pe conştiinţa socială.
Hegel duce mai departe procesul evoluţiei conştiinţei de sine, şii
face şi pentru raţiune o construcţie arhitectonică.cu trei caturi.
1. Întâiul e aşa zisa conştiinţă de sine raţională. Aceasta se
aşează întâi în faţa lumii externe ca observatoare a legilor obiective
ale universului, dar ajunge repede la cunoştinţa că nu face altceva,
de cât să regăsească pretutindeni propriile ei forme, şi atunci se trans­
formă în Eul practic sau în spiritul moral., care e a doua treaptă a
conştiinţei de sine raţională. Eul practic se bucură întâi de viaţă, gustă-
plăcerea senzorială a lucrurilor externe, dar în curând învaţă să
cunoască deşertăciunea lor, şi atunci se ridică la virtute, pentru ca în
cele din urmă să se convingă că şi în acel curs al lumii guvernează,
cea mai înaltă raţiune, şi să se supună acestei puteri obiective. Atunci
se atinge treapta numită a spiritului moral. Ca exemplu de acest stadiu
Hegel ne dă viaţa grecească cu spiritul ei de contopire a individului
în comunitatea socială a statului. Şi aici însă isbucneşte conflictul in­
dividului cu speţa. Generalul, colectivul, triumfă sub forma conştiinţei:
-uriaşe a dreptului universal şi iarăşi se ridică individul contra gru­
pului, şi se naşte lupta între cultură şi credinţă, luptă ce sfâşie
conştiinţa şi duce ca perioadă a luminilor până la terorismul abso­
lutist, până ce intuiţia morală a lumii desvoltă dialectica contradictorie
a utilităţii banale şi a genialităţii morale, ca să găsească desăvârşirea
ei în treapta a treia, în Religie.
Această formă de a treia, a Religiei, evoluează şi ea pe trei
rtrepte :
1 . Religia naturală,
2. Religia artă,
3. Religia revelată.
1. Pe treapta religiei naturale, omul adoră obiecte din natură,
întruchpează pe zei în lucruri fizice sensibile: lumină, soare, ocean,
ori plante şi animale.
2. Pe treapta a doua, a religiei-artă sau, cum o mai numeşte
Hegel, a individualităţii spirituale, omul încetează de a se închina la
obiecte sensibile, zeii nu mai sunt acum întruchipaţi în soare, ocean,
plante şi animale; acum omul proectează în lumea din afară puterile
morale din el, la a căror conştiinţă ajunge, le proectează în forme
umane, în statui de marmoră. Prin urmare, în această fază religia se
antropomorfizează, se umanizează.
3. Pe treapta a treia religia se interiorizează. Dumnezeu nu mai
e în afara omului, el pătrunde în om, se face om. Această formă de
revelaţie cu totul interioară e creştinismul, forma cea mai înaltă a re­
ligiei. Totuşi şi religia revelată are încă imperfecţiuni. Dumnezeul
acesta, care sălăslueşte în conştiinţe, e încă reprezentat simbolic de
credincioşi. Adevărul religios ar trebui să fie în afară din timp, etern,
dar oamenii îl au încă sub formă de reprezentare. Dar reprezentarea
nu e forma cea mai înaltă a conştiinţei de sine, ci noţiunea. Trebue
deci ridicat adevărul religios de la reprezentare la noţiune, şi aceasta e
obiectul: Filosof iei.
Filosofia conduce spiritul dincolo de reprezentare, la conceptul
unităţii finale a tuturor lucrurilor finite cu spiritul infinit, care, cum
vom vedea, e Raţiunea Absolută sau Dumnzeu.
Conceptul de Dumnezeu revine şi în Logica lui Hegel. S a spus
că Logica lui e în acelaş timp şi o metafizică, sau ontologie. Catego­
riile logice nu sunt, ca la Kant, numai forme pur interne apriorice
de sensibilitate şi inteligenţă, ci sunt şi forme ale realităţii, ale
Existenţei totodată. Pentru Hegel, ce e raţional e şi real, şi ce e
real şi raţional. Deci o coincidenţă perfectă între categoriile minţii
şi formele realităţii.
Logica porneşte şi ea de la conceptul Existenţei, al Realităţii
Universale, care e Dumnezeu. ,,Logica, ca sistem al raţiunii pure, zice
Hegel, trebue concepută ca împărăţie a gândirii pure. Această
împărăţie e adevărul neînvăluit, în sine şi pentru sine. De aceea-
ne putem exprima, că acest conţinut e manifestarea lai Dumnezeu,
aşa cum e el în esenţa lui veşnică înaintea creaţiei naturii şi a spiri­
tului finit".
Ajunşi aici, fatale asociaţiuni de idei ne îndrumează să ne
referim şi la soluţii antecedente lui Hegel. Deşi acestea v'au fost
magistral expuse în conferinţa dintâi, voi reveni şi eu sumar asupra.
lor, cel puţin pentru ajutorul meu.
Critica Raţiunii pure a lui Kant creease un dualism ireductibil
între raţiune şi lumea externă, a realităţii din afară. Spiritul, e ade­
vărat, ordonează materia ce se revarsă în el din lumea externă,
pe canalurile simţurilor, legiferează această lume prin formele lui
apriorice. Dar categoriile minţii transfigurează realitatea şi ne-o>
fac cunoscută numai în forma ei fenomenală, cum apare spiritului.
Cum e ea în sine, independent de categoriile logice, ca Ding an sich
sau numen, e un mister total şi etern. Dogmatismul cu: credinţa luL
naivă în puterea raţiunii de a cunoaşte absolutul era depăşit. Dar
era foarte aproape primejdia unui nou scepticism. Dacă nu e nici o
identitate între raţiune şi realitate, şi dacă veşnic ne e închisă poarta
ştiinţei absolutului, ce mai ştim noi în fond ? Ce câştig pentru nea­
mul omenesc să ştie atât, că nu ştie nimic? N'au lipsit critici, cari.
chiar să spună, că prin criticism se ajunge la nihilism. Foarte uşor
se poate pune întrebarea: dacă raţiunea nu poate cunoaşte lumea
din afară în sine, cine ne garantează că se poate cunoaşte şi pe ea,
aşa cum e în sine? Nu cumva, când raţiunea reflectează, asupra ei
şi se studiază pe sine, se transfigurează totul, cum transfigurează,
ea şi lumea externă ?
In orice caz, prăpastia ce săpase Kant între raţiune şi reali­
tate, dualismul acesta nu putea mulţumi spiritele. Nevoia de a
simţi identitatea e tiranică. Şi astfel apar sistemele filosofice post-
kantiene, cari toate sunt lupte acerbe ale spiritului ca să arunce o
punte solidă peste prăpastia dualismului kantian. Apare Fichte,
apare Schelling, apare Hegel, cu eforturi uriaşe să învingă dua­
lismul şi să restaureze identitatea dintre raţiune şi realitate.
Cunoaşteţi soluţia lui Fichte: absolutul e Eul, care însă îşi
creează, din motive morale, o opoziţie, o piedecă, un contrar, un
alter-Eu, lumea externă, produs al eului inconştient.
Cunoaşteţi şi pe a lui Schelling: nu Eul creează non-Eul,
lumea din afară, cum susţine idealismul subiectiv al lui Fichte. Nici
non-Eul, lumea din afară nu creează eul, cum susţine senzualismul
realist. Şi Eul şi non-Eul, şigândirea şi existenţa derivă, amândouă,,
dintr'o esenţă superioară, transcendentă lor, care nu e nici Eu, nici
Non-eu, ci o realitate suprasensibilă nedeterminată, neutră, indife­
rentă originar, în care contrariile se identifică.. Acesta e. Absolutul
lui Schelling.
 Pe Hegel însă nu-1 mulţumeşte acest mod de restaurare a
identităţii, acest sistem transcendental de învingere a dualismului.
El are o soluţie imanentistă. Pentru Hegel e un postulat identitatea
dintre gândire şi existenţă. Absolutul nu e numai sus, ci şi jos şi
pretutindeni, străbătând toată realitatea, creind veşnic şi rămânând
tot el. Absolutul e Spiritul sau Raţiunea, D-zeu, care în sine are
toate virtualităţile, dar le actualizează mereu în existenţe concrete,
contingente, din trebuinţa lui absolută de a se nega, de a-şi da
opoziţii. Raţiunea umană e şi ea o creaţie a Raţiunii absolute, o
formă contingenţă determinată a evoluţiei prin dialectica triadei.
Creaţie a lui Dumnezeu sau a Raţiunii absolute, ea se întoarce în
D-zeu, în Raţiunea Absolută.
In această construcţie, Hegel crede a găsi cheia restabilirei
puterii raţiunii umane de a cunoaşte Realitatea. Lumea poate fi
cunoscută de raţiune, pentrucă ea e însăşi raţiunea. Cunoştinţa
realităţii e posibilă numai fiindcă lumea cunoscătoare e identică
cu lumea de cunoscut, numai fiindcă raţiunea subiectivă din noi şi
raţiunea obiectivă îşi au rădăcina în aceeaş esenţă.
Am ajuns acum la poarta filosof iei religiei. Aproape dela
început Hegel ia, iarăşi, poziţie contrară lui Kant. Kant ceruse să
se examineze raţiunea, facultatea de a cunoaşte, înainte de a începe
să cunoaştem.
„Ceeace se cere, zice Hegel, e întâi să se examineze raţiunea,
facultatea de a cunoaşte înainte de a începe a cunoaşte. Deci se
crede despre cunoştinţă, că e un fapt ce s'ar câştiga cu ajutorul
unui instrument, de care ne slujim pentru a afla adevărul. Dar,
privind lucrurile de aproape, vedem că a se cere să se cunoască
întâi acest instrument, e a se cere o absurditate. Critica facultăţei
de â cunoaşte e punctul de vedere al filosofiei lui Kant, şi în
general al timpului nostru şi al teologiei lui. S a crezut că s a făcut
o mare descoperire cu asta, dar ce amăgire, — cum se ntâmplă
de altfel aşa de des în lume. E vorba să examinăm raţiunea. Dar
cum ? Trebue s'o examinăm, s'o cunoaştem raţional. Dar asta nu
se poate face decât cu ajutorul gândirii raţionale. Nu e alt mijloc
posibil de cât acesta, şi, deci, se pune o condiţie, care se anulează
dela ea. Dacă n'ar trebui să abordăm cercetarea filosofică fără a fi
cunoscut în prealabil în mod raţional raţiunea, ar însemna să nu
mai începem de loc, căci prin cunoaştere, noi înţelegem în chip ra­
ţional. Şi iată ceeace n'ar trebui să întreprindem, fiindcă ceeace ar
trebui să cunoaştem întâi e tocmai raţiunea". Şi Hegel sfârşeşte
acest pasaj cu o ironie: „Această pretenţie e povestea acelui Gascon.
care nu voia să intre în apă înainte de a şti să înoate ".
Critica ar fi putut să ia şi forma următoare: Ca raţiunea să
se examineze pe sine, trebue să se dividă în două: într'o raţiune
cunoscătoare, examinatoare, şi una de cunoscut, de examinat, adică
să se dedubleze în subiect cunoscător şi obiect cunoscut. Dar cine
garantează că raţiunea cunoscătoare sau subiectul cunoscător are
puterea să cunoască pe raţiunea de cunoscut, pe obiectul de cu­
noscut. Deci trebue să ne întrebăm întâi dacă acest subiect e ca­
pabil să cunoască obiectul ce şi-a pus în faţă. Ca subiectul să vadă
ce poate şti despre acest obiect, trebue să se studieze, adică iar
să se împartă în două, şi aşa mai departe la nesfârşit. Nu e mai
simplu şi mai sigur, ar zice Hegel, să pornească raţiunea cu curajul
că poate şti, fără să-şi mai examineze puterea de a şti ?
In postulatul că raţiunea umană e o parte a realităţii, care şi
ea e manifestare, producţie, creaţie a raţiunii absolute, e sigur că
raţiunea umană poate cunoaşte realitatea, căci e o parte a ei, un
reflex, o întruchipare subiectivă a unei raţiuni obiective. Identi­
tatea de esenţă dintre ele ne dă certitudinea puterii de a cunoaşte.
In această certitudine, Hegel abordează Filosofia religiei,
ţinând îndată să risipească sentimentul că ar fi o profanare a filo-
sofa despre religie. Cu totul dinpotrivă, a te preocupa de Dum­
nezeu, a filosofa despre el, e cea mai profund creştină atitudine.
N a spus Isus: „Trebue să cunoşti pe Dumnezeu"? Şi n a spus
tot el: „Fiţi perfecţi, precum e de perfect tatăl meu cel ceresc"?
Cum am putea fi perfecţi ca Dumnezeu, zice Hegel, ,,dacă nu
ştim nimic despre fiinţa perfectă, dacă ştiinţa şi voinţa noastră
n'au ca obiect decât lumea fenomenală, şi dacă adevărul trebue
să fie şi să rămână în întregime inaccesibil?" „Altădată, spune el,
cunoştinţa despre Dumnezeu era toată ştiinţa. Trăsătura caracteris­
tică a timpului nostru e, din contră, să ştie tot, să ştie un număr
nesfârşit de lucruri, dar cât priveşte de Dumnezeu, să nu ştie nimic.
Altădată, spiritul dădea interesul lui cel mai viu cunoştinţei despre
Dumnezeu şi despre natura lui, el nu-şi găsia odihna decât în con­
templarea acestui obiect, şi se simţea nenorocit când nu-şi putea
împăca această trebuinţă.
Şi luptele lăuntrice cele mai adânci erau acelea, pe cari le
aprindea astfel această cercetare, înaintea căreia păleau orice alt
interes şi orice altă cunoştinţă. Timpul nostru a calmat această tre­
buinţă, precum şi munca şi luptele pe care ea le naşte, şi, în
această privinţă, nu mai dorim nimic. A nu avea nicio cunoştinţă
despre Dumnezeu, iată ceeace nu mai pricinueşte nicio încurcătură
în vremea noastră. Şi mai de grabă imposibilitatea acestei cunoştinţe
e socotită ca cea mai înaltă intuiţie a inteligenţei. „Trebue să cu­
noşti pe Dumnezeu", acest comandament pe care religia creştină
îl socoate ca pe cel mai înalt, ca fiind comandamentul absolut,
astăzi e privit ca o prostie".
Pretinsa înţelepciune agnosticistă faţă de Dumnezeu a făcut
dintrânsul o fantomă infinită ce rămâne departe de noi, şi-a făcut
din pricina asta din cunoştinţa umană o fantomă goală a existenţei
 finite sau o oglindă, în care nu se restrâng decât forme goale, apa­
renţe. Cum vedeţi, Hegel nu epuizează de loc arsenalul lui anti-
kantian. El repune în valoare probele existenţei lui Dumnezeu, pe
cari Kant le nimicise prin tabela antinomiilor lui, îndeosebi argu­
mentul ontologic.
Pătruns de această necesitate de a filosofa despre Dumnezeu,
cu convingerea de a-1 putea cunoaşte, socotind că această filoso-
fare nu coboară pe Dumnezeu, ci înalţă pe om la Dumnezeu, Hegel,
în consideraţii preliminare, determină obiectul ţilosofiei religiei.
Obiectul filosof iei religiei e religia, explicarea religiei SUD
punctul de vedere noţional, iar religia are drept conţinut noţiunea
de Dumnezeu. De fapt, întreaga filosofie este o filosofie a religiei,
pentrucă şi obiectul filosofiei e tot Dumnezeu. Dela început am
spus că obiectele acestor două discipline sunt pentru Hegel iden­
tice, căci e acelaş obiect privit din puncte de vedere deosebite.
In religie Dumnezeu e gândit sub formă de reprezentare, în filosofie
sub formă de gândire noţională.
După ce stabileşte această distincţie, Hegel determină no­
ţiunea de Dumnezeu. Cea mai clară expunere a concepţiei lui Hegel
despre Dumnezeu mi se pare că ar fi o expunere prin opoziţie.
Adică să arătăm cum concepe Hegel opusul lui Dumnezeu, lumea
— realitatea contingenţă, trecătoare, şi atunci rămâne să atribuim
lui Dumnezeu proprietăţi diametral opuse acelora, pe cari le are
această lume trecătoare, contingenţă.
Orice lucru individual din natură, fie el corp fizic, fie corp
organic, fie spirit personal, încarnat într'o sinteză cu un corp, are
o realitate dependentă, condiţionată, o realitate care nu trăeşte
prin ea însăşi şi nu e creată de ea însăşi, ci de o altă realitate, e o
existenţă finită. Orice existenţă cu acest caracter finit, în timp şi
spaţiu, purcede dintr'alţă existenţă, e deci determinată de o alta.
Luaţi acum toate atributele contrarii, şi sintetizaţi cu ele no­
ţiunea de Dumnezeu. Dumnezeu este Existenţa independentă, ne­
condiţionată, care trăeşte sau subzistă prin ea însăşi, şi nu e creară
de o alta, ci din contră ea creează toate existenţele finite. Deci
este o existenţă şi infinită, dacă nu e creată de alta. Infinitate este
egal cu Absolut. Deci Dumnezeu e existenţa absolută, universala.
Ca existenţă universală absolută, Dumnezeu îmbrăţişează şi conţine
în el toate existenţele particulare, relative. Acestea emană toate
din Dumnezeu, şi se'ntorc toate în Dumnezeu, ca în isvorul uni­
versal de viaţă. Nicio realitate concretă nu are independenţă faţă
de Dumnezeu, numai el are independenţă faţă de toate lucrurile.
Din Absolut purced toate lucrurile finite, adică el, Absolutul, le
creează, fiindcă are în El toate virtualităţile de creaţie, de producţie.
Nu se poate însă concepe ca Dumnezeu sau Absolutul să creeze,
să producă toate realităţile contingente, finite, de cât dacă el e
spirit, căci o substanţă nespirituală n'ar putea creea. Deci Dum­
nezeu sau Absolutul e şi Spiritul Absolut, pentrucă produce sau
creează. Insă Dumnezeu-Spiritul Absolut poate creea numai dacă e
Spirit conştient de el însuşi, care are, aşa dar, conştiinţa de sine,
care e Subiect.
Nu putem intra aici în discuţia controversei, dacă acest fel
de a concepe pe Dumnezeu nu e un panteism ca al lui Spinoza.
Hegel preîntâmpină obiecţia aceasta, tocmai prin aceea că acordă
Divinităţii Conştiinţa de sine, o face Subiect, ceeace nu mai e Sub­
stanţa lui Spinoza. Hegel declară categoric că ridică Substanţa la
rangul de Spirit Absolut conştient de el însuşi.
Să vedem acum, cum concepe Hegel creaţia lumilor con­
tingente de către Spiritul Absolut sau Dumnezeu. Dumnezeu con­
ţine toate virtualităţile, toate potentele de creaţie. Dar virtualită-
ţile sau potentele acestea se realizează sau se actualizează neîn­
cetat, din eternitate, şi aceasta în virtutea altui atribut al lui
Dumnezeu, care e Negativitatea. Aici întâlnim iar dialectica triadei
din Logică. Neîncetat, clipă cu clipă, din eternitate, Dumnezeu, care
e Teza, îşi creează o opoziţie, un Alter al său, o antiteză, şi
aceasta e lumea, lumea contingenţă, trecătoare. Printre actualizările
virtualităţilor sau potentelor infinite ale lui Dumnezeu suntem şi
noi spiritele individuale, raţiunile concrete particulare. Deci Dum­
nezeu. Raţiunea absolută, se realizează şi în noi, raţiunile limitate,
ni se revelează nouă, vrea să fie cunoscut de noi. Probele exis­
tenţei lui Dumnezeu, pe cari Kant le nimicise, arătând că dau naş­
tere toate la antinomii ireductibile, sunt socotite de Hegel ca re-
velaţiuni ale lui Dumnezeu însuşi şi ca atare perfect demonstrative.
Dumnezeu se revelează raţiunii noastre, am putea zice, probându-se
el raţiunii noastre, punând el în noi probele fiinţei lui.
Dar toate existenţele finite, trecătoare, purcese din Dumnezeu
în hipostaza Antitezei, pe care el şi-a dat-o, negându-se în creaţia
unui Alter al său, sunt sortite să se ntoarcă înapoi în Dumnezeu,
să'nceteze a fi în opoziţie cu el, să se'mpace, ca să zicem aşa, cu
Universalul, cu Infinitul, şi această împăcare e Sinteza lumii cu
Absolutul. După ce cunoaştem concepţia lui Hegel despre Dum­
nezeu şi Lume, şi raporturile dintre el, să vedem cum concepe el
obiectul religiei şi care e atitudinea conştiinţei noastre faţă de acest
obiect. Obiectul religiei este Dumnezeu, Subiectul e conştiinţa ome­
nească îndreptată spre Dumnezeu, scopul sau tendinţa e unirea
acestora, a Obiectului cu Subiectul, cu alte cuvinte scopul e um­
plerea sufletului sau a conştiinţei cu Dumnezeu, pătrunderea lui
în ea, acesta e rolul serviciului divin sau al cultului.
Aşa dar esenţa religiei constă în aceste trei momente :
1. Dumnezeu
2. Conştiinţa despre Dumnezeu
 3. Serviciul lui Dumnezeu-Cultul
Unirea armonică între Dumnezeu şi conştiinţa omenească e
esenţa religiei, Şi nu poate fi o cale mai sigură pentru această
uniune armonică de cât cunoştinţa despre Dumnezeu, şi tocmai
această cunoştinţă e substanţa filosofiei religiei. Dumnezeu se re­
velează conştiinţei de sine şi vrea să fie cunoscut, de aceea cuno­
ştinţa despre Dumnezeu e totodată şi împlinirea unei voinţe divine.
Această cunoştinţă de Dumnezeu e adevărat serviciu divin şi cult.
Nu poate fi rătăcire mai mare, după Hegel, de cât părerea că
gândirea despre Dumnezeu ar profana pe Dumnezeu, ar fi pă­
gubitoare religiei.
Conştiinţa religioasă se manifestă în mai multe feluri: sub
formă de sentiment, de intuiţie, de reprezentare şi de noţiune.
Conştiinţa religioasă sub forma de sentiment. Sentimentul e
tot ce poate fi mai puţin obiectiv, şi mai mult subiectiv şi individual.
Dar el e o formă absolut necesară, prin care trebue să treacă "on-
ştiinţa religioasă, Nimic nu poate deveni viu în noi, să câştige con­
sistenţă şi să ajungă la obiectivitate, de cât trecând prin sentiment,
prin inimă. Un lucru ajunge în posesia mea spirituală numai când
devine intim al meu, şi asta nu se poate de cât prin sentiment.
„Trebue să purtăm dreptatea, moralitatea, pe Dumnezeu în
inimă. Sentimentul ca atare e momentan, trecător. Când spunem
însă inimă, vorbim de un sentiment puternic, care are o existenţă
durabilă. Inimă e ceeace eu sunt în general, caracterul meu, prin­
cipiile mele de bază. Un principiu poate să nu străbată întreaga
mea existenţă, să rămână pur şi simplu numai în reprezentarea
mea. Dacă e însă în inimă, atunci el se identifică imediat cu mine.
Şi el trebue să devină al meu, el trebue să formeze substanţa mea
cea mai lăuntrică, modul meu general de a acţiona, realitatea mea".
Religia trebue s'o construim în inimă, individul să fie educat întru
moralitate, dreptate şi religie pe calea aceasta.
Sentimentul are însă şi lacune, şi defecte, şi cel mai mare e
subiectivitatea. Sentimentul religios e- o formă necesară a credinţei
şi a certitudinii religioase, nu poate fi însă folosit întru dovedirea
adevărului religios, a existenţei lui Dumnezeu. Conţinutul sentimen­
tului poate fi oricare, şi cel mai sublim, dar şi cel mai josnic. Sen­
timentul trebue deci depăşit, căci, fiind subiectiv şi contingent, nu
poate fi utilizat ca piatră de verificare între adevăr şi fals.
Conştiinţa religioasă sub forma de intuiţie. Divinul, de aceea,
nu trebue numai simţit, ci privit ca obiect exterior, în timp şi
spaţiu. Acesta e rolul intuiţiei. Intuiţia Divinului duce la Artă.
„Arta, zice Hegel, s'a născut din trebuinţa absolută a spiritului
după care divinul, ideea spirituală, trebue să fie ca obiect pentru
conştiinţă, şi mai întâi pentru conştiinţa imediată.
Legea şi conţinutul artei, e adevărul aşa cum el apare în
 spirit, şi, deci, adevărul spiritual, dar, în acelaş timp, e un adevăr
sensibil pentru intuiţia imediată". Dacă se compară sentimentul
cu intuiţia, se constată că într'adevăr aceasta are superioritatea că
-adevărul apare în obiectivitatea lui; însă şi intuiţia are o lacună,
şi anume aceea că se ţine într'o indepedenţă sensorială, imediată.
,,In intuiţie, totalitatea conştiinţei religioase, obiectul şi conştiinţa
de sine sunt scindate". Deci trebue depăşită această fază, în aşa
fel, în cât „totalitatea conştiinţei religioase să fie pusă în realitatea
şi unitatea ei". Aceasta se face prin reprezentare.
Conştiinţa religioasă sub formă de reprezentare. Lacuna con­
ştiinţei religioase sub formă de intuiţie e dualismul dintre obiectul
intuit şi subiectul intuitor. Religia are însă nevoe de unitatea dintre
conştiinţa religioasă şi obiectul ei, de interiorizarea obiectului, de
spiritualizarea intuiţiei, adică de eliberarea de sensibilitate şi ima-
ginabilitate a obiectului, eliberarea de starea de prezenţă a intuiţiei.
La această libertate conştiinţa se ridică prin reprezentare.
Rolul reprezentării e ca, prin abstracţie şi limbaj, să simplifice şi
să generalizeze obiectele. E a destinge imaginea de semnificarea
imaginii şi de aceea se opune intuiţiei, care socoteşte tabloul sau
imaginea drept lucru esenţial, inseparabil de semnificarea ei. Insă
reprezentarea porneşte tot din intuiţia sensibilă şi de aceea rămâne
mereu sub stăpânirea ei, dovadă atâtea expresii imaginate ca : „măr­
turia lui Dumnezeu", „fiul lui Dumnezeu", „mânia lui Dumnezeu".
Conştiinţa religioasă în forma reprezentării e plină de con­
tradicţii ; ea afirmă şi cere spiritualizarea intuiţiilor religioase, şi
rămâne totuşi înţepenită în exterioritatea acestora şi atinsă de ea.
Prin urmare, şi faza reprezentării trebue depăşită spre a ajunge la
aceea a spiritualizării definitive, a interiorizării totale a Divinităţii,
şi aceasta se face prin gândirea conceptuală, raţională. „Raţiunea,
zice Hegel, e singurul teren pe care religia poate fi la ea acasă".
Conştiinţa religioasă sub forma gândirii conceptuale. Prin ri­
dicarea religiei dela reprezentare la noţiune, şi această ridicare e
obiectul filosof iei religiei, religia ajunge în faza ei cea mai înaltă,
care e religia revelată, creştinismul. Pe treapta aceasta religia e
desăvârşită, fiindcă prin raţiune se desăvârşeşte noţiunea religiei,
ea devine obiectivă, raportul dintre Dumnezeu şi Conştiinţa de
sine desăvârşit. In această fază unitatea existenţei divine şi umane,
împăcarea amândorora, umanizarea lui Dumnezeu nu se mai face
prin simplă aspiraţie şi năzuinţă, ci în deplină conştiinţă de sine
raţiom lă. Când Dumnezeu se revelează în adevărul lui ca spirit
absolut, omului ca spirit finit, şi acesta se întoarce în spiritul ab­
solut ca în esenţa lui, atunci religia, ca raportul reciproc dintre
Dumnezeu şi conştiinţă şi conştiinţă şi Dumnezeu, apare ca adevăr
liber de orice condiţii exterioare, ca adevărul cel mai înalt.
Dumnezeu, aşa cum ajunge a fi conceput prin raţiune în faza
aceasta numită de Hegel a religiei absolute, e suprema realitate.
Absolutul, dar nu imobil, şi cu virtualităţile mereu învăluite, ci e
un neîncetat creator, motor al lumii, are, dacă putem spune astfel,
o evoluţie supusă dialecticei triadei.
1. Dumnezeu-Spiritul Absolut pe deplin revelat, constitue
înaintea creaţiei lumii, în ideea lui eternă, împărăţia Tatălui, Teza.
2. Dumnezeu însă îşi dă sau îşi creează mereu opoziţii, un
Altul al său, şi aceasta e lumea creată, natura înconjurătoare şi spi­
ritele noastre finite, în timp şi spaţiu. Aceasta e împărăţia fiului.
Antiteza.
3. Urmează treapta a treia — Sinteza — întoarcerea lumii
şi raţiunii finite în Dumnezeu, împăcarea lumii cu Dumnezeu, ca
să spunem astfel — aceasta e împărăţia Spiritului. Aceste trei
forme — nu le zic momente, căci termenul e impropriu pentru rea­
lităţi existente din veşnicie — alcătuesc trinitatea Divinităţii.
E cu neputinţă să urmăresc, în cadrul acestei conferinţe, toate
consideraţiile importante ale lui Hegel asupra religiei creştine, ne­
cum asupra celorlalte forme de religie, numite de el religiile deter­
minate.
N a ş putea însă să trec peste o problemă, care a dat naştere,,
şi sigur că va mai da naştere mereu, la multe controverse. Anume,
vorba de problema creaţiei. Dumnezeu a creat odată pentru tot­
deauna lumea sau o creează mereu, e veşnic creator ? După Hegel,
un singur act de creaţie ar face din Dumnezeu o Existenţă im­
perfectă. ,,Se zice: Dumnezeu a creeat lumea; prin asta se exprimă
ideea unei fapte întâmplate odată, şi care nu se mai întâmplă, deci
ca o determinare, care poate fi sau nu. După această concepţie.
Dumnezeu ar fi putut să se manifeste sau nu; dar aceasta e o
determinare arbitrară, întâmplătoare, care nu aparţine noţiunii lui
Dumnezeu. Esenţa lui Dumnezeu e să se desfacă mereu în Altul,
să se manifeste, să se reveleze; el nu creează odată lumea, ci e
veşnicul creator, cel ce se revelează veşnic". Dumnezeu e deci
motorul şi creatorul veşnic, care nu se odihneşte niciodată, care
produce neîncetat lumea finită, dar el rămâne mereu infinit, mereu
El însuşi.
Terminând această expunere, trebue să spun că n'am ţintit
la altceva, decât la o redare cât mai limpede a evoluţiei gândirii lui
Hegel cu privire la problema religioasă. N'am vrut de loc să apăr
o teză contra alteia, să vă conving că sistemul lui Hegel ar fi mai
bun ca al lui Kant sau ca al lui Fichte, ori Schelling, n'am vrut deci
să vă conving că dreptatea e de partea lui Hegel, căci nici eu nu
sunt convins de asta. Putem să filosofăm despre Dumnezeu, e bine,
e nobil să ne înălţăm gândirea până la Dumnezeu, dar eu cred că
Dumnezeu ne rămâne mereu necunoscut,—ignorabimus. Fie că adop-
 tăm, însă, pe Hegel, fie că-1 respingem, din doctrina Iui putem
scoate perspective noui în intuiţia noastră despre lume şi viaţă.
Raţiunea e într adevăr motorul întregii realităţi ? V a fi fiind
fiecare corp particular din univers emanaţie din raţiune şi deci şi
el ceva raţional, spiritual, sau Universul e pur şi simplu materie?
Dacă facem o comparaţie între teoriile despre materie ale mate-
rialiştilor puri, aşa cum avem un exemplu tipic în Democrit
din anticitate, şi între teoriile cele mai recente asupra materiei, sun­
tem viu impresionaţi de aceea ce am putea numi spiritualizarea ma­
teriei. Conceptul de forţă şi el se spiritualizează din ce în ce mai
mult. Se vorbeşte de dematerializarea materiei, de întoarcerea lui
întrun Eter care nu mai e material. Nu vedeţi în această evoluţie
a noţiunii de forţă şi materie o reviviscenţă de spirit hegelian? Orice
. s'ar spune, plutesc în atmosfera filosofică a timpului nostru ten-
dinţi de reluare a metafizicii şi de întoarcere şi la religie. Poate că
acestea sunt normale. Schopenhauer zice: „Din vreme în vreme se
ridică în lume câte un val de indiferenţă metafizică, — ea e totuşi
o boală cerebrală". Cât de departe suntem de ceeace profetiza Au­
guste Comte cu privire la dispariţia metafizicei, paralel cu progresul
ştiinţelor pozitive! Ştiinţele pozitive, e sigur, fac uriaşe progrese,
ridică mereu câte un colţ din vălul ce acopere misterele lumii. Dar
la fiecare ridicare a câte unui colţ din acest văl, creşte vălul în
celelalte colţuri, căci orice pas înainte în ştiinţă e în acelaş timp şi
un pas în neştiinţă, în mister. Cel mai simplu fenomen fizic, ce
ni se pare la întâia vedere luminat şi prin cauze fizice, ascunde în el
în realitate o întreagă metafizică. Şi atunci rămâne foarte posibilă
şi o explicaţie a lumii ca a lui Hegel, cum rămâne posibilă şi una
ca a lui Schopenhauer. Ceeace importă nu e însă să adoptăm un
sistem, în care să credem dogmatic. Ceeace importă e să ne ri­
dicăm din când în când, lăsând cum spune Hegel, în urma noastră
valurile cotropitoare ale grijilor mărunte, să ne ridicăm, zic, la me-
ditarea realităţii sub specie aeternitatis. Cred că Hegel e o admi­
rabilă culme în această ascensiune, şi cea mai mare satisfacţie
pentru mine ar fi să ştiu, că am avut şi eu o părticică de putere de
a vă determina să faceţi, cu mine, astăseară, această ascensiune.
Vreau însă să mă folosesc de atmosfera hegeliană, pe care
a adus-o anul acesta Societatea română de filosofie în conştiinţa
publicului românesc, pentru o aplicare în domeniul vieţii politico-
sociale şi de aiurea, dar mai ales şi dela noi.
Şi în viaţa politico-socială pot fi două perspective de intuiţie.
Una e să crezi că interiorul se modelează după exterior, că orga­
nizarea externă a legilor şi instituţiilor creează şi virtuţile cetăţe­
neşti, şi relaţiile sociale cele mai fericitoare. Sufletul, raţiunea ar fi
în perfectă funcţie de instituţiile externe, evoluţia internă strict de­
terminată de cea externă.
 Alta e, dinpotrivă, să crezi că evoluţia internă sufletească
determină pe cea externă, că, până nu s'au cristalizat bine virtuţi
în suflete, nici instituţiile externe n'au realitate adevărată, n'au
spirit, deşi au literă.
Din forma întâi de intuiţie, rezultă superioritatea elementului
politic asupra celui cultural-spiritual. Rezultă mitul forţei legilor,
pasiunea creerii de instituţii externe, mereu schimbătoare, pasiunea
pentru reforme.
Din forma a două de intuiţie rezultă... Dar ce să mai spun
că rezultă, că nu rezultă nimic, pentru că aceasta aproape nu mai
există azi. Dacă ar fi, însă, ar rezulta neîndoios, multe, multe lu­
cruri bune. Ar rezulta mai multă grijă de cultură, decât de credite
şi bănci. Mai multă spiritualitate în conduita vieţii de cât aplecare
spre bunuri exterioare. Mai mult fond de cât formă, mai multă
raţiune de cât sensaţie. Dar ce au de a face toate astea cu Hegel?
Au foarte mult, căci iată, şi cu asta termin, cum stă în legătură,
după Hegel, Religia, adică adorarea Raţiunii Absolute, cu Statul,
cu Politica :
„Religia e ştiinţa divină, cunoştinţa pe care omul o are despre
Dumnezeu. Aceasta e înţelepciunea divină, e câmpul adevărului
absolut. Dar este o altă înţelepciune, înţelepciunea lumii, şi de ra­
portul acestei înţelepciuni cu înţelepciunea divină e vorba aici.
In general religia şi fundamentul Statului sunt unul şi acelaş
lucru; ele sunt idenace în şi pentru sine... Un popor care are o
noţiune falsă de Dumnezeu are un Stat rău, un guvernământ rău
şi legi rele".
Care noţiune de Dumnezeu e falsă sau adevărată, asta n'o
putem şti, oricât Hegel pretindea a şti. Dar ca un popor nereligios,
fără avânturi de misticism serios şi profund, să aibă soarta unui
Stat rău, e nespus de probabil.

I. N I S I P E A N U

BIBLIOGRAFIE

H e g e l : Phänomenologie des Geistes,

H e g e l : Religionsphilosophie, E:iifia G. Lasson.
H e g e l : Viata lui Isus, i n t r a d u c e r e f r a n c e z ä d e D . R o $ c a .
K u n o F i s c h e r : Hegels Leben, Werke und Lehre.
W . W i n d e l b a n d : Geschichte der neuren Philosophie.
P . R o q u e s : Hegel, Sa vie et ses oeuvres.
W . W u n d t : Einleitung in die Philosophie.
H a y m : Hegel und seine Zeit.
 RENAŞTEREA HEGELIANISMULUI

A vorbi de renaşterea hegelianismului, de un Hegel redivivus,

in filosofia contimporană înseamnă poate a primi cam naiv o simplă
formulă de efect, care ascunde în realitate o situaţie mai puţin
dramatică. Totuşi formula a intrat în circulaţie după 1900, mai mult
ca o lozincă de luptă, ca un program şi un îndemn, şi drept urmare
analistul obiectiv al zbuciumatelor curente ale vremii e dator să
aprecieze valoarea nouii etichete filosofice, să-i cerceteze condiţiile
istorice şi să-i cântărească perspectivele de desvoltare rodnică.
Neohegelianismul este oare numai o curiozitate intelectuală a
timpului, o mişcare artificială care trădează o fatală oboseală dc
gândire, ca de altminteri orice revenire la concepţii trecute, sau din
potrivă este expresia îndreptăţită a convingerii pline de viaţă că
filosofia lui Hegel deabia acum, după 100 de ani dela moartea
creatorului ei, începe a fi înţeleasă ca acea „filosofie fără moarte",
visată de toţi marii cugetători europeni, ca sensul adânc al pre­
zentului, ca steaua ce va străluci pururea pe cerul filosofiei ?
O examinare neprevenită a complexului filosofic închis în
această formulă sonoră scoate la lumină trei fapte: 1) Propriu zis
nu poate fi vorba de o renaştere, fiindcă ideea hegeliană n a apus
niciodată, ci s'a păstrat neîntrerupt, ca o tradiţie sacră, însă cu un
cult discret şi esoteric, până azi vreme de o sută de ani. 2 ) Precum
nu poate fi vorba de o renaştere, nu putem vorbi de o renaştere
chiar a lui Hegel, pentru cuvântul că aproape nimeni nu mai îm­
brăţişează sistemul acestuia în alcătuirea lui strictă. Azi un
„hegelian strict" nu mai există. E caracteristic că nouii hegelieni,
spre deosebire de adepţii lui Kant, Hume, Leibniz, e t c , nu se referă
la vederi speciale ale aceluia, ci la concepţia sa luată în bloc. Se
zice uneori: conţinutul hegelianismului e învechit, dar metoda e
nemuritoare. O asemenea despărţire între sistem şi metodă poate fi
făcută la alţi filosofi, însă nu la Hegel, la care sistemul şi metoda
alcătuesc un întreg indisolubil. Sistemul şi metoda se implică şi se
justifică mutual. 3 ) Renaşterea hegelianismului nu e un fapt con­
sumat, ci o dorinţă, o temă aridă şi confuză, la rezolvarea căreia
sunt azi, active, convergent, numeroase spirite distinse din atâtea
 ţări de cultură europeană. In acest mod a luat fiinţă un fel de
„diletantism hegelian" şi s'a impus impresia unei simple „apropieri
de Hegel" sau a unei „atmosfere hegeliane". S e susţine că dacă
urmărim desvoltarea filosofiei dela 1900 încoace, observăm că dru­
murile cele mai diferite duc la Hegel sau, cel puţin, la o explicaţie
cu ideile sale. Ce va eşi din această năzuinţă, nu se poate prevedea.
Poate o cădere şi mai adâncă, poate o lămurire definitivă. Suntem
în faza primului entuziasm colectiv, întreţinut şi de comemorarea
centenarului, de ceeace s'a numit „hegelianism de circumstanţă".
Pentru ca tabloul ce vom zugrăvi să aibă orizontul necesar,
se cade să cunoaştem întâi cadrul şi marile motive inspiratoare ale
filosofiei moderne şi apoi atitudinea hegeliană în acest cadru şi
faţă de aceste motive.
Gândirea modernă, dela primii ei paşi mai hotărîţi, adică din
sec. al 16-lea, şi până azi, stă sub povara unei continue crize spi­
rituale, care nu e accidentală, ci decurge din chiar scopul suprem
urmărit de această gândire: să îmbrăţişeze armonic motive cultu­
rale multiple şi divergente. Nota distinctivă a filosofiei moderne
constă în atitudinea ei faţă de noua ştiinţă a naturii, experimentală
în conţinut, matematică în forma ei exactă, făurită de un Copernic,
Kepler, Galilei, îmbrăţişată de cei dintâi filosofi moderni, Bacon şi
Descartes, şi desăvârşit realizată de Isaac Newton.
Atitudinea filosofiei moderne faţă de noua ştiinţă e dublă :
o primeşte, fiindcă noua ştiinţă se impune nu numai prin obiecti­
vitatea, dar şi prin succesele ci technice, şi totodată o limitează,
încercând s'o depăşească. In ce constă caracterul parţial al nouii
ştiinţe, caracter ce reclamă o depăşire printr'o nouă filosofie ? Noua
ştiinţă e o explicaţie pur mecanică a fenomenelor naturii. Toate
procesele, a căror pestriţă ţesătură alcătueşte natura, au cauze ne­
cesare, iar aceste cauze nu stau în afara naturii şi nu sunt de ordin
imaterial (idei, forme), cum erau pentru ştiinţa antică, ci sunt
imanente naturii şi de ordin material: mişcările atomilor, forţe oarbe
ce totuşi pot fi cuprinse în formulele raţionale ale matematicii. Na­
tura pare despiritualizată şi indiferentă faţă de valorile umane.
Ştiinţa antică, primită şi de evul mediu aproape fără nici o schim­
bare apreciabilă, avea cu totul nltă structură. Cauzele lumii finice
nu erau de ordin fizic, ci metafizic: forme ideale, cari activau fi-
nalist, aproape identice cu spiritul. Lumea fizică era condusă de
cauze psihice. O asemenea ştiinţă era în fond o filosofie şi chiar
o teologic, şi de aceea scolastica medievală o integrează firesc dog­
mei. Cauzele lumii materiale erau formele nepieritoare ce oglindeau
ideile eterne şi exemplare din Raţiunea divină. Ştiinţa şi credinţa
alcătuiau o unitate organică; iar trebuinţele interioare ale omului
găseau o desăvârşită satisfacţie chiar în speculaţiile fizicii. Nici un
conflict serios între fizică şi metafizică, între metafizică şi teologie.
P m s t a de F i U c f i c N r 3-4|°31 6
 Altul este, şi trebuia să fie, ecoul nouii ştiinţe experimental-
maternatice. Dacă în natură totul e cauză mecanică şi realitate ma­
terială, ce sens mai au spiritul uman şi cel divin; cum se armoni­
zează determinismul orb cu activitatea conştientă, cu aspiraţiile
morale ale omului, cu libertatea voinţei? D e o parte, natura, maşină
despiritualizată, de alta Spiritul, care îşi afirmă în faţa determinis­
mului activitatea liberă şi drepturile imprescriptibile ale năzuinţelor
sale etice.
De aceea problema cardinală a întregii filosofii moderne, dela
Descartes până azi, este aflarea unei explicaţii universale care să
respecte concepţia mecanică a naturii şi totodată să ţină seama de
realitatea sufletului purtător de valori morale şi religioase. Dacă
în lumina acestei constatări, urmărim desvoltarea cugetării moderne
începând cu Descartes, se impune indiscutabil adevărul că această
filosofie face încercări tot mai îndrăsneţe şi paradoxale să probeze
teza idealistă, anume, că înţelesul adânc al mecanismului şi al ma­
teriei este activitatea finalistă a Spiritului, că deci materia oarbă
e produsul şi instrumentul unor înalte scopuri dumnezeeşti. Ira­
ţionalismul contimporan nu face decât să ducă până la capăt mo­
tivul idealist dela începuturile filosofiei moderne. In mâinile acestor
gânditori idealişti, ca şi în acelea ale miticului rege Midas, totul
se transformă în aurul spiritului.
Aşadar, pentru a satisface exigenţele vieţii spirituale, filosofia
modernă a transformat magic lumea într'o grandioasă ţesătură spi­
rituală ; totul e spirit sau gândire, enunţ, banal în filosofie, dar care
continuă să surprindă, nu fără dreptate, orice minte nciniţiată.
Este idealismul soluţia cea mai nimerită a tensiunii dintre
ştiinţa mecanică şi aspiraţiile spiritului liber ? Nicidecum. Din po­
trivă noi credem că soluţia idealistă nu e nici unica, nici cea mai
bună. Căci omul îşi salvează persoana şi îşi menţine autonomia nu­
mai în faţa unei naturi mecanizate. O lume cu structură spirituală
şi finalistă suprimă prin imensitatea ei covârşitoare libertatea omu­
lui, răpind persoanei acestuia orice posibilitate de intervenţie. Fina­
litatea din lucruri, departe de a sprijini acţiunea umană, o para­
lizează. Un copac bunăoară, nu poate fi liber mânuit de om câtă
vreme el îşi menţine întocmirea organică şi are viaţa sa. Reluăm
însă referatul nostru.
Cum a ajuns filosofia modernă la acea surprinzătoare enun­
ţare de metafizică idealistă? Dacă facem abstracţie de încercarea
iniţială, încă rezervată, lucidă — şi de aceea superioară — a lui
Descartes, se deschid filosofiei noui trei căi, toate străbătute de gân­
ditori germani, exponenţii cei mai consecvenţi ai directivei idealiste:
1) S e demonstrează că înapoia materiei şi mişcării pulsează mul­
tiple fqrţe spirituale individualizate, monadele, pentru cuvântul că
materia e compusă, compusul presupune simplul, iar simplul sau
nedivizibilul nu e întins sau material, ci spiritual. E teza lui Leibniz,
filosoful german care a dominat cugetarea germană din secolul al
18-lea până azi. Dar această soluţie, de o parte învia motivele vechii
filosofii, de care cei noui nu erau mulţumiţi, de altă parte, şi mai
ales, nu avea o suficientă justificare critică. 2 ) Această a doua
soluţie, specific modernă, e mai îndrăsneaţă; ea se naşte în cogito
cartesian şi culminează în Kant, acesta el însuşi format în disciplina
filosofiei lui Leibniz. Ambiţia acestei soluţii era o filosofie „cu
mersul sigur al ştiinţei", care va dovedi că mândra construcţie a
ştiinţei mecanice este produsul Gândirii umane, că ceeace numim
„Natură" oarbă presupune activitatea creatoare a „Raţiunii". F ă r ă
spiritul gânditor nu avem nici ştiinţă a naturii, nici chiar Natură
sau ordine legală a proceselor. Inteligenţa umană e prototipul or­
dinii, e legiuitoarea lumii.
3 ) A treia soluţie e filosofia lui Hegel, ultima încercare me­
tafizică a occidentului. Aceasta descopere că teza lui Leibniz —
natura e în adâncul ei Spirit — şi teza lui Kant — natura e o
zămislire a Raţiunii — se confundă desăvârşit, dacă le înţelegem
bine şi le corectăm una prin alta cu ajutorul unui nou principiu.
Filosofia kantiană avea, după Hegel, o mare insuficienţă: spiritul,
producător al Naturi, era spiritul uman, iar natura produsă de acel
spirit era o natură fenomenală, o aparenţă dependentă de conştiinţa
noastră; era, de sigur, o aparenţă necesară şi unică, însă ea masca
adevărata realitate sau „lucrul în sine", şi o masca atât de bine
încât acest „în sine" nu mai putea fi cunoscut, deşi era numit „in­
teligibilul". Cu toate acestea concluzia fenomenalistă a filosofiei
lui Kant găseşte o întregire în celelalte două „Critici" („Cr'tica
raţiunii practice" şi „Critica aprecierii"), cari deschid o potecă
spre realitatea în sine, iar această potecă va deveni o cale largă
şi triumfătoare la cei trei mari idealişti speculativi după Kant :
Fichte, Schelling, Hegel. întregirea, pe care noi cei de azi o înţe­
legem mai puţin decât succesorii nemijlociţi ai lui Kant, sta în
relevarea unui mod de gândire mai concretă, fie în acţiunea mo­
rală autonomă, fie în opera de artă şi în organizarea, caracteristică
vieţii. Necesitatea unei gândiri concrete, accentuată mai ales de
„Critica aprecierii" (Kritik der Urteilskraft), va fi preocuparea de
căpetenie a lui Hegel. Dar această preocupare n'ar fi fost atât de
viu resimţită de Hegel, dacă acesta n'ar fi găsit în tradiţia idealistă,
mai ales germană, îndemnul imperios de a îndepărta jumătatea de
măsură, produsă de intelectualitatea prea abstractă a lui Kant. Se
poate dar spune că independenţa filosofiei lui Hegel faţă de cuge­
tarea lui Kant şi chiar faţă de aceea a precursorilor speculativi,
Fichte şi Schelling, e mult mai pronunţată decât s'a acUais până
1
a z i ) . Această independenţă se manifestă în ritmul larg' al filo-

1 ) Th. Haering: Hegel. Sein W o l l e n u n d sein. W e r k , I , 1 9 2 9 .

sofiei hegeliene, ca şi în principiul ei: Spiritul trebue să fie cosmic
şi infinit, nu uman şi finit, deci el creează şi ceeace pare că nu e
spirit, ci simplă materie sau „natură". Spiritul divin, Ideea, creează
tot ce e determinat sau finit: natura ca şi spiritele umane. In acest
mod Ideea şi realitatea, opuse lui Kant, se identifică la Hegel ca şi.
la un Leibniz.
Care c secretul acestei concepţii atotcuprinzătoare? E o me­
todă de gândire, aproape tot aşa de veche ca şi filosofia, dar pusă
în amplă valoare de Hegel: dialectica, adică metoda de a ajunge
la adevăr prin contradicţii limitate. Adevărul e totdeauna mai larg,
fiindcă, acceptând conştient contradicţiile, le descopere limitele şi
astfel le depăşeşte. Dialectica e gândire, şi de aceea resortul dialec­
ticii ca şi al gândirii e contradicţia sau negativitatea. Contradicţia
nu e diabolică, cum declară Goethe prin glasul lui Mefisto, ci e
divină, căci ea stă în inima Spiritului — concepţie cu originea în
misticismul german. S e vede dar, că pretinsul raţionalism al lui
Hegel îşi soarbe seva din adâncurile iraţionaliste ale misticismului.
Gândirea conţine contradicţie, tocmai fiindcă e gândire, adică ac­
tivitate infinită şi totuşi determinată sau finită, ca tot ce e gândire.
Logosul sau Gândirea divină se afirmă în două moduri: se limi­
tează pe sine, se determină, dar fiindcă e activitate infinită, sparge
formele finite şi creează alte forme, pe care le depăşeşte din nou,
şi tot aşa mai departe la infinit, care e un cerc, nu o linie pre­
lungită la indefinit. Indefinitul e un „fals infinit", cercul închis e
adevăratul infinit. Depăşirea formelor sau determinărilor particulare
are loc, fireşte, după o lege proprie gândirii: negaţia sau contra­
dicţia, resortul progresului sau devenirii continue. Spiritul, reali­
tatea în sine, este proces necontenit, devenire, fiindcă e activitate
ce depăşeşte realizările particulare.
înţelegem acum dece Spiritul divin sau Ideea, limitându-se
pe sine prin contradicţie, produce „altul", care e natura moartă
şi mecanică. Insă această negare, departe de a fi o distrugere a
spiritului prin sine, deci un act de sinucidere, este de fapt o afir­
mare nouă de sine şi prin sine, o regăsire de sine în forme mai
bogate, mai vaste, cari sunt spiritul uman şi cultura, realizate istoric.
Spiritul divin se neagă, se sacrifică pe sine, pentru a ajunge la
deplina conştiinţă de sine în Istoria şi Cultura omului. In adevăr,
după Hegel, arta, religia şi filosofia sunt întrupări ale Spiritului
absolut, adică ale Spiritului divin ce şi-a învederat bogăţia inte­
rioară. Această identificare a Divinului cu istoria şi cultura este de
cea mai mare însemnătate pentru o justă înţelegere a transformă­
rilor suferite de concepţia hegeliană.
Iată, s'a spus, o filosofie care salvează realitatea spirituală
şi totuşi integrează şi existenţa concretă, fie materială, fie umană.
Insuş Hegel îşi recunoştea ca suprem titlu de glorie caracterul
•concret, pozitiv şi uman, şi în acelaş timp universal al filosofiei
sale. Relevarea „universalului concret" e considerată până azi ca
superioritatea idealismului hegelian. Prin această notă de concret şi
totodată universal, sistemul lui Hegel crede că poate îmbrăţişa totul,
•chiar doctrinele ce i se opun, căci legea contradicţiei cere ca orice
realitate, ca orice concret, să fie o sinteză de contradicţii, de teză
1
şi antiteză. Pretutindeni, chiar în natura ce pare ostilă dialecticii ),
Hegel surprinde jocul ritmului dialectic al celor trei „momente", al
misticului triunghiu : teză, anti-teză, sinteză. [Orice e îndreptăţit
•ca un moment al năzuinţii Spiritului spre totala cunoaştere de sine.
Activitatea Spiritului sau a Absolutului se mişcă într'un cerc ; ea
porneşte dela forma cea mai abstractă şi nedeterminată, pentru ca
prin ritmul dialectic, să se înstrăineze de sine, producând în sine
ca momente relativul, finitul. Lumea se află cuprinsă în Dumnezeu
ca moment al acestuia (panteism), şi astfel gândirea e viaţă, e
dinamism. Prin această tendinţă panteistă, Hegel îndestula carac­
terul imanentist al spiritului modern: cauzele naturii nu stau în
afara acesteia, ci în interiorul ei.
Din această apocaliptică naştere a lumii, care totodată e o
evoluţie a divinului, se desprind următoarele trăsături mai pregnante
ce pot explica vitalitatea şi capacitatea de resurecţie a hegelianis­
mului: 1) Caracterul sistematic. Concepţia are avantajul de a ar­
moniza logic ceeace părea condamnat să rămână despărţit în dua-
lisme ireductibile: materie şi spirit, relativ şi absolut, raţional şi
iraţional, gândire şi viaţă, ştiinţă şi credinţă. Totul îşi găseşte locul
în sistemul hegelian, chiar doctrinele opuse: naturalismul, poziti­
vismul. E singura filosofie — susţin neohegelienii — care îmbră­
ţişează totul, teologia ca şi ştiinţa, şi integrează toate aspectele rea­
lului. Cum orice filosof, fiindcă e filosof,, năzueşte spre sinteza to­
tală, deci spre armonizarea contradicţiilor, fără să vrea devine he­
gelian. Realitatea e unitate organică, e unitate care e totodată ne
sfârşită multiplicitate, e gândire şi simţire, idee şi iubire, intelec­
tualism şi romantism, raţionalism şi intuiţionism, abstractul şi con­
cretul. 2 ) Caracterul uman şi istoric. T o t atât de favorabilă suc­
cesului e voinţa hotărîtă a hegelianismului de a contopi spiritul
uman şi cel divin. In omenire, în istoria şi cultura omului, spiritul
absolut sau divin se realizează mai desăvârşit decât în natura ma­
terială, căci în sfera istoriei el devine conştient de sine. Istoria
omului e glasul cerului, e revelaţia Divinului sau a Ideii. Logica
şi istoria coincid. Dar tocmai fiindcă acestea coincid, sistemul lui
Hegel nu poate fi definitiv, cum el însuşi înclina să proclame. Lo-

1) Posibilitatea d e a interpreta dialectic procesele naturii e susţinută şi

:azi d e a d â n c u l c u n o s c ă t o r a l o p e r e i h e g e l i e n e : Th. Haering, Hegel u n d die
•.moderne N a t u r w i s s e n s c h a f t î n P h i l o s o p h i s c h e H e f t e , I I I , p p . 7 1 şi u r m .
gica e ceva închis, istoria e un proces continuu. Neohegelianismul-
luptă azi să înlăture această obiecţie ruinătoare. S e poate ca Hegel
1
să nu fi fost conştient de opoziţia dintre sistem şi istorie? ) . V o m
vedea ce importanţă are acest caracter — fuziunea istoriei şi a ab­
solutului — atât pentru disoluţia vechiului hegelianism cât şi pentru
prepararea celui nou. 3 ) Caracterul dialectic. A treia notă e rolul
dialecticii: nici o noţiune nu e complet inteligibilă şi deci nu e reală
sau concretă, dacă e privită static, abstract sau izolată de toate cele­
lalte. Binele are sens în raport cu răul, adevărul cu eroarea, umanul
cu divinul, natura cu istoria, materia cu spiritul. Orice noţiune e
relativă sau parţială, fiindcă exprimă numai o fază sau un „mo­
ment" din evoluţia circulară a Absolutului. Din orice noţiune ese
contrariul ei şi din tensiunea dintre contrarii sinteza lor. Orişice
realitate, orişicare concret, e o sinteză de opoziţii, un rezultat al
unei mişcări, care, aspirând spre altceva mai înalt, trece prin ne-
gativitate, care nu e o uitare de sine, ci o trezire de amintiri mai
bogate. Nimic nu e părăsit în drum, ci păstrat, intensificat, deter­
minat şi mai mult. Realitatea e ceva ce se depăşeşte pe sine, în
căutarea unei armonii ultime, care e plenitudine de opoziţii conci­
liate, e iubire. Acesta e înţelesul cel mai adânc şi cel mai atrăgător
al viziunii hegeliene, înţeles, care ne arată că originea sistemului e
actul iubirii, prototip de armonie a contradicţiilor, element „ira­
ţional". Obârşia iraţionalistă a „panlogismului" hegelian, relevată
întâi de W . Dilthey, a fost întărită de R. Kroner, J . W a h l , Gal-
vano della Volpe (Hegel romantico e mistico, 1929, Firenze), etc.
Care e soarta acestei filosofii, xare s'a înfăţişat discipolilor
ca cel de pe urmă cuvânt al filosofiei, ca buna vestire a Adevărului?
Hegel a făcut o mare şcoală, dar filosof popular, ca Schopenhauer,
n'a fost niciodată. După o egemonie aproape fără seamăn în cul­
tura germană, o adevărată „dictatură filosofică", urmează o „diso-
luţie" lentă a acestei şcoli filosofice, disoluţie care părea o decă­
dere iremediabilă a „sistemului", pe câtă vreme de fapt era o adâncă
transformare şi o preparaţie pentru o nouă viaţă. S ă urmărim în
lineamente generale^ procesul de desagregare şi apoi renovarea
acestei doctrine atât de intim unite cu un mod de a pune şi de a
rezolva problemele filosofice.
Trebue să recunoaştem că după 1831 ideea hegeliană e ne­
voită a se desvolta în atmosfera neprielnică, pe de o parte, a unei
reacţii religioase şi politice împotriva oricărei noutăţi, suspecte prin
aracterul ei de noutate, pe de alta, a unei mişcări radicale şi revo­
luţionare, nu numai în domeniul politic, dar chiar şi teoretic, pro­
vocate în acesta din urmă de avântul cercetărilor exacte ce îm-

1 ) R. Kroner: S y s t e m und G e s c h i c h t e bei H e g e l in L o g o s (Hegel-Heft),

1931, p. 2 4 4 .
pingeau spre materialism sau, cel puţin, spre un pozitivism natu­
ralist. Hegelianismul e luat astfel între două focuri: ortodoxia pro­
testantă vede în el un pericol, nu un reazem al dogmei, ca până
atunci, iar cercetarea exactă un obstacol, o construcţie himerică,
desminţită de fapte ştiinţifice şi de aspiraţiile sociale ale tineretului.
Aşadar, sinteza hegeliană a ştiinţei şi a credinţei nu satisfăcea nici
pe unii nici pe alţii.
Care putea fi atitudinea şcoalei în aceste grele împrejurări ?
Aceea care a avut loc ca singurul mijloc de apărare şi de con­
servare. Şcoala s'a despărţit în tabere ce vor lupta pe ambele fron­
turi, dând naştere în sânul ei la lupte înverşunate. După expresia
de origine parlamentară a lui D . F r . Strauss, de o parte se desem­
nează aripa dreaptă hegeliană conservatoare, cu teologi ca Mar-
heineke, Gabler, Goschel, etc., cari ţin să arate că doctrina e în
deplin acord cu credinţa protestantă, de altă parte stânga sau
„tinerii hegeliani", cari accentuiază extremist opoziţia dintre hege­
lianism, aşa cum îl înţeleg ei, şi concepţia defensivă şi conciliantă.
Această aripă, cea mai originală şi de o covârşitoare influenţă,
modifică atât de radical hegelianismul, pentru a-1 armoniza nu cu
dogma ci cu ştiinţa, încât ajunge la naturalism şi materialism. Nă­
zuinţa „tinerilor hegeliani" o înţelegem, căci singurul mod de a fi
în adevăr hegelian, e de a contrazice, de a depăşi această filosofie,
nu de a o conserva intactă. Această transformare în sens naturalist
pare o înstrăinare desăvârşită de spiritul hegelianismului, însă ea
se inspiră din ceeace e mai profund hegelian şi totodată pozitivist:
valoarea superioară a culturii umane şi metoda dialectică. Desbi-
narea interioară a şcoalei e pricinuită, cum vedem din numeroasele
publicaţii ale vremii, pe chestii teologice, de cea mai mare impor­
tanţă şi în sine şi pentru sistem, care pretindea că a izbutit să rea­
lizeze o pace perpetuă între credinţă şi ştiinţă : nemurirea sufletului,
personalitatea lui Dumnezeu şi dubla personalitate, divină şi umană,
a lui Isus, toate primejduite de tendinţa panteistă a doctrinii.
Cum înţeleg „tinerii hegelieni" să transforme radical sistemul
hegelian? Dacă omul este expresia cea mai conştientă a Divinului,
nu suntem în drept a răsturna teza hegeliană proclamând că omul
creează credinţa şi chiar religia în genere. Această teză e susţi­
nută de D . F r . Strauss şi L. Feuerbach şi are drept notă distinc­
tivă tendinţa antropologică. In deceniul 1830 conflictul izbucneşte
în urma publicării de către Strauss a operei „Viaţa lui Isus" ( 1 8 3 5 ) .
Opera, care produce sensaţie şi cade ca o bombă, cercetează per­
sonalitatea lui Isus pe bază de documente istorice şi conchide că
doctrina evangélica e un mit. In deceniul 1840, L. Feuerbach nu
se mulţumeşte cu o critică a doctrinei evangelice, ci ajunge la o
critică a religiei în genere. După ce declară hegelianismul o „mistică
raţională", Feuerbach face din orice religie o ficţiune cerută de
egoismul uman, inspirat de trebuinţele fizice sau materiale.
 Această antropologie materialist-empiristă a deceniului 40
explică a doua transformare a hegelianismului, transformare de di­
mensiuni incomparabil mai mari.
Feuerbach face trecerea dela critica materialistă a religiei la
materialismul istoric şi la socialismul lui F . Lassalle, K. Marx şi
Fr. Engels. In adevăr, dacă legea contradicţiei sau dialectica este
legea cea mai generală a realităţii şi dacă ea se întrupează nemij­
locit în istoria umană, nu e atunci viaţa socială o luptă implacabilă
de clase cu scopuri revoluţionare? înşişi Marx şi Engels recunosc
în Feuerbach inspiratorul „materialismului ştiinţific". Feuerbach
străbătuse calea dela raţiunea absolută la raţiunea umană şi con­
struise, cu sacrificiul situaţiei sale, o radicală critică a religiei.
Marx şi Engels transformă critica cerului în critica pământului, iar
critica religiei în critica dreptului şi a politicii. Filosofii — declară
Marx în notele sale asupra lui Feuerbach — s'au mulţumit a
interpreta lumea în chip felurit; principalul e de a o schimba, iar
schimbarea e impusă necesar de evoluţia bazei economice sau ma­
teriale a societăţii. Deci materialismul istoric are rădăcini adânci în
hegelianism, numai că Marx şi Engels îl „răstoarnă" (umstülpen):
nu spiritul produce materia, ci materia, nevoile economice, produc
spiritul sau „ideologia". Esenţial e că, în ciuda acestei răsturnări,
Marx păstrează metoda dialectică, din cauza puterii revoluţionare a
principiului negativităţii, „descoperind astfel sâmburele raţional sub
învelişul mistic". Societatea burgheză, proclamă Marx, produce
din sine cu necesitate contrariul sau, „propriul său cioclu", prole­
tariatul, care va da sinteza ultimă a comunismului primitiv şi a
industrialismului capitalist, desfiinţând clasele.
Dacă n'am avea decât această acţiune a hegelianismului şi
încă am fi siliţi a constata vitalitatea ascunsă şi dârză a doctrinii.
Prefacerea dialecticii spiritualiste în „dialectică materialistă" are o
nemăsurată valoare nu numai din punct de vedere social, dat fiind
rolul comunismului, dar şi din punct de vedere teoretic. Ceeace
nu se observă în genere, e că neohegelianismul de azi se defineşte
în opoziţie cu „dialectica materialistă" şi în consecinţă urmăreşte o
nouă contopire a dialecticii şi a idealismului. Insă nici marxismul
nu înţelege a ceda, şi printre reprezentanţii lui sunt azi mulţi ce
susţin că numai marxismul poate păstra şi desvolta comoara de
gândire a lui Hegel, că aşadar marxismul e corolarul consecvent
al hegelianismului. Se formulează chiar dilema: Marx sau Hegel.
Cercetând dialectica revoluţionară nu facem istorie, ci rămânem în
cea mai vie actualitate. Pentru socialişti, Hegel n'a murit niciodată,
în vreme ce căzuse în dispreţul filosof iei „burgheze". Dovada acestui
interes pentru dialectica hegeliană în sensul socialismului o constitue
bogata literatură socialistă asupra acestei probleme. De o origina­
litate vădită în cadrul neohegelianismului este opera lui G. Lucacs:
„Geschichte und Klasseribewusstsein" ( 1 9 2 2 ) .
 Constatăm dar că filosofia lui Hegel nu moare, ci se distramă,
pentru a da motivelor ei esenţiale libertatea necesară unei desvoltări
în toate direcţiile, în deosebi, unei fructificări a hegelianismului în
domenii empirice, mai ales al istoriei şi al esteticii. Cei mai de seamă
istoriografi ai filosofiei în secolul trecut, secol al istorismului, sunt
hegelieni independenţi ( V . Cousin, I. Erdmann, K. Fischer, Ed.
Zeller). După domeniul social şi politic, cel istoric serveşte şi azi
de adăpost pentru motivele adânci ale hegelianismului. D e asemenea
nu e deloc neglijabilă contribuţia la estetică a vechilor ca şi a nouilor
hegelieni.
In afară de această fructificare a cercetării pozitive de către
hegelianism, un hegelianism relativ ortodox a continuat să vieţu­
iască fără strălucire, dar având meritul de a fi aruncat o punte
între vechiul hegelianism idealist şi cel nou de aceeaş nuanţă. Astfel
între anii 1846—1848 L. Noak editează revista cu un titlu destul
de răspândit pe atunci între hegeliani de Jahrbiicher fur spekulative
Philosophie und spekulative Bearbeitung der empirischen Wissen-
schaft. In 1843 prieteni şi elevi se strâng într'o „Societate filosofică"
la Berlin, societate ce dăinueşte până azi, iar propaganda continuă
în organul editat din 1860 până la 1884, D e r Gedanke, la care a
colaborat, neangajat în mişcare, şi T . Maiorescu. Printre hegelienii,
cari au menţinut firul, treime citaţi în deosebi: Adolf Lasson, pro­
fesor onorar la Berlin, ale cărui prelegeri spirituale şi agresive au
făcut deliciul auditorilor săi, precum şi fiul acestuia Georg Lasson,
ambii cu mari merite în publicarea unei ediţii critice a operelor lui
Hegei (editura Meiner).
Totuşi triumful materialismului şi al unui empirism ştiinţific
părea că a înlăturat definitiv de pe primul plan al filosofiei abso­
lutismul hegelian. Nouile încercări metafizice ale sec. 19-lea, Lotze,
Fechner, Ed. von Hartmann (acesta recunoştea parţial ideea he­
geliană), Wundt, se înstrăinau tot mai mult de Hegel, acordând
întâetate unei psihologii ştiinţifice. Posibilităţi de apropiere de
Hegel, cum vom vedea, se găsesc în direcţia neokantiană, care, deşi
respinge orice veleitate metafizică, ştie să menţină viu spiritul filo­
sofic în a doua jumătate a sec. 19-lea. Cu acestea am ajuns la
renaşterea hegelianismului.

In ce constă această „întoarcere la Hegel"? Ce condiţii spe­

ciale au determinat această împrospătare şi cari sunt tendinţele
generale ale neohegelianismului? In ce priveşte condiţiile istorice
trei sunt hotărîtoare : 1) Concentrarea preocupărilor filosofice în
jurul problemei culturii, a istoriei şi a societăţii. S a văzut că filo­
sofia lui Hegel e o filosofie a spiritului, fiindcă e o filosofie a
culturii şi istoriei. Dar această preocupare nu e încă decisivă pentru
trezirea interesului în favoarea unei dialectice idealiste, opuse celei
materialiste. 2 ) S e adaogă analogia de situaţie între problematica
contemporană şi problematica hegeliană. Problema de azi cea mai
mare este raportul dintre raţional şi iraţional, dintre gândire şi
viaţă, ştiinţă şi credinţă, intelectualism şi romantism. Cum pot con­
vieţui Logos şi Bios, explicaţia logică şi trăirea nemijlocită, pentru
a ajunge la o totalitate concretă ce păstrează totuşi opoziţiile ca
momente subordonate? 3 ) In sfârşit şi în legătură cu preocupările
de mai sus este noul interes pentru metafizică şi pentru o spiri­
tualitate ce poate zăgăzui valul materialist şi comunist. Neohe-
gelianismul este cea mai explicită manifestare a unei direcţii mai
generale: învierea metafizicii sau a filosofiei speculative. E adevărat,
nu toţi neohegelianii sunt favorabili metafizicii, însă orientarea me­
tafizică şi religioasă e destul de pronunţată.
Cari sunt tendinţele generale ale neohegelianismului? Un fapt
trebue relevat în prima linie: neohegelianismul nu e un curent strict
unitar, ci de o diversitate atât de pronunţată, în cât cercetarea lui
ridică greutăţi celui ce ar vrea să-i marcheze convingerile de bază.
Totuşi se desprind unele motive dominante, cari au ca inspiraţie
comună dorinţa de a evita erorile lui Hegel şi de a nu trece cu
vederea cuceririle filosofice de după Hegel. a) Motivul comun mai
de seamă e deslipirea hegelianismului de condiţiile sale istorice
prea speciale şi drept urmare căutarea şi relevarea valorilor durabile
conţinute, uneori numai subînţelese, de doctrină. Se urmăreşte o
discriminare, după cuvântul lui B . Croce, a „ceeace e viu şi a
ceeace e mort'" în filosofia lui Hegel. Sunt însă hegelieni, ca d. p.
conaţionalul lui Croce, G. Gentile, şi unii olandezi, cari nu recunosc
că s'ar putea face cu succes pentru doctrină acea discriminare. U n
sistem e un tot organic, care trebue acceptat în toate momentele
sale. Totuşi programul lui Croce domină chiar şi la aceia ce nu
sunt de acord cu realizările lui Croce. b) Explicaţia strict apriorică
sau deducerea formalistă a tuturor lucrurilor din Spiritul absolut
nu mai găseşte răsunet. Lozinca contimporanilor e respectarea indi­
vidualului, a concretului, aşa cum e dat, nu construirea lui specula­
tivă, c) In legătură cu motivul precedent stă refuzul de a aplica
schematic, superficial şi infecund metoda dialectică. Nici nu ne
putem imagina la ce rezultate groteşti s'a ajuns în vechea gardă
hegeliană prin mânuirea fără tact a numitei metode. D e aceea în
noua dialectică înregistrăm nu numai mai multă supleţe, dar şi
modificări apreciabile ce merg până la reducerea la minimum a pro­
cedeului dialectic, d) In consecinţă, concepţia hegeliană e prezen­
tată ca un centru de raliare a tuturor străduinţelor filosofice de azi.
Hegelianismul apare ca singura doctrină, în care viaţa cere ca o
întregire necesară gândirea, iar materia activitatea creatoare a Spi­
ritului. Hegelianismul e o gândire a vieţii şi o viaţă a gândirii.
Semnificativ e de asemenea că în filosofia contimporană ati-
tudinea de comodă polemică şi chiar de ridiculizare a sistemului-
dialectic a fost înlocuită cu simpatie, care se învederează în nume­
roasele monografii asupra acestei filosofii şi în reeditarea operelor
ce nu mai erau de mult cetite.
In rezumat, nimeni nu mai acceptă integral doctrina şi nici
nu recomandă o revenire servilă, însă nu s'a făcut încă acordul
asupra modalităţii de a-1 întregi. S e poate spune totuşi că această
completare năzueşte a se înfăptui nu numai prin respectarea ştiin­
ţelor pozitive şi a concretului individual, dar şi prin aprecierea operei
kantiane sau a spiritului critic. Un hegelianism mai 'concret şi mai
critic este lozinca obştească.
Şi aci avem de făcut o observaţie. Simultan cu apropierea lui
Hegel de Kant, azi se observă o refacere a kantismului prin desco­
perirea elementelor speculative ale kantismului. Un nou Hegel prin-
tr'un nou Kant, redat metafizicii. S e ştie că filosofia în a doua ju­
mătate a sec. 19-lea, mai ales în Germania, s'a desvoltat în con­
stelaţia neokantismului, adecă a unui kantism care respingea meta­
fizica şi justifica doar ştiinţa pozitivă şi matematică.. Aşa a fost de
altminteri şi în ţara noastră. Se susţine însă azi că neokantismul
desvoltat consecvent şi interpretat neprevenit trebue să ducă din
nou la hegelianism, precum acesta a eşit din filosofia lui Kant. In
acest enunţ se află de sigur mult adevăr, însă nu tot adevărul,
cum recunosc dealtminteri şi neohegelieni, d. p. H. Glockner. N e o ­
kantismul nu putea duce singur, fără influenţe din afară, la neo-
hegelianism, cum probează faptul că mişcarea neohegeliană s'a des­
voltat mai de timpuriu şi mai energic în ţările ce au cunoscut mai
puţin adâncă înrâurirea binefăcătoare a criticii kantiane. Aşa de
pildă direcţia neokantiană a fost mai vie în Germania; de aceea
neohegelianismul a trecut pe primul plan relativ târziu tocmai în
patria lui Hegel, în vreme ce în alte ţări, Italia, Anglia, Olanda, ţările
scandinave, Rusia, neohegelianismul era în plină înflorire. Ţ a r a
noastră poate servi ca o nouă ilustraţie a acestei constatări : aci
neokantismul, fără a fi fost prea adânc, a stat totuşi ca o stavilă
în calea speculaţiei heyeliane.
Rămâne să urmărim schematic exteriorizările de căpetenie ale
neohegelianismului contimporan. Acordăm prioritate Italiei, care a
dat modificarea mai originală a doctrinii dialectice şi încheem cu
Germania, unde realizările se împletesc cu veleităţi, iar activitatea
de renovare e în plină efervescenţă.
Italia a dat filosofiei europene gânditori de rară calitate,
anume, în evul mediu pe Anselm, Thomas, în epoca Renaşterii pe
Bruno, Telesio, Campanella, Lionardo, Galilei, etc., însă n'a avut
o mişcare filosofică proprie şi continuă. In sec. 18-lea J . B . Vico a
creeat o filosofie a istoriei, care n'a influenţat occidentul şi nici n'a
fost preţuită la timp în Italia. In sec. 19-lea, după unele încercări
legate de numele lui Galuppi, Rosmini, Gioberti, Italia se inte­
grează în mişcarea filosofică a Europei prin acceptarea hegelia­
nismului, pe care reprezentanţii săi contimporani îl pun în legătură
eu tradiţia naţională, mai ales cu Vico. Vechiul hegelianism italian
ia fiinţă în sudul Italiei, la universitatea din Neapole, unde e re­
prezentat de doui profesori: A. Vera, traducător în 1. franceză al
„Enciclopediei", traducere discutabilă dar utilă pe atunci; dar mai
ales Bertrando Spaventa, gânditor cu intuiţii geniale, adevăratul
iniţiator al neohegelianismului italian. Refacerea hegelianismului se
remarcă şi la contimporanul lui Spaventa, criticul şi istoriograful
literar Francesco de Sanctis.
Neohegelianismul e strălucit susţinut în vremea noastră de
Benedetto Croce şi Giovani Gentile, cari au avut şi un rol politic;
primul în guvernul liberal al lui Giolitti — Croce a menţinut ne­
ştirbită convingerea liberală, al doilea în cadrul fascismului printr'o
îndrăsneaţă reformă şcolară. E de remarcat că Mussolini, care a
început ca partizan al dialecticii materialiste sau marxiste e câştigat
pentru noua dialectică spiritualistă. Cazul Mussolini e în deosebi
instructiv, căci prezintă o ilustraţie directă a trecerii dela o dia­
lectică la alta, relevând astfel un motiv ascuns al neohegelianismului-
B . Croce, în afară de numeroase lucrări de istorie şi critică
literară, este autorul unui bine închegat sistem filosofic, „Filosofia
Spiritului", în trei părţi : Logica, Estetica şi Etica (inclusiv Eco­
nomica). In autobiografia sa „Contribuţie la auto-critică" Croce
declară că, deşi nepot al lui Spaventa, hegelianismul nu 1-a influen­
ţat direct, ci indirect prin materialismul istoric al profesorului său,
Antonio Labriola, şi prin critica literară a lui de Sanctis. După o
fază herbartiană, odată cu editarea revistei „La Critica", Croce se
consacră lui Hegel, desăvârşind sistemul şi sub influenţa lui Gentile.
In ce priveşte acest sistem, declară că el poate fi numit neohege-
lianism, tot aşa de bine ca şi neopozitivism sau filosofie a imanenţei.
Contribuţia sa în cadrul neohegelianismului se desprinde clar
din prima sa lucrare în această direcţie : „Ceeace e viu ş: ceeace e
mort în filosofia lui Hegel". Cum se explică, se întreabă Croce, că
filosofia lui Hegel, făurită cu atâta adâncime şi dragoste de concret,
dă totuşi impresia că e arbitrară şi intelectualistă. Nu e ceva mort
în ea, şi nu trebue să aruncăm deoparte uscătura, pentru a pune
în valoare ce a rămas verde ? In deosebi vie e ceeace el numeşte cu o
expresie încetăţenită în terminologia contimporană „logica filosofiei"
sau căutarea „universalului concret". Hegel cel dintâi a dat o
„logică a filosofiei", care se rezumă în metoda dialectică sau pro­
cedeul de a uni contradicţiile, nu static, ci dinamic şi organic. Ele­
mentul mort e generalizarea vagă a metodei dialectice sau confun­
darea logicii contradicţiei cu logica gradelor sau a distinctului, care
ştie să respecte individualul fără a sacrifica unitatea spiritului crea-
tor. Care e deosebirea dintre cele două logici ? In logica contra­
dicţiei numai sinteza a doi termeni e concretă ; în logica distinctului,
care cunoaşte numai doi termeni, ambii termeni sunt concreţi. Hegel
vede just că d. p. între adevăr şi eroare, între bine şi rău, etc. e
contradicţie ; însă n'are nici un sens a vorbi de contradicţia artei
şi filosofiei, a poeziei şi prozei, etc. Acestea sunt distincte şi se
deosebesc gradual. Astfel, Croce ştie a sublinia slăbiciunea cea
mai mare a procedeului dialectic : aplicarea lui generală şi fără
discriminare.
G. Gentile vrea să continue reforma hegeliană începută de
1
S p a v e n t a ) şi ajunge la doctrina spiritualistă a „actului pur". Gen­
tile situiază activitatea spiritului sau a „actului pur" (la dialettica del
pensare) peste conţinuturile gândite sau trăite, natură şi cultură
(dialettica del pensato). Activitatea creatoare a gândirii nu e pri­
zoniera produselor sale, ci le depăşeşte necontenit, reînvindu-şi
actul subiectiv de creaţie. Hegel, spune Gentile, a uitat unitatea
sintetică a conştiinţei, procesul subiectiv de afirmare a conştiinţei
de sine şi astfel a ajuns la definitivarea unor produse obiective.
Dialectica nu e o teorie a obiectelor cunoscute, ci a subiectului
cunoscător şi activ. Astfel, caracterul comun al ambilor neohege-
liani italieni c transformarea dialecticii într'o teorie a spiritului pu­
ruri activ şi în devenire creatoare.
Anglia trece drept ţara clasică a empirismului în ştiinţă şi a
utilitarismului în morală, aşadar, a cultului pentru concret şi nemij­
locit practic. Istoria probează însă că alături de acest curent, aproape
în toate epocile, Anglia a cunoscut o direcţie speculativă, mai puţin
zgomotoasă, întreţinută de religiozitatea anglosaxonă. O asemenea
intonaţie religioasă are şi neohegelianismul britanic, prin care idea­
lismul speculativ german pătrunde în Anglia, pentru a limita empi­
rismul, asociaţionismul, agnosticismul, utilitarismul, şi a ridica astfel
2
nivelul de gândire ) .
După o perioadă mai mult literară cu Coleridge, Carlyle,
Wordsworth, Ruskin, idealismul speculativ produce după 1860 o
adevărată şcoală, care nu e o copie a celei din germană, ci e o
mişcare originală, marcată naţional. Caracteristica acestui neohege-
lianism insular c atitudinea liberă, care nu uită lecţia empiristă, faţă
de principiul hegelian şi mai ales importanţa acordată kahtismului.
Neohegelianismul britanic e parte un neokantism, parte o canava
pc care se brodează liber. Motivele ce-1 susţin sunt, în afară de
năzuinţa religioasă de a da credinţei o bază raţională, vii preocupări
pentru cultură şi istorie. Ziarele şi chiar revistele ştiinţifice sunt
năpădite de idei hegeliene.

