STUDII FILOSOFICE

ÎN SPECIAL :

REVISTA PENTRU CERCETĂRILE DE PSIHOLOGIE

TEORETICE ŞI APLICATE LA

ŞTIINŢA DREPTULUI, PEDAGOGIE ŞI SOCIOLOGIE

SUB DIRECŢIUNEA D-LUI

C. RĂDULESCU-MOTRU
PROFESOR LA UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI.

V O L U M U L II

F A S C I C O L A -l

CUPRINSUL: Din psihologia revoluţionarului d e C. Rădulescu-Motru.

Importanta lucrărilor practice în laboratorul de psihologie, după
€d. C/aparede.

BUCUREŞTI
Redacţia: B U L E V A R D U L FERDINAND, 55.
-1907-
PREŢUL 0.60 BANI
 S T I H FILOSOFICE
ÎN SPECIAL :

R E V I S T Ă P E N T R U C E R C E T Ă R I L E DE P S I H O L O G I E
TEORETICE ŞI APLICATE LA

ŞTIINŢA DREPTULUI, PEDAGOGIE ŞI SOCIOLOGIE

- SUB DIRECŢIUNEA D-LUI

C. RÂDULESCU-MOTRU
PROFESOR LA UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI

VOLUMUL II
FASCICOL A 5

C U P R I N S U L :
Ion Petrovici Atomismul filosofic.
C. Antoniade Filosofia lui Henri Bergson II.
/. Gliibăncscu Partea educativă în învăţământul secundar.
1
blugen P o m Psihologia şi cutremuri! din Messina.
Dino Provenzal . . . .) Cutremurul din Messina: însemnările unor
LuigiParmeggiani . . . j salvaţi.
Comunicări :
Dr. Iacobovici Iacob: Turburâri psihice în urma unei fracturi cu
înfundare în regiunea l'ronto-parietalâ stângă.
Dr. Petru Bernfeld: Clinica psihiatrică a prof. Kraepehn.
Bibliografii :
A. Ştefănescu-Galaţi.— O ediţie franceză a Eticei lui Spinoza.
D. R.—Der Pragmatismus.
Mih. lonescu-Miozin.—L'optimisme de Schopenhauer.

BUCUREŞTI
R e d a c ţ i a : B U L E V A R D U L F E R D I N A N D , 55

Preţul Lei 1,50.