1 ) G. Gentile: L a R i f o r m a della dialettica hegeliana, ed. II M e s s i a a , 1 9 2 3 .

2 ) O e x p u n e r e a n e o h e g e l i a n i s m u l u i e n g l e z d ă Hitalal Haldar ( p r o f . la.
C a l c u t a ) : Neohegelianism. 1927, London.
 Cum Italia a avut în Spaventa un iniţiator, tot aşa Anglia
găseşte un impuls rodnic în opera lui /. H. Stirling: „Secretul lui
Hegel" ( 1 8 6 5 ) . Secretul lui Hegel este originea kantiană a filoso-
fiei acestuia: „Universul concret" al lui Hegel e implicat în acti­
vitatea conştiinţei ce produce „obiectul". Succesul personal al lui
Stirling nu e prea mare, din cauza rezistenţei empirismului oficial.
In 1868 J . St. Mill se opune numirii lui Stirling la catedra de
„filosofie morală" a universităţii din Glascow, sub pretextul că
„studiul lui Hegel nu poate avea un efect salutar asupra spiritului
neformat al studenţilor".
In schimlb cuvântul nou al lui Stirling nu rămâne fără ecou.
Din îndemnul său o pleiadă de tineri entuziaşti, având ca sediu
principal universitatea din Oxford, asigură triumful mişcării, care
trece şi la Cambridge, ca şi la alte universităţi. Şeful direcţiei este
Th. H. Green, care în „Introducere la Hume" (1874) şi „Prole­
gomene la Etică" ( 1 8 8 3 ) , combate impresionant empirismul, încer­
când a dovedi că sensaţiile ca şi lucrurile particulare capătă un
înţeles numai în cadrul unei totalităţi ce presupune un spirit uni­
versal. Discipoli mai de seamă ai lui Green sunt Ed. Caird şi W.
Wallace. Ed. Caird, trecut dela Oxford la Glascow, afirmă convin­
gerea sa într'un opuscul substanţial asupra lui Hegel, în opere de
filosofie religioasă şi în expuneri critice a altor doctrine, mai ales,
a lui Kant. Monografia sa asupra lui Kant e şi azi un model de
cugetare informată şi stăpână pe sine. Opera principală a lui W .
Wallace, succesorul lui Green la Oxford, este traducerea „Logicii"
şi a „Filosofiei Spiritului", cu introduceri şi note de mare ascuţime
interpretativă.
Originalitatea neohegelianismului englez se învederează la o
serie de gânditori, cari parte se depărtează de monismul absolutist
al lui Hegel şi se îndreaptă spre pluralism şi individualism, în scopul
de a preîntâmpina obiecţia că hegelianismul disolvă persoana umană
şi divină, parte accentuiază monismul, integrând totuşi elemente
experimentale, mistice şi chiar sceptice.
Ca reprezentanţi ai unui hegelianism pluralist şi individualist
cităm pe Henry Jones, Prof. Baillie, Lord Haldane, dar mai ales
/. E. Mac Taggart, privit de mulţi ca cel mai îndrăsneţ nou hege­
lian englez. In afară de excelente comentarii, M a c Taggart este
autorul unei interpretări puţin ortodoxe ale acestei filosofii idealiste.
Concepţia sa hegeliană se reliefează prin două note caracteristice: a)
Absolutul e alcătuit dintr'o pluralitate de persoane. In consecinţă,
autorul caută să demonstreze că sistemul lui Hegel e mult mai
pluralist decât se presupune de obiceiu. b) Dialectica nu exprimă
însăşi natura spiritului absolut, ci doar cursul spiritului nostru,
care e constrâns să străbată momente şi trepte pentru a se apropia
de absolut. Procesul dialectic nu e constructiv, ci reconstructiv,
întrucât reproduce realitatea eternă.
 Cei mai cunoscuţi neohegelieni britanici sunt Bernard Bosan­
quet şi Francis Herbert Bradley, între cari preferinţa unanimă e de
partea celui din urmă. După Bosanquet particularul însuşi cere să
fie depăşit pentru a ajunge la totalitate, căci el există numai ca parte
în armonia universului, singura realitate în adevăr concretă. Can-
cepţia această închide o insuficienţă : deoparte individul există nu­
mai prin Tot, iar de alta, sensul totului e să creeze spirite indivi­
duale şi să promoveze perfecţia lor. Preferinţa lui Bosanquet este
pentru întreg, deci pentru interpretarea strict monistă.
Aceeaş tendinţă monistă, încă mai radicală, însufleţeşte gân­
direa lui Bradley, pildă rară de om închinat meditaţiei. Deşi exa­
gerează monismul hegelian, Bradley nu acceptă perfecta identitate
a gândirii şi existenţei; în schimb face loc în construcţia sa empi­
rismului, scepticismului şi chiar misticii. Punctul de plecare necesar
al filosofiei este experienţa multiplă, care fiind contradictorie şi de
aceea numai o „aparenţă", cere o completare prin gândire pentru a
ajunge la „realitate" (opera sa principală poartă titlul de „Apa­
renţă şi Realitate"). Realitatea e absolutul sau totalitatea, fiindcă
numai unitatea e coerentă. Pe planul multiplului, existenţa (that)
şi proprietatea (what) nu se acoperă, şi de aceea multiplul reclamă
o continuă şi gradată depăşire, care e o gradare de realitate, până
la Totalitate, realitatea absolută, în care existenţa şi proprietatea
(atributul) coincid. Concluzia e un „agnosticism absolutist": ceeace
cunoaştem e contradictoriu şi pur fenomenal ; realitatea absolută e
dincolo de gândire, obiect de simţire.
Franţa a rămas în afară de o înrâurire mai adâncă din partea
hegelianismului, nu însă şi a idealismului absolut în genere. Recep­
tivitatea francezilor faţă de acest idealism s a manifestat în favoarea
lui Schelling, ca mai aproape de psihologismul caracteristic al filo­
sofiei franceze. V . Cousin a cunoscut pe Hegel şi i-a împrumutat
unele idei, însă simpatia sa merge la Schelling, cum se remarcă şi
la F. Ravaisson, gânditorul cu atâta influenţă asupra lui Lachelier,
E . Boutroux şi H. Bergson.
Şi în Franţa dialectica hegeliană a pătruns prin canalul kan-
tismului, anume fie prin reflecţie asupra metodologiei ştiinţifice la
j . Lachelier, fie prin teoria categoriilor la neocriticistul cel mai mare
al francezilor, Ch. Renouvier, partizan al unui fenomenalism unit
cu o metafizică monadologică. Elevul acestuia, Octave Hamelin
( 1 8 5 6 — 1 9 0 7 ) , cel mai făţiş protagonist al dialecticei, rămâne în­
trucâtva credincios rezervei kantiene şi de aceea vede în dialectică,
asemenea lui Renouvier, mai mult o teorie a categoriilor cari cul­
minează în personalitate. Hamelin nu merge până la o filosofie a
spiritului absolut, ci acceptă numai o dialectică a opoziţiei, nu însă
şi a contradicţiei. „Opoziţia, aşa cum o căutăm noi, trebue să fie
tot odată esenţială şi deosebită de contradicţie. E a trebue să fie
 deosebită de contradicţie, fiindcă contrariile noastre se unesc într'o
sinteză, în vreme ce e imposibil a unii contradicţiile". (Essai sur Ies
cléments principaux de la représentation, p. 1 3 ) . Adăogăm c ă
Hamelin numără azi elevi activi, aşa d. ex.: Hubert şi R. Le Senne
(Le mensonge et le caractère; Le Devoir, 1 9 3 0 ) .
Tot printre manifestaţiile dinainte de războiu menţionăm :
G. Noël ( L a Logique de Hegel, 1896), L. Weber ( V e r s le posi­
tivism absolu par l'idéalisme), mai preţuit în Italia decât în patria sa,
din cauza tendinţei, vădite la Croce, de a desvolta idealismul absolut
până la imanenţa pozitivistă. In sfârşit, R. Berthelot în Evolution-
nisme et Platonisme ( 1 9 0 8 ) , opune intuiţionismului bergsonian şi
logismului pur idealismul viu şi totuş raţional al lui Hegel. Princi­
palele sale teze sunt : hegelianismul nu e un determinism absolut,
nu c un optimism integral, nu e un „panlogism".
Teza din urmă, relevată şi de comentatori germani, găseşte o
confirmare în lucrarea lui / . Wahl: Le malheur de la Conscience
dans la philosophie de Hegel ( 1 9 2 9 ) ; Pe urmele exegezei germane.
W a h l descoperă în experienţa mistică a tânărului Hegel, în aceea
„conştiinţă nenorocită" sau slâşiată din „Fenomenologia Spiritului",
originea raţionalismului dialectic. „Noţiunea" (Begriff) hegeliană
este echivalentul logic al iubirii care armonizează contradicţiile
dureroase.
In sfârşit, E. Megerson în De l'explication dans Ies Sciences,
apreciind cu multe amănunte revelatoare valoarea de explicaţie
globală a experienţei, oferită de dialectică, surprinde şi principala
ei slăbiciune : neînţelegerea rolului ce are matematica în ştiinţa
modernă. Aproape aceeaş învinuire, încă mai agreiiv, aduce lui
Hegel E. Brunschwicg, care, deşi spiritualist, nu recunoaşte veri­
tabilă raţiune concretă decât sub forma matematismului caitesian
1
şi ştiinţific ) .
Olanda este una din ultimele ţări trecute în tabăra hegelia­
nismului, însă cu atât mai fanatic şi mai ortodox este entuziasmul
partizanilor acestei doctrine, pe care ci o consideră drept îilosofia
pur şi simplă. Orice altă filosofie e doar o repetare mascată a su­
blimei doctrine dialectice. Pionierul ncohegelianismului olandez este
curioasa personalitate a lui Bolland, copilul orfan al unui jandarm,
fost sergent major în armată, pe care o părăseşte condamnat pentru
insulta superiorului, apoi învăţător, profesor secundar în Batavia
( l a v a ) , în fine impus profesor universitar la Leyda. Din anul 1896
începe propaganda fanatică a acestui auto-didact, dar mare orator.
El s'a crezut îndreptăţit să spună că între 1900 şi 1910 Raţiunea pură
a învăţat limba olandeză, de oarece lupta pentru Hegel începe prin

1 ) C u prilejul c e n t e n a r u l u i c e l e d o u ă m a r i p u b l i c a ţ i i franceze de spe­

c i a l i t a t e , R e v u e p h i l o s o p h i q u e ( N o . 1 1 — 1 2 ) şi R e v u e de métaphysique et d e
m o r a l e ( N o . 3 ) a u î n c h i n a t f a s c i c o l e î n t r e g i g â n d i r i i lui H e g e l .
editarea şi traducerea operelor lui Hegel şi a altor hegelieni de
marcă. Origina! e Bolland în estetică. Esenţială la Hegel este, după
el, metoda dialectică, deci viziunea că totul poate fi răsturnat,
fiindcă totul poate li contrazis, însă aceste contradicţii sunt mo­
mente ale aceleiaşi raţiuni progresive şi creatoare.
Propaganda sa a cucerit o seamă de discipoli hotărîţi şi ca­
pabili, însă nici unul n a izbutit, din cauza resistenţii oticiale, a pă­
trunde în universitate. In schimb ei s a u grupat într'o „Societate
Bolland" şi au ca organ filosofic De Idee. Din această grupare a
pornit îndemnul de a strânge pe toţi neohegelienii contimporani
într un congres internaţional. Sub conducerea prezidentului numitei
societăţi, b. Wigersma, s a ţinut în 1930, la Haga, primul congres,
1
unde s a încheeat bilanţul m i ş c ă r i i ) , iar anul acesta a avut între
18 şi 21 Octombrie, la Berlin, al doilea congres.
Rusia. Începuturile unei mişcări filosofice, independente de
credinţa ortodoxă, în Rusia s a u înfiripat sub influenţa romantis­
mului german, în deosebi, a ultimei filosofii, mistice, a lui Schelling.
Deci şi în Rusia se verifică constatarea că acţiunea redusă a disci­
plinei critice a favorizat curentul speculativ. In această atmosferă
interesul pentru dialectică s'a trezit dc timpuriu şi în mod firesc şi
a stăruit până în zilele noastre. Caracteristica hegelianismului rus e
accentuarea laturii mistic-religioase şi cultural-sociale. Dialectica
este terenul comun, pe care se întâlnesc adversarii comuni : teologii
reacţionari şi spiritualiştii de o parte, comunismul revoluţionar şi
materialist de altă parte. Notiţele rămase dela Lenin confirmă imensa
influenţă a hegelianismului, iar numeroasele lucrări sovietice asupra
dialecticii prelungesc spiritul leninist. E de reţinut că aproape pen­
tru toţi ruşii, chiar şi pentru Lenin, dialectica este un mod de a
gândi concret, activ, aproape mistic. Cel mai de seamă hegelian de
strictă observanţă este Boris Cicerin, mort în 1903, care făcuse din
triunghiul dialectic o dogmă, naiv aplicabilă oriunde.
De curând în Bulgaria, Ianko Ianeff a publicat un voluminos
studiu asupra lui Hegel, studiu ale cărui slăbiciuni mascate de un
stil liric au fost desvăluite de prietenul nostru, profesor la univer­
sitatea din Sofia, Dimitri Michaltschev în revista filosofică bulgară
„Filosofski Pregled".
Acţiunea hegelianismului s'a extins până în ţările scandinave.
In Suedia difuziunea hegelianismului merge paralel cu influenţa
kantismului, aşa de ex. la scăpărătorul Benjamin Hoijer ( 1 7 6 7 —
1812) şi mai târziu şi împotriva personalismului triumfător al lui
Bostrom, la / . / . Borelius ( 1 8 2 3 — 1 9 2 8 ) . încă mai puternic acţio­
nează ideea hegeliană în Norvegia, iniţiată de Markus Monrad

1 ) B. Wiqersma: V e r h a n d l u n g e n d e s ersten H c g e l k o n g r e s s e s vom 2 2 b i s

2 5 A p r i l 1 9 3 0 in H a a g , 1 9 3 1 . E un tablou a l neoh2geliani3mului european.

Rt-vista de Filosofic Nr. 3 . 4 / 9 3 1 7

L S I 6 — 1 8 9 7 ) , profesor în Cristionia. partizan al unui hegelianism
de dreapta cu structură religioasă. Acest hegelianism domină uni-
veristatea norvegiană, vreme de 50 ani. până la sfârşitul veacului
al 19-lea.
In Danemarca, Soren Kierkegaard ( 1 8 1 3 — 1 8 5 5 ) , personali­
tate proeminentă, porneşte dela dialectica hegeliană şi ajunge la un
mistic individualism religios, care constitue manifestaţia caracte­
ristică a acestei ţări nordice. (Influenţa acestui gânditor e azi, cel
puţin în anumite cercuri din Germania, covârşitoare). Kierkegaard
ia ca punct de plecare dualitatea insolubilă a celor două moduri de
a trăi viaţa : estetic sau de don Juan, care caută numai schimbări,
şi etic-religios, care acceptă repetiţia monotonă. Din această dua­
litate, în faţa căreia nu putem lua o decizie definitivă, evadăm nu­
mai printr'un „salt" în paradox. Dumnezeu nu e cunoscut prin in­
teligenţă, ci printr'un act dc credinţă paradoxală.
Germania c ţara, în care neohegelianismul oferă nu numai o
varietate aproape haotică de forme, dar şi surprinzătoare perspec­
1
t i v e ) . Nică'ri nu pare mai exactă ca în Germania constatarea că
neokantismul e anticamera neoliegelianismului, fireşte cu rezervele
tăcute înainte. Dintre direcţiile neokantiane, cu vitalitate până azi,
posibilităţi hegeliane închid numai două : „Şcoala dela Marburg"
cu H. Cohen şi Natorp şi „Şcoala badecă" cu W . Windelband şi
H. Rickeri.
Iniţial aceste direcţii neocriticiste ridică pe scut pe Kant, dar
resping în bloc pe toţi idealiştii postkantieni, inclusiv Hegel, dar
totodată păstrează încrederea în obiectivitate (Cohen) şi în valori
absolute (Windelband), împotriva oricărui relativism psihologic şi
istoric. Poziţia era oarecum echivocă : se afirma adevăruri absolute,
dar nu se tolera un Absolut. E drept, nici Kant nu admitea un
Absolut în ordinea cunoştinţei, şi totuşi Hegel descoperise în kan-
tism posibilităţi de absolutizare. O eşire din acest echivoc nu se
putea decât pe două căi : sau era înlăturat kantismul, operaţie
dureroasă pentru gândirea germană legată dc o tradiţie kantiană,
sau se relua drumul „dela Kant la Hegel", ceeacc a apărut mai
acceptabil. Această mişcare în cerc era posibilă şi datorită resturilor
Hc hegelianism conservate în direcţiile neocriticiste. Cohen vorbeşte
de cunoştinţă ca un proces continuu de creare categorială a obiec­
tului, iar Windelband de valori culturale absolute, obiectul specific
al filosofiei.

1 ) E x p u n e r i m a i c u p r i n z ă t o a r e sunt: Heinrich Lcv;j: D i ? H ; g - l - R e n a i s s a n ­

;
c e in d e r d e u t s c h e n P h i l o s o p h i e , 1 9 2 7 . Sicpfii d Maici: D e D i a l e k t i k in d e r
P h i l o s . d e r G e g e n w a r t , I ( 1 9 2 9 ) . I I ( K 3 Î ) ; S Marek: Dia'ck.'isrh-s Denken
in d e r P h i l c s c p l r e d e r G e r c n v a r t I c g c s , v e l V I ( 1 9 1 6 ) . C r a m r i c o m p l e t ă
1
rrb'iografie hegeliană d e l a 1 8 2 8 p â n ă la S 2 8 in L i t c r a r i s r h e B e r i c h t e a u s d e m
G e b i e t e d e r P h i l o s o p h i e . H e f t . 2 3 «< 2 4 D ^ a s e r r r - ^ a R u n d s c h a u d e r B u c h h a n d - :
lung Collignon, Sonderheft. H e g e l - A u s s t e l l u n g , 1 9 3 1 .
 Transformarea neocriticismului în neohegelianism n'ar fi de­
venit fapt, dacă pala începutul secolului al 20-lea nu s a r fi consti­
tuit direcţii filosofice contrarii kantysmului şi chiar hegelianismului,
la origine : fenomenologia lui Edm. Husserl, cu tendinţa de a reveni
la obiect, şi fJosofia vieţii susţinută de W . Dilthey. De notat e că
pe când neokantismul şi fenomenologia (la Husserl) păstrează ca­
racterul raţional, filosofia lui Dilthey, susţinută şi de cugetarea lui
Nietzsche, e orientată iraţionaîist. Aceasta din urmă reclamă o re­
venire la trăitul nemijlocit, la concret, care nu e obiect de explicaţie
prin legi, ci de comprehensiune intuitivă. Cum e de aşteptat, orien­
tarea iraţionalistă năzueşte spre o metafizică dinamistă şi anti-inte-
lectualistă, care vrea să rupă cu kantismul şi în genere cu orice
formă „raţional'stă". In faţa pericolului, neokantismul şi fenomeno­
logia, ambele intelectualiste şi iniţial antihegeliane, încep a evolua
spre o filosofie a vieţii şi concretului şi, în consecinţă, a cocheta cu
metafizica. Cum însă nu vor să renunţe — şi nu pot renunţa — la
instrumentul sigur al gândirii, celor două direcţi, altminteri diver­
gente, le rămânea să apeleze la Hegel, care părea că reuşise să
unifice raţiunea şi intuiţia, gândirea şi viaţa. Deci neohegelianismul
criticist a apărut din necesitatea conservării de sine.
W . Windelliand poate fi considerat ca reprezentantul primei
generaţi neohegeliane, încă timide, deci un îndrumător, deşi Ger­
mania n'a cunoscut ca Italia în Spaventa, Anglia în Stirlling, Olanda
în Bolland, un adevărat restaurator. Cuvântarea sa din 1910 ,,Er-
neuerung des Hegelianismus" figurează azi în opera introductivă :
Frăludien (voi. I ) . Peste un an julius Ebbinghaus (de curând pro­
fesor la Rostock) în Relativer und absoluter Idealismus de asemenea
prefigurează tranziţia la absolutismul hegelian.
Dominanta neohegelianismului kantian este tendinţa critică
şi ezitare în faţa problemei metafizice. Lozinca lui s fost rezumată
de Sig. Marck : motiv dialectic, insă fără dialectică. In genere se
recunoaşte necesitatea rezervei critice şi evitarea precipitării specu­
lative. (Aceeaş concluzie în opera lui H. Levy şi mai recent în
Neukantische Aufgaben, 1931, de K. Sternberg).
Cele mai expresive exteriorizări neohegeiiene în cadrul neo-
kantismului se datoresc celor doui reprezentanţi ai scoalei badeze:
Richard Kroner şi Jonas Cohn. Suntem datori însă a sublinia că în
şcoala badeză Rickert însuşi nu numai că respinge dialectica hege­
liană, dar i-a adus obiecţii cari au lovit din plin. Astfel, după Ric­
kert, sinteza nu e o unire a contradicţiilor ci o înlăturare a lor.
Contradicţiile sunt aparente şi verbale; o cunoştinţă mai adâncă le
suprimă. Dar revenim.
R. Kroner, în voluminoasa operă ,.Dela Kant la Hegel" ( I ,
1921, I, 1924) ţine să întemeeze: 1) trecerea dela Kant la Hegel,
nu e o întrerupere, ci o continuare consecventă a motivului i.ritjc:
 2 ) Hegel nu e panlogist, căci impulsul iraţionalist anima dialectica.
Hegel este cel mai mare iraţionalist (II, p. 82, notă), iar filozofia
raţiunii se realizează deplin numai într'o filosofie iraţională şi in­
tuitivă a vieţii. Peste Hegel nu se poate trece; a înţelege pe Hegel
nu înseamnă a-1 depăji, ci a gândi ca el. Suntem de acord cu aiir-
maţia lui Kroner, al cărei sens ar trebui să fie favorabil lui Hegel,.
că a depăşi pe Hegel înseamnă Li filosofie un ,,nou început" j l ,
p. 6 ) . De sigur, iată sudura cale de a evada din cercul viţios al
idealismului instabil.
Tendinţa critică e încă mai pronunţată în opera lui Jonas
Cohn. Teoria dialectică se prezintă ca o morfologie filosofică, în
cadrul căreia contradicţia are o poziţie centrală. Dar la Cohn ne­
gaţia încetează de a mai fi productivă; ea rezidă în judecata noas­
tră, nu în realitate care nu se poate contrazice. De aici urmează că
spiritul nostru nu e parte din Absolut, iar acesta e numai un con-
cept-limită, de care judecata se apropie la infinit cu ajutorul miş­
cării dialectice. Dialectica, în acest caz, are o bază psihologică, cum
au accentuat şi alţi criticişti ca Paul Ho[fmann, Rich. Kdnigswald,
pe temeiul unei noui psihologii a gândirii. Gândirea şi existenţa nu
sunt identice, ci corelative. Concesii dialecticii face de asemenja un
alt elev al lui Rickert: Eruno Bauch.
Pc linia criticismului metodologic al şcoalei dela Marburg e
îndeosebi instructivă evoluţia lui P. Natorp, colegul lui Cohen.
In ultima etapă a gândirii sale, în „filosofia practică", Natorp
ajunge la o concepţie religioasă, care deduce subiectul şi obiectul
din principiul transcendent al Divinului. Nicolai Hartmann impune
neocriticismului şcoalei dela Marburg principiul fenomenologiei,
adecă necesitatea de a trece dela reflecţia asupra procesului su­
biectiv de cunoaştere la descripţia obiectului — orice cunoştinţă
presupune un obiect transcedent —, iar în această trecere dela su­
biect la obiect acceptă metoda „aporeticii" sau opoziţiilor. Această
metodă e departe de a se identifica cu d'alectica, cum reese clar
din admirabilul studiu asupra lui Hegel. (Philosophie des deutschen
Idealismus, voi. II, 1 9 2 9 ) . De asemenea o apropiere de dialectică,
însă nu o acceptare se remarcă la unul din cei mai de seamă re­
prezentanţi ai acestei direcţii kantiene, E. Cassirer (Philosophie
der symbolischen Eorrnen, voi. III, 1 9 2 9 ) . In schimb, adept de­
clarat al dialecticii este A. Liebert în opera: Geist und W e l t der
Dialektik I, operă în care acest neokantian evoluat mai mult fă-
gădueşte decât dă efectiv. Liebert ţine să păstreze acestei noui
dialectice împotriva celei clasice oarecum nota critică şi în acest
scop renunţă la armonismul prea uşor al sintezei. Contradicţiile
nu sunt relative şi momentane, ci absolute şi ireductibile; ele se
păstrează în toată puterea şi ascuţimea lor tragică. Armonia ră­
mâne doar un ideal. Prin această enunţare, aparent critică, Liebert
 se apropie de forma cea mai curioasă a neodialecticii germane, de
aşa numita „dialectică religioasă" (K. Barth, Gogarten. etc.) ' ) cu
rădăcini în teoria „paradoxului" (Kierkegaard). Gândirea umană
nu poate suprima contradicţiile, în deosebi, esenţiala contradicţie
religioasă, lume-Dumnezeu, şi în consecinţă e condamnată la ezi­
tare sceptică. Depăşirea contradicţiei nu e un act raţional, ci e un
salt prin credinţă, care acceptă absurdul logic.
Un vag hegelianism, sprijinit pe biologism nietzscheian şi pe
relativism kantian, e susţinut de Georg Simmel în ultima fază a
cugetării sale atât de mobile. Viaţa e nu numai „mai multă viaţă",
proces continuu de înălţare, ci este chiar „mai mult decât viaţă",
Idee, conţinut etern.
Ezitările fenomenologiei în faţa dialecticii prezintă cercetă­
torului o lăture deosebit de interesantă. In intenţia iniţială a crea­
torului ei, Edm. Husserl (fost profesor la Freiburg), fenomenoloqia
trebuia să fie o triumfală revenire la obiect printr'o neutrală des­
cripţie a acestuia. Datorită acestei întorsături obiectiviste filosofia
lui Husserl era o emancipare de idealismul kantian şi mai ales o
stavilă împotriva dialecticii, care construia în loc să constate des­
criptiv. In realitate, evoluţia fenomenologiei a adus surprize.
Husserl a sfârşit prin a recunoaşte valoarea trancendentalismului
kantian, iar elevul şi succesorul acestuia la catedra din Freiburg,
Martin Heidegger, integrează fenomenologiei, odată cu un kantism
antropologic, filosofia vieţii a lui Dilthey şi mistica lui Kierkegard.
Din această mixtură filosofică a eşit o concepţie, oarecum la modă,
pe care — curios ! — adversarii ei o admiră, în timp ce o resping
cu energie. E greu să ne pronunţăm asupra soartei ce va avea
această filosofie, care se intitulează a „existenţei" şi care e în fond
a unei imaginaţii confuze.
Nu putem termina această expunere fără a înregistra princi­
palele studii asupra filosofiei lui Hegel, studii ce nu implică ne­
apărat o aderare la programul dialectic. In prima linie trebue men­
ţionată magistrala operă a lui W . Dilthey (Die Jugendgeschichte
Hegels, ed. I I , 1925), în care pe temeiul lucrărilor din tinereţe se
revelează izvoarele mistice ale dialecticii. Alături de Kroner, cităm
voluminosul studiu al lui Th. Haering (Hegel. Sein Wollen und
seinWerk, I, 1929), care pune în lumină mai mult decât primul
desvoltarea autonomă a ideii heceliane. Apoi : N. Hartmann (vo­
lum citat) ; W. Moog: Hegel und die hegelsche Schule (simplu
referat); H. Glockner, care în primul volum apărut cercetează pe
larg originile şi supoziţiile fundamentale ale dialecticii; R. Schilling-

1 ) O e x p l i c a ţ i e c u a c e a s t ă d i r e c ţ ' e din p u n c t u l d e v e d e r e a l lui K r o n e r

I a : Kate Nadlers D e r d i a l e k t i s c h e W i d e r s p r u c h in H e g e l s P h i l o s o p h i e und d a s
P a r a d o x o n des Christentums, 1 9 3 1 .
 Wollny: Hegels Wissenschaft von der Wirklichkeit und ihre Quel-
len (Bd. I, 1929), studiu cam confus; din punctul de vedere al filos.
lui Heidegger.

Incursia noastră în vâltoarea neohegelianismului s a încheiat.

Un examen critic, fie numai în linii generale, ne-ar duce prea de­
parte; însă o apreciere sumară e neapărată.
Ne pare exagerată afirmaţia lui Brunschvicg, totuşi adversar
al dialecticii, că nu numai în Germania, dar în toată Europa, filo-
sofia veacului trecut s'a desvoltat sub semnul lui Hegel. Din potrivă
un neohegelian, H. Glockner, vorbind de situaţia din Germania,
afirmă că cei mai product/vi filosofi aermani ai vremii noastre, deşi
vorbesc cu deferentă de Hegel, refuză de a fi consideraţi hegeliani.
In schimb cei ce se declară negeiiani sunt în minoritate, nu strălu­
cesc prin originalitate şi nu inspiră prea multă încredere. In Franţa,
H. Bergson şi E . Brunschvicg, în Germania. Edm. Husserl, H. Ric-
kert, H. Driesch, J . Rehmke, O. Kiilpe. e t c , în Anglia, B . Russell,
S. Alexander şi neorealiştii, nu au nimic hegelian. Şi aceştia nu
sunt gânditori de a doua zonă. ci reprezintă culmi ale filosofiei con­
timporane.
MIRCEA FLORIAN
 1
GIOVANNI GENTILE )

Nu pot să încep această conferinţă despre filozofia lui Gio-

vanni Gentile fără să vă explic de ce, nefiind filozof, totuşi am
cutezat să primesc invitaţia iubitului meu coleg Rădulescu-Motru
să vă vorbesc despre un subiect aşa de greu şi pentru filozofii de
meserie, cum este acel pe care mi l-am ales ca să-1 desvolt înaintea
d-voastră. Fireşte că, în primul rând, nara voit să răspund cu un
refuz unei invitaţii, care mă onoră în cel mai înalt grad ; dar poate
că, dacă acest motiv ar fi rămas singur, aş fi găsit curajul necesar
pentru a mă sustrage unei responsabilităţi, care vă mărturisesc că
apasă şi acum pe sufletul meu şi aproape îl striveşte. Dar erau alte
două motive care mă îndemnau să primesc: faptul că filozoiia lui
Croce şi Gentile a influenţat puternic asupra formaţiei mele intelec­
tuale şi mai ales un imperativ categoric care izvora din cea mai
adâncă convingere şi care îmi spunea că un propagandist al culturii
italiene în România, cum am devenit din nevoia împrejurărilor, nu
trebuia să piarză ocazia de a informa publicul româiiesc despre
un filozof şi o filozofie, pân'acum aproape necunoscute la noi.
Cu Giovanni Gentile am fost coleg la Liceul Victor Emanuel
al II-lea din Neapole şi se poate spune că de-atunci n'am pierdut
niciodată contactul spiritual cu această frumoasă figură de om de
ştiinţă, de organizator, de om politic şi, mai ales, de pedagog. Mai
târziu l-am regăsit pe Gentile la întrunirile duminicale ce se ţineau
acasă la Croce, unde se aduna tot ce Neapole avea mai select în
domeniul intelectualităţii şi unde am putut face cunoştinţă şi cu
mulţi învăţaţi străini, printre cari celebrul Karl Vossler, autor al
atâtor cărţi de valoare în domeniul nu numai al literaturii ci şi al
filozofiei şi artei italiene. Chiar astăzi întreţin cu Gentile neîntreruptă
corespondenţă, din cauza colaborării mele la Marea Enciclopedie
Italiană Giovanni Treccani, al cărui director este el, şi eu modest
colaborator şi şef de secţie, pentru ceeace priveşte literatura română.

1 ) C o n f e r i n ţ ă ţ i n u t ă î n A m ' f ' t - a t r u l F u n d a ţ i e i C a r o l , la 2 6 N o e m b r i e 1 9 3 1 ,
sub auspiciile Societăţii R o m â n e d e Filosofie.
 Am vorbit de Croce şi trebue să adaog cu regret că astăzi
Giovanni Gentile şi Benedetto Croce nu mai sunt prieteni. Politica
a despărţit pe cei doi întemeietori ai acelei reviste La Critica, cari,
timp de atâţia ani, au dus împreună lupte împotriva rămăşiţelor
filozofiei pozitiviste şi materialiste determinând printre tineri un
curent de renaştere filozofică pe baza Filozofiei Spiritului a lui B e ­
nedetto Croce şi a Teoriei Spiritului ca act pur a lui Giovanni Gen­
tile. Disidenţa, pur filozofică, între aceşti Dioscuri ai filozofiei ita­
liene contimporane, era fatală. După cum bine observă Guido D e
Ruggiero în volumul al II-lea din cartea sa La filosofia contempo-
ranea (Bari, Laterza, 1920, pp. 2 4 8 — 2 4 9 ) : „mentalităţile acestor doi
„filozofi, cu toate numeroasele puncte de contact care există între
„ele, se dezvoltă independent una de alta. In mica sa carte : Con-
„tributo alia critica di me stesso Croce arată cum mentalitatea sa
„filozofică s'a format, trecând prin herbartismul lui Labriola şi
„estetica lui De Sanctis, independent de Hegel şi de Spavenţa ast-
„fel că pe când Gentile e în directă legătură cu cea mai autentică
„tradiţie hegeliană; Croce a fost numai influenţat de ea, pornind
„mai mult delà G. B . Vico şi De Sanctis". Cum însă această deo­
sebire de mentalitate filozolică exista şi în timpul colaborărei lui
Gentile la revista lui Croce, trebue să spunem că ceeace a despărţit
pe aceşti doi prieteni atât de valoroşi a fost politica şi nu atât
politica de principii : Gentile trecând la fascism, pe când Croce,
rămas liberal şi Giolittian, luă faţă de noua orientare politică a
poporului italian, o atitudine tot mai ostilă ; cât, din nenorocire,
politica măruntă aţâţătoare a susceptibilităţilor personale, părân-
du-i-se lui Croce că Gentile, urmându-i ca succesor la Ministerul
Instrucţiunii Publice, răsturna, intenţionat, tot ce el făcuse fiind
titularul acestui Departament. Fireşte, că lui Gentile nimeni nu-i ar
putea face o vină din faptul că, autor fiind al unei reforme peda­
gogice a învăţământului, a voit s'o aplice în calitatea sa de Ministru
al Instrucţiunii şi al Educaţiei Naţionale ; dar temperamentul cam
rece şi burghez şi uşor iritabil al lui Croce. care 1-a despărţit şi
de alţi prieteni, ca de pildă Papini şi Borgese, 1-a făcut să vadă
într'un lucru aşa de logic şi consecvent, un act de duşmănie per­
sonală. Mici slăbiciuni ale oamenilor mari !
Dar nu de aceasta vream să vă întreţin, ci de felul cum am
auzit pentru întâia oară vorbindu-se de acel cineva care trebuia să
fie pe urmă Giovanni Gentile.
Eram în clasa a V l - a de liceu, şi profesorul meu de filosofie
era Sebastiano Maturi, un hegelian din extrema dreaptă hegeliană,
care, nouă elevilor săi, ni se părea aşa de caraghios, dar care — am
uflat-o mai târziu — nu era numai un oarecare profesor de filoso­
fie, ci un adevărat filozof. Cursul pe care ni-1 dicta formează astăzi
sub titlul de : Sommario di filosofia un frumos volum din „Biblio-
tcca di Cultura Moderna" a editorului Laterza şi este foarte apre­
ciat de critica filozofică. Nouă, din contră, ni se părea ciudat că,
pe când colegii noştri din celelalte licee învăţau adevărata filozofie
(pozitivistă !) împărţită în trei arătoase volume de psihologie, logică
şi efî'că; profesorul nostru nu ne vorbea, timp de trei ani, decât de
un singur subiect: menirea filozofiei şi ne socoteam într'o poziţie
de inferioritate. Era un bătrân frumos, cu o barbă albă foarte în­
grijită şi foarte elegant în îmbrăcăminte. Nu l-am văzut niciodată
în sacou, ci întotdeauna în jachetă, vestă albă, ochelari de aur şi
demi-joben. Vorbea puţin pe nas şi ne învăţa că noi nu auzim, fiindcă
clopotul sună; ci clopotul sună, fiindcă auzim, lucru ce ni se părea
atât de extraordinar şi de necrezut, că am ajuns la concluzia că,
dacă vream să obţinem o notă bună, trebuia să-i răspundem tot­
deauna în ciuda bunului simţ. îmi aduc aminte că cineva' dintre noi,
odată când el ne spunea (şi D-zeu ştie unde vrea să ajungă): Dacă
eu mănânc o plăcintă..., 1-a întrerupt: — Ferească Dumnezeu, d-le
profesor, nu sunteţi d-voastră care mâncaţi plăcinta, ci e plăcinta
care vă mănâncă pe d-voastră ! ceeace 1-a supărat rău. Ca să-1 scap
pc nenorocitul de coleg, am îndrăznit să alirm că, în realitate, nu
spusese o prostie atât de mare, fiindcă, dat fiindcă după Hegel,
viaţa naturală nu e decât un a muri încet, şi plăcinta întreţinând
viaţa naturală, s'ar putea conchide că plăcinta ne ajută a muri încet
şi deci ne mănâncă ea pe' noi. Nu ştiu ce mi-a răspuns. Ştiu că a
râs şi supărarea i-a trecut.
Ei bine, tocmai Sebastiano Maturi, într'o clipă de efusiune
sentimentală, ne-a vorbit de un tânăr, de un tânăr care ar fi reîn­
viat filozofia hegeliană, şi în care el îşi punea toate speranţele.
Acest tânăr se chiema Giovanni Gentile.
# m

Născut la Castelvetrano (Sicilia) în ziua de 30 Mai 1875,

Giovanni Gentile s'a înscris la Şcoala Normală Superioară din
r
Pisa unde a căpătat o profundă cultură nu numai filozo ică, ci fi
literară şi istorică urmând cursurile celebrilor filologi Alessandro
D'Ancona şi Domenico Comparetti. Maestrul său filozofic a fost
hegelianul Domenico Jaja ale cărui opere (Scritti filosofici; —
Principii di etica ;— Da Socrate ad Hegel; — La filosof ia italiana
nelle sue relazioni colla filosof ia europea ; — Logica e metafislca)
le-a publicat mai târziu cu Introducere şi noţe, dând tinerilor o pildă
de acel respect şi de acea recunoştinţă pe care o datoram maeştrilor
noştri. Numit întâiu profesor de filozofie la liceul din Campobasso
şi apoi la cel din Neapole, în 1907 a fost numit profesor de istoria
filozofiei la Universitatea din Parlermo de unde a trecut ( 1 9 1 4 )
la acea din Pisa şi apoi ( 1 9 1 7 ) la acea din Roma. In 1 9 2 2 a fost
numit senator şi în 1923 Ministru al Instrucţiunii Publice. E prese-
dintele Consiliului S u p e r i o r al Instrucţiei Publice, şi al Institutului
de Cultură fascistă, director al „Fundaţiei Giovanni Treccani" şi
consilier al numeroaselor institute de cultură.
Volumele lui de filozofie, literatură şi politică sunt foarte
n u m e r o a s e şi n ' a m p u t e a s ă le c i t ă m p e t o a t e . V o m aminti, în afară
de cele despre care vom vorbi mai amănunţit, studiile cari privesc
istoria filozofiei ş i m a i a l e s : Dal Genovesi
italiene al Galluppi
(Napoli, 1903); — Giordano Bruno nella storia della cultura ( P a ­
l e r m o , 1 9 0 7 ) ; — • i7 concetto della Storia della filosofia (Pavia,
1 9 0 8 ) ; — Il modernismo e i rapporti fra religione e filosofia ( B a r i ,
1 9 0 9 ) ; — Bernardino Telesio ( B a r i , 1911); — Il problema della
Scolastica e il pensiero italiano ; — // concetto dell' Uomo nel Ri­
nascimento ( T o r i n o , 1 9 1 6 ) ; — / / c a r a t e r ò storico della filosofia
italiana ( B a r i , 1918); — Giordano Bruno e il pensiero dela Rina­
scimento ( F i r e a z a , 1 9 2 0 ) ; — Discorsi di Religione ( N a p o l i , 1 9 2 1 ) ;
Le origini della filosofia contemporanea in Italia ( M e s s i n a , 1 9 2 1 ş i
urm.); — Gino Capponi e la cultura toscana nel sec. XIX ( F i ­
renze, Vallecchi, 1922).
Dar opera, poate mai importantă pentru noi a lui Gentile şi
c a r e a r t r e b u i t r a d u s ă în r o m â n e ş t e , s u n t cele d o u ă v o l u m e d i n Som­
mario di pedagogia come scienza filosofica care a dat naştere unei
întregi şcoli pedagogice ai cărei reprezentanţi mai de seamă sunt
Giovanni L o m b a r d o - R a d i c e şi C . C o d i g n o l a ale c ă r o r scrieri p e d a ­
gogice a r m e r i t a şi ele s ă fie c u n o s c u t e la noi.
Şi acum daţi-mi voe s ă trec la expunerea gândirii gentiliene
încadrând-o în acea italiană din a doua jumătate a secolului al
XX-lea.

„La sfârşitul veacului al X l X - l e a , filozofia italiană era orien-

„ t a t ă p e d e a n t r e g u l c ă t r e pozitivism, c â n d s'a început, printre tineri,
„o mişcare de reacţie idealistă. S ă fixăm câteva date fundamentale.
„In 1898 Giovanni Gentile, şcolar al h e g e l i a n u l u i Domenico Jaja.
„îşi publică la Fisa teza de doctorat despre Gioberti şi Rosmini,
„într'un moment c â n d aceşti doi filozofi e r a u s u b v a l o r i z a ţ i , şi neo­
kantianul Carlo Cantoni putea să pronunţe ( 1 9 0 1 ) , cu ocazia cen­
t e n a r u l u i lui G i o b e r t i , o j u d e c a t ă cu totul n e g a t i v ă a s u p r a vitalităţii
„filozofiei lui. In 1900 Benedetto Croce publică cartea sa despre
„Materialismul Istoric şi în 1902 Estetica, care a atras numai decât
„ a t e n ţ i a î n v ă ţ a ţ i l o r . E a r e p r e z e n t a "o r e a c ţ i e h o t ă r â t ă î m p o t r i v a cul­
t u r i i pozitiviste ; p u n e a principiile unei gnoseologii idealiste ; anexa
„glotologia studiilor filozofice, şi critica literară aprecierii estetice ;
„desfiinţa clasificarea genurilor literare a d m i s ă p â n ă atunci ; revela
„ c a r a c t e r u l d e u n i t a t e şi d e t o t a l i t a t e a o p e r e i d e a r t ă . R e l u a , deci,
„ p r i n c i p i i l e lui V i c o , lui S p a v e n t a şi lui D e S a n c t i s , şi le desvolta
„subiectiv, extrăgând din ele consecinţele extreme. Această carte
,reprezenta o operă de răzvrătire şi a fost semnalul Renaşterii idea­
l i s t e . S e vor putea, astăzi, înzestraţi cum suntem, cu o experienţă
„mai îndelungată, discuta doctrinele crociene, dar nu vom putea uita
„niciodată că acea carte a fost îndreptarul primelor generaţii ale
„veacului al X X - l e a . In 1903 Croce a început publicarea revistei
„La Critica, prin care a sprijinit şi complectat gândirea sa filozofică.
„In acelaş timp cu mişcarea idealistă datorită lui Croce şi lui
„Gentile, o altă mişcare tinerească s a ivit la Florenţa, având ca
„centru doi critici şi gânditori neobosiţi în născocirea problemelor :
..Giovanni Papini şi Giuseppe Prezzolini. Aceştia au publicat mai
„întâi // Leonardo şi apoi La Voce, revistă săptămânală care, în
„primul deceniu al secolului al X X - l e a , a influenţat adânc asupra
„culturii italiene.
„Cele patru figuri mai reprezentative ale reacţiei idealiste
„au fost deci : Prezzolini, Papini, Croce şi Gentile. Papini şi Prez-
„zolini au contribuit la desvoltarea unei culturi nouă şi felurite ;
,,Croce şi Gentile au fost sistematizatorii filozofici ai nouilor tendinţi.
,,Giuseppe Prezzolini a fost mai ales un suscitator de probleme, un
„divulgator al culturii. Mulţi filozofi şi poeţi străini, până atunci
„ignoraţi cu desăvârşire, au fost făcuţi cunoscuţi de La Voce. A
„fost o epocă frumoasă de entuziasm pentru o nouă orientare a
„culturii italiene către cele mai felurite probleme filozofice şi lite-
„rare : dela filozofiile anti-intelectualiste ale lui Bergson şi James
„la cei mai moderni poeţi şi literaţi francezi, ca Remy de Gour-
„mont, Paul Claudel, André Gide ; dela discuţii despre liberalismul
„economic la acele asupra impresionismului şi futurismului. O în­
t r e a g ă falangă de tineri s a strâns în jurul revistei La Voce şi şi-au
1
„făcut — cetind-o — prima educaţie sufletească" ) .
Despre această mişcare, la care am luat parte activă cu toate
forţele neîntinate ale tinereţii, am fost — cred — cel dintâiu să
vorbesc în România, într'un şir de articole apărute în Noua Revistă
Română a d-lui Rădulescu-Motru şi adunate mai târziu în Cronici
Italiene şi în Italia Modernă.
Nu voi insista, deci, asupra acestui punct, pe care îl cred
destul de cunoscut alesului meu auditoriu şi trec la subiectul ce ne
interesează mâi deaproape.

„Cu deosebire de Papini şi Prezzolini, Benedetto Croce şi

..Giovanni Gentile sunt doi constructori de sisteme filozofice. Cel
„dint£i făcu să urmeze Esteticei sale trei volume, care complectează

1 ) V a l e n t i n o P i c c o l i , Storia della filosofia italiana, Torino, G. B . Paravia,

1 9 2 5 , p. 1 9 5 s g g .
„a sa Filosofía dello Spirito, în care reduce întreaga realitate psi­
h o l o g i c ă la realitatea centrală a intuiţiei, care determină şi conţine
,,în sine viaţa psihică. Intuiţia constituie prima formă a sufletului ;
„cu ea se identifică arta, care este realitatea subiectivă care se ac­
i u e a z ă în unitatea intuiţiei şi a expresiei.
„Dar cunoştinţa intuitivă se determină în date particulare, e
„cunoştinţa particularului. Şi sufletul trece dela cunoştinţa intuitivă
„la acea intelectiva sau logică : dela particular la universal, dela
„lucruri singulare la relaţia între ele, dela intuiţie la concept. Avem,
„deci, o a doua formă a sufletului, considerat ca creator de con­
strucţii logice ; e conceptul pur, care formează titlul volumului al
„doilea al lui Croce. De altă parte, sufletul se determină în acţiuni,
„încât răsare, într'un al treilea volum (Economia) necesitatea de a
„arăta aceste determinări în faptul moral şi economic, după o con­
c e p ţ i e care reînoeşte şi transformă economia marxistă, readucând-o
„la isvoarele sale hegeliene mai îndepărtate.
„In sfârşit, Croce consideră spiritul ca realitate absolută,
„unitară şi activă, ca o sinteză a feluritelor forme de determinaţie,
„care se traduce în act, în totalitatea complexului său, în timp.
„Despre această nouă înfăţişare a sufletului, Croce se ocupă în
„volumul al patrulea, intitulat : Teoria e storia della storiografia.
„Istoria, după Croce, este acea desvoltare a sufletului, pe care
„fiecare individ o recrează în sine ; deci funcţiunea filozofiei nu
„este de a încerca să rezolve mereu aceleaşi probleme ale su­
fletului, ci de a retrăi întâmplările istoriei dealungul veacurilor ;
„obiectul său trebue să fie numai omul, întrucât e suflet care se
„aciuează. De aci identitatea între filozofie şi istorie, care devine
„ astfel obiect de cercetare filozofică. Aci ajunge gândirea crociană,
„care se desvoltă în opoziţie atât cu pozitivismul cât şi cu orice
„concepţie trascendentală, sau, cum zice Croce, cu orice concepţie
,/ceclogizantă. El nu admite fiinţa în sine, nu recunoaşte altă veri-
,,tate absolută decât aceea a sufletului şi, deci, ca Hegel şi Spaventa,
„dă neo-idealismului un caracter hotărît imanent. Se afirmă astfel
„imposibilitatea de a concepe sufletul ca un ecou individual al unei
„realităţi absolute în sine, nu numai trascendentală, dar şi trascen-
„dentă. Şi aci se arată antiteza între tradiţia metafizică italiană şi
„neo-idealism.
*
« «
„Giovanni Gentile simte mai intens exigenţele metafizice, în
„formaţia doctrinei sale. Pe când Croce pleacă dintr'o elaboraţie şi
„dintr'o întrecere conceptuală a datelor psihice, ca să ajungă la
„recunoaşterea realităţii centrale a sufletului ; Gentile se preocupă
„mai mult de actuarea Eu-lui, deci de aceea a realităţii psihologice,
„întorcându-se la Hegel şi apropiindu-se de Fichte. El simte că
„absolutul e în noi, .că singura realitate absolută e sufletul, care,
„deci, e reaZ numai întrucât se actuează, întrucât e aciuarea lui
„însuşi şi deci auto-creaţie. Şi această formulă are puncte de con-
„tact cu gândirea filozofilor italieni din Renaştere şi din prima ju­
m ă t a t e a veacului al X l X - l e a . Giordano Bruno a spus că fiinţa
„poate să fie concepută numai ca cauzantă ; Gioberti afirmă că
„Eu-l e activitate creativă şi nu poate fi gândit decât întrucât
„crează. A fi, după Gentile, este a acţiona ; sufletul există întrucât
„se actuează. Realitatea esenţială a sufletului se prezintă ca act
,*pur. Pe când Croce procedează dela psihologie la intuiţie şi dela
„intuiţie la suflet, Gentila pune înainte de orice, sufletul ca centrul
„oricărei construcţii. Sufletul se determină progresiv, urmează o
„desvoltare de auto-creaţie, prin care ajunge numai treptat la plina
„sa eficienţă, le determinarea sa definitivă. Fazele acestui progres
„sunt trei : Prima e conştiinţa subiectului pur, băgarea de seamă
„că există ; această subiectivitate pură se extrinsecă în exigenţa
„estetică a sufletului, şi deci în artă. Apoi sufletul consideră
„obiectul propriei sale gândiri ca ceva deosebit de sine, gândeşte
„lucrurile exterioare în realitatea externă ; se fixează asupra acelei
„realităţi care e obiectul ştiinţelor, şi, împreună cu lucrurile externe,
„consideră ceeace apare superior şi transcendent, adică ideea de
„Dumnezeu. Astfel, în sistemul lui Gentile, ştiinţa şi religia sunt
„foarte aproape, fiindcă sunt două forme de obiectivare, două mo-
„mente în care sufletul consideră obiectul ca deosebit de sine : ma-
„teria în afară dc noi, în ştiinţă ; Dumnezeu în afară de noi, în
„religie. Această fază e tranzitorie, şi trebue întrecută în clipa su-
„premă în care sufletul înţelege că obiectul nu e determinabil ca
„realitate externă deosebită de noi, ci e o determinaţie intrinsecă a
„subiectului, astfel încât obiectul şi subiectul se reduc la o sinteză
„uniiară, care reprezintă concluzia întregii dialectice gentiliene. A-
„ceastă sinteză îşi găseşte determinarea cea mai mare în filozofie,
„care e în fruntea ştiinţei, şi care pentru Gentile, se identifică cu
„istoria, înţeleasă ca determinare a realităţii sufletului în obiectivă­
r i l e practice. După cum se vede, Gentile atribue religiei o valoare
„destul de subordonată, îi recunoaşte importanţa numai într'o fază
„tranzitorie, menită să fie întrecută în desvoltarea sufletului, atât
„în istorie cât şi în auto-creaţia individului. In realitate, gândirea
„acestui filozof este, cum bine observă Emilio Chiocchetti (un neo-
„scolastic de multă pătrundere) adânc ireligioasă, şi acesta e —
„poate — caracterul care îl apropie mai mult de Croce. Dar idea­
l i s m u l actualistic — după cum a afirmat din motive polemice un
„critic relativist, Adriano Tilgher — deschide drumul către acea
„concepţie sceptică, prin care, după cunoscuta afirmaţie a lui Pro-
„tagora, omul este măsura tuturor lucrurilor. Şi, fiindcă omul, e o
„măsură relativă, orice cunoştinţă a sa nu poate fi decât atare.
 „Idealismul actualistic presupune, într'adevăr, un suflet absolut,
„căruia nimic nu-i pre-există, nelegat cu nici o realitate transcen-
„dentă, imanentă numai în om. Sub această înfăţişare — cu toate
„că el se declară tăgăduitor al oricărei forme de relativism şi de
„scepticism — el poate duce la o poziţie relativistă. Dela pura uma-
„nitate a realului până la conştiinţa relativităţii a tot ce e omenesc,
„drumul de străbătut nu e prea mare. Fireşte că neo-idealiştii caută
„a se îndepărta de o astfel de primejdie, punând, ca postulat iniţial,
„valoarea absolută a sufletului. Dar cine priveşte îndepărtata ge-
„neză a acestei tendinţi, zăreşte în ea aspectul extrem al acelei chi­
nuitoare probleme a omului, considerat ca centru al tot-ului şi ca
„unica realitate, problemă care frământase pe gânditorii Renaşterii
„italiene. Din acest punct de vedere, neo-idealismul este, ca toate
„sistemele cari au putut să se impună în Italia, un sistem filozofic
„adânc naţional. Dar el încearcă să contopească tradiţia naţr'onală
„cu imanentismul de origine hegeliană ; încearcă, cu alte cuvinte,
„să absolve menirea pe care şi-o propusese Spaventa, când voi să
„aducă noul idealism al Risorgimento-ulni să stăpânească, într'o
„sinteză superioară, noile experienţe filozofice. Şi în tentativa de a
„absolvi o aşa de grea menire, neo-idealismul se găseşte în situaţia
„de a fi nevo't să întreacă exigenţele tranşeendentalismului tradi-
„ţ'onal, evitând, în acelaş timp, primejdioasele ilaţii noilor relati-
„vişti. E i n aceste exigenţe şi dintre aceste primejdii, se naşte fră­
m â n t a r e a sa. Dar neo-idealismul nu e un sistem static şi definitiv ;
„cu timpul va putea să ia alte atitudini, să înfrunte noui şi mai bo-
1
„gate experienţe filozofice" ).
Dar Giovanni Gentile nu este numai un filozof : este şi un
pedagog, un om politic şi un mare organizator de întreprinderi
culturale.
Ca pedagog este autorul acelor două volume a Sumarului de
Pedagogie ca ştiinţă filosofică, teoreticianul şi înfăptuitorul —• mai
apoi, ca Ministru al Instrucţiunii — al acelei Reforme a învăţămân­
tului secundar, care a dat roade atât de bogate nu numai în ce
priveşte învăţământul, ci mai ales în domeniul et'c şi naţional, con-
trihu'nd la formarea caracterului tiner'lor generaţii fasciste, gata
totdeauna a se jertfi pe altarul datoriei către neam şi rege, şi mai
ales în folosul celor ce vor veni după noi şi se vor înfrupta de
suferinţele îndurate de noi, ca viitorul să fie în întregime demn de
trecutul glorios al Italiei.
In Reforma învăţământului, o mică broşură cu coperta galbenă
publicată la Bari de editorul Laterza în 1923. se cuprinde întreaga
teorie a Statului fascist, pe care Mussolini a făcut-o a sa şi a
apl:'cat-o şi o aplică.

1) Valentino P i c c o l i , o p . cit., lo~z. cit.

 „Noi credem şi afirmăm — spune Gentile — că Statul nu e
„sistem de frâne şi de controluri juridice externe, cărora se sustrage
„viaţa internă a omului. Statul pentru noi e substanţa etică, este
„însăşi conştiinţa individului, care se face personalitate şi se afirmă,
„şi se valorizează, în societate, în desvoltarea sa istorică ; şi deci;
„se simte, nu încnisă într'un domeniu particular, ci deschisă şi gata
„şi aptă să planeze larg ca voinţă colectivă şi totuşi individuală :
„naţie ce este voinţa ştiutoare de sine şi de trecutul său istoric, care,
„aşa cum îl proiectăm înaintea noastră în conştiinţă, ne conturează
„şi plămădeşte naţionalitatea, dând naştere unei ţinte de cucerit,
„unei misiuni de împlinit, unei misiuni căreia, fiind nevoie, trebue
„să-i jertfim şi fiinţa şi viaţa noastră adevărată, demnă, înzestrată
,,cu o valoare incontestabilă, fiind numai aceea care se explică în
„îndeplinirea acestei misiuni.
„Această conştiinţă activă şi dinamică, e gândire a Statului,
,,e sistemă de idei şi de interese de satisfăcut, e viaţă morală de
„realizat. Statul deci predă, şi trebue să predea. Trebue să între­
ţ i n ă şi subvenţioneze şcoli, cari, la rândul lor, să promoveze
„această viaţă morală, în care el se actuează. In şcoală. Statul se
„realizează pe sine însuşi.
„Noi nu putem concepe altfel libertatea în ceeace priveşte
„raporturile atât de discutate în Stat şi şcoală. Şcoala e, şi trebue
„să fie, liberă ; aş spune că ea nu poate să fie decât liberă. E liberă,
„fiindcă altfel nu e şcoală ; şcoala fiind desvoltarea vieţii spirituale,
„şi neexistând viaţă spirituală decât în libertate. Dar existenţa
„obiectivă a libertăţii e în Stat. Şi deci şcoala e în Stat, fie că e
„întreţinută de el direct, fie că e întreţinută de alte instituţii sau
„particulari, fiindcă şi aceştia, întrucât sunt recunoscuţi de lege şi
„cuprinşi (în exerciţiul funcţiunii lor) în cuprinsul normelor hotă-
„rîte de lege, sunt organe indirecte ale Statului, cărora le transmite
„prin delegaţie o parte din activitatea sa...
„Am fost acuzat că, în reforma mea, am atentat la libertatea
„şcolară. F a c aluzie la obligativitatea jurământului, pe care am
„introdus-o, sau mai bine zis, pus-o în vigoare ; şi la învăţământul
„religios, pe care l-am făcut obligatoriu în forma cerută de Bise
,,rică... încep dela învăţământul religios... Chiar din 1907 am sus­
ţ i n u t la un congres al Federaţiei Corpului Didactic, nu că şcoala
„n'ar trebui să fie laică, ci că pentru a fi astfel era nevoe să fie
„religioasă şi să cuprindă în programul claselor primare învăţămân-
„tul religios... Adversarilor cari îmi aduc aminte simpatiile mele
„pentru Giordano Bruno, le pot răspunde că relaţia mea la „Con-
,,greşul din 1907 purta ca mofo cîteva cuvinte scoase din operele
„lui Bruno şi cari enunţau tocmai teza mea, şi că mie mi se dato-
„reşte demonstraţia că însuşi Giordano Bruno, dacă ar fi fost mi-
,,nistru al instrucţiei, ar fi introdus în şcolile primare predarea re-
„ligiei, în forma cerută de Biserica Catolică... Statul nostru e laic,
„dar laicitatea sa nu e agnosticism şi neutralitate între da şi nu. Un
„astfel de Stat laic nu a existat niciodată. Statul a apărat ceva în­
totdeauna ; şi astfel a afirmat (în mod implicit) valoarea acestui
,,ceua şi deci a avut o doctrină, a avut o credinţă... Şi btatui, astăzi,
„ştie că el nu e altceva decât această idee întrupată, această patrie
,,în act, care ţine seamă de interesele tuturor cetăţenilor, dar pre-
,,supunându-i gata în orice clipă să-şi jertfească toate interesele, şi
„pe ei înşişi, ca hia să lie şi să înilorească. Or, acest spirit de sa-
„criiiciu e spirit religios, este religie ; deci un Stat care se desinte-
„rescază de religie, nu e S t a t : în orice caz, nu e Statul care vrea
„să lie statul italian... Şi, dacă Statul e conştiinţă naţională, con­
ş t i i n ţ ă istorică, în Italia el nu poate fi decât conştiinţă religioasă
„catolică. Priviţi istoria, care e acolo şi nu se poate distruge. Po-
,,perul italian s a bucurat întotdeauna de o o a r e libertate filosofică
„şi artistică, chiar atunci când n a avut parte de libertate politică.
„Nici un popor, din acest punct de vedere, n a fost mai liber ca po-
,.porul italian. Dar el a rămas întotdeauna profund catolic la temelia
„oricărei speculaţii filosofice (şi la bruno, şi la Campanelia, şi nici
„nu mai vorbesc de Vico, Rosmini şi Gioberti) ca şi în inspiraţia
,,sa artistică... Deci italienii cari vor să fie italieni, adică un popor
„strâns legat de tradiţiile sale vii, trebue să se îndrepte către religia
„lor, ca să aibă o religie : una care să prindă rădăcină în inima
„copiilor, care să-i obişnuiască să creadă că există în realitate ceva
„sfânt şi de neînvins, cu toate că nu e apărat de nici o foriă ma­
t e r i a l ă : o dumnezeire, care judecă cu un glas pe care nici un om
,,nu-l poate înăbuşi, în fundul conştiinţei, de unde răsar problemele
„vieţii, se censtrueşte această unitate morală, pe care se reazimă
„viaţa tuturora şi a liecăruia. Aceşti copii, când vor li mari. obiş-
„nuindu-se a gândi tot mai mult cu capul lor, vor concepe această
„dumnezeire cum gândirea lor le-o va sugera şi impune : dar vai
1
,,dc ei dacă o vor pierde vreodată din vedere, vai de Italia !" ) .
Am voit să citez aceste cuvinte ale lui Gentile, pentru a vă
da o idee de stilul colorat şi de căldura cu care se exprimă chiar în
discutarea celor mai aride probleme filozofice, şi care explică în
mare parte succesul pe care teoriile sale îl obţin printre tineri. Chiar
dacă reforma şcolară a lui Gentile a întâmpinat dificultăţi în lenea
mintală a profesorilor secundari, cărora le venea greu să renunţe
la prea comode manuale şcolare, silindu-i să citească şi să explice
texte organice, nu crâmpee de opere de artă sau de gândire, — nu
se poate tăgădui că actualul misticism naţional care face din tine­
retul fascist o armă formidabilă de apărare a intereselor naţionale

1 ) G i o v a n n i G e n t i l e , La r'.forrm dell'insejnam:nio, Bari, L a t : r : a , 1D24, p .

9 şi u r m .
 italiene, are la obârşie filozofia lui Giovanni Gentile. Desigur, era
cu mult mai comod a vorbi generalităţi despre Moliere sau Shakes-
peare, Petrarca ori Leopardi, Plato ori Vico, decât de a citi şi de
a comenta, împreună cu elevii, o comedie de Moliere şi o dramă a
lui Shakespeare, un dialog al lui Plato ori un capitol din Scienza
Nuova a lui Vico, încadrându-le în desvoltarea literară şi filozofică
a sufletului omenesc; dar, mai ales în filozofie, contactul direct cu
gândirea filosofului studiat face cât zece manuale de Istoria filozo­
fiei şi, chiar în literatură, a fi citit o comedie întreagă a lui Moliere,
o dramă a lui Shakespeare, o poezie a lui Leopardi, face nespus
mai mult decât rezumatele anoste din tratatele de istorie literară.
Ca om politic, Gentile şi-a aplicat mai întâi reforma sa şcolară,
apărând-o împotriva tuturor atacurilor. Unui profesor care-i spunea
că nu e specialist în istorie şi deci nu o poate preda cu cultura sa
curat filosofică, i-a răspuns: — Dacă, filosof fiind, nu eşti în stare
să-ţi însuşeşti atâta istorie cât trebue pentru a preda la liceu, e
semn că nu avem nevoe de d-ta". Şi profesorul de filosofie nu a
avut ce replica. Dar importanţa lui Giovanni Gentile în partidul
fascist întrece şi importanţa reformei sale şcolare. El reprezintă teo­
reticianul nouei concepţii a Statului, care e la baza regimului. In-
tr'un recent articol despre Concepţia umanistă a lumii apărut în
Nuova Antologia din 1 Iunie a anului în curs, găsim câteva pagini,
pe care doresc să vi le citesc, fie chiar în traducere :
„Dela Kant încoace, filosofia lucrează la o nouă concepţie a
„omului. Dela Kant încoace, omul modern se găseşte în faţa unei
„mari răscruci: ori să nu cunoască nimic şi să înceteze de a gândi,
„ori să gândească şi să trăiască viaţa sufletului, cunoscând o lume,
„pe care el însuşi şi-o creiază. Fenomen, noumen, în orice caz, gân­
dire. Nimic, pasibil de gândire, nu este afară de gândirea sa. Totul
,,c înlăuntrul său, şi natura, şi Dumnezeu. Şi omul ştie că îşi are în
„pumn destinul. Energia sufltească care pune în mişcare lumea mo-
„dernă este conştiinţa aceasta a infinităţii spiritului imanent al
„Eu-lui. Filozofie, deci, idealistă, nu în felul lui Plato şi a me­
tafizicei tradiţionale, care opunea idealul realităţii, ci negativă a
„oricărei transcendenţi. Filozofie spiritualistă nu în înţelesul dua-
,,list al vechiului spiritualism, ci riguros monistă, fiindcă rezolvă
„în spirit orice obiect al gândirii. Forma cea mai riguroasă a acestui
„spiritualism este aceea, la care a ajuns astăzi idealismul italian, şi
„care se denumeşte actualism, fiindcă nu concepe spiritul ca o
..substanţă, şi nici gândirea ca atribut al unei substanţe, ci face să
„coincidă spiritul cu gândirea, şi prin gândire înţelege nu acea gân-
„dire, pe care omul poate sau trebue s'o gândească, ci aceea pe
„care o gândeşte actualmente, şi care este pe deantregul în însuşi
„actul de a gândi. Act, care realizează fiinţa noastră spirituală, şi
„singura fiinţă despre care se poate vorbi în concret. Act, ce nu
Revista de Filjscfic N r 3-4|931 8
„are nici trecut, nici viitor, fiindcă în imanenţa sa eternă, conţine
„în sine (şi, deci, întrece) orice timp şi orice parte, care, în timp, să
„fie distinctă ca succesivă sau precedentă alteia. Act viu, a cărui
„fiinţă este în a se realiza pe sine însuşi şi care, deci, nu e niciodată
„fot şi niciodată nimic; dar devine tot, nimicind orice nimic. Punct
„care este centru al tot-ului, energie infinită în care orice altă ener-
„gie se realizează şi se concretizează : universul natural care se
„oglindeşte în trupul fiecăruia, şi, ca acel trup, se oglindeşte în
„conştiinţa individului, care individ este, deci, conştiinţa tot-ului şi
„deci posedă posibilitatea nesfârşită de a spune cuvinte care sunt
„nemuritoare ca expresie a unor adevăruri eterne; posibilitatea de
„a încerca simţiri care strălucesc în viziuni de artă ce trăesc cu
„putere ce învinge veacurile şi mileniile; posibilitate de a acţiona
„liber fără a întâlni obstacole de neîntrecut.
„Acest dumnezeesc act, care adună în fiecare din noi, în
„orice clipă a existenţei noastre, complexul tuturor forţelor noastre,
„şi dela simţul cel mai elementar pe care îl avem chiar dela naşterea
„fiinţei noastre până la gândirea cea mai înaltă care e în totdeauna
„desvoltarea acelui simţ dintâi, gândire mai înaltă care împlineşte
„şi desvălue sieşi însăşi această fiinţă a noastră, şi, prin ea, fiinţa
„tuturor lucrurilor ; acest act care ne face să privim în jurul nostru
„şi să ne distingem pe noi în obiecte, şi ne constitue ca personalitate
„dominatoare şi liberă, — acest act nu este în noi, ci suntem noi-
„înşine. In acest act constă umanitatea noastră. Prin el fiecare din
„noi se poate numi om şi poate să simtă responsabilitatea acestei
„firi a sa, care, punându-i în centrul lumii, unde e principiul ori­
g i n a r al tot-ului, îi impune datoria de a se face tot mai om, po­
t e n ţ â n d tot mai mult acest principiu, care e gândire, şi deci doctrină
„şi caracter, cunoştinţă şi voinţă, şi, mai ales, îi impune de a simţi:
„de a simţi în mod demn, ca omul ce învinge orice hotar şi se arată
„liber, cu un sentiment care îmbrăţişează tonte şi fuzionează su­
fletele, înfrăţindu-le"
îmi veţi spune că cecacc v a n citit e o pagină de etică, nu de
politică. Dar e politică şi politică : E o politică măruntă de expe­
diente vremelnice, şi e o politică filozofică care coincide cu etica.
Politica, aşa cum o înţelege Giovanni Gentile, trebue să aibă la
temelia sa o adâncă convingere etica. In orice caz, găsesc că acest
umanism modern contrapus umanismului din Renaştere cu totul
amoral, e cât se poate de înălţător şi potrivit aspiraţiilor celor mai
sfinte ale omului modern. Mai ales acea responsabilitate pe care o
implică punerea firii omeneşti în centrul lumii, unde e principiul
originar al tot-ului, reprezintă ideea directivă şi norma etică a po-

1 ) G i o v a n n i G e n t i l e . La concezione umanistica d:l mondo în N u o v a A n t o ­

logia, l-iu Iunie, 1 9 3 1 , p. 3 1 6 — 3 1 7 .
 liticei fasciste italiene, normă etică care o deosebeşte de politica
acelor State, cari au rămas încă la politica de nesinceritate descrisă
mai mult decât propovăduită de Machiavel. Politica fascistă e sin­
ceră şi loială nu numai în ce priveşte politica internă, ci şi în pri­
vinţa naţiunilor străine. Simţul de responsabilitate faţă de istorie
şi mai ales faţă de propria-i conştiinţă etică o pătrunde pe dean-
tregul şi o inspiră în orice act, în orice împrejurare. Numai mulţu­
mită acestui adânc simţ al răspunderii dictatură fascistă a putut cu­
ceri massele populare şi întregul suflet al Italiei moderne. Şi Gio-
vanni Gentile, propovăduind această responsabilitate a oricărui act
omenesc, a putut să devină conducătorul spiritual al tineretului
italian.
Dar Giovarini Gentile ne-a dat acum de curând şi o nouă
filozofie a Artei, care, tot ţinând seama de cuceririle definitive ale
Esteticei crociene, reprezintă ceva mult mai complex, mai organic,
şi, mai ales, mai filozofic. Este vorba de o adevărată filozofie a
Artei, nu de o simplă Estetică. Scriind-o, autorul şi-a revăzut şi pus
la punct întregul sistem al Teoriei spiritului socotit că act pur. S e
poate ca această carte de adâncă speculaţie filozofică, şi scrisă nu
pentru publicul cel mare, ci pentru adevăraţii filozofi, să nu aibă
răsunetul pe care l'a avut, mai ales printre diletanţi, Estetica Iui
Croce. Ceeace e sigur, este că însemnătatea ei întrece domeniul re­
strâns al Esteticei, şi reprezintă cea din urmă fază a gândirii gen-
tilienc.
Neputând, în scurtul timp ce-1 nm la dispoziţie, să vă dau,
nici măcar în linii generale, cuprinsul cărţii, vă voi citi câteva pagini
despre Inactualitatea artei.
Giovanni Gentile începe prin a arăta geneza pseudo-idealistă,
sau, cum zice el, empirică, a Esteticei crociene. „ E vorba, fireşte,
„de un empirism bine înţeles, cu mult superior tuturor celorlalte,
„întrucât realitatea pe care o presupune este cu totul spirituală,
„dar încă empirism: unde realitatea nu e dedusă din viaţa spiritului,
„ci aceasta din aceea. Odată pusă problema artei în propriul său
„domeniu filozofic, Gentile arată că momentul artei în viaţa spi­
r i t u l u i se va putea distinge numai în chip ideal, fiindcă reala uni­
t a t e vitală a spiritului nu admite ciuntiri, prin care el ar putea
„să fie acum artă, acum morală, mai înainte acest lucru, mai târziu
„celălalt. Numai în acest înţeles putem spune că arta reprezintă
„momentul subiectivităţii pure, în viaţa spiritului. Această subiec­
t i v i t a t e nu e nimic în sine, nu e un moment real (iată, acum spi­
r i t u l meu e artă); e un moment ideal al vieţii spiritului, care e
„totdeauna, şi deplin, gândire. S ă încerci a smulge arta din con­
c r e t u l gândirii, e muncă zadarnică, fiindcă e evident că a pres-
„cinde de gândire e a prescinde tocmai din realizarea concretă şi
„practică a auto-conştiinţei. Aşa se întâmplă că acea inconştienţă
„a artei despre care se vorbeşte aşa de mult, nu e decât curat re­
l a t i v ă . Poetul nu este nebunul pur, despre care vorbesc romanticii,
„ci este, — ca să întrebuinţăm titlul sugestiv pe care Ugo Betti l'a
„dat unui nu mai puţin sugestiv volum de poezii, — Regele Gân-
„ditor, fiindcă arta se realizează în activitatea integrală a gândirii»
„Nu există artă fără o gramatică, oricare ar fi ea: iată punctul. Ş i
„gramatică este gândire. Arta unei opere de artă nu epuisează în-
„tregul său conţinut, ci cuprinde ceeace rămâne din opera de artă,
„după ce am scăzut din ea tot ceeace c critică, reflexie, şi, în ge-
„neral, gândire ştiutoare de sine, şi acest reziduu, arta pură, e pa-
„sibil de izolare numai în chip ideal, dar în realitate stă împreună
„cu corpul întreg al operei de artă şi nu se poate smulge din el.
„Prima concluzie ne atrage atenţia asupra faptului că arta
„pură este inactuală. Nu este viaţa actuală a sufletului, dar e cu-
„prinsă în actualitatea spirituală şi acolo se face simţită şi contribue
„cu prezenţa sa la realizarea vieţii sufletului.
„A doua concluzie ne arată zădărnicia analizelor menite să
„deosebească într'un poet poezia şi ne-poezia; ca şi cum, cele două
„elemente ar putea fi despărţite, şi poezia, adică ceeace toată lumea
,.înţelege prin acest cuvânt, ar putea fi găsită ca o sare, precipitată
„în fundul unei eprubete.
„Aceasta e descoperirea fundamentală a cărţii lui Gentile t
„inactualitatea artei pure şi disolvarea ei în actualitatea gândirii;
„descoperire menită, după cum se vede, să ne ofere deslegarea atâ-
„tor probleme ale polemicei literare contemporane: să -refuzăm, de
„pildă, fragmentarismul crocian întrucât arc pretenţia de a realiza
„arta pură.
„Dar, dacă arta c inactuală, aceasta nu vrea să zică că nu
„există. E a este forma Eu-]ui ca subiect pur şi, ca atare, c imanentă
„în gândirea mediată şi există numai în această gândire, şi nu, în
„sine. Inzădar veţi încercă să despărţiţi arta unor versuri de forma
„logică în care trăeşte. Şi poezia c formă, forma pură a gândirii:
„ceeace rămâne, scăzând, în chip ideal, conţinutul ei, adică tot ce
1
„în gândirea actuală sc arată ca gândit" ).
Ne rămâne să vorbim despre Gentile ca organizator de în­
treprinderi culturale şi, fireşte, primul nostru gând ce îndreaptă
către acea monumentală Enciclopedia Italiana pe care Institutul
Giovanni Treccani o editează sub direcţia marelui filozof italian.
E a reprezintă cea mai mare şi mai modernă enciclopedie pe care o
vom avea peste câţiva ani şi pe care putem spune că o şi avem î r
cele douăsprezece volume publicate până acum. Nici o enciclopedie
existentă nu poate fi comparată cu această măreaţă întreprindere

1 ) L u i g i V o l p i c e l l i . La fi'osofia dall'Art: di Coverei: Gentil: în Nuove

A n t o l o g i a , l - i u A p r i l i e 1 9 3 1 , p. 3 5 3 — 3 5 7 .
culturală pe care o datorăm, mai mult poate decât milioanelor puse
la dispoziţia lui Mussolini de Senatorul Giovanni Treccani, cu o
dărnicie demnă de un Principe al Renaşterii, puterii de muncă şi
de jertfă cât şi darului de organizatdr al lui Giovanni Gentile. Cu
o precizie matematică, la fiecare trei luni, apare un volum din
această monumentală publicaţie, care va rămâne legată indisolubil
de regimul fascist şi de numele lui Gentile. Corespondenţa care o
întreţin cu el ca colaborator şi director de Secţie, îmi arată cu câtă
râvnă, scrupulozitate şi simţ al răspunderii, marele meu prieten şi
fost coleg conduce această întreprindere culturală, care presupune
o putere de organizare formidabilă. Vorbind cu dânsul anul trecut,
am putut să apreciez cum succesului acestei publicaţii ar ii gata să-şi
jertfească, cu o supraomenească dezinterecare de sine, chiar acti­
vitatea sa de gânditor şi de filozof. „De acum" — mi-a spus —•
„mi-am închinat viaţa Enciclopediei. E o muncă titanică şi ano-
„nimă, care îmi pricinueşte mai mult amărăciuni şi aproape nici o
„satisfacţie personală. Dar e datoria mea s'o duc la bun sfârşit şi o
„voi face, chiar dacă ar trebui pentru ea să renunţ la activitatea
„mea ştiinţifică. Sunt în joc milioanele Senatorului Treccani şi re-
,.numele Italiei. Enciclopedia va apare regulat până la cel din urm?,
„volum şi va fi cea mai mare şi mai bună enciclopedie din întreaga
„lume".
După cum vedeţi, simţul răspunderii, Gentile nu-1 propovă-
dueşte numai prin verbul său filozofic, ci-1 traduce în practică, dând
tineretului italian un minunat exemplu de acord între teorie şi ac­
ţiune, arătându-se cel dintâiu înfăptuitor al teoriilor sale filozofice.
Ar mai trebui să vorbesc de Giovanni Gentile ca istoric al
filozofiei italiene, ca director al revistelor: Educazione fascista şi
Giornale Storico della Filosofia italiana, ca critic literar, autor al
unor cărţi despre Leopardi şi Manzoni, cari au devenit fundamentale
pentru oricine ar vroi să se ocupe cu arta acestor două genii ale
literaturii italiene şi mondiale; dar nu mai pot să abuzeze de bine­
voitoarea atenţiune a Domniilor-Voastre şi încheiu, propunând ti­
nerilor studenţi, cari mi-au făcut cinstea să vină să mă asculte,
această frumoasă figură de învăţat şi de om de acţiune, ca să-o
aibă mereu înaintea ochilor în aceste vremuri grele în care ţara cere
dela ei nu numai învăţătură, ci, mai ales, o acţiune pătrunsă de sim­
ţul răspunderii şi de respectul pentru trecutul naţional şi religia
strămoşilor, repetându-le acele cuvinte pe care le-a adresat tinere­
tului italian : „Să credeţi întotdeauna că există in realitate ceva sfânt
„şi de neînvins, o dumnezeire care judecă cu un glas pe care nici
„un om nu-1 poate înăbuşi, în fundul conştiinţei unde se construeşte
„unitatea morală. Dacă pe această dumnezeire o veţi pierde vre-o
„dată din vedere, vai de voi, vai de ţară !"
RAMIRO ORTIZ
 MICA BIBLIOGRAFIE GENTILIANÀ

I. O p e r e .

1. Il m a t e r i a l i s m o s t o r i c o di C . M a r x . P i s a , 1 S £ 9 .
2. L ' i n s e g n c - j i e n t o d e l . a filosofia n e i licei. P a l e r m o , 1 S C 0 .
3. L ' u n i t à d e l l a s c u o l a s e c o n d a r i a e la l i b e r t à d i g l i s l u d d . P a v i a , 1 9 0 3 .
4. D a l Genovesi al_Galluppi. ( R . c e r c h e s t o r i c h e ) . Napoli, 1E03.
5 . L a r i n a s c i t a dell' i d e a l i s m o . N a p o l i , 1 S 0 3 .
J
6 . S t u d i s u l l o s t o i c i s m o r o n a n o dei I secolo. T r a n i , 1 9 0 1 .
7 . I l figlio di G . B . V i c o e gllinizli dell' i n s e g n a m e n t o d e l l a l e t t e r a t u r a i t a l i a n a
n e . l a U n i v e r s i t à di N a p o l i . N a p o l i , I S O J .
8 . L e v a r i e r e d a z i o n i del , , D e s e r u u r e r u m ' ' D i T . C a m p a n e l l a . N a p o l i , 1905^
9 . L a s c u o l a p r i m a r i a di S t a t o . P a l e r m o , 1 9 0 7 .
10. G i o r d a n o B r u n o nella s t o r i a della c u l t u r a . P a l e r m o , 1 J 0 7 .
1 1 . Il c o n c e t t o d e l l a S t o r i a d e l l a F i l o s o f i a . P a v i a . 1 S 0 3 .
1 2 . S c u o l a e filosofia : C o n c e t t i f o n d a m e n t a l i , e s a g g i d i p i d a g e g i a sulla scuola
media. Palermo, 1908.
13. Vincenzo C u o c o pedagogista. R o m a , 1508.
14. Il m o d e r n i s m o e i r a p p o r t i f r a r e l i g i o n e e filosofia. B a r i , 1 5 0 9 .
15. Bernardino Teleslo. Bari, 1901.
16. Il p r o b l e m a d e l l a s c o l a s t i c a e il p e n s i e r o i t a l i a n o . E a r i , 1 9 1 3 .
17. Il c o n c e t t o dell' U o m o n e l R i n a s c i m e n t o . T o r i n o , 1 9 1 6 .
18. I fondamenti della Filosofia del D i r i t t o . P i s a , 1 9 1 6 .
19. Il c a r a t t e r e s t o r i c o d e l l a f i l o s o f i a i t a l i a n a . B a r i , 1 9 1 8 .
20. Il t r a m o n t o d e l l a c u l t u r a s i c i l i a n a . B o l o g n a , 1 9 1 9 .
21. G u e r r a e F e d e : f r e m m e n t i politici. N a p o l i , 1 9 1 9 .
22. Dell' e d u c a z i o n e : discorsi ai maestri. B a r i , 1 9 2 0 .
23. G i o r d a n o B r u n o e il p e n s i e r o del R i n a s c i m e n t o . F i r e n z e , 1 9 2 0 .
24. D o p o la v i t t o r i a : n u o v i f r a m m e n t i politici. R o m a , 1 9 2 0 .
25. D i s c o r s i di r e l i g i o n e . F i r e n z e , 1 9 2 0 .
26. Saggi critici. Napoli, 1 9 2 1 .
27. Educazione e scuola laica. Firenze, 1 9 2 1 .
_
2 8 . L e o r i g i n i d e l i a filosofia c o n t e m p o r a n e a in I t a l i a . M e s : n a , 1921 e sgg.
29. G i n o C a p p o n i e la c u l t u r a f i o r e n t i n a n e l s e c . X I X . F - r e n z e , 1 9 2 2 .
30. Dante e Manzoni. Firenze, 1923.
31. I profeti del R i s o r g i m e n t o italiano. F i r e n z e , 1 9 2 3 .
32. Studii sul R i n a s c i m e n t o . F i r e n z e , 1 9 2 3 .
33. F i l o s o f i a dell' A r t e . M i l a n o , T r e v e s , 1 9 3 1 .
34. Bertrando Spaventa. Firenze, Vallecchi, 1924.
35. Il f a s c i s m o a l g o v e r n o d e l l a s c u o l a . P a l e r m o . S a n d r o n , 1 S 2 4 .
36. P r e l i m i n a r i a l l o studio del fanciullo. R o m a , D e A l b e r t i , 1 9 2 4 .
37. L a nuova scuola med'a. Firenze, Vallecchi, 1925.
3^. Saggi critici. ( S e c o n d a s e r i e ) . Firenze, Vallecchi, 1 9 2 6 .
39. F r a m m e n t i di s t o r i a d e l l a filosofia. L a n c i a n o . C a r r b b a , 1 9 2 6 .
4 '. Gli albori della n u o v a Italia. L a n c i a n o , C a r a b b a , 1 9 2 6 .
41. II p e n s i e r o i t a l i a n o nel s e c o l o X I X . M i l a n o , T r e v e s , 1 9 2 8 .
4V. Manzoni e Leopardi. Milano, T r e v e s , 1928.
43. F a s c i s m o e cultura. Milano, T r e v e s , 1 9 2 8 .
44. L a filosofia dell' A r t e . M i l a n o , T r e v e s . 1 9 3 1 .
 II. Studii d e s p r e G i o v a n n i Gentile.

1. „ L a filosofia c o n t e m p o r a n e a in I t a l i a " . N u m à r special din „ L a V o c e " , I V .

19 Dee. 1 9 1 9 .
2 . E. Chiocchctti, L a filosofia d i G i o v a n n i G e n t i l e . M i l a n o . V i t a e P e n s i e r o " ,
1922.
3 . A. Carlini, . . A p p e n d i c e sulla filosofia c o n t e m p o r a n e a " . C a p p . X I I si X V a d a o -
g a { i l a . . C o m p e n d i o di S t o r i a d e l l a filosofia" lui P. Fiorentino. Fi­
renze, Vallecchi, 1 9 2 1 — 1 9 2 2 . V o i . II. T o m o III.
4 . E. Mor.voz si E. Ccdignola, B r e v e c o r s o di S t o r i a d e l l ' E d u c a z i o n e . F i r e n z e ,
Vallecchi, 1922.
5 . V. Cento, , . R e l i g i o n e e m o r a l e pel p e n s i e r o di G i o v a n n i G e n t i l e " in „ Q u a -
d e r n i di B i l y c h n i s " . R o m a , 1 9 2 3 .
6. V. Piccoli, , , P h i l o s o p h i e ur.d R e l l g i o n in I t a l i a n v o n h e u t e n " in „ D i e N e u e
Bucherschau", 1924, II, 4.
7. il. Spitito, il n u o v o i d e a l i s m o i t a l i a n o . R e m a , D e A l b e r t i , 1 9 2 3 . .
8 . Luigi Volpicclli, „ L a filosofia d e l l ' A r t e di G i o v a n n i G e n t i l e " i n „iNuova
A n t o l o g i a " , I-iu A p r i l i e , 1 9 3 1 .
9 . Guido de Ruggiero, L a filosofia c o n t e m p o r a n e a , B a r i , L a t e r z a , 1 9 2 0 . V o i .
p a g g . , 1 6 8 s g g . si 2 5 6 s g g .
lf*. Vincenzo la Via, L ' i d e a l i s m o a t t u a l e di G i o v a n n i G e n t i l e . T r a n i , V e c c h i , 1 9 2 5
1 1 . Carmelo Licitra, L a storiografia idealistica. R o m a , D a Alberti, 1 9 2 5 .
1 2 . Ferdinando D'Amato, Gentile. Milano. „ A t h e n a " , 1927.
1 3 . Ugo Spirito, L'idealismo italiano e i suoi critici. F i r e n z e , L e Monnier, 1 9 3 0 .
 M I Ş C A R E A C U L T U R A L Ă IN Ţ A R Ă

C E N T E N A R U L LUI H E G E L

La 18 Oct. s'a sărbătorit la Berlin, una sută de ani dela

moartea filosofului Georg Wilhelm Friederich Hegel. Activitatea
de seamă a lui Hegel s'a produs, în calitatea acestuia de profesor
la Universitatea din Berlin, unde a funcţionat între anii 1818—1831,
adică în cursul ultimilor săi ani de vieaţă. Hegel a murit la 14
Noembrie 1831. „Societatea română de filosofie" a crezut de da­
toria sa să-i serbeze aniversarea, expunând, în câteva conferinţe,
ţinute la Fundaţia Universitară, vieaţa şi ideile hegeliene, în scopul
de a atrage atenţia publicului nostru asupra publicaţiilor care se
vor produce cu această ocazie în presa străină. Acelaş scop l-am
urmărit şi noi prin conferinţa de faţă (ţinută la Radio-Bucureşti în
ziua de 11 Noembrie a. c . ) .
Filosofia hegeliană a trecut prin o perioadă de mare strălu­
cire în timpul activităţii lui Hegel Ia Universitatea din Berlin şi
încă câţiva ani după moartea lui. După perioada de strălucire a
urmat o perioadă de diversificare a filosofici hegeliene în diferite
direcţii, — teologi ortodoxi, idealişti intransigenţi, precum şi mate-
rialişti tot aşa de intransigenţi, conservatori ca şi socialişti, se pro­
clamau continuatorii adevăraţi ai lui Hegel. Apoi după această
diversificare a urmat o perioadă de combatere şi de denigrare.
Filosofia hegeliană ajunsese în cele din urmă un fel de sperietoare
pentru oamenii de bun simţ.
Astăzi situaţia s'a îndreptat mult în favoarea lui Hegel. înţe­
legătorii lui Hegel astăzi s'au înmulţit, şi după toate semnele nu
este departe vremea, când se vor înmulţi şi acei cari se vor declara
pe faţă recunoscători lui Hegel pentru cele învăţate în scoală lui.
Care este postulatul, dela care pleacă şi care este metoda de
gândire a lui Hegel ?
Postulatul filosofiei lui Hegel se confundă, în mare parte, cu
acela al filosofiei idealiste în genere. Filosofi idealişti din toate tim­
purile au plecat dela credinţa, că adevărata realitate consistă în
spirit şi nu în materie, şi apoi că această realitate adevărată se des-
văluie inteligenţei omului. Idealistul crede în realitatea esenţială a
spiritului şi în puterea omului de a ajunge, prin spiritul său, la
cunoaşterea realităţii.
Filosofii idealişti înainte de Hegel menţineau însă o separaţie
între spirit şi materie. Ei erau dualişti. Realitatea spiritului se
opune, după ei, aparenţii trecătoare a materiei. Cunoştinţa prin logica
 Centenarul lui He~el 329

inteligenţii este mai adâncă de cum este cunoştinţa prin simţuri.

Idealiştii dinainte de Hegel proclamă primatul spiritului şi ideii
asupra materiei şi simţurilor, atribuind spiritului şi ideei o ordine
superioară, şi separată de aceea a materiei şi a simţurilor. Ei pun
spiritul şi ideea în ordinea eternităţii pe când pe celelalte două, din
urmă, le pun într'o ordine inferioară şi trecătoare. Dualismul:
spirit-materie, idee-simţire pentru idealiştii dinainte de Hegel, este
indiscutabil ; este dat deodată cu conştiinţa omului. însuşi marele
filosof Iem. Kant nu cutează să treacă peste acest dualism. E l îl
lasă să subsiste. II acopere însă privirei pe cât poate. Această aco­
perire isbr.teşte el, până într'o oarecare măsură, să o dea, scoţând
în relief funcţiunile spiritului şi lăsând în umbră pe acelea ale ma­
teriei. Spiritul prin mijlocirea spontaneităţii îşi desvăluie autonomia
şi îşi preformează experienţa. El este ordonatorul materiei, fiindcă
el este creatorul legilor pe care materia trebue să le urmeze. Materia
fără preformaţia pe care i-o dă spiritul este un chaos, şi un necu­
noscut. In cazul cel mai bun, materia serveşte numai drept limită
pentru suflet.
Hegel are pretenţia să se ridice peste acest dualism. El pleacă
deîa postulatul integrării materiei în spirit. El vrea o realitate a
spiritului care să nu se mai limiteze de materie, ci spiritul cu materia
la olaltă să formeze o realitate superioară, cu adevărat esenţială.
Idealiştii dinaintea lui făceau un idealism opus materialismului;
Hegel încearcă să facă un idealism integral, un idealism obiectiv.
Spiritul şi materia în sistemul lui nu intră în conflict, ci se condi­
ţionează reciproc. Spiritul există, fiindcă există materia şi materia
fiindcă există spiritul.
Ridicarea peste vechiul dualism, este primul postulat al filo-
sofiei lui Hegel.
Ce importanţă are acest postulat ? Foarte mare. Ridicarea
peste dualismul vechilor idealişti însemnează un nou avânt dat cer­
cetării filosofice. Idealismul din şcoala lui Hegel are înaintea sa
probleme mai vaste decât vechiul idealist. El are şi o libertate mai
mare de gândire. Vechiul idealist, prin oposiţia presupusă dintre
spirit şi materie, era condamnat la o muncă adeseori sterilă. El
trebuia mai întâi să-şi piardă timpul prin a concilia spiritul cu ma­
teria. Căci spiritul deşi era presupus cu mult superior, totuşi el
nu putea să se realizeze în vieaţa practică a omului decât graţie
materiei ; iar materia deşi avea în ea toate posibilităţile de realizare,
totuşi era oarbă şi chaos pe câtă vreme nu era preformată de spirit.
C u alte cuvinte, după concepţia vechiului idealism, spiritul şi ma­
7
teria erau întocmaij^a ologul şi orbul din fabulă. Materia era orbul
care trebuia să ducă în spinare pe olog, pe spirit, fiindcă ea fără
ochii ologului s'ar fi rătăcit, iar spiritul, ologul, rămas singur nici
el nU putea începe nimic, fără să fie purtat de picioarele orbului.
Noul postulat al idealismului hegelian pune capăt ologelii în
care era ţinut spiritul, precum şi a orbirei în care era ţinută materia.
Ologul îşi redobândeşte puterea picioarelor, iar orbul vederea ochi­
lor. Ei devin amândoi oameni întregi şi normali.
Postulatul lui Hegel dă astfel idealismului un nou orizont.
v

El pune idealismul pe picioare mai solide de cum era până aci.

Acum a doua întrebare : prin ce metodă ajunge Hegel să-şi
argumenteze filosofia care trebuia să răspundă la postulatul idea­
lismului integral şi obiectiv ? Prin ce metodă a putut el concilia
spiritul cu materia ?
Metodele de gândire sunt în genere sugerate de fenomenele
naturii, aşa cum sunt sugerate şi instrumentele de muncă. Ouiul
a învăţat să construiască, să taie, să spargă... privind în natură.
T o t aşa a învăţat el să-şi orienteze şi gândirea. Hegel a avut me­
ritul să-şi îndrepte atenţia asupra unor fapte ale naturii, dela care
se putea avea o sugestie fericită pentru înţelegerea problemelor, la
care nu găsea o soluţiune vechiul idealism. El a privit faptele de
vieaţă ale naturei. Pe el natura 1-a interesat sub aspectul ei dinamic,
pe când aceiaş natură interesase pe vechii idealişti sub aspectul ei
static. Hegel a voit să ştie cum devin lucrurile ; vechii idealişti cum
sunt constituite lucrurile. Hegel a avut ambiţia să surprindă se­
cretul desfăşurării spiritului, pe când vechii idealişti aveau ambiţia
să surprindă substanţa eternă a sufletului. Două perspective deose­
bite ale naturii, care aduc după ele metode deosebite în filosofie.
Bine înţeles, fiecare perspectivă nu aduce o singură metodă,
ci mai multe metode, după faptele fixate de atenţia filosofului, şi
după originalitatea acestuia. Intre diferitele metode însă provocate
de fiecare perspectivă în parte există o înrudire, care le face să fie
puse în aceiaş categorie. Perspectiva statică a naturei a dat o me­
todă de cercetare lui Parmenide, o altă metodă de cercetare lui
Aristoteles şi o alta lui Kant. Totuşi în toate trele se recunoaşte
perspectiva statică a naturei. T o t aşa şi în aceeace priveşte meto­
dele provocate de perspectiva dinamică. Intre toate există o înru­
dire. Heraklit, filosoful zis întunecat din timpul primelor începuturi
ale filosofiei eline, cunoştea foarte puţin legile dinamice ale faptelor
naturei, şi totuşi fiindcă perspectiva care predomină la el este cea
dinamică, metoda lui de gândire este opusă aceleia a lui Parmanide,
un filosof vechiu ca şi dânsul, şi este înrudită cu a lui Hegel, un
filosof care a venit la trei mii de ani după el.
Prin urmare Hegel nu descoperă unica metodă pe care pers­
pectiva dinamică a naturei o poate da, ci una din metode.
Metoda lui se numeşte metoda dialectică.
Să vedem mai de aproape, care fapte ale naturei i-au servit
ca model, şi cum se defineşte.
In natură lucrurile se succed după o ordine pe care inteligenţa
noastră o descopere foarte greu, şi câteodată de loc. Contrariile s e
ciocnesc adeseaori cu brutalitate. Vieţa emoţională a sufletului s e
deslăşură în ritmul de contrast al plăcerii şi nl durerii. Formele
vegetale şi animale trec prin metamorfoze, care n'au între ele nimic
asemănător. Sămânţa îşi pierde forma de îndată ce începe să încol­
ţească, însăşi gândirea, când este ca din discuţii să ducă la lumină,
nu poate avea un rezultat sigur, decât dacă ţine seama de toate
părerile, cumpănind pe cele pro şi pe cele contra.
Din toate acestea nu s a r putea oare deduce că natura se
mişcă între stări opuse ? Că istoria omenească, în special, se des­
făşură după procesul dialectic al gândirei, care de câte ori vrea să
stabilească adevărul unei păreri trece la compararea acesteia cu
părerea opusă, cu antiteza, pentru ca apoi să ajungă la o sinteză
între amândouă ?
Un om de ştiinţă exactă cu greu s'ar decide să dea un răs­
puns la aceste întrebări. Faptele de opoziţie sunt prea diverse, şi
probabil că ele apar cu atât mai bătătoare la ochi cu cât sunt mai
superficial văzute. Aceea ce preocupă pe omul de ştiinţă nu este
atât apariţia opoziţiilor, cât raportul pe care îl au opoziţiile în o
anumită totalitate ordonată. Aşa bunăoară, oposiţia între cald şi
frig, pare foarte evidentă la prima vedere, şi omul ignorant o con­
sideră chiar ca exemplu tipic pentru a arăta că natura se contrazice
dela un moment la altul; pentru omul de ştiinţă însă asemenea
opoziţii sunt inexistente. Caldul corespunde la un număr de calorii
şi frigul la alt număr de calorii. In totalitatea ordinată a caloriilor
frigul şi caldul sunt în continuitate, iar nu în opoziţie.
Hegel consideră altfel lucrurile. El n a r e rezerva onului de
ştiinţă exactă. Totalităţile ordonate în care urmează să se descopere
tezele sunt la el de altă natură de cum sunt la omul de ştiinţă
exactă. La omul de ştiinţă exactă totalităţile sunt ordonate după
regulile inducţiei logice, adică în urma a numeroase observaţii şi
experienţe, pe când la Hegel ele sunt anticipaţii subiective, având
un caracter de finalitate. Totalităţile lui Hegel, sunt cu deosebire
în acea ce priveşte vieaţa istorică a omenirei, totdeauna idealuri.
In aceste condiţii este uşor de prevăzut rezultatele la care
va ajunge aplicarea metodei dialectice a lui Hegel. Acolo unde
anticipaţiile subiective sunt fără valoare pentru explicarea naturei,
acolo şi rezultatele ei vor fi nule. Acolo .însă unde anticipaţiile su­
biective sunt de oarecare valoare, acolo şi rezultatele ei vor fi apre­
ciabile. In explicarea naturei, din punct de vedere fizic, dialectica
va fi fără folos. Şi aceasta s'a dovedit în destul. Discreditul filo-
sofiei lui Hegel se datoreşte în bună parte incursiunei dialecticei în
domeniul ştiinţelor naturale. In explicarea mersului istoric al ome­
nirei, şi mai ales în propaganda idealurilor politice şi sociale ale
diferitelor popoare, —- propagandă care se leagă foarte intim de
explicarea mersului istoric, — acolo din potrivă dialectica va fi de
folos. Aci ea este la largul său. E a s'a dovedit, în adevăr, a fi prin
excelenţă metoda de justificare a unui ideal. Bărbaţii politici au
utilizat-o pe rând. Conservatorii, liberalii, socialiştii, şi acum în
urină bolşevicii. Dialectica hegeliană este cea mai bună armă de
propagandă politică. In ea teza, însemnează prezentul ; antiteza,
dorinţa adversarului, sau consecinţa nefastă a presentului dacă va
mai dăinui, iar sinteza, idealul propagandistului. Ori şi ce ideal se
poate demonstra ca singurul valabil, făcându-1 să apară ca sinteza
necesară a două atitudini contradictorii. Căci în dialectică întâi vine
sinteza idealului care este inima propagandistului şi apoi, din in­
venţia acestuia se combină o teză şi o antiteză care justifică sinteza.
Acestea sunt în schiţă sumară principalele caractere ale filo­
sofici lui Hegel.
Ele ne fac să înţelegem pentru ce Hegel a avut şi are atâţia
detractori, precum şi atâţia admiratori entuziaşti.
Detractorii lui Hegel, în prima Inie. sunt oamenii de ştiinţă
exactă. Apoi filosofii cari neagă idealului un rol important în des­
făşurarea istorică a omenirei.
Admiratorii lui, de altă parte, admiratori declaraţi şi nedecla­
raţi, sunt toţi publiciştii şi oratorii puşi în serviciul unei propagande
politice, fie că această propagandă este îndreptată spre dreapta, fie
că este îndreptată spre stânga. Intr'o conferinţă ţinută zilele trecute
la Fundaţia universitară, în ciclul 6?. conferinţe asupra lui Hegel,
ciclu organizat, precum am mai spus-o, de Societatea română de
filosofie, d-1 conferenţiar universitar T h . Vianu a arătat că influenţa
lui Hegel asupra noastră a Românilor s'a manifestat tocmai prin
scrierile publiciştilor cari au avut un rol în organizarea partidelor
noastre politice. Titu Maiorescu a împrumutat din filosofia lui Hegel
pe care a avut ocazia să o cunoască ca student la Berlin, teoriile
care nu format multă vreme crezul partidului conservator român,
iar Mihail Kogălniceanu tot ca student al Universităţiti din Berlin,
unde a ascultat profesori cari aparţineau şcoalei hegeliane, şi-a
format convingerile sale liberale. Ion Heliade-Rădulescu, de aseme­
nea, un publicist şi bărbat politic de mare prestigiu în epoca rena­
şterii noastre politice, a stat indirect sub influenţa hegelianismului,
aşa cum acest hegelianism era înfăţişat prin francezul Proudhon.
Delà el -vem cartea cu titlu ce nu lasă nimic de dorit ca formă
hegeliană : Echilibrul între antiteze, unde alături de păreri eronate
sunt multe intuiţii pătrunzătoare asupra sufletului românesc.
In afară de propaganda pentru idealuri politice, dialectica
hegeliană este şi un instrument admirabil de a justifica idealuri
morale şi estetice. A fost o vreme, când aproape întreaga Europă
cultă îşi avea mentalitatea sub influenţa dialecticei hegeliane. Sub
această influenţă s'au procU;s multe opere debile care n'au rezistat
timpului. Dar s'au produs şi opere durabile.
De regulă, aceea ce a rezistat, timp de o sută de ani, are
sorţi să dureze şi de aci înainte. Georg Wilhelm Friederich Hegel
s'a încetăţenit, după toate probabilităţile în Olimpul etern al crea­
torilor de cultură europeană.
C. R A D U L E S C U - M O T R U
 D I S C U Ţ I I .

ORIENTARE ŞI S E L E C Ţ I E P R O F E S I O N A L A .

— Răspuno la o critică —

I n Revista de Filosofic N r . I, 1 9 3 1 , D l G c o r g i c d e îşi p r o p u n e s ă f a c ă :

o c r i t i c ă l u c r ă r e i m e l e : „ T e o r i a o r i e n t ă r i i şi s d e c ţ i u n i i p r o f e s i o n a l e " , p u b l . c a ; în
aceiaşi revistă, N r . 4, 1930.
D-l G e o r g i a d e susţine în principiu c ă c u , criticând procedeele a c t u a l e
s u m a t i v e î n p s i h o t e h n i c ă ( p e n t r u o r i e n t a r e a şi selecţionarea profesională), sta­
b i l e s c o n o u ă f o r m u l ă , c ă r e i a i m p r o p r i u îi z i c „ f o r m u l ă s t r u c t u r a l ă " , î n t r u c â t e a
n u c o r e s p u n d e p r i n c i p i l o r s t r u c t u r a l e , ci r e p r e z i n t ă t o t u n p r o c e d e u s u m a t i v .
D e s i g u r c ă c a c a a r g u m e n t e l e p r i n c a r e D - l G c c r g i a d e îşi f o r m u l e a z ă
c r i t i c a a r fi î n t e m e i a t e , m ' a ş d e c l a r a d e a c o r d c u D - s a . I n r e a l i t a t e î n s ă l u c r u r . l e
s t a u altfel. C ă c i D - l G e o r g i a d e , î n l o c s ă p r o c e d e z e , î n p u n c t e l e s a l e d e c r i t i c ă ,
pe cale d e a r g u m e n t a r e s t r i c t ştiinţi3«:ă, î n c e n s u l t e o r i e i c e a m stabilit, îşi
a l e g e un al drum, probabil mai c o m o d pentru D - s a . A n u m e , pornind delà' o b ­
s e r v a ţ i a c ă studiul m e u a r e d e f e c t u l d e a se a d r e s ă e x c l u s i v s p e c i a l i ş t i l o r î n
p s i h o t e h n i c ă , îşi p r o p u n e v ă d i t , î n c r i t i c a D - c a l e , d e a se a d r e s a m a i m u l t „ n e -
specialiştilor". C r i t i c a este serică într'un stil a d m i r a b i l d e „ p o p u l a r i z a r e " , c u
e x e m p l e inutile şi c u u n l u x n e o b i ş n u i t d e a r g u m e n t e a p a r e n t e din d o m e n i i l e psi­
h o l o g i e i şi a l e s t a t i s t i c e i m a t e m a t i c e , a ş a c ă îşi î n d e p l i n e ş t e c u p r i s o s i n ţ ă s c o p u l
p r o p u s : ea a r e ' darul de a c o n v i n g e nu numai pe laici, d a r c u s i g u r a n ţ ă şi p e
a c e i „specialişti", c a r e n e p u n â n d p r e ţ p e spiritul ştiinţific, î n p s i h o t e h n i c ă , " se
m ă r g i n e s c c u i r a i l a r û r x i u r i l e citite, f ă r ă c ă c e c p r c a c c ă şi l a o a n a l i z ă m a i
adâncă ob ectivă.
I n a s e m e n e a c c r x i ţ ' i r r ă r t u r i c c c c c ă l u c r u l rr.cu, d e a r ă s p u n d e c r i t i c e i
D - l u i G e o r g i a d e , n u e s t e d e l o c dificil.
Ţ i n totuşi s ă subliniez aci c ă D-l G e o r g i a d e . printre f o a r t e multe p u n c t e
d e c r i t i c ă l i t e r a l m e n t e n e î n t e m e i a t e , a d u c e şi unul d e s t u l de i n t e r e s a n t ( v e z i . î n
c e l e u r m ă t e r e , p u n c t u l „ d o i " d e c r i t i c ă ) . F a p t u l a c e s t a , c a r e p r c b o b ' . l n u se-
d a t o r e ş t e unei s i m p l e întâmplări, ne face să credem c ă D-l G c c r g i a d e a r putea
altădoîă. s ă ne dea mai mujt de lucru !
P â n ă a t u n c i î n s ă s i t u a ţ i a se p r e z i n t ă altfel. A g a la obiecţia r i d i c a ţ i şi
d o v e d i t ă de mine, c u m c ă p s i h o t e h n i c ă a c t s a l ă ..se s c a l d ă î n plină p s i h o l o g i e
a e l e m e n t e i c r " ( e r a v o r b a d e c r i t i c a f c r m u î e i o b i ş n u i t e s u m a t i v e . a aptitudin-ei
p r o f e s i o n a l e ) , D - l G e o r g i a d e p r o t e s t e a z ă c u i n d i g n a r e şi c a u ' . ă , î n l u n g i a r g u ­
m e n t ă r i , s ă d o v e d e a s c ă c u m c ă nici un p c i n c - t e h n i c i a n nu eo'.e a d e p t al p s i h o ­
l o g i e i e l e m e n t e l o r şi c ă eu g r e c e s c c â n d s u s ţ i n a c e s t l u c r u . P ă c a t î n s ă c ă m a i
târziu D sa cade într'o contrazicere: căci criticând formula mea struc'u-ală
s u s ' i n e c u c o n v i n g e r e p u r şi simplu, c ă v ă i c ă r e a aptitudinei profesionale este
d a t ă . teoretic valabil, de media aritmetică a a.ptitud'nikr elementare ! D e a c i
c o n c h i d , c e i a c e a m c o n c h i s coa-log şi p e o t r u alţii, î n l u c r a r e a m e a , c ă — indi­
f e r e n t d e p ă r e r i l e D < a ' e in-fene şi t o a t e a r g u m e n t e l e — p e n t r u D - l G e o r g i a d e
o aptitudine g e n e r a l ă este o s u m ă de aptitudini elementare; a d i c ă D-l G e o r g i - d e ,
psiholog m o d e r n , î m b r ă c â n d h a l a t de paho'.'ehnician, „ s e s c a l d ă totuşi în p l i n i
psihologie a elementelor", c o n t r a r protestelor D-sale!
 C h e s t i u n e a d e a l t f e l , n u p r e z i n t ă (mare i m p o r t a n ţ ă , fiind r a c i m u l t d e
natură „particulară" (adică nu esle cs-n.ială în critica întreprinsă de D 1
G e o r g i a d e ) . E a n e a r a t ă î r x ă c ă D - l G e o r g i a d e ştie s ă s e s c a . d e şi î n a p a . . .
contradicţiei.
In cele u r m ă t o a r e , r ă s p u n z â n d punctelor de c r i t i c ă cszr.ţij'.c, a d u s : de
D4 G e o r g i a d e l u c r ă r i i m e l e , v a n v e d e a şi a l t e diiverse f e l o i d e e r o r i , p e c a r e
]
D - s a le f a c e în f u c d a r e a c r i t i c e i p e c a r e o î n t r e p r i n d e ) .
Primul punct d e c r i t i c ă , a d u s d e D - l G e o r g i a d e şi cel m a i i m p o r t a n t d u p ă
D - s a , e s t e , d u p ă c u m a m a r ă t a t m a i sus, c ă „ f o r m u l a s t r u c l u r a . ă " sSaibilită d e
m i n e a r fi „ s u a i a t i v ă " şi n u a r c o r e s p u n d e d e c i c r i t e r i i l o r s t r u c t u r a l e .
i P e n t r u a v e d e â d a c ă a c e a s t ă f c r m u l ă e-.Ce c u - x a t i v ă s a u n u şi d a c ă
. c o r e s p u n d e pri-nopiiilcr icilnxiturale o v o m e x a m i n a î n d e t a l i u .
D-l G e o r g i a d e conchide nevalebilitatea acestei fcrmule pe o c a l e foarte
- c i u d a t ă şi o n o r i e p i ' l n t r o r e g r e t a b i l ă e r o a r e d e i n t e r p r e t a r e p e c a r e o f a c e
D - s a e s u p r a unui ipootu'kt, p e c a r e l - a m p u s tu l a b a z a s t u d i u l u i : formu.a
structurală trebue să {ic o medie oarecare a determinantelor"... deci „sumativă"
a d a o g ă D - l G e o r g i a d e , f ă r ă s ă b a g e d e s e a m ă c ă m e d i a p o a t e fi şi d e a l t ă n a -
". t u r ă , d e p i l d ă g e o m e t r i c ă şi f ă r ă s ă c o n t r o l e z e d a c ă î n t r ' a d e v ă r f o r m u l a struc­
t u r a l ă d a t ă de. m i n e e s t e s u m a t l v ă s a u c u m v a n e s u m a t i v ă , c ă c i în r e a l i t a t e
se prezintă sub formă de produse de factori, deci nesumativă !
Şi a c u m s ă t r e c e m în discuţia d i r e c t ă . a formulei s t r u c t u r a l e d a t ă de mine
şi s ă o c e r c e t ă m d a c ă c o r e s p u n d e s a u n u p r i n c i p i i l o r s t r u c t u r a l e . R e c u n o s c c ă
u n a s e m e n e a c o m e n t a r a r fi fost p o a t e n e c e s a r şi î n l u c r a r e a m e a d u p ă c e a m s t a ­
bilit f o r m u l a s t r u c t u r a l ă ; el a r fi e v i t a t d e s i g u r p o s i b i l i t a t e a u n o r i n t e r p r e t ă r i g r e -
• ş i t e din p a r t e a c i t i t o r u l u i . A m c o n s i d e r a t î n s ă c ă a d r e s â n d l u c r a r e a numE.i s p e c i a ­
liştilor, n u a fost n e v o e s ă î n s o ţ e s c t o . d e a u n a r e z u l t a t e l e obţinute cu comen­
t a r i i şi l ă m u r i r i , p e a c e s t e a p r i v l n d u - l e d r e p t c o n s e c i n ţ e l o g i c e , d e l a s i n e î n -
•ţelese.

F o r m u l a structurală pe c a r e a m stabilit-o este u r m ă t o a r e a :

k l k 2 k
F = x . x ...x "
I 2 n

"în c a r e x i , x2,... xn s u n t d e t e r m i n a t e , i a r kl, k2,:.. kn c o e f i c i e n ţ i i dc structură.

C e l e d o u ă c r i t e r i i f u n d a m e n t a l e a l e s t r u c t u r i l o r , d u p ă Ehrenfels, sunt:
1 ) n e s u m a b i l i t a t e a ; şi 2 ) t r a n s p o n i b l l i t a t e a . C o r e s p u n d e f o r m u l a s t r u c t u r a l ă a -
cestor d o u ă criterii ?
S e v e d e u ş o r c ă f o r m u l a nu este sumativă, c ă c i determinantele nu se
a d u n ă î n t r e ele, ci s u n t c o n s i d e r a t e d r e p t f a c t o r i .
O d e o s e b i r e î n t r e p r e d u s şi s u m ă e s t e c ă d a c ă u n f a c t o r a l p r o d u s u l u i
e s t e nul a t u n c i î n t r e g p r o d u s u l d e v i n e nul. p e c â n d în c a z u l s u m e i , î n t r e g u l nu
d e v i n e nul c â n d n u m a i unul d i n t r e t e r m e n i e s t e nul. F o r m u l a s t r u c t u r a l ă r ă s ­
p u n d e c u a l t e v o r b e p r i n c i p i u l u i c ă d a c ă l i p s e ş t e o a p t i t u d i n e e s e n ţ ' a l ă unul i n ­
divid, pentru o profesiune, atunci însăş aptitudinea g e n e r a l ă pentru a c e a p r o ­
f e s i u n e e s t e n u l ă . D e o s e b i r e a f u n d a m e n t a l ă î n s ă î n t r e p r e d u s şi s u m ă e s t e c ă
c e a dintâi e s t e t r a n s p o n l b i l ă , î n r a p o r t c u d e t e r m i n a n t e l e , p e c â n d c e a d e - a
d o u a nu.
P r i n c i p i u l t r a n s p o n i b l l l t ă ţ i i n e s p u n e c ă s t r u c t u r a n u s e s c h i m b ă , ci n u m a i

1) Banalul c a r e învăluie astăzi „Psihotehnlca" se d a t e r e ş t e nu numai'

d'lficultăţilcr e n e r m e p e c a r e le p r e z i n t ă p r c b l e m e l e ei, ci î n b u n ă p a r t e şi
lipsei d e spirit ştiinţific a m a j o r i t ă ţ i i r e p r e z e n t a n ţ i l o r ei. V o m a v e a o c a z i a să
a n a l i z ă m c â t e v a a r g u m e n t e c r i t i c e a l e D - l :i G e o r g i a d e , p e c a r e , din motive
d e m o n o t r a t i v e , s ă - m i fie p e r m i s i ă - 1 c o n s i d e r a c i p r l n i r e r e p r e z e n t a n ţ i i p s i h o -
tehnicei.
se transpune, atunci c â n d m ă r ' m sau m i c ş o r ă m o determinantă, de un n u m ă r
a n u m i t d e o r i . E s t e î n d e a j u n s d e c u n o s c u t c e l e b r u l e x p e r i m e n t a l lui Dviesch,
p r i n c a r e s'a a r ă t a t c ă d i v i z â n d u n o u d e a r i c i d e m a r e , d i n t r ' o j u m ă t a t e d e o u
a eşlt u n a n i m a l cu- a s p e c t d e „ î n t r e g " , a v â n d d o a r p r o p o r ţ i i m a i m i c i . I n a c e s t
e x p e r i m e n t se î n c h i d e l e g e a f u n d a m e n t a l ă b i o l o g i c ă s t r u c t u r a l ă , c e c o n t r a z i c e
concepţiile mecaniciste sumative. F o r m u l a s t r u c t u r a l ă , pe c a r e a m stabilit-o c o ­
r e s p u n d e şi a c e s t u i p r i n c i p i u d e t r a n s p o n i b i l i t a t e , c ă c i î n l o c u i n d p e u n a din d e ­
x
t e r m i n a n t e , d e pildă, p e l p r i n — , o b ; i n e r a :
P

x k
F = ( J) l. x k ... 2
x k"
W / 2 n

sau :

• m ^ : («•••>:•)
a d i c ă , î n a f a r a unei c o n s t a n t e , c u c a r e se m u l t i p l i c ă , f o r m u l a îşi p ă s t r e a z ă a c e i a ş
structură de mai înainte.
T r a n s p o n i b i l i t a t e a n u e s t e p o s i b i l ă şi î n p r o c e d e u l s u r n a t l v m e c a n i c i s t —
p r o c e d e u p e c a r e c a u t ă să-1 s u s ţ i n ă D l G e o r g ' a d e — p e n t r u c ă a c o l o o ş t i r b i r e
a d u s ă unei determinante î n s e a m n ă o ştirbire a d u s ă însăşi structurei formulei.

De pildă:
xl

— 4 - X2 + ... 4 Xn
tl

a u se p o a t e n i c i o d a t ă p u n e s u b f o r m a :

K XI + X2 ... + Xn

D e altfel s e ştie, din o p e r a f u n d a m e n t a l ă p e n t r u studiul s t r u c t u r i l o r — a

Iui Koehler: , , D : e p h y s i s c h e n G e s t a l t e n " —• c ă şi f o r m u l e l e d e f i z i c ă , î n c h i z â n d
l e g i d e s t r u c t u r i b u n e . s e p r e z i n t ă s u b f o r m e d e p r o d u s e şi s u n t t r a n s p o n i b i l e
şi c ă d i n c o n t r ă f o r m u l e l e p r i v i t o a r e la s t r u c t u r i s l a b i ( s a u l i p s ă d e s t r u c t u r i )
sunt reprezentate prin sume.
Prin cele de mai sus r e a r a t ă t c t c c c c a t ă c ă fcrmula structurală a r e o
î n s e m n ă t a t e şi u n c â m p d e a p l i c a r e m u l t m a i v a s t d e c â t a c e l a i s t r u c t u r i i p r o ­
f e s i u n i l o r ( o r i e n t a r e a şi s e l e c ţ i a p r o f e s i o n a l ă ) — şi c o n d u c e l a o t e o r i e g e n e r a l ă
a structurilor.
U n al t r e i l e a c r i t e r i u a l s t r u c t u r i l o r , d u p ă c a r e p ă r ţ i l e u n u i î n t r e g ( i m p o r ­
t a n ţ a l o r , l o c u l l o r , e t c . ) s u n t definite d e î n s ă ş i î n t r e g u l (Werthzimcr. Koehler),
e s t e dcEr.crr.er.ea r c r p c c t a t î n f c r m u l a r t r v c l v r a l ă c e e m d a t , î n t r u c â t c o e f i ­
cienţii d e s t r u c t u r ă ai d e t e r m i n a n t e l o r s u n t definiţi, î n t r e a l t e l e şi d e c o e f i c i e n ţ i i
d e i m p o r t a n ţ a ai determinantelor, în r a p o r t cu întregul.
Şi în sfârşit un al p a t r u l e a criteriu al structurilor, d u p ă c a r e determinan­
t e l e n u s u n t p ă r ţ i i n d e p e n d e n t e î n t r e ele, e s t e d e a s e m e n e a r e z o l v a t î n f o r m u l a
structurală, pe c a l e a coeficienţilor d e distanţă între determinante.
î n c h e i n d r ă s p u n s u l la p r i m u l p u n c t d e c r i t i c ă al D - l u i G e o r g i a d e , ţin
s ă a r ă t c ă f c r m u l a s t r u c t u r a l ă r t j b i l i t ă c'e m i r e , p e c a l e a a trei p o s t u l a t e d e
b a z ă , p o a t e fi s t a b i l i t ă şi p e c a l e a unui s : n g u r p o s t u l a t — c e l f u n d a m e n t a l —
şi a n u m e a l t r a n s o o n i b i l i t ă t i i f o r m u l e i , î n r a p o r t c u d e t e r m i n a n t e l e s a l e . S o l u ţ ' a
m a t e m a t i c ă a condiţiunilor impuse d e criteriul transpanibilităţii ne c o n d u c e direct
la a c e i a ş formulă n e s u m a t i v ă , în c a r e determinantele a u rolul d e factori.
 A r ă t â n d c ă formula structurală stabilită de mine ră:pur.de pozitiv crite­
riilor s t r u c t u r a l e (nesumabilitate, transpon.bilitate, i m p o z a n t a p ă r f l o . - p : n t r u
î n t r e g şi l e g ă t u r i l e î n t r e p ă r ţ i ) — c o n s i d e r p r n a c e a s t a c r i t i c a f u n d a m e n t a l ă
a D-lui Georgiade, a s u p r a lucrării mele, c a nefundată. A c e a s t ă critică a foît
s p r i j i n i t ă d c a r p e o e r c a r e r e g r e t a b i l ă d e i n t e r p r e t a r e a D lui G e o r g i a d e c a r e ,
s p e c u l â n d înţelesul cuvântului „medie", conchide crile.ii s u c i a t i v e pentru formula
structurală c e a m dat, fără a c e r c e t a însă d a c ă a c e a s t ă fcrmulă este de fapt
s u m a t i v ă . F o r m u l a s e p r e z i n t ă în r e a l i t a t e s u b fo.imi d e p . o d u s , d e l e r a i l n a n . e , e
a v â n d rolul d e f a c t o r i ; e a e s t e a ş a d a r nosumativă.
Al doilea punct de critică a d u s de D-l G e o r g i a d e lucrării mele, este în
1 1 2
a d e v ă r destul de i n t e r e s a n t ) . D - s a o b s e r v ă c ă coeiicienţii e m . i r i c i K , K . . . . Kn,
d i n f o r m u l a s t r u c t u r a l ă , p e c a r e eu îi n u m e s c c o e f i c i e n ţ i d î s t r u c t u r ă , s e d e t e r ­
m i n ă p e b a z e d e c o r e l a ţ i i şi c u m î n a c e s t e c a l c u l e i n t e r v i n m e d i i şi d i f e r e n ţ e ,
r e z u l t ă c ă ei ( c o e f i c i e n ţ i i d e s t r u c t u r ă ) î n c h i d p r o c e d e e s u m a i i v e , d e c i şt f o r ­
m u l a d a t ă d e m i n e e s t e s u m a t i v ă ; c e i a c e a r fi în c o n t r a d i c ţ i e c u î n s ă ş i condiţiile
structurale.
L a o b s e r v a ţ i a a c e a s t a îmi permit s ă f a c mai întâlu o digresiune: coeli»
c i e n ţ l i e m p i r i c i a m i n t i ţ i a u î n f o r m u l a s t r u c t u r a l ă acela-;, r o l d e a f a c e f o r e n u e i
o p r i z ă c u r e a l i t a t e a , a n a l o g c o e f i c i e n ţ i l o r e m p i r i c i d i n f o r m u l e l e c e fizică. S e
ş t i e c ă î n u r m a a p a r i ţ i e i t e o r i e i r e l a t i v i t ă ţ i i n u m a i e x i ş t i î n fizică nici o e c u c ţ ' e
de m i ş c a r e în c a r e s ă nu figureze cel puţin o c o n s t a n t ă empirică, de pildă c
( i u ţ e a l a l u m i n i i ) . A c e s t e c o n s t a n t e n u p o t fi d e t e r m i n a t ; d e n o i o a m e n i i p e nici
o a l t ă c a l e d e c â t a u n o r medii s t a t i s t i c e , r e z u l t a t e d i n t r ' o s e r i e d e m ă s u r ă t o r i .
C u t o a t e a c e s t e a nici u n r e p r e z e n t a n t al fizicei m o d e r n e şi nici u n r e p r e z r n i a n t
al teoriei s t r u c t u r a l e nu a r susţine astăzi c ă din c a u z n c a r a c t e r u ' u i statistic al
c o e f i c i e n ţ i l o r e m p i r i c i , f o r m u l e l e fizicei şi î n s c e c i a l f o r m u l e l e r e l a t i v i t ă ţ i i , n u
a r fi a d e v ă r a t e f o r m u l e s t r u c t u r a l e .
C ă c i c a r a c t e r u l e s e n ţ i a l al unei f o r m u l e , d a c ă e s t e e a s a u nu s t r u c t u r a l a ,
n u e s t e d a t d e n a t u r a c o e f i c i e n ţ i l o r e m p i r i c i c a r e i n t - ă în f o r m j l i A c e ş i c o e ­
ficienţi a u r n r o l s e c u n d a r ; ei se e x p r i m ă d e o b i c e u prin n u m e r e î n t r e g i , z e c ' m a l ;
s a u i n c o m e n s u r a b i l e şi se n o t e a z ă î n g e n e r e în f o r m u l ă p r i n litere c a : c, k, g,
e t c , p e c a r e le p r i v i m d r e p t c o n s t a n t e . P e n t r u a v e d e a d a c ă o f o r . n u l i c î i e s a u
n u s t r u c t u r a l ă v c m c e r c e t a , i n d e p e n d e n t de v a l o a - e a c o e f i c i e n ţ i l o r e m p i r i c i , d a c ă
formula racpur.de s a u n a criteriilor structurale; i a cazul formulei n c a n t r e . n e : u -
rnabilitatea, transponibilitatca, i m p o r t a n ţ a determinantelor în î n t r e g şi l e g ă t u r i l e
între determinante.
I n s ă ş r e p r e z e n t a n t u l m o d e r n al t e o r i e i s t r u c t u r a l e , W. Kozhler, dovedind
e r t i s t e n ' a s t r u c t u r i l o r fizice ( v e z i : D l c p h y s i s c h e n C c s t a l t e n ) , nu a s t a t nici u n
m o m e n t la î n d o i a l ă s ă a c o r d e c a r a c t e r u l de- s'rco'.uri a e : l : r l i g i şi f o n n u e d n
fizică, c a r e r ă s p u n d c r i t c r i i l c r s t r u c t u r a l e , r u t c e t e c ă a c e t t e f e r r c u e c o n ţ i n şi
a n u m i ţ i c o e f i c i e n ţ i e m p i r i c i , c e n u p o t fi stabiliţi alifel d e c â t p e c r l e a u n o r m e c i î
statistice.
P r i n u r m a r e d a c ă D 1 G e o r g i a d e v r e a s"i n e ; e c a r a c t e r u l s t r u c u r a l al f o r ­
-
m u l e i c e a m d a t , p e n t r u m o t i v u l c ă a c e a s t ă f o r m u l ă c u r ' n - e în e a o c - f i d e s ţ i
e m p i r i c i , a r î n s e m n a s ă n e g e a - n s î o j ş: c a r a c t e r u l structurai! a ! f o n n u V o r d e f i z i c ă
a r ă t a t d e Koehlct. P r i n a c e a s t a a r i n t r ă î n s ă î n c m f k t c u fiz'elenii m o d e r n i c a :
Einstein. Planck, Schrozdinger. cari şi-au spus cuvântul.
D a r i n d e p e n d e n t d e cele a r ă t a t e m a i s u s v o i <'a a e r m o d o v a d ă d i r e c t ă ,
1 2
foarte simplă, pentru a arăta c ă deşi c o n s i d e r â n d c c e f i c i e n ţ l ; K , K . . . . Kn,.
s u m a t i v i , f o r m u l a p r o p r i u z i s ă n u e s t e s u m a t i v ă . S i p u n e m , în a d e v ă r :

Ki = a + b + c

1 ) A s u p r a p u n c t e l o r d e c r i t i c ă îmi i a u l i b e r t a t e a d e a l e e x p u n e î n o r d i n e a
î n c a r e le c r e d e u m a i i m p o r t a n t e , f ă r ă a o m i t e , p r i n a c e a s t a , v r e - u a p i m c i
esenţial adus în discuţie d e D-l G e o r g i a d e .
 Expresiunea :
a 4 b + c
x

p e c a r e D-l G e o r g i a d e este înclinat s ă o considere d r e p t „ s u m a ţ i v ă " , este în

r e a l i t a t e „ n e s u m a t i v ă i " , c ă c i e a r e p r e z i n t ă n u o s u m ă , ci u n p r o d u s :

a-j-b-J-c a b c
X = X . X . X .

A ş a d a r : criteriile sumative ale exponenţilor nu conchid criterii sumative

şi pentru formula propriu zisă. Când', p e b a z a t e o r i e i s t r u c t u r i i a n i s u s ţ i n u t c ă
„ î n t r e g u l n u e s t e o s u m ă dle p ă r ţ i c o m p o n e n t e " — p r i n a c e a s t a n u a m a f i r m a t
nimic d e s p r e c a r a c t e r u l s u m a t i v s a u nesomaitiv al coeficienţilor empirici, pe c a r e
g r e ş i t îl i n v o c ă D - l G e o r g i a d e , c i a m s p u s nuimai c ă „ o a p t i t u d i n e p r o f e s i o n a l ă
nu trebue privită drept o s u m ă de aptitudini elementare ( d e t e r m i n a t e ) " .

I n r e z u m a t : e r o a r e a p e c a r e s'a sprijinit D - l G e o r g i a d e , î n a c e s t inte­

r e s a n t p u n d t d e c r i t i c ă , a f o s t u r m ă t o a r e a : D - s a pornind' d e l à c r i t e r i u i d e „ n e s u -
m a b i l i t a t e " , l a c a r e t r e b u i e s ă r ă s p u n d ă f o r m u l a s t r u c t u r a l ă , a concTîis s ă a p l i c e
a c e s t c r i t e r i u şi c o e f i c i e n ţ i l o r e m p i r i c i c o n s t a n ţ i a i f o r m u l e i ; a c e ş t i a n u se p o t
însă determina d e c â t , (analog coeficienţilor empirici din fizică) p e calea unor
medii statistice, fără s ă prejudicieze totuşi prin a c e a s t a criteriul d e „nesumabili-
tate", s a u s t r u c t u r a formulei p r o p r i u zise.

Al treilea punct de c r i t i c ă a d u s d e D - I G e o r g i a d e e s t e c ă c o e f i c i e n ţ i i pe
c a r i i - a m stabilit eu nu a r fi d e c â t , î n m o d d e g h i z a t , l u c r u r i bine c u n o s c u t e în
ipsihotehnică.
C h i a r d a c ă aceslt l u c r u a r fi a d e v ă r a t , c r e d e o a r e D - l G e o r g i a d e c ă î n
ştiinţă, o r i c e c e r c e t ă t o r e s t e o b l i g a t , p e n t r u s t a b i l i r e a unei t e o r i i , s ă - ş i f ă u r i a s c ă
t o t e l şi e l e m e n t e l e p e care-işi s p r i j i n ă t e o r i a ? I n ş t i i n ţ ă e x i s t ă b u n u r i c â ş t i g a t e ,
d e c a r e a r e d r e p t u l s ă u z e z e o r i c i n e , p e n t r u c e r c e t ă r i l e u r m ă t o a r e şi f ă r ă d e
c a r e n i c i nu p o a t e fi p o s i b i l p r o g r e s u l . Ş i t o t u ş m ă r t u r i s e s c c ă o p a r t e , d i n t r e
c e l e m a i dificile a studiului m e u , a fost î n t r a t a r e a u n o r a s e m e n e a c o e f i c i e n ţ i ,
o r i c â t d e „ b i n e c u n o s c u ţ i " a r p ă r e a ei D - l u i G e o r g i a d e .
Coeficientul de importanţă ( p r o g n o z ă ) este în a d e v ă r cunoscut; lucru!
a c e s t a 1-anî' arăltat şi î n l u c r a r e a m e a . I n c e i a c e p r i v e ş t e î n s ă coeficientuii d e
„ d i s t a n ţ ă " , d e ş i D - l G e o r g i a d e s u s ţ i n e c ă el n u e s t e d e c â t o c o r e l a ţ i e , d e o a r e c e
s e e x p r i m ă î n „ f u n c ţ i e " d e c o r e l a ţ i e ( ? ) , n u - m i a r a t ă î n s ă un l u c r u , p e n t r u a - m i
d o v e d i c ă aon c o p i a t p u r şi s i m p l u p e alţii; c a r e e s t e a u t o r u l şi c a r e e s t e o p e r a
î n c a r e s'au m a i î n t r e b u i n ţ a t coeficienţii de distanţă, s a u corelaţie, p e n t r u r e z o l ­
v a r e a p r o b l e m e i p e c a r e m i - a m p r o p u s - o eu, a d i c ă a l e g ă t u r i l o r r e c i p r o c e d i n t r e
d e t e r m i n a n t e l e unui î n t r e g , î n s c o p u l d e a t r a g e c o n s e c i n ţ e t e o r e t i c e şi p r a c t i c e
p e n t r u r e z o l v a r e a s t r u c t u r i l o r ( î n o r i e n t a r e a şi s e l e c ţ i a p r o f e s i o n a l ă ) , i a r n u
nuimai î n s c o p u l d e a giăsi c o r e l a ţ i i p r o p r i u zise, p e n t r u a n e u i t ă d o a r l a ele, a ş a
c u m a u obişnuit p â n ă astăzi diverşi autori — şi a ş a c u m este înclinat s ă f a c ă
şi D - l G e o r g i a d e d i n m ă r t u r i s i r i l e D - s a l e ? C ă c i D - l G e o r g i a d e s u s ţ i n e c ă f o r m u l a
s t r u c t u r a l ă v a l a b i l ă a r fi c e a s i m p l ă s u i n a t i v ă ( m e d i a a r i t m e t i c ă a d e t e r m i n a n ­
t e l o r ) . I o a c e a s t ă f o r m u l ă n e i n t r â n d î n s ă şi c o r e l a ţ i i l e r e c i p r o c e î n t r e d e t e r m i ­
n a n t e , unmeazăi c ă le v o m c a l c u l a s e p a r a t , în s c o p u l : 1 ) s a u d e a n e u i t a l a ele,
s a u 2 ) p e n t r u a a d u c e o c o r e c t a r e formulei c a r e d ă v a l o a r e a aptitudinei p r o f e ­
s i o n a l e . O r i , î n c a z u l a l d o i l e a nepultând t u r n ă f ă r ă n i c i o n o i m ă c o r e l a ţ i i î n t r ' o
f o r m u l ă , s e d e s c h i d e p r i n a c e a s t a o p r o b l e m ă ^ c r e d destuii d e dificilă, p e c a r e
a m t r a t a t - o î n s t u d i u l m e u şi c a r e , d u p ă u m i l e l e urnele c u n o ş t i n ţ e , n u ştiu s ă m a i
fi f o s t t r a t a t ă î n a l t ă p a r t e .
A c e l a ş l u c r u a m a s p u n e şi în c e i a c e p r i v e ş t e c o e f i c i e n ţ i i d e s t r u c t u r ă .
Aci îmi v o i p e r m i t e s ă f a c o o b s e r v a ţ i e d e s t u l d e t r i s t ă : D - l G e o r g i a d e î n t r e -
p r i n d e o c r i t i c ă unei l u c r ă r i ştiinţifice, p r i v i n d a d e s e o r i l u c r u r i l e n u m a i d u p ă
a s p e c t u l f o r m a l , a ş z i c e .superficial, i m p l o r â n d d r e p t a t e p e n t r u a r g u m e n t e l e D - s a l e
1
n u m a i l a i c i l o r , f ă r ă s ă fi c ă u t a t s ă p ă t r u n d ă şi sensul p r o b f e m e l o r c i t i t e .
In c e i a c e p r i v e ş t e o a l t ă a f i r m a ţ i e a D - h i i G e o r g i a d e , a d r e s a t ă i a r ă ş l a i c i ­
lor, c u m c ă l u c r a r e a pe c a r e D^sa o c r i t i c ă n u e s t e d e c â t o c o m p l i c a r e a u n o r
m e t o d e e x i s t e n t e şi nici d e c u m o t e o r i e ( D - s a v o r b e ş t e c u o o c a z i e c h i a r d e s p r e
„lucruri p e r i c u l o a s e " ) — îmi permit s ă spun c â t e v a v o r b e : în p s i h o t e h n i c ă a u
e x i s t a t d i v e r s e m e t o d e şi p r o c e d e e , c a d e p i l d ă : v a l o r i f i c a r e a p r o b e l o r , c a l c u l u i
c o e f i c i e n ţ i l o r d e p r o g n o z ă , c a l c u l u l c o r e l a ţ i i l o r î n t r e d i v e r s e l e d e t e r m i n a n t e , —•
c a r e s e f ă c e a u d e o b i c e i u i z o l a t ( d a c ă se f ă c e a u ) şi r ă m â n e a u t o t i z o l a t e p â n ă
l a u r m ă , f ă r ă s ă fi c o n c u r a t t o a t e î n t r ' o s i n t e z ă c a r e s ă n e r e z o l v e p r o b l e m a î n
î n t r e g u l ei. S t r ă d u i n ţ a m e a , în studiul p u b l i c a t a f o s t — şi î n t r u c â t a m g r e ş i t , s e
p o a t e ! d a r nu mi s ' a u a r ă t a t î n c ă d o v e z i — s ă a d u c t o a t e a c e s t e p r o c e d e e şi
m e t o d e d i v e r s e s u b u n a c e l a ş a c o p e r i ş al „ f o r m u l e i s t r u c t u r a l e " , d e a ş a n a t u r ă
î n c â t în r e z o l v a r e a p r o b l e m e l o r d e o r i e n t a r e şi s e l e c ţ i e p r o f e s i o n a l ă s ă se ţ i n ă
s e a m ă d e t o a t e d a t e l e e s e n ţ i a l e , c o n s i d e r a t e a l t ă d a t ă p a r ţ i a l şi f ă r ă l e g ă t u r i î n t r e
ele, s ă c o n c u r e d e a s t ă d a t ă , î n m o d u n i t a r şi c u l e g ă t u r i d e r e c i p r o c i t a t e a s u p r a
r e z u l t a t e l o r u l t i m e t e o r e t i c e şi p r a c t i c e .
S a u p o a t e privind a c e a s t a drept o c o m p l i c a r e a unor metode existente,
ar v r e a s ă n e s p u n ă D - l G e o r g i a d e m a i binle, c e î n ţ e l e g e D - s a p r i n „ t e o r i e " ?

Un al patrulea punct d e c r i t i c ă al D 4 u i G e o r g i a d e —- şi c u a c e a s t a n e
a p r o p i e m de desnodământ — priveşte o confuzie a D - s a l e a s u p r a mediei
aritmetice.
P r o p r i u z i s D^sa ştie c e î n s e a m n ă m e d i e a r i t m e t i c ă , î n s ă o e x t i n d e şi o
a p l i c ă şi a c o l o u n d e n u m e r g e : de pildă în d e t e r m i n a r e a valorii celei m a i p r o ­
babile a aptitudinei profesionale, p e b a z a d e t e r m i n a n t e l o r ei. D - s a esite d e p ă r e r e
c ă e s t e î n spiritul lui G a u s s . S ă ne înţelegem.
I a t ă m a i î n t â i u u n e x e m p l u î n c a r e îşi a r e r o s t u l m e d i a a r i t m e t i c ă : d a c ă
v r e m s ă ş t i m v a l o a r e a c e a m a i p r o b a b i l ă a l u n g i m e i unui o b i e c t , îl m ă s u r ă i m
de m a i multe ori, de pildă de 1 0 0 , 1 0 0 0 s a u 1 0 . 0 0 0 ori, d u p ă gradul d e p r e c i -
z i u e p e c a r e v r e m să-1 o b ţ i n e m şi l u ă m d r e p t r e z u l t a t m e d i a a r i t m e t i c ă a m ă ­
surilor c ă p ă t a t e .
A c i îmi v o i p e r m i t e o d i g r e s i u n e . D - J G e o r g i a d e c a u t ă s ă c r i t i c e sistemul
d e v a l o r i f i c a r e p e c a r e l - a m s u s ţ i n u t e u şi î n c a r e c o n s i d e r d r e p t a x ă d e s i m e ­
trie nu m e d i a a r i t m e t i c ă , ci medianul sau a ş a numita v a l o a r e c e n t r a l ă . D - s a
a r a t ă şi c u d r e p t c u v â n t , c ă m e d i a n u l s e c o n f u n d ă c a v a l o a r e c u m e d i a a r i t m e ­
t i c ă , î n c a z u l c u r b e l o r s i m e t r i c e ; şi c u m m a i . t o a t e c u r b e l e d e f r e c v e n ţ ă , d u p ă
Gauss, sunt c u r b e simetrice sau a p r o a p e simetrice, rezultă că între media arit­
m e t i c ă şi m e d i a n s u n t d i f e r e n ţ e m i n i m a l e ( d a c ă s u n t ) şi n u a u d e c i nici o i m p o r ­
t a n ţ ă deosebită p r a c t i c ă sau teoretică. A s u p r a acestui punct sunt de perfect
a c o r d c u D-l G e o r g i a d e . D - s a n u s'a s e s i z a t î n s ă c ă eu, î n studiul m e u , n ' a m
t r a t a t m e d i a a r i t m e t i c ă n u m a i din punctul de v e d e r e pe c a r e - l consideră D-sa,
a d i c ă media propriu zisă a r a n d a m e n t e l o r curbelor d e frecvenţă simetrice, sau
foarte a p r o p i a t simetrice. C i a m tratat problema valorificării probelor (e v o r b a
i a r ă ş d e o problemă., D - l e G e o r g i a d e ! ) , î n c a r e d e ş i a v e m î n p r i n c i p i u o c o n d i ţ i e
de simetrie pentru c u r b a de frecvenţă, a v e m însă numai o singură condiţie:
a c e a s t a este pentru v a l o r i f i c a r e a c u 5 0 % ; a c i se p o a t e aplică, pentru curbele
a p r o x i m a t i v s i m e t r i c e şi m e d i a a r i t m e t i c ă . P e n t r u t o a t e c e l e l a l t e v a l o r i î n s ă , c a
d e p i l d ă , p e n t r u 2 5 % ( m i j l o c i a î n t r e 0 % şi 5 0 % ) , p e n t r u 75%... e t c , părţile
din curba d e frecvenţă, care intră în s o c o t e a l a principiului d e simetrie funcţio­
n a l ă , p e n t r u a n e d a p r o c e n t e l e , s u n t f i z i c a ! puternic asimetrice şi î n a c e s t c a z
c o n s i d e r e n t e l e c u n o s c u t e ( r e p e t a t e şi d e D - l G e o r g i a d e î n studiul s ă u c r i t i c ) ,
c a r e î n d r e p t ă ţ e s c m e d i a a r i t m e t i c ă ( d r e p t p u n c t u l d e s i m e t r i e în jurul c ă r u i a s e
g r u p e a z ă c e l e l a l t e v a l o r i ) c a d . Şi c u a c e a s t a r e v i n la p r i n c i p i u l d e v a l o r i f i c a r e
 3>e c a l e a m e d i a n u l u i , p e c a r e 1-ath d o c u m e n t a t î n l u c r a r e a m e a c ă r e z o l v ă p r o ­
b l e m a î n g e n e r e : şi în c a z u l c u r b e l o r s a u p o r ţ i u n i l o r d e c u r b e a s i m e t r i c e şi în
c a z u l p a r t i c u l a r al c u r b e l o r simetrice, confundându-se în a c e s t al d o i l e a ' c a z ,
p e n t r u v a l o a r e a d e 5 0 % p u r şi s i m p l u c u m e d i a a r i t m e t i c ă .
D e a l t f e l D4 G e o r g i a d e , î n c r i t i c a D - s a l e , n u a a d u s nici u n a r g u m e n t
d i r e c t î m p o t r i v a metodei d e valorificare susţinută d e mine (medianul), ci a c ă u t a t
n u m a i s ă a d u c ă unele a r g u m e n t e c u n o s c u t e în f a v o a r e a mediei aritmetice propriu
z i s e , c o n t r a c ă r e i a n u a m nici e u n i m i c d e zis, î n c a z u l u n e i c u r b e s i m e t r i c e
( c a z t r a t a t şi d e D - l G e o r g i a d e ) , p e n t r u s i m p M m o t i v c ă e a s e c o n f u n d ă a t u n c i
c u medianul.
S ă r e v e n i m î n s ă a c u m l a a c e a c o n f u z i e d e i n t e r p r e t a r e p e c a r e spuneaim
c ă o f a c e D - l G e o r g i a d e a s u p r a mediei aritmetice, c â n d e v o r b a de a o aplică.
D - s a l e i s e p a r e f o a r t e c l a r şi c h i a r s u s ţ i n e c ă e s t e în s p i r i t u l lui Gauss, când
a r a t ă c ă v a l o a r e a a p t i t u d i n e i p r o f e s i o n a l e p o a t e fi r e p r e z e n t a t ă p r i n m e d i a a r i t ­
m e t i c a d e t e r m i n a n t e l o r . C u aHte v o r b e x\, >:o, .. , \ n fiind determinantele
î n p r o c e n t e a l e unui subiect, p e n t r u o p r o f e s i u n e d a t ă , v a l o a r e a a p t i t u d i n e i p r o ­
f e s i o n a l e a a c e l u i s u b i e c t e s t e d a t ă , d u p ă D - l G e o r g i a d e , p u r şi simplu d e m e d i a
.aritmetică:

xi -\- X 2 + ... -f- Xn

A d i c ă D - l G e o r g i a d e a j u n g e l a o c o n c l u z i e c a r e n u e s t e d e c â t înisăş p u n c ­
tul d e p l e c a r e p e c a r e - 1 c r i t i c e u î n l u c r a r e a m e a , c a fiind f u n d a m e n t a l g r e ş i t ,
p e n t r u m o t i v e l e a r ă t a t e . A c i î m i v i n e s ă c r e d c ă DA G e o r g i a d e n u a î n ţ e l e s
n i m i c d i n l u c r a r e a p e c a r e o c r i t i c ă . D u p ă spiritul lui Gauss, invocat de D-l
G e o r g i a d e , s u n t e m î n d r e p t ă ţ i ţ i s ă l u ă m m e d i a a r i t m e t i c ă d e pildă a m ă s u r ă t o ­
rilor m u l t i p l e f ă c u t e a s u p r a unei s i n g u r e d e t e r m i n a n t e , d a r n u m a i a t â t ; î n l u ­
c r a r e a m e a a m a r ă t a t d e s t u l d e c l a r c ă e s t e g r e ş i t l u c r u a l u a o m e d i e , p u r şi
.simplu a r i t m e t i c ă , a m ă s u r ă t o r i l o r c a r i p r i v e s c l u c r u r i d i v e r s e , î n s p e ţ ă : d e t e r ­
m i n a n t e p s i h i c e c a r i n u p r e z i n t ă t o a t e a c e l e a ş i i m p o r t a n ţ e în î n t r e g şi c a r e a u ,
d u p ă c u m ştim, g r a d e d i f e r i t e d e l e g ă t u r ă î n t r e e l e . D - l G e o r g i a d e n u o b s e r v ă
c ă î n m e d i a a r i t m e t i c ă p r o p r i u zisă, a v e m simetrie p e r f e c t ă î n r a p o r t c u t o a t e
„determinantele"?
Ş i - a p o i d u p ă p r o c e d e u l m e d i e i a r i t m e t i c e p u r şi s i m p l u , s u s ţ i n u t d e D - î
G e o r g i a d e , s e m a i p o a t e c o n c h i d e şi u r m ă t o r u l r e z u l t a t foarte c o m i c : s e ştie c ă
î n t r ' o profesiune intră, într'o a n u m i t ă m ă s u r ă , foarte multe aptitudini posibile,
d o a r c ă u n e l e s t a u p e o s o a r ă d e i m p o r t a n ţ ă m a i m a r e şi a l t e l e s u n t c u t o t u l
s e c u n d a r e . In formula mediei aritmetice, a D-lui G e o r g i a d e , netiind însă p r e ­
v ă z u t a c e s t criteriu d e selecţiime, î n s e a m n ă c ă pentru t o a t e profesiunile s ă a v e m
• a c e i a ş m e d i e a r i t m e t i c ă ; a d i c ă a m c o n c h i d e c ă u n i n d i v i d s ă fie t o t u n a d e a p t
p e n t r u t o a t e profesiunile!
In formula structurală p e c a r e o critică D-l Georgiade, dimpotrivă, chiar
d a c ă numărul d e t e r m i n a n t e l o r este m a r e , c u a t â t formula c o n d u c e la diferenţieri
m a i p r e c i s e , p e n t r u c ă î n a c e a f o r m u l ă s e l e c ţ i u n e a d e t e r m i n a n t e l o r şi i m p o r t a n ţ a
l o r este d a t ă d e coeficienţii d e s t r u c t u r ă .