Tip. Profesională, str. Şelari, io.
STUDII FILOSOFICE

II.
 STUDII FILOSOFICE
ÎN SPECIAL :

B E V I S T Ă P E N T R U C E R C E T Ă R I L E DE PSIHOLOGIE
TEORETICE ŞI APLICATE LA

ŞTIINŢA DREPTULUI, PEDAGOGIE SI SOCIOLOGIE

SUB DIRECŢIUNEA D-LUI

C. RĂDULESCU-MOTRU
PROFESOR LA UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI.

V O L U M U L II

BUCUREŞTI
Redacţia: BULEVARDUL FERDINAND, 55.
 DIN PSIHOLOGIA REVOLUŢIONARULUI

Nepotrivirea între ideile propăvăduite de un revoluţionar şi

între caracterul moral al acestuia s'a constatat, în timpurile mai
noi, a fi atât de isbitoare, în cât această nepotrivire a ajuns
astăzi ca o notă caracteristică în psihologia revoluţionarului în
genere. Mai totdeauna sufletele doritoare de reforme mari şi ge­
neroase uită să înceapă aplicarea acestor reforme asupra lor înşile.
Vorbele cele mai frumoase au ca izvor sufletesc motivele cele
mai urîte.
Un egoist se inpănează cu idei altruiste. Un invidios şi un j
vanitos sunt predicatorii cei mai dârji ai asanării moravurilor.
Un caracter violent nu găseşte destule cuvinte să înfiereze pe acei
ce periclitează ordinea socială. In schimb însă, alţi blânzi ca mie­
luşeii sunt surprinşi printre instigatorii revoluţionari. j
3'ar părea că natura caută înadins să reunească la un loc [
contrastele.
Această nepotrivire între ideiă şi faptă a şi făcut pe unii isto­
rici să judece în mod greşit mişcările revoluţionare. Josnicia su­
fletească a celor ce s'au găsit în capul mişcărilor a fost luată
drept criteriu, şi la măsura ei au fost reduse apoi şi ideile.
Astfel a procedat, între alţii, şi neîntrecutul H. Taine.
Marea revoluţiune franceză este înjosită de Taine pentru a fi
adusă la măsura sufletească pe care o prezintă caracterul unui
Marat, sau unui Robespierre. Efectele revoluţiunii sunt judecate
după valoarea cauzelor presupuse. Generositatea ideilor după
sinceritatea motivelor.
Metoda lui H. Taine are astăzi, când este vorba de revolu-
ţiunea franceză, cei mai mulţi adepţi. Chiar adversarii lui, adică
istoricii care glorifică revoluţiunea franceză, de fapt urmează
 aceaşi metodă căci ei pentru a găsî revoluţiunii merite, sunt
siliţi a idealiza caracterele revoluţionarilor.
Cum este cu putinţă, — este întrebarea pe care toţi aceşti istorici
pare că şi-o pun, — cum este cu putinţă, ca un suflet josnic să
fie generatorul unor idei mari şi binefăcătoare? Şi răspunsul
tuturor pare a fi că un aşa fapt nu este cu putinţă. De aceea
Taine, constatând nemernicia sufletească a mai tuturor revolu­
ţionarilor din 1789, condamnă şi revoluţiunea însăşi în întregime;
pe când apologiştii pentru a salvă binefacerile revoluţiunii sunt
nevoiţi să inventeze calităţi sufleteşti revoluţionarilor.
Metoda aceasta se ilustrează încă şi mai bine când se aplică
la judecarea unei singure persoane prenumerate în rândul revo­
luţionarilor. Aci legătura între ideiă şi caracter pare aşâ de legi­
timă, şi nepotrivirea atât de nenaturală, în cât constatarea uneia
sau alteia ţine adeseori locul ori-cărei alte argumentări. Meri­
tele persoanei decurg din potrivirea caracterului şi a idei; de­
mentul din nepotrivire. Nu este blam mai bine nemerit după
detractor, decât blamul ce se poate aduce cugetătorului revolu­
ţionar că n'a ştiut s a ş i măsure faptele după principiile propo­
văduite. Şi nu este laudă mai mare, decât, când din potrivă, apo-
logistul isbuteşte să restabilească unitatea tăgăduită de detractor.
Un caz tipic în această privinţă îl găsim în literatura politică
franceză. Este cazul lui Jean-Jacques Rousseau; autorul contrac­
tului social, biblia revoluţiunii franceze.
Scriitorii cari s'au ocupat de Jean-Jacques Rousseau sunt foarte
numeroşi şi scrierile lor sunt concepute din cele mai variate
puncte de vedere. Jean-Jacques Rousseau a fost studiat ca re­
voluţionar, ca literat, ca poet, ca autor muzical şi dramatic, ca
sociolog, etc. Şi cu toate acestea, pentru stabilirea rangului său,
criteriul care a primat a fost totdeauna acela al unităţii sale
morale.
Adversarii reputaţiunii glorioase a lui Rousseau cred că au
sfârşit cu dânsul, când au ajuns să ne arate josnicia şi contra-
dicţiunea sufletului său. „Acest om condamnă teatru, şi totuşi
„scrie comedii în genul artificial şi galant; compune libretul
„unei opere, care, prin muzică, dansuri şi expoziţia frumoaselor
„corpuri de fete, provoacă sensualitatea şi conruperea moravu­
r i l o r ; scrie discursul contra artelor, în momentul în care se
„ocupa cu teatru; apoi discursul asupra inegalităţii'în momentul
 „în care era protejatul celor m a r i ; tratatul asupra Educaţiunii,
„câţi-va ani după ce abandonase pe al cincilea al seu copil...".
Totul este o minciună. „Minciuna este sufletul a trei părţi din
1
„opera lui Jean-Jacques" ).
Admiratorii lui Jean-Jacques Rousseau de altă parte nu sunt
mai puţin combativi pentru gloria acestuia. Memoriile lui M-me
d'Epinay şi Corespondenţa literară a lui Grimm, în cari carac­
terul lui Rousseau sunt puse într'o lumină urîtă sunt scrise din
invidie şi chiar în parte sunt falsificate, asigură Fr. Macdonald.
Detractorii lui Rousseau au urzit chiar din timpul vieţii acestuia
un complot în toată regula. Nimic nu trebue crezut din câte se
spun asupra josniciei caracterului său. Jean-Jacques a fost un
apostol al moralei şi al justiţii sociale în toată puterea cuvân­
tului. Fapta chiar că şi-ar fi abandonat pe câteşi cinci copii este
3
o simplă legendă... ).
Intre calea adversarilor şi aceea a admiratorilor este şi o cale
mijlocie mai obiectivă. Pe aceasta o urmează, între alţi, Edouard
Rod. „Oamenii nu sunt nici prea buni, nici prea răi, conchide
„acesta: ei sunt o amestecătură din bun şi din rău... Eu con­
s i d e r , ca indiscutabil, că în cinci rânduri Rousseau 'şi-a dus
„copiii la asilul Copiilor găsiţi. Nici nu gândesc să-1 apăr pen-
„tru neîndeplinirea acestei prime datorii. A ş crede chiar că este
„nedemn de dânsul să invoc în favoarea sa scuza ce s'ar putea
„scoate din starea moravurilor epocei... Voi zice numai că în
„opunere cu mulţi alţi, Jean Jacques îşi recunoscu eroarea, pă-
„catu sau crima sa, şi că din sentimentul adânc pe care îl avii
„atunci, precum şi din acela pe care îl avu în toate celelalte
„împrejurări identice, el îşi cuceri forţa regeneratoare care îl
„transformă... Căci oameni nu se formează decât treptat... şi
„cineva nu-i poate judecă, decât după ce cunoaşte „curba" com­
p l e c t ă a vieţii lor, după ce ştie nu numai aceea ce dânşii au
„fost, ci mai ales aceea ce ei au devenit".
„In Jean-Jacques Rousseau, fiecare dintre cele două naturi,
şi cea bună şi cea rea exista... într'o putere exagerată. In prima
7>