Un al cincilea punct d e c r i t i c ă , p e c a r e - 1 a d u c e D - l G e o r g i a d e l u c r ă r i i
m e l e — şi c u a c e a s t a a m a j u n s l a p u n c t u l final — e s t e c ă m ă c o n t r a z i c : d u p ă
ce combat p r i n c i p i u l s u m a t i v m ă î n t o r c a p o i d i n n o u l a el, r e c o m a n d â n d c a î n
practică o d e t e r m i n a n t ă s ă fie c a l c u l a t ă p e b a z ă d e m e d i e a t e s t e l o r .
Dificultatea în c a r e a căzut de astădată D-l Georgiade se rezolvă foarte
u ş o r , p e b a z a u r m ă t o a r e l o r c o n s i d e r e n t e : e u a m suisţinut c ă n u a v e m d r e p t u l s ă
f a c e m p u r şi s i m p l u o m e d i e d e a p t i t u d i n i d i v e r s e , a ş a c u m f a c e D - l G e o r g i a d e ,
•dar n a m s u s ţ i n u t n i c ă e r i c ă n u a v e m d r e p ţ i i d e a n u l u a , p e c a l e d e m e d i e ,
v a l o a r e a c e a m a i p r o b a b i l ă a unei s i n g u r e d e t e r m i n a n t e , d u p ă c u m a n a l o g în:
fizică o lungime, de pildă, e s t e d a t ă d e m e d i a unui c o l e c t i v d e m ă s u r ă t o r i . A ş a .
d a r c o n t r a d i c ţ i a î n c a r e v e d e D 4 G e o r g i a d e c ă a ş fi c ă z u t eu, s e e x p l i c ă printt'o-,
simplă sau g r a v ă confuzie a Desale.

1
In concluzie r e z u m â n d : î n a f a r a p u n c t u l u i „ d o i " d e c r i t i c ă , r i d i c a t d e EW"
G e o r g i a d * , c a r e d e ş i n u a d u c e n i c i u n p r e j u d i c i u t e o r i e i , d u p ă c u t n a m dmwaditi.
d a r c a r e prezintă totuş un deosebit interes, prin p r o b l e m a interesantă pe c a r e
o p u n e , p u n c t c a r e j u s t i f i c ă d e a l t f e l e x i s t e n ţ a studiului D - s a l e c r i t i c — t o a t e r
c e l e l a l t e p u n c t e d e c r i t i c ă a d u s e d e D-il G e o r g i a d e l u c r ă r i i mdie s e b a z e a z ă p u r
şi s i m p l u p e e r o r i g r a v e ştiinţifice s a u d e i n t e r p r e t a r e a l e D - s a l e .
E p ă c a t c ă D 4 Georgiadfe s ' a g r ă b i t s ă d'ea d r u m u l şi u n o r r â n d u r i n u
î n d e s t u l d e c h i b z u i t e , î n t r ' o r e v i s t ă d e filosofic, c u a t â t m a i m u l t , c u c â t D - s a ¡
d o v e d e ş t e c ă se p o a t e m a n i f e s t ă , u n e o r i , şi p r i n t r ' u n spirit c r i t i c r e m a r c a b i l .

G. ZAPAN
 ORIENTARE ŞI SELBCTjE PROFESONALA

Replică
I n c o n s i d e r a ţ i i l e g e n e r a l e c r i t i c e a l e studiului n o s t r u a s u p r a l u c r ă r i i d-lui
Z a p a n , p u b l i c a t î n N o . 1 a l R e v i s t e i d e F i l o s o f i e d k i 1 9 3 1 , r e l e v a m o b i e c t i v şi
a c a d e m i c , f ă r ă s u b î n ţ e l e s u r i şi a l u z i u n i p r i n t r e a l t e m u l t e : f a c t u r a t ă i o s d e d o g m a -
( t i c ă şi r ă z b o i n i c ă a studiului d - s a l e , c u m şi o p r o c e d u r ă e x p e d i t i v ă de a trece
î n c a t e g o r i a l t e o r i i l o r d e f u n c t e s a u a n a h r o n i c e , c o a c e p ţ i u r m şi m e t o d e f u n d a m e n ­
t a l e a l e p s i h o t e c h n i c e i c o n t e m p o r a n e , p e n t r u a f a c e l o c unei iluzorii c o n c e p ţ i u n i
c a r e g ă s i n d u - s e î n c ă î n f a z a d e n e c r i s t a l i z a r e ştiinţifică, n u s e i m p u n e a spiritului
n o s t r u c u c e r t i t u d i n e a d e a d e v ă r ştiinţific, t e m e i n i c şi o b i e c t i v .
In î n t â m p i n a r e a pe c a r e o a d r e s e a z ă criticei n o a s t r e p e n t r u s a l v a r e a debilei
s a l e p l ă s m u i r i şi r e v e n d i c a r e a p a t e r n i t ă ţ i i s a l e , d - s a se s t r ă d u i e ş t e s ă d e m o n s t r e z e ,
•de a s t ă d a t ă „laicilor" n e f i c ţ i u n e a t e o r i e i s a l e şi e r o a r e a c o n c l u z i e i n o a s t r e c a r e
sublinia n e c o n s i s t e n ţ a s a d i n p u n c t d e v e d e r e ştiinţific.
S ă l ă m u r e s c d i n n o u p r o c e s u l d i s c u ţ i e i n o a s t r e , m i se p a r e c e v a inutil şi î n
p l u s nu^mi p l a c r e e d i t ă r i l e . P r o b l e m a c a r e s e p u n e a c u m e s t e c l a r ă : C e a r g u m e n t e
n o i a d u c e d-1 Z a p a n î n sprijinul t e o r i e i D - s a l e , p e n t r u a - m i d o v e d i c ă f o r m u l a s a
s t r u c t u r a l ă nu e s t e s u m a t i v ă şi c ă i n t e r p r e t a r e a m e a î n a c e s t s e n s a r fi e r o n a t ă ? S ă
e x a m i n ă m c a r e e s t e t ă r i a p r i n c i p i i l o r pe c a r e s e b a z e a z ă a c e a s t ă f o r m u l ă . E s t e m o ­
m e n t u l s ă r e m a r c ă m o c u r i o a s ă a r g u m e n t a ţ i e în sprijinul a c e s t e i a , c o n s t a t a t ă c u
p r i l e j u l cetirii studiului c a şi al r ă s p u n s u l u i d e a l ă t u r e a . I n l o c u l c o n f r u n t ă r i i a c e s ­
t e i f o r m u l e c u r e a l i t a t e a , î n l o c u l unei a n a l i z e e x p e r i m e n t a l e c a r e s ă v e r i f i c e v a l i -
« d i t a t e a s a , D - s a s c o a t e a c e a s t ă v a l i d i t a t e d i n simplul s ă u a c o r d l o g i c c u criteriile
f u n d a m e n t a l e ale structurilor stabilite d e Ehrenfels. anume: nesumabilitatea şi
transponibilitatea, a c o r d c a r e d a c ă pare satisfăcător autorului pentru a dovedi
a c e a s t ă v a l i d i t a t e , n u ni se p a r e n o u ă , c a r e ştim că măsurile numerice în psiho­
logie nu sunt un mijloc de analiză decât în măsura în care ele se subordonează
spiritului experimental. D a r să reproducem chiar a r g u m e n t a ţ i a autorului: „o deo­
s e b i r e î n t r e p r o d u s şi s u m ă este c ă d a c ă u n f a c t o r a l p r o d u s u l u i este nul a t u n c i
î n t r e g p r o d u s u l d e v i n e nul, c â n d n u m a i unul d i n t r e t e r m e n i e s t e nul. Formula
structurală răspunde cu alte vorbe principiului că dacă lipseşte o aptitudine esen­
ţială unui individ, pentru o profesiune, atunci însăşi aptitudinea generală pentru
acea profesiune este nulă". A c e s t a e s t e p r i n c i p i u l f u n d a m e n t a l al formulei s t r u c ­
turale a D-lui Z a p a n , exprimat clar chiar de D-sa.
Iată a c u m observaţia noastră critică: C i n e ne dovedeşte nouă v a l o a r e a o-
b i e c t i v ă a a c e s t u i p r i n c i p i u t e o r e t i c ? C e c a z u r i e x p e r i m e n t a l e , c e o b s e r v a ţ i i din
v i a ţ ă ne confirmă acordul său cu realitatea sau conţinutul său: c ă aptitudinea
p r o f e s i o n a l ă g e n e r a l ă este n u l ă , a t u n c i c â n d l i p s e ş t e u n a s p e c i a l ă ? E x p e r i e n ţ a d e
t o a t e zilele n e a r a t ă d e s e o r i c ă d e t e r m i n a n t a a b s e n t ă p o a t e fi s u p l i n i t ă î n v i r t u t e a
compensaţiilor funcţionale, f ă r ă c a aptitudinea g e n e r a l ă s ă sufere. In f o t o g r a m e -
trie, d e e x e m p l u c e c i t a t e a c r o m a t i c ă s a u a b s e n ţ a c u l o r i l o r n u î m p i e d e c ă p e cei c a r e
< a u o a s e m e n e a d e f i c i e n ţ ă s ă i n t e r p r e t e z e f o t o g r a m e l e . A b s e n ţ a c u l o r i l o r în f o t o ­
g r a m e s p u n e F. Lieber î n t r ' u n a r t i c o l p u b l i c a t în Psychotechnische Zeitschrift,
j e n e a z ă m u l t p e indivizii c u v e d e r e a n o r m a l ă a c ă r o r p e r c e p ţ i i o b i e c t i v e se b a -
t e a z ă pe visiunea c o l o r a t ă . C a z u l este c o n t r a r pentru a c r o m a t i c i , cari, n e a v â n d
a c e a s t ă o b i ş n u i n ţ ă , i n t e r p r e t e a z ă i m p r e s i u n i l e f o t o g r a m e l o r f ă r ă nici o d i f i c u l t a t e .
P r i n u r m a r e , d e f i c i e n ţ a unei d e t e r m i n a n t e f u n c ţ i o n a l e nu î m p i e d e c ă e x e r c i ţ i u l a p -
titudinei g e n e r a l e p r o f e s i o n a l e . A c e l a ş l u c r u c u m i o p i a s a u h y p e r m e t r o p i a . I n a -
c e i a ş o r d i n e d e idei p o a t e fi a m i n t i t şi c a z u l c e l e b r u l u i p i c t o r Styka, care nu
r e u ş e a t e s t e l e d e m e m o r i e v i z u a l ă p e c a r e le d e s l e g a s a t i s f ă c ă t o r un c o p i l de 8 a n i
şi d e s p r e c a r e Binet a p u b l i c a t o n o t i ţ ă î n Année Psychologique din 1 9 0 9 . F e ­
n o m e n e l e a c e s t e a d e suplinire, a d i c ă c a z u r i l e c â n d i n d i v i d u l î n l o c u e ş t e d e t e r m i ­
n a n t a unei f u n c ţ i u n i p r i n t r ' u n m e c a n i s m c a r e j o a c ă a c e l a ş r o l c a şi d â n s a , s u n t
c u r e n t e î n v i a ţ a d e t o a t e zilele. D a l t o n i ş t i i d e p i l d ă , d e ş i s u n t i n c a p a b i l i s ă d e o ­
s e b e a s c ă v e r d e l e d e r o ş u le d e o s e b e s c t o t u ş i d u p ă g r a d u l l o r d e l u m i n o z i t a t e . A -
c e l a ş l u c r u s e p o a t e s p u n e şi d e s p r e t a l e n t u l m u z i c a l , u n a din c e l e m a i c o m p l e x e ;
aptitudini, în c a r e eventuale deficienţe se pot a c o p e r i în v e d e r e a asigurării e x e r ­
ciţiului s ă u . Beethoven, d e ş i s u r d , n'a fost î m p i e d e c a t t o t u ş i d e a s e r i şi l ă s a .
opere muzicale admirabile. T o a t e a c e s t e cazuri ne demonstrează cât de r e l a t i v ă
şi n e s i g u r ă p o a t e fi v a l o a r e a f o r m u l e i s t r u c t u r a l e a D-lui Z a p a n , când e a se-
b a z e a z ă pe un principiu de s t r u c t u r ă c a r e nu-şi g ă s e ş t e î n t o t d e a u n a corelativul
î n r e a l i t a t e . C o n f o r m c h i a r t e o r i e i s a l e , v a l o a r e a a p t i t u d i n e i g e n e r a l e d e v i n e nulă.
c â n d unul d i n f a c t o r i i d e t e r m i n a n t e l o r l i p s e ş t e . R e a l i t a t e a n e s p u n e a l t c e v a însă-
In a c e l a ş caz, v a l o a r e a profesională a individului nu d e v i n e nulă, c ă c i deficien­
ţ e l e r e l a t i v e p o t fi s u p l i n i t e . Nepotrivirile formulei D-lui Z a p a n cu realitatea.
sunt evidente, d e o a r e c e e a nu i n t r ă în c a d r e l e ei. D a r c e v a m a i mult! Fiind
v o r b a de o formulă s t r u c t u r a l ă a aptitudinei, a v e m dreptul să ne întrebăm: c e
a n a l i z ă s t r u c t u r a l ă a acesteia p r e z i n t ă d â n s u l p e n t r u a fi î n d r i t u i t s ă c o n s t r u i a s c ă -
o n o u ă formulă? C a r e este structura aptitudinelor a c ă r o r formulă o preconizează?
1 2
Determinantele: X , X , X n . Indicaţiile sunt v a g i . C a r e e s t e n u m ă r u l d e t e r m i ­
n a n t e l o r unei a p t i t u d i n i ? E s t e el a c e l a ş p e n t r u t o a t e ? C a r e e s t e r a p o r t u l formulei,
c u situaţiile a c e s t e a c a r a c t e r i s t i c e ale diferitelor aptitudini? I a t ă o serie de ches­
tiuni î n l e g ă t u r ă c u s t r u c t u r a a p t i t u d i n e i c a r e n u - s c e r c e t a t e d e D^l Z a p a n , şi.
c a r e n e f a c s ă n e î n d o i m d e v a l o a r e a o b i e c t i v ă a f o r m u l e i s a l e . Avem dreptul să
întrebăm pe ce realitate psihologică structurală se grefează sau bazează această
formulă? D e s i g u r . P r o b l e m a s t r u c t u r i i a p t i t u d i n e i e s t e d e p a r t e d e a fi l ă m u r i t ă în.
p s i h o l o g i a v r e m i i n o a s t r e . E a este p o a t e u n a d i n cele m a i s p i n o a s e şi c o n t r o v e r s a t e
probleme. Sunt psihologi c a r e tăgăduind chiar existenţa determinantelor funcţio­
n a l e , r e d u c a p t i t u d i n e a l a u n p r o c e s s p e c i f i c e l e m e n t a r c a r e n u m a i el a r e x p l i c a ,
v a l o a r e a r e n d e m e n t u l u i s ă u . P e n t r u alţii s p e c i f i c i t a t e a a p t i t u d i n i i s'ar d a t o r i a n u ­
mitor forme de caracter, interacţiunea acestor forme c u dispoziţiile formate
d e e d u c a ţ i u n e fiind la b a z a o r i c ă r e i a p t i t u d i n i . B i n e f a s u s ţ i n u t o a s e m e n e a c o n ­
c e p ţ i e pe b a z a faptului, c ă o r i e n t a r e a g e n e r a l ă a spiritului d e t e r m i n ă a p a r i ţ i a a -
n u m i t o r c a l i t ă ţ i d e a p t i t u d i n e . C h i a r a p t i t u d i n e a g e n e r a l ă la c a r e se r e f e r ă D - I
Z a p a n n u se ştie p r e c i s c e e s t e , d e o a r e c e c o n c e p ţ i u n i l e p a r t i c u l a r e p r i v i t o a r e la.
ea abundă.
E s t e a c e a s t ă aptitudine rezultatul sintetizării diferitelor elemente c a r e a r
i n t r a î n c o n s t i t u ţ i a a p t i t u d i n e i ? E s t e e a e x p r e s i u n e a unei c a p a c i t ă ţ i c e n t r a l e , c u m
c r e d e a Flourens? S a u e a r e z u l t ă din c o n l u c r a r e a a d o i f a c t o r i unul s p e c i a l şi a l t u l
c e n t r a l c u m s u s ţ i n e Spearman, p e b a z a i n t e r c o r e l a ţ i u n i l o r şi i e r a r h i e i c o e f i c i e n ­
ţilor de corelaţiune? Teoriile nu sunt însă numai acestea; mai trebuiesc amintite
c e a a lui Thomson şi Bcown, d u p ă c a r e a p t i t u d i n i l e s ' a r d a t o r i g r u p ă r i i la î n t â m ­
p l a r e a unui n u m ă r d e f a c t o r i e l e m e n t a r i şi a c e e a a lui Thorndike, c a r e găsindl
c o e f i c i e n ţ i d e c o r e l a ţ i e m i c i î n t r e funcţiunile a s e m ă n ă t o a r e a c o n c h i s i n d e p e n d e n ţ a
f u n c ţ i o n a l ă a a p t i t u d i n i l o r , c a r e n u s ' a r i n f l u e n ţ a u n e l e p e a l t e l e şi n i c i i n t e r f e r a
î n t r e e l e . C e r c e t ă r i l e m a i n o i a l e lui Pieron, tot pe b a z ă de c o r e l a ţ i u n i tind să:
i n f i r m e t e z a lui Thorndike, de o a r e c e el a d m i t e e x i s t e n ţ a u n o r a s e m e n e a c o m p l e x e :
s a u s i s t e m e f u n c ţ i o n a l e . C i n e e x p r i m ă a d e v ă r u l ? Pieron s a u Thorndike? In defi­
n i t i v a m b e l e t e o r i i se b a z e a z ă p e c e r c e t ă r i e x p e r i m e n t a l e . C a r e d i n t r e ele are
d r e p t a t e ? E s t e g r e u în s t a d i u l a c t u a l al p r o b l e m e i d e a o p t a p e n t r u u n a s a u a l t a ,
c ă c i e a e s t e î n c ă o b s c u r ă . U n a d e v ă r a t o m d e ş t i i n ţ ă n u t r e b u e s ă se h r ă n e a s c ă
c u iluzii.
P s i h o l o g i a aptitudinii î n f a z a ei a c t u a l ă e s t e î n c ă v a g ă , n e p r e c i s ă . B a z e l e
ei s u n t p r e a instabile şi p r e a v a r i a b i l e ; e l e s e p o t s c h i m b a c h i a r m â i n e , d e o a r e c e -
s u n t î n f u n c ţ i e d e r e z u l t a t e l e n o u i l o r c e r c e t ă r i . P r i n u r m a r e , i n s t a b i l i t a t e a şi n e -
preciziunea acestei psihologii, face m a i puţin c a o r i c â n d p r o p i c e construirea unei
f o r m u l e s t r u c t u r a l e a a p t i t u d i n e i , a t â t a v r e m e c â t a s u p r a structurii sale psihologir
nu sunt î n c ă d e a c o r d . D . Z a p a n construieşte pe un teren ambigu, moale; teoria
D - s a l e n u se g r e f e a z ă nici p e o r e a l i t a t e s t r u c t u r a l ă şi n i c i p e u n a e x p e r i m e n t a l ă .
Ea este o anticipaţie; ea nu are decât o relativă valoare de formu­
l a r e m a t e m a t i c ă . E a e s t e c o n s t r u i t ă p e c a l e d e d e d u c ţ i u n e m a t e m a t i c ă şi m a r e l e
ei c u s u r e s t e d e a a v e a p r e t e n ţ i a s ă s u b s u m e z e o r e a l i t a t e p e c a r e n'o c u n o a ş t e -
C i n e n e g a r a n t e a z ă n o u ă e x i s t e n ţ a a c e l o r d e t e r m i n a n t e p e b a z a c ă r o r a D - s a îşi
c o n s t r u i e ş t e f o r m u l a ? R e a l i t a t e a lor p o a t e fi p u r f i c t i v ă . Şi c e v a m a i m u l t , c e ne
g a r a n t e a z ă n o u ă o b i e c t i v i t a t e a a c e l o r c o e f i c i e n ţ i d e d i s t a n ţ ă şi i m p o r t a n ţ ă ? D e ­
s i g u r a u t o r i t a t e a p s i h o l o g i e i s t r u c t u r a l e g e r m a n e . I a t ă ultimul r e f u g i u s a l v a t o r al
teoriei D-lui Z a p a n . A m a j u n s cu discuţia c r i t i c ă la un punct, a s u p r a c ă r u i a , d a c ă
n e a n g a j ă m , n u n e - a r m a i r ă m â n e d e c â t s ă n e î n d e p ă r t ă m din c e î n c e d e o b i e c ­
tul a c e s t u i r ă s p u n s . D i n c o n s i d e r a ţ i e p e n t r u a u t o r şi p e n t r u şefii a c e s t e i s c o a l e d e ­
clinăm oportunitatea unei a s e m e n e a discuţiuni. A m i n t i m d o a r c ă însăşi s t r u c t u r a
fizico-matematică a a c e s t e i psihologii este în d e s a c o r d cu r e a l i t a t e a . S ă r e v e n i m
d e c i la m a t c ă . D - n u l Z a p a n r e c u n o a ş t e j u s t e ţ e a o b s e r v a ţ i u n i l o r n o a s t r e c o n s e m n a t e
la punctul 2 al răspunsului s ă u ; pentru a anula v a l o a r e a importanţei lor, D - s a îmi
i n v o a c ă autoritatea unor s a v a n ţ i c a Einstein, P l a n c k etc. D - s a se sforţează să-mi
d o v e d e a s c ă c ă p r o b l e m a c o e f i c i e n ţ i l o r d e s t r u c t u r ă n u p u t e a fi t r a t a t ă altfel d e c â t
î n s p i r i t u l n o i l o r c o n c e p ţ i u n i a l e fizicei m o d e r n e . î m i î n g ă d u i s ă a m i n t e s c D - l u i
Z a p a n c ă eu n ' a m c r i t i c a t d e l o c l e g i t i m i t a t e a m e d i e i a r i t m e t i c e în c i r c u m s t a n ţ e l e
s p e c i a l e a l e a c e s t o r ştiinţe, ci n u m a i a m c o n s t a t a t , c ă o r i c â t a r fi d e h u l i t ă , c r i t i ­
c a t ă şi e v i t a t ă a c e a s t ă m e t o d ă , e a este i n d i s p e n s a b i l ă c e r c e t ă r i l o r a t â t fizice, c â t şi
psihotehnice în cazurile de d e t e r m i n a r e c a n t i t a t i v ă a aptitudinilor. C e e a c e a făcut
şi D - l Z a p a n . U t i l i z a r e a ei î n c o r e l a ţ i u n i l e d e d i s t a n ţ ă şi i m p o r t a n ţ ă d e c a r e a r e
n e v o i e D - s a p e n t r u r e z o l v a r e a r a p o r t u l u i î n t r e g u l u i c u p ă r ţ i l e s a u al a c e s t o r a
î n t r e ele, n u se p o a t e f ă r ă c o m p r i m ă r i şi s u m a ţ i u n i l e c a r a c t e r i s t i c e u n o r a s e m e n e a
o p e r a ţ i u n i . D i n a s e m e n e a c o n s i d e r a ţ i u n i a u i z v o r î t p r i m a c a şi c e a d e a d o u a o -
biecţiune principală a n o a s t r ă , c a r e r e m a r c a u principiul de simetrie mecanică
i n e r e n t c h i a r f o r m u l e i s t r u c t u r a l e . A c e s t e o b i e c ţ i u n i îşi a u t e m e i u l c h i a r î n a l i n i a ­
tul studiului s ă u d e l a p a g . 4 7 0 : „ î n p r a c t i c ă n e p u t â n d e x p r i m a d e t e r m i n a n t e l e d e ­
c â t p r i n m ă s u r i , c a r e î n c h i d î n ele e r o r i p r o b a b i l e , i n e v i t a b i l e , n u n e r ă m â n e d e ­
c â t o s i n g u r ă c a l e : s ă le e x p r i m ă m p r i n m ă s u r i l e c e l e m a i p r o b a b i l e , a d i c ă p r i n
v a l o r i m e d i i , c a l e c u n o s c u t ă d e a l t f e l şi î n d e t e r m i n a r e a m ă s u r i l o r fizice". Ali­
n i a t u l a c e s t a d e o c l a r i t a t e şi e v i d e n ţ ă j e n a n t ă p e n t r u f o r m u l a D - l u i Z a p a n , c o n ­
firmă c a r a c t e r u l s ă u g e n e r a l s u m a t i v c a şi cel p a r t i c u l a r , d a c ă n e aşezăm din
p u n c t u l d e v e d e r e s p e c i a l al d e t e r m i n a n t e l o r . P r i n u r m a r e a c u z a ţ i a d e g r e ş i t ă i n ­
t e r p r e t a r e a s e n s u l u i "rormuleT s t r u c t u r a l e , a d u s ă în punctele c r i t i c e 1 şi 2 , n u
e s t e d e l o c î n t e m e i a t ă , i n t e r p r e t a r e a n o a s t r ă fiind d e perfect a c o r d cu spiritul
a c e s t u i aliniat, prin c a r e autorul r e c u n o a ş t e imposibilitatea t r a d u c e r i i d e fapt a
formulei s t r u c t u r a l e f ă r ă ajutorul mediilor statistice. Astfel diversiunea dialectică
c a r e se f a c e în p r i m a p a r t e a răspunsului p e n t r u s a l v a r e a formulei c a d e , v a l o a ­
r e a a c e s t e i a fiind s t r i c t c o n d i ţ i o n a t ă d e c o p r i n s u l c o n t r a d i c t o r i u al a l i n i a t u l u i d e
m a i s u s . D e c i p o a t e fi c o n s i d e r a t ă f o r m u l a s t r u c t u r a l ă s t r e i n ă d e o r i c e p r i n c i p i u
sumativ, a t â t a timp c â t a c e s t principiu este inclus în c h i a r constituţia s a ? O r i c e
logică obiectivă trebue să r e c u n o a s c ă temeiul observaţiei n o a s t r e în c o n t r a formei
ambigui sub c a r e se prezintă formula D-lui Z a p a n .
D-l Z a p a n m a i i r o n i z e a z ă adesiunea n o a s t r ă la spiritul metodei mediei arit­
metice în cazurile de d e t e r m i n a r e a valorii probabile a aptitudinei generale. E -
x i s t ă î n s ă o d e o s e b i r e m a r e î n t r e m i n e şi D - s a , î n m o d u l d e c o n s i d e r a r e al f o r ­
m u l e l o r r e s p e c t i v e , d u p ă c a r e se f a c e a p r e c i e r e a a c e s t e i a p t i t u d i n i g e n e r a l e . D - n u l
Z a p a n c o n s i d e r ă l e g i t i m ă apriori o formulă ale cărei baze, după cum a m a r ă t a t
m a i sus, sunt p u r fictive, fără l e g ă t u r ă c u realitatea; formula p r e c o n i z a t ă de mine,
r e c u n o s c n u p o a t e a v e a o a s e m e n e a l e g i t i m i t a t e a p r i o r i c ă ; î n t r e b u i n ţ a r e a ei e s t e
c h e s t i u n e d e p u r ă o p o r t u n i t a t e şi d e c o m o d i t a t e . E a n u p o a t e utiliza d e c â t r e z u l ­
t a t e l e f u r n i z a t e d e e x p e r i e n ţ ă . V a l o a r e a şi u t i l i t a t e a e i este confirmată de ser­
v i c i i l e i m e d i a t e p e c a r e le p o a t e a d u c e în c e r c e t ă r i l e e x p e r i m e n t a l e d e a c e s t g e n
şi d e c o n f r u n t ă r i l e c u c a p a c i t a t e a p r o f e s i o n a l ă d e c a r e f a c e d o v a d ă i n d i v i d u l , î n
cursul uceniciei sau exerciţiului profesional, în urma plasării sale profesionale.
N e p l a c e s ă r e c u n o a ş t e m r e l a t i v i t a t e a p r o c e d e u l u i d a r şi s i g u r a n ţ a lui, ceeace
n u e s t e c a z u l c u t e o r i a a p r i o r i c ă a D - l u i Z a p a n . M i j l o a c e l e d e c o n t r o l şi d e s t a ­
bilire a e r o r i l o r , p o s i b i l e î n t o t d e a u n a î n o r i c e g e n de m ă s u r ă t f j r i u m a n e , m a i a l e s
în domeniul fenomenelor psihice, constituieac o g a r a n ţ i e în a d a p t a r e a acestei me­
tode realităţii lor. A m r e m a r c a t însă c ă D^sa t r e c e p r e a uşor, peste fundamen­
t a r e a b i o - p s i h o l o g i c ă a a c e s t e i m e t o d e f ă c u t ă c u a r g u m e n t e ştiinţifice şi p e s t e
m i j l o a c e l e d e c o n t r o l şi g a r a n ţ i e l a c a r e a m f ă c u t a l u z i e m a i s u s . T r e b u i a m a i
î n t â i c a D - l Z a p a n s ă n e d o v e d e a s c ă c ă a c e a s t ă f u n d a m e n t a r e e s t e g r e ş i t ă şi
apoi să conchidă a s u p r a „erorilor" pe c a r e ea le-ar conţine. N u se califică a ş a
u ş o r de „ e r o n a t ă " o m e t o d ă c a r e este c h e i a d e boltă a c e r c e t ă r i l o r într'o ştiinţă.
A s p e c t u l p r o b l e m e i n u e r a n u m a i m a t e m a t i c ; m a i e r a şi c e l b i o l o g i c şi cel al c o n ­
tingenţelor profesionale.
I n p a r t e a finală a r ă s p u n s u l u i , D - s a t r a g e u n a r g u m e n t î m p o t r i v a p u n c t u ­
lui n o s t r u d e v e d e r e , din r e l a t i v a e t e r o g e n e i t a t e î n c a r e s ' a r g ă s i u n a f a ţ ă de
a l t a d i f e r i t e l e d e t e r m i n a n t e a l e u n e i a p t i t u d i n i , c e e a c e nu a r î n d r i t u i de l o c s u b ­
s u m a r e a lor într'o medie aritmetică, .considerată c a o c o n s t a n t ă centrală a lor.
E t e r o g e n e i t a t e a a c e a s t a în realitate este n u m a i a p a r e n t ă ; d a c ă ne punem din
p u n c t u l d e v e d e r e al e x i s t e n ţ e i lor, d e t e r m i n a n t e l e nu p o t fi a t â t de diferite, p e n -
t r u c ă a c e a s t a a r f a c e o r i c e s i n e r g i e f u n c ţ i o n a l ă s ă fie i m p o s i b i l ă . A f a r ă d e a c e a s t a
m u l t e d i n t r e e l e p o t fi f a c t o r i c o m u n i , a c e l e a ş i e l e m e n t e d e b a z ă fiind s t r â n s
l e g a t e î n t r e ele p r i n c o r e f a ţ i u n i n e r v o a s e . D a r c h i a r studiul c o r e l a ţ i u n i l o r d i n t r e
d â n s e l e , n e - a r i n d i c a d a c ă ele s u n t d i v e r g e n t e u n e l e f a ţ ă ' de altele. N u m a i î n
c a z u l c â n d c o e f i c i e n ţ i i de c o r e l a ţ i e n e - a r a r ă t a o p o z i ţ i a s a u e t e r o g e n e i t a t e a l o r
r e c i p r o c ă , n u m a i î n t r ' u n a s e m e n e a c a z v o m r e n u n ţ a la r e u n i r e a l o r s u b f o r m a
unei c o n s t a n t e c e n t r a l e . U r m e a z ă d e c i c ă f o r m u l a p r o p u s ă d e m i n e „ î n spiritul
iui G a u s s " , d u p ă D - l Z a p a n , n u e s t e nici a r b i t r a r ă şi nici s u s c e p t i b i l ă d e c o n -
f u s i u n e a p e c a r e m i - o a t r i b u i e D - s a c u a t â t a g r a ţ i e şi î n c r e d e r e .
In c e p r i v e ş t e e x p l i c a r e a c i r c u m s t a n ţ e l o r în c a r e se utilizează media arit­
m e t i c ă şi medianul, o b s e r v că superioritatea celui din urmă este relativă,
fiind î n f u n c ţ i e d e d i s p e r s i u n e a s a u i r e g u l a r i t a t e a r e z u l t a t e l o r . D a c ă e s t e v o r b a
de i n e x a c t i t a t e , medianul p o a t e induce în e r o a r e , tot a t â t d e bine c a şi media
aritmetică. Citez astfel d u p ă C l a p a r e d e u r m ă t o a r e l e măsuri:
I serie: 5, 6, 9, 10, 12 ( 9 )
II „ : 6 , 7, 8 . 1 1 , 1 4 ( 8 )
M e d i a n u l p r i m e i serii e s t e 9 ; m e d i a n u l celei de a d o u a e s t e 8 . M e d i a n u l cel
m a i m i c ( 8 ) c o r e s p u n d e unei serii d e m ă s u r ă t o r i , î n c a r e v a l o r i l e r e s p e c t i v e sunt
s u p e r i o a r e n u m e r i e e ş t e , v a l o r i l o r din p r i m a s e r i e , c a r e a u de m e d i a n o v a l o a r e
s u p e r i o a r ă lui ( 8 ) , a n u m e 9 . A m c i t a t a c e s t e x e m p l u p e n t r u a a r ă t a c â t s u n t d e
primejdioase generalizările d o g m a t i c e în psihologie, mai ales cele m a t e m a t i c e .
A v e m i m p r e s i a c ă D l Z a p a n din p r i c i n a unei c a l i t ă ţ i d e f o r m a ţ i u n e p r o f e s i o n a l ă ,
s a c r i f i c ă p r e a mult realităţile p s i h o l o g i c e c e l o r m a t e m a t i c e . T e o r i a D - s a l e se r e ­
s i m t e de a b s e n ţ a unui solid spirit e x p e r i m e n t a l şi c r i t i c , c a r e a r fi p u t u t s e r v i d e
c o r e c t o r şi f r â n ă .
P r i n c i p i i l e şi a r g u m e n t e l e n o u i pe c a r e e a le i n v o a c ă n e - a u o f e r i t prilejul
s ă - i d e s c o p e r i m n o u i infirmităţi şi p r o c e d e e l e a r t i f i c i o a s e d e s u s ţ i n e r e c a r e - i r e l e -
v e a z ă fragila sa s t r u c t u r ă . F ă r ă l e g ă t u r i cu r e a l i t a t e a , e a este asemenea unei
c o n s t r u c ţ i u n i p e c a r e a r c h i t e c t u l s ă u o v r e a c â t m a i n o u ă şi o r i g i n a l ă , c l ă d i t ă î n s ă
p e un t e r e n n i s i p o s , c a r e c e d e a z ă la p r i m u l e f o r t .
D e a c e e a p o s t u r a b ă t ă i o a s ă , s a l v a t o a r e şi d i r i g u i t o a r e î n c a r e s e a n c h i l o ­
z e a z ă a c e a s t ă t e o r i e f a ţ ă de p s i h o l o g i a şi p s i h o t e h n i c a c o n t e m p o r a n ă , ni s e p a r e
c o m i c ă şi p r e t e n ţ i o a s ă , a c u m c â n d c u n o a ş t e m j u s t a s a v a l o a r e şi c o n d i ţ i u n i l e s p e ­
cifice a l e e l a b o r ă r i i s a l e . N u c r i t i c a n o a s t r ă este fără c h i b z u i n ţ ă şi j u d e c a t ă , ci
teoria D-lui Z a p a n c a r e , a ş a cum se prezintă, este o teorie născută moartă.
L a n s a t ă î n a i n t e d e v r e m e , în f o r u l i d e e l o r ştiinţifice f ă r ă e l a b o r a r e s u f i c i e n t ă şi
d i s c e r n ă m â n t u l c r i t i c n e c e s a r e a e s t e s o r t i t ă pieirii. î n ţ e l e g e m d u i o ş i a p a t e r n ă a
autorului pentru p r o p r i a sa o p e r ă ; surâdem însă pentru pretenţiile sale i n o v a t o a r e .
A t â t a n a i v i t a t e , m ă r t u r i s i m ne d e z a r m e a z ă ! D e a c e e a r e g r e t ă m a c e a s t ă n o u ă şi
u l t i m ă r e f u t a r e , t e o r i a D - s a l e a n e m i c ă şi ş u b r e d ă c u m e s t e , n e p u t â n d s u p o r t a f ă r ă
r i s c u r i de s u c o m b a r e o n o u ă i n t e r v e n ţ i e c r i t i c ă .
CONSTANTIN GEORGIADE
 R E C E N Z I I

C. R Ă D U L E S C U - M O T R U : Vocaţia (pag. 1 5 1 , ed. C a s a Ş c o a l e l o r , 1932).

N o u a l u c r a r e a d-lui p r o f . C . R . - M o t r u , e s t e o c o m p l e c t a r e a c o n c l u z i i l o r
l a c a r e d - s a a j u n s e s e în „ E l e m e n t e d e m e t a f i z i c ă " şi în „ P e r s o n a l i s m u l e n e r g e ­
t i c " . In „ M e t a f i z i c ă " , d. C . R . - M o t r u a f i r m a s e c ă r e a l i t a t e a t r e b u e c o n c e p u t ă
c a o e n e r g i e c e se c o n f u n d ă în e v o l u ţ i a ei c u p r o c e s u l de f o r m a ţ i e a p e r s o n a l i ­
tăţii o m e n e ş t i . E v o l u ţ i a c o n ş t i i n ţ e i o m e n e ş t i e p e n t r u d - s a î n s ă ş i e v o l u ţ i a u n i ­
versului, îndreptată către o ultimă a d a p t a r e ideală, a c e i a a personalităţii. R e a ­
litatea este un personalism e n e r g e t i c ( p a g . 2 0 3 ) . R e z u l t ă de aci c ă individul
nu-şi a l e g e idealul, f i i n d c ă a c e s t a v i n e d i n a d â n c u l r e a l i t ă ţ i i . I n d i v i d u l c o n s t a t ă
n u m a i n e v o i a i d e a l u l u i şi se s i m t e a l e s p e n t r u r e a l i z a r e a lui. P r i n aceasta el
s i m t e î n t r ' î n s u l v o c a ţ i a ( p a g . 2 2 3 ) . I a r î n „ P e r s o n a l i s m u l e n e r g e t i c " , d. C . R . -
M o t r u nu face a l t c e v a decât să aprofundeze problema atât de pregnant precizată
în „ M e t a f i z i c a " .
D a c ă a c e s t a e s t e a d e v ă r u l , — şi c r e d c ă a c i e m i e z u l g â n d i r e i d-lui C . R .
M o t r u , a t u n c i n e e x p l i c ă m d e c e în „ V o c a ţ i a " , d e ş i d - s a a f i r m ă u n d e t e r m i n i s m
în c e p r i v e ş t e p e i n d i v i d u l î n z e s t r a t c u v o c a ţ i e , a f i r m ă t o t u ş u n finalism în c e
p r i v e ş t e p r e c i z a r e a c o n d i ţ i i l o r , c a r i d e t e r m i n ă p r o d u c e r e a v o c a ţ i e i . A c e s t condiţii
a u o f i n a l i t a t e î n ele î n s e l e . N u m a i p o r n i n d d e l a a d e v ă r u l c ă r e a l i t a t e a i m p u n e
din a d â n c u l ei i n d i v i z i l o r , idealul, — n e p u t e m e x p l i c a l o g i c a f i r m a ţ i a f u n d a ­
m e n t a l ă p e c a r e d. C . R . - M o t r u o f a c e : „ C r e a ţ i a e s t e o a c t i v i t a t e d e t e r m i n a t ă d e
f i n a l i t a t e a n a t u r e i şi a n u m e e s t e a c t i v i t a t e a d e r e a l i z a r e c a r e u r m e a z ă v o c a ţ i i l o r .
S p i r i t u l nu i n t r ă î n a c t i v i t a t e d e c â t c h e m a t d e c o n d i ţ i i l e i s t o r i c e a l e o m e n i r i i .
C r e a ţ i a spiritului e s t e o s i m p l ă r e a l i z a r e a v o c a ţ i e i " ( V o c a ţ i a , p a g . 6 0 ) . P e n t r u
d. C . R.-<Motru, m a i p r e c i s , o m u l e s t e c r e a t o r n u m a i d a c ă r e a l i z e a z ă o c h e m a r e ,
n u m a i d a c ă î n f ă p t u e ş t e o p e r a la c a r e e s t e d i n a i n t e p r e d e s t i n a t . A c e a s t ă p r e d e s t i ­
n a r e s t ă în r e a l i z a r e a ultimei a d a p t ă r i a p ă m â n t u l u i , a r e a l i t ă ţ i i u n i v e r s u l u i : f o r ­
m a r e a p e r s o n a l i t ă ţ i i o m e n e ş t i . D a c ă o m u l n ' a r fi e x i s t a t , s p u n e d. C . R . - M o t r u ,
a r fi t r e b u i t s ă fie i n v e n t a t , c ă c i n u m a i a s t f e l p r i n o m n a t u r a a r p u t e a s ă - ş i r e a ­
lizeze p r o p r i a ei f i n a l i t a t e . „ N a t u r a î n t r e b u i n ţ e a z ă p e o a m e n i i d e v o c a ţ i e p e n t r u
a a s i g u r a cristalizarea unei culturi, î n t o c m a i cum întrebuinţează germenii pentru
a a s i g u r a continuitatea formelor vieţii animale" ( p a g . 2 5 ) .
C e e a c e încadrează apoi această i d e e î n „ V o c a ţ i a " , nu este d e c â t a m p l i ­
f i c a r e a s u b m u l t i p l e f a ţ e t e , a a c e l e i a ş g â n d i r i . V a r i a ţ i u n i t e o r e t i c e şi p s i h o l o g i c e
pe a c e i a ş t e m ă .
A ş a de p i l d ă , p e n t r u d. C . R . - M o t r u : „ ş t i i n ţ a v o c a ţ i e i u r m e a z ă s ă se f o r ­
m e z e pe m ă s u r ă c e o b s e r v a ţ i a şi e x p e r i e n ţ a se v o r a p l i c a î n c h i p m e t o d i c a s u p r a
c o n d i ţ i i l o r în c a r e se p r o d u c faDtele d e v o c a ţ i e " ( p a g . 1 1 ) . C o n d i ţ i i l e v o c a ţ i e i
s u n t d a t e d e c u l t u r ă , d e d e p r i n d e r i l e si t r a d i ţ i i l e unui p o p o r . D i s p o z i ţ i i l e de v o ­
c a ţ i e a l e unui i n d i v i d , n u s u n t d u p ă d. C . R . - M o t r u d e c â t o c o n t i n u a r e a v i e ţ e i
-mediului c o s m i c . D i n a c e s t m e d i u v i n e t o n a l i t a t e a a f e c t i v ă a i n d i v i d u l u i . D i f e ­
r e n ţ i e r i l e lui, s u n t a c e l e a a l e m e d i u l u i . Ş i t o t a ş a p u t e m s p u n e , l ă r g i n d p r o b l e m a ,
• d e s p r e v o c a ţ i a unui p o p o r . „ T o a t e d i f e r e n ţ i e r i l e c a r i c o n s t i t u e d i s p o z i ţ i i l e î n ă s -
c u t e a l e unui p o p o r s u n t c o n d i ţ i o n a t e d e d i f e r e n ţ i e r i l e e n e r g i e i m e d i u l u i î n c a r e
poporul trăieşte" ( p a g . 2 3 ) . „ O p e r i l e omeneşti durabile sunt numai acele care
c o n t i n u ă v i a ţ a i z v o r î t ă din a d â n c u l m e d i u l u i r e g i o n a l " ( p a g . 2 4 ) . A c e l e a ş i idei.
s u n t d e s v o l t a t e şi la p a g . 9 8 şi 1 0 0 .
V o c a ţ i a a r e î n a c e s t c a z un c a r a c t e r s o c i a l . Ş i un r o l s o c i a l . O m u l d e v o ­
c a ţ i e , n u s i m p l u l p r o f e s i o n i s t , s i m ţ i n d i d e a l u l c e îi este i m p u s d e m e d i u l şi d e r e a ­
l i t a t e a timpului, a v â n d s e n t i m e n t u l u n i c i t ă ţ i i m o m e n t u l u i p e c a r e îl t r ă i e ş t e , m o ­
m e n t c e n u v a fi c o n f u n d a t n i c i o d a t ă c u î n t â m p l a r e a şi n o r o c u l , îşi v a î n d e p l i n i
c u s e r i o s i t a t e şi c u s e n t i m e n t d e r ă s p u n d e r e f a ţ ă d e v i i t o r i m e , c h e m a r e a s a . O m u L
d e v o c a ţ i e t r e b u e s ă u m p l e c u a c t i v i t a t e a s a c l i p a p e c a r e v i a ţ a i-o p u n e l a d i s ­
p o z i ţ i e . O m u l d e v o c a ţ i e e un a l e s . E l a r e u n suflet p o t r i v i t î m p r e j u r ă r i l o r p e n t r u
a le p u n e în v a l o a r e . E l ştie c ă : „ f i e c a r e m o m e n t d e t i m p este o r e a l i t a t e c e n u .
se p o a t e d i s t r u g e şi n u s e p o a t e î n l o c u i " ( p a g . 5 4 ) . E l î n ţ e l e g e p r e z e n t u l şi.
v i i t o r u l . „ S e s i m t e v ă z u t d e a c e i c a r i îl v o r u r m a " ( p a g . 5 5 ) . D e a c e i a o m u l d e -
v o c a ţ i e ştie c ă l u c e a z ă pentru eternitate, nu c a profesionistul p e n t r u actualitate..
I n felul a c e s t a , „ r o l u l o m u l u i c â n d i n t r ă î n o r d i n e a n a t u r e i p a r e m a i g r a n d i o s , d e ­
c â t a t u n c i c â n d se î m b r a c ă î n a p a r e n ţ ă d e a fi o r d o n a t o r u l n a t u r e i . D u r a b i l e
s u n t c r e a ţ i u n i l e c e r u t e d e t i m p . C r e a ţ i u n i l e c a r i r e a l i z e a z ă posibilităţile p e c a r i .
n a t u r a l e - a s ă d i t în sufletul o m e n e s c p r i n p e r s o n a l i z a r e a t r e p t a t ă a e n e r g i e i c o s ­
m i c e . C u u n c u v â n t c r e a ţ i u n i l e p e c a r i le r e a l i z e a z ă v o c a ţ i u n i l e " ( p a g . 7 2 ) .
I n felul a c e s t a , v o c a ţ i a e s t e t e o r e t i c şi p r a c t i c , v e r i f i c a r e a filosofiei p e r ­
s o n a l i s t e e n e r g e t i c e a d-lui C . R . - M o t r u . D - s a o s p u n e l i m p e d e : „ V o c a ţ i a e s t e -
r e a l i z a r e a î n f a p t e a i d e a l u l u i î n c a r e se s i n t e t i z e a z ă o r i c e filosofie p e r s o n a l i s t ă .
F i l o s o f i a p e r s o n a l i s t ă c a r e a s t a t l a b a z a î n ţ e l e g e r e i n o a s t r e d e s p r e v o c a ţ i e , a fost-
a c e i a a p e r s o n a l i s m u l u i e n e r g e t i c . P r i n u r m a r e i n d i r e c t , tipul d e v o c a ţ i e p e c a r e
îl p r e z e n t ă m , c o r e s p u n d e la i d e a l u l în c a r e se s i n t e t i z e a z ă p e r s o n a l i s m u l e n e r ­
getic" (pag. 7 9 ) .
D a r tot astfel, c a o consecinţă a celor e x p u s e , u r m e a z ă c ă omul de v o c a ţ i e
nu a p a r e minţei n o a s t r e c a o personalitate e x t r a o r d i n a r ă . P e r s o n a l i t a t e a o m e ­
n e a s c ă e s t e î n t r ' a d e v ă r , d u p ă d. C . R . - M o t r u , r e z u l t a t u l u n e i î n c h e g ă r i a r m o n i c e
d e diferite funcţiuni sufleteşti, d a r e a e i m p u s ă , n e s p u n e d - s a î n a c e l a ş t i m p , d e
f o r m a t o t a l i z a t o a r e p e c a r e o a d u c e c u sine c a o e n t e l e c h i e a r i s t o t e l i c ă , v i a ţ a
sufletească a omenirei" (pag. 8 1 ) . „Cristalizarea personalităţii corespunde unuL
d e t e r m i n i s m r i g i d " ( p a g . 9 1 ) . „ A c e l a ş d e t e r m i n i s m rigid c a r e l e a g ă instituţiile
c u m e d i u l c o s m i c şi s o c i a l . C u m d i f e r ă instituţiile d e l a p o p o r la p o p o r , t o t a ş a .
d i f e r ă şi t i p u r i l e de p e r s o n a l i t a t e , f ă r ă c a p r i n a c e a s t a s ă se a d u c ă o ş t i r b i r e
determinismului" ( p a g . 9 2 ) . L a orice popor, fiecare individ d o t a t cu v o c a ţ i e , a r e
s p i r i t u a l i t a t e a pe c a r e o c r e i a z ă instituţiile m e d i u l u i s ă u . M e d i u l c o n s t i t u e d u p ă .
d. C . R . - M o t r u o t o t a l i t a t e , c a r e este f a ţ ă d e i n d i v i z i o f i n a l i t a t e t r a n s c e n d e n t ă ,
de o a r e c e e a d e p ă ş e ş t e fiinţa i n d i v i z i l o r . D u p ă d - s a i n d i v i z i i t r ă i e s c n u m a i p e n t r u .
c o n s e r v a r e a totalităţii şi d e t e r m i n ă e v o l u ţ i a a c e s t e i a . P r i n a c e a s t a , ei a d u c i n o ­
v a ţ i i t o t a l i t ă ţ i i . I n a c e s t rol al v o c a ţ i e i g ă s i m t o c m a i f a p t u l o r i g i n a l i t ă ţ i i ei. A ş a .
c ă p u t e m a j u n g e la î n c h e i e r e a c ă v i a ţ a p o p o a r e l o r se r e a h s e a z ă d i n o r i g i n a l i t a t e a
de v o c a ţ i e a i n d i v i z i l o r . V i r t u a l o r i c e p o p o r a r e în d i n a m i c a v i e ţ e i s a l e c o n ş t i i n ţ a ,
m e s i a n i c ă a a c e s t o r r e a l i z ă r i . D e a c i m e s i a n i s m u l p o p o a r e l o r . E l e ştiu c ă îşi r e a ­
l i z e a z ă c h e m a r e a p r i n indivizii l o r d e v o c a ţ i e . I n d i v i z i i d e t e r m i n a ţ i d e f i n a l i t a t e a
mediului, c r e i a z ă c u l t u r a p o p o a r e l o r , s p e c i f i c ă p e n t r u f i e c a r e î n p a r t e . V o c a ţ i a
t r e b u e p r i n u r m a r e s ă fie v ă z u t ă p e p l a n u l o p e r i l o r de c u l t u r ă .
P e a c e l a ş p l a n , s p u n e d. C . R . - M o t r u , t r e b u e p r i v i t ă c a v o c a ţ i e şi r e a l i ­
t a t e a r o m â n e a s c ă . V o c a ţ i a unui p o p o r , a f i r m ă d - s a , se c u n o a ş t e d u p ă c o n t r i b u ţ i a .
a d u s ă la f o n d u l e t e r n a l o p e r i l o r d e c u l t u r ă . C â n d p o p o r u l r o m â n v a d a a t e n ţ i e
v o c a ţ i i l o r i n d i v i d u a l e p r o d u c ă t o a r e d e o p e r e d u r a b i l e , c â n d îşi v a d a instituţiL.
c l ă d i t e pe o v i a ţ ă s i n c e r ă şi s ă n ă t o a s ă , c â n d v a şti c ă pe fondul t r e c u t u l u i i n d i ­
vidualităţile sale pot contribui la progresul o m e n e s c , — atunci se v a p u t e a vorbi
de o realitate v o c a ţ i o n a l ă a r o m â n i l o r . C . R . - M o t r u v e d e în e d u c a r e a în acest:
s e n s a v o c a ţ i i l o r r o m â n e ş t i , c o n d i ţ i a de î n f ă p t u i r e a c e i a c e a m p u t e a n u m i r e a - -
litatea r o m â n e a s c ă . Altminteri, spune d-sa, v i a ţ a r o m â n e a s c ă v a a v e a p a r t e ca
şi p â n ă a c u m d e o a m e n i r e p r e z e n t a t i v i , de idoli politici, d a r n u d e o a m e n i de
vocaţie.

A m e x p u s s u c c i n t b o g a t u l m a t e r i a l t e o r e t i c şi de o b s e r v a ţ i e din n o u a c a r t e
a d-lui C . R . - M o t r u . E l c o m p o r t ă î n s ă n u n u m a i o a d â n c i r e a c o n ţ i n u t u l u i , d a r
şi o p r e z e n t a r e c r i t i c ă şi o r e l a ţ i o n a r e c â t m a i a m p l ă c u î n t r e a g a g â n d i r e a t â t d e
p r o f u n d ă şi d e f e c u n d ă d e p â n ă a c u m a d-lui C . R ă d u l e s c u - i M o t r u .
C e i a c e d e altfel îmi si p r o p u n s ă f a c c u a l t p r i l e j .
I. B R U C Ă R

T U D O R V I A N U : Arta şi Frumosul — Din Problemele Constituţiei şi Relaţiei

lor. ( S o c i e t a t e a R o m â n ă d e F i l o s o f ie, B u c u r e ş t i 1913).

U l t i m a l u c r a r e a d-lui T u d o r V i a n u c u p r i n d e o s e r i e d e studii c a r e , deşi.

s c r i s e cu interese d e g â n d i r e diverse, sunt perfect c o n v e r g e n t e . N u faptul e l e ­
m e n t a r c ă toate studiile i n t r ă î n s f e r a d e d i s c u ţ i e a d i s c i p l i n e i e s t e t i c e p r i l e j u e ş t e
a c e a s t ă c o n v e r g e n ţ ă , c i f a p t u l , m a i u n i c şi m a i p r e ţ i o s , c ă d i s c u ţ i i l e d-lui T u d o r
V i a n u se a n g a j e a z ă într'o m a n i e r ă proprie, ou rezultate proprii. D-l V i a n u a
pornit a p r o a p e î n t o t d e a u n a , în lucrările sale, dela p e r s p e c t i v a i s t o r i c ă a p r o ­
blemelor d i s c u t a t e , p e n t r u a ajunge, apoi, la p e r s p e c t i v a ştiinţifică a disciplinei
p e c a r e o f r e c v e n t e a z ă . E u n f a p t p e c a r e - 1 r e l e v e a z ă d e o p o t r i v ă de d e o s e b i t
„ D u a l i s m u l A r t e i " c a şi r e c e n t a d - s a l e l u c r a r e . N i m i c nu i s e p a r e mai bine
a s i g u r a t d e c â t s i t u a r e a unei p r o b l e m e în i s t o r i e . C â n d î n c e p e o d i s c u ţ i e , d-I
V i a n u n ' a r e î n c ă p u n c t e d e v e d e r e . O p r o p u n e p e r f e c t o b i e c t i v , f ă r ă nici un.
i n t e r e s s u b j a c e n t şi f ă r ă c e a imai m i c ă d e m a s c a r e a o r i g i n a l i t ă ţ i i d^sale d e g â n ­
d i r e . C â n d î n s ă , m a i t â r z i u , a u t o r u l îşi v a d e n u n ţ a p r o p r i i l e s a l e c o n v i n g e r i ,
a c e s t e a niu v o r r e z u l t a d i o t r ' o p o r n i r e d o g m a t i c ă , a t r i b u t a l p u n c t e l o r d e v e d e r e
b r u t a l p u s e , ci v o r c r e ş t e d i a l e c t i c , din însuşi m e r s u l f i r e s c al a r g u m e n t e l o r , c o n ­
t r a d i c ţ i i l o r şi s o l u ţ i i l o r p o s i b i l e i s t o r i c e ş t e . E s t e p o a t e , a c i , o e l e g a n t ă m o d e s t i e
d e g â n d i r e . D a r e s t e , m a i a l e s , s e m n u l u n e i f e c u n d e a c t i v i t ă ţ i ştiinţifice, d e ş i în
fond plină de originalitate.

C a r t e a d-lui V i a n u s e d e s c h i d e c u u n s t u d i u c e n t r a l , intitulat: „ E t e r n i ­
t a t e a şi V r e m e l n i c i a A r t e i " . P r i n c e e a c e t r e z e ş t e u n i n t e r e s m a i v i u şi m a i p a s i o ­
n a t e s t e a r t a „ m a i v r e m e l n i c ă " , s c r i e autorul în studiul său. „In clipa în c a r e
s e n s u l s p i r i t u a l i t ă ţ i i momentul/ud c u l t u r a l s ' a s c h i m b a t , a r t a î n c e p e s ă n e v o r ­
b e a s c ă iriai p u ţ i n " . D a r c e e s t e a t u n c i e t e r n în a r t ă ? D a c ă şi a c e a s t ă e x p r e s i e
de cultură suferă rigorile relativismului istoric, atunci c e r ă m â n e valabil dincolo
d e t i m p şi l o c , î n e a ? F u n c ţ i a ei, r ă s p u n d e a u t o r u l , s a u , şi m a i bine, e l e m e n t u l
f o r m a l d i n e a . „ M u l t ă v r e m e d u p ă c e o o p e r ă d e a r t ă a î n c e t a t isă s t â r n e a s c ă
i n t e r e s u l p a s i o n a t a l timpului, l o c u l n e c e s a r a.1 m o t i v e l o r ei, u n i t a t e a ei i n t i m ă ,
p r o d u c t i v i t a t e a ! t e n d i n ţ e i s p i r i t u a l e c a r e a c h e m a t - o l a v i a ţ ă şi c a r e s e d e z v o l t ă
c o n s e c v e n t c u sine în t o a t e detaliile p a r t i c u l a r e ale plăsmuirei artistice, t o a t e
a c e s t e a p o t fi o r c â n d a p e r e e p u t e şi a l c ă t u e s c n e î n t r e r u p t i z v o r u l u n e i î n c â n t ă r i
m a i a t e n u a t e , d a r m a i p u r e " ( p a g . 2 3 ) . E s t e l o c u l d e s i g u r s ă a m i n t i m a c i c ă d-I
V i a n u f a c e p a r t e d i n ş c o a l a a c e e a g e r m a n ă c a r e c o n s i d e r ă c a un b u n ştiinţific
c â ş t i g a t a f i r m a ţ i a c ă n u t o t c o n ţ i n u t u l a r t e i e s t e e s t e t i c , ci n u m a i un fragment
b i n e d e t e r m i n a t a l a c e s t u i c o n ţ i n u t . I n c o n s e c i n ţ ă , n u m a i elementari s t r i c t e s t e t i c
al a r t e i e s t e d u r a b i l ; şi n u m a i g r a ţ i e lui e s t e t i c a s e p o a t e c o n s t i t u i , î n d e f i n i t i v
c a ştiinţă.

I n „ E m o ţ i a şi C r e a ţ i a A r t i s t i c ă ' d-l V i a n u p u n e l a p u n c t p ă r e r e a estieti-

cianilor, d a r mai ales a diletanţilor în estetică, în c e e a c e priveşte s u p r a p u n e r e a
d i n t r e e m o ţ i e şi c r e a ţ i e î n a r t ă . O a n a l i z ă a t e n t ă , s p u n e d - s a , n e d u c e l a c o n ­
cluzia c ă cel c a r e c o n t e m p l ă o o p e r ă de a r t ă n u se identifică cu artistul d e c â t
„ p r i n a c e e a c e î n a c e a s t a ddn u r m ă e s t e c u totul r u d i m e n t a r şi nedefinit". E m o ţ i a .
artistică a c o n t e m p l a t o r u l u i n u c o r e s p u n d e , î n c e l m a i fericit c a z , d e c â t a c e l e i
intuiţii g l o b a l e a o p e r i i s a l e p e c a r e o a r e d e s e o r i c r e a t o r u l . C e e a c e î n s e a m n ă
c ă nu p o a t e fi v o r b a d e o s u p r a p u n e r e p r o p r i u z i s ă , c i d e o s i m p l ă c o r e s p o n ­
d e n ţ ă . S u p r a p u n e r e a , c h i a r d a c ă a r e l o c , v i n e î n s ă u l t e r i o r şi n u p r i n e m o ţ i e ,
ci p r i n r e f l e c ţ i e . „ T i p şi N o r m ă " e s t e î n c ă u n s t u d i u c a r e p o r n e ş t e i s t o r i c p e n t r u
a î n c h e i a o r i g i n a l şi ştiinţific. D u p ă c e a r a t ă c o n s i d e r ă r i d i f e r i t e a s u p r a p r o b l e ­
m e i î n d i s c u ţ i e , d-1 V i a n u d e g a j e a z ă din m a t e r i a l u l c a r e i s e p r e z i n t ă c o n c l u z i i l e
c e l e m a i a c c e p t a b i l e ştiinţificeşte, c a r e n u a p a r ţ i n , î n definitiv, m a i p u ţ i n o r i g i ­
nalităţii d e g â n d i r e a autorului d e c â t discuţiei largi dintre esteticienii c a r e a u
p u s p r o b l e m a a n t e r i o r . R e z u m â n d , d-1 V i a n u a r a t ă c ă t i p u l şi n o r m a s u n t unul
şi a e e l a ş l u c r u p r i v i t din d o u ă p u n c t e d e v e d e r e ( p a g . 4 5 ) . „ T i p u l e s t e n o r m a
r e a l i z a t ă ; p e c â n d norffia e s t e l e g e a f i n a l ă c a r e g u v e r n e a z ă tipul", c o n s i d e r a ţ i e
c a r e e s t e , p o a t e , î n m ă s u r ă s ă r e z o l v e u n a din disouţiunile a g i t a t e a l e e s t e t i c e i .
D e u n d e o s e b i t i n t e r e s , d e o p o t r i v ă p e n t r u s p e c i a l i s t c a şi p e n t r u c e t i t o r u l
din p u b l i c , s e v ă d e ş t e c a p i t o l u l i n t i t u l a t „ P e r s o n a l i t a t e a a r t i s t u l u i " . P r o b l e m a
b i o g r a f i e i a c ă p ă t a t o d e o s e b i t ă i m p o r t a n ţ ă p e n t r u c r i t i c a d e a r t ă m a i ales, d e l a
Saiinte B e u v e î n c o a c e . Ş i p e u r m ă nu e n u m a i p r o b l e m a r e v e l a n ţ e i s a u i r e v e l a n ţ e i
b i o g r a f i e i p e n t r u o p e r a d e a r t ă , î n j o c , ( p r o b l e m a p e c a r e , d e a l t f e l , d-1 V i a n u
o r ă s t o a r n ă f o a r t e o r i g i n a l şi s u g g e s t i v a t u n c i c â n d s c r i e c ă m a i d e g r a b ă o p e r a
de a r t ă e revelantă pentru biografie d e c â t a c e a s t a pentru cea dintâi). E s t e vorba,
m a i m u l t e d e c â t a t â t , d e c h e s t i u n e a c o m p o r t ă r i i şi p o s i b i l i t ă ţ i l o r s p i r i t u a l e d e
c o m p o r t a r e a l e a r t i s t u l u i în v i a ţ ă . S u n t p u ţ i n e p a g i n i î n c a r e sufletul a r t i s t u l u i ,
r o s d e toaite i s p i t e l e , c h i n u i t d e t o a t e f o c u r i l e sufletului, s ă r ă c i t c u d e s ă v â r ş i r e
p e n t r u i n t e r e s e l e vieţii p r a c t i c e , &ă a i b e a t â t a u m a n ă î n ţ e l e g e r e .
C e l e p a t r u studii c a r e u r i n e a z ă : „ A r t a şi j o c u l " , „ P s i h a n a l i z a şi t e o r i a
a r t e i " , „Idei n o u i d e s p r e s e n t i m e n t u l e s t e t i c " şi „ A u t o n o m i z a r e a e s t e t i c e i " , c o n -
stitue tot a t â t e a prezentări ale unor orientări mai mult s a u m a i p u ţ i n r e c e n t e
în ş t i i n ţ a e s t e t i c e i . D a r d-1 V i a n u n u î m p ă t ă ş e ş t e , p r i n a c e a s t a , nici ideile e s t e ­
tice a l e lui K . G r o o s de pildă, în c e e a c e p r i v e ş t e d e r i v a r e a a r t e i din j o c . nici
afirmaţiuinile ş c o a l e i p s i h a n a l i t i c e , c a r e c r e d e c ă f e n o m e n u l a r t i s t i c e s t e r e d u c t i b i l
în u l t i m ă i n s t a n ţ ă l a o e x p r e s i u n e f i z i o l o g i c ă , c i a r a t ă c o n t r i b u ţ i a s i m p l ă a fie­
c ă r u i a din a c e s t e o r i e n t ă r i la î n t e m e i e r e a ş t i i n ţ e i e s t e t i c e i , — d - s a r e v i z u e ş t e
u l t i m e l e d i f i c u l t ă ţ i c a r e î m p i e d i c ă a c e a s t ă î n t e m e i e r e şi c a r e sunt: disputa, d i n t r e
tipurile e s t e t i c e , c o n t e m p l a t i v şi s i m p a t e t i c , în p r i m u l r â n d şi c h e s t i u n e a h e t e r o -
g e n e i t ă ţ i i a r t e i , î n t r ' a l d o i l e a . T e n d i n ţ a d e a u t o n o m i z a r e a e s t e t i c e i , la c a r e d.
V i a n u a d e r e a z ă din plin, î n c h e e şi d e s ă v â r ş e ş t e astfel o s e r i e d e m o m e n t e ştiin­
ţifice p e c a r e le r e a l i z e a z ă , î n a f i r m a ţ i u n i l e şi c o n c l u z i u n i l e lor, studiile a n t e ­
rioare ale lucrării.
U l t i m e l e d o u ă studii s u n t m a i p u ţ i n ştiinţifice, d a c ă s e p o a t e v o r b i astfel',
d a r la fel d e a t r a c t i v e . „ I d e i l e e s t e t i c e a l e lui T i t u M a i o r e s c u " c o n s t i t u e o p r e ­
c i z a r e i s t o r i c ă d e un d e o s e b i t i n t e r e s c u l t u r a l r o m â n e s c . I a r „ A r t a şi Ş c o a l a "
c o n ţ i n e p r e ţ i o a s e s u g e s t i i a s u p r a unei p r o b l e m e d e p e d a g o g i e .
C u e x c e p ţ i a a c e s t o r studii c a r e ies. puţin din r i t m u l l u c r ă r i i , d-1 V i a n u
î n d r e p t ă ţ e ş t e c o n v i n g e r e a c ă e p e d r u m u l unei c e r c e t ă r i m a i l a r g i şi m a i s i s t e ­
m a t i c e c a r e s ă c o n s t i t u i a s c ă î n s u ş i s i s t e m u l d - s a l e d e e s t e t i c ă . II a ş t e p t ă m , cu
a t â t m a i m u l t c ă ni-1 f ă g ă d u e ş t e în p r e f a ţ a l u c r ă r i i d - s a l e . D a r îl a ş t e p t ă m m a i
a l e s , f i i n d c ă ştim c ă ni-1 v a d a .
D a r c o n s i d e r a ţ i a c ă r ţ i i d-lui V i a n u nu p o a t e s f â r ş i a c i . T r e b u e s ă a m i n ­
tim d e s p r e stilul l u c r ă r i i , l i t e r a r şi t o t d e o d a t ă ştiinţific, bogat şi totuşi reţinut.
F r a z a d-lui V i a n u a r e o s o n o r i t a t e s p e c i a l ă . T e a ş t e p ţ i c â t e o d a t ă s ă - ş i r u p ă î n ­
c h e i e t u r i l e şi s ă se r e v e r s e r e t o r i c . D a r d-1 V i a n u îşi s t ă p â n e ş t e p r e a bine ideile
p e n t r u a şti s ă - ş i s t ă p â n e a s c ă . şi c u v i n t e l e . Şi lirismul a c e l a r e ţ i n u t , p e c a r e - 1
ghiceşti u n e o r i sub rândurile d-sale, este desigur v o c e a poetului d e a l t ă d a t ă ,
a c o p e r i t de o m u l d e ş t i i n ţ ă , d e i d e i şi a u s t e r i t a t e de a s t ă z i .

C. NOICA
 R e c e n z i i 349*

L U C I A N B L A G A : Eonul dogmatic. (Editura „Cartea romanească", Bucureşti,

1931, 202 p.).

T r e b u e s'o s p u n e m d e l a î n c e p u t : c a r t e a d-lui L u c i a n B l a g a f a c e p a r t e d i n
cele c â t e v a c ă r ţ i b u n e s c r i s e î n r o m â n e ş t e şi c a r i a r m e r i t a s ă fie t r a d u s e î n t r ' o
l i m b ă s t r e i n ă . P e n t r u c u l t u r a n o a s t r ă e a c o n s t i t u e un e v e n i m e n t . I n t r u c â t e a
a d u c e şi o c o n t r i b u ţ i e d e v a l o a r e l a d e s v o l t a r e a a c e s t e i c u l t u r i , s a u r ă m â n e o
s i m p l ă m a n i f e s t a r e e x o t i c ă , a c e a s t a e s t e o î n t r e b a r e d e c a r e n u ne v o m o c u p a .
E s t e d e d a t o r i a n o a s t r ă s ă e x a m i n ă m o r i ş i c e l u c r a r e , î n c a r e s'a r e a l i z a t m u n c a
unui g â n d i t o r d e elită.
D - l B l a g a s t u d i a z ă d o g m a în s t r u c t u r a ei i n t e r n ă , î n a l c ă t u i r e a ei l o g i c ă ,
n u c a s i m b o l r e l i g i o s , c u s e n s u r i r e z u l t a t e din c r e d i r ţ ă şi a c t i v i t a t e a r e l i g i o a s ă .
T r e b u e s c e l i m i n a t e d e a s e m e n e a şi c o n e x i u n i l e c u o c o l e c t i v i t a t e o a r e c a r e , c u
e l e m e n t e c a r i n u d u c l a c o n s i d e r a r e a d i n t r ' u n p u n c t ele v e d e r e p u r intelectual.
A c e s t p r o c e d e u d e e l i m i n a r e r e z u l t ă d i n i m p o s i b i l i t a t e a d e a defini d o g m a p r i n -
tr'un fapt e x t e r i o r ei. A c o l o unde a p a r d o g m e , este un s e m n d e criză a intelec­
tului, d e r e n u n ţ a r e l a intelect, f ă r ă a r e n u n ţ a , î n s ă , p r i n a c e a s t a la f o r m u l a r e a
pe u n p l a n de i n t e l e c t u a l i t a t e . D o g m a e s t e o f o r m u l ă i n t e l e c t u a l ă c a r e t r a n s c e n d e -
logica. C â n d Philon a afirmat c ă , prin e m a n a r e a existenţelor s e c u n d a r e din sub­
s t a n ţ a p r i m a r ă , a c e a s t a n u s u f e r ă n i c i o s c ă d e r e , el a d a t o e x p r e s i e s t r ă l u c i t ă a -
cestei t r a n s c e n d e r i a logicei prin d o g m ă .
A c e s t e i d e p ă ş i r i p r i n d o g m ă îi c o r e s p u n d e şi t e n d i n ţ a d e a r e a c ţ i o n a î m ­
p o t r i v a e x c e s u l u i d e r a ţ i o n a l i z a r e a spiritului u m a n , c a r e r e d u c e s f e r a m i s t e r u l u t
p â n ă la anihilare. D o g m e l e tind să menţină misterul metafizic.
întrucât D . B l a g a se interesează de a l c ă t u i r e a formală a dogmei, p r o b l e m a
misterului metafizic nu constitue un d o m e n i u de determinare mai apropiată.
C e e a c e d - s a p a r e a î n ţ e l e g e p r i n m i s t e r m e t a f i z i c , m i se p a r e a n u fi a l t c e v a d e c â t
un fond de iraţîonalitate a existenţii. Iraţionalul nu e accesibil trăirii intuitive,
c a r e deşi nu d ă certitudini c u valabilitate g e n e r a l ă , nu este mai puţin a d e v ă r a t
c ă o f e r ă f u n d a m e n t u l , c e n t r u l o r i g i n a r şi v i u p e n t r u a c t i v i t a t e a î n c o n s t r u c ţ i a
m e t a f i z i c i i . T e n d i n ţ a d-lui B l a g a d e a se m e n ţ i n e î n t r ' u n p l a n d e r e d u c e r e a b ­
s t r a c t ă a e l e m e n t e l o r vii, m ă f a c e s ă c r e d c ă n u v a s c r i e n i c i o d a t ă o filosofie a
vieţii. A c e a s t a se j u s t i f i c ă şi p r i n f a p t u l c ă d â n s u l a r e o i u b i r e c u t o t u l i n t e l e c ­
tuală a misterului metafizic. N u e x p l i c ă a c e a s t a p e n t r u c e o p e r a d-sale poetică
place, d a r n u impresionează?
R e î n t o r c â n d u - n e la d o g m ă , a c e a s t a s e n a ş t e d i n s u p r a p u n e r e a a d o u ă p r o ­
c e d e e : p r o c e d e u l stabilirii unei a n t i n o m i i şi p r o c e d e u l d e t r a n s f i g u r a r e a ei. , J D - z e u
e s u b t r a p o r t u l e s e n ţ i a l i t ă ţ i i u n u l şi m u l t i p l u î n a c e l a ş t i m p " , r e p r e z i n t ă o a n ­
tinomie.
In d o g m ă se r e a l i z e a z ă s c i n d a r e a u n o r termeni solidari. S o l i d a r i t a t e a lo­
g i c ă i m a n e n t ă structurii c o n c e p t e l o r este a t a c a t ă în m e c a n i s m u l s ă u intim. C e e a c e
m o d i f i c ă d o g m a n u e s t e s e n s u l n o ţ i u n i l o r c a a t a r e , ci r a p o r t u r i l e l o r , p ă r â n d a s t ­
fel c ă n o ţ i u n i l e î n a f a r ă , d e f u n c ţ i a l o r l o g i c ă v i z e a z ă u n c e t r a n s c e n d e n t . P e n t r u
i d e a ţ i e , p e n t r u f o r m u l a d o g m a t i c ă s c i n d a r e a t e r m e n i l o r s o l i d a r i , c a r e este e x ­
presia antinomiei transfigurate, constitue elementul c a r e o diferenţiază de anti­
n o m i a d i a l e c t i c ă . P r e c i z a r e a s e n s u l u i a n t i n o m i c u l u i d o g m a t i c şi al a n t i n o m i c u l u i
d i a l e c t i c n e c e s i t ă d e a s e m e n e a c u n o a ş t e r e a m o d a l i t ă ţ i i d e r a p o r t a r e la c o n c r e t .
A n t i n o m i c u l d o g m a t i c nu este verificat în c o n c r e t ; î n t r e a g a s t r u c t u r ă a acestuia
r e f u z ă p a r a d o x i a d o g m a t i c ă . I n c a z u l a n t i n o m i c u l u i d i a l e c t i c c o n c r e t u l e s t e o su­
p r e m ă j u s t i f i c a r e . „ N e e x i s t e n ţ ă — e x i s t e n ţ ă — d e v e n i r e " se c o n c e p e î n c o n c r e t ;
d i m p o t r i v ă , s i n t e z a d o g m a t i c ă : „ o s u b s t a n ţ ă p o a t e s ă p i a r d ă s u b s t a n ţ ă şi t o t u ş
să r ă m â n ă î n t r e a g ă " , este refuzată d e concret. P a r a d o x i i l e d o g m a t i c e sunt p a r a -
d o x i i a t â t pe p l a n u l l o g i c c â t şi c o n c r e t ; c e l e d i a l e c t i c e n u m a i î n p l a n u l l o g i c .
A n t i n o m i a d i a l e c t i c ă ( d . e. e x i s t e n ţ ă - n e e x i s t e n ţ ă ) se s i n t e t i z e a z ă î n „ d e v e n i r e " .
„ C o n c e p t u l sintetic" nu e x i s t ă în antinomia d o g m a t i c ă . Soluţia antinomiei d o g ­
m a t i c e se r e a l i z e a z ă p r i n p o s t u l a r e a unei s f e r e t r a n s c e n d e n t e l o g i c i i şi se m a n i ­
festă în „ t r a n s f i g u r a r e " .
 C e e a c e deosebeşte d o g m a de analogiile m a t e m a t i c e ale dogmaticului este
J a p t u l că ea cuprinde concepte de cunoaştere, îndreptate obiectiv, intenţional on­
t o l o g i c e , p e c â n d a c e s t e a d i n u r m ă se m e n ţ i n î n d o m e n i u l p u r a l c a n t i t a t i v u l u i .
D o g m a e un p r o d u s al intelectului eestatic. C e este a c e s t intelect? E l se c a r a c ­
terizează prin transcenderea concretului care ocazionează îmbogăţirea dialectică,
spre a formula un ce transcendent.
I n d e o s e b i r e d e i n t e l e c t u l e e s t a t i c , cel e n s t a t i c s e m e n ţ i n e în c a d r u l f u n c ­
ţiilor s a l e l o g i c e n o r m a l e ; el o r g a n i z e a z ă a n t i n o m i i l e l a t e n t e a l e a c e s t u i a , p o a t e
admite chiar un transcedent a c a t e g o r i a l . Intelectul enstatic a produs metafizica «
v e a c u r i l o r din u r m ă . M e t a f i z i c a v i i t o r u l u i v a f a c e a p e l la m e t o d e l e intelectului
•eestatic, r e a l i z â n d u - s e î n m o d u l a c e s t a o r e i n t e g r a r e î n d r e p t u r i l e lui. S a r p u t e a
g ă s i a n u m i t e a n a l o g i i î n t r e i n t e l e c t u l e e s t a t i c şi i n t u i ţ i a i n t e l e c t u a l ă d e c a r e v o r -
-beau r o m a n t i c i i : î n t r u c â t e l i m i n a r e a c a t e g o r i a l u l u i c a a t a r e nu e x i s t ă nici în i n t e ­
l e c t u l e e s t a t i c nici în intuiţia i n t e l e c t u a l ă , o b i e c ţ i a v i z â n d c a r a c t e r u l de i n e x p r i -
m a b i l i t a t e a intuiţiei d e v i n e i l u z o r i e . A p o i d-1 B l a g a a s t u d i a t p e S c h e l l i n g d u p ă
c â t a p a r e din .studiile d - s a l e a n t e r i o a r e .
E s t e i n t e r e s a n t de v ă z u t c e p o z i ţ i e i a g â n d i r e a d o g m a t i c ă f a ţ ă d e p r o b l e m a
t r a n s c e n d e n t u l u i . D u p ă e a , t r a n s c e n d e n t u l e n e r a ţ i o n a b i l şi n e c o n s t r u i b i l , d a r
i o x m u l a b i l . F o r m u l a r e a t r a n s c e n d e n t u l u i în d o g m a t i s m nu r ă p e ş t e a c e s t u i a ( t r a n ­
scendentului) c a r a c t e r u l d e mister. Spiritul o m e n e s c în c a d r u l plus-cunoaşterii
r e d u c e l a u n m i n i m u m m i s t e r u l c o s m i c , î n c a d r u l m i n u s - c u n o ş t e r i i tinde s ă f i x e z e
misterul c o s m i c în m a x i m u l s ă u de a d â n c i m e .
I n v r e m e a n o a s t r ă se m a n i f e s t ă , d u p ă d. B l a g a , t o a t e s e m n e l e p e n t r u r e ­
c r u d e s c e n ţ a şi d e s v o l t a r e a g â n d i r i i şi spiritului d o g m a t i c . A f i n i t ă ţ i l e a c e s t e i v r e m i
c u c e a elinistă, î n c a r e î n c e p u s e s ă c r e a s c ă spiritul d o g m a t i c , e s t e p u s ă î n t r ' o
l u m i n ă i n t e r e s a n t ă d e d. B l a g a şi c a r e a m i n t e ş t e d e c e r c e t ă r i l e d e m o r f o l o g i a t

c u l t u r i i . E s t e u n m e r i t e s e n ţ i a l a l d - s a l e d e a fi i n t r o d u s la n o i p r o b l e m e l e de filo­
z o f i a culturii a ş a c u m a c e s t e a s u n t c o n c e p u t e î n G e r m a n i a .
N a t u r a l c ă î n felul a c e s t a e s t e n e c e s a r ă o a n u m i t ă r e n u n ţ a r e la p r e t e n ţ i a
•de a c o n s i d e r a d o g m a t i c u l d i n c o l o d e o r i c e r e f l e x i u n i a n t r o p o l o g i c e s a u c u l t u -
r a l - i s t o r i c e . C u o a s t f e l d e p e r s p e c t i v ă d o g m a t i c u l mi se p a r e c ă r e z u l t ă d i n t r ' o
c r i z ă şi u n d e z e c h i l i b r u l ă u n t r i c ; în e s e n ţ a a c c e p t ă r i i d o g m a t i c u l u i ( î n ţ e l e s î n t r ' u n
s e n s c e v a m a i î n g u s t ) r e z i d ă u n a c t d e t r a g i c ă h o t ă r â r e . D a c ă d. B l a g a a r fi s c r i s
un c a p i t o l d e s p r e K i e r k e g a a r d a m fi p u t u t a v e a şi i m a g i n e a a c e s t e i atitudini
d o g m a t i c e intime. Istoriceşte > c r e d e m c ă atitudinea d o g m a t i c ă nu este specifică
n u m a i u n e i lumi c a r e se n a ş t e , c i şi u n e i a în d e c a d e n ţ ă . In m o d u l a c e s t a este
inutil a m a i a m i n t i c ă studiul d-lui B l a g a e s t e i n d i s p e n s a b i l p e n t r u c i n e v r e a s ă
î n ţ e l e a g ă unele a s p e c t e ale problematicei prezentului.
EMIL CIORAN

J. B R U C Ă R : Probleme noui în {iloso[ie, ( E d . Societatea R o m â n ă de Filosofie,

Bucureşti, 1 9 3 1 ) .

D a c ă î n t r ' o ţ a r ă c a G e r m a n i a , c u o v e c h e t r a d i ţ i e filosofică şi c u u n m a r e
n u m ă r de lucrări c a r e introduc atât în domeniile s p e c i a l e a l e filosofiei c â t şi în
î n t r e a g a ei p r o b l e m a t i c ă , a p a r i ţ i a u n o r l u c r ă r i a p r o a p e p u r i n f o r m a t i v e e s t e î n t o t ­
d e a u n a b i n e v e n i t ă , c u a t â t m a i m u l t l a noi, u n d e l u c r ă r i d e a c e s t g e n s u n t f o a r t e
puţine. E l e sunt nu numai n e c e s a r e , d a r c h i a r indispensabile, c ă c i pun la curent
•pe c i t i t o r c u soluţiile c e s ' a u d a t m a r i l o r p r o b l e m e filosofice, î n d e p l i n i n d u n e o r i
•şi rolul, f o a r t e i m p o r t a n t , d e a s u g e r a e v e n t u a l a c e s t u i a î n c e r c a r e a d e a m e r g e
m a i d e p a r t e şi a t r a g e u l t i m e l e c o n s e c i n ţ e a l e p r o b l e m e l o r d a t e . D e o b i c e k i , a s e ­
m e n e a l u c r ă r i , o r i c â t d e o b i e c t i v e a r v o i s ă fie, r ă s f r â n g totuşi în c e l e din u r m ă ,
«deşi u n e o r i f o a r t e p u ţ i n sensibil, a t i t u d i n e a a u t o r u l u i , c ă p ă t â n d în a c e s t c a z un
interes ce le face mai a t r ă g ă t o a r e .
 A ş a s e p r e z i n t ă u l t i m a l u c r a r e a d-lui 1. B r u c ă r . E a v o e ş t e s ă d e a o i c o a n ă
•a m o d u l u i c u m s e p u n p r o b l e m e l e f i l o s o f i c e a s t ă z i , a r ă t â n d soluţii şi i n d i c â n d
p e r s p e c t i v e , s u g e r â n d n o u i s o l u ţ i i s a u c h i a r dânidu-le. A v e m d e c i î n a i n t e o l u ­
c r a r e d e d o u ă o r i i m p o r t a n t ă : î n t â i p r i n a c e e a c ă n e p r e z i n t ă s t a d i u l la c a r e a
a j u n s g â n d i r e a f i l o s o f i c ă î n v r e m e a n o a s t r ă şi î n a l d o u i k a r â n d p r i n a c e e a c ă
a u t o r u l a î n c e r c a t , î n t r ' u n c h i p p e r s o n a l , s ă g ă s e a s c ă firul c a r e s ă ţ i n ă l a o l a l t ă
toate problemele expuse.
D . B r u c ă r , din m o t i v e d i d a c t i c e desigur, face, î n i n t r o d u c e r e , o s c u r t ă
i n ş i r a r e a p r o b l e m e l o r c l a s i c e alle filosofiei, p e n t r u c a c i t i t o r u l s ă a i b ă e l e m e n ­
tele a p e r c e p t i v e , spre a înţelege restul lucrării. C ă c i o asemenea lucrare se a d r e ­
s e a z ă laicilor în primul r â n d . Dnsa t r e c e a p o i în r e v i s t ă f i e c a r e domeniu filoso­
fic î n p a r t e . N u v o m c ă u t a s ă r e d ă m a i c i t e o r i i l e p e c a r e a u t o r u l le s o c o t e ş t e
c e l e m a i i m p o r t a n t e d i n c u g e t a r e a c o n t e m p o r a n ă —• p e n t r u a c e a s t a r u g ă m p e
c i t i t o r s ă s e a d r e s e z e d i r e c t l u c r ă r i i — ci v r e m s ă r e m a r c ă m a l t c e v a : a n u m e
p u n c t u l d e v e d e r e o r i g i n a l p e c a r e - 1 a d u c e d. B r u c ă r şi c a r e s t ă l a b a z a l u c r ă ­
r i i d - s a l e , i d e e a c u a j u t o r u l c ă r e e a d - s a o r d o n e a z ă m a t e r i a l u l şi-i d ă u n i t a t e . D u p ă
d. B r u c ă r p r i n c i p i u l filosofic e x p l i c a t o r şi o r d o n a t o r e s t e p r i n c i p i u l c o r e l a t i v . G â n ­
d i r e a o m e n e a s c ă s e m i ş c ă d u p ă d - s a î n t r e n o ţ i u n i c o r e l a t e : s u b i e c t şi o b i e c t , o m
şi l u m e , i n d i v i d şi s o c i e t a t e , S e i n şi S o l k n , i a t ă c â t e v a d i n a c e s t e n o ţ i u n i c o r e ­
late c a r e f o r m e a z ă centrul lucrării d-sala. G â n d i n d subiectul, în chip n e c e s a r noi
s u n t e m nevoiţi s ă g â n d i m obiectul, g â n d i n d p e o m , noi n u p u t e m s ă nu g â n d i m
c o s m o s u l î n m i j l o c u l c ă r u i a o m u l t r ă e ş t e , ş. a . m. d. G â n d i n d p r i n u r m a r e c e v a ,
noi suntem nevoiţi, în v i r t u t e a legilor i m a n e n t e a l e minţii n o a s t r e , s ă g â n d i m
a l t c e v a . D e aici progresul în c u n o a ş t e r e , c ă c i o noţiune c h i a m ă d u p ă sine p e
• c o r e l a t a ei, m i n t e a t r e c â n d a s t f e l d e l a o i d e e l a a l t a , d e l a o p r o b l e m ă l a a l t ă
p r o b l e m ă , o b ţ i n â n d n u m a i a s t f e l l ă m u r i r e a s u p r a c o n ţ i n u t u r i l ' o r ei. Ş i e s t e i n t e ­
r e s a n t d e u r m ă r i t c u m d. B r u c ă r , a v â n d l a î n d e m â n ă a c e s t p r i n c i p i u c o r e l a t i v ,
r e u ş e ş t e s ă p r e z i n t e i d e i l e c e l e m a i n o u i î n fi'losofie. S p r i j i n i t p e o f o a r t e b o g a t ă
l e c t u r ă , d - s a s e d o v e d e ş t e s t ă p â n pe e a , u t i l i z â n d - o c a s ă justifice şi s ă c o n f i r m e
i d e e a p e c a r e a p u s - o l a b a z ă - Cititorul' r ă m â n e i m p r e s i o n a t d e t e n a c i t a t e a c u
c a r e a u t o r u l î n v i n g â n d m u l t e d i f i c u l t ă ţ i t e o r e t i c e , îşi u r m ă r e ş t e firul g â n d i r i i s a l e .
In a c e a s t ă p a r t e a lucrării nu m a i este p a r c ă a t â t d o r i n ţ a de a informa, c â t s t r ă ­
duinţa autorului de a se dumiri pe sine însuşi a s u p r a celor mai grele probleme
filosofice. D e a c e e a el şi p r e s u p u n e m u l t e l u c r u r i ş t i u t e , c ă c i f o a r t e a d e s e a o r i
f a c e n u m a i a l u z i e l a a n u m i t e s i s t e m e şi t e o r i i s a u le p o m e n e ş t e n u m a i în t r e a c ă t .
Din a c e s t e motive, cititorul nepregătit p o a t e numai c u m a r i greutăţi urmări
î n d e a p r o a p e şi î n ţ e l e g e î n î n t r e g i m e c e e a c e s p u n e a u t o r u l . C u a t â t m a i i n t e r e s a n t e
d e v i n î n s ă l u c r u r i l e p e n t r u c e l c a r e , fiind î n t r u c â t v a c u n o s c ă t o r al lor, u r m ă r e ş t e
strădania autorului: lupta pe c a r e o dă, de a ajunge la o concepţie c â t mai mul­
ţ u m i t o a r e d e s p r e l u m e şi v i a ţ ă . C ă c i , s p i r i t r o s d e d e m o n u l c e r c e t ă r i i , c h i n u i t d e
p r o b l e m e l e c u n o a ş t e r i i p u r e , d. B r u c ă r d o r e ş t e din t o a t e p u t e r i l e s ă a j u n g ă la o
v e d e r e d e a n s a m b l u a s u p r a u n i v e r s u l u i , l a u n s i s t e m d o g m a t i c şi d e c i î n c h i s ,
î n c a r e t o t u l s ă fie e x p l i c a t şi î n ţ e l e s şi din c a r e s ă s e r e f l e c t e z e o linişte c â t m a i
d e s ă v â r ş i t ă . T e n d i n ţ a a c e a s t a intimă a autorului, pe c a r e o e x p r i m ă mai mult sau
m a i p u ţ i n d e g h i z a t a p r o a p e f l e c a r e p a g i n ă a l u c r ă r i i s a l e î n c e p â n d c u c a p . III,
p a r e s ă nu s t e a î n s ă în a r m o n i e cu principiul c o r e l a t i v c e s e află la b a z a c o n ­
c e p ţ i e i d-lui B r u c ă r , C ă c i î n t r e n o ţ i u n i l e c o r e l a t e e x i s t ă n u n u m a i o l e g ă t u r ă , d a r
şi o t e n s i u n e , o t e n s i u n e p r i n c i p i a l ă şi i r e d u c t i b i l ă , c a r e e x c l u d e o e x p l i c a r e s t a ­
t i c ă a lumii. î n c e r c a r e a a u t o r u l u i d e a d u c e m â i d e p a r t e filosofia lui S p i n o z a ,
î n t e m e i n d - o p e principiul c o r e l a t i v , nu p o a t e deschide prin u r m a r e coul p e r s ­
p e c t i v e s i s t e m a t i c e . D a r nici a l t m i n t e r i s i s t e m u l lui S p t a c z a nu e s t e s u s c e p t i b i l
d e o î n t r e g i r e c a r e s ă î n s e m n e în a d e v ă r u n p a s î n a i n t e în d o m e n i u l filosofiei.
S i s t e m u l s p i n o z i a n e s t e u n s i s t e m r o t u n d , î n c h i s , un s i s t e m c a r e t r e b u e a c c e p t a t
c a u n b l o c şi c a r e e s t e b u n p e n t r u c i n e nu a r e u n s i s t e m p r o p r i u d e s p r e l u m e .
n u p e n t r u c i n e îşi c a u t ă unul. D e a c e e a n o i c r e d e m c ă d. B r u c ă r , c a r e t r ă e ş t e a ş a
d e v i u p r o b l e m a t i c a f i l o s o f i c ă şi c a r e e s t e u n s p i r i t î n c o n t i n u ă c ă u t a r e — c e e a c e
î n s e a m n ă c ă s p i n o z i s m u l n u 1-a s a t i s f ă c u t — n u v a p u t e a a j u n g e la o c o n c e p ţ i e
 o r i g i n a l ă d e c â t e v a d â n d din s p i n o z i s m . Ş i fiiodlcă s u n t e m p e c a l e a r e f l e x i i l o r
critice, încă o chestiune: capitolul referitor la p r o b l e m a logicei nu r e d ă îndeajuns
d e p r e g n a n t i c o a n a i n t e n s e i e l a b o r ă r i dito v r e m e a n o a s t r ă d i n c â m p u l l o g i c e i . N u
e s t e suficient s u b l i n i a t ă l u p t a î m p o t r i v a p s i h o l o g i s m u l u i , l u p t ă d e proporţii epo­
c a l e , şi nu s e i n d i c ă d i r e c ţ i i l e f u n d a m e n t a l e — f e n o m e n o l o g i c ă , epistemologică,
metafizică, m a t e m a t i c ă , genetică, etc. — ate logicei c o n t e m p o r a n e .
L u c r a r e a d-tui B r u c ă r e s t e î n s ă b o g a t ă î n i n t e r e s a n t e s u g e s t i i şi c i t i t o r u l
se d e s p a r t e d e e a c u r e a l e f o l o a s e . M e t o d a c o r e l a t i v ă , a s u p r a c ă r e e a a u t o r u l
făgădueşte s ă re vi n ă pe larg într'un studiu s e p a r a t , prezintă pentru c o n c e p ţ i a
d-lui B r u c ă r o i m p o r t a n ţ ă d e p r i m u l o r d i n . A ş t e p t a r e a a c e s t u i s t u d i u e s t e î n d r e p ­
t ă ţ i t ă , d a c ă ţ i n e m s e a m ă şi d e f a p t u l c ă m e t o d a j o a c ă î n o r i c e c o n c e p ţ i e f i l o s o ­
fică un r o l p r i m o r d i a l .
N. BAGDASAR

N . B A G D A S A R : Din problemele culturii europene. (Edit. Societatea Română de

Filosofie, Bucureşti T 9 3 1 ) .

L u â n d c a p u n c t d e p l e c a r e şi o r i e n t a r e c o n c e p ţ i a d u p ă c a r e „ c u l t u r a e s t e
o c r e a ţ i e s p i r i t u a l ă , o c r e a ţ i e c a r e r e f l e c t e a z ă t o c m a i c e e a c e sufletul a r e m a i e -
s e n ţ i a l şi m a i p r o f u n d " , î n e s s e u r i l e din a c e s t v o l u m d. B a g d a s a r a n a l i z e a z ă d i n
p r o b l e m e l e c u l t u r i i e u r o p e n e pe a c e l e a c a r i f r ă m â n t ă c o n ş t i i n ţ a a c t u a l ă şi c a r i
stau, ca semnificaţie, pe primul plan._Onrindu-se a s u p r a conceptului d e cultură
e u r o p e a n ă , a s u p r a problemei structurii acestei culturi, despicându-i conţinutuL
a u t o r u l s t u d i a z ă a n a l i t i c e l e m e n t e l e c a r i o c o n s t i t u e s c . I d e i a d e c u l t u r ă se c a r a c ­
t e r i z e a z ă p r i n c e l e p a t r u c a t e g o r i i f u n d a m e n t a l e . d e v a l o r i , a f l a t e în c o n e x i u n e şi
c o e x i s t e n ţ ă : v a l o r i l e ştiinţifice, e t i c e , e s t e t i c e şi r e l i g i o a s e . S i n t e z a a c e s t o r p a t r u
categorii de v a l o r i este c e e a c e f o r m e a z ă esenţa unei culturi. Ideea a c e a s t a de cul­
t u r ă , c o n s i d e r a t ă î n t o t a l i t a t e a ei, s e g ă s e ş t e r e a l i z a t ă deplin în c u l t u r a e u r o ­
p e a n ă . S u b s t r ă g â n d v r e u n a d i n c e l e p a t r u g r u p e d e v a l o r i , a l t e r ă m şi d i m i n u ă m
însăşi integritatea domeniilor de creaţiune spirituală. A c e a s t ă idee a respectării
i n t e g r i t ă ţ i i , s t ă şi la b a z a pe c a r e s e r i d i c ă c o n s t r u c ţ i a c e l o r p a t r u c r i t i c i k a n t i e n e .
D i n a c e s t p u n c t d e v e d e r e , K a n t a fost p r i m u l filosof a l c u l t u r i i . C o n s i d e r â n d c u l ­
t u r a c a p e o r e a l i t a t e o b i e c t i v ă , K a n t cel d i n t â i a s t a t o r n i c i t s i s t e m a t i c g r u p a v a ­
l o r i l o r t e o r e t i c e , e t i c e , e s t e t i c e şi r e l i g i o a s e . A c e s t e c a t e g o r i i d e v a l o r i , s t â n d
d e a s u p r a c o n t i n g e n ţ e l o r timpului, d. B a g d a s a r c o n s i d e r ă î n s e m n ă t a t e a l o r c a
fiind f u n d a m e n t a l ă p e n t r u t o a t e g e n e r a ţ i i l e c a r i s e s u c c e d . F a p t u l a c e s t a e s t e e x ­
trem d e i m p o r t a n t pentru p r o b l e m a crizei culturii.
P e n t r u c ă , în ce c o n s t ă de fapt criza? In anumite desechilibrări de c o n ­
ş t i i n ţ ă . P r i n c r i z ă „ s e î n ţ e l e g e lipsa d e u n i t a t e a c u l t u r i i n o a s t r e , l u a t ă c a t o t a l i t a t e
s p i r i t u a l ă o b i e c t i v ă , c o n t r a d i c ţ i a p e c a r e o p r e z i n t ă e l e m e n t e l e ei c o n s t i t u e n t e ,
c a l i t a t e a i n f e r i o a r ă a p r o d u s e l o r s p i r i t u a l e " . S i m p t o m e l e c r i z e i nu s u n t d e d a t ă
r e c e n t ă . E x p l i c a ţ i i l e c a r i i se d a u , n u f a c d e c â t s ă p u n ă î n e v i d e n ţ ă u n f a p t e-
x i s t â n d l a t e n t î n i n t e r i o r u l c u l t u r i i . A u t o r u l se o p r e ş t e la studiul a trei i n t e r p r e ­
t ă r i c a r i se d a u c r i z e i c u l t u r i i c o n t e m p o r a n e : t e o r i a r e l a t i v i s t ă , t e o r i a a b s o l u t i s t a ş i
teoria o r g a n i c ă s c e p t i c ă . P e n t r u relativişti, tipic r e p r e z e n t a ţ i prin gânditorul S i m -
m e l , c r i z a p r e z e n t ă d i n s â n u l c u l t u r i i n u e s t e p r e l u d i u l unui d e c l i n i n e x o r a b i l , „ c i
e s t e u n f e n o m e n c a r e s t ă la b a z a î n t r e g u l u i p r o c e s a l c u l t u r i i şi r e p r e z i n t ă - d i s c r e ­
p a n ţ a d i n t r e v i a j ă , c a r e c r e i a z ă b u n u r i l e c u l t u r i i şi a c e s t e b u n u r L î n ş i l e " . F a p t u l a -
c e s t a , d e n a t u r ă i n t r i n s e c ă , n e d ă c h e i a î n ţ e l e g e r i i c r i z e i ; el a r e o v a l o a r e g e n e r a l ă .
V i a ţ a se defineşte printr'o instabilitate c a r e - i este o r g a n i c ă , este un p r o c e s în c o n ­
tinuă d e s f ă ş u r a r e . V i a ţ a este d e v e n i r e e t e r n ă , este „ d i n a m i c ă tumultoasă". F o r m e l e
în c a r e s e r e a l i z e a z ă , s u n t î n s ă r e a l i t ă ţ i s u s t r a s e t r a n s f o r m ă r i i , d e v e n i r i i c o n t i n u i :
au o valabilitate obiectivă stabilă. D e aci contradicţia interioară, conflictul c e
g e n e r e a z ă t r a g i c u l c a r e d e f i n e ş t e m o m e n t u l a c t u a l a l c r i z e i c u l t u r i i , şi c a r e e x ­
p l i c ă o r i c e c r i z ă în g e n e r e a c u l t u r i i . P r i n u r m a r e , s t r u c t u r a c u l t u r i i î n s ă ş i i m p l i c ă
germenul conflictului. Conflict cu a p a r e n ţ e d e ireductibil p a r a d o x .
 T e o r i a a b s o l u t i s t ă s e l e a g ă de n u m e l e n e o k a n t i a n u l u i L i e b e r t , şi p a r ţ i a l
d e al lui M a s s i s . A c e ş t i c u g e t ă t o r i v ă d c a u z e l e c r i z e i î n a l t ă d i r e c ţ i e , de a l t ă o r ­
d i n e . O r i g i n e l e c r i z e i culturii s u n t d a t e în spiritul p o z i t i v i s t şi e m p i r i s t , a m b e l e
c u r e n t e g e n e r a l i z a t e d e s e c . al X I X - l e a . C u l t u r a n o a s t r ă este d o m i n a t ă de t e n ­
d i n ţ e f u n d a m e n t a l a n t i m e t a f i z i c e şi a n t i s p e c u l a t i v e , c a r i a u p ă t r u n s şi î n c u p r i n s u l
ştiinţelor n o o l o g i c e . N o ţ i u n e a d e evoluţie cu c a r e , în v i r t u t e a influenţelor g e n e ­
r a l e a l e mediului, o p e r e a z ă ş t i i n ţ e l e s p i r i t u l u i , e s t e lipsită d e e l e m e n t e l e s p e c u ­
l a t i v e şi t r a n s c e n d e n t e ; ele se o r i e n t e a z ă î n s p r e d a t , î n s p r e c o n c r e t u l s p a ţ i a l şi
e t e m p o r a l . A b s o l u t u l , idealul, s u p r a s e n s i b i l u l , s u n t , c a f a p t e c o n s t i t u t i v e a l e s p i ­
ritului unei c u l t u r i , a b s e n t e . A ş a , e x p l i c a r e a şi f u n d a r e a r a ţ i o n a l ă a r e a l i t ă ţ i l o r
i s t o r i c e , p e c a r e a u p r e c o n i z a t - o H e g e l şi F i c h t e , e s t e î n l o c u i t ă c u c e a g e n e t i c -
p o z i t i v i s t ă , c u c e a c o n c r e t ă , e m p i r i c ă . A d e v ă r u r i l e e x t r a t e m p o r a l e , principiile r a ­
t i o n a l e şi u n i v e r s a l e , o r d i n e a t e o r e t i c ă e l i b e r a t ă d e c o n t i n g e n t , d e e f e m e r , s u n t
r e s p i n s e şi s ü b v a l o r i f i c a t e . L u m e a f e n o m e n e l o r nu s e m a i f u n d a m e n t e a z ă pe un
substrat metafizic. C o n c e p t e absolut esenţiale, c a ideia d e D u m n e z e u s p r e ex.,
s u n t î n ţ e l e s e a n t r o p o l o g i c şi p s i h o l o g i s t . C o n c e p t u l d e d i v i n i t a t e nu m a i t r a d u c e
e x i s t e n ţ a unei fiinţe a u t o n o m e , n u m a i p ă s t r e a z ă un s e n s m e t a f i z i c , n o r m a t i v , ci
d e v i n e empiric explicabil, i s v o r â n d dintr'o conştiinţă empirică. Idei cardinale ale
culturii s u n t a n t r e n a t e d e c i î n t r ' u n d u b l u p r o c e s : d e r e l a t i v i z a r e şi d e s u b i e c t i -
v i z a r e . N e g ă s i m a ş a d a r î n p r e z e n ţ a unui p r o c e s d e r e l a t i v i z a r e a t u t u r o r v a ­
l o r i l o r , c a r e s e a d â n c e ş t e şi s e u n i v e r s a l i z e a z ă tot m ă i î n g r i j o r ă t o r . A l ă t u r i d e
a c e s t e c a u z e a l e c r i z e i d i n c u l t u r a m o d e r n ă , L i e b e r t a m i n t e ş t e d e N i e t z s c h e şi
D i l t h e y , c a cei d o i g â n d i t o r i p r i n c i p a l i c a r i a u p r o v o c a t c u r e n t u l d e c r i z ă s p i r i ­
t u a l ă d i n c u l t u r a e u r o p e a n ă . C o n c e p ţ i i l e lor filosofice s u n t i n t e p r e t ă r i b i o l o g i s t e ,
p a g m a t i s t e , r e l a t i v i s t e , a l e t u t u r o r v a l o r i l o r d e c u l t u r ă . G â n d i r e a lui N i e t z s c h e ,
( m a n i f e s t a t ă t u m u l t u o s şi v i o l e n t , s u p r i m ă e x i s t e n ţ a lumii i d e a l e , n o r m a t i v u l din
î n ţ e l e g e r e a r e a l i t ă ţ i i , n e a d m i ţ â n d d e c â t o l u m e c o n t i n g e n ţ ă şi e m p i r i c ă . A c i e s t e
f a c t o r u l n i e t z s c h e a n c a r e d e s l ă n ţ u e c r i z a . L a a c e a s t a se m a i a d a u g ă i s t o r i s m u l
şi p s i h o l o g i s m u l lui D i l t h e y .
D u p ă L i e b e r t , c a u z e l e crizei culturii a r fi d a r t o a t e a c e s t e a : e m p i r i z a r e ,
pozitivizare, subiectivizare, psihologizare, relativizare, atâtea caracteristici ale
c u l t u r i i c o n t e m p o r a n e . M a s s i s , p e a c e l a ş d r u m d e î n ţ e l e g e r e , îşi c o n c e n t r e a z ă
a t e n ţ i a a s u p r a p e n e t r a ţ i u n i i î n c o n ţ i n u t u l c u l t u r a l a l O c c i d e n t u l u i , a spiritului
m i s t i c a l c u l t u r i i o r i e n t a l e . Inteligibilul, r a ţ i o n a l u l , l o g i c u l , a c e s t e p r i n c i p i i t r a ­
d i ţ i o n a l e p e n t r u spiritul e u r o p e a n , s u n t s u b m i n a t e d e influenţe e s o t e r i c e , d e p r o ­
v e n i e n ţ ă o r i e n t a l ă . „ E x a l t a r e a p s i h i c u l u i şi a i n d i v i d u a l u l u i " progresează în
d e t r i m e n t u l r a ţ i u n i i şi a t r i b u t e l o r ei d e c l a r i t a t e şi p r e c i z i e l o g i c ă .
_ C o n c e p ţ i a c e a m a i c u n o s c u t ă e î n s ă c e a o r g a n i c ă s c e p t i c ă a lui S p e n g l e r .
C u l t u r a modernă, spune gânditorul german, eminamente p r a c t i c ă , antimetafizică,
i r e l i g i o a s ă şi d e m o c r a t i c ă , „ s e a f l ă a c u m în f a z a ei d e d e c a d e n ţ ă i n e v i t a b i l ă , i a r
a n u l . 2 0 0 0 v a î n r e g i s t r a l i c r ă r i r i l e ei c e l e d i n u r m ă " . F i l o s o f i a lui S p e n g l e r , a -
d â n c i n f l u e n ţ a t ă d e G o e t h e , N i e t z s c h e şi B e r g s o n , se p r e z i n t ă c a o c o n c e p ţ i e i r a ­
ţionalistă, intuiţionistă, relativistă, organicistă şi p e s i m i s t ă . A m ă n u n t e l e ei
fiindu-ne c u n o s c u t e d i n t r ' o l u c r a r e a n t e r i o a r ă a a u t o r u l u i , n u v o m m a i i n s i s t a .
/ - R e l e v ă m c a p i t o l u l î n c a r e d. B a g d a s a r se o c u p ă d e T a g o r e şi c i v i l i z a ţ i a
occidentală.
D e o s e b i t d e i n t e r e s a n t din e s s e u r i l e v o l u m u l u i ni se p a r e a fi „ S p i r i t u l
f a u s t i c " . P r i m e l e î n c e r c ă r i d e d e s p r i n d e r e a c a r a c t e r e l o r e s e n ţ i a l e şi definitorii
a l e spiritului c a r e d o m i n ă c u l t u r a m o d e r n ă , se u r c ă la N i e t z s c h e . Die Gebart der
Tragödie aas dem Geiste der Musik, a fost p r i v i t ă c a u n punct de plecare.
N i e t z s c h e , p r i n d i s t i n c ţ i a d i n t r e apolinic şi dionisiac, a î n c e r c a t o explicare mai
l a r g ă a n a t u r i i c r e a ţ i e i a r t i s t i c e î n g e n e r e . A r t a nu d e r i v ă d i n t r ' u n s i n g u r p r i n ­
c i p i u . A r t a , a c e s t f r u c t s u p e r i o r , a c e s t e l a b o r a t c o m p l i c a t a l spiritului u m a n ,
p o a t e fi î n ţ e l e a s ă n u m a i p r i n a n t a g o n i s m u l p r i m o r d i a l şi i r e d u c t i b i l d i n t r e c e l e
d o u ă i n s t i n c t e f u n d a m e n t a l e a l e spiritului u m a n . A p o l l o a r fi i m a g i n e a p r i n c i p i u l u i
i n d i v i d u a a ţ i e i , D i o n y s o s a r fi z e u l muzicii, a l e x t a î u l u i şi « x a l t ă r i i .
 A c e s t e i d u a l i t ă ţ i n o ţ i o n a l e s t a b i l i t ă d e N i e t z s c h e , S p e n g l e r îi d ă o cu totul
a l t ă s e m n i f i c a ţ i e . I n l o c d e a le c o n s i d e r a c a d o u ă a t i t u d i n i şi m a n i f e s t ă r i e s t e t i c e ,
et ie c o n s i d e r a c a d o u a e p o c i c u n u r a i e ; e p o c a a n t i c n u â f i i c l a s i c e , ş, e p o c a m o ­
d e r n ă . P r i m a a r ti a p o l i n i c ă , u l t i m a — a c i t>pengier i n t r o d u c e u n n u m e n o u —
fausvică. C e l e d o u ă p r i n c i p i i d i n Utigina tragediei, s u n t e x a n s e , l ă r g i t e î n în>eies.
S i m b o l u l i n t e r n a l culturii cie a z i a r ri c u p r i n s a e i i p e n g l e r , î n i d e i a s p a ţ i u l u i in­
finit, i n c o m e n s u r a b i l . T o a t ă s t r u c t u r a s p i r i t u a l ă a omului modern a r e imprimat
s t i g m a t u l ei. E a , i d e i a d e s p a ţ i u n e l i m i t a t , intinit, s e r ă s f r â n g e i n p r e o c u p ă r i l e
ştiinţifice, a r t i s t i c e , r e l i g i o a s e , m o r a l e .
F i z i c a i n l o c u e ş t e n o ţ i u n e a d e a t o m p r i n a c e e a d e m i ş c a r e . G e o m e t r i a mo­
d e r n ă , f a u s t i c ă , din e u c l i d i a n ă , devine a n a l i t i c ă . I n a r i t m e t i c ă , n u m ă r u l nu mai e
c o n c e p u t c a o m ă r i m e , ci c a u n r a p o r t - p u r . Modernul c r e a z â n u m e r e l e imaginare
şi c o m p l e x e . A c e i a ş s e n t i m e n t a l s p a ţ i u i u i irirmit îl g ă s i m şi î n o p e r i l e d e artă,
şi c h i a r ş i i n v i a ţ a p o l i t i c ă ş i s o c i a l ă . „Spiritul t a u s t i c e s t e a t m o s f e r a î n t r e g i i
v i e ţ i m o d e r n e , el d o m i n ă p â n ă î n c e l e m a i m i c i a m ă n u n t e g â n d u l şi f a p t a , sim­
ţ i r e a şi n e v o i a d e t r a n s c e n d e n t a o m u l u i . F i e c a r e d i n n o i e s t e f a u s t i c prin faptul
î n s u ş i c ă a p a r ţ i n e e p o c i i r a u s t i c e " . s p i r i t u l f a u s t i c s e i n i â ţ i ş e a z ă ,,volun.ar, activ,
dominator, impetuos, vehement, contrapunctic, dinamic, analitic, infinitesimal,
e t c " . G r i j a , n e l i n i ş t e a , n e r ă b d a r e a , t e n s i u n e a , a c e s t e a s u n t c a r a c t e r i s t i c i l e atmos­
ferei î n c a r e v i e ţ u e ş t e m o d e r n u l , o m u l p o s e d a t d e v o i n ţ a d e m o n i c ă . N u t o t c e s e
c r e a z ă p o a r t ă î n s ă — d u p ă a u t o r — m a r c a spiritului f a u s t i c . C u l t u r a m o d e r n ă
a p r i m i t influenţe şi d e l a c l a s i c i s m u l g r e c o - r o m a n , c o n t r a r a f i r m a ţ i i l o r lui S p e n -
g l e r . G ă s i m d o a r r e a l i z ă r i a p o l i n i c e l a m o d e r n i , d u p ă c u m g ă s i m c r e a ţ i u n i taus-
t i c e l a eleni. I n t e r p r e t a r e a lui N i e t z s c h e a r fi d e c i m a i v e r o s i m i l ă .
C o n c l u z i a l a c a r e s e o p r e ş t e a u t o r u l e s t e c ă a t â t v a l o r i l e a p o l i n i c e c â t şi
c e l e f a u s t i c e s u n t p ă r ţ i i n t e g r a n t e d i n c u l t u r ă , şi c ă a m b e l e t e n d i n ţ e , d i o n i s i a c ă
şi a p o l i n i c ă , s u n t c r e a t o a r e d e v a l o r i c u l t u r a l e .
I n g e n e r e , p r e o c u p a r e a a u t o r u l u i s ' a c o n c e n t r a t în s t u d i e r e a p r o b l e m e i
crizei din cultura m o o e r n ă . C u l t u r a c o n t e m p o r a n ă n u s e g ă s e ş t e în criză de
sfârşit, c u m o p r e z i c e Spengler. P e n t r u c ă „ o p u t e r n i c ă v o i n ţ ă de c u l t u r ă s t ă p â ­
n e ş t e g e n e r a ţ i i l e a c t u a l e , şi a c e a s t a e o d o v a d ă şi t o t o d a t ă o g a r a n i i e , c ă c r i z a
î n c a r e n e a f l ă m v a fi b i r u i t ă şi c ă m a r e a e p o c ă a c u l t u r i i m o d e r n e n u s e află
la c a p ă t u l d e s v o l t ă r i i ei". V a l o r i l e şi e p o c i l e d e c u l t u r ă , p e c a r e le c o n s t a t ă m
î n t r ' o m u l t i p l ă d i v e r s i t a t e , t r e b u e s c c o n s i d e r a t e c a t r e p t e In d r u m s p r e p e r f e c ­
ţ i o n a r e a i e spiritului c r e a t o r a l o m u l u i .
N. TATU

NICOLAE MÂRGINEANU: Psihologia învăţării. (Cluj, 1931, V I I + 365

pagini).

A u t o r u l discută în a c e a s t ă c a r t e o p r o b l e m ă d e o c o v â r ş i t o a r e a c t u a l i t a t e
şi p e c a r e ş i - o p u n e s u b f o r m a u n e i î n t r e b ă r i n u lipsită d e î n d r ă s n e a l ă : au mate­
riile de învăţământ, valoarea educativă şi puterea de a disciplina mintal în măsura
mare în care susţine majoritatea pedagogilor? î n t r e b a r e a , p u s ă d e un psiholog
t â n ă r d a r c u o s u f i c i e n t ă şi c u n o s c u t ă a c t i v i t a t e ştiinţifică, s u s c i t ă c u r i o z i t a t e a ,
i a r c e t i r e a c ă r ţ i i n e - a d o v e d i t c ă şi u n p s i h o l o g poate — pe cale experimen­
t a l ă — s ă a d u c ă l u m i n ă şi p u n c t e n o u ă d e v e d e r e a c o l o u n d e alţii au c r e z u t c ă
se pot închide în cetăţui.
T r a t a r e a p r o b l e m e i a r e . u n c a r a c t e r p r i n e x c e l e n ţ ă ştiinţific şi a m p u t e a
s p u n e c ă f e c a r e a f i r m a ţ i e f ă c u t ă , a fost e x p e r i m e n t a l v e r i f i c a t ă , în l a b o r a t o r ,
!
fie r r r ! ' e x p e r ' e n * - e - p e r s o n a l c o n d u s e , fie l u â n d c a p u n c t d e p l e c a r e c e r c e t ă r i l e
p s i h o l o g i l o r s t r ă i n i . L a a c e a s t ă c o n t i n u ă v e r i f i c a r e a u t o r u l a fost î n d e m n a t î n t r ' o
l a r g ă m ă s u r ă şi d e f a p t u l c ă . d i s c u ţ i u n e a p o l a r i z â n d u - s e î n j u r u l i n d i v i d u l u i - o m ,
se impunea o deosebită prudenţă.
 Individul vine p e lume c u un c o m p l e x d e dispoziţii, c a r e a u potenţialităţi
n a t i v e diferite ( c a i n t e n s i t a t e ) ; p e n t r u a c t u a l i z a r e a lor, este n e c e s a r un anumit
m e d i u şi t o c m a i d i n p r i c i n a a c e s t o r v a r i e t ă ţ i d e i n t e n s i t a t e ( c a p a c i t a t e n a t i v ă ) ,
a f i r m a r e a şi m a t u r i z a r e a d i s p o z i ţ i i l o r p r e z i n t ă m u l t i p l e v a r i a ţ i i , — m e d i u l j u c â n d
un rol însemnat. T o a t e a c e s t e a s e închid într'un r a p o r t :
a) „ C u c â t o d i s p o z i ţ i e n a t i v ă e m a i p u t e r n i c ă , d e o p u t e r e d e m a n i f e s t a r e
şi r e z i s t e n ţ ă m a i m a r e , c u a t â t m a n i f e s t a r e a ei e s t e î n f u n c ţ i e d e e n e r g i a n a t i v ă ,
i n e r e n t ă o r g a n i s m u l u i şi m a i p u ţ i n d e m e d i u " .
b) „ I n v e r s , c u c â t o d i s p o z i ţ i e e s t e m a i s l a b ă , c u a t â t m a n i f e s t a r e a ei e
m a i d e t e r m i n a t ă d e m e d i u , c u a t â t a c t u a l i z a r e a ei s e f a c e m a i m u l t c u m o d i f i c ă ­
rile impuse d e p r e s i u n e a acestui mediu". In primul c a z ( a ) s u n t e m în p r e z e n ţ a
unui p r o c e s d e maturizare, i a r în al doilea c a z ( b ) a v e m un p r o c e s de învăţare.
N a t u r a î n v ă ţ ă r i i , e n u n ţ ă d-1 M ă r g i n e a n u d i n t r ' u n p u n c t d e v e d e r e g l o b a l , e s t e
„ u n p r o c e s d e s e l e c ţ m n e a m i ş c ă r i l o r utile d e c e l e inutile şi d e s t r u c t u r a l i z a r e a
m i ş c ă r i l o r utile î n u n i t ă ţ i d e c o m p o r t a r e t o t m a i e f i c a c e " . I n sprijinul a c e s t o r
a f i r m a ţ i i , d-1 M . a d u c e ideile lui K ö h l e r , u n u l d i n t r e c e l e b r i i r e p r e z e n t a n ţ i ai
t e o r i e i p s i h o l o g i c e a s t r u c t u r i i ; d-1 M . e x p u n e şi d i s c u t ă c l a r şi c u a m p l o a r e a c e s t e
idei, e n u n ţ â n d a p o i m a i p r e c i s c ă „ p r o c e s u l î n v ă ţ ă r i i î n s e a m n ă p r i n d e r e a s i t u a ­
ţiei a n t e r i o a r e î n n o u i c o n f i g u r a ţ i i , n o i s t r u c t u r i p e r c e p t i v e , c u n o i î n ţ e l e s u r i " .
D u p ă c e lămureşte c o n c e p t u l învăţării, autorul t r e c e la problema transfer­
tului-—• p u n c t u l c e n t r a l a l volumului — din discuţia c ă r u i a t r a g e concluzii r e f e ­
r i t o a r e l a î n t r e b a r e a p u s ă iniţial. P r o b l e m a t r a n s f e r t u l u i î n c h i d e î n t r ' î n s a p ă r e r i l e
p r o şi c o n t r a r e s i m ţ i r i i e f e c t e l o r învăiţării d i n t r ' u n d o m e n i u , î n a l t e d o m e n i i .
T h o r n d i k e r e s p i n g e i d e e a c ă a r p u t e a fi v o r b a d e „ o c a p a c i t a t e g e n e r a l ă d e î n ­
v ă ţ a r e " . P e c â n d P y l e , c r e d e în e x i s t e n ţ a a c e s t e i c a p a c i t ă ţ i g e n e r a l e . I n c a d r u l
a c e s t o r t e z e , d-1 M ă r g i n e a n u p o r n e ş t e l a s t u d i u l t r a n s f e r t u l u i . A m i n t e ş t e î n t â i de
e x p e r i e n ţ e l e lui W i l l i a m J a m e s , d e a c e l e a a l e lui N e u m a n n şi E b e r t , d e a c e l e a
m a i a m p l e a l e lui S l e i g h t şi î n s f â r ş i t d e a c e l e a a l e lui W i n c h , F r a n k e r , B a i r ,
e t c . , t o a t e f ă c u t e în v e d e r e a t r a n s f e r t u l u i d i n d o m e n i u l m e m o r i e i . ( A i c i m ă r t u ­
r i s i m c ă n ' a m î n ţ e l e s p r e a c l a r d e s p r e c e e s t e v o r b a ; d-1 M ă r g i n e a n u a n u n ţ ă la
î n c e p u t u l l u c r ă r i i c ă t r a n s f e r t î n s e a m n ă „ r ă s f r â n g e r e a e f e c t e l o r a n t r e n ă r i i unei
f u n c ţ i u n i a s u p r a altor f u n c ţ i u n i " . D a r e x p e r i e n ţ e l e lui J a m e s , e t c . , s u n t f ă c u t e
î n c a d r u l u n e i aceleaşi f u n c ţ i u n i — m e m o r i a — şi d-1 M . n u n e s p u n e c a r e s u n t
celelalte funcţiuni). T o ţ i aceşti c e r c e t ă t o r i ajung la concluzia c ă există transfert
— u n e o r i f o a r t e m i c — î n d o m e n i u l m e m o r i e i . I n p r i v i n ţ a t r a n s f e r t u l u i în d o m e ­
niul percepţiei, părerile sunt împărţite. A c ţ i u n e a d e transfert a m a i fost c o n s t a t a t ă
şi l a f u n c ţ i u n i l e s e n s ö r i o - m o t o r i i , l a f u n c ţ i u n i l e m a t e m a t i c e , la iluziile o p t i c e , la
a t e n ţ i e şi l a a c ţ i u n e a d e o b s e r v a r e î n g e n e r a l .
Autorul t r a g e concluzii preliminare ;
1. A c ţ i u n e a d e t r a n s f e r t e x i s t ă .
2. E a este m a i p u t e r n i c ă între funcţiunile intelectuale s u p e r i o a r e .
P s h o l o g i i s t r ă i n i constată d o a r existenţa acţiunii de transfert, cercetările
menţinându-se într'un c a d r u descriptiv, neglijându-se deci p a r t e a explicativă c a r e ,
c u d r e p t c u v â n t , i s e p a r e d-lui M . c e a m a i i m p o r t a n t ă . D e a c e e a , d~sa a
î n t r e p r i n s c e r c e t ă r i p e r s o n a l e m a i a m p l e şi m a i c o r e c t e x e c u t a t e c a m e t o d ă ( i n ­
troducerea grupei de control, unificarea metodei — a c e e a a randamentului — m ă ­
rirea numărului subiectelor de experienţă, o mai raţională evaluare a rezultatelor),
pentru a verifica existenţa acţiunii de transfert, d a r mai ales pentru a o explica,
D-1 M ă r g i n e a n u a e x p e r i m e n t a t a s u p r a a 8 a p t i t u d i n i r e p r e z e n t a t i v e , î n c e r c â n d
a s u p r a l o r o a c ţ i u n e d e t r a n s f e r t ; s'a l u a t d e r e g u l ă o a p t i t u d i n e p e n t r u a n t r e ­
;
n a m e n t — r e s p e c t i v t e s t u l , — i a r c e l e l a l t e a u s e r v i t c a t e s t e de t r a n s f e r t . A p t t u -
dinile a u fost: 1. sbnţul auditiv, ( t o n o m e t r u l lui v . H o r n b o s t e l ) ; 2 . scrisul, (să
s e s c r i e d e c â t m a i m u l t e o r i p r o p o z i ţ i u n e a „ Ş c o l a r u l d i l i g e n t î n v a ţ ă " ) ; 3. dexte­
ritatea manuală, ( t e s t u l d e î n ş i r a r e a * 4 0 d e m ă r g e l e ) ; A. adunarea, (testul K r a e -
p e l i n ) ; 5 . atenţia, ( t e s t u l T o u l o u s e ) ; 6 . memoria mecanică, ( s i l a b e şi c u v i n t e f ă r ă
s e n s ) ; 7 . substituirea, ( t e s t u l m o d e l S t a r c h ) ; 8 . memoria inteligibilă (se c e t e s c
p e r e c h i d e cuvinte a s o c i a t e c u înţeles; sunt a p o i d a t e c e l e dintâi, c e r â n d u - s e enun­
ţ a r e a c e l o r l a l t e ) . R e z u l t a t e l e e x p e r i e n ţ e l o r , î n d r i t u e ş t e p e a u t o r s ă a f i r m e c ă o.
a c ţ i u n e d e t r a n s f e r i e x i s t ă ( c e e a c e , d e altfel, e r a d e j a d o v e d i t d e c e r c e t ă t o r i i
s t r ă i n i ) , e a fiind î n m a j o r i t a t e a c a z u r i l o r p o z i t i v ă şi a n u m e e s t e m a i p r o n u n ţ a t
positivă la funcţiunile intelectuale, s c ă z â n d l a f u n c ţ i u n i l e p s i h o m o t o r i i şi s e n -
s o r i a l e , t i n z â n d s p r e n e g a t i v şi c h i a r s p r e n u l .
E x p l i c a r e a p r o c e s u l u i î n v ă ţ ă r i i şi a l a c ţ i u n i i d e t r a n s f e r i , o v e d e a c u m .
d-1 M . î n gradul de potenţialitate nativă a funcţiunilor, potenţialitate c a r e a r e
r o l u l d e a i n d i c a g r a d u l d e e f i c i e n ţ ă . A c e s t e i p o t e n ţ i a l i t ă ţ i n a t i v e , i se a d a u g ă ,
î n t r ' o m ă s u r ă f o a r t e m a r e , trei f a c t o r i , c u r o l u r i h o t ă r î t o a r e : 1 ) inteligenţa, e a fiind
f a c t o r c o m u n în ambele p r o c e s e , condiţionând d e s f ă ş u r a r e a lor. „ C u c â t p a r t i ­
c i p a r e a inteligenţii s e f a c e î n p r o p o r ţ i i m a i m a r i , c u a t â t a c ţ i u n e a d e t r a n s f e r t
e şi e a m a i m a r e şi i n v e r s " . 2 ) Atenţia, de c o n c e n t r a r e a ei a t â t r n â n d efectele
î n v ă ţ ă r i i . 3 ) Voinţa, c a r e c o n t r i b u e l a c r e ş t e r e a eficienţii şi l a p r e c i z a r e a a c ţ i u n i i
d e t r a n s f e r t . A u t o r u l îşi s p r i j i n ă a f i r m a ţ i i l e şi p e c e r c e t ă r i l e p s i h o l o g i l o r s t r ă i n i
— S p e a r m a n , M e u m a n n , Judd, P y l e , etc. — dela concepţiile c ă r o r a pleacă. D o m ­
n u l M ă r g i n e a n u r e l i e f e a z ă şi f a p t u l c ă î n t r e p r o c e s u l î n v ă ţ ă r i i şi cel a l t r a n s f e r -
tuîui s u n t a f i n i t ă ţ i l e s t r u c t u r ă , s t r u c t u r i c a r e a m b e l e p o r n e s c din v i a ţ a s u f l e ­
tească socotită c a o „unitate".
A c e a s t ă acţiune d e transfert, nu este însă a ş a de m a r e d u p ă c u m a u c r e z u t
şi c r e d î n c ă p e d a g o g i i şT c h i a r unii d i n t r e p s i h o l o g i . R a p o r t a t ă la m a t e r i i l e d e
î n v ă ţ ă m â n t , d i s c u t a r e a p r o b l e m e i d u c e l a c o n c l u z i a c ă antrenamentul şi învăţarea
unor materii, nu aiută cu prea mult desvoltării intelectuale in general, a elevului;
ci, d u p ă c u m a f i r m ă T h o r n d i k e , b a z a t p e r e z u l t a t e l e e x p e r i e n ţ e l o r e x e c u t a t e a s u ­
p r a u n u i n u m ă r d e 8 5 6 4 s u b i e c t e , e vorba aci de capacitatea nativă a fiecărui
individ, capacitate care ajută actualizării şi maturizării. „ î n v ă ţ a r e a diferitelor m a ­
terii d e ş c o a l ă " s c r i e d»l M ă r g i n e a n u , „ e m a i m u l t cauza ocazională de desprin­
d e r e şi p u n e r e î n m i ş c a r e a p o t e n ţ i a l i t ă ţ i l o r n a t i v e şi nici p e d e p a r t e c a u z a c u
a d e v ă r a t eficientă a desvoltării mintale". I a t ă d a r că v a l o a r e a educativă a m a ­
t e r i i l o r d e î n v ă ţ ă m â n t şi m a i a l e s a s t u d i i l o r c l a s i c e , e s t e p u s ă l a î n d o i a l ă . A c e a ­
s t ă v a l o a r e e d u c a t i v ă e s t e m u l t m a i r e s t r â n s ă , e a r ă m â n â n d l o c a l ă şi s p e c i f i c ă -
C o n c e p ţ i a profesorilor c ă trebue să se ţină s e a m a de o „ c a p a c i t a t e gene­
r a l ă " a e l e v u l u i şi c ă la a c o r d a r e a u n u i c a l i f i c a t i v t r e b u e s ă se a i b ă î n v e d e r e -
p r o g r e s u l e l e v u l u i şi l a c e l e l a l t e m a t e r i i , s'a d o v e d i t — p r i n c e r c e t ă r i e x p e r i m e n ­
t a l e — c ă e s t e o e r o a r e , şi î n p e d a g o g i e e r o r i l e v o r s t ă r u i şi se v o r î n m u l ţ i c h i a r ,
a t â t a v r e m e c â t p s i h o l o g i a e x p e r i m e n t a l ă n u v a fi şi e a c h e m a t ă în a j u t o r . A
f a c e r e f o r m e de î n v ă ţ ă m â n t numai în c a d r u l u n o r p ă r e r i s a u c o n v i n g e r i , fără c a
a c e s t e a , s ă fie e x p e r i m e n t a l v e r i f i c a t e , î n s e a m n ă a p ă c ă t u i din c a p u l l o c u l u i c o n t r a
individului; a c e s t a t r e b u e in prealabil c u n o s c u t şi a n u m e t e m e i n i c . M e t o d e i o b s e r ­
vaţiei în p e d a g o g i e — m e t o d ă c a r e uneori p ă c ă t u e ş t e prin p r e a mult subiectivism
din p a r t e a o b s e r v a t o r u l u i — i s e a d a u g ă c a o c o m p l e c t a r e şi u n e o r i c a o c o r e c t a r e :
Experimentul. C u r e n t u l de psihologie infantilă, m a r c a t prin c e r c e t ă r i l e pline d e
s u g e s t i i a l e t â n ă r u l u i p r o f e s o r d e la B e r l i n rvtrrr Lewin, tinde t o c m a i s ă d e a
ştiinţei e d u c a ţ i e i u n f u n d a m e n t c â t m a i p s i h o l o g i c , b a z a t î n p r i m a linie p e c u n o a ­
ş t e r e a t e m e i n i c ă a c o p i l u l u i ; şi c u n o a ş t e r e a s e f a c e p r i n î n t i n s e e x p e r i m e n t e , L e ­
w i n l u c r â n d a l ă t u r i d e W ö l f g a n d K ö h l e r , şeful l a b o r a t o r u l u i d e p s i h o l o g i e e x p e r i ­
m e n t a l ă din B e r l i n .
C u a c e s t a d a u s , s t u d i u l d-lui M ă r g i n e a n u e s t e c â t se p o a t e d e b i n e v e n i t -
I n d i f e r e n t d a c ă s o c o t i m v o l u m u l c a o e x p u n e r e a c o n c e p ţ i i l o r a l t o r a , c ă r o r a li
s ' a u î n c e r c a t c o r e c t ă r i şi i n d i f e r e n t d a c ă a c e s t e c o r e c t ă r i p r e c u m şi e x p l i c ă r i l e ,
Ie s o c o t i m i n c o m p l e c t e , — t o t u ş i p o a t e fi p r i v i t c a u n i m b o l d şi l u a t c a p u n c t
d e p l e c a r e p e n t r u c e r c e t ă r i v i i t o a r e în a c e l a ş domeniu. Meritul autorului m a r
c o n s t ă şi în a c e e a c ă p r e z i n t ă p r o b l e m a î n t r ' o v r e m e c â n d î n v ă ţ ă m â n t u l n o s t r u
şi c h i a r d e a i u r e a , t r e c e p r i n c o n v u l s i u n i şi o r i c e î n c e r c a r e d e l ă m u r i r e a p r o b l e ­
melor de educaţie este cât se p o a t e de nimerită.
 S c r i e r e a d-lui M ă r g i n e a n u , n u c u p r i n d e n u m a i u n b o g a t şi s i s t e m a t i z a t
m a t e r i a l i n f o r m a t i v , p r e ţ i o s p e n t r u t o ţ i a c e i c a r e s e o c u p ă c u p s i h o l o g i a şi m a i
a l e s c u p r o b l e m e l e e d u c a ţ i e i şi a m a t e r i i l o r d e î n v ă ţ ă m â n t , ' d a r e s t e şi o c a r t e d e
a t i t u d i n e , d u p ă l e c t u r a c ă r e i a — şi c h i a r î n p a r c u r s u l ei, — eşti silit s ă r e f l e c ­
t e z i , s ă - ţ i pui d i n n o u p r o b l e m a şi s ă t e f r ă m â n ţ i p e n t r u c o m p l e t a ei r e z o l v a r e .

I. M . N E S T O R

A L E X A N D R U R O Ş C A : Debilitatea mintală. ( C l u j . E d i t u r a Institutului d e Psi­

h o l o g i e a l U n i v e r s i t ă ţ i i din C l u j 1 9 3 1 ) .

D - l A l e x a n d r u R o ş e a c o n s a c r ă s t u d i u l s ă u p r o b l e m e i debilităţii m i n t a l e ,
p r o b l e m ă d e m u l t d i s c u t a t ă şi p u s ă l a p u n c t t e o r e t i c şi p r a c t i c , î n ţ ă r i l e c a r e s ' a u
p r e o c u p a t i m e d i a t d e m a r e a ei i m p o r t a n ţ ă s o c i a l ă . L a n o i e a a b i a a î n c e p u t s ă fie
d i s c u t a t ă şi a c e a s t a n u m a i î n c e r c u r i l e u n i v e r s i t a r e . T r e b u e s ă r e c u n o a ş t e m , o r i ­
c â t d e n e p l ă c u t ă a r fi a c e a s t ă c o n s t a t a r e : S o c i e t a t e a r o m â n e a s c ă n ' a l u a t î n c ă
c u n o ş t i n ţ ă d e e x i s t e n ţ a şi d e n e v o i a s o l u ţ i o n ă r i i s a l e s o c i a l e . O b s e r v a ţ i i l e g e n e r a l e
p r e z e n t a t e d e a u t o r î n s u c c i n t u l s ă u s t u d i u , c a şi c e l e e x p u s e d e D - l p r o f e s o r
Ş t e f ă n e s c u r G o a n g ă î n p r e f a ţ a ş a , s u n t r e m a r c a b i l e p e n t r u j u s t e ţ e a şi c o n v i n g e r e a
c u . c a r e s u n t f o r m u l t e . P r o b l e m e l e c e r c e t a t e sunt c e l e a l e definirii şi diagnosti­
c ă r i i debilităţii m i n t a l e , a l e e d u c a ţ i e i d e b i l i l o r m i n t a l i c u m şi p r o b l e m e l e o r g a n i ­
-
zării p r a c t i c e ale acestei educaţii în G e r m a n i a , B e l g i a , F r a n ţ a , Elveţia , A u s t r i a ,
A n g l i a şi S t a t e l e - U n i t e a l e A m e r i c e i . U n c a p i t o l final e s t e c o n s a c r a t d e s c r i e r i i
r e a l i z ă r i l o r p r a c t i c e e x i s t e n t e î n ţ a r a n o a s t r ă şi s u g e s t i i l o r p r i v i t o a r e le c e e a c e
ele a r t r e b u i s ă fie. S p r e p ă r e r e a n o a s t r ă d e r ă u , n u p u t e m i n t r a î n t r ' o a n a l i z ă m a i
a m ă n u n ţ i t ă a c h e s t i u n i l o r t r a t a t e , d e o a r e c e m o d u l s c h e m a t i c şi e s e n ţ i a l î n care
a c e s t e a sunt e x p u s e nu î n g ă d u i e a c e s t lucru. D a c ă D - l R o ş e a a u r m ă r i t numai
o s i m p l ă v u l g a r i z a r e a c h e s t i u n i i p e n t r u a t r e z i a t e n ţ i a a u t o r i t ă ţ i l o r ş c o l a r e şi a
familiilor, n i m i c n u se p o a t e r e p r o ş a studiului D - s a l e , e l fiind t r a t a t m e t o d i c , i n ­
t e l i g e n t şi c u c l a r i t a t e ; d a c ă î n s ă el v i z e a z ă c e v a m a i m u l t , el p o a t e fi î n v i n u i t
d e a fi s c h e m a t i c , p r e a g e n e r a l şi p e a l o c u r i c h i a r l a c u n a r . . .
D e p i l d ă , p e n t r u a d a un c a z , a v e m i m p r e s i a c ă d i s c u ţ i a c a r e s e f a c e în
j u r u l definirii debilităţii m i n t a l e e s t e p r e a s u m a r ă , c â n d e a se m ă r g i n e ş t e n u m a i
a p u n e : „ c o e f i c i e n t u l d e i n t e l i g e n ţ ă al idiotului v a r i a z ă d e l a 0 la 2 2 , a l i m b e c i l i l o r
d e l a 22 I a 50, i a r a l m o r o n i l o r d e l a 50 la 70. î n a p o i e r e a m i n t a l ă f o r m e a z ă t r e ­
c e r e a dela debilitatea mintală spre inteligenţa n o r m a l ă . L a înapoierea mintală
se g r u p e a z ă mărginiţii cu un coeficient de inteligenţă î n t r e 7 0 — - 8 0 , şi p r o ş t i i ,
c u un coeficient de inteligenţă între 8 0 — 9 0 " . ( p a . 3 ) . C u t o a t ă citaţiunea a c e s t o r
c o e f i c i e n ţ i , limita s u p e r i o a r ă a debilităţii m i n t a l e e s t e v a g ă , e a nefiind d e a j u n s
f i x a t ă , d a r m a i a l e s î n t e m e i a t ă . C u a l t e c u v i n t e , c e e a c e nu s e i n d i c ă n e t e s t e g r a ­
dul d e i n t e l i g e n ţ ă n e c e s a r ă c a r e f a c e p o s i b i l ă v i a ţ a î n s o c i e t a t e , a d i c ă „minimi"
d e i n t e l i g e n ţ ă n e c e s a r ă indiciului p e n t r u a c e a s t ă v i a ţ ă . P e n t r u noi, d e o s e b i r e a
d i n t r e d e b i l i t a t e a m i n t a l ă şi n o r m a l i t a t e e s t e m u l t m a i î n s e m n a t ă d e c â t f i x a r e a
g r a d e l o r debilităţii şi î n a p o i e r i i m i n t a l e .
A c e s t „minimum" d e i n t e l i g e n ţ ă î n v â r s t ă m i n t a l ă , t r e b u i a s ă fie d i s c u t a t şi
p r e c i z a t î n t r ' u n s t u d i u c o n s a c r a t debilităţii m i n t a l e . Ş i a c e a s t a c u a t â t m a i m u l t
c u c â t d i s c u ţ i u n i l e r i d i c a t e d e p r o b l e m a a c e s t u i m i n i m u m s u n t d e p a r t e d e a fi
s o l u ţ i o n a t e definitiv. Binet şi Simon f i x a u a c e s t „minimum" în jurul nivelului
m i n t a l d e 1 0 a n i , c e e a c e v i n e a z i c e c ă u n i n d i v i d p e n t r u a fi c a p a b i l s ă t r ă i a s c ă
în s o c i e t a t e a r e n e v o i e d e o i n t e l i g e n ţ ă e g a l ă c u a c e e a a unui c c p i l de 1 0 a n i .
S ' a o b i e c t a t î n s ă . a c e s t u i „nivel limită", c ă s u n t i n d i v i z i c a r e d e ş i a u i n t e l i g e n ţ a
u n u i c o p i l d e 1 0 ani, ei s u n t i n c a p a b i l i s ă s e d e s c u r c e în s o c i e t a t e , s a u s u n t alţii
c u o i n t e l i g e n ţ ă i n f e r i o a r ă a c e l e i a a u n u i c o p i l n o r m a l d e 9 a n i şi t o t u ş i s u n t l ă s a ţ i
liberi. D e a l t ă p a r t e , d a c ă n e r e f e r i m la c o e f i c i e n ţ i i n u m e r i c i a i g r a d e l o r debili-
taţii m i n t a l e c i t a ţ i m a i s u s , v o m c o n s t a t a a c e i a ş n e s i g u r a n ţ ă î n c e e a c e p r i v e ş t e
v a l o a r e a lor p r a c t i c ă .
D a c ă „măcginiţii" şi „proştii" d e c a r e v o r b e ş t e D - n u l R o ş e a a u coeficienţii
î n t r e 7 0 — 8 0 primii, şi 8 0 — 9 0 ( c e i d e al d o i l e a ) , d e l a s i n e se î n ţ e l e g e c ă i n d i c e l e
inteligenţii m e d i i n o r m a l e n u p o a t e fi d e c â t e g a l c u 1. U r m e a z ă o a r e c ă toţi c o p i i i
c u u n c â t i n f e r i o r lui 1 s u n t a n o r m a l i ? N u o r i c e i n d i c e i n f e r i o r lui 1 r e p r e z i n t ă
o inteligenţă calificabilă de debilitate m i n t a l ă . Terman d e pildă nu ia indicele 1
c a limită a b s o l u t ă a a c e s t e i d e b i l i t ă ţ i . E l n u c o n s i d e r ă d e debili m i n t a l i , decât-
copiii c a r e p r e z i n t ă u n i n d i c e i n f e r i o r lui 0 . 7 0 , c o p i i i c u indici î n t r e 0 . 7 0 — 1 0 0 fiind
s o c o t i ţ i d e n o r m a l i . S a u p e n t r u D - n u l R o ş e a copiii c u i n d i c e î n t r e 0 . 7 0 — 0 . 9 0 s u n t
s o c o t i ţ i d e î n a p o i a ţ i m i n t a l i ( m ă r g i n i ţ i şi p r o ş t i ) . A c e s t e x e m p l u s i n g u r n e a r a t ă
c â t d e r e l a t i v e s u n t v a l o r i l e a c e s t o r c o e f i c i e n ţ i d e d e b i l i t a t e m i n t a l ă şi la c e r i s c u r i
n e p o a t e a n t r e n a o a f i n n a r e a l o r p r e a d o g m a t i c ă şi c a t e g o r i c ă . P e n t r u a c e s t e
m o t i v e s p u n e a e i mai) sius c ă l i m i t e l e nonmalllităşii şi, debilităţii m i n t a l e n u s u n t
l i m p e d e p r e c i z a t e şi' l a c u n a a c e a s t a n e a t r a g e a t e n ţ i a a s u p r a n e c e s i t ă ţ i i d e d e t e r ­
m i n a r e ciirict o b i e c t i v ă a c r i t e r i u l u i l o r d e d i f e r e n ţ i e r e . I n p l u s d e a c e a s t a a m i n t i m
c ă definireai g r a d e l o r d e d e b i l i t a t e m i n t a l ă , p e c a r e o f a c e D - l R . l a p a g i n a 2 .
e s t e v a l a b i l ă niuimai p e n t r u adulţii c u d e s v a î t a r e m i n t a l ă t e r m i n a t ă : astfel: D - s a
î m p r u m u t â n d definiţii c u r e n t e în psicfoiarrie, c o n s i d e r ă de idioţi i n d i v i z i i a c ă r o r
i n t e l i g e n ţ ă l a m a t u r i t a t e n u î n t r e c e p e a c e i a a unui c o p i l n o r m a l d e 3 a n i , de
imbecili p e a c e e a a c ă r o r inteligenţă e s t e o p r i t ă în d e s v o l t a r e a s a la nivelul i n ­
teligenţei c o p i i l o r d e 3 ' — 7 a n i , ş i d e debili p e i n d i v i z i i c u n i v e l u l d e 7 — 1 0 ami..
S a u p r o b l e m a î n discuiţi© e r a d e b i l i t a t e a m i n t a l ă a c q p i i i o r ; s c h e m a a c e a s t a e s t e
v a l a b i l ă şi' p e n t r u e i ? D a c ă e s t e v a l a b i l ă , î n a c e s t c a z c u m v a n d e o s e b i c a n t i ­
t a t i v î n m o d e x a c t , c o p i i i simpli debili m i n t a l i d e cei imbecili şi idioţi? între­
b a r e a a c e a s t a ne d u c e iarăşi la p r o b l e m a criteriului de diferenţiere a normali-
tăţri die d e b i l i t a t e d e c a r e vorbeaom m a i s u s . P r o b l e m a d i f e r e n ţ i e r i i o b i e c t i v e a
g r a d e l o r d e d e b i l i t a t e m i n t a l ă a copidlioj- eEite m a i i m p o r t a ţ i fă d e c â t c e a a d i f e ­
r i t e l o r g r a d e d e d e b i l i t a t e m o r t a l ă a d u f c ă , p e n t r u m o t i v e l e s n e die p r e s u p u s şi
a s u p r a c ă r o r a n u i n s i s t ă m . C o p i i raeirireeentând d e s v o i t ă r i m a n t a l e d e f i n i t i v e , nuc
v o m g ă s i l a d â n ş i i n i v e l u r i m i n t a f e a b s o l u t fixe a f a r ă d e c a z u r i l e d e g r a v ă idăoţie.
C e n e g a r a n t e a z ă n o u ă c ă diferiţii coeficienţii c o r e s p u n z ă t o r i g r a d e l o r d e debi>-
latate m i n t a l ă ( i n d i c a ţ i d e a u t o r 31a p a g . 3 ) s u n t a c e i a ş p e n t r u t o a t e v â r s t e l e ?
C e nie g a r a n t e a z ă n o u ă » d e e x e m p l u c ă indScele d e 7 0 — 8 0 c o r e s p u n z ă t o r m ă r -
g i n i ţ i t e r m i n t a l i , e s t e a c e i a ş p e n t r u „mărginiţii" d e t o a t e vârstele? O a r e coefi­
c i e n ţ i i a c e ş t i a d e d e b i l i t a t e m i n t a l ă n u v a r i a z ă şi î n r a p o r t c u v â r s t a ? T o c m a i
a c e a s t ă variaţiuinie a 'lor î n raiport c u v â r s t a e s t e t r e c u t ă c u v e d e r e a d e c ă t r e
a u t o r în studiul s ă u .
L u â n d î n c o n s i d e r a r e a d o u a c h e s t i u n e e s e n ţ i a l ă a debilităţii m i n t a l e în
l e g ă t u r ă cu metodele sale de diagnosticale, D-nul R o ş e a se a r a t ă favorabil nu­
mai metodei d e e x a m e n prin ajutorul testelor speciale, socotind metodele bio­
logice c a incapabile d e a furniza c e v a sigur în c e priveşte a c e a s t ă diagnosti­
c a r e . D - s a se r e f e r ă m a i a l e s l a v a l o a r e a s t i g m a t e l o r fizice d e d e g e n e r a r e : „ S e
p o t v e d e a , spume R . d e F u r s a c , i m b e c i l i şi" c h i a r idioţi a c ă r o r a s p e c t s o m a t i c
— î n a f a r ă bine î n ţ e l e s d e e x p r e s i a f i z i o n o m i e i — n u d i f e r ă d e c â t f o a r t e p u ţ i n d e
a c e l a a l i n d i v i z i l o r n o r m a l i . I n v e r s , s e p o t v e d e a m a l f o r m a ţ i i , d e s t u l die a c c e n ­
t u a t e , lla indivizii s ă n ă t o ş i d i n p u n c t die v e d e r e p s i h i c " . D a c ă î n s ă caratoterefe
a c e s t e a fizice d e g e n e r a t i v e s u n t d i s c u t a b i l e p â n ă l a un p u n c t ( n o i n u e p r o b ă m
î n totul p ă r e r i l e lui De Fursac), sunt însă alte indicaţiuni de ordin bio-fiziolo-
g i c a c ă r o r o b s e r v a r e şi p r e z e n ţ ă d e t i m p u r i u l a copii, p o t s e r v i c a puncte de
p l e c a r e p e n t r u p r e v e d e r e a u n e i debilităţi m i n t a l e î n c u r s d e d e s v o i t a r e şi p e
caire d i a g n o s t i c a r e a p s i h o l o g i c ă die imiai t â r z i u n ' a r f a c e d e c â t s'o c o n f i r m e .
A s t f e l c r e ş t e r e a n e r e g u l a t ă şl c a p r i c i o a r a ă a c o r p u l u i , s e n s i b i l i t a t e a e x a g e r a t ă l a
frig, d e r m a t o z e l e , e n t e r i t e l e c a r e n u cedează, vegetaţii adenoide, manifestările
p r e c o c e de apatie şi i n s t a b i l i t a t e , somnul profund sau adeseori întrerupt de
v i s e u r â t e , u r i n a r e a r e g u l a t ă n o c t u r n ă , c o n v u l s i u n i l e şi r e a c ţ i u n i l e v i o l e n t e Î s
c e l e m a i n e î n s e m n a t e c o n t r a r i e r i , întârzierile v ă d i t e în a p a r i ţ i a dinţilor. în a c h i -
 zipia m e r s u l u i şi v o r b i r i i sumt s e m n e l e p r e v e s t i t o a r e a l e u n e i d e b i l i t ă ţ i m i n t a l e î n
desvoltare. L a acestea, d a c ă mai adăogăm pe cele d e ordin sensoriu, motor
şi s o c t e t c a : insufidentalle ateaţîed visualie şi a u d i t i v e , î n t â r z i e r e a î n a c h i z i ţ i a
funcţiunii d e a p u c a r e şi n t r â i i g a r e a uinud o b i e c t , i n d i f e r e n ţ a la j o c , c u r ă ţ e n i e şi
faţă de anturajul său, evitarea societăţii copiilor d e v â r s t a sa, î n c ă p ă ţ â n a r e a ,
semnele d e abulie, chinuirea a n i m a l e l o r e t c , v o m a v e a aproape completă g a m a
m i j l o a c e l o r u n e i prediaignosticări. a d e f i c i e n ţ e l o r d e a c e s t a n a t u r ă . D i n t r e t o a t e
siroptamiele d i a t e , tenidiiniţelie d e iizefare, a p a t i e şi e v i t a r e p a c a r e l e m a n i f e s t ă ,
copilul f a ţ ă de m e d i u l s ă u d e v i a ţ ă , c u m şi întârzierile anormale în apariţia
d i n ţ i l o r , a c h i z i ţ i a m e r s u l u i şi v o r b i ţ i i , u r i n ă r i l e n o c t u r n e s a u m o d u l d e e f e c t u a r e
a l r e f l e x u l u i pJiamtor, c o n s t i t u e s c î n m a j o r i t a t e a c a z u r i l o r p r o n o s t i c u r i ; s i g u r e d e
d e b i l i t a t e m i n t a l ă şi m o t o r i e . P s i h i a t r i i infantili, c a C o l i n şi H e u y e r l e - a u r e c u ­
n o s c u t o m a n e i m p o r t a i n ţ ă din a c e s t p u n c t d e v e d e r e .
A b s e n t a tiau crniiisiiirjea l o r din d i s c u ţ i a p e c a r e Dnl R o ş e a o f a c e î n s t u ­
dioul s ă u î n j u r u l d e b i l i t ă ţ i i iDiintafle ni' s e p a n e n e m o t i v a t ă . T o t a ş a d e n e î r j d r e p -
tăţftt s e u e x a g e r a t , n i s e paire şi soeptiicismull s ă u î n c e p r i v e ş t e v a l o a r e a şi
foloasele m i j l o a c e l o r m e d i c a l e î n c o m b a t e r e a o r g a n i c ă a debilităţii mintale, m o ­
t i v a t d e D - s a pron c i t a r e a qpirjdiudK lui Tredgold, >la p a g . 8 a c ă r ţ i i s a l e : „ T i p u ­
rile d e d e f e c t e c a r e p o t fi t r a t a t e m e d i c a l , s u n t p u ţ i n e la n u m ă r , şi în marea
m a j o r i t a t e a c a z u r i l o r d e d e b i l i t a t e m i n t a l ă , a t â t p r i m a r ă , c â t şi s e c u n d a r ă , s e
p o a t e s p u n e c ă m e d i c a m e n t e l e n ' a u nici o i n f l u e n ţ ă d i r e c t ă " . A u t o r i t a t e a unui
n u m e maire, fie e a c h i a r c e a p e c a r e o d ă o o m p a t i n i ţ a ştiinţifică, n u trebueşte-
invocată d e c â t cu foarte m a r e prudenţă, când este v o r b a de a decide de v a l o a r e a
umed m e t o d e socotiifiă d e o s i m ţ i t ă u t i l i t a t e î n c o m b a t e r e a d e b i l i t ă ţ i i m i n t a l e . N ă ­
imeai n u c o n t e s t ă c ă p o t exilata c a z u r i r e b e l e o r i c ă r u i t r a t a m e n t m e d i c a l , s a u c ă
ţ e s u t u r i l e fonematiive a l e c r e e r u l w i p o t r e p r e z e n t a s e r i o a s e dificultăţi î n a m e l i o -
1
rairea s a u î n v i n g e r e a debilDtăţii m i n t a l e , î n c a z u l c â n d e l e s u n t d e f e c t u o a s e c a
c o n s t i t u i r e şi c a l i t a t e , diin prdtakia u n e i e r e d i t ă ţ i ' p a i t h o l o g i c e . A r e s p i n g e î n s ă î n
n u m e l e lui Tvedgold şi a l probientaifeeilor r e z u l t a t e o b ţ i n u t e d e Jaensch, o metodă
c a i n e f i c a c e î n c o m b a t e r e a debillităţ'i m i n t a l e d e a p u n e t o a t ă n ă d e j d i l e p e n t r u
a m e l i o r a r e a a c e s t e i a , n u m a i î n „tratamentul educativ", însemnează a face o ge­
neralizare surprinzătoare, nu deajuns motivată şi c a r e p o a t e d e s c u r a j a p e cei
c a r e v o r s ă - ş i c o n s a c r e a o t i t i v i t a t e a l o r î n s ă n ă t o ş i r i i şi r e c u p e r ă r i i v i e ţ i i s o c i a l e
a c e s t o r d e s m o ş t e n i ţ i a i n a t u r i i , c a r e s u n t debilii m i n t a l i . R e p e t ă m î n c ă o d a t ă : p ă ­
rerile D-tui R o ş e a păcăituesc prin o g r e a generalizare, f ă r ă o discuţie m a i a p r o ­
f u n d a t ă a p r o M e m e i O p i n i a lud Tredgold p e c a r e se b a z e a z ă D - s a este uşor
c r i t i c a b i l ă , d e o a r e c e e a o m i t e f a p t u l a c e s t a esenţiali c ă e f i c a c i t a t e a t r a t a m e n t u l u i
m e d i c a l e s t e î n f u n c ţ i e nu n u m a i d e m e d i c a m e n t e l e î n t r e b u i n ţ a t e , d a r şi d e m o -
m e n t a l , d e t i m p u l , d e d a t a l a ceire s e f a c e a p l i c a r e a l o r î n v d e r e a cornbcteriS
debilftăţii m i n t a l e . D e si^uir, c ă c e f e m a i b e n i g n e f o r m e d e d e b i l i t a t e m i n t a l ă
d e v i n r e b e l e şi i m p o s i b i l e d e a m e l i o r a t , daică t r a t a m e n t u l l c r mecM'»! î n c e p e
t â r z i u . î n g r i j i r e a m e d i c a l ă , a d e c v a t ă debilităţii m o r t a l e , p e n t r u a fi e f i c a c e trebui?
s ă î n c e a p ă deila v â r s t a f r a g e d ă a copilului, însamte c a ţ e s u t u r i l e cerebrafie s ă fi
c ă p ă t a t o r e l a t i v ă s t a b i C t a t e în dtesvoltanea lor; c u a l t e c u v i n t e e l e t r e b u e s c
s t i m u l a t e în p r o c e s e l e l o r d e d e s v o l t a r e anatomico-fiziologice, înainte ca virtua-
lităţile l o r m e r i r d e s ă c â ş t i g e t e r e n . S a u a s t ă z i p s i h o l o g i a pathclo-)iică i n f a n t i l ă
d i s p u n e d e m i j l o a c e r e l a t i v s i g u r e p e n t r u a p r e z i c e d e t i m p u r i u o viitoeire d e b i ­
litate mintală. L a d a t a s a u v â r s t a c â n d primele deficienţe sunt vizibile şi în
c o n t r a s t c u c e e a c e e s t e n o r m a l l a a c e i a ş v â r s t ă l a a l ţ i copiii, t r e b u e î n c e p u t ă
î n g r i j i r e a m e d i c a l ă i n d i c a t ă d e n a t u r a c a z u l u i , d a c ă v r e m c a e a s ă fie e f i c a c e .
In v e d e r e a a c e s t u i l u c r u e a t r e b u e s ă î n c e a p ă c h i e r d e l a v â r i t a d e 2 — 3 auri,
tair n u la 7 — 8 a n i c â n d debilliiiatea e s t e d e j a instefeită si e v o t e l t ă . In c e p r i v e ş t e
a i - n e f e r a r e a debilităţii m i n t a l e n u e s t e b i n e s ă n e a r ă t ă m n i c i p r e a optitarştli. d a r
n i c i p r e a pesimişti'. F ă r ă a e x a g e r a maii mrjlt d e c â t t r e b u e v a l ' o a r e a m e i m e t o d e
d e c o m b a t e r e a debilităţii nrJntel», n o i o r e d e m c ă o r a ţ i o n a l ă şi ştiinţifică' utili­
z a r e a ei, p o e t e a d u c e rea'ie f o l o a s e cc-'ilu'lut d e b i l î n oe p r i v e ş t e a m - f e n a r e a . şi
î n d r e p t a r e a s a : S ă l u ă m un e x e r r p ' u : S ă p r e s u p u n e m c ă un c o p i l prez'intă d e
t i m p u r i u o î n c e t i n e a l ă n o t a b i l ă î n d e s v o l t a r e a s a m i n t a l ă , c a r e d a c ă a r fi l ă s a t ă
s ă evoluieae liberă, d e sigur c ă s ' a r (transforma într'o debilitate mintală p r e c o c e
c a r e s ' a r a g r a v a din c e î n c e . Incatioeala, staţionarea, s a u o p r i r e a a c e a s t a b r u s c ă
î n d e s v o l t a r e a m i n t a l ă a c o p i l u l u i poaite fi a t r i b u i t ă u r m ă t o a r e l o r c a u s e : fie urnei
i n s u f i c i e n t e g l a n d u l a r e , fie a c ţ i u n i i p a r a z i ţ u i o r i n t e s t i n a l i , fie unei a J m a n t a ţ u s ă ­
r a c ă î n v i t a m i n e , fie v r e unui p r o c e s a l m c n i n g e i d e c a r e e s t e r e s p o n s a b i l um
heredosifilis i g n o r a t d e p ă r i n ţ i . E v i d e n t p o t fi ş i a l t e c a u s e : t u r b u r ă r i l e s a u
d e f e c t e l e d e m e c a n i s m şi f u n c ţ i o n a r e allie icreerului, d e s i g u r c ă d e s e o r i n u s u n t
s t r e i n e d e p r o d u c e r e a - d e b i l i t ă ţ i i mintaAe. C r e i e r u l o a r e n u s e g ă s e ş t e şi' el s d b
d e p e n d e n t a s i s t e m u l u i v e g e t a t i v a l e c ă r u i i e g i t r e b u e s ă le isufeme, d u p ă c u m
1
r e m a r c ă f o a r t e b i n e D u p u y ? Creeruil n u s e h r ă n e ş t e , n u r e s p i r ă , n u asiirnáfaazá
şi d e s a s i m i l e a z ă , n u s e • poaite i n t o x i c a şi d e r a n j a î n f u n c ţ i o n a r e a s a , c a o r i c e altt
o r g a n a l corpului:, d e u n d e a r p u t e a r e z u l t a c a r e p e r c u s i u n i d i r e c t e a s u p r a p s i ­
hicului c o p i l u l u i , a d e v ă r a t e o p r i r i s a u p e r t u r b ă r i a l e d e s v o l t ă r i d s a t e mintiale?
O î n t â m p i n a r e m e d i c a l ă d e t i m p u r i u a u n e i a d i n a c e s t e cauisie s a u a c o m p l e x u l u i
d e c a u s e , c a r e p r e g ă t e s c t e r e n u l d e b i l i t ă ţ i i m i n t a l e , d e c e s ă n u c r e d e m c ' a r fi
sailuitară p e n t r u e v o l u ţ i a s a m i n t a l ă ? F o r m e l e d e d e b i l i t a t e m i n t a l ă , c â n d ele n u
î m b r a c ă h a i n a idiofiei şi i m b e c i l i t ă ţ i i c o n g e n i t a l e , c â n d e l e s u n t d e « a t u r a c ă u ­
ş e l o r die m a i s o s , s u n t s u s c e p t i b i l e cfe a m e l i o r a r e d a c ă a c ţ i u n e a d ' s o l v a n t ă ' a
a c e s t o r a din ui*mă e s t e înilăituraită din v r e m e . Holingworth c a şi Tredgold se
referă, • d e sigur m a i mult, l a a c e l e c a z u r i d e debilitat; mintală i n v e t é r a t e , e v o ­
l u a t e , f i x a t e şi f a ţ ă de c a r e , d e l a s i n e s e î n ţ e l e g e , t e r a p e u t i c a m e d i c a l ă p o a t e
a v e a p u ţ i n e ş a o s e de r e u ş i t ă , c a m t o t a t â t e a c â t a r p u t e a a v e a şi t r a t a m e n t u l
e d u c a t i v a p l i c a t s i o g u r . N u toate c a ş u r i l e de d e b i l i t a t e m i n t a l ă Eunt î n s ă d e fejul
a c e s t a . Debilităţii/e miotailie c a r e d e b u t e a z ă (brusc în e v o l u ţ i a initefeitaală a c o ­
piilor, v o r p u t e a fi î m p i e d e c a t e d e a d e v e n i f o r m e l e g r a v e c o m p r o m i ţ ă t o a r e d e
m a i t â r z i u a l e v i i t o r u l u i s ă u . Ş i debilităţile a c e s t e a d i s t r o f i c e a c c i d e n t a l e n u
1
s u n t m a i p u ţ i n n u m e r o a s e d e c â t c e l e c o n g e n i t a l e şi c o n s i d e r a t e c a r e b e l e o r i c ă r u i
t r a t a m i a n t m e d i c a l ! N u e s t e t o c u l a i c i î n a c e a s t ă r e c e n z i e d e a i n s i s t a p e lairg
a s u p r a c o r e l a ţ i i l o r e x i s t e n t e î n t r e d e b i l i t a t e a m i n t a l ă şi t u r b u r ă r i l e s o m a t i c e ,
d u p ă c u m i a r ă ş i n u este m o m e n t u l d e a i n d i c a m e t o d e l e t e r a p e u t i c e p r i n c a r e s e
p o a t e a p ă r a o r g a n i s m u l î m p o t r i v a grefării sale. Ş i a ş a a m depăşit c a d r u l unei
s i m p l e r e c e n z i i . E d u c a ţ i a debiiliilor m i n t a l i , m e i a p u n e D 4 R o ş e a : „ n u p o a t e şi
n i c i a u t i n d e i a c r e ş t e r e a c o e f i c i e n t u l u i d e i n t e l i g e n ţ ă , în s c h i m b p o a t e i n c u l c a
d e b i l i l o r m i n t a l i d i f e r i t e d e p r i n d e r i şi c u n o ş t i n ţ e utile, în limitele c a p a c i t ă ţ i i tor
mintale, în timp ce, fără o educaţie a d e c v a t ă , pot ajunge elemente anti-sociale,
v i ţ i a ş i , n e a j u t o r a ţ i , i n c a p a b i l i isă-şi c â ş t i g e e x i s t e n ţ a , c u u n c u v â n t u n b a l a s t
s o c i a l " ( p a g . 2 8 ) . D a c ă educatp¡i-u¡l n u trebuie s ă s e p r e o c u p e d e l o c d e desvod-
t a r e a i n t e l i g e n ţ e i c o p i l u l u i debil, saircina s a sie s i m p l i f i c ă s i m ţ i t o r , e a r e d u c â n d i i -
se 'la s i m p l u l d r e s a j a l a c e s t o r copcii, a d i c ă l a m e t o d a d e e d u c a r e a idioţilor. N u
î m p ă r t ă ş i m punctul a c e s t a d e v e d e r e al autorului. E l este iarăşi p r e a general,
p r e a d o g m a t i c . N u t o ţ i debilii m i n t a l i s u n t c o n d a m n a ţ i d e a r ă m â n e l a a c e l a ş i
etern nivel mintal manifestat î n momentul descoperirii deficienţei lor.
î n s ă ş i i d e e a d e a m e l i o r a r e miiintaliă s u s ţ i n u t ă d e nioi m a i s u s , p r e s u p u n e
1
p o s i b i l i t a t e a r e l a t i v ă d e deSviolltane a inteHkjenţei a c e s t o r c o p i i , î n c a z u l c â n d
causiale o r g a n i c e aile d e b i l i t ă ţ i i l o r .mintale p o t fi n e u t r a l i z a t e prinfcr'o b u n ă şi
p o t r i v i t ă î n g r i j i r e m e d i c a l ă . D e altfed c h i a r a c h i z i ţ i a d e d e p r i n d e r i şi c u n o ş t i n ţ e
utile, d e c a r e v o r b e ş t e D - s a , p r e s u p u n e u n m i n i m u m d e i n t e l i g e n ţ ă d i n p a r t e a
a c e s t o r debili, p e n t r u c a ele s ă fie posibile. I n s c h i m b s u n t e m şi n o i d e a c e l a ş
p ă r e r e c u a u t o r u l c ă aoeasifiă e d u c a ţ i e mintaflă t r e b u e s ă fie p o t r i v i t ă ş t a d a p t a ­
tă nivelului mintal a l copilului. P e n t r u a î n c h e i a a c e a s t ă d a r e de s e a m ă f ă c u t ă
lucrării D-lui R o ş e a , m a i r e l e v ă m puţinele d a t e propriu zise a s u p r a psihologiei
debilului m i n t a l . T o a t e i n f o r m a ţ i i l e d a t e p r i v a s e l a t u r a c a n t i t a t i v ă a p r o b l e m e i
debilităţii m i n t a l e , i a r n u c e a s u b i e c t i v ă . O d e s c r i e r e d o c u m e n t a t ă s a u o c a r a c ­
terizare c â t d e s u m a r ă a c o m p o r t ă r i i inteligenţii debililor mintali, a memoriei
a t e n ţ i e i , j u d e c ă ţ i i şi raţionaimantuiluii l o r a r fi î n t r e g i t c e t i t o r u l u i i m a g i n a , p e c a r e
el şi o f o r m e a z ă d e s p r e debiiii m i n t a l i î n c u r s u l p a r c u r g e r i i c ă r ţ i i D - l u i R o ş e a .