„parte a vieţii sale, până la faimoasa sa reformă morală, şi

J
) Juks Lemaitrc, Jean Jacques Rousseau. Paris. pag. 160 şi 242.
2
) Frederica Macdonald, Jean Jacques Rousseau, a new study in criticism.
'-' vol. London 1906.
„chiar încă multă vreme după aceea, precumpăni elementul cel
„rău, favorizat de alt-fel de cele mai excepţionale împrejurări,
„ce se pot închipui. Dar ajunsă momentul în sfârşit, in care
„erorile, păcatele şi mai cu deosebire sentimentul desăvârşit de
„uman şi generos pe care îl avu totdeauna după urma conse­
cinţelor lor, să-l lumineze asupra adevărurilor pe care el le ig­
J
norase sau le nesocotise ).
Astfel dacă nu dela naştere, cum din eroare cred admiratorii,
prin o transformare treptată, crede Rod, ajuns'a totuşi Jean
Jacques Rousseau să-şi constitue un caracter în conformitate cu
ideile sale. Unitatea a trebuit constituită cu orce preţ, căci altfel
reputaţia marelui revoluţionar ar fi fost periclitată. Nu s'ar
putea concepe, că nemuritorul pasionat după virtutea morală,
să fi fost în viaţa sa reală un mincinos de cea mai ordinară
calitate! Un autor atât de entusiast pentru educaţia îngrijită a
copiilor, să fi fost un părinte denaturat! Revoltatul în contra
inegalităţii sociale;— scriitorul care dete un program revoluţi-
unii ce-'i urmă curând după moarte,—să fi fost în viaţa sa prac­
tică într'o continuă cerşetorie după protecţia celoi mari, să fi fost
un simplu parazit social!
Şi aceea ce nu se poate concepe despre Jean Jacques Rous­
seau, prototipul spiritelor revoluţionare, nu se poate concepe
nici despre ceilalţi revoluţionari.
Dintr'un isvor sufletesc turbure şi veninos, cum pot ţâşni
idei limpezi şi generoase ?
In această îndoială avem prima întrebare pe care o întâlnim
în psihologia revoluţionarului.

II. — Cum se explică acest paradox ?

După părerea noastră, în chipul cel mai logic şi mai natural
Intre caracterul sufletesc al celui ce agită idei revoluţionare
şi între ideile aceste însăşi, nu există o unitate de măsură comună.
Caracterul sufletesc se valorează după un alt criteriu ca ideile.
Şi trebue dela început adăogat, că criteriul după care caracterul