CONST. GEORGIADE
 R e c e n z i i

G. V L Â D E S C I I - R Ă C O A S A : Naşterea şi Ideologia organizaţiei Internaţionale

a Muncii. ( E d i t u r a Institutului S o c i a l R o m â n , 1931).

P r e z e n t u l s t u d i u u r m ă r e ş t e e x p l i c a r e a î m p r e j u r ă r i l o r şi c o n d i ţ i i l e s o c i a l e
c a r e a u p r e z i d a t la n a ş t e r e a „ B i r o u l u i I n t e r n a ţ i o n a l a l M u n c i i " şi a n a l i z a i d e o ­
logiei internaţionale a acestei organizaţii. A u t o r u l , perfect c u n o s c ă t o r al chestiu­
nii, a ş t i u t î n c u r s u l u r z i r i i s a l e s ă d e g a j e z e p u n c t u l d e v e d e r e p r o f e s i o n a l de
cel ştiinţific, a s t f e l c ă î n l o c d e o e x p u n e r e „ p r o d o m o " , el p r e z i n t ă o mcrare
ştiinţifică, u n m o d e l c o n c r e t d e c h i p u l c u m t r e b u e f ă c u t s t u d i u l u n e i instituţii s o ­
c i a l e o r i c a r e a r fi e a . D e a i c i d u b l u l i n t e r e s s o c i a l şi m e t o d o l o g i c - s o c i o l o g i c al
acestui studiu.
Organizaţia Internaţională a Muncii, instituţie c u u n î n t r e i t a s p e c t : p o l i t i c ,
e c o n o m i c şi s o c i a l , a r e c a f u n d a m e n t şi f i n a l i t a t e a a c t i v i t ă ţ i i s a l e u n „ î n a l t p r i n ­
cipiu d e p a c e şi s o l i d a r i t a t e , d e o r d i n e şi p r o g r e s : d r e p t a t e a s o c i a l ă " . „ N e c e s i t a ­
t e a î n t r o n ă r i i unui r e g i m d e c â t m a i m u l t ă d r e p t a t e s o c i a l ă , c a şi r e c u n o a ş t e r e a
f ă ţ i ş ă şi a n o n i m ă a d r e p t u r i l o r m u n c i i t r e b u i a u d a t e î n g r i j a u n u i o r g a n i s m p e r ­
m a n e n t , c u a u t o r i t a t e , b i n e u t i l a t şi p r o f u n d c o n ş t i e n t d e n o b i l a - i şi dificila-i
misiune" (pag. 6 ) .
Organizaţia Internaţională a Muncii, d e p a r t e î n s ă d e a fi n u m a i c r e a ţ i u n e a
v o l u n t a r ă a C o n f e r i n ţ e i d e P a c e d i n 1 9 1 9 , e s t e o instituţie c a r e - ş i a r e o j u s t i f i c a r e
i s t o r i c ă şi e c o n o m i c ă în c h i a r e v o l u ţ i a r e a l i t ă ţ i l o r s o c i a l e şi în t r i u m f u l unei idea-,
l o g i i „ t o t m a i l a r g r ă s p â n d i t e şi m a i a d â n c p ă t r u n s e în ultimul t i m p î n m a s e l e
p o p u l a r e şi c e r c u r i l e c o n d u c ă t o a r e a l e n a ţ i u n i l o r " . P u n c t u l d e p l e c a r e a l a c e s t e i
e v o l u ţ i i şi a l a c e s t e i i d e o l o g i i c o i n c i d e c h i a r c u p r i m e l e m a n i f e s t ă r i a l e m a ş i n i s -
m u l u i şi c a p i t a l i s m u l u i m o d e r n . N o i l e c o n d i ţ i i d e f a v o r a b i l e d e v i a ţ ă c r e i a t e d e
m a ş i n i s m m u n c i t o r i l o r ( b ă r b a ţ i , femei, c o p i i ) şi a c ă r o r d e s c r i e r e se f a c e a m p l u ,
o b i e c t i v şi d o c u m e n t a r , a u a v u t c a u r m a r e i n e v i t a b i l i l e r e a c ţ i u n i d e a p ă r a r e a
c l a s e i m u n c i t o a r e . „ C a p i t a l i s m u l m o d e r n l u c r e a z ă la î n c e p u t u r i l e s a l e c a u n f l a g e l
s o c i a l . E l r e d u c e c l a s a m u n c i t o a r e la a c e i a ş s t a r e d e d e c ă d e r e la c a r e r ă z b o a e l e
lui L u d o v i c a l X I V a u d u s c l a s a ţ ă r ă n e a s c ă " . (Ci. G . S c e l l e ) . F i e d i n t r ' u n s p i r i t
d e g e n e r o z i t a t e , fie d i n t e a m a şi î n g r i j o r a r e a p e c a r e o p r o d u c e m i ş c a r e a p o l i t i c ă
şi s i n d i c a l ă a m u n c i t o r i m e i , c a o r e a c ţ i u n e î m p o t r i v a u r m ă r i l o r f u n e s t e a l e i n d u ­
strialismului, c l a s a g u v e r n a n t ă a început să reflecteze la măsurile n e c e s a r e d e în­
dreptare a lor. Intervenţia Statului c a arbitru î n t r e conflictul d i n t r e c a p i t a l şi
m u n c ă d e v e n i s e a b s o l u t n e c e s a r ă , e a fiind i m p u s ă d e c h i a r „ c o n d i ţ i i l e şi s t r u c ­
t u r a v i e ţ i i s o c i a l e d i n v e a c u l X I X şi î n c e p u t u l celui d e al X X - l e a " . „ P u t e r e a
şi v a l o a r e a n a ţ i u n i l o r fiind î n s t r â n s ă l e g ă t u r ă c u s i t u a ţ i a indivizilor, familiilor şi
c l a s e l o r s o c i a l e c a r e le a l c ă t u e s c , d e l a s i n e s e î n ţ e l e g e c ă i n t e r e s u l n a ţ i o n a l e s t e
d i r e c t l o v i t , o r i d e c â t e o r i c o n d i ţ i i l e d e m u n c ă şi d e v i a ţ ă a l e l u c r ă t o r i l o r p u n în
p e r i c o l v i t a l i t a t e a s a u c h i a r e x i s t e n ţ a familiei şi c l a s e i m u n c i t o a r e . E x i s t ă u n mi­
nimum naţional, d e c a r e v o r b e s c c u o r a r ă î n ţ e l e g e r e soţii W e b , si s u b c a r e S t a ­
tul a r e d a t o r i a d e a nu l ă s a n i c i o d a t ă s ă c a d ă c o n d i ţ i i l e d e m u n c ă " . D e l a i n t e r ­
naţionalismul naţional la cel internaţional nu mai e r a d e c â t u n p a s d e făcut. T r e ­
c e r e a a c e a s t a a fost f a c i l i t a t ă şi d e t r i u m f u l şi g e n e r a l i z a r e a u n e i i d e o l o g i i c a r e
ş i - a g ă s i t d e s e o r i p r o t a g o n i ş t i în d e c u r s u l i s t o r i e i î n c h i a r r e p r e z e n t a n ţ i i i n d u ­
s t r i i l o r , î n c e p â n d c u Necker şi t r e c â n d s u c c e s i v p r i n Robert Owen, Sismondi,
Saint-Simon Proudhon, Pourier, Louis Blanc, Jerome-Adolphe Blanqui şi Danii
Legrand, i d e i a d e p r o t e c ţ i e i n t e r n a ţ i o n a l ă a m u n c i t o r i l o r î m p o t r i v a r a v a g i i l o r şi n e ­
dreptăţilor social-economice datorite maşinismului modern, câştigă mereu teren,
p ă t r u n z â n d c â t m a i a d â n c î n c o n ş t i i n ţ a i n t e r n a ţ i o n a l ă a lumii. A s t f e l c ă „ î n c e p â n d
c u j u m ă t a t e a a d o u a a s e c o l u l u i al X I X i d e i a d e p r o t e c ţ i e a m u n c i t o r i m e i , d e
r e f o r m ă s o c i a l ă , d e g e n e r a l i z a r e şi c o o r d o n a r e i n t e r n a ţ i o n a l ă a ei, se r ă s p â n d e ş t e
t o t m a i m u l t şi m a i l a r g , t r e z i n d i n t e r e s u l t u t u r o r c e r c u r i l o r s o c i a l e . I n a c e i a ş
t i m p , e a s e p r e c i z e a z ă t o t m a i c l a r î n studii e c o n o m i c e , s o c i o l o g i c e , p o l i t i c e c a
:şi î n a c ţ i u n i .politice t o t m a i h o t ă r â t e " .

Conferinţa n e r e u ş i t ă d e l a B e r l i n din 15 M a r t i e 1890, Congresele dela Zii-

 r i c h şi B r u x e l l e s d i n 1 8 9 7 , a u fost p r i m e l e î n c e r c ă r i o f i c i a l e p e n t r u a c o n s t i t u i
un o r g a n i s m i n t e r n a ţ i o n a l d e p r o t e c ţ i e a m u n c i t o r i l o r , c a r e î n c e l e d i n u r m ă l u ă
fiinţă d u p ă c o n f e r i n ţ a d e l a P a r i s d i n 1 9 0 0 , s u b n u m e l e d e „Asociaţia internaţio­
nală pentru protecţia legală a muncitorilor". A c t i v i t a t e a c u m p ă n i t ă şi r o d n i c ă a
a c e s t e i A s o c i a ţ i i , p e n t r u c a r e cele d o u ă C o n f e r i n ţ e dela B e r n a din 1 9 0 5 — 1 9 0 6 .
şi d i n 1 9 1 3 s u n t o m ă r t u r i e , „ a c r e i a t î n s u ş i m o d e l u l d e l a c a r e s a u i n s p i r a t în.
1 9 1 9 făuritorii p ă r ţ e i a X I I I din t r a t a t e l e de P a c e " . P r i m e l e d o u ă convenţii inter­
n a ţ i o n a l e : p r i v i t o a r e l a „interzicerea muncii de noapte" şi „prohibirea fosforului
alb" s e d a t o r e s c c h i a r a c t i v i t ă ţ i i a c e s t e i A s o c i a ţ i i ' . Asociaţia internaţională pentru
lupta contra şomajului, fondată în 1910, se i n s p i r a d e l a a c e i a ş i d e o l o g i e şi p r i n c i p i i
d e a c ţ i u n e s o c i a l ă c a şi A s o c i a ţ i a d e m a i s u s . A c t i v i t a t e a lui „ A m e r i c a n F e d e r a -
tion o f L a b o r " , d u p ă 1 9 1 4 d e s f ă ş u r a t ă î n v e d e r e a a d m i t e r i i d e l e g a ţ i i l o r m u n c i ­
toreşti la Conferinţa păcii care a v e a să s t a b i l e a s c ă n o u l ' S t a t u t politic al.
lumii, p e n t r u a f a c e p r o p u n e r i c u p r i v i r e l a p r o t e c ţ i a m u n c i t o r i l o r , a c t i v i t a t e a
C o n f e d e r ţ i e i G e n e r a l e a M u n c i i d i n F r a n ţ a în a c e i a ş d i r e c ţ i e , r e u n i u n i l e m u n c i ­
toreşti dela L o n d r a 1 9 1 5 , P a r i s 1 9 1 6 , L e e d s 1 9 1 6 , B e r n a 1917, Stockholm 1 9 1 7 ,
L o n d r a 1 9 1 8 , B e r n a 1 9 1 9 , r e u n i u n i l e C o n f e r i n ţ e l o r p a r l a m e n t a r e i n t e r n a ţ i o n a l e a.
a C o m e r ţ u l u i ( P a r i s 1 9 1 7 şi L o n d r a 1 9 1 8 ) , c u m şi c e l a l e A s o c i a ţ i i l o r p r e f e s i o -
n a l e c r e ş t i n e ( H a v r e 1 9 1 8 şi P a r i s 1 9 1 1 9 ) a u s t i m u l a t c o n t i n u u a t e n ţ i a g u v e r n e l o r
p o l i t i c e d e a t u n c i d e a se o c u p a c u o c a z i a C o n g r e s u l u i p ă c i i d e p r o b l e m a o r g a ­
n i z ă r i i şi p r o t e c ţ i e i i n t e r n a ţ i o n a l e a m u n c i i . Ş i n u m a i a ş a n e p u t e m e x p l i c a c u m
î n F r a n ţ a J u s t m G o d a r t , în a c e a v r e m e S u b s e c r e t a r d e S t a t la R ă z b o i , a a v u t
curajul s ă c e a r ă în O c t . 1 9 1 8 , P a r l a m e n t u l u i f r a n c e z „ s ă d e a m a n d a t Comisiei
muncii d e a d e p u n e un r a p o r t a s u p r a unei legislaţii internaţionale a muncii, ale
c ă r e i p r i n c i p i i a r p u t e a fi î n s e r a t e î n T r a t a t u l d e P a c e " . A c e a s t ă p r o p u n e r e î n ­
s e m n a un m a r e câştig pentru triumful desideratelor muncitoreşti în direcţia inter­
naţionalizării oficiale a protecţiei clasei m u n c i t o a r e . C o n f e r i n ţ a păcii sesizată din
n u m e r o a s e d i r e c ţ i i d e p r o b l e m a a c e a s t a şi c o n v i n s ă d e n e c e s i t a t e a unei î n ţ e ­
l e g e r i i n t e r n a ţ i o n a l e î n v e d e r e a r e z o l v ă r i i ei, a î n s ă r c i n a t o c o m i s i e s p e c i a l ă c u
studiul „ l e g i s l a ţ i e i i n t e r n a ţ i o n a l e a m u n c i i " . R a p o r t u l acestei comisiuni a fost
a d o p t a t c u m i c i m o d i f i c ă r i d e c ă t r e C o n f e r i n ţ a P ă c i i , î n u r m a c e r c e t ă r i i lui şi î n ­
s e r a t în t r a t a t u l d e P a c e sub numele d e „ P a r t e a a X I I I " .

„ O r g a n i z a ţ i a i n t e r n a ţ i o n a l ă a m u n c i i , s p u n e G . A . J o h n s t o n , a fost c o n c e ­
p u t ă şi p r o p u s ă s ă f u n c ţ i o n e z e c a a d e v ă r a t u l î n c e p u t a l unei lumi n o u ă . D a r s ' a
n ă s c u t lumea c e a n o u ă ? " U r m ă t o a r e l e p ă r e r i ale autorului în l e g ă t u r ă cu acest
p a s a g i u p r o d u c o f r u m o a s ă i m p r e s i e p r i n e n t u s i a s m u l r e ţ i n u t , s o b r i e t a t e a şi f e r ­
m i t a t e a d e g â n d i r e şi stil în c a r e s u n t e x p r i m a t e : „ n u v o m î n c e r c a s ă a r ă t ă m a i c i ,
d a c ă s ' a n ă s c u t s a u n u a c e a s t ă l u m e n o u ă şi î n t r u c â t e s t e e a c u a d e v ă r a t n o u ă
c a m e n t a l i t a t e , o r g a n i z a r e , a c ţ i u n e , a s p i r a ţ i i . C â n d te î n t â l n e ş t i la f i e c a r e p a s c u
a t â t a l'.psă d e î n ţ e l e g e r e , c u f o r m e p r i m i t i v e d e e g o i s m , i n d i v i d u a l şi d e c l a s ă , ,
c â n d t e i z b e ş t i d e î n t r e a g a g a m ă a unei s u r â z ă t o a r e şi d e s i n v o l t e r e l e c r e d i n ţ e ,
u z â n d d e t o a t e m i j l o a c e l e şi d i s p r e ţ u i n d t o a t e s c r u p u l e l e , t e - a i simţi î n c l i n a t să-
nu m a i v o r b e ş t i d e o e p o c ă n o u ă , d e o e r ă n o u ă . T o t u ş i e a a î n c e p u t . S ' a u f i x a t
ţ ă r u ş i i c a r e d e l i m i t e a z ă t r e c u t u l s u m b r u a ! o p r i m ă r i l o r făţişe, al e x p l o a t ă r i i f ă r ă
r e z e r v e a omului de c ă t r e om, r e c u n o s c â n d u - s e drepturile elementare ale M u n c i i
şi m u n c i t o r u l u i " ( p a g . 2 7 ) .
R e l e v a m m a i s u s m e t o d a ştiinţifică c u c a r e a u t o r u l e x a m i n e a z ă p r o b l e m a
n a ş t e r i i o r g a n i z a ţ i e i i n t e r n a ţ i o n a l e a m u n c i i : a c e i a ş p r e o c u p a r e se v ă d e ş t e şi în
p a r t e a doua a lucrării, care a r e de obiect: Ideologia acestei organizaţii. Simpla
s c h i ţ a r e s c h e m a t i c ă a a c e s t e i a a r fi s a t i s f ă c u t titlul c o m p l e t al l u c r ă r i i , d a r n ' a r
fi j u s t i f i c a t s a u e x p l i c a t c e t i t o r u l u i r a ţ i u n e a şi t e m e i u r i l e a c e s t e i i d e o l o g i i . O r g a ­
n i z a ţ i a I n t e r n a ţ i o n a l ă a m u n c i i a fost c o n s t i t u i t ă de c ă t r e C o n f e r i n ţ a P ă c i i din
1 9 1 9 în n u m e l e dreptăţii s o c i a l e ; a c e a s t a r e i e s e c l a r din Preambulul Părţii a-
XIII-a M e n i r e a , i d e a l u l şi n o r m a s a d e a c t i v i t a t e e s t e r e a l i z a r e a d r e p t ă ţ ' i s o c i a l e .
C o n c e p t u l a c e s t a de d r e p t a t e s o c i a l ă nu este însă de l o c precizat în textele P a c ­
tului O r g a n i z a ţ i e i i n t e r n a ţ i o n a l e a m u n c i i : d e s i g u r p r u d e n ţ a şi d o r ' n ţ a de a f a c e
 posibilă a d a p t a r e a principiului e v e n t u a l e l o r schimbări p e c a r e l e - a r viferi conţi­
nutul n o ţ i u n i i s a l e î n c u r s u l v r e m u r i l o r , a u d e t e r m i n a t p e r e d a c t o r i i lui n u m a i la
e n u n ţ a r e a s a p r i n c i p i a l ă , f ă r ă n i c i o i n d i c a ţ i u n e p r i v i t o a r e la s f e r a , c o n ţ i n u t u l şi
r a p o r t u r i l e sale.'"Autorul c h i a r a r e grijă s ă e x p l i c e a c e a s t ă , p r u d e n ţ ă : „ D r e p t a t e a ,
c a şi t o a t e c e l e l a l t e a d e v ă r u r i m o r a l e , t r e b u e c o n c e p u t ă c a o d e v e n i r e , c a u n
p r i n c i p i u f o r m a l , r e g u l a t o r şi o r g a n i z a t o r , a l c ă r u i c o n ţ i n u t v a r i a z ă î n s ă î n t r ' o
strânsă dependenţă d e însăşi evoluţia societăţilor" ( p a g . 2 9 ) . Principiul dreptăţii
s o c i a l e fiind c h i a r e s e n ţ a i d e o l o g i e i O r g a n i z a ţ i e i I n t e r n a ţ i o n a l e a ' M u n c i i , c l a r i f i -
l c a r e a sensului s ă u e r a de o abolută necesitate pentru înţelegerea justă a acestei
i d e o l o g i i . A u t o r u l îşi p r o p u n e a c e a s t ă c l a r i f i c a r e , s a r c i n ă d e s i g u r m o t i v a t ă , d a r
e x t r e m d e d e l i c a t ă d i n m o m e n t u l c e e s t e v o r b a d e a d a c o r p unui p r i n c i p i u n u m a i
f o r m a l , v e ş n i c î n d e v e n i r e . T o t i n t e r e s u l studiului D - l u i V l ă d e s c u e s t e c o n c e n t r a t
acum asupra modului cum D - s a face analiza sociologică a noţiunii d e justiţie
socială. M e t o d a u t i l i z a t ă e s t e t o t c e a d e m a i sus, d u b l a t ă î n s ă a c u m d e o j u d i ­
c i o a s ă şi s i s t e m a t i c ă a l e g e r e a t e x t e l o r d o c u m e n t a r e p e n t r u d o v e d i r e a p r o p r i i l o r
s a l e p ă r e r i , c u m şi d e o o b i e c t i v ă c i r c u m s c r i e r e a d i s c u ţ i e i p r o b l e m e i p e u n p l a n
s t r i c t ştiinţific, î n a f a r ă d e o r i c e p r e o c u p ă r i p o l i t i c e . S p r e d e o s e b i r e d e p r i m a
p a r t e a studiului s ă u unde se insistă a s u p r a rolului h o t ă r â t o r pe c a r e l'a a v u t :
m i ş c a r e a m u n c i t o r e a s c ă la î n t e m e e r e a organizaţiei d e p r o t e c ţ i e a muncii, de c a r e
a m v o r b i t m a i s u s . in a n a l i z a noţiunii d e d r e p t a t e s o c i a l ă , a u t o r u l s e a ş e a z ă nu
d i n p u n c t u l d e v e d e r e a l unei' s i n g u r e c l a s e s o c i a l e , fie e a c h i a r c e a o r o p s i t ă , ci
d i n p u n c t u l d e v e d e r e a l i n t e r e s e l o r s u p e r i o a r e p e c a r e l e a r e u m a n i t a t e a civili­
z a t ă , d e a l u a c a î n d r e p t a r a l v i e ţ i i s o c i a l e , a l e v o l u ţ i e i a c e s t e i v i e ţ i justiţia
socială.
N u a n a l i z a u n u i c o n c e p t d e justiţie socială de clasă îşi p r o p u n e s ă f a c ă
t a u t o r u l , ci a n a l i z a justiţiei! s o c i a l e c a p r i n c i p i u e s e n ţ i a l a l u m a n i t ă ţ i i , c a t r ă s ă t u r ă
e s e n ţ i a l ă a sufletului o m u l u i s o c i a l . „Subordonarea individului la grup, adică
justiţia, se deduce ca o consecinţă necesară din sociabilitatea omului", spune
Proudhon; s a u a c e l a ş : „Pentru a asigura prerogativa socială, în afară de care in-
teresul fiecăruia este compromis, trebue a sacrifica interesul său imediat... şi prin
urmare toate acţiunile sale, să aibă in vedere societatea, să-şi însuşească mo­
ravurile ei, să devină o incarnaţie a justiţiei".
M o d u l a c e s t a o b i e c t i v î n c a r e e s t e c o n d u s ă d i s c u ţ i a n o ţ i u n i i de d r e p t a t e
s o c i a l ă , e f o r t u l p e r s o n a l d e a p r e c i z a limitele u n e i n o ţ i u n i s u s c e p t i b i l e d e i n t e r ­
p r e t a r e v a r i a t e şi i n t e r e s a t e a v â n d c a p u n c t d e p l e c a r e î n s ă ş i f u n d a m e n t a l e e t i c e
ale naturii u m a n e sociale, cu profunde r e z o n a n ţ e chiar în conştiinţa pe c a r e o
a u o a m e n i i d e s p r e i d e n t i t a t e a a s p i r a ţ i u n i l o r l o r m o r a l e , m e r i t ă s ă fie s u b l i n i a t ă .
I n a f a r ă d e s a n c ţ i u n i l e s o c i a l e şi j u r i d i c e „ s i n g u r a n o ţ i u n e p e c a r e o a r e
o m u l d e a fi d r e p t , e s t e valoarea egală a tuturor oamenilor, a d i c ă sentimentul
de fraternitate umană".
F r ă ţ i e t a t e a , c a r i t a t e a s a u i u b i r e a a p r o a p e l u i s u n t i z v o r u l şi m o b i l u l jus­
tiţiei s o c i a l e . R e s p e c t a r e a d r e p t u r i l o r c u i v a p r e s u p u n e i u b i r e a s a f r ă ţ e a s c ă . C o -
r e l a ţ i u n e a d i n t r e d r e p t a t e şi f r ă ţ i e t a t e e s t e r e c i p r o c ă : „ p r i m a a r a v e a un c a ­
racter negativ, interzicând d o a r orice acţiune care a r face rău cuiva, a doua,
* u n c a r a c t e r p o z i t i v , î n d e m n â n d u - n e a f a c e n u m a i b i n e l e . î n d a t o r i r i l e p e c a r e le
i m p l i c ă p r i m a a r c o r e s p u n d e unui d r e p t r e c u n o s c u t şi g a r a n t a t d e s o c i e t a t e ,
o r g a n i z a t ă p o l i t i c e ş t e şi j u r i d i c e ş t e , p e c â n d î n d a t o r i r i l e c a r i t ă ţ i i şi f r a t e r n i t ă ţ i i
nu" ( p a g . 3 8 ) ; c e e a c e revine a zice, d a c ă p r e c i z ă m bine g â n d u l a u t o r u l u i :
d r e p t a t e a şi c a r i t a t e a , f ă r ă să fie i d e n t i c e , s u n t e c h i v a l e n t e . D r e p t a t e a ar fi
e c h i v a l e n t u l o b i e c t i v j u r i d i c a l unei t e n d i n ţ e p u r subiective", t e n d ' n ţ a s p r e c a ­
ritate, c a r e d a c ă s'ar manifesta numai sub f o r m a a c e a s t a s u b i e c t i v ă a r da n a ş ­
t e r e la „ d e v i a ţ i i " s a u eşiri c a p r i c i o a s e . E a a r e d e c i n e v o i e , d u p ă c u m s p u n e
B e l o t , d e o „ r e g u l ă " şi a c e a s t ă r e g u l ă e s t e o r e g u l ă s o c i a l ă : e s t e r e g u l a utili­
tăţii s o c i a l e şi a justiţiei î n s ă ş i " , ( p a g . 4 0 ) .
S o c i a l ă p r i n o r i g i n i l e ei şi p r i n n a t u r a ei. d r e p t a t e a n u p o a t e s ă fie d e c â t
t o t s o c i a l ă şi î n m i s i u n e a ei. U n s i s t e m d e justiţie s o c i a l ă , r a ţ i o n a l , a p a r e d e c i
c a o p r i m ă n e c e s i t a t e a v r e m u r i l o r n o a s t r e . C o n ş t i i n ţ a lumii c i v i l i z a t e c o n t e m ­
p o r a n e 1-a p o s t u l a t î n p r i n c i p i u , c u m n u s e p o a t e m a i s o l e m n şi m a i f o r m a l , c u
p r i l e j u l î n c h e e r i i u l t i m e l o r t r a t a t e d e p a c e , c r e i n d t o t d e o d a t ă şi i n s t i t u ţ i a c a r e
s ă s e o c u p e î n d e a p r o a p e d e r e s p e c t a r e a lui". D e s i g u r c ă în v e d e r e a acestei n o ­
bile m i s i u n i a fost c r e i a t „ B i r o u l I n t e r n a ţ i o n a l a l M u n c i i d e l a G e n e v a " . A u t o r i i
tractelor de p a c e indicând însă un p r o g r a m minimal pentru înlăturarea n e ­
dreptăţilor sociale, este absolut n e c e s a r c a principiul de justiţie s o c i a l ă c a r e r e ­
p r e z i n t ă r a ţ i u n e a d e a fi a B i r o u l u i d e l a G e n e v a , „ s ă fie d e s v o l t a t î n t r ' u n s i s ­
t e m l o g i c , c a r e s ă - i p r e c i z e z e c o n ţ i n u t u l şi s ă - i t r a s e z e limitele, f ă c â n d u - 1 c a ­
pabil s ă s e i n t e g r e z e tot m a i mult în a p l i c ă r i l e p r o g r a m a t i c e ale t u t u r o r m i ş c ă ­
rilor de opinie publică" ( p a g . 4 2 ) .
D e s i g u r c ă din d o r i n ţ a d e a suplini o a s e m e n e a l a c u n ă d e i d e o l o g i e a
i s v o r â t şi e f o r t u l D - l u i V l ă d l e s c u - R ă c o a s a , e c h i v a l e n t c u o s e r i o a s ă , m e r i t o a s ă
şi i n t e r e s a n t ă c o n t r i b u ţ i e l a c e e a c e a r p u t e a fi a c t i v i t a t e a I n s t i t u t u l u i d e O r g a - ,
n i z a r e I n t e r n a ţ i o n a l ă a M u n c i i , p e n t r u r e z o l v a r e a c o n f l i c t u l u i d i n t r e C a p i t a l şi
M u n c ă în sensul justiţiei s o c i a l e . D i n a c e s t p u n c t d e v e d e r e studiul s ă u e s t e o
d o c u m e n t a r e ştiinţifico-sociologică a noţiunii d e d r e p t a t e s o c i a l ă , c u a p r o n u n ­
ţ a t ă n u a n ţ ă m o r a l ă . D e v i z a justiţiei s o c i a l e n u p o a t e fi c o n s e c u t i v p r i n c i p i u
a l e c h i v a l e n ţ i i : „ d o ut des" şi „ c m ' q u e suum". Justiţia p r e c o n i z a t ă de d. V l ă -
d e s c u este fondată pe principiul dreptăţii umane, pe principiul reciprocităţii
d a t o r i i l o r , p r i n c a r e indivizii s e a n g a j e a z ă s ă se t r a t e z e r e c i p r o c c a p e r s o a n e
morale.
S o c i e t a t e a c a r e a r a v e a c a t e m e i o a s e m e n e a justiţie, v a fi u n fel d e s o ­
cietate de ajutor mutual, o societate în care reciprocitatea drepturilor constitue
d a t o r i a , o s o c i e t a t e î n c a r e toţi d a t o r e s c î n t r ' a d e v ă r c e v a f i e c ă r u i a , f i e c a r e
a v â n d d r e p t la c e v a d i n p a r t e a t u t u r o r , d u p ă c u m s p u n e Malapert.
C o n s e c i n ţ a c e a m a i de s e a m ă a a c e s t u i fel d e c o n t r a c t e s t e t r a n s f o r m a r e a
unei c o m u n i t ă ţ i d e n e v o i şi i n t e r e s e î n t r ' o r e c i p r o c i t a t e d e d a t o r i i şi d r e p t u r i ,
s u b s t i t u i r e a u n e i a s o c i a ţ i i n a t u r a l e p r i n t r ' o a s o c i a ţ i e m o r a l ă v o i t ă , a unei so­
cietăţi de fapt p r i n t r ' u n Stat de drept. D e a l t f e l i s t o r i a s o c i e t ă ţ i l o r o m e n e ş t i ne
a r a t ă s t ă r u i n ţ a c o n t i n u ă a n a ţ i u n i l o r de a i n t r o d u c e î n r e l a ţ i i l e d i n t r e o a m e n i
p r i n c i p i i r a ţ i o n a l e şi m o r a l e d e d r e p t , d e l i b e r t a t e , d e r e s p e c t u l v i e ţ i i a l t u i a ,
a gândirei, onoarei, proprietăţii, a n g a j a m e n t e l o r sale. N u este numai o simplă
m i ş c a r e i d e o l o g i c ă a c e a s t a , ci a v e m d e a f a c e c u o a c t i v i t a t e h o t ă r â t ă , î n t e ­
m e i a t ă p e i d e i a d e d r e p t a t e s o c i a l ă şi p ă t r u n z â n d din c e î n c e m a i m u l t în d o ­
m e n i u l f a p t e l o r , a l l e g i l o r , al instituţiilor, a l d i f e r i t e l o r f o r m e d e a d m i n i s t r a ţ i e
a vieţii publice".
D i n p u n c t d e v e d e r e s o c i a l şi ştiinţific l u c r a r e a de a l c ă r u i c u p r i n s n e - a m
o c u p a t e s t e d e u n v ă d i t i n t e r e s , e a r e p r e z i n t â n d p u n e r e a la p u n c t a d o u ă n o ţ i u n i
d e u n u s a j f r e q u e n t în r e l a ţ i i l e i n d i v i d u a l e şi s o c i a l e a l e v i e ţ i i de a z i . î n t r ' a d e v ă r ,
n o ţ i u n i l e d e „ d r e p t a t e s o c i a l ă " şi „ p o l i t i c ă s o c i a l ă " , s u n t a s t ă z i d e c e a m a i v i e a c ­
t u a l i t a t e şi d e u n r e a l i n t e r e s p e n t r u c o l e c t i v i t ă ţ i l e u m a n e a v i d e p o a t e m a i m u l t c a
o r i c â n d d e p a c e a s o c i a l ă şi i n t e r n a ţ i o n a l ă î n u r m a r ă z b o i u l u i m o n d i a l . D e a c e e a
p r e c i z a r e a s f e r e i şi i n t e r e s u l u i l o r c u m şi e x p l i c a r e a r o s t u r i l o r s o c i a l e a l e o r g a n i ­
zaţiei dela G e n e v a , p u s ă p r i n v o i n ţ a s t a t e l o r a d e r e n t e în serviciul acestei păci, o -
f e r ă p o s i b i l i t a t e a o p i n i u n i i p u b l i c e d e a i s e l ă m u r i e x a c t şi cinstit a s u p r a s e m n i f i c a ­
ţiei l o r p o l i t i c o - s o c i a l e şi a s u p r a c o n d i ţ i u n i l o r în c a r e r e a l i z a r e a l o r e s t e p o s i b i l ă .
Justiţia s o c i a l ă nu este posibilă f ă r ă a n u m i t e s a c r i f i c i i şi c o n c e s i u n i pe care
t r e b u e s ă le f a c ă f i e c a r e i n d i v i d , f ă r ă a c e a s u b o r d o n a r e i n t e r e s u l u i c o l e c t i v d e
care vorbeşte Proudnon. Din acest punct de vedere importanţa educativă a
studiului d e c a r e n e - a m o c u p a t e s t e d e p r i m u l o r d i n şi î n v e d e r e a a c e l u i a ş s c o p
p u b l i c a r e a şi a c e l o r l a l t e l u c r ă r i d e c a r e e s t e p r e o c u p a t a u t o r u l şi în s t r â n s ă l e ­
g ă t u r ă c u o r g a n i z a r e a p r a c t i c ă a justiţiei s o c i a l e , v o r fi d e a c e l a ş i n t e r e s şi
u t i l i t a t e p e n t r u l i t e r a t u r a s o c i o l o g i c ă şi s o c i e t a t e a r o m â n e a s c ă î n m a r e l i p s ă
• a c t u a l m e n t e d e g â n d i t o r i s o c i a l i c u p r e g ă t i r e ştiinţifică, c a r e s ă s t u d i e z e p r o -
biemele sociale într'un spirit deosebit de cel al preocupărilor de politică mă­
runtă.
L a sfârşitul acestei d ă r i d e s e a m ă ne î n g ă d u i m a pune autorului câteva
î n t r e b ă r i î n l e g ă t u r ă c u ideile e s e n ţ i a l e a l e s t u d i u l u i său, întrebări care vor
a v e a semnificaţia, m a i mult d e lămuriri c e r u t e de c â t d e discuţii c r i t i c e :
1. F a p t u l c ă O r g a n i z a ţ i a I n t e r n a ţ i o n a l ă a M u n c i i î n t e x t e l e s a l e c o s t i t u t i v e
n u dispune d e o l ă m u r i r e p r e a l a b i l ă a noţiunii d e „ d r e p t a t e s o c i a l ă , nu însem­
n e a z ă a c e a s t a c ă e a este lipsită d e ideologia p r o p r i u zisă în l e g ă t u r ă c u a c e a s t ă
p r o b l e m ă şi n u c o s t i t u e a c e a s t a un prejudiciu pentru desfăşurarea activităţii
sale ?
2 . D a c ă n o ţ i u n e a d e j u s t i ţ i e s o c i a l ă u r m e a z ă şi e a c u r b a s e r v i r i i s o c i a l e
c a şi t o a t e c e l e l a l t e a d e v ă r u r i m o r a l e , n u s u n t v a n e t o a t e e f o r t u r i l e t e o r e t i c e şi
p r a c t i c e c a r e s e f a c î n v e d e r e a i n s t a u r ă r i i unui s i s t e m r a ţ i o n a l d e j u s t i ţ i e s o c i a l ă ?
R e a l i t a t e a s o c i a l ă v e ş n i c p r o t e i c ă , m o b i l ă şi î n n e d e f i n i t ă d e v e n i r e ş i - a r d e v o r a
p r o p r i i l e s a l e r e a l i z ă r i t o t a ş a c u m S a t u r n îşi d e v o r a p r o p r i i s ă i c o p i i . E a a r fi
întotdeauna mai largă şi m a i d e b o r d a n t ă d e c â t f o r m e l e t e o r e t i c e şi p r a c t i c e
create c a să introducă ordine, egalitate şi p r o g r e s în mersul desvoltării sale,
s o r t i t ă d e a l t f e l e f e m e r i t ă ţ i i şi d i s l o c a ţ i u n i i . D i n m o m e n t u l c e j u s t i ţ i a s o c i a l ă
n u v a fi n i c i o d a t ă o r e a l i t a t e s t a t i c ă şi d u r a b i l ă , c e e a ce fiind a s t ă z i j u s t s ă
fie m â i n e injust, u r m e a z ă c ă e a n u v a fi r e a l i z a t ă n i c i o d a t ă , u r m e a z ă c ă f i e c a r e
e p o c ă îşi v a a v e a injustiţiile s a l e i s v o r â t e d i n c h i a r procesul de devenire al
r e a l i t ă ţ i i s o c i a l e şi c ă d e c i o m e n i r e a î n n e s f â r ş i t a t r e c e r e a v r e m i i v a fi c o n ­
damnată perpetuu la o reconstruire de „Sisif", c a r e n u v a s a t i s f a c e nici
o d a t ă s e t e a d e „dreptate", de echilibru şi de armonie socială. In a c e s t c a z
fluxul r e a l i z ă r i l o r u m a n e c o n f u n d â n d u - s e chiar c u ritmul devenirii sociale, cu
c e e a c e e s t e m a i e s e n ţ i a l şi m a i c a r a c t e r i s t i c a c e s t e i d e v e n i r i , u r m e a z ă c ă j u s ­
tiţia s o c i a l ă n u p o a t e fi d e c â t m i r a j u l a c e s t e i d e v e n i r i , i d e a l u l veşnic urmărit
şi c â n t a t şi nici o d a t ă atins î n m o d deplin. C e v a l o a r e mai pot a v e a încer- ,
c ă r i l e u r m a t e d e i n s t a u r a r e a u n e i justiţii r a ţ i o n a l e , c â n d i n j u s t i ţ i a e s t e c h i a r d e
esenţa p r o c e s e l o r sociale în d e v e n i r e ?
3 . N o ţ i u n e a justiţiei s o c i a l e b a z â n d u - s e p e a n u m i t e s e n t i m e n t e c u c a r a c ­
ter social nu î n s e m n e a z ă c ă în ultimă analiză ea este de origină psihologică ?
4 . N u e s t e o c o n t r a d i c ţ i e î n t r e e t e r n a d e v e n i r e c ă r e i a este m e n i t ă j u s t i ţ i a
s o c i a l ă î n c o n c e p ţ i a a u t o r u l u i ş i r e l a t i v a şi p o s i b i l a s t a b i l i t a t e a s a n c ţ i u n i l o r p s i h i c e
i n f e r i o a r e şi s u p e r i o a r e , d e s p r e c a r e s p i r i t u l u m a n f a c e p r o b ă î n c u r s u l istoriei
u m a n i t ă ţ i i ? S t a b i l i t a t e a şi d u r a b i l i t a t e a în t i m p a s e n t i m e n t e l o r u m a n e d e l a b a z a -
noţiunii d e justiţie n ' a r p u t e a s e r v i c a u n i n d i c i u d e p e r s i s t e n ţ ă unei justiţii
b a z a t ă p e a c e l e a ş i s e n t i m e n t e , d e ş i f o r m e l e ei o b i e c t i v e d e e x p r e s i u n e a r p u t e a
v a r i a d e l a e p o c ă l a e p o c ă ? S o c i e t a t e a , p r i n a c ţ i u n e a ei c o e r c i t i v ă s a u e d u c a t i v ă ,
obişnueşte pe indivizi cu simţirea a n u m i t o r sentimente, cu c o n t r a c t a r e a a n u m i t o r
tendinţe, c a r e s f â r ş e ş t e p r i n a s e f i x a şi b i o l o g i c e ş t e sufT f o r m a d e d i s p o z i -
ţiuni p s i h o - n e r v o a s e . I n a c e s t c a z ne î n t r e b ă m , d a c ă o r g a n i z a r e a c e r e b r a l ă a u n o r
a s e m e n e a dispoziţiuni n'ar a s i g u r a prin p r o g r e s u l îndelung a l eredităţii n o r m a l e ,
posibilitatea de continuitate a a c e s t o r a , în c o m p l e x u l noilor î m p r e j u r ă r i sociale
c a r e f ă r ă s ă p o a t ă d i s l o c a e x i s t e n ţ a lor, l e - a r i m p u n e cel m u l t a n u m i t e v a r i a ţ i u n i
în v e d e r e a a d a p t ă r i i l o r a c e s t o r a . L e g e a eredităţii psihologice este o g a r a n ţ i e
pentru persistenţa dealungul generaţiilor a anumitor dispoziţiuni intelectuale, a -
f e c t i v e şi v o l i t i v e . D i s p o z i ţ i u n i l e a c e s t e a s e t r a n s m i t d i n generaţie în generaţie,
t o t a ş a c u m s e t r a n s m i t b u n u r i l e c u l t u r a l e şi m a t e r i a l e . E r e d i t a t e a e x p e r i e n ţ e i s o ­
ciale u m a n e este o forţă c a r e poate c o n t r a b a l a n s a serios tendinţa d e d e s e r v i r e
a b s o l u t ă a a d e v ă r u r i l o r d e n o r m a l . T r a d i ţ i i l e f i x a t e d e a p l i c a r e a unui s i s t e m d e
j u s t i ţ i e s o c i a l ă p o t fi t o t a t â t e a r e s i s t e n ţ e î n d r u m u l c o n d i ţ i u n i l o r şi î m p r e j u r ă r i l o r
sociale noi c u tendinţe p r e a r e f o r m a t o a r e .

C. G E O R G I A D E
 P L A T O N : I . Apărarea lui Socrate, Euthyphron, Kriton, traducere, precedată de
o lungă introducere, de C e z a r P a p a c o s t e a ( E d . C a s a Şcoalelor, 1 9 3 0 ) .

E x c e l e n t a t r a d u c e r e d i n P l a t a n a d-lui P a p a c o s t e a a a p ă r u t î n t r ' o n o u ă
ediţie, f a p t d i n c e l e m a i î m b u c u r ă t o a r e p e n t r u c u l t u r a n o a s t r ă filosofică. N u v o m
s t ă r u i a i c i a s u p r a m e r i t e l o r d-lui P a p a c o s t e a c a t ă l m ă c i t o r al m a i e l u i P l a t o n ,
c ă c i a s u p r a a c e s t o r a a insistat pe larg, tot în „ R e v i s t a de Filosofic" (voi. I X ) ,
d. Z e l e t i n , u n a l t r e p u t a t s p e c i a l i s t . C e e a c e v r e m s ă r e m a r c ă m e s t e c ă t r a d u c ă ­
torul a ţinut s e a m ă d e obiecţiile ridicate la ediţia a n t e r i o a r ă , înlocuind anumiţi
t e r m i n i „ a r h a i z a n ţ i " p r i n alţii l i t e r a r i , d â n d a s t f e l t e x t u l u i g r e c e s c o m i n u n a t ă
e x p r e s i e r o m â n e a s c ă . A c e a s t ă c a l i t a t e a t r a d u c e r i i d-lui P a p a i c o s t e a a r e d e a c e e a
d a r u l s ă c u c e r e a s c ă p u c şi s i m p l u şi s ă d e ş t e p t e u n d e o s e b i t i n t e r e s p e n t r u filo-
sofia lui P l a t o n . I n t r o d u c e r e a c a r e d e s c h i d e v o l u m u l şi c a r e c u p r i n d e a p r o a p e 1 0 0
p a g i n i , d â n d o i c o a n ă e x a c t ă a s u p r a v i e ţ i i şi Qperii g e n i a l u l u i g â n d i t o r , a r ă t â n d
a t m o s f e r a s p i r i t u a l ă î n c a r e s ' a d e s v o l t a t filosofia lui P l a t o n şi s c o ţ â n d î n r e ­
lief c a r a c t e r e l e f u n d a m e n t a l e a l e a c e s t e i filosofii, c o n s t i t u e p e n t r u c-Mtor î n a d e ­
v ă r o introducere. C e l c a n e n ' a r m a i fi c i t i t n i m i c a s u p r a lui P l a t o n şi a r l u a
n u m a i t ă l m ă c i r e a d-lud P a p a c o s t e a , . a r p u t e a s ă - ş i d e a l e s n e s e a m ă d e î n s e m n ă ­
t a t e a a c e s t e i filosofii, d e f r u m u s e ţ e a ei. n a d e p ă ş i t ă î n c ă şi d e v a l o a r e a ei n e p i e ­
ritoare. T o a t e a c e s t e lucruri î n d r e p t ă ţ e s c , d o r i n ţ a de a a v e a un P l a t o n întreg în
r o m â n e ş t e d a t o r i t d-lui P a p a c o s t e a , o d o r i n ţ ă c e s p e r ă m c ă v a fi împlinită» a v â n d
în v e d e r e p u t e r e a d e m u n c ă a t ă l m ă c i t o r u l u i şi m a i a l e s d r a g o s t e a s a p e n t r u
P l a t o n . Filosofia r o m â n e a s c ă şi-ar a d ă o g a o a d e v ă r a t ă d i a d e m ă la s t e m a sa,
d o v e d i n d o ă ştie s ă i p r e ţ u i a s c ă d u p ă m e r i t p e m a r i i g â n d i t o r i .

N. BAGDASAR

A L . H A J D E U : Un filosof mistic. D i n r u s e ş t e d e M . M a j e w s k i , cu o prefaţă de

E m . Grigoraş (Bucureşti, 1 9 3 0 ) .

F i l o s o f u l m i s t i c d e s p r e c a r e t r a t e a z ă A l . H â j d e u , t a t ă l lui B . P . H ă j d e u ,
e s t e G r i g o r i e V a r s a v a S k o v o r o d a , u n g â n d i t o r u c r a i n i a n d i n s e c . X V I I I , C3re în
v r e m e a lui p a r e s ă fi d e ş t e p t a t u n v i u i n t e r e s . T r a d u c e r e a r o m â n e a s c ă e s t e n u m a i
un f r a g m e n t d i n t r ' o l u c r a r e m a i m a r e a s u p r a lui S k o v o r o d a — Gregor Skovo-
roda's Lebenswandel und Wirkungskreis, oder historisch-kritische Würdigung
seiner Schriften, als Beitrag zu einer Geschichte der slavischen Volksw^ishHl. in
Briefen an ]oh, Corres, Professor an der Universität zu München — publicat pen­
tru p r i m a o a r ă î n r e v i s t a „ T e l e s c o p " d i n 1 8 3 5 , d e u n d e a fost t r a d u s . A l . H â j d e u
insistă c u c ă l d u r ă a s u p r a t r ă s ă t u r i l o r c a r a c t e r i s t i c e a l e p e r s o n a l i t ă ţ i i lui S k o v o ­
r o d a şi s c o a t e î n e v i d e n ţ ă t r ă s ă t u r i l e m i s t i c e a l e g â n d i r i i lui. F r a g m e n t u l a c e s t a
e s t e m e n i t s ă ni-1 p u n ă p e A l . H â j d e u î n t r ' o l u m i n ă f o a r t e p l ă c u t ă , a t â t î n c e
p r i v e ş t e c u n o a ş t e r e a s u b i e c t u l u i c â t şi f o r m a în c a r e - 1 e x p u n e . D a r el m a i a r u n c ă
o l u m i n ă , c u m c u f o a r t e m u l t ă d r e p t a t e s p u n e d. G r i g o r a ş , şi a s u p r a familiei H â j -
deilor, c a r e a d a t t r e i g e n e r a ţ i i d e c ă r t u r a r i . T r a d u c ă t o r u l , d. M a j e w s k i , s'a silit
s ă r e d e a t e x t u l î n t r ' o c â t m a i b u n ă şi m a i f r u m o a s ă r o m â n e a s c ă , d e a c e e a c i t i r e a
studiului e s t e a t r ă g ă t o a r e . T r e b u e subliniat î n s ă şi m e r i t u l d-lui G r i g o r a ş , c a r e a
d e s c o p e r i t l u c r a r e a şi a g ă s i t o m u l , c a s o t r a d u c ă . E s t e p ă c a t c ă l u c r u r i a ş a de
i n t e r e s a n t e din t r e c u t u l a p r o p i a t al c u l t u r i i n o a s t r e s t a u î n c ă a s c u n s e şi c ă d e cei
î n d r e p t n u se f a c s a c r i f i c i i l e n e c e s a r e p e n t r u c u n o a ş t e r e a l o r .

A. ZORILEANU
 A. LIEBERT: Kants Ethik, (pag. 56, Panverlagsgesellschaft, 1931).

A . L i e b e r t î n c e a r c ă î n â'cSst v o l u m s ă n e p r e z i n t e o s i n t e z ă a m o r a l e i lui
K a n t , e x p u s ă d e a c e s t a în „Grundlinien zur M e t a p h y s i k d e r Sitten", în „Kritik
d e r p r a k t i s c h e n V e r n u n f t " şi î n „ M e t a p h y s i k d e r S i t t e n " .
P e n t r u K a n t m o r a l a este ştiinţă strictă, s p u n e A . Liebert, — î n t r u c â t e a
c e r c e t e a z ă principiile şi f o r m e l e f u n d a m e n t a l e a l e c o m p o r t ă r i i n o a s t r e e t i c e , a d i c ă
l ă m u r e ş t e c o n c e p t u l d e m o r a l i t a t e î n e s e n ţ a lui şi î n a c e l a ş t i m p c a u t ă s ă e x ­
p u n ă şi r a p o r t u r i l e lui c u f a p t a c o n c r e t ă a o m u l u i . P r i n a c e a s t a , m o r a l a k a n t i a n ă
are o v a l o a r e indiscutabilă p e n t r u v i a ţ a o m e n e a s c ă . E a v r e a s ă a r a t e omului
c a l e a c a r e s ă d e a existenţei sale un sens etic, s p r e a deveni o personalitate.
P u n c t u l d e p l e c a r e a l lui A . L i e b e r t e s t e a ş a d a r r e z u l t a t u l la c a r e a j u n g e m o r a l a
lui K a n t . N e i n t e r e s e a z ă î n s ă î n c e p u t u l şi d e s v o l t a r e a ei, p e n t r u a v e d e a î n t r ' a -
d e v ă r c ă rezultatul este u r m a r e a lor firească.
Intr'adevăr punctul d e plecare al e t i c e i lui K a n t e s t e d e o s e b i r e a d i n t r e
S e i n şi S o l l e n , d i n t r e n a t u r ă şi l i b e r t a t e . I n a c e a s t ă p r i v i n ţ ă , K a n t este d u a l i s t .
I n n a t u r ă , o m u l e s t e d e t e r m i n i s t . P r i v i n d pe o m d i n p u n c t u l d e v e d e r e a l n a t u r e i ,
putem găsi o justificare determinismului. O m u l nu-şi e p u i z e a z ă însă sensul vieţei
s a l e , a c i . C a fiinţă m o r a l ă e l a p a r ţ i n e u n e i o r d i n e ' s u p e r i o a r e a r e a l i t ă ţ i i , — o r ­
d i n e a l e c ă r e i l e g i n u p o a r t ă p e c e t e a l e g i l o r n a t u r i i , ci a u c a r a c t e r u l u n o r c e ­
r i n ţ e i m p e r a t i v e , p e c a r e o m u l şi le d ă d i n l i b e r a s a v o i n ţ ă . I n felul a c e s t a , şi
p r i n a c e a s t a o m u l se l i b e r e a z ă d e d o r i n ţ e l e c o n t i n g e n t e , zilnice, d e v i n e liber f a ţ ă
d e c a u z a l i t a t e a n a t u r i i , i a r s c o p u r i l e v i e ţ i i s a l e n u m a i s u n t nici i n t e r e s u l , nici
u t i l i t a t e a , nici f e r i c i r e a . O m u l a s t f e l l i b e r a t r e c u n o a ş t e şi c u n o a ş t e , — s p u n e A .
Liebert, o realitate a cerinţelor ideal-morale. E călăuzit d e „bună-voinţă", face
binele n u m a i din a c e a s t ă b u n ă - v o i n ţ ă , fără s ă a i b ă în v e d e r e v r e u n folos p r a c t i c
p e n t r u sine, r e a l i z e a z ă f a p t a s a p e n t r u a c e a s t ă f a p t ă , n u m a i e d e t e r m i n a t , nici
p r a g m a t i c , nici b i o l o g i c , ci n u m a i d e c o n ş t i i n ţ a datoriei ce are de îndeplinit.
C o n ş t i i n ţ a a c e a s t a e s t e î n s ă ş i c o n s i d e r a r e a c e o d ă m l e g e i m o r a l e ( i d e i a de r i g o ­
r i s m a m o r a l e i k a n t i e n e îşi a r e l o c u l s ă u a c i ) .
C o n ş t i i n ţ a a p r o p i e p e o m d e a b s o l u t , îl l i b e r e a z ă d e p r e j u d e c ă ţ i , şi îi d ă
m ă r i m e a unei fiinţe c a r e îşi r e a l i z e a z ă m e n i r e a s a i z v o r î t ă d i n p o r u n c a m o r a l ă ,
din c o n v i n g e r e a i n t e r i o a r ă c ă p ă r ă s i r e a faptei m o r a l e e un p ă c a t î m p o t r i v a c o n ­
ştiinţei şi s e n s u l u i m o r a l a l v i e ţ e i ( p a g . 2 6 ) .
A . L i e b e r t a r a t ă î n c a p i t o l e l e c e l e m a i f r u m o a s e a l e c ă r ţ i i s a l e c ă e t i c a lui
K a n t a c c e n t u i a z ă în c h i p d e o s e b i t conflictul d i n t r e i n c l i n a ţ i e ( d o r i n ţ ă ) şi d a ­
t o r i e ( N e i g u n g u n d P f l i c h t ) , s p r e a se d e m o n s t r a c ă p e n t r u v i a ţ a m o r a l ă , c o n ­
flictul e s t e î n d e f i n i t i v u n f e n o m e n n e c e s a r , o r i g i n a r .
A c e l a c a r e preţuieşte unele hotărîri ale n o a s t r e luate în a f a r ă de conflic­
tul a n t i n o m i c d i n t r e d a t o r i e şi d o r i n ţ ă , a c e l a d o v e d e ş t e c ă n u c u n o a ş t e nici v a ­
l o a r e a d i a l e c t i c ă , nici t r a g i s m u l , n i c i v a l o a r e a p e n t r u v i a ţ ă a eticei lui K a n t ,
s p u n e A . L i e b e r t . D e a c e i a în m o r a l a lui K a n t , se î n l ă t u r ă o r i c e î n c e r c a r e de a
d i m i n u a s a u a r m o n i z a d u a l i s m u l f u n d a m e n t a l al a c e s t e i m o r a l e . E s e d r e p t , s p u n e
A . L i e b e r t , c ă r e a l i z a r e a a r m o n i e i a r fi un i d e a l e t i c şi r e l i g i c s . D a r a c e s t i d e a l
n u p o a t e fi c l ă d i t şi î n t e m e i a t d e c â t p e d i s a r m o n i a c a r e i s v o r â ş t e din a d â n c i r i l e
t a i n i c e a l e v i e ţ i i , din „ c o n t r a d i c ţ i a r a ţ i u n e i c u e a î n s ă ş i " ( p a g . 3 6 ) . A . L i e b e r t
r e c u n o a ş t e c ă a m p u t e a g ă s i în a c e s t fel d e a fi d i a l e c t i c a l e x i s t e n ţ e i , a ş a cirm
o v e d e Kant, un c a r a c t e r necreştin al eticei sale, d a r nu m a i puţin un c a r a c t e r
d e s i n c e r i t a t e f a ţ ă d e p r i n c i p i u ! . . c r i t i c " şi „ d i a l e c t i c " . K a n t c a şi P l a t o n nu
a j u n g p r i n u r m a r e , d u p ă A . L i e b e r t , l a linişte.
E s t e m a i m u l t d e c â t i n t e r e s a n t d e a-1 u r m ă r i pe A . L i e b e r t . î n c a p i t o l u l
p e c a r e î! s c r i e în l e g ă t u r ă c u c e l e d e m a i sus, p r i v i t o r Ia î m p ă r ţ i r e a g â n d i t o ­
rilor etici în d o u ă g r u p e . U n i i a u o c o n c e p ţ i e a r m o n i z a t o a r e , h î l e n i c ă : A r i s t o t ,
T h o m a s D ' . V m i n o S ' - h l e i e r m a c h e r . S c h i l l e r G o e t h e . GVl'alti a f i r m ă d i m p o t r i v ă
c a r a c t e r u l dialectic, dualist şi t r a g i c a l e x i s t e n ţ e i omeneşti: Kant. Platon.
P e n t r u a c e ş t i a , p e n t r u K a n t , l e g e a m o r a l ă r ă m â n e m e r e u u n „ S o l l e n " . In n a -
t u r a o m e n e a s c ă s ă l ă ş l u e ş t e infinitul s t r ă d u i n ţ e i , a t â t d e a d â n c , c ă o m u l n u p o a t e
a j u n g e n i c i o d a t ă l a linişte.
L i e b e r t m e r g e a p o i m a i d e p a r t e şi l ă m u r e ş t e c ă în a n a l o g i e c u a c e s t e d o u ă
tipuri d e g â n d i t o r i , p u t e m d e o s e b i î n r e l i g i e d o u ă t i p u r i d e c r e d i n ţ e . „ L a tipul a r -
m o n i s t i c , c r e d i n ţ a e s t e o s u b o r d o n a r e p l i n ă d e î n c r e d e r e î n o r d i n e a lumii, pe
c a r e o v a l o r i f i c ă a p r i o r i c a b u n ă şi p l i n ă d e s e n s . î n c r e d e r e a s e n i n ă şi l i n i ş ­
tită e s t e s e m n u l a c e s t e i c r e d i n ţ e . I n t r a g i s m e s t e î n r ă d ă c i n a t ă din c o n t r ă o f o r m ă
a credinţei cu totul a l t a . A c i este c ă u t a t ă atitudinea n o r m a t i v ă faţă de lume şi
v i a ţ ă . C r e d i n ţ a s e d e s f a c e d e c e l e l a l t e funcţiuni a l e spiritului. E a s e r i d i c ă d e a ­
s u p r a şi p e s t e o b i e c t i v a r e a l o r î n m a r i l e d o m e n i i a l e c u l t u r i i . L u t h e r , C a l v i n
K i e r k e g a a r d şi B a r t h p o t fi a m i n t i ţ i a c i . K a n t m a i a l e s a p a r ţ i n e a c e s t e i s e r i i . î n ­
v ă ţ ă t u r a s a r e n u m i t ă d e s p r e : „ r ă u l r a d i c a l î n n a t u r a o m e n e a s c ă " , este e n u n ţ a r e a
s a c o n t r a o r i c ă r u i a r m o n i s m . T r a g i s m u l s ă u e s t e m a i mult, e s t e f u n d a m e n t a l şi
c a s e m n i f i c a ţ i e e s t e a l t c e v a d e c â t s i n t e z a d i n t r e o p t i m i s m şi p e s i m i s m . Con­
c e p ţ i a k a n t i a n ă d e s p r e l u m e şi v i a ţ ă se î n d e p ă r t e a z ă d e tipul a r m o n i s t i c m o n i s t ,
c a r e ş i - a g ă s i t d e s v o l t a r e a s a î n a r i s t o t e l i s m , c r e ş t i n i s m şi î n p a n t e i s m , d a r î n -
t r ' u n a l t fel d e c â t î n s e n s u l c ă e a a r fi n u m a i a n t i t e z ă f a ţ ă d e a c e s t a r m o n i s m ,
P e n t r u e a , d i a l e c t i c a e s t e l e g e a f u n d a m e n t a l ă a lumii".
A m c i t a t î n a d i n s a c e s t p a s a g i u , — n u n u m a i p e n t r u f r u m u s e ţ e a lui, d a r
p e n t r u a a r ă t a t o t o d a t ă , t e o r e t i c , c ă c r i t i c a pe c a r e S i e g f r i e d M a r k o f a c e filoso-
fiei lui A . L i e b e r t î n „ D i a l e k t i k d e r G e g e n w a r t " , şi a n u m e c ă e s t e a r m o n i z a t o a r t
şi d e c i c o n t r a r ă s p i r i t u l u i î n s u ş i ă l c r i t i c i s m u l u i k a n t i a n p e c a r e L i e b e r t se s p r i ­
jină la t o t p a s u l , e s t e g r e ş i t ă . A . L i e b e r t şi a c i în s t u d i u l E t i c e i lui K a n t , c a şi î n
c e l e l a l t e l u c r ă r i a l e s a l e ( v e z i studiul m e u : „ A . L i e b e r t şi filosofia c r i t i c ă " , a -
p ă r u t î n „ R e v i s t a d e filosofie", v o i . X I V , N o . 3 , 1 9 3 0 ) , s e a f i r m ă t o c m a i c a u n
o r t o d o x şi i n t r a n s i g e n t c o m e n t a t o r k a n t i a n .
A s t a se v e d e a p o i şi din e x p u n e r e a c e o f a c e , m a i d e p a r t e , e t i c e i k a n t i e n e .
E x p u n e r e a c o n t i n u ă c u . t r a t a r e a „ i m p e r a t i v u l u i c a t e g o r i c " . E l n u e s t e , c u m se ş t i e
de a l t m i n t e r i , d e c â t „ f o r m a " p r i n c i p i i l o r e t i c e k a n t i e n e , c a r i p o a r t ă p e c e t e a u n o r
c e r i n ţ e şi c a r i s e e x p r i m ă p r i n i d e i a d e „ S o l l e n " . A c e s t e r o r m e a l e lui „ S o l l e n "
sunt i m p e r a t i v e . D a r f i i n d c ă a c e s t S o l l e n e s t e n e c o n d i ţ i o n a t , este valabil pentru
o r i c e î m p r e j u r a r e şi p e n t r u toţi o a m e n i i r a ţ i o n a l i , este c a t e g o r i c . F o r m u l a t , el
devine legea morală kantiană: a ) lucrează numai după acele maxime, despre care
s ă v o i e ş t i s ă d e v i n ă o l e g e g e n e r a l ă ; b ) l u c r e a z ă î n a ş a f e l c a şl c u m m a x i m e l e
c o m p o r t ă r i i tale a r d e v e n i prin v o i n ţ a ta, legi g e n e r a l e ale naturii; c ) lucrează
î n a ş a fel c a s ă f o l o s e ş t i o m e n i r e a , a t â t în p e r s o a n a t a , c â t şi î n p e r s o a n a o r i ­
cărui altuia, c a un s c o p , niciodată c a un simplu mijloc.
L i e b e r t a r a t ă c ă p r i m a f o r m ă a c c e n t u i a z ă c a r a c t e r u l g e n e r a l al m a x i m e i , a
d o u a a r a t ă c a r a c t e r u l v o l u n t a r al m a x i m e i , a t r e i a d e s m i n t e c ă e t i c a lui K a n t
a r fi p u r f o r m a l i s t ă ( c o n t r a r d e c i p ă r e r i i lui M . S c h e l e r ) şi r a ţ i o n a l i s t ă , şi a r a t ă
d i m p o t r i v ă c ă e a a r e şi c o n ţ i n u t , fiindcă f o r m a a c e a s t a e x p r i m ă c e a m a i î n a l t ă
i d e e şi s c o p u l cel m a i î n a l t c e p o a t e să fie d a t f a p t e i . I d e i a d e u m a n i t a t e pe c a r e
a c e a s t a a t r e i a f o r m ă o e x p r i m ă , n u e s t e f o r m ă s i m p l ă , fiindcă, s p u n e A . L i e ­
b e r t , î n a f a r ă d e f o r m a l o g i c ă a ideei, sunt c u p r i n s e î n e a v a l o r i f i c ă r i d e s p r e
v i a ţ ă , „ o m e n i r e a " a v â n d şi s e m n i f i c a ţ i a d e l e g ă t u r ă , d e c o m u n i t a t e î n t r e o a m e n i .
D i n i d e i a a c e a s t a d e u m a n i t a t e îşi i a s e m n i f i c a ţ i e şi j u s t i f i c a r e o r i c e c r e a ţ i e s p i ­
r i t u a l ă . E s t e d r e p t c ă i d e i a de u m a n i t a t e se s c h i m b ă . D a r a c i , a d a u g ă A . L i e b e r t ,
n u e v o r b ă de r e a l i t ă ţ i i s t o r i c e , ci d e i d e i a d e m n i t ă ţ i i o a m e n i l o r ( W u r d e ) . I d e a ­
lismul e t i c k a n t i a n a r a t ă t o c m a i c ă s c o p u l s u p r e m a l e x i s t e n ţ e i o m e n e ş t i e s t e ri­
d i c a r e a omului c ă t r e personalitatea m o r a l ă . O m u l este în etica s a un scop în
sine. D e s i g u r n u e v o r b a d e o r i c e o m , ci d e a c e a p e r s o n a l i t a t e m o r a l ă , î n c a r e
se d e s v o l t ă d i n v o i n ţ a s a m o r a l ă p r o p r i e , datoria autonomă. A . Liebert preci­
z e a z ă însă c ă o m u l s c o p în sine nu trebue î n ţ e l e s în s e n s i n d i v i d u a l i s t - e g o i s t .
D i n f o r m a a t r e i a a lui „ S o l l e n " , r e z u l t ă d i m p o t r i v ă c ă f a p t a n o a s t r ă e s t e în­
d r e p t a t ă c ă t r e o c o m u n i t a t e şi o s ă v â r ş i m p e n t r u c o m u n i t a t e . In a c e a s t ă p r i v i n ţ ă
n u m a i , c ă u t ă m l e g ă t u r a m o r a l ă d i n t r e o a m e n i ( n u a r m o n i a p e n t r u c ă u t a r e a fe-
 Recensii 369

ricirei). I n plus „ p e r s o n a l i t a t e a m o r a l ă " n u este c e v a d a t . E a este o cerinţă, o

n o r m ă . E s t e o m i s i u n e . E a r e z u l t ă d i n l u p t a c u n o i î n ş i n e , i a r a c e a s t ă l u p t ă e în
e t i c a lui K a n t , s e m n u l m o r a l i t ă ţ i i u n u i o m . I n i d e i a d e p e r s o n a l i t a t e , î n s f â r ş i t ,
culminează ideia d e cultură a unui timp, p u r t a t ă d e însăşi personalitatea o m e ­
n e a s c ă . N i m e n i nu p o a t e n e g a d e a c e i a a c u m c a r a c t e r u l umanist al idealismului
m o r a l k a n t i a n . C a şi u m a n i s m u l , s p u n e A . L i e b e r t , e t i c a lui K a n t îşi î n d r e a p t ă
atenţia a s u p r a omului.
I n t r ' u n ultim c a p i t o l , A . L i e b e r t p r o s l ă v e ş t e a p r o a p e valoarea pentru
v i a ţ ă ( L e b e n s w i r k u n g ) a e t i c e i lui K a n t . A . L i e b e r t a m i n t e ş t e d e î n c h e i e r e a k a n ­
t i a n ă , d i n „ C r i t i c a r a ţ i u n e i p r a c t i c e " : „ D o u ă l u c r u n u m p l u sufletul n o s t r u c u
a d m i r a ţ i e şi r e s p e c t m e r e u n o u şi c r e s c â n d , c u c â t n e g â n d i m m a i d e s şi m a i
î n d e l u n g a s u p r a lor: c e r u l î n s t e l a t d e a s u p r a m e a şi l e g s a m o r a l ă din m i n e " . C e r u l
î n s t e l a t e s i m b o l u l lumii e x t e r n e . L e g e a m o r a l ă e s i m b o l u l p e n t r u e t e r n u l şi s u b ­
limul vieţii s p i r i t u a l e , i n t e r n e . L a K a n t î n s ă , s ă n e a m u ţ i m , l e g e a m o r a l ă m e r g e
î m p r e u n ă c u p e r s o n a l i t a t e a o m u l u i . î n s e m n ă t a t e a m o r a l e i lui K a n t , s t ă d e a c e i a
î n f a p t u l c ă p r i n e a n e d ă m s e a m ă d e r o l u l n o s t r u î n m i j l o c u l p r o b l e m a t i c e i lumii
şi n e c o n v i n g e m d e - s e m n i f i c a ţ i a î n s ă ş i a v i e ţ i i n o a s t r e c a o a m e n i . M o r a l a lui
K a n t . a r a t ă d r u m u l c e t r e b u e să-1 l u ă m p e n t r u a s ă v â r ş i o a c t i v i t a t e m o r a l ă v i e .
E a f a c e prin a c e a s t a c a o m u l s ă s e g â n d e a s c ă la s i n g u r u l l u c r u d e v a l o a r e a l
său: la a c t i v i t a t e a sa m o r a l ă .
Prin a c e a s t a , crede A . Liebert, se justifică îndeajuns p r e o c u p a r e a n o a s t r ă
d e a s t ă z i c u p r i v i r e l a m o r a l a lui K a n t , c u t o a t e c ă filosofia c o n t e m p o r a n ă v r e a
s ă fie m a i m u l t o î n v ă ţ ă t u r ă a e x i s t e n ţ e i , o o n t o l o g i e , d e c â t o î n v ă ţ ă t u r ă a e s e n ­
ţei c u n o a ş t e r e i n o a s t r e , d e s p r e n o i , şi a m i s i u n e i n o a s t r e c a o a m e n i î n l u m e . D u p ă
A . L i e b e r t , t o c m a i v r e m u r i l e d e a z i i m p u n studiul e t i c e i lui K a n t .

I. B R U C Ă R

A. LIEBERT: Erkenntnistheorie. (Vol. I. pag. 82, vel. II pag. 163, cd.

Mittler, Berlin, 1 9 3 1 ) .

—~~T^ücfäreä face p a r t e dintr'o nouă colecţie c o r dusă c e către A . Liebert,

p r i v i t o a r e l a d o m e n i i l e p r i n c i p a l e a l e filosofici. V o l u m u l I c i n a c e a : U l u c r a r e
t r a t e a z ă î n p r i m u l r â n d d e s p r e r n e t e d a filosofici şi d e s p r e c'is ipl.nilc p r i m e a l e
ei şi a n u m e : t e o r i a c u n o a ş t e r e i şi o n t o l o g i a , s a u , c u p ă A . L i e b e r t , m e t a f i z i c a ;
corelatul c u n o a ş t e r e - e x i s t e n ţ ă . A p o i este e x p u c ă succint iotoria teoriei c u n o a ş ­
t e r e i , î n c e p â n d c u g r e c i i şi s f â r ş i n d c u v r e m u r i l e n o u i p â r . ă la t e o r i a c u n o a ş t e r e i
c r i t i c - d i a l e c t i c e a lui K a n t . V o l u m u l II e s t e c o n s a c r a t p ă r ţ i i s i s t e m a t i c e a t e o r i e i
c u n o a ş t e r e i şi t r a t e a z ă pe l a r g , î n t r e a l t e l e , d e t p r e d i a l e c t i c a a d e v ă r u l u i , a c a t e ­
g o r i i l o r , a o b i e c t i v i t ă t i i şi d e s p r e tipurile d i a l e c t i c e i .
N o u a l u c r a r e a lui A . L i e b e r t c e s p r i j i n ă , c u m ni r e c r e t ă şi î n p r e f a ţ ă ,
p e c e r c e t ă r i l e s a l e e p i s t e m o l o g i c e c a r i a u de s c o p c ă s t u d i e z e c r s ' e m a f c : n t : c g u l
d o m e n i u al t e o r i e i c u n o a ş t e r e i , şi c a r e îşi g ă a e s : u n i t a t e a , h g ă ' . u - a şi î n c h e i e r e a
în „ s i s t e m u l u n e i t e o r i i a c u n o a ş t e r e i d i a l e c t i c e " . C e r c e t a r e a c i c t e m a t c e i t e o r i e i
c u n o a ş t e r e i se f a c e a ş a d a r din p e r s p e c t i v ă d i a l e c t i c ă , t ş a r u m A . L i e b e r t ne-a
o b i ş n u i t cu studiul s ă u f u n d a m e n t a l : „ W i e ist k r i t i s c h e P h i l o s o p h i e ü b e r h a u p t
m ö g l i c h " , c â t şi c u p r i m a s a l u c r a r e : , . D a s P r c b ' e m c'er G c l . u n g " fi cu m a r e a
s a l u c r a r e a p ă r u t ă în 1 9 2 9 : „ G e i s t und W e l t d e r D a l e k l i k " .
K a n t e s t e p r e t u t i n d e n i î n a c e a s t ă î n t r e p r i n d e r e d i a l e c t ' c ă a lui A . L i e b e r t ,
p u n c t u l c e n t r a l d e p r e o c u p a r e şi d e o r i e n t a r e : „ K a r t r a r e c ă - m i fie, s p u r c A . ,
L i e b e r t , a c e l t e o r e t i c i a n a l c u n o a ş t e r e : , care m u l t m a i m u l t d c â t P l a t o n a d e s ­
c o p e r i t şi a l u m i n a t cu d o v e z i i r e f u t a b i l e d i a l e c t i c a n e c e r a r ă şi i r r a n e n t ă a c u ­
n o a ş t e r e i . N i c i u n u l d i n t r e c r i t i c i i cur.oEşterei, s p u n e i r a i d e p a r t e d - r a . n u a
a r ă t a t c u o e g a l ă s t r i n g e n ţ ă şi e x a c t i t a t e şi cu un e g a l r e z u l t a t , v a ' o a r e a t e o r e t i c ă
şi s p e c i f i c i t a t e a c u n o a ş t e r e i , î n î n s ă ş i d i a l e c t i c a ei, c u m a f ă c u t K a n t " .
 I n t r ' u n c u v â n t , in a c e a s t ă p e r s p e c t i v ă v ă z u t e l u c r u r i l e , c r i t i c a e p i s t e m o l o ­
gică este d u p ă A . Liebert o teorie a ouncasterei, c a r e a r e un c a r a c t e r evident
dialectic. A . L i e b e r t p r e c i z e a z ă astfel sensul acestui caracter; teoria cunoaşterii
e s t e d i a l e c t i c ă î n m e t o d a ei, a ş a d a r î n c e r c e t a r e a p e c a r e o a p l i c ă în s t u d i u l
d o m e n i u l u i c u n o a ş t e r e i , c â t şi în a f i r m ă r i l e ei; e a e s t e î n s ă î n p l u s d i a l e c t i c ă şi
î n t r u c â t s t r u c t u r a şi v a l o a r e a a d e v ă r u l u i c u n o a ş t e r i i p o s e d ă î n s ă ş i o s u p l e ţ ă şl
un c a r a c t e r d i a l e c t i c .
N ' a ş i p u t e a r e c o m a n d a î n d e a j u n s n o u a l u c r a r e a lui A . L i e b e r t t u t u r o r c e ­
t i t o r i l o r d e l a noi, c a r i s e i n t e r e s e a z ă d e p r o b l e m a şi p r o b l e m a t i c a t e o r i e i c u n o a ş ­
terei, c a ştiinţă.
I. B R U C A R

H E R M A N N H E R R I G E L : Zwischen Frage and Antwort, Gedanken zar KaUut-

krise ( p a g . 2 0 4 , ed. Schneider, Berlin 1 9 3 1 ) .
S*. :
D e ş i e s t e î n t i t u l a t ă „ î n t r e î n t r e b a r e şi r ă s p u n s " , l u c r a r e a lui H . H e r r i g e l
î n c e p e c u p r o b l e m a „ d e l a r ă s p u n s l a î n t r e b a r e " , v ă z u t ă c a o c r i z ă a limitei
( G r e n z e ) . A ş a , se p r e c i z e a z ă a p r o a p e d e l a î n c e p u t c ă o r i c e r ă s p u n s d e p i n d e d e
s i t u a ţ i a î n t r e b ă r i i şi e s t e î n ţ e l e s n u m a i î n l e g ă t u r ă c u e a . „ N u m a i c e î n t r e b a r e a
întreabă, a m putea spune, c e e a c e î n t r e b a r e a v r e a , p o a t e răspunsul să a d u c ă "
( p a g . 2 3 ) . N e î n t r e b ă m d e pildă, ce î n s e m n e a z ă c r i z a culturii. P r i n a c e a s t a p u ­
n e m în d i s c u ţ i e o s i t u a ţ i e i s t o r i c ă , c r i s t a l i z a t ă în f o r m e d e c u l t u r ă , v ă z u t e c a d e ­
s ă v â r ş i r e , c a limită, c a d e l a s i n e î n ţ e l e s ( b i s e r i c a , d e p i l d ă ) . î n t r e b a r e a î n c e p e
c u c r i t i c a , e î n s ă ş i c r i t i c a a c e s t o r f o r m e . A ş a d a r limita e p u n c t u l d e p l e c a r e a l
c r i t i c e i , a l c r i z e i a d i c ă . C r i t i c a e î n s ă ş i e x p r e s i u n e a c r i z e i . L i m i t a e s t e un r e z u l t a t ,
cum am văzut. E o aşezare anume de lucruri. S a u poate o convingere. C u m e
de pildă c o n v i n g e r e a pe c a r e n e - o p o a t e d a d o g m a creştină. L i m i t a este ultima
conştiinţă posibilă. C r i t i c a f a c e îndoielnică t o c m a i a c e a s t ă conştiinţă. D i s c u ţ i a s e
f a c e a ş a d a r n u m a i a s u p r a ultimei c o n ş t i i n ţ e . E a n u p o a t e fi c l ă d i t ă l o g i c . N u m a i
trecutul (tradiţia) poate fi d e m o n s t r a t altfel. T r e c u t u l e a l ştiinţei ( f e s t s t e l -
l e n d e s D e n k e n ) . V i i t o r u l c a r e n u se l a s ă a fi d e m o n s t r a t , e s t e a i f.losofiei c r i ­
t i c e , fiincă e a p u n e în d i s c u ţ i e t o c m a i c e a fost f i x a t . G â n d i r e a a c i e î n t r e b ă ­
toare (forderndes D e n k e n ) . C e rezultă d e aci în legătură cu criza culturii?
A ş a d a r p o a t e e x i s t a societate, n u m a i unde este răspuns, fiindcă răspunsul este
s t a r e a s o c i e t ă ţ i i . C r i z a e s t e din c e n t r ă s t a r e a î n t r e b ă r i i . T r e b u e p r i n u r m a r e
să a v e m mai întâi un a n u m e r ă s p u n s ( o a n u m e s o c i e t a t e ) pentru a p u t e a începe
a s u p r a ei ( c r i z a ) . A c u m se e x p l i c ă d e c e H . H e r r i g e l p u n e c a p r o b l e m ă p r i m ă a
l u c r a r e ! s a l e , c h e s t i u n e a „ d e l a r ă s p u n s la î n t r e b a r e " .
E s t e î n s ă dtYa sine î n ţ e l e s , c ă î n t r e b a r e a n u e s t e î n t â m p l ă t o a r e . E a e s t e
o a n u m i t ă î n t r e b a r e . E a se r e f e r ă l a r e a l i t a t e a limitei. C e i a c e î n s e a m n ă c ă î n ­
t r e b a r e a şi r ă s p u n s u l ( l i m i t a ) s u n t în a n u m e r a p o r t u r i şi p o t fi î n ţ e l e s e n u m a i
î n r e l a ţ i a l o r r e c i p r o c ă . M a i m u l t : î n t r e b a r e a p u n e în d i s c u ţ i e o b i e c t i v i t a t e a
limitei. D e c e ? F i i n d c ă a v e m p o s i b i l i t a t e a d e a c u n o a ş t e a d e v ă r u l n u n u m a i î n -
l ă u n t r u l limitei, ci şi î n a f a r ă d e e a . A ş a d a r limita e s t e u n r e z u l t a t s a u o c u n o a ş ­
t e r e r e l a t i v ă . D a c ă a r fi a b s o l u t ă nici n u a m p u t e a s p a r g e g r a n i ţ e l e limitei. A m
a v e a î n limita f i x a t ă a r e a l i t ă ţ i i , un c r i t e r i u f o r m a l al a d e v ă r u l u i . I n limită î n s ă ,
f o r m a şi c o n ţ i n u t u l c u n o a ş t e r i i se a c o p e r ă . A m d e d u c e d i n c e l e e x p u s e , c ă o m u l
a r fi c a p a b i l d e c u n o a ş t e r e a b s o l u t ă ( e l î n s u ş i fiind o fiinţă l i b e r ă şi a u t o n o m ă ) .
C e e a c e e c o n t r a r e x p e r i e n ţ e i c r i z e i c u l t u r i i . O m u l nu p o a t e s ă s e d e s f a c ă d e
l e g ă t u r a s a c u r e a l i t a t e a . E l n u e s t e liber. E l e l e g a t î n s p a ţ i u şi t i m p , şi n ' a r e
n o r m e a b s o l u t e nici p e n t r u a d e v ă r , nici p e n t r u c o m p o r t a r e a s a . N u e x i s t ă u l ­
t i m ă limită, c a r e s ă p o t ă s t a d i n c o l o d e o r i c e î n t r e b u i n ţ a r e p o s i b i l ă . D r u m u l
d e l a î n t r e b a r e şi r ă s p u n s şi d e l a r ă s p u n s la î n t r e b a r e , r ă m â n e d e s c h i s .
Criza culturii ne a d u c e astfel la a f i r m a r e a c ă e a c o i n c i d e c u schimbarea
 c o n c e p ţ i e i n o a s t r e a s u p r a omului. A s t a p u n e în discuţie p r o b l e m a omului în le­
g ă t u r ă c u c o s m o s u l . L i m i t a e s t e i d e n t i c ă a b s o l u t u l u i . A b s o l u t u l e d u p ă filosofia
c u r e n t ă , e g a l c u r a ţ i u n e a . R a ţ i u n e a e limita o m u l u i . H . H e r r i g e l s p u n e : o m u l
r a ţ i o n a l numai, nu este a d e v ă r a t u l o m real. F i i n d c ă omul nu este numai g â n ­
d i t o r . E l a r e şi s i m ţ i r e şi v o i n ţ ă . N u e n u m a i c a p . D e aceea întrebarea ce şi-o
p u n e c r i z a c u l t u r i i e s t e a c e i a a o m u l u i r e a l şi p r i n a c e a s t a e a r u p e d e s p ă r ţ i r e a
d i n t r e p s i h i c şi l o g i c ( c r i t i c a lui H u s s e r l ) , d i n t r e f o r m ă şi c o n ţ i n u t , n o r m ă şi
e x p e r i e n ţ ă , v a l o a r e şi r e a l i t a t e , S e i n şi S o l l e n , s p i r i t şi n a t u r ă , c u l t u r ă şi c i v i ­
lizaţie, a b s o l u t şi r e l a t i v ( t r e z i r e şi s o m n ) . T o a t e a c e s t e r e a l i t ă ţ i s e c o n d i ţ i o n e a z ă
r e c i p r o c . Altfel nu a m trăi în istorie. C r i z a culturii nu e prin u r m a r e d u p ă H .
H e r r i g e l , o p r o b l e m ă m e t a f i z i c ă . E u n a i s t o r i c ă . E a ne a r a t ă n u m a i c ă î n a -
. n u m e m o m e n t e , o m u l l e g a t d e t i m p t r ă e ş t e m a i m u l t î n s t a r e d e linişte, l i m i t ă ,
somn. I a r în altele t r ă e ş t e în s t a r e de m i ş c a r e , de s c h i m b a r e , de t r e z i r e . D u r a t a
e t e r n ă ( l i m i t a ) , nu e s t e u n c o n c e p t a l c r i z e i c u l t u r i i . O m u l î n î n t r e b a r e a c e o
f a c e a s u p r a r ă s p u n s u l u i la c a r e a a j u n s , d e t e r m i n ă c r i z a . G ă s i m t o t u ş u n s e n s
c r i z e i . N u în d i s t r u g e r e a s o c i e t ă ţ i i , ci î n t r a n s f o r m a r e a ei. ( T r a n s f o r m a r e a şi
. î n o i r e a d e v i n limite c e u r m e a z ă a p o i s ă fie t r a n s f o r m a t e şi î n o i t e , l a r â n d u l l o r ) .
A c u m a b i a d e v i n e p o s i b i l ă d i s c u ţ i a r a p o r t u l u i d i n t r e î n t r e b a r e şi r ă s p u n s .
F i i n d c ă ştim c ă a c t u a l m e n t e n u t r ă i m în r ă s p u n s , ci în î n t r e b a r e . R ă s p u n s u l e
p u s la î n d o i a l ă , d e ş i î n t r e b a r e a î n s ă ş i c e r e u n r ă s p u n s , d e ş i î n t r e b a r e a v o e ş t e
să obţină un r ă s p u n s . D i n pricina acestui c a r a c t e r volitiv, î n t r e b a r e a nu este t e o ­
r e t i c ă . N u r e z u l t ă î n s ă d e a c i c ă r ă s p u n s u l c ă u t a t v a fi a r b i t r a r , a d i c ă d u p ă
. p l a c u l n o s t r u . D e f a p t nici n u p u t e m p r o n o s t i c a n i m i c a s u p r a r e z u l t a t u l u i unei
c r i z e . Ş t i m n u m a i c ă la o î n t r e b a r e , t r e b u e s ă g ă s i m r ă s p u n s u l c ă u t a t . S ă n u
• c r e d e m , a d a u g ă H . H e r r i g e l , c ă r ă s p u n s u l ni-1 p o a t e d a filosofia, c ă c i e a a r e
n e v o i e d e un r ă s p u n s . P a r a f r a z â n d a c i o i d e e a filosofului r u s L . Chestov,
d i n t r ' u n s t u d i u a l s ă u a s u p r a Iui S o l o w i e v , H . H e r r i g e l a r a t ă c ă filosofia a
g ă s i t î n r a ţ i u n e , ultimul ei j u d e c ă t o r . D a r d a c ă l u ă m î n c o n s i d e r a ţ i e c ă r a ţ i u n e a
n u p o a t e fi ultimul n o s t r u j u d e c ă t o r ? D u p ă C h e s t o v , r a ţ i u n e a îi i a o m u l u i li-
ibertatea. In filosofia raţionalistă, libertatea coincide cu necesitatea, iar
s p i r i t u l şi i n i m a a f i r m ă c e e a c e e n e c e s a r . F i l o s o f i a nu cunoaşte o lume
fără legi. Ultimul i d e a l a l filosofiei e s t e d e a c e e a l i n i ş t e a c a r e e r e a l i z a t ă
. „ n u m a i prin î n d e p l i n i r e a n e c o n d i ţ i o n a t ă a t u t u r o r p r e c e p t e l o r r a ţ i u n i i şi p r i n
desfacerea n o a s t r ă de voinţa n o a s t r ă personală" ( p a g . 1 7 4 ) . C h e s t o v vorbeşte
î n s ă d e l i b e r t a t e , d e eu, de p e r s o a n ă , d e nelinişte. E l î n l ă t u r ă s o m n u l s i n g u r şi
îi p r e f e r ă v e c h e a . E l p r e f e r ă liniştei filosofilor, n e l i n i ş t e a p r o f e ţ i l o r . T r e b u e
deaceia după hestov să uităm străduinţa de a a j u n g e la animi acquiscentia,
p e n t r u a c ă u t a m e r e u , în s c h i m b , c u n o a ş t e r e a ( s i m b o l u l p ă c a t u l u i o r i g i n a r ) . I -
d e a l u l c e şi-1 p u n e r a ţ i u n e a t e o r e t i c ă d e a n u m a i î n t r e b a n i m i c i a u n m o m e n t
dat. trebue a ş a d a r înlăturat. T r e b u e să î m b r ă ţ i ş ă m tot c e este neaşteptat, ne­
c o n d i ţ i o n a t , c r e a ţ i e . F i i n d c ă v i a ţ a e c r e a t o a r e . E a n u p o a t e fi c e v a d a t . a d i c ă
c e v a c e p o a t e fi d e i a sine î n ţ e i e s . D e a c e i a v ' a ţ a n u t r e b u e s ă fie a s c u l t a r e ci
" î n d r ă s n e a l ă . I r . d r ă s n c a l a s i n g u r ă p r e s u p u n e l i b e r t a t e a . A ş a d a r î n filosofia lui
C h e s t o v , linişte şi nelinişte, n e c e s i t a t e şi l i b e r t a t e , a s c u l t a r e şi î n d r ă z n e a l ă , „ e s "
şi „ e u " s t a u î n t r ' o o p o z ' ţ i e c e nici o d a t ă n u p o a t e s ă fie a r m o n i z a t ă .
H . H e r i g e l se î n t r e a b ă d a c ă n u g ă s i m î n a c e a s t ă a f i r m a r e , u n ultim r e s t
d e necesitate c ă r u i a emul trebuie să i se supună. A f a r ă de a c e a s t a , este o în­
t r e b a r e d a c ă e m u l e p i e r d u t c â n d se s p r i j i n ă p e c e e a c e e r a ţ i o n a l . î n s ă ş i î n t r e ­
b a r e a se n a ş t e din r a ţ i u n e , d i n r ă s p u n s , din linişte. A s t a î n s e a m n ă c ă o m u l nu
p o a t e r ă m â n e n u m a i c u î n t r e b a r e a . O m u l n u t r e b u e s ă r ă m â n ă î n t r e î n t r e b a r e şi
r ă s p u n s . î n t r e b a r e a n u e s c o p , ci n u m a i c a l e , — fiindcă l a s f â r ş i t e s t e î n t o t d e a ­
u n a răspunsul. N u putem să rămânem, a d a u g ă mai departe H . Herrigel, numai
i n d i a l e c t i c ă , fiindcă n u r e v e l a ţ i a , î n t â m p l a r e a , m o m e n t u l , s u n t l o c u l r e a l i t ă ţ i i ,
i a r c l i p a nu e s t e a d e v ă r u l . C l i p a şi d u r a t a ( c o n t i n u i t a t e a ) , n u p o t fi o p u s e şi
c i n e r ă m â n e î n c l i p ă , r i s c ă să n u c u n o a s c ă r e a l i t a t e a . R e a l i t a t e a r ă m â n e c e v a
t d e s c h l s şi d e s p r e e a n u se p o a t e s p u n e a l t c e v a d e c â t c ă e s t e n e d e t e r m i n a t ă .
O r i c e d e t e r m i n a r e a ei, e s t e o m ă r g i n i r e a ei. R e a l i t a t e a n u e n u m a i a d e v ă r
( c a r e „ e s t e " ) . E s t e j u s t c ă r e a l i t a t e a n u p o a t e fi p r i n s ă î n t o t a l i t a t e a ei, c i
n u m a i î n m ă r g i n i r i a l e ei. A s t a î n s e a m n ă n u m a i c ă e a n u p o a t e fi a c c e s i b i l ă
o m u l u i d e c â t î n c o n ţ i n u t u r i l e ei m ă r g i n i t e . P r i n a c e a s t a , r e a l i t a t e a e p e r c e p u t ă
c a r e a l i t a t e a o m u l u i şi n u m a i î n m ă s u r a î n c a r e o m u l r a ţ i o n a l , e s t e o m u l a d e ­
v ă r a t . D a r t o c m a i î m p o t r i v a a c e s t e i idei s'a r i d i c a t L . C h e s t o v . C u c e d r e p l
spunem c ă omul r a ţ i o n a l este omul a d e v ă r a t ? S e p o a t e prin u r m a r e riposta :
c u c e d r e p t se p o a t e a f i r m a c ă o m u l r a ţ i o n a l e o m u l c a r e p e n t r u l i n i ş t e a s a d e ­
vine, omul care ascultă? S a u este om a d e v ă r a t numai acela care lucrează după,
l i b e r t a t e a p r o p r i e i lui v o i n ţ e ? Ş i c ă n u m a i a c e s t u i a îi e s t e d a t s ă c u n o a s c ă r e a ­
litatea ? C h e s t o v a p u s . o n o r m ă în locul alteia. In locul omului r a ţ i o n a l , pe
o m u l clipei. D u p ă H . H e r r i g e l , a p o i , o m u l n u p o a t e t o t u ş i t r ă i în h a o s , î n n i m i c
î n l u m e a infinită, f ă r ă limită, f ă r ă f o r m ă ( g e s t a l t l o s e W e l t ) . O m u l e s t e o f i i n ţ ă
finită şi l u m e a t r e b u e s ă fie r a p o r t a t ă la el. V i a ţ a o m u l u i e în p r o b l e m a t i c a ,
c o r e l a t u l u i d i n t r e finit şi infinit, d i n t r e î n t r e b a r e şi r ă s p u n s . O m u l t r ă e ş t e î n î n ­
t r e g s p a ţ i u l d i n t r e î n t r e b a r e şi r ă s p u n s . D a r n i c i u n r ă s p u n s pe c a r e l ' a m g ă s i
l a î n r e b a r e a p u s ă n u e s t e ultimul r ă s p u n s , c u m a m v ă z u t . î n t r e b a r e a c e o p u n e m
a s u p r a lui, c e r e u n n o u r ă s p u n s . I n felul a c e s t a , r e f e r i n d u - n e Ia p r o b l e m a c u l ­
turii, p r o b l e m a f u n d a m e n t a l ă î n l u c r a r e a lui H . H e r r i g e l , p u t e m s p u n e c ă î n ­
t r e b a r e a c e n e - o p u n e m a s u p r a c r i z e i , este u n a r e f e r i t o a r e la o s i t u a ţ i e a n u m e
( l i m i t ă , r ă s p u n s ) , la c a r e s o c i e t a t e a a p u t u t a j u n g e la u n m o m e n t d a t al duratei,
ei. î n s ă ş i î n t r e b a r e a e x p r i m ă c r i z a .
I. B R U C Ă R .

N I C O L A E M Ă R G I N E A N U : Bîitrăge Z-JX Pstjcholojie derUbung. (Studiu p u ­

b l i c a t î n „ Z e i t s c h r i f t fur a n g e w a n d t e P s y c h o l c g i e " , B a n d 3 9 ( 1 9 3 1 ) , .
Heft6).

Studiul publicat în r e v i s t a c o n d u s ă de W . S t e r n , nu este d e c â t un r e z u m a t

s u c c i n t si c o r e c t a l v o l u m u l u i „Psihologia exerciţiului", publicat de a u t o r încă
din 1 9 2 9 .
D-l M ă r g i n e a n u se a p l i c ă s ă c e r c e t e z e p r o b l e m a exerciţiului în r a p o r t c u
a p t i t u d i n i l e . C h e s t i u n e a a p a s i o n a t p e mulţi p s i h o l o g i a t â t d i n E u r o p a ( S t e r n ,
C l a p a r e d e , L i p m a n n , R u p p , A r g e l a r . d e r , H i l d e b r a r . c t , M y e r s , e t c . ) c â t şi d i n
A m e r i c a (Thorndlke, Holllngworth, Woodrovv, Lashiey, e t c ) . E s t e îmbucurător
f a p t u l c ă şi l a noi c e r c e t ă t o r i s p e c i a l i ş t i c a d-l M ă r g i n e a n u , î n c e a r c ă s ă n e l ă m u - .
r e a s c ă p r o b l e m a , c a r e e s t e d e s t u l de i g n o r a t ă î n ţ a r a n o a s t r ă .
I n t e z a s a , d-l M . p l e a c ă d e l a diferendele i n d i v i d u a l e c a r e se r e l i e f e a z ă
c u prilejul u n e i c o n t i n u e a c t u a l i z ă r i a f u n c ţ i u n i l o r p s i h i c e . î n t r e b a r e a c e n t r a l ă
este a c e e a d a c ă prin e x e r c i t a r e a lor (în aceleaşi condiţiur.i), aptitudinile p r o v o a c ă
o „ n i v e l a r e " a d i f e r e n ţ e l o r s a u o s c ă d e r e — r i d i c a r e a r a n d a a u î a t a l a ! individului
( l a î n c e p u t u l s a u la s f â r ş i t u l e x p : r l e n ţ e l o r ) ; în a c e s t c a z i n t e r v i n e şi o v a r i a ţ i e
mai pronunţată sau mai neînsemnată a constanţei rangului. A c e s t e diferenţe sunt
închise în formule c a r e r e p r e z i n t ă f e a b s o l u t a s a u r e l a t i v a c r e ş t e r e a exerciţiu­
lui, fie d i f e r e n ţ e l e a b s o l u t e s a u r e l a t i v e . D - l M . c r i t i c ă a c e s t e f o r m u l e c a fiind
c o n t r a d i c t o r i i şi i n s u f i c i e n t e , ele n e d â n d t o a t ă c o n s i d e r a ţ i a c u v e n i t ă f a c t o r i l o r :
m e d i u , d i s p o z i ţ i e , p r e e x e r c l ţ i u . A u t o r u l se d e c l a r ă din c a p u l locului c o n t r a n i ­
v e l ă r i i , p r i n e x e r c i ţ i u , a d i f e r e n ţ e l o r i n d i v i d u a l e şi a f i r m ă c ă , p r o b l e m a d i f e r e n ­
ţ i a l ă a e x e r c i ţ h t i u i se p o a t e r e z o l v a n u m a i c o m p a r â n d r e z u l t a t e l e globale ale
subiecţilor din diversele şedinţe". C o m p l e t e a z ă a c e a s t ă afirmaţie cu o b s e r v a ţ i a
j u s t ă c ă c r e ş t e r e a e x e r c i ţ i u l u i e s t e d e p e n d e n t a nu a t â t d e m e d i u c â t d e aptitudi­
nile înăscute, influenţa mediului acualizându-Ie d c a r . In b a z a experienţelor p r o p r i i
î n t r e p r i n s e , d-l M . c r e d e c ă s u n t d e p r e f e r a t c u r b e l e d e v a r i a ţ i e c a r e p o t fi m a ­
t e m a t i c r e d u s e î n „ c o e f i c i e n ţ i d e v a r i a ţ i e " ; m e d i a a r i t m e t i c ă a o r d o n a t e l o r , advictt
 c o r e c t ă r i i m p o r t a n t e şi n e c e s a r e f o r m u l e l o r şi e a s e r v e ş t e c a b a z ă a c e s t o r c o e f i ­
cienţi de v a r i a ţ i e . M e d i a de c a r e v o r b i m s e obţine divizând s u m a ordonatelor.
Curbele de variaţie pot c u succes înlocui curbele d e timp, căci acestea
n u c u p r i n d t o ţ i f a c t o r i i şi n u l ă m u r e s c c o m p l e t p r o b l e m a e x e r c i ţ i u l u i , fiind d e c i
inutilizabile.
D - l M ă r g i n e a n u a j u n g e I a s u g e s t i v e c o n c l u z i i , c a r e fiind d e s p r i n s e din
s e r i o a s e şi s u s ţ i n u t e e x p e r i e n ţ e d e l a b o r a t o r , a d u c p u n c t e d e v e d e r e n o u ă î n m u l t
discutata problemă a exerciţiului. S o c o t e s c n e c e s a r s ă r e d a u aceste concluzii:
a ) E x e r c i t a r e a funcţiunilor simple a d u c e o s c ă d e r e a creşterii variaţiei,
i a r e x e r c i t a r e a f u n c ţ i u n i l o r c o m p l e x e p r o v o a c ă o m ă r i r e a c r e ş t e r i i ei; funcţiunile
s e n s o r i a l e sunt m a i puţin e x e r c i t a b l l e , p e n t r u c ă v i a ţ a o r g a n i c ă a individului le-a
g r ă b i t a c t u a l i z a r e a potenţialităţii lor, în timp ce funcţiunile psihice s u p e r i o a r e
fiind m a i p u ţ i n u t i l i z a t e , s u n t şi m a l s u s c e p t i b i l e d e e x e r c i t a r e .
b ) L a o a c e e a ş funcţiune, r a n d a m e n t u l este mai m a r e , c u a t â t c u c â t dife­
r e n ţ i e r e a s e p r e c i z e a z ă , şi i n v e r s .
c ) C u c â t sunt mai puţine preexerciţii, c u a t â t m a i m a r e este diferenţierea
şi i n v e r s .
P r o b l e m a a r e o a p l i c a ţ i e i m e d i a t ă şi î n p e d a g o g i e şi p r i n serii noi de e x ­
p e r i e n ţ e , d-l M ă r g i n e a n u a c o n s t a t a t c ă d i f e r e n ţ e l e i n d i v i d u a l e c r e s c î n c l a s e l e
s u p e r i o a r e , v a r i a ţ i i l e fiind d e c i î n r a p o r t d i r e c t c u c l a s a . D e l a a c e a s t ă c o n s i d e ­
r a ţ i e m a i p o r n e ş t e şi a c e e a c ă ş c o a l a n u t r e b u e s ă p r e t i n d ă t u t u r o r ş c o l a r i l o r î n
a c e e a ş m ă s u r ă , ci s ă a i b ă în v e d e r e diferenţele individuale. In a c e a s t ă privinţă,
d-l M . se p l â n g e c ă ş c o a l a r o m â n e a s c ă este p r e a puţin individualistă.
C u s i n g u r a r e z e r v ă c ă a r fi fost m a i b i n e 'pentru noi cetitorii d a c ă a u ­
t o r u l a r fi î n g l o b a t î n c a d r u l p r o b l e m e i n u n u m a i a p t i t u d i n i l e i n t e l e c t u a l e ci şi
p e c e l e p r o f e s i o n a l e , t o t u ş i s t u d i u l — c a r e o f e r ă şi u n r e m a r c a b i l i n d e x biblio­
g r a f i c —• m e r i t ă s ă fie c o n s u l t a t n u n u m a i d e p s i h o l o g i , ci şi d e a c e i m e d i c i , i n g i ­
n e r i şi c h i a r p e d a g o g i , c a r i î n ţ a r a n o a s t r ă s e o c u p ă c u p r o b l e m e l e p s i h o l o g i e i
p r a c t i c e . L ă m u r i r i l e p r e z e n t a t e d e a u t o r , a d u c o m a i l a r g ă î n ţ e l e g e r e şi î n p r o ­
b l e m a e x a m e n e l o r p s i c h o - t e c h n i c e de aptitudini, c a r e e x a m e n e a r a p ă r e a trun­
c h i a t e şi a r d a d e c i o g r e ş i t ă s a u i n s u f i c i e n t ă d i a g n o z ă , d a c ă n u s ' a r ţine s e a m a
şi d e d i f e r e n ţ e l e i n d i v i d u a l e î n c e e a c e p r i v e ş t e e x e r c i ţ i u l .

I. M . N E S T O R

WTLLIAM MC DOUGALL: Modern Materialism and Emergent Bvolution.

(Methuen. London).

R a r f i g u r ă c e a * s ă d o r i r e a t â t d e m u l t p s i h o l o g i a d e a z i c a M c DoucsaH,
E f ă r ă î n d o i a l ă urna d i n t r e e c c u e m a r i p e r s o n a l i t ă ţ i , c a r e s e a b a t nu t o c m a i d e s
în ş t ' M ţ ă şi c a r e l a s ă u r m e .adâncii î n ţ o a l e r a n u r d e ş t i i n ţ e i r e s p e c t i v e , î n c a r e
s'a m a n i f e s t a t I n pst'hdlcgie M c D c u c a H n a r e — î n d r ă s n i m s ă s p u n e m — p r e ­
d e c e s o r d e c â t p e W u n d t . C a ş i W u n d ' t a î n c e p u t ,şi e l p r i c t r ' o m o n u m e n t a l ă
l u c r a r e de psihologie fiziologică (Physlologăoal P s y c h o l e g y ) , a trecut a p o i la
psihologia socială, unde a lăsat lucrări devenite clasice, c a r e au făcut a d e v ă r a t ă
e p o c ă (Initrodrjiction t o S o c i a l P s y c h c î o g y şi T h e G r o u p M i n d e t c . ) 'apoi l a p s i ­
hologia generală, unde prin lucrările sale (Ourllne of P s y c h o l o g y e t c ) şi-a ore-
i a t r e n u m e l e d e cel m a i d i s t i n s e x p o n e n t a!l p s i h o l o g i e i f i n a l i s t e contimpo'-aine,
sfârşind c u psihologia patologică, unde s'a dovedit a c e l a ş deschizător d e drumuri,
c a ş i î n p s i h o l o g i a s o c i a l ă şi g e n e r a l ă . N u i - a u r ă m a s s t r e i n e nici p r o b l e m e l e d e
e u g e n i e , e t i c ă şi f i l o s o f l a culturii-, a t â t d e a c t u a l e a z i , p r e c u m — c a r t e a d e s p r e
c a r e n e o c u p ă m a r a t ă a c e a s t a — nu 3 - a rămaisi s t r e i n n i c i domenSul fiflosofiei. I n
a p r o a p e t o a t e a c e s t e d i r e c ţ i i d e m a n i f e s t a r e , M c Douigall a r ă m a s c u a d e v ă r a t
jJîare „ d e s c h i z ă t o r d e d r u m u r i " .
 L u m e a vieţii e o r e a l i t a t e f i n a l i s t ă ş i s p i r i t u a l i s t ă , s p r e ' d e o s e b i r e d e -cea.
f i z i c ă , c e e m a t e r i e şi c a u l a z i t a t e o a r b ă . A c e a s t a e i d e i a d e b a z ă a n o u ă c ă r ţ i
a lui M c D o u g a i l l , c u c a r e î ş i i n a u g u r e a z ă a b o r d a r e a p r o b l e m e l o r d e f i l o s o f i e . .
T e z a s a b i n e î n ţ e l e s s e g ă s e ş t e a z i şi l a a l ţ i g â n d i t o r i m o d e r n i , p r i n t r e c a r e m e n ­
ţ i o n ă m n u m a i p e c e l m a i d i s t i n s , d e c a r e e m u l t i n f l u e n ţ a t şi D o u g a d i a n u m e p e
B e r g s o n , d a r f e l u l c u m e a e a r g u m e n t a t ă d e M c . D o u g a l l , p r e c u m şi n u a n ţ e l e , p e
c a r e le îmbracă, denotă a c e e a ş putere de covârşitoare originalitate, de c a r s M c
Dougall a dat dovadă în celelalte domenii. D e a c e e a nu asupra acestei chestiuni
v o i m să insistăm. N e interesează alta. A n u m e , a c e a s t ă teză, a ş a c u m e e a for­
m u l a t ă î n n o u a l u c r a r e , p r o v o a c ă o m a r e n e d u m e r i r e î n c e t i t o r i i şi c u n o s c ă t o r i i -
c e l o r l a l t e l u c r ă r i a l e lui M c D o u g a l l P e n t r u u n i i e a î n s e m n e a z ă , p o a t e , c h i a r o
f l a g r a n t ă c o n t r a z i c e r e a î n t r e g i i o p e r e p r e c e d e n t e a lui M c D o u g a l l . Şi, fără-
d o a r şi p o a t e , n u f ă r ă m o t i v e . I n t o a t ă o p e r a s a p r e c e d e n t ă M c D o u g a l l a l u p t a t
categoric contra vechiului dualism eorp-suflet, cristalizat în dogmă dela Des-
c a r t e s î n c o a c e , a r ă t â n d p u n c t e l e v u l n e r a b i l e ale a c e s t u i dualism şi m e i ales
i n c o n v e n i e n t e l e lui' p e n t r u p s i h o l o g i e , c a r e a u f ă c u t c a p s i h o l o g i a a t â t a v r e m e s ă
n u - ş i g ă s e a s c ă a d e v ă r a t u l e i d o m e n i u , ci n u m a i o p a r t e d i n e l . S u f l e t u l n u s e
poate separa de c o r p . E mai mult sau mai puţin o absurditate s ă încerci a-t
s t u d i a î n el î n s u ş . E l t r e b u e s t u d i a t s o c c t i n d u - l î n l e g ă t u r ă c u c o r p u l , c u c a r e -
f a c e o u n i t a t e o r g a n i c ă şi c a r e s e m a n i f e s t ă t o t c d e a u n a s u b a c e s t e d o u ă a s p e c t e .
A c e a s t a nu î n s e m n e a z ă î n s ă c ă trebue să-i jertfim a u t o n o m i a s a , v ă z â n d reali­
t a t e a s a prin prisma: celei fiziologice, materialiste. C o n t r a a c e s t e i m a r i e r o r i M c
D o u g a l l a d a t l u p t a din plin şi m a i d i n r ă s p u t e r i c a nimeni altul. A u i c n o m i a
sufletului, p r e c u m şi c e a a corpului, t r e b u e p ă s t r a t ă , recunoscând' o c a u z a l i t a t e
p s i h o l o g i c ă şi a l t a o r g a n i c ă . A c e s t e d o u ă c a t e g o r i i d e c a u z a l i t ă ţ i n u t r e b u e s c î n s ă
s o c o t i t e c a f i i n d fundatrr.er.ital d e o s e b i t e , şi m a i a l e s f ă r ă l e g ă t u r ă î n t r e ele, c u n v
s u s ţ i n e t e z a p a r a l e l i s m u l u i p s i h o f i z x . N u . A ş a c e v a e i n e x a c t . Prim v o i n ţ a n o a s t r ă ,
p u t e m i n f l u e n ţ a m u l t c o r p u l , p r o v o c â n d u - i m a r i m o d i f i c ă r i , u n e o r i c h i a r şi m o a r ­
t e a , d a r n u m a i p u ţ i n s u f e r e ş i v i a ţ a s u f l e t e a s c ă i n f l u e n ţ a s t ă r i i şi p r o c e s e l o r
o r g a n i c e . In a c e s t m o d M c D o u g a l l a militat pentru două cauzalităţi mult d e o s e ­
bite, d a r tetuş numai gradual.între ele a d m i ţ â n d şi o r e c i p r o c i t a t e c a u z a l ă , e k
a v â n d l a b a z ă u n i t a t e a i n d i v i d u l u i , î n c a r e s u f l e t u l şi c o r p u l s u n t n u m a i d o u ă .
a s p e c t e , i n t e g r a t e p e r f e c t u n i t a r . I n a c e a s t ă i d e i e a u n i t ă ţ i i i n d i v i d u l u i şi a a d ­
m i t e r i i c e l o r d o u ă c a u z a l i t ă ţ i , p e c a r e l e l e g a î n s ă şi prirjfcr'una r e c i p r o c ă , î n e a
c o n s i s t ă p o z i ţ i a n o u ă şi m a r e a o r i g i n a l i t a t e a lui M c D o u g a l l p e c a r e t e s t e ş t i ­
i n ţ e l e b i o l o g i c e d i n u l t i m a v r e m e , p r e c u m şi m e r s u l p s i h o l o g i e i , o d e m o n s t r a u şi
î n t ă r e a u tot mai mult. O r i t o c m a i a c e a s t ă poziţie, c a r e a f ă c u t centrul de c o n ­
v e r g e n ţ ă şi p u n c t u l u l t i m d e a t a c a l î n t r e g i i o p e r e a lui M c D o u g a l l , t o c m a i e a
acum se pare că e părăsită, M c Dougall alunecând complet într'un dualism berg-
cetnian, c a r e d e s i g u r d i f e r ă m u l t d e v e c h i u l d u a l i s m , d a r c a r e r ă m â n e t o t u ş c e e a c e
e, a d e c ă d u a l i s m . D e c i c e e a c e M c D c u g a l l a a t a c a t c u m a i m u l t ă v e h e m e n ţ ă î n
t o a t ă o p e r a s a p s i h o l o g i c ă . M ă r t u r i s e s c s i n c e r , n'a-m c e t i t c e v a m a i c o n v i n g ă t o r
în c e e a c e priveşte unitatea psihofiziologică a individului, d e c â t primul capitol d i n
Psihologia a n o r m a l ă a s a . C u m s'a făcut c a d u p ă trei ani M c D o u g a l l să s c r i e
n o u a c a r t e , i a t ă c e e a c e n u p o a t e p r o v o c a d e c â t n e d u m e r i r e . De.obi.ceiu o p e r a
filosofică a unui m a r e o m de ştiinţă î n c o r o n e a z ă p e c e a ştiinţifică, a p ă r â n d
d r e p t s i n t e z a ei u l t i m ă . L a M c D o u g a l l c e l p u ţ i n d e o c a m d a t ă a c e s t a n u e c a z u l .
D a c ă u n e l e s i m p a t i i p e n t r u a n i m i s m s e p u t e a u î n v e d e r a şi d i n c e l e l a l t e l u c r ă r i
( B o d y a n d M i n d c u d e o s e b i r e ) , d e a s t d a t ă el s e m a n i f e s t ă c u t o a t ă t ă r i a .
D e s v o l t a r e a e x t r a o r d i n a r ă a ştiinţelor naturii dela renaştere î n c o a c e a
a v u t drept rezultat faptul c ă principiile a c e s t o r ştiinţe a u fost însuşite de t o a t e
c e l e l a l t e d i s c i p l i n e ştiinţifice, p r e c u m şi d c f i l c s o f ' e , c a r e t o a t e v o i a u s ă se
c o n s K - t u i a s c ă î n c o n f o r m i t a t e c u a c e l a ş s p i r i t şi a c e e a ş m e t o d ă , c a ş t i i n ţ e l e n a ­
turii. I n a c e s t m o d t o a t e a c e s t e ş t i i n ţ e a u v o i t s ă - ş i c o n s t i t u i a s c ă î n t r e g u l l o r sis­
t e m î n c o n f o r m i t a t e c u principiul c a u z a l i t ă ţ i i m e c a n i c e şi a l r e d u c e r i i t u t u r o r
fenomenelor la un substrat materalist. In acest m o d a luat naştere materialismul
m e c a n i s t , a t â t d e î n f l o a r e î n s e c o l u l t r e c u t şi a l e c ă r u i t e n t a c u l e s ' a u p r e l u n g i t
şi î n s e c o l u l n o s t r u . S e c o M n o s t r u î n s e m n e a z ă î n s ă şi d e s c h i d e r e a c e l e i m a i
v e h e m e n t e l u p t e c o n t r a lui, p e t o a t e l a t u r i l e şi î n t o a t e d o m e n i i l e . L u p t a >cea m a i
p u t e r n i c ă a v e n i t şi t r e b u i t s ă v i n ă d i n s p r e p s i h o l o g i e , c a r e e ş t i i n ţ a d e b a z ă
a v i e ţ i i s u f l e t e ş t i , a d e c ă a a c e l e i r e a l i t ă ţ i c a r e n u p o a t e fi e x p l i c a t ă î n s e n s m e -
c a n i s t şi m a t e r i a l i s t , e a fiind o r e a l i t a t e , c a r e p r i n n a t u r a e i s c a p ă n o ţ i u n i i d e
m a t e r i e şi c a u z a l i t a t e m e c a n i c ă o a r b ă . V i a ţ a s u f l e t e a s c ă e o e x i s t e n ţ ă , - c a r e s e
p r o d u c e totdeauna î n t r ' u n c o r p , d a r c a r e e t o t u ş c e v a c u t o t u l d e o s e b i t d e a c e s t
c o r p , e a fiind c e v a n e s p a ţ i a l , c e v a n u m a i t e m p o r a l şi c e v a a c ă r e i m a n i f e s t a r e -
s c a p ă c a u z a l i t ă ţ i i m e c a n i c e , s u p u n â n d u - s e c e l e i finaliste. P e n t r u p r e c i z a r e a a c e s ­
tor d o u ă noţiuni M c D o u g a l l c o n s a c r ă o b u n ă p a r t e din l u c r a r e a s a .
I d e i a , c a r e a r e v o l u ţ i o n a t l u m e a m o d e r n ă şi p r i n c a r e s'a c ă u t a t m a i m u l t
l e g a r e a lumii s p i r i t u a l e d e c e a o r g a n i z ă m a t e r i a l i s t ă e i d e i a d e e v o l u ţ i e . P r i n
a j u t o r u l ei l u m e a o r g a n i c ă a f o s t s o c o t i t ă d r e p t o l u m e d e r i v a t ă î n s e n s e v o l u t i v
d i n c e a fizică, i a r l u m e a p s i h i c ă d r e p t utn a/lt d e r i v a t din c e a o r g a n i c ă . A ş a
p u n e p r o b l e m a î n d e o s e b i S p e n c e r , al c ă r u i s i s t e m p o a t e fi s o c o t i t d r e p t c e a m a i
m a r e e x p r e s i e şi s i n t e z ă a e v o l u ţ i o n i s m u l u i , c o n c e p u t î n srts m e c a n i s t . InSr'un s e n s
d e o s e b i t s e p u n e e a l a teoreticienii' m o d e r n i ai e v o l u ţ i e i e m e r g e n t e , c a L l o y d
M o r g a n , Alexander, Hobhous etc. D u p ă aceşti gânditori lumea organică derivă
din c e a fizică, i a r c e a s u f l e t e a s c ă din c e a Organică, d a r aeeaDtă d e r i v a r e î n s e m ­
nează totdeauna un proces creator, a d u c ă t o r de noul proprietăţi, c e e a c e nu e r a
c a z u l e v o l u ţ i e i c o n c e p u t ă m e c a n i s t . In c o n s e c i n ţ ă f a z e l e v i i t o a r e a l e e v o l u ţ i e i
c u p o t fi e x p l i c a t e d i n c e l e t r e c u t e , v i i t o r u l n f i i n d c u p r i n s î n t r e c u t , c i fiind
c e v a n o u f a ţ ă d e a c e s t t r e c u t . M c D o u g a l l <e şi el d e a c o r d c u a c e a s t ă t e o r i e în
c e e a c e p r i v e ş t e p a r t e a ei d e c r e a ţ i e . S o c o t e ş t e î n s ă c ă t e o r e t i c i e n i i d e mai: s u s f a c
o m a r e g r e ş a l ă , a p l i c â n d n o ţ i u n e a d e e v o l u ţ i e e m e r g e n t ă c r e a t o a r e şi lumii fizice,
legând lumea spiritualităţii d e c e a fizică. C o n t r a acestei tendinţe e categoric.
E v o l u ţ i a c r e a t o a r e s e a p l i c ă , s o c o a t e el şi î n c e a r c ă a d o c u m e n t a , n u m a i lumii
p s i h i c e . L u m e a m a t e r i e i n ' a r e e v o l u ţ i e . B a d i m p o t r i v ă . S e p a r e c ă s c h i m b ă r i l e ei
a r a t ă c h i a r o p u s u l e v o l u ţ i e i , a d e c ă d i s o l u ţ i e. F e n o m e n u l e v o l u ţ i e i e c a r a c t e r i s t i c
n u m a i lumii spiritului. P e n t r u d o v e d i r e a a c e s t e i t e z e s e r v e ş t e a p r o a p e t o a t ă
partea a doua a lucrării.
C a r t e a lui M c D o u g a l l e s c r i s ă c u m u l t ă v e r v ă , m u l t t a l e n t şi m a i a l e s
multă sinceritate — sinceritatea sa în e x p r i m a r e a convingerilor e o m a r e calitate
a s a — şi d e a c e e a , i n d i f e r e n t d a c ă o a d m i ţ i o r i n u , e o c a r t e c e p o a t e fi c e t i t ă
c u m u l t i n t e r e s şi m u l t folos.

H . S . J E N N I N G S : The Biologica! Basis o f Human Nature ( F a b e r & Co. London

şi N e w Y o r k ) .

G â n d i r e a europeană are l a b a z a s a a d â n c înrădăcinat dualismul c o r p -

suflet, c a r e d e l à D e s c a r t e s şi m a i a l e s d e l à K a n t î n c o a c e , e s o c o t i t d r e p t u n a
d i n t r e c e l e d o u ă , t r e i m a r i p r o b l e m e a l e filosofiei. D e a c e e a m a j o r i t a t e a u n a n i m ă
a g â n d i t o r i l o r e u r o p e n i o î m p ă r ţ i m şi c l a s i f i c ă m d u p ă a t i t u d i n e a , p e c a r e o a u
f a ţ ă d e a c e a s t ă p r o b l e m ă . A ş a v o r b i m d e d u a l i ş t i , rrionişti, s p i r i t u a l i ş t i , m a t e r i a -
lişti e t c . c ă c i s u n t a ş a d e m u l t e n u a n ţ e , î n c â t a fi c u t o a t e a c a s ă î n s e m n e a z ă a d a
d o v a d ă d e o r a r ă d e x t e r i t a t e şi e c h i l i b r i s t i c ă m i n t a l ă . N e l i p s e ş t e , n o u ă e u r o p e ­
n i l o r , o d i s c i p l i n ă i n t e r m e d i a r ă î n t r e l u m e a fizică şl c e a p s i h i c ă şi î n t r e ştiinţele
n a t u r i i şi c e l e a l e spiritului. A n u m e n e l i p s e ş t e b i o l o g i a şi g â n d i r e a b i o l o g i c ă ,
s i n g u r a c a p a b i l ă s ă l e g e c e l e d o u ă lumi, s e r v i n d d r e p t p u n t e d e t r e c e r e d e l à
u n a l a a l t a . B i o l o g i a , o r i c â t a r fi e a d e d e s v o l t a t ă î n E u r o p a , a r ă m a s î n c ă t o t o
s i m p l ă d i s c i p l i n ă p r e a p u ţ i n c u n o s c u t ă filosofilor şi c a r e îi p r e o c u p ă d o a r c e l
m u l t p r i n c a r a c t e r u l ei r e b e l , a t u n c i c â n d e v o r b a s ă fie c l a s i f i c a t ă p r i n t r e c e l e
d o u ă m a r i c a t e g o r i i d e ştiinţe: ştiinţele spiritului şi ştiinţele n a t u r i i , e a n e c a d r â n d
c o m p l e t nici l a o c a t e g o r i e , nici la a l t a , ci — î n c i u d a n o a s t r ă — t o c m a i l a m i j l o c .
A m ajuns, noi europenii, p r e a puţin în situaţia de a ne d a s e a m a c ă a c e s t feno-
m e a d e r e b e l i u n e aâ b i o l o g i e i î n o p e r a d e c l a s i f i c a r e , e p r e a p u ţ i n u n f e n o m e n
a c c i d e n t a l şi* t r e c ă t o r , c i u n u i d e o p r o f u n d ă s e m n i f i c a ţ i e , s o r t i t s ă n e f a c ă s ă
r u p e m d e f i n i t i v c u v e c h i u l d u a l i s m a i c e l o r d o u ă l u m i : l u m e a fizică şi l u m e a
p s i h i c ă , c a r e d u a l i s m d i s p a r e p r i n i n t e r p u n e r e a u n e i n o u i lumi: l u m e a b i o l o g i c ă ,
a vieţii î n s e n z u l l a r g al c u v â n t u l u i , c a r e ,e d e o d a t ă şi suflet şi c o r p fizic şi c a r e
a s t f e l l e a g ă c e l e d o u ă lumi, s o c o t i t e d e n o i o p u s e . C e l e d o u ă l u m i ni s e p r e z i n t ă
d e a s t ă d a t ă n u m a i s u b f o r m a a d o u ă a s p e c t e , c a r e s u n t î n a l t şi a l t r a p o r t , d e l a
l u m e a fizică, u n d e s e p a r e c ă a s p e c t u l m a t e r i a l e x i s t ă a p r o a p e n u m a i s i n g u r şi
p â n ă la lumea strict biologică a animalelor, unde a s p e c t u l vital începe a a p a r e
şi el, fiind în c o n t i n u ă c r e ş t e r e d e a l u n g u l s c ă r i i a n i m a l e şi din c a r e s e d i f e r e n ­
ţ i a z ă şi d e s v o l t ă şi c e l s p i r i t u a l , c a r e a t i n g e m a x i m u l d e d e s v o l t a r e l a o m . L a o m
s p i r i t u a l i t a t e a i a a ş a d e m a r e d e s v o l t a r e şi e a t â t d e m u l t d i f e r e n ţ i a t ă d e el.
C e e a c e nu e totuş c a z u l . E marele merit al gândirii americane,, gândire emina­
m e n t e b i o l o g i c ă , şi c a r e t o c m a i g r a ţ i e a c e s t u i f a p t a p ă r ă s i t c o m p l e t dualismul
e u r o p e a n d e v e a c u r i , v ă z â n d l u c r u r i l e î n a c e s t d i n u r m ă fel, î n c a r e l u m e a s p i r i ­
t u a l ă , p r i n i n t e r m e d i u l celei b i o l o g i c e o r g a n i c e s e l e a g ă d e c e a fizică. A c e a s t a
mai ales atunci când a v e m vie î n c o n ş t i i n ţ ă şi i d e i a d e e v o l u ţ i e , ideie e m i n a ­
m e n t e b i o l o g i s t ă şi e a , c a r e ne s e r v e ş t e p e r f e c t d e bine c a c h e i a e x p l i c a t i v ă a
d i f e r e n ţ i e r i i c e l o r t r e i lumi. I n a c e s t m o d p e n t r u g â n d i r e a a m e r i c a n ă b i o l o g i a , c u
i d e i a ei d e e v o l u ţ i e , a d e v e n i t a x a d e u n i r e a lumii fizice şi p s i h i c e .
D a t ă fiind a c e a s t ă s i t u a ţ i e s e î n ţ e l e g e u ş o r m a r e a i m p o r t a n ţ ă c a r e s e d ă
în A m e r i c a biologiei. B i o l o g i a a î n c e t a t a m a i fi o simplă disciplină n a t u r a l ă ,
d e v e n i n d u n a d i n t r e d i s c i p l i n e l e d e b a z ă a l e c u n o a ş t e r i i ştiinţifice în g e n e r a l . In
t o a t e a c e s t e domenii g â n d i r e a a m e r i c a n ă e o gândire prin e x c e l e n ţ ă biologistă.
A c e a s t a fiind s i t u a ţ i a l u c r ă r i l e d e i n t r o d u c e r e în p r o b l e m e l e d e b a z ă a l e b i o l o ­
giei, a t â t c â t ele i n t e r e s e a z ă p s i h o l o g i a , b i o l o g i a , o m u l d e c u l t u r ă e t c , sunt p r i n ­
t r e l u c r ă r i l e d e c u l t u r ă şi ş t i i n ţ ă î n g e n e r a l d e p r i m u l r a n g . O a t a r e c a r t e e şi
c e a pe c a r e o r e c e n z ă m . Şi, p o a t e una dintre cele mai d e s ă v â r ş i t e de p â n ă a c u m ,
s c r i s ă c u c e a m a i m a r e c o m p e t i n ţ ă î n s i t u a ţ i a ştiinţifică d e a z i , d e u n a d i n t r e
c e l e m a i p r o e m i n e n t e figuri a l e b i o l o g i e i a m e r i c a n e de azi. |
L u c r a r e a este, d u p ă propriile spuse ale autorului, „o î n c e r c a r e de a pre­
z i n t ă a c e l e a s p e c t e a l e b i o l o g i e i e x p e r i m e n t a l e m o d e r n e , c a r e s u n t de m a i m a r e
i n t e r e s p e n t r u p e r s o a n a şi s o c i e t a t e a u m a n ă . E a s e o c u p ă c u o r i g i n a , d e s v o l t a r e a
şi n a t u r a t r ă s ă t u r i l o r i n d i v i d u a l e , c u c e e a c e f a c e c a r a c t e r u l şi n a t u r a o m u l u i şi c u
o s e r i e d e l e g ă t u r i d i n t r e a c e s t e c h e s t i u n i c u c e l e s o c i a l e şi u m a n e " . I n c o n f o r ­
m i t a t e c u a c e s t p r o g r a m î n c e p e p r i n a s e o c u p a c u o r i g i n a şi d e s v o l t a r e a vieţii,
c u n a t u r a o r g a n i s m u l u i u m a n , c u i m p o r t a n ţ a e r e d i t ă ţ i i şi m e d i u l u i în f o r m a r e a a c e ­
stei n a t u r i , c u r a p o r t u l d i n t r e a s p e c t u l o r g a n i c şi c e l s u f l e t e s c , a p o i p r o b l e m e l e
d e e u g e n i e , b a z a b i o l o g i c ă a c ă s ă t o r i e i şi familiei, a p o i a s o c i e t ă ţ i i , t e r m i n â n d c u
o s e r i e de c h e s t i u n i p r i n c i p a l e a s u p r a c u n o a ş t e r i i b i o l o g i c e şi a c u n o a ş t e r i i în
g e n e r a l , p r e c u m şi a r a p o r t u l u i d i n t r e c u n o a ş t e r e şi v i a ţ ă . A u t o r u l e p e n t r u o
e v o l u ţ i e e m e r g e n t ă . R e a l i t a t e a b i o l o g i c ă d e r i v ă e m e r g e n t din c e a fizică i a r cea
p s i h i c ă din c e a o r g a n i c ă . A c e s t p r o c e s î n s e a m n ă t o t d e a u n a a p a r i ţ i a a c e v a c a l i ­
t a t i v n o u . D a t fiind f a p t u l c ă p r o p r i e t ă ţ i l e o r g a n i s m u l u i nu s e g ă s e s c în c e l e a l e
lumii fizice, l u m e a o r g a n i c ă fiind c e v a n o u f a ţ ă d e c e a fizică, u r m e a z ă c ă b i o l o g i a
nu s e p o a t e c o n s t i t u i c a ş t i i n ţ ă a n a t u r i i fizice, în c o n f o r m i t a t e c u o c a u z a l i t a t e
s t r i c t m e c a n i c ă , ci e a a r e n e v o i e d e o s e r i e d e p r i n c i p i i d e b a z ă „ s t r i c t b i o l o g i c e " ,
c a r e d e p ă ş e s c c a u z a l i t a t e a m e c a n i c ă c a r a c t e r i s t i c ă lumii fizice. E a nu t r e b u e s ă s e
c o n f u n d e nici c u ştiinţele spiritului, c a r e s t u d i a z ă o r e a l i t a t e u l t e r i o a r ă celei o r g a ­
n i c e , şi c a r e a r e n o u i p r o p r i e t ă ţ i f a ţ ă d e c e l e a l e a c e s t e i lumi o r g a n i c e . B i o l o g i a '
trebue să ţină un d r u m intermediar.
C a r t e a fiind s c r i s ă c u d e o s e b i t ă c o m p e t e n ţ ă şi în f o r m ă f o a r t e a c c e s i b i l ă şi
n e s p e c i a l i ş M l o r , c ă r o r a li-se a d r e s e a z ă în p r i m u l r â n d , e m e n i t ă s ă d e v i n ă o l u ­
c r a r e cu a d e v ă r a t c l a s i c ă .
NICOLAE MARGINEANLI
E R I C H A D I C K E S : Kants Lehre von der doppelten Affektion unseres Ich als
Schlüssel zu seiner Erkenntnistheorie" ( V e r l a g v o n I. C . B . M o h r - T ü ­
bingen 1 9 2 9 ) (publicată p o s t u m ) .

P e n t r u c e r c e t ă t o r u l d e a z i a l lui K a n t , n u m e l e lui E r i c h A d i c k e s e s t e d e o ­
sebit d e p r e ţ i o s . E l s e l e a g ă d e u n a d i n c o n t r i b u ţ i i l e c e l e m a i i n t e r e s a n t e c a r e
s'au p r o p u s p e n t r u l ă m u r i r e a criticismului k a n t i a n , întemeindu-se d e o p o t r i v ă p e
o b o g a t ă i n f o r m a ţ i e î n s u p r a f a ţ ă , c â t şi p e o p r e c i s ă v i z i u n e î n a d â n c i m e . M o r t
î n 1 9 2 8 , A d i c k e s l a s ă î n u r m a lui, î n c e e a c e i n t e r e s e a z ă d i r e c t K a n t i s m u l , c e r ­
c e t ă r i d e b i b l i o g r a f i e a s u p r ă - i , r e s t a b i l i r e a , a p o i , a o p u s - u l u i p o s t u m a l lui K a n t
şi c o n c e n t r a r e a lui —• p r e c u m şi a c e a s t ă s e l e c ţ i o n a r e î n a d â n c i m e a g â n d i r i i lui
K a n t p e c a r e o c o n s t i t u i e ultimele s a l e d o u ă l u c r ă r i : „ K a n t u n d d a s D i n g a n
s i c h " , a p ă r u t ă în 1 9 2 4 şi l u c r a r e a p o s t u m ă d e m a i s u s . F ă r ă s ă v r e i schimbând
d o a r p r o p o r ţ i i l e i s t o r i c e , t e g â n d e ş t i s i m u l t a n la v i z i u n e a p ă t r u n z ă t o a r e a lui
H a n s V a i h i n g e n Ş i , de f a p t , n u m a i a c e s t o r a li s e p o a t e a s e m u i A d i c k e s în p a ­
s i u n e a s a d e z i n t e r e s a t ă d e a-1 r e s t a b i l i p e K a n t , n u p e a c e l K a n t instabil, s u s ­
ceptibil d e - a a u t o r i z a ş i f u n d a m e n t ă , î n c o n s e c i n ţ ă , o r i c e o r i e n t a r e filosofică
p e r s o n a l ă a c o m e n t a t o r u l u i , ci p e a c e l K a n t c a r e î n c e p e s ă se degajeze, puţin
câte puţin, de a r d o a r e a unei critici nu î n t o t d e a u n a obiective, constituindu-se,
s t a b i l d e a s t ă d a t ă , u n K a n t a ş a c u m a fost, u n K a n t i s t o r i c . S ă c e r c e t ă m d e c i c o n ­
tribuţia lui A d i c k e s în a c e s t s e n s .
E s t e d e t o a t ă l u m e a ştiut c ă , d e ş i s i s t e m u l k a n t i a n c u p r i n d e m u l t e do­
menii p r o p r i u zis filosofice, p e r s p e c t i v a l o r e s t e u n i t a r ă şi a p a r ţ i n e , a n u m e , t e o r i e i
c u n o a ş t e r i i . I n t e o r i a c u n o a ş t e r i i a l ă s a t K a n t c e l e m a i a d â n c i u r m e şi tot î n
t e o r i a c u n o a ş t e r i i şi a î n t â m p i n a t şi c e l e m a i s e r i o a s e d i f i c u l t ă ţ i . D e a l t f e l n u e r ă
d e c â t firesc s ă se î n t â m p l e a s t f e l . P e n t r u c ă în p e r s p e c t i v a u n u i s i s t e m filosofic,
el a p a r e , de c e l e m a i d e s e o r i , i n d i s c u t a b i l . Ş i a t u n c i o d i s c u ţ i e f i l o s o f i c ă nu
d e v i n e p o s i b i l ă d e c â t înafară d e a c e a s t ă p e r s p e c t i v ă , a d i c ă î m p o t r i v a ei.
V r o i n d s ă g ă s e a s c ă „ c h e i a " t e o r i e i c u n o a ş t e r i i a lui K a n t , A d i c k e s p u n e
î n j o c t o a t e d i f i c u l t ă ţ i l e e i . E r ă f i r e s c , î n a c e s t c a z , s ă a c o r d e u n d e o s e b i t in­
t e r e s p r o b l e m e i l u c r u l u i î n s i n e c a r e , d u p ă c u m se ş t i e , p ă r e a p i a t r a d e î n c e r c a r e
— p e n t r u unii c h i a r p i a t r a d e m o r m â n t — a k a n t i a n i s m u l u i . D o a r a c e a s t ă p r o b l e ­
m ă r e z o l v a t ă , s e p u t e a c ă u t a c h e i a s a . A s t f e l A d i c k e s s e v e d e silit s ă r e i a p r o ­
b l e m a l u c r u l u i î n s i n e şi s ă î n c e r c e s ă o p u n ă î n t r ' o n o u ă l u m i n ă . C e e a c e şi f a c e
în l u c r a r e a sa : „ K a n t und das D i n g an s i c h " .
C c n c l u z i u n i l e a c e s t e i l u c r ă r i — în lipsa c ă r o r a u l t i m a l u c r a r e a lui A -
d i c k e s n u p o a t e fi î n ţ e l e a s ă — s u n t u r m ă t o a r e l e :
1. K a n t n u s ' a î n d o i t n i c i o d a t ă d e e x i s t e n ţ a t r a n s - s u b i e c t i v ă a l u c r u l u i
I n sine;
2. A c e a s t a e o p r e m i s ă n e d o v e d i t ă , dela sine î n ţ e l e a s ă ;
3 . L u c r u l în s i n e şi a p a r e n ţ ă s u n t u n u l şi a c e l a ş l u c r u , s u b d o u ă a s p e c t e :
4 . D e a s p m e n e a e u l în s i n e şi e u l e m p i r i c s u n t a c e l a ş l u c r u s u b d o u ă
aspecte
5. K a n t a p l i c ă lucrului în sine c a t e g o r i i (unitate, pluralitate, realitate,
cauzalitate existenţă)
6 . F ă c â n d a c e a s t a n u s e c o n t r a z i c e , î n t r u c â t „ c a t e g o r i a " a r e u n dublu
s e n s la K a n t ( N . R . C a f u n c ţ i u n i s i n t e t i c e a l e u n i t ă ţ e i t r a n s c e n d e n t e d e a p e r -
c e p ţ i e . o d a t ă , şi a l t ă d a t ă c a r e z u l t a t a l a c e s t e i a c t i v i t ă ţ i s i n t e t i c e a s u p r a d a t e i o r
s i m ţ u r i l o r . I n p r i m u l s e n s se p o t , d u p ă A d i c k e s . a p l i c ă l u c r u l u i î n s i n e . V .
. . K a n t u. d a s D i n g a n s i c h " p. 5 7 — 5 8 ) .
7. K a n t f a c e o d i s t i n c ţ i e c a p i t a l ă î n t r e g â n d i r e şi c u n o a ş t e r e şi n u s p u n e
n i c i o d a t ă d e s p r e lucrul în sine că-1 putem c u n o a ş t e , ci d o a r g â n d i .
R e s t a b i l i r i l e p e c a r e le a d u c c r i t i c i s m u l u i a c e s t e c o n c l u z i u n i s u n t s i n g u r u l
m i j l o c p r i n c a r e t e o r i a d u b l e i a f e c ţ i u n i , e x p u s ă î n u l t i m a l u c r a r e a lui A d i c k e s .
devine posibilă. D e fapt însuşi autorul a r a t ă acest lucru în l u c r a r e a sa „ K a n t
und d a s D i n g a n s i c h " ( p a g . 2 ) când spune c ă e a trebuia s ă f a c ă parte din c o r ­
p u l l u c r ă r e i „ K a n t s L e h r e v c n d e r d o p p e l t e n A f f e k t i c n u n s e r e s I c h . . . " şi n i c i .
nu- p u t e a fi a l t f e l din m o m e n t c e u n a d i n c e l e d o u ă a f e c ţ i u n i e s t e , d u p ă c u m .
v o m v e d e a m a i j o s , c e a a lucrului în sine.
I n t r ' a d e v ă r A d i c k e s îşi î n c e p e n o u a sa l u c r a r e întemeiat pe concluziile
celei anterioare, c a r e a r a t ă că, a n u m e , lucrul în sine, la K a n t , nu e c o n t r a ­
d i c t o r i u f a ţ ă d e s i s t e m , a r e o r e a l . t a t e b i n e a s i g u r a t ă şi a f e c t e a z ă eul n o s t r u .
D a r nu este a c e a s t a , a d a o g ă A d i c k e s , s i n g u r a afecţiune a eulul nostru. E x i s t ă ,
a l ă t u r i d e a f e c ţ i u n e a t r a n s c e n d e n t ă şi u n a e m p i r i c ă a e u l u i n o s t r u şi a n u m e p r i n
a p a r e n ţ a s e n s i b i l ă . A f i r m a t ' a a c e a s t a e i n c o n t e s t a b i l ă l a K a n t şi se l a s ă d o v e d i t ă
de o serie î n t r e a g ă de citate din , , D e mundi sensibilis a t q u e intelligibilis forma et
p r i n c i p i i s " şi „ C r i t i c a r a ţ i u n e i p u r e " . D a r n u n u m a i c i t a t e l e , c h i a r şi l o g i c a i n - •
ternă a sistemului kantian p r o b e a z ă cele două afecţiuni. A f e c ţ i u n e a prin lucru
î n s i n e a f o s t d i s c u t a t ă şi j u s t i f i c a t ă a n t e r i o r î n „ K a n t u n d d a s D i n g a n s i c h " . -
R ă m â n e a f e c ţ i u n e a e m p i r i c ă . P e n t r u s u s ţ i n e r e a ei A d i c k e s a d u c e , î n l u c r a r e a
s a , c â t e v a a r g u m e n t e i n t e r e s a n t e . M a i î n t â i , s p u n e el, ( p a g . 3 5 ) a f e c ţ i u n e a e m ­
pirică e dată î m p r e u n ă cu realitatea lumei aparenţei. D a c ă s'ar şterge afecţiunea
e m p i r i c ă ( p a g . 4 0 ) şi s ' a r p ă s t r ă n u m a i c e a t r a n s c e n d e n t ă , a t u n c i l u m e a e m p i r i c ă
a r p i e r d e o r i c e o b i e c t i v i t a t e a d e v ă r a t ă . E a a r d e v e n i p u r şi s i m p l u u n t e a t r u d e
m a r i o n e t e . Ş i p e u r m ă , a d a o g ă A d i c k e s (p3g. 4 2 ) , d a c ă a r fi l a K a n t n u m a i o a -
f e c ţ i u n e t r a n s c e n d e n t ă , a t u n c i l u c r u r i l e î n s i n e a r fi i n t r o d u s e g r o s o l a n î n c e e a c e
s e î n t â m p l ă î n t i m p şi s p a ţ i u , c o n s t i t u i n d a s t f e l o c o n t r a z i c e r e f l a g r a n t ă a c r i t i ­
c i s m u l u i c u e l î n s u ş i . A ş a d a r e x i s t ă d e o p o t r i v ă o a f e c ţ i u n e t r a s c e n d e n t ă şi u n a
empirică. D a r c u m o p e r e a z ă ele?
Lucrurile în sine, spune A d i c k e s , stau, după K a n t , în raporturi între ele,
r a p o r t u r i n e c u n o s c u t e . î n a f a r ă d e t i m p şi s p a ţ i u . I n t r e a c e s t e l u c r u r i î n s i n e
s t ă ş i e u l î n s i n e , e u l n o s t r u a d i c ă , p r o m o v a t d i n c o l o d e t i m p şi s p a ţ i u . E l s e
Iasă a f e c t a t (vezi „ K a n t und das D i n g an s i : h " ) pe o cale necunoscută, de
lucruri î n sine. D a r eul a r e o c o n ş t i i n ţ ă t r a n s c e n d e n t a l ă , cu funcţiuni s i n t e t l c -
a p r i o r i c e . G r a ţ i e a c e s t o r f u n c ţ i u n i el p o a t e r e p r o d u c e a f e c ţ i u n i l e s a l e î n o r d i n e a
timpului şi spaţiului. V o m o b ţ i n e astfel c o m p l e x e de forţă ( K r a f i k o m p l e x e ) c a r e
sunt, d e fapt, c e n t r e s p a ţ i a l e de forţă. î n t r u c â t sunt în spaţiu ele sunt a p a r e n ţ e ;
d a r î n t r u c â t n u s u n t c u n o s c u t e î n c ă d e c o n ş t i i n ţ a n o a s t r ă empirică ele s u n t un
fel d e a p a r e n ţ e î n s i n e ( t e r m e n u l p a r a d o x a l p e n t r u K a n t ) , a p a r e n ţ e l e d e r a n g u l
întâi, c u m le mai n u m e ş t e A d i c k e s . C u m printre a c e s t e c o m p l e x e de forţă se
a f l ă şi c o r p u l n o s t r u , c u s e n s i b i l i t a t e a s a , a c e s t a î n c e p e s ă fie a f e c t a t p r i n i r i t a ţ i i
şi m i ş c ă r i d e t o t felul c a r e c o a s K t u e s e n z a ţ i i l e o - ' n e j t i şi d a u c u n o a ş t e r e a l u m e i ,
v a r i a t ă şi p l i n ă d e c u l o a r e , a ş a c u m o a v e m p r i n a c e s t e n o u i r e p r e z e n t ă r i d e ^
a s t ă d a t ă de gradul al doilea.
Astfel trebue înţeles K a n t , s p u r e A d i c k e s . K a n t e un realist ştiinţific
şi e m p i r i c . E l c r e d e c ă l u m e a e x t e r i o a r ă e s t e r e a l ă a ş a cura c r e d e o m u l o e ş t i i n ţ ă .
D a r nu este r e a l ă în sensul absolut al cuvântului. E s t e r e a l ă relativ. R e a l i s m u l
ştiinţific karftian e s u b o r d o n a t în ultimă i n s t a n ţ ă idealismului t r a n s c e n d e n t . D e -
a c e e a găseşte A d i c k e s două g r a d e de real'tăţi, două în sine-uri, două ordini
de a p a r e n ţ e . D e a c e e a şi d c i : ă a f e c ţ i u n i . K e r t , s p u n e el, a r e d o u ă o r d i n e :
u n a a a b s o l u t u l u i şi a l t a a r e l a t i v u l u i . C e a a r e l a t i v u l u i , c e a ş t i i n ţ i f i c ă , e s t e î n c ă
p e n t r u el o o r d i n e s t r i c t o b i e c t i v ă şi d e p e r f e c t ă l e g i t i m i t a t e .
T e o r i a dublei afecţiuni, î n c h e i e A d i c k e s . se dovedeşte singura prin c a r e
t r e i m a r i d i f i c u l t ă ţ i a l e k a n t i s m u l u i p o t fi înlăturate. In primul rând numai
dubla afecţiune lămureşte c o n c e p t u l de o b i e c t c a r e la K a n t , c a p ă t ă când un în­
ţ e l e s t r a n s c e n d e n t , c â n d u n u l e m p i r i c . A p o i , p r i n r e a l i s m u l ei, r e z o l v ă g r a v a î n ­
trebare: C u m au, la K a n t , obiectele anumite forme spaţiale, d a c ă spaţiul nu e
d e c â t o condiţie subiectivă? I n sfârşit r e z o l v ă dificultatea că, deşi legile naturet
nu sunt întru totul solubile a priori, ele sunt date totuşi de unitatea de a p e r c e p ţ i e -
a conştiinţei.
L u c r a r e a lui A d i c k e s s f â r ş e ş t e aci. E a a fost publicată postum, aşa ne-
t e r m i n a l ă c u m a fost g ă s i t ă . U n c a p i t o l î n t r e g , a n u n ţ a t d e A d i k e s î n p r e f a ţ ă ,
e s t e n e î n c e p u t . E l t r e b u i a s ă d i s c u t e d i f i c u l t ă ţ i l e la c a r e d u c e t e o r i a d u b l e i a -
fecţiuni î n s ă ş i şi, p r o b a b i l , r e z o l v i r e a l o r . D a r a ş a c u m s t ă , n e t e r m i n a t ă , l u ­
c r a r e a lui A d i c k e s d e s c h i d e p e r s p e c t i v e n o u ă d e î n ţ e l e g e r e a r m o n i o a s ă a lui
Kant.
V o m a v e a totuşi c â t e v a o b s e r v a ţ i u n i d e f ă c u t . A d i c k e s v o r b e ş t e n e c o n t e n i t
î n l u c r a r e a s a d e d o u ă a f e c ţ i u n i . D e f a p t e u n u l şi a c e l a ş o b i e c t c a r e a f e c t e a z ă
şi a n u m e l u c r u l î n sine. N u sunt d o u ă a f e c ţ i u n i ci d o u ă c o n s i d e r a ţ i u n i a s u p r a
a c e l e i a ş i a f e c ţ i u n i . D a r A d i c k e s ş t i e b i n e , c ă c i o s p u n e c h i a r el în l u c r a r e a s a
„ K a n t u n d d a s D i n g a n s i c h " : a p a r e n ţ a s e n s i b i l ă şi l u c r u l î n s i n e n u s u n t d o u ă
r e a l i t ă ţ i d i s t i n c t e ci u n a şi a c e e a ş , c o n s i d e r a t ă d e o s e b i t . A t u n c i c u m p o a t e el
vorbi de două afecţiuni? C u m p o a t e pune alături d e afecţiunea transcendentă,
una empirică ?
P e n t r u noi, nu e x i s t ă d e c â t a f e c ţ i u n e t r a n s c e n d e n t ă . N u m a i l u c r u l în sine
a f e c t e a z ă , la K a n t . P e n t r u c ă n u m a i l u c r u l î n s i n e e x i s t ă e f e c t i v . A p a r e n ţ a s e n ­
sibilă e d o a r m a n i f e s t a r e a lui, p e n t r u u z u l n o s t r u , d e c i n u n e p o a t e a f e c t ă î n
propriu. In c e e a c e priveşte a ş a d a r existenţa, ontologic, a d i c ă strict metafizic,
n u m a i l u c r u l î n s i n e a f e c t e a z ă . E p i s t e m o l o g i c î n s ă , a d i c ă ştiinţific, problema
s e r ă s t o a r n ă . C e c a c e cunosc c a a f e c t â n d n u p o a t e fi u n l u c r u î n sine, c a r e e
incognoscibil. E deci fenomen. A s t a înseamnă c ă a v e m d e - a face cu două a-
f e c ţ i u n i ? N i c i d e c u m . C i d o a r c u d o u ă c o n s i d e r a ţ i u n i , din d o u ă p u n c t e d i f e r i t e ,
o n t o l o g i c u l şi e p i s t e m o l o g i c u l , a l e a c e l e i a ş i a f e c ţ i u n i .
I m p r e s i a n o a s t r ă e s t e c ă A d i c k e s p i e r d e din v e d e r e a c e s t e p r e c i z ă r i în
s p i r i t k a n t i a n şi c ă a c c e n t e a z ă p r e a g r a v d i s t i n c ţ i a s a î n t r e d o u ă a f e c ţ i u n i . D e
a c e e a şi a j u n g e la i d e e a d e s t u l d e b i z a r ă a a p a r e n ţ e l o r d e g r a d u l I şi II şi t o t
d e a c e e a se v e d e silit s ă s u s ţ i n ă c o n c e p t u l p a r a d o x a l d e „ a p a r e n ţ ă în sine", l a
Kant.
N o i nu c r e d e m d e c â t în a f e c ţ i u n e a t r a n s c e n d e n t ă . D a r , s p u n e A d i c k e s ,
d a c ă a r fi n u m a i a c e s t a a f e c ţ i u n e , a t u n c i l u c r u r i l e î n s i n e n u s ' a r i n t r o d u c e g r o s o ­
l a n î n c e e a c e s e ' n t â m p l ă în t i m p şi s p a ţ i u ? N u ni se p a r e a ş a . C e e a c e a f e c t e a z ă e
l u c r u l î n sine. C e e a c e vedem c ă a f e c t e a z ă e l u c r u l în t i m p şi s p a ţ i u . C i n e ş i - a
s c h i m b a t p o z i ţ i a : l u c r u l , s a u c o n ş t i i n ţ a m e a , t r e c â n d d e l a e x i s t e n ţ ă la c o n ­
ştiinţă ?
A l t ă d a t ă A d i c k e s scrie: d a c ă s'ar şterge afecţiunea empirică, lumea e x p e -
rienţii a r p i e r d e o r i c e o b i e c t i v i t a t e a d e v ă r a t ă . D e c e ? O b i e c t i v i t a t e a d e c u n o a ş t e r e
e d a t ă d e „ c o n ş t i i n ţ a î n g e n e r e " . C e a d c e x i s t e n ţ ă d e l u c r u l î n sine. C e - i m a i
t r e b u e l u m e i a p a r e n ţ i i , p e n t r u a fi o b i e c t i v ă ?
D a r poate că aceste observaţiuni privesc mai mult termenii l u c r ă r i i lui
A d i c k e s , d e c â t spiritul ei. I n spiritul ei. noi o a c c e p t ă m î n t r ' o a p r e c i a b i l ă m ă s u r ă .
C a r t e a lui A d x k e s a d â n c e ş t e mult v e d e r e a şi p r o e c t e a z ă o î n ţ e l e g e r e n o u ă a s u p r a
c r i t i c i s m u l u i . E p r o b a b i l c ă A d i c k e s n'a g ă s i t c h i a r c h e i a î n t r e g u l u i s i s t e m k a n t i a n .
D a r a g ă s i t u s a c a r e t r e b u e d e s c u i a t ă — si e mult.
C. NOICA

R E I N H A R D K Y N A S T : Logik und Erkenntnistheorie der Gegenwart (Philoso­

p h i s c h e F o r s c h u n g s b e r i c h t e H e f t 5 . J u n k e r u n d D ü n n h a u p t V e r l a g . Berlin:
1930).

A u t o r u l unei l u c r ă r i a p ă r u t e î n 1 9 2 8 şi i n t i t u l a t ă „ K a n t , S e i n S i s t e m a l s
T h e o r i e d e s K u l t u r b e w u s s t e i n s " , R e i n h a r d K y n a s t , s e m n e a z ă cel d e - a l c i n c i l e a
studiu din colecţia „ P h i l o s o p h i s c h e F o r s c h u n g s b e i i c h t e " din c a r e a u a p ă r u t p â n ă
a c u m : „ D i e P h i l o s o p h i e d e r K u n s t g e s c h i c h t e in d e r G e g e n w a r t " , „ N a t u r p h i l o s o ­
p h i e d e r G e g e n w a r t " , „ R e l i g i o n s p h i l o s o p h i e d e r G e g e n w a r t " şi „ W e r t p h i l o s o p h i e
d e r G e g e n w a r t " . C o l e c ţ i a c o n t i n u ă s ă s e î m b o g ă ţ e a s c ă şi v a n u m ă r a , î n c u r â n d .
16 caete.
 S t u d i u l lui K y n a s t e s t e o b u n ă p r e g ă t i r e d e a n s a m b l u p e n t r u c e r c e t a r e a
l o g i c e i şi t e o r i e i c u n o a ş t e r i i în r e a l i z ă r i l e f i l o s o f i c e a l e t i m p u l u i n o s t r u . A u t o r u l
a r a t ă , î n i n t r o d u c e r e , c ă l o g i c a şi t e o r i a c u n o a ş t e r i i s u n t a s t ă z i d o a r d o u ă d i r e c ţ i i
d e o s e b i t e p r i v i t o a r e a l e a c e l u i a ş f a p t . F a p t u l c o n s t ă î n c o r e l a ţ i a şi d i s t i n c ţ i a
c r i t i c ă a a c e s t o r trei c o n c e p t e : e u — j u d e c a t ă — o b i e c t , î n t o a t ă v a r i e t a t e a d e
c o m b i n a ţ i i s a u dinstincţii c a r e se p o t f a c e î n t r e a c e s t e e l e m e n t e . A c e a s t a d o v e ­
d e ş t e , d u p ă K v n a s t , c ă l o g i c a , t e o r i a c u n o a ş t e r i i şi p s i h o l o g i a s u n t a s t ă z i , cel
p u ţ i n î n p r i n c i p i i l e l o r , c o r e l a t i v e . T r e c e a p o i în r e v i s t ă pe t o ţ i r e p r e z e n t a n ţ i i
d i f e r i t e l o r s e c ţ i u n i c a r e s e p o t f a c e î n l o g i c a şi t e o r i a c u n o a ş t e r i i p r e z e n t e : a s t f e l
l o g i c a şi t e o r i a c u n o a ş t e r i i c o r e l a t i v e , î n c a r e d i s t i n g e f o r m a c r i t i c i s t ă şi o f o r m ă
c r i t i c m e t a f i z i c ă ; l o g i c a şi t e o r i a c u n o a ş t e r i i p o l a r e , î n c a r e d i s t i n g e o l o g i c ă f o r ­
mală, o formă simbolică, una realistă, alta pozitivistă, în c e e a c e priveşte obiectul
şi u n a d e a c t , a l t a d e v a l o a r e , a l t a f e n o m e n o l o g i c ă şi u l t i m a m e t a f i z i c ă , î n c e e a c e
p r i v e ş t e s u b i e c t u l ; — şi î n c h e e c u c â t e v a r â n d u r i p r i v i t o a r e la i s t o r i a l o g i c e i şt
a teoriei cunoaşterii.
In concluzie K y n a s t a r a t ă c ă t e o r i a c u n o a ş t e r i i s t ă la i n t e r s e c ţ i a d i n t r e
l o g i c ă şi p s i h o l o g i e , t i n z â n d neîncetat când către una când către cealaltă. D e a -
s e m e n e a l o g i c a şi p s i h o l o g i a tind s ă s e s e a p r o p i e c â t m a i m u l t u n a d e c e a l a l t ă ,
prin a c e e a c ă u n a c a u t ă în c e a d e - a d o u a c o n ţ i n u t u l şi c e a s t ă l a l t ă î n c e a d i n t â i
forma.
C e l e c i n c i z e c i şi c e v a d e p a g i n i a l e studiului Iui K y n a s t nu f a c a ş a d a r
n u m a i s ă c o n c e n t r e z e t o a t ă d e s v o l t a r e a filosofică a u l t i m i l o r a n i î n c e e a c e p r i v e ş t e
l o g i c a şi t e o r i a c u n o a ş t e r i i , d a r s ă d e s c i f r e z e c h i a r , prin î n s u ş i f a p t u l a c e s t a ,
c â t e v a din î n ţ e l e s u r i l e n o u i l o r î n d r u m ă r i .
C. NOICA

A N T O N T S C H I P E F F : Denken, Ordnen, Evledigen ( P a g . 6 1 , de. T . F . Tschipeff,

Leipzig, 1 9 3 0 ) .

S t u d i u l lui A n t o n T s c h i p e f f v r e a s ă fie o c o n t r i b u ţ i e l a î n ţ e l e g e r e a filo-

sofiei lui H a n s D r i e s c h şi î n a c e l a ş t i m p î n c e a r c ă s ă p r e z i n t e s u c c i n t c o n c e p t u l d e
„ E r l e d i g u n g " din a c e i a ş f i l o s o f i c A c e s t c o n c e p t e v ă z u t c a un p r i n c i p i u a l u n e i
m e t o d e de g â n d i r e . N a ş i p u t e a s ă a f i r m c ă a u t o r u l a şi r e u ş i t î n a c e a s t ă î n t r e ­
p r i n d e r e a s a . P r o b l e m a c o m p o r t a m a r i d e s v o l t ă r i şi m a i a l e s , p e n t r u r e z o l v a r e a
ei, e r a n e c e s a r ă p r e g ă t i r e a m a i a m p l ă a cititorului, c u p r i v i r e l a d i v e r s e l e c o n ­
c e p t e de c a r e T s c h i p e f f se f o l o s e ş t e in studiul s ă u . D e l a î n c e p u t , a u t o r u l p o r n e ş t e
d e l a i d e i a (lui H . D r i e s c h ) c ă i d e i a o r i g i n a r ă a o r i c ă r e i filosofii e c o n c e p t u l c a r -
t e s i a n al lui „ c o g i t o " . D r i e s c h e x p r i m ă a c e s t c o n c e p t a ş a : „ i c h h a b e b e w u s s t " ,
s a u ,.ich e r l e b e " . A c i a v e m d a t u l p r i m o r d i a l al o r i c ă r e i filosofii. D i n c l i p a î n s ă
c e a f i r m c ă î n c o n ş t i i n ţ a m e a a m un d a t d e c a r e s u n t c o n ş t i e n t , eul m e u din eu
c a r e t r ă i e ş t e m a t e r i a l u l v a r i a t al r e p r e z e n t ă r i l o r , d e v i n e u n e u o b s e r v a t o r , a d i c ă
d e v i n e c r i t i c şi o r d o n e a z ă a c e s t m a t e r i a l o d a t ă c u o b s e r v a r e a s a u c r i t i c a m a t e ­
rialului. E u l c a r e t r ă i e ş t e m a t e r i a l u l d e v i n e un eu î n t r e b ă t o r . A c e s t eu e s t e eul
filosofilor. î n t r e b a r e a filosofică î n s ă , c e r e şi r ă s p u n s u l . A ş a c ă fiece î n t r e b a r e e s t e
şi o c e r i n ţ ă , o c ă u t a r e , o t e n d i n ţ ă c ă t r e un a n u m e r ă s p u n s . P r i n a c e a s t a , r ă s ­
p u n s u l p a r e i m p l i c i t c u p r i n s în î n t r e b a r e a c e s e p u n e . D e a c i r e z u l t ă c ă p u t e m
formula întrebarea, fiindcă presimţim răspunsul. Găsim în a c e a s t ă c o m p o r t a r e ,
spune Ă . Tschipeff, ceva metodologic (pag. 1 4 ) .
P e n t r u a d e m o n s t r a î n s ă c ă î n t r ' a d e v ă r c o n c e p t u l d e „ E r l e d i g u n g " p o a t e fi
p r i v i t c a un p r i n c i p i u al u n e i m e t o d e de g â n d i r e , A . T s c h i p e f f l ă m u r e ş t e î n p r e a ­
labil a l t e c â t e v a c o n c e p t e şi a n u m e p e c e l e d e „ D u r c h d r i n g u n g " , „ î n t r e g " şi „ E r -
•edigunq". . . D u r c h d r i n g u n g " a r c o r e s p u n d e ideei d e r e l a ţ i e , s a u ideei d e corelat.
D e p i ' d ă c o r e l a t u l î n t r e î n t r e b a r e şi r ă s p u n s , î n t r e o b i e c t şi s u b i e c t , î n t r e a d a
şi a lua. S e î n ţ e l e g e c ă t e r m e n i i unei r e l a ţ i u n i nu p o t e x i s t a i z o l a t , d e o a r e c e p u -
 Re c enzii 381

n e r e a u n u i a i m p l i c ă e x i s t e n ţ a celuilalt. C u m a m v ă z u t l a c o r e l a t u l î n t r e b a r e ş i
r ă s p u n s . T o t a ş a s e p o a t e d e m o n s t r a i d e i a şi c u p r i v i r e l a c o r e l a t u l a d a şi a l u a ,
c ă c i cine d ă , ia în a c e l a ş timp c e v a ( b u c u r i a c ă şi-a a c h i t a t o obligaţie de p i l d ă ) .
G ă s i m s u g e s t i v formulat a c e s t a d e v ă r în cuvintele evangheliei: „ F e r i c i ţ i acei c a r i
d a u , c ă c i l o r li s e v a d a " ( p a g . 2 5 ) . I d e i a d e „ î n t r e g " ( G a n z h e i t ) p o a t e fi f o r ­
m u l a t ă numai î n t r u c â t a v e m în v e d e r e totalitatea posibilă a relaţiilor dintre t e r ­
m e n i . L o g i c a şi m e t o d o l o g i a c o n s i d e r a t e c a „ O r d n u n g s l e h r e ( H . D r i e s c h " ) u r ­
m ă r e s c tocmai s ă ordoneze vastul material al întregului. O r d o n a r e a se face d u p ă
u n p r i n c i p i u şi a l e g e r e a m a t e r i a l u l u i î n v e d e r e a o r d o n ă r i i , s e f a c e î n d i r e c ţ i a p r i n ­
cipiului s a u p u n c t u l u i d e v e d e r e a l e s . P r i n a c e a s t a , n u p u t e m s p u n e c ă î n t r e ­
gul c o n ţ i n u t al g â n d i r i i n ' a r a v e a o g â n d i r e a n t i c i p a t o a r e ( V o r - D e n k e n ) şi o g â n ­
dire p o s t e r i o a r ă gândirei ( N a c h - D e n k e n ) . P e n t r u g â n d i r e a limitată la r a p o r t u ­
rile d e r e l a ţ i e , a v e m p o s i b i l i t a t e a d e e x p r i m a r e a ei, g r a ţ i e l i m b a j u l u i . P e n t r u
V o r — ş i N a c h - d e n k e n , a v e m n u m a i posibilitatea viziunei lor prin intuiţie ( S c h a -
u e n ) . G â n d i r e a a n t i c i p a t o a r e o r i c ă r e i o r d o n ă r i r e z u l t ă d i n eul t r ă i t o r şi îl c r e i a z ă ,
i a r g â n d i r e a p o s t e r i o a r ă g â n d i r i i r e z u l t ă din eul î n t r e b ă t o r şi c r e i a z ă eul c r i t i c ,
c a r e c e r c e t e a z ă şi l ă m u r e ş t e p r o p r i i l e s a l e c o n ţ i n u t u r i şi f o r m e d e g â n d i r e . I n c e
p r i v e ş t e c o n c e p t u l d e „ E r l e d i g u n g " , s e d ă u r m ă t o a r e a definiţie: „ r e z o l v a r e a e s t e
d r u m u l p e c a r e eul î n t r e b ă t o r şi-1 c r o i e ş t e p r i n e x i s t e n ţ a c o r e l a t e l o r ( d a s d u r c h -
drungene „Sein") în drumul său c ă t r e răspunsul tuturor întrebărilor (pag. 3 2 ) .
P r i n a c e a s t a , d a c ă f a c e m din r e z o l v a r e u n p r i n c i p i u al g â n d i r e i , t r e b u e s ă a f i r ­
m ă m c ă g â n d i r e a d e v i n e , c ă se r e a l i z e a z ă ( p a g . 3 9 ) . R e z o l v a r e a î n s ă n e o p r e ş t e
la c e a m p u t u t r e a l i z a , şi n e a r a t ă , d u p ă c u m n e s p u n e D r i e s c h î n logica sa,
„ c e e a c e a fost deja realizat; e a nu ne d u c e mai d e p a r t e " ( p a g . 4 3 ) .
P r i n s t a b i l i r e a a c e s t o r idei, A . T s c h i p e f f c r e d e c ă a l i m p e z i t v a l o a r e a m e ­
todologică a conceptului d e realizare. T o t u ş i , c u m a m s p u s la început, v a l o a r e a
a c e a s t a n u r e z u l t ă c u d e s t u l ă c l a r i t a t e d i n e x p u n e r e a p r e a s u c c i n t ă a lui T s c h i p e f f »

I. B R U C A R
 N O T E SI I N F O R M A Ţ I I

AL DOILEA CONGRES INTERNATIONAL HEGELIAN

O l a n d a e s t e ţ a r a î n c a r e H e g e l ş i - a p ă s t r a t î n t o t d e a u n a cei m a i s t a t o r n i c i ,
iîideli şi însufleţiţi a d e p ţ i . A s t f e l se e x p l i c ă d e c e î n H a g a şi n u a i u r e a , a l u a t fiinţă
:în 1 9 3 0 a s o c i a ţ i u n e a i n t e r n a ţ i o n a l ă „Hcgcl-Bund"'. S c o p u l ei e s t e s ă s p r i j i n e , s ă
c o o r d o n e z e şi s ă a c t i v e z e c e r c e t ă r i l e şi m a n i f e s t ă r i l e în spirit h e g e l i a n .
I n a c e l a ş s c o p , şi î n l e g ă t u r ă c u î m p l i n i r e a unui s e c o l d e l a m o a r t e a a u t o ­
rului „ F e n o m e n o l o g i e i spiritului", a c e a s t ă u n i u n e a ţ i n u t î n t r e 1 8 şi 2 2 O c t o m b r i e ,
î n a c e s t a n , u n a l d o i l e a c o n g r e s i n t e r n a ţ i o n a l , — d e d a t a a c e a s t a la B e r l i n .
N u e lipsit d e i m p o r t a n ţ ă f a p t u l c ă ş e d i n ţ e l e c o n g r e s u l u i , deşi c o n s a c r a t e
u n o r c o m u n i c ă r i t o t d e a u n a p r o f u n d e , a b s t r a c t e şi d e s t u l d e dificile, a u fost u r m a t e
c u s t ă r u i n ţ ă şi s t a t o r n i c i e d e u n n u m ă r d e a p r o x i m a t i v 3 0 0 a u d i t o r i ( g e r m a n i
şi s t r ă i n i ) .
E s t e i n t e r e s a n t d e o b s e r v a t a p o i , c ă î n n u m e l e lui H e g e l m ă r t u r i s - e s c a z i
a d e p ţ i i c e l o r m a i o p u s e c u r e n t e d e f i l o s o f i e s o c i a l ă — c a m a r x i ş t i i şi fasciştii, —
şi c ă t o a t e n u a n ţ e l e a u fost r e p r e z e n t a t e .
D u p ă o d e s c h i d e r e s o l e m n ă ( î n c a r e e x p o n e n ţ i i d i f e r i t e l o r a u t o r i t ă ţ i a r fi
f ă c u t m a i b i n e d a c ă nu s ' a r fi l a n s a t î n c o n s i d e r a ţ i i filosofice şi d a c ă n ' a r fi c ă u ­
t a t s ă e x p l i c e h e g e l i e n i l o r pe H e g e l ) , d e s f ă ş u r a r e a p r o g r a m u l u i a d e c u r s î n t r ' o
i r e p r o ş a b i l ă a t m o s f e r ă a c a d e m i c ă şi î n t r ' o c o r d i a l ă p r i e t e n i e . C o n d u c e r e a l u c r ă ­
r i l o r a a v u t - o , c a p r e ş e d i n t e , e m e r i t u l h e g e l i a n Gcorg Lasson ajutat de neobositul
s e c r e t a r g e n e r a l , Dr. Hellţr. Hartmann.
P r i m a c u v â n t a r e d e fond a fost ţ i n u t ă , c h i a r î n ş e d i n ţ a i n a u g u r a l ă , de
c ă t r e p r o f e s o r u l Richavd Kroner d i n K i e l . p r e ş e d i n t e a l „ H e g e l - B u n d " - u l u i şi
c o n d u c ă t o r u l r e v i s t e i d e filosofie „ L o g o s " . T r a t â n d s u b i e c t u l „ H e g e l şi p - e z e n t u l " ,
a pus în e v i d e n ţ ă faptul c ă d u p ă c e c r i t i c a e p i s t e m o l o g i c ă f ă c u s e s ă se c r e a d ă
"în d i s p a r i ţ i a m e t a f i z i c e i s a u î n s u b o r d o n a r e a ei. f a ţ ă c u T e o r i a C u n o ş t i n ţ a , î n ­
t o a r c e r e a spre metafizică a p a r e c a o c e r i n ţ ă i m p e r i o a s ă a timpului. T e o r i a C u -
noştinţii p r i v e ş t e l u m e a c a s i m p l u o b i e c t a l „ ş t i u t u l u i " ( „ w i s s e n " ) . d a r „ ş t i u t u l "
i m p l i c ă „ e x i s t e n t u l " ( „ s e i n " ) ; n i m i c nu p c a t e fi d e c l a r a t c a „ştiut", d e c â t în
m ă s u r a î n c a r e se c o n s i d e r ă c a r a p o r t â n d u - s e l a „ e x i s t e n ţ ă " , t e t a ş a c u m n i m i c
n u p o a t e fi d e c l a r a t c a e x i s t e n t d e c â t în m ă s u r a în c a r e se r e c u n o a ş t e c a p u t â n d
fi „ ş t i u t " .
U n i f i c a r e a deplină a cunoştinţ'i c u ex'stenţa, r e ' l e x i u n c e a uneia a s u p r a
c e l e i l a l t e e „ s p i r i t u l " şi a p a r e m a i î n t ă i î n c o n ş t i i n ţ a i n d i v i d u l u i o m e n e s c . O m u l
e a s t f e l r e a l i t a t e a d e p l i n ă în c a r e „ w i j s s m " şi „ s e i n " s u n t u n u l şi a e d a ş l u c r u .
Manifestarea sa cea mai înaltă e Istoria.
C ă u t â n d d e s t i n e l e spiritului a t u n c i c â n d se î n t r e a b ă despre* s e n - u l I s t o r i e i ,
g â n d i r e a a c t u a l ă ridică filosofia i s t o r i e i l a î n ă l ţ i m e a d e m e t a f i z i c ă . D a r a c e a s t a
e s t e t o c m a i a t i t u d i n e a c a r e a t r a g e c r e ş t e r e a i m p o r t a n t e i filosofiei lui H e g e l : d e l a
d i v i n i z a r e a n a t u r i i p e c a r e a p r o m o v a t - o p u t e r n i c G o e t h e , r e v e n i m Ia ştiinţele
•spiritului, a c o r d â n d spiritului p r e e m i n e n t ă a t e n ţ i u n e .
 I n ş e d i n ţ e l e u r m ă t o a r e : Th. Haerinq ( d i n T t i b i n g e n ) , u n u l d i n t r e cei m a i
m i n u ţ i o ş i c e r c e t ă t o r i şi c u n o s c ă t o r i a i v i e ţ i i lui H e g e ] , f a c e o p r i v i r e sintetică
•despre e v o l u ţ i a g â n d i r i i a c e s t u i a , r e l u â n d u n e l e d a t e d i n o p e r a r e c e n t ă î n c u r s d e
a p a r i ţ i e : „ H e g e l , sein W o l l e n und sein W e i k " din c a r e volumul întăi, d e di­
m e n s i u n i r e m a r c a b i l e a a p ă r u t î n 1929, iar al doilea e pe punctul s ă a p a r ă .
Prof. Hessing ( d i n B e n n e k o m , O l a n d a ) , t r a t e a z ă d e s p r e „ A d e v ă r u l î n fi-
l o s o f i a lui H e g e l " . I n m ă s u r a î n c a r e u n s i s t e m filosofic s e c o n s i d e r ă c a a d e v ă r a t
î n m o d e x c l u s i v , î n a c e i a ş m ă s u r ă s e d e c l a r ă s i n g u r c a fals din p u n c t u l d e v e d e r e
a l c e l o r l a l t e s i s t e m e e x i s t e n t e şi p o s i b i l e . D i m p o t r i v ă , d a c ă s e d e c l a r ă c a v a l a b i l
împreună c u celelalte, el se prezintă c a o c o m p l e t a r e a lor; astfel le c o n t e p e ş t e
p e c e l e l a l t e î n s i n e . I n a c e s t c h i p , c e l e l a l t e s u n t n i m i c i t e î n t r ' î n s u l i a r el s e î n a l ţ ă
d e a s u p r a l o r . O a t a r e filosofie n u e u n p r o c e s , ci un p r o g r e s .
C o m u n i c a r e a p r o f . Baillie din L e e d s , cetită de c ă t r e s e c r e t a r u l g e n e r a l al
congresului din c a u z a absenţei autorului, a a v u t scopul să precizeze punctul de
v e d j r e a l „ F e n o m e n o l o g i e i " , d e o s e b i n d u - 1 d e a l t e p u n c t e d e v e d e r e şi î n s p e c i a l
d e cel p s i h o l o g i c .
P r o f . G. Calogero din R o m a , a e x p u s în limba italiană „ P r o b l e m a lo­
g i c e i h e g e l i e n e " , a r ă t â n d î n s p e c i a l m ă s u r a î n c a r e s'a e x e r c i t a t i n f l u e n ţ a filo-
sofiei g r e c e ş t i ( a r i s t o t e l i c e ) şi a celei m e d i e v a l e , a s u p r a p r i n c i p i i l o r d e b a z ă a l e
l o g i c e i lui H e g e l . P r i n c i p i u l u i a r i s t o t e l i c a l „ i d e n t i t ă ţ i i " , H e g e l nu-i o p u n e n u m a i
p e a c e l a l c o n t r a d i c ţ i e i ci î n d i a l e c t i c a s a m a i i n t e r v i n e u n m o t i v , a c e l a l „ a l -
teri taţii".
A d m i r a b i l a c o m u n i c a r e a lui N. Hartmann a s u p r a d i a l e c t i c e i g â n d i r i i şi
dialecticei r e a l u l u i e, m a i m u l t c a t o a t e c e l e l a l t e , i m p o s i b i l d e r e d a t î n t r ' u n
s p a ţ i u r e d u s , d e ş i n'a c u p r i n s s i m p l e d e t a l i i d e e r u d i ţ i e , nici n ' a a v u t c a r a c t e r u l
•de m i n u ţ i o a s ă e x e g e z ă . D i a l e c t i c a lui H e g e l n u e d u p ă P r o f . H a r t m a n n o ,,de-
d u c ţ i u n e " ci e u n tip s p e c i a l d e „ e x p e r i e n ţ ă " şi î n „ F i l o s o l i a S p i r i t u l u i " e a n u
d ă s i m p l e r a p o r t u r i d e c o n c e p t e c i r a p o r t u r i d e r e a l i t ă ţ i . I n filosofia n a t u r i i a-
c e a s t ă i d e n t i t a t e d i n t r e d i a l e c t i c a g â n d i r i i şi d i a l e c t i c a o b i e c t e i c r r e a l e e m a i
p u ţ i n o b s e r v a b i l ă şi m a i u ş o r d e c o n t e s t a t . H a r t m a n n d ă unele e x e m p l e d i n o p e r a
lui H e g e l , î n t r e c a r e i n s i s t ă î n s p e c i a l a s u p r a celui r e f e r i t o r la r a p o r t u l d i n t r e
„ s t ă p â n " şi „ s l u g ă " . E , , a c i , u n r a p o r t î n t r e c o n c e p t e o p u s e şi c a r e se d e t e r m i n ă
r e c i p r o c n e g â n d u - s e . I n s ă , t o c m a i n e g â n d u - s e se afirmă fiecare în celalt, a ş a în
c â t : s t ă p â n u l , f ă r ă s l u g ă n u m a i e s t ă p â n , el î n c e t e a z ă d e a e x i s t a c a s t ă p â n , —
d e c i s l u g a a c o r d ă s t ă p â n u l u i c a l i t a t e a de s t ă p â n şi-1 f a c e să e x i s t e c a a t a r e . D e c i
n u n u m a i s l u g a d e p i n d e d e s t ă p â n , ci şi s t ă p â n u l d e p i n d e d e s l u g ă ; d i s p a r i ţ i a
u n u i a a t r ă g â n d pe a celuilalt. D e s p r e r a p c r t u r i l e a c e s t e n u se p o a t e s p u n e că a r
fi v a l a b i l e n u m a i p e n t r u c o n c e p t e l e r e s p e c t i v e şi c ă n ' a r fi v a l a b i l e p e n t r u r e a l i ­
t ă ţ i l e e x t e r i c a r e p e c a r e a c e s t e c o n c e p t e le r e p r e z i n t ă . D i m p o t r i v ă : c a l i t a t e a d e
s t ă p â n şi c e a d e s l u g ă e x i s t ă e c l u s i v c a d a t e m i n t a l e , e l e s u n t r a p o r t u r i d e idei
şi n u se p o t g ă s i n i c ă e r i c a d a t e , p r o s p e r i t ă ţ i s a u o b i e c t e a l e lumii fizice. E l e s u n t
î n s ă r e a l i t ă ţ i şi a n u m e r e a l i t ă ţ i de o r d i n s p i r i t u a l ; a r a î n c â t c o n c e p t u l şi o b i e c t u l
r e a l e a c i u n u l şi a c e i a ş l u c r u . Ş i p r e t u t i n d e n i , î n t e t c e p r i v e ş t e v i e a ţ a s p i r i ­
tuală, dialectica conceptelor e o dialectică de realităţi.
C o n f e r i n ţ a d-lui B. Wigsrsma (inginer, H a a r l e m ) : C u g e t ă r i introductive
î n n o ţ i u n e a d e p r o b a b i l i t a t e , a r e d a t cons'.deraţiuni i n t e r e s a n t e c u p r i v i r e la r a ­
p o r t u l d i n t r e ' r e g u l ă şi e x c e p ţ i e ( e ' e d e t e r m i n â n d u - s e , d i a l e c t i c , r e c i p r o c ) şi c u
a p l i c a r e la n o ţ i u n e a d e l e g e n a t u r a l ă .
D . B a e r din H a l l e a d e s v o l t a t c â t e v a o b s e r v a ţ i u n i r e f e r i t o a r e la c o n c e p t e l e
m a t e m a t i c e în p e r s p e c t i v a hegeliană.
C e l e b r u l filosof i t a l i a n , P r o f e s c r u l G . Genfi'c, într'o elocuţiune s c â n t e e -
• t o a r e , stil m e r i d i o n a l , a a r ă t a t c ă . î m p o t r i v a t e o r i i l o r c o n t r a c t u a l i s t e , s t a t u l nu e
o c r e a ţ i u n e a i n d i v i d u l u i ci e o r e a l i z a r e , o d e s v o l t a r e , o d e s ă v â r ş i r e , nu p o s t e -
Tioară c i i m a n e n t ă spiritului u m a n .
D u p ă G e n t i l e , t â n ă r u l p r o f . Larenz din G o t t i n g e n . a tratat despre atitudi-
 n e a lui H e g e l f a ţ ă c u d r e p t u l p r i v a t şi d e s p r e d e d u c ţ i u n e a d i a l e c t i c ă a c o n c e p t e l o r
respective, ca proprietatea etc.
P r o f . H. Glockner ( H e i d e l b e r g ) , — d e s t u l d e c u n o s c u t publicului s p e ­
cialist, — a t r a t a t î n linii g e n e r a l e v e d e r i l e s a l e a s u p r a e s t e t i c e i lui H e g e l . Wolff
( H a m b u r g ) a î n f ă ţ i ş a t i n t e r e s a n t r a p o r t u r i l e d i n t r e teoriile lui H e g e l a s u p r a a r t e i ,
şi r e a l i z ă r i l e lui S h a k e s p e a r e . P r o f . D r . / . Stenzel din K i e l a t r a t a t d e s p r e i n t e r ­
p r e t a r e a h e g e l i a n ă a filosofiei, g r e c e ş t i , i a r P r e ş e d i n t e l e c o n g r e s u l u i , D - r u l Georg
Lasson, a î n c h e i a t p r i n t r ' o s u g e s t i v ă şi i m p r e s i o n a n t ă p r i v i r e d e s p r e „filosofia
religiunii" a lui H e g e l , a r ă t â n d c o n v e r g e n ţ a s e n t i m e n t u l u i c u r a ţ i u n e a în a t i t u ­
dinea religioasă.
D e o s e b i t d e o r g a n i z a r e a u n o r p i o a s e m a n i f e s t ă r i a l e c o n g r e s i ş t i l o r , la
s t a t u i a lui H e g e l şi l a m o r m â n t u l lui, c u a c e l a ş prilej „ H e g e l - B u n d " a a r a n j a t
o expoziţie de manuscrise, cărţi, piese de corespondenţă şi a l t e d o c u m e n t e şi
r e l i c v e d i n v i e a ţ a m a r e l u i filosof. C a s e l e d e e d i t u r ă şi l i b r ă r i e a u a l c ă t u i t c o l e c ţ i i
b o g a t e d e s c r i e r i h e g e l i e n e şi c a t a l o a g e c o m p l e t e d e b i b l i o g r a f i e h e g e l i a n ă .
V i i t o r u l c o n g r e s , — a l t r e i l e a , — v a a v e a l o c , p r o b a b i l , la R o m a î n 1 9 3 3 .
' - S.

CONFERINŢELE SOCIETĂŢII ROMANE DE FILOSOFIE

S u b a u s p i c i i l e „ S o c i e t ă ţ i i R c m â n e d e F i l o z o f i e " s ' a u ţinut, t d a c r n a a c e a s t a ,

în A m f i t e a t r u l F u n d a ţ i e i C a r o l , d o u ă c i c l u r i d e c o n f e r i n ţ e . P r i m u l a f o s t î n c h i ­
nat, d u p ă c u m a m a n u n ţ a t în n u m ă r , 1 t r e c u t al revistei n o a s t r e , c c m e m c r ă r i ' i a
o s u t ă d e a n i d e l a m o a r t e a filosofului g e r m a n Hegel". I n a o e c t c i c l u a u v o r b i t :
1 7 O c t . I. P e t r o v j c i : H e g e l şi a t m o s f e r a ' s p i r i t u a l ă d i n v r e m e a s a ; 2 2 O c t . N .
P e t r e s c u : T e o r i a S t a t u l u i l a H e g e l ; 2 4 O c t . I . N i s i p e a n u : F i l o s o f i a re'igiei l a
H e g e l ; 2 9 O c t . Mihail R a l e a : Spiritul hegelian; 31 O c t . M i r c e a F l o r i a n : R e n a ş t e ­
r e a h e g e l i a n i s m u l u i ; 5 N o v . T u d o r V i a n u : H e g e l în filosofia r o m â n t a r c ă . C â t e v a
d i n a c e s t e c o n f e r i n ţ e p u b l i c ă m în n u m ă r u l d e f a ţ ă al r e v i s t e i .
A l d o u l l e a c i c l u a f o s t i n t i t u l a t : „ D r u m u r i n o u i în F i l o s o f i e " şi în a c e s t a
a u v o r b i t : 1 2 N o v . C . R ă d u l e s c u - M o t r u : H . D r i e s c h şl filosofia o r g a n i c ă ; 1 9 N o v .
I. E - r u c ă r : H . R i c k e r t şi p r o b l e m a o n t o l o g i e i ; 2 6 N o v . R e m i r o C r t i z : G l o v a n l
G e n t i l e ; 3 D e c . M . U ţ ă : E . M e y e r s o n şi m e t a f i z i c a : 1 0 D e c . M . M o l d o v a n : M .
B l o n d e i şi filosofia a c ţ i u n i i .

„ R e v i s t a d e F i l o s o f i e " , A n u l X V I I , v a c u p r i n d e Volumul omagial C. i ? ă -

dulcscu-Moiru. A b o n a ţ i i v o r primi deci, în cursul anului 1 9 3 2 , a c e s t v o l u m .

Societatea Română de Filosofie îşi v a r e l u a ş e d i n ţ e l e s a l e , î n l u n a M a r t i e .

D o m n i i m e m b r i i v o r fi a n u n ţ a ţ i d i n v r e m e a s u p r a d a t e i şi l o c u l u i u n d e s e v o r ţ i n e
şedinţele.

D . P r o f . 7. Pctrovici a fost i n v i t a t d e C o n s i l i u l P r o f e s o r a l a l F a c u l t ă ţ i i d e
F i l o s o f i e şi L i t e r e a U n i v e r s i t ă ţ i i din P a r i s s ă ţ i n ă d o u ă c o n f e r i n ţ e . D - s a a v o r ­
b i t la, S o r b o n a l a 2 7 I a n u a r i e , t r a t â n d d e s p r e : Naţionalitatea în Filosofie, iar în
ziua de 2 9 Ianuarie a vorbit la „Amis de l'Université" despre: Reflexii
asupra popularităţii. I n t r ' u n u l din n u m e r e l e v i i t o a r e a l e „ R e v i s t e i d e F i l o s o f i e "
v o m publica rezumatele acestor interesante conferinţe s a u poate chiar textul lor
întreg.
 N E C R Ô L Ô À G Ë

t V I R G I L I. B Ă R B A T . — I n N o e r n b r i e , c u l t u r a r o m â n ă a p i e r d u t , prin
m o a r t e a p r e m a t u r ă a p r o f e s o r u l u i V i r g i l B ă r b a t d e l à U n i v e r s i t a t e a din C l u j , uh
o m d e v a l o a r e şi p r e s t i g i u . N u s u n t n u m a i de o r d i n s p i r i t u a l p i e r d e r i l e s u f e r i t e .
O m d e v a s t ă c u l t u r ă şi d e a c t i v i t a t e f e c u n d ă şi n e î n t r e r u p t ă , a c r e a t p r i n ini'
ţ i a t i v e l e lui m u l t i p l e o a t m o s f e r ă d e v i e m u n c ă i n t e l e c t u a l ă . C u n o ş t e a şi o a m e n i i
şi o b i c e i u r i l e d u p ă î n d e l u n g a t e şi v a r i a t e c ă l ă t o r i i p r i n A m e r i c a şi E u r o p a . D a c ă
şi-a f o r m a t , s u b i n f l u e n ţ a g â n d i r i i lui N i e t z s c h e , o c o n c e p ţ i e a r i s t o c r a t ă d e s p r e
v â l t o a r e a o m u l u i , a ştiut, c u m ă e s t r i e p r o p r i e , s ă a r m o n i z e z e a c e s t s e v e r p u r i t a ­
nism c u i d e a l i s m u l , p e c a r e t o t d e a u n a 1-a p r e s u p u s c a a p a r ţ i n â n d ideii d e m o c r a ­
tice. P r o f e s o r u l V i r g i l B ă r b a t a fost un intelectual c o n v i n s d e v a l o a r e a d e m o ­
c r a ţ i e i , a l e c ă r e i r e a l i z ă r i l e - a p u t u t c o r g i a t a în A m e r i c a . Şi î n o p e r a c ă r t u r ă ­
r e a s c ă a militat p e n t r u a c e l a ş ideal d e p r o g r e s , cu o însufleţire e g a l ă celeia depuse
în c a r i e r a d e p r o f e s o r , p e c a r e o c o n s i d e r a u n a p o s t o l a t şi o î n a l t ă m i s i u n e î n
educaţia generaţiilor. C e i cari l-au cunoscut mai de a p r o a p e i-au a p r e c i a t entu-
siasmul c u c a r e - ş i a n i m a credinţele. D â n d u - ş i s e a m a c ă influenţa culturii n u trebue
s ă s e l i m i t e z e n u m a i î n m a r g i n i l e şcolii, V i r g i l B ă r b a t a c o b o r â t p e n t r u d i f u z a r e a
ei în m i j l o c u l m a s s e i 3 e i n t e l e c t u a l i , p r i n a c e a a p r e c i a t ă î n a c t i v i t a t e a ei „ E x t e n ­
siune u n i v e r s i t a r ă " a l c ă r u i î n t e m e i e t o r a fost. A ş a a î n ţ e l e s e l d e m o c r a ţ i a : o
c u l t i v a r e a r k ' i o c r a t i l c ă a spiritului şi a t a l e n t u l u i . O p e r a s c r i s ă şi c o n f e r i n ţ e l e
n u m e r o a s e sunt d o v a d a activităţii sale în a c e a s t ă direcţie. Ţ i n â n d s e a m a c ă s'a
stins î n e t a t e n u m a i d e 5 2 a n i , n e p u t e m i m a g i n a c â t a r m a i fi p u t u t l u c r a în
i n t e r e s u l culturii şi a r ă s p â n d i r i i ei l a r g i .
A f o s t p r o f e s o r d e s o c i o l o g i e l a U n i v e r s i t a t e a din C l u j . S c r i e r i l e s a l e sunt:
Nietzsche. Tendances et problèmes. ( 1 9 1 1 ) ; Naţionalism sau democraţie (1911);
Imperialismul american, Doctrina lui Monroe ( 1 9 2 0 7 ; Dinamismul cultural (1928);
Boala vremii (1930). Sunt apoi de menţionat o mulţime de conferinţe către stu-
d e n p . P u n â n d b a z e l e „ B i b l i o t e c i i p o l i t i c e şi s o c i a l e " a d a t p r i m a t r a d u c e r e : C h .
E l i o t ; Religia viitorului ( 1 9 2 1 ) . A t r a d u s şi d i n s c r i i t o r u l H . H a g e a o r n : Păzitoa-
rea vieţii ( 1 9 2 3 ) . A c u m d o i a n i a î n t e m e i a t „ R e v i s t a de Scociologie". al c ă r u i
c o n d u c ă t o r a fost p â n ă î n ultimele m o m e n t e .

f H A R A L D H O F F D I N G . — A î n c e t a t d i n v i a ţ ă Ia a d â n c i b ă t r â n e ţ e
seninul g â n d i t o r d a n e z H a r a l d H o f f d i n g . D e ş i a p a r ţ i n â n d unui m i c p o p o r şi p r o ­
f e s â n d l a o U n i v e r s i t a t e c e n u e r a a ş e z a t ă la î n t r e t ă e r e a m a r i l o r d r u m u r i a l e
O c c i d e n t u l u i , t o t u ş i n u m e l e lui H a r a l d H o f f d i n g e r a f o a r t e c u n o s c u t . U n o m de
o m a r e p u t e r e d e m u n c ă , d e o j u d e c a t ă r c b u . t ă şi c u v a r i a t e p r e o c u p ă r i , el a
î n z e s t r a t filosofia a p r o a p e î n t o a t e d o m e n i i l e ei c u l u c r ă r i i n t e r e s a n t e . I s t o r i a
filosofiei, p s i h o l o g i a , e t i c a , filosofia religiei, l o g i c a şi t e o r i a c u n o ş t i n ţ e i , a c e s t e a
s u n t d o m e n i i l e î n c a r e H o f f d i n g a l u c r a t . D e ş i p o r n i t d e la t e o l o g i e , el a ştiut
t o t u ş i s ă s e d o v e d e a s c ă î n l u c r ă r i l e lui de u n d e o s e b i t s p i r i t c r i t i c , c ă u t â n d s ă
r e z o l v e t o a t e p r o b l e m e l e , a v â n d î n v e d e r e t o t d e a u n a a d e v ă r u l ştiinţific, î n t ă r i t

Revista de F i b s o f i e Nr. 3 . 4 1 9 3 1 12
de raţiune s a u v e r i f i c a t de d a t e l e p o z i t i v e . A s t f e l , el c o n c e p e p s i h o l o g i a c a p e o
ştiinţă empirică, iar etica o fundamentează psihologic, e x p l i c â n d acţiunile morale
cu ajutorul noţiunii d e s i m p a t i e . D i n t r e marii filosofi, a c e i a c ă t r ă care simpatiile
iui H ô f f d i n g s e î n d r e p t a u c u c ă l d u r ă , e r a u P l a t a n , S p i n o z a , K a n t ş i K i e r k e g a a r d .
T o t u ş i el e s t e u n a d v e r s a r a l s p e c u l a ţ i e i m e t a f i z i c e , t r ă s ă t u r a d o m i n a n t ă a f i l o -
s o f i e i lui f i i n d c e a p o z i t i v i s t ă . I n u l t i m i i a n i ai v i e ţ i i , H ô f f d i n g e r a f o a r t e m u l t
p r e o c u p a t d e p r o b l e m a c a t e g o r i i l o r , a s u p r a c ă r o r a n e - a _lăsat c â t e v a l u c r ă r i i n t e ­
r e s a n t e . D a r d i n t r e o p e r e l e lui, a c e e a c a r e a a d u s c e l e m a i r e a l e s e r v i c i i , a fost
d e s i g u r Istoria Filosofiei Moderne, c a r e a fost un î n d r e p t a r p e n t r u g e n e r a ţ i i
întregi.
D i n t r e l u c r ă r i l e lui î n s e m n ă m : Histoire de la philosophie moderne, 2 voi.
Philosophes contemporains; Esquisse d'une psychologie fondée sur l'expérience;
Philosophie de la religion; La pensée humaine, ses formes et ses problèmes; S.
Kierkegaard; J. 7. Rousseau; Les conceptions de la vie; La relativité philosopha
que; Der Begriff der Analogie; Humor ats Lebensgefixhl.
N ă s c u t la 1 8 4 3 , H a r a M Hôffding m o a r e î n v â r s t ă de 8 7 de ani.

f G U S T A V E L E B O N . V e t e r a n al ştiinţei franceze, G . L e B o n s'a stins

î n v â r s t ă de p e s t e 9 0 a n i , l u c i d şi a c t i v p â n ă î n c l i p a m o r ţ i i . N ă s c u t î n l j j t l , L e
B o n n ' a înţeles să s e m ă r g i n e a s c ă l a v a l o r i f i c a r e a p r a c t i c ă a titlului de d o c t o r în
m e d i c i n ă , o b ţ i n u t î n 1 8 7 6 . S t u d i u l m e d i c i n i i îi d e s c h i d e t o a t e d r u m u r i l e t e o r e t i c e :
f i z i c ă şi f i z i o l o g i e , a p o i e t n o g r a f i e ş a r h e o l o g i e , î n s f â r ş i t , psihologia socială.
P e s t e o j u m ă t a t e d e v e a c , î n t r ' o o p e r ă c o v â r ş i t o a r e , el s e a m ă n ă i d e i l e s a l e d e fi­
z i c i a n şi p s i h o l o g , c o n v i n s c ă e l e s u n t n u n u m a i n o u i şi r e v o l u ţ i o n a r e , d a r şi s a -
iiitare p e n t r u s o c i e t a t e a m o d e r n ă , a m e n i n ţ a t ă de b a r b a r i e . î n r â u r i r e a v e d e r i l o r sale
a s u p r a u n o r a d i n c o n d u c ă t o r i i ţ ă r i l o r m a i m i c i şi î n f o r m a ţ i e e r e c u n o s c u t ă ; i a r
la n o i n u p u ţ i n i s u n t a c e i a c a r i a ş t e p t a u c u n e r ă b d a r e a p a r i ţ i a o p e r e l o r s a l e î n ­
v ă l u i t e î.i c o p e r t ă r o ş i e . A s t f e l , c o n d u c ă t o r al c e l e b r e i c o l e c ţ i i . . B i b l i o t h è q u e de
Philosophie scientifique", a cărei directivă era ideea evoluţionistă, L e B o n a ani­
m a t două generaţii de cercetători, printre cari trebue citat în prima linie m a t e ­
maticianul H . P o i n c a r é , devenit filosof din îndemnul aceluia. In a c e a s t ă colecţie
s ' a p u b l i c a t c e a d i n u r m ă l u c r a r e a s a , s i n t e z ă a v i z i u n i i s a l e s o c i a l e : Bases scien­
tifiques d'une philosophie de l'histoire (1931).
I n a r t i c o l u l Ultima verba ( R e v u e bleue, 1932, I a n u a r i e ) , corectat chiar
în ziua morţii, a c e s t patriarh al cugetării rezuma rezultatele străduinţelor sale,
aşa: ,,La capătul unei cariere p r e a lungi, a m avut mulţumirea de a v e d e a î m b r ă ­
ţişate, în ciclurile cele mai diverse ale cunoştinţei, c â t e v a din ideile m e l e funda­
m e n t a l e , a p ă r a t e v r e m e de o j u m ă t a t e d e v e a c şi cari fură m u l t t i m p c o m b ă t u t e .
I n l u m e a f i z i c ă : i d e n t i t a t e a m a t e r i e i şi a f c r ţ i i , m a t e r i a fiind c o n s t i t u i t ă d i n t r ' o
simplă c o n d e n s a r e de energie. In lumea inorala: ridicarea p o p o a r e l o r delà b a r ­
b a r i e l a c i v i l i z a ţ i e s u b i n f l u e n ţ a e l i t e l o r şi c ă d e r e a l o r î n b a r b a r i e î n d a t ă c e r o l u l
m u l ţ i m e l o r a c r e s c u t . C i v i l i z a ţ i a intră î n t r ' o astfel de f a z ă i n t e r m e d i a r ă , i a r l u m e a
p a r e că a ajuns azi la b a r b a r i a , care s'a repetat de m a i multe ori în istorie".

f H. WILDON CARR (1856—1931). Filosoful englez Carr, de­

cedat de curând, a avut o carieră singulară. începând viaţa în bi­
roul unui contabil din Londra, C a r r şi-a făcut drum cu succes în lumea
afacerilor, fără a neglija aptitudinile lui de gânditor. încă din 1881
el f ă c e a p a r t e din c u n o s c u t a a s o c i a ţ i e f i l o s o f i c ă „ A r i s t o t e l i a n S o c i e t y " , p e a t u n c i
alcătuită numai din c â ţ i v a m e m b r i , contribuind c u entusiasm la d e s v o l t a r e a ei.
L a v â r s t a d e p e s t e c i o c z e c i d e a n i , î n 1 9 0 7 , C a r r s e r e t r ă g e a din a f a c e r i p e n t r u
a s e d e d i c a e x c l u s i v s p e c u l a ţ i i l o r m e t a f i z i c e . P e n t r u z e l u l lui d e p r o p a g a t o r al
f i l o s o f i c i şi m a i a l e s p e n t r u d a r u l lui e x c e p ţ i o n a l d e a p r e z e n t a î n t r ' o f o r m ă c l a r ă
şi a t r ă g ă t o a r e c e l e m a i a b s t r u s e p r o b l e m e , e l e r a n u m i t î n 1 9 1 8 p r o f e s o r d e
filosofie l a Kinţj's C o l l e g e ( U n i v e r s i t a t e a din L o n d r s ) , iar î n ultimul timp p r o ­
f e s o r v i z i t a t o r l a U n i v e r s i t a t e a S o u t h e r n C a l i f o r n i a d.n L o s A n g e l e s . C a r r a
f o s t m a i m u l t un a n i m a t o r d e c â t u n g â n d i t o r o r i g i n a l in c â m p u l f i l o z o f i e i . E l s ' a
o c u p a t î n d e o s e b i c u H u m e şi B e r g s o n . A s u p r a f i l o s o f u l u i f r a n c e z , C a r r p u b l i c a
î n 1 9 1 1 u n m i c v o l u m , i a r î n 1 9 1 4 un s t u d i u m a i a m p l u , i n t i t u l a t T h e P h i l o s o p h y
o f C h a n g e . Ş i ailţi f i l o s o f i s t r e i n i l ' a u p r e o c u p a t p e C a r r . S c r i e r i l e lui d e s p r e
C r o c e , G e n t i l e şi E i n s t e i n l ' a u f ă c u t p o p u l a r î n A n g l i a şi S t a t e l e U n i t e . P r o ­
p r i i l e lui c o n c e p ţ i i f i l o s o f i c e e r a u e x p r i m a t e d e f i n i t i v ir. d o u ă v o l u m e : A T h e o r y
o f M o n a d s , 1 9 2 2 - ş i C o g i t a r s C o g i t s t a , 1 9 3 0 , In a c e s t e scrieri, C a r r d e s v o î t a
s u g e s t i v ş i î n l e g ă t u r ă c u f i l o s o f i a c o n t e m p o r a n a , m c :udc a g i i lui L e i b n ' z , î n c e r ­
c â n d a e l u c i d a p r o b l e m a s o l i p s i s m u l u i din t e o r i a f i l o s o f u l ai g e r m a n .

f D A N I E L E S S E R T I E R . I n t r ' u n a c c i d e n t d e a u t o m o b i l , î n t â m p l a t la
A t e n a , pe c â n d se î n t o r c e a de la C a i r o î n F r a n ţ a , a murit anul a c e s t a Daniei
Essertier, u n a d i n c e l e m a i d e s e a m ă p e s o n a l i t ă ţ i a l e ş t i i n ţ e i şi g â n d i r e i f r a n c e z e
c o n t e m o p r a a e . N ă s c u t l a 1 8 8 4 l a L i l l e , E s s e r t i e r d i s p a r e î n f l o a r e a v â r s t e i şi î n
p l i n ă p u t e r e d e c r e a ţ i e . D e a b i a t r a s a s e l i n i i l e g e n e r a r e a l e a c t i v i t ă ţ i i s a l e de
fecunde perspective, făcându-ne să întrevedem o b o g a t ă operă serioasă în do­
m e n i u l ş t i i n ţ e i s o c i a l e , şi i a t ă - n i - 1 r ă p i t d e l a o m u n c ă î n d ă r ă t n i c ă şi m i g ă k ^ i s ă ,
î n c a r e c o n t r i b u ţ i a lui s e d i s t i n g e a p r i n t r ' o r a r ă o b i e c t i v i t a t e , p r i n t r ' o E n ă p ă ­
t r u n d e r e şi p r i n t r ' u n riguros s p i r i t ş t i i n ţ i f i c şi d e o b s e r v a ţ i e .
P r o d u s a l c u l t u r e i f r a n c e z e , s t u d i i n d f i l o s o f i a l a L i l l e şi B o r d e a u x , şi i n s ­
p i r â n d c o n t i n u î n p r e g ă t i r e a s a a t m o s f e r a d i n ; u r u l lui A n n é e S o c i o l o g i q u e şi a
m a r e l u i s ă u a n i m a t o r , E m i l D u r k h e i m , D a n c i E s s e r t i e r a a v u t t o t d e o d a t ă şi un
s t r â n s şi i n t i m c o n t a c t c u s o c i o l o g i a ş i f i . o z o f i a g e r m a n ă , c â t t i m p a f u n c ţ i o n a t
ca p r o f e s o r la Institutul francez din P r c g a ( 1 9 2 0 — 1 9 2 8 ) . L i t e r a t u r a s o c i o l o g i c ă
a m e r i c a n ă î i e r a d e a s e m e n e a b i n e c u n o s e c t ă , i a r l u c r a r e a s a d e d o c t o r a t ,,Lc±
{ormes inférieures de l'explication", d e s p r e c a r e a m a v u t prilejul s ă « o r b i m chiar
î r c o l o a n e l e a c e s t e i r e v i s t e , d o v e d e ş t e n u n u m a i m a t u r i t a t e d e g â n d i r e , d a r şi un
s p : r i t e n c i c l o p e d i c , b i n e şi l a r g i n f o r m a t , şi î n z e s t r a t in a c e l a ş t i m p c u un c u c e ­
r i t o r t a l e n t d'e e x p u n e r e . C a r t e a a c e a s t a a s a a o b ţ i n u t şi p r e m i u l C h a r l e s L a m b e r t
al A c a d e m i e i d e Ş t i i n ţ e m o r a l e ş i p o l i t i c e d i n P a r i s .
B i b l i o g r a f i a c r i t i c ă , , . P s y c h o l o g i e et S o c i o l o g i e " , p e c a r e a p u b l i c a t - o in
1 9 2 7 ( A l e a n ) , c u u n s t u d i u i n t r o d u c t i v p l i n d e i d e i şi d e s u g e s t i i f e c u n d e , e s t e un
i n s t r u m e n t i n d i s p e n s a b i l d e m u n c ă ş t i i n ţ i f i c ă î n d o m e n i u l s o c i o l o g i e i . P r o f e s o r la
U n i v e r s i t a t e a din P o i t i e r s , D a n i e l E s s e r t i e r a a c t i v a t î n 1 9 3 0 şi c a p r o f e s o r a l
U n i v e r s i t ă ţ i i din C a i r o .
I n 1 9 2 9 d ă î n c o l e c ţ i a , , P h i l o s o p h e s et s a v a n t s f r a n ç a i s d u X X - e S i è c l e " o
foarte interesantă antologie d e s p r e psihologii francezi, constituind voi. al I V - l e a
al c o l e c ţ i e i , s u b t i t l u l „ L a P s y c h o l o g i e " ; i a r î n a n u l u r m ă t o r . î n a c e i a ş i c o l e c ţ i e
voi. al V - l e a , intitulat „ L a S o c i o l o g i e " , o culegere de e x t r a s e , însoţite de notiţe
f o a r t e i n s t r u c t i v e , d ï n s o c i o l o g i i f r a n c e z i ad v e a c u l u i n o s t r u .
C â t timp a funcţionat c a profesor pe l â n g ă Institutul francez din P r a g a .
E s s e r t i e r a î n t e m e i a t , î n 1 9 2 2 , şi c o n d u s „ L a r e v u e f r a n ç a i s e d e P r a g u e " , c a r e
a f o s t d e o m a r e u t i l i t a t e p e n t r u d e s v o l t a r e a l e g ă t u r i l o r d i n t r e C e h o s l o v a c i a şi
Franţa.
M o a r t e a p r e m a t u r ă a a c e s t u i t â n ă r s o c i o l o g e s t e o r e a l ă şi d u r e r o a s ă p i e r ­
d e r e n u nuimi p e n t r u g â n d i r e a şi c u l t u r a f r a n c e z ă , d a r şi p e n t r u ş t i i n ţ e l e s o c i a l e
in g e n e r a l .
 B I L A N Ţ U L

A C T I V S u m e P A S I V S u m e

V o l u m e în depozit 321.748 321.748 A c h i t a t datoria din bilanţul pe anul 1 9 2 9 .

î n c a s a t din v â n z a r e a revistei prin administraţie 62.670 Cheltuit pentru cele 1 4 c o n f e r i n j e :
» » a b o n a m e n t e ( 1 3 . 2 4 0 — 6 . 0 0 0 trrcu|i o a m e n i de serviciu . . . . 4.300
în 1 9 2 9 ) 7.240 afişai 2.700
Încasat din v â n z a r e a cu numărul . . . . 1.150 71.060 imprimate (afişe şi bilete) 15.000
x » » biletelor pentru conferinţe 85.294 c h d l u d i mărunte 7.710
» * plasarea volumului S p i n o z a . . . 1 0 9 . 0 0 0 Plătit pentru sală 1 4 conf. a 1 . 5 0 0 şi
» » v â n z a r e a volumului S p i n o z a piin 4 . 5 0 0 p. 3 c o n f . din 1 9 2 9 25.500
administraţie 14.000 123.000 Cheltucli diverse pentru societate (scrisori,
plicuri, hârtie c t c . j . . •
C o s t u l tiparului revistei ( N o . 2 , 3 şi 4 din
1 9 3 0 şi N o . 1 din 1 9 3 1 ) 149.500
C o s t u l tiparului volumului S p i n o z a . . . . 221.000
P l ă t i t dobânzi pentru diverse împrumuturi la
B a n c a Bercovitz 2.160
Plăti) dobânzi pentru diverse împrumuturi la
Banca B b n k 1.680
Datorie la Tipografia B u c o v i n a pentru volumul
Spnoza . 98.000
Datoiie la Tipografia b u c o v i a pentru revistă 27.000
» » D--1 P r o f e s o r M o t r u (luat î m p r u ­
mut pentru revistă) . 7.000
D a t o r i e la fundaţie pentru 4 conferinţe . . 6.000
» » fondul voi. O m a g i a l M o t r u . , . 22.874

Total l e i 601.102 Total L e i

Preşedinte,
. ( s s . ) Prof. C. Rădukscu"Motru
 SUMARUL „REVISTEI DE FILOSOFIE'
pe anul 1931

STUDII
Pag.

Antoniade C ; „II Principe" (urmare şi sfârşit) . . 13— 39

Brucar L: Filosofia critică a lui A. Liebert ' . . . . 113—145
Eliade Mircea: Contribuţii la psihologia Yoga " . . . 54— 76
Florian Mircea: Renaşterea hegelianismului . . . . 288—310
Nisipeanu I.: Memoriile lui Wilhelm Wundt . . . 40— 53
,. • ,. „ 168—179
„ Hegel şi filosofia religiei 269—287
Ortiz Ramiro: Geovanni Gentile 311—327
Petrescu Nicolae: Teoria statului la Hegel . .
Petrovici loan: Comemorarea lui Hegel 20&—22zf
'JRădulescu-Motru, C: Creaţie şi Vocaţie 1 — 12
Spennţia Eugeniu: Biologia hegeliană 254—268
Uţă Mihail: Metapsihologia freudiana 146—167

MIŞCAREA CULTURAA I N ŢARA

Rădulescu-Motru, C: Centenarul lui Hegel . . . . 328—332

DISCUŢII

Georgiade Const.: Orientare şi selecţie profesională . 77— 88

„ Replică . . . 341—344
Zapan G.: Orientare şi selecţie profesională. Răspuns
la o critică 333—340
Zeletin Şteţan: Platon în româneşte ', . 180—190
 RECENZII
Pag.

Bagdasar N.: G. G. Antonescu: Pedagogia generală . 89—- 90

,, „ Dimitrie Cantemir: Metafizica, trad. de
N. Locusteanu 9 0 — 92
Ion Petrovici: Titu Maiorescu . . . . 191—193
M . Eminescu: Scrieri politice . . . . 197
I. Brucăr: Probleme noui în filosofie . 350—352
,, Platon: Apărarea lui Socrates, trad. de
C. Papacostea 366
Brucăr L: Aimé Forest: La réalité concrète et la dia- 199—202
lectique , , 199—202
„ C. Rădulescu-Motru: Vocaţia 345—347
„ A. Liebert: Kants Ethik 367—369
„ „ .„ Erkenntnistheorie . . . . . 269-^-370
,, ,, Hermann Herrigel: Zwischen Frage und
Antwort, Gedanken zur Kulturkrise . . 370-- 372
„ Anton Tschipeff: Denken, Orden, Erledigen 380—38 i
Cioran Emil: Lucian Blaga: Eonul dogmatic . . . . 319;—35Qy
Georgiade Const.: G. Vlădescu-Răcoasa: Naşterea şi
ideologia Organizaţiei Interna­
ţionale a Muncii 361—-365
Alexandru Roşea: Debilitatea mintală 357—360
Manoil A.: G.G. Dragu: Cât ştim şi cum ne reprezentăm
astăzi lumea 92
Mărgineanu N.: W . Koehler: Gestalt Psychologie. . 99—101
„ W . Stern: Studien zur Personwis­
senschaft . . . . . . . . . 101—103
„ William M c Dougall: Modern Ma­
terialism and Emergent Evolution. 373—375
,, H. S. Jennings: T h e Biological Basis
of Human Nature 375—376
Nestor M. L: Nicolae Mărgineanu: Psihologia învăţării 354—357
„ Nicolae Mărgineanu: Beiträge zur Psy­
chologie der Übung 372—373
Noica C: Tiudor Vianu: Arta şi Frumosul . . . . 347—348
„ „ Reinhard Kynast: Logik und Erkenntnis­
theorie . 379—380
 Pag.
Papahagi George: Rudolf Stammler: Lehrbuch der
Rechtsphilosophie . . . . . . 202—204
Tatu N.: A. Manoil: Psihotehnica. Probleme şi metode,
rezultate şi interpretări 12
„ André Lalande: Le.s Théories de l'Induction
et de l'Expérimentation 9 2 — 94
Emile Boutroux: La philosophie allemande au
X V I I - e siècle 9 4 — 95
Bertrand Russell: Méthode Scientifique en
Philosophie , 9 6 — 97
,, „ „ Introduction à la philoso-
phie mathématique 9 7 — 99
Mihail Uţă: Descartes. Metafizica şi Ştiinţa 193—196
Eugeniu Sperantia: Fenomenul social ca pro­
ces spiritual de educaţie 196—197
N. Bagdasar: Din problemele .culturii eu­
ropene 352—354
Uţă Mihail: Perrin, Langevin, Urbain, Lapicque, Perez
şi Plantefol: L'orientation actuelle des
sciences , 198—199
Zorileanu A.: Jacques Maritain: Religion et culture . 99
,, Al. Hâjdeu: Un filosof mistic . . . . 366

N O T E ŞI I N F O R M A Ţ I I

Bologa t.: O lămurire 104—106

Conferinţa d-lui I. Petrovici la Viena 106—110
Mişcarea filosofică în 1930 110—111
Omagiu d-lui C. Rădulescu-Motru 111—112
Centenarul lui Hegel . . . . . . . . . . . . 112
Bilanţul Societăţii Române de Filosofi; 205
Centenarul lui Hegel 205
Volumul omagial C Rădulescu-Motru . . . . . . 205
FI. M.: f Johannes Rehmke 206
ţ Frédéric Paulhan 206 207
t Johannes Volkelt . ' . , 207—208
Ludwig Stein , , 208
Al doilea congres internaţional hegelian 382—384
Conferinţele Societăţii Române de Filosofie . . . . 384
t Virgil Bărbat , 385
t M. Wildon Carr , . 386—387
t Harald Hoffding , 385—386
t Gustave Le Bon 386
t Daniel Essertier 387

Tipografia „Bucovina", I. E - T o r o u ţ i u , str. Gr. A l e x a n d r e s c u 4, B u c u r e ş t i III.