') Rtvue ats deux mondes, 1 Mai 1907, pag. 158, 159.
 se valorează este mai stabil decât acela al ideilor. Criteriul ace­
stora din urmă se schimbă mult după cumpăna împrejurărilor.
In adevăr.
Ideile nu se aleg după natura lor intrinsecă în revoluţionare
şi nerevoluţionare. Ele devin revoluţionare după timp şi împre­
jurări. Forţa lor distrugătoare sau generatoare stă în reacţiunea
pe care conţinutul lor o provoacă în sufletele celor ce le pri­
mesc, în sufletul nostru celor ce le judecăm. Forţa lor depinde
de tensiunea mediului sufletesc ambiant. Intr'un mediu calm
propaganda lor nu aduce nici o schimbare. Intr'un mediu agitat
din contră furtună. După reacţiunea provocată se măsoară dar
forţa şi implicit şi valoarea ideilor, iar nu după înţelesul lor logic.
Acest înţeles planează peste interesele vremei. Sufletul acelui ce
îmbrăţişează o ideie, îi împrumută acesteia şi căldura revolu-
ţiunii. Aceiaşi ideie poate fi aci armă de revoltă, aci armă
de pace.
Criteriul pentru valorarea caracterului este mai stabil. Califica­
tivele faptei morale sunt durabile în judecata omenirii, şi mai
pe înţelesul tuturor. Toate sistemele de morală sunt clădite pe
acelaş fond sufletesc. In diferitele religiuni încă se regăseşte ace­
iaşi valorare a virtuţilor ...
Această deosebire ne explică în multe cazuri nepotrivirea dintre
caracterul şi ideile revoluţionarului, nepotrivire desvoltată mai sus.
Cu o măsură apreciem caracterul, şi cu altă măsură apreciem
ideile. Nu e dar de mirare să fim surprinşi de rezultat.
Pe lângă aceasta însă, mai este de făcut o altă constatare, mai
importantă. Şi cu aceasta intrăm în miezul problemei.
Caracterul unui revoluţionar, adică totalitatea,_djşpoj^junjlor.
sufleteşti din cari jd^aya^MJ^de^sa^-^T "totalitatea ideilor^pro-
pjiyjLc]iLij£jIe dânsul, sunt presupuse de noi ca formând cele două
braţe ale unei balanţe, între care aşteptăm să se producă un
equilibru. Când equilibru nu se produce, acuzăm, sau încercăm
în mod artificial să-1 producem noi prin exagerarea valorei ideilor
sau caracterului.
Dar în sufletul revoluţionarului există oare un ce analog ba­
lanţei imaginate de noi ?
Cunoştinţele psihologiei nu ne mai Iasă nici o îndoială asupra
răspunsului. Balanţa imaginată de noi nu are nici o realitate în
sufletele pe cari voim să le judecăm.
 Pentru noi ideile propăvăduite de revoluţionar să prezintă ca
fiind scopul urmărit de activitatea acestuia. Apoi între scop şi
activitate presupunem o echivalenţă. Cunoscând ideile, deducem
şi activitatea, cum ar trebui să fie.
Deducţia noastră însă este pur subiectivă. Ideile n'au, în su­
fletul celui care le propăvădueşte, importanţa pe care le-o acordăm
noi. Niciodată, valoarea lot* este aceea a unui scop. Scopul, îna­
inte de toate, este pentru fiecare personal. Ideile în sufletul re­
voluţionarului au numai valoarea pe care le-o dă rolul lor de
a fi un mijloc, şi anume un mijloc pentru atingerea adevăratului
scop; acel personal. Adeseori pentru noi însă, cum este şi na­
tural, rămâne necunoscut acest scop personal. Necunoscând ade­
văratul scop, ne oprim la mijloacele prin care el se urmăreşte
şi le dăm acestora o importanţă exagerată. Şi câteodată, chiar
cunoscând scopul urmărit, tot ideile ne atrag atenţiunea şi ne
obligă să le exagerăm rolul. Pentru ce? Pentru că ideile sunt
într'un raport direct cu interesele şi credinţele noastre, persoane
străine şi care numai judecăm pe revoluţionar, pe când scopul
personal ne este indiferent. Noi exagerăm rolul ideilor, fiindcă
prin ideile propăvăduite am fost solicitaţi de activitatea revolu­
ţionarului, iar nu prin determinarea, sau săvârşirea scopului per­
sonal al acestuia. Dacă scopul său personal a fost atins sau nu
este de prea puţină importanţă. Ideile, adică mijloacele prin care
el şi l'a urmărit, este totul pentru noi.
Nu tot astfel însă este şi pentru revoluţionar. Revoluţionarul
judecă din alt punct de vedere ca noi. In complexul vieţii sale
sufleteşti altfel este nivelul valorilor de cum îl vedem noi. Lu­
crurile indiferente pentru noi sunt pentru el de primă impor­
tanţă. Scopul personal este pentru el ţinta întregii activităţi, când
pentru noi este cu totul secundar; mijloacele de a ajunge ţinta
sunt pentru el adeseori secundare şi suggerate de împrejurările
momentului, pentru noi ele sunt cele mai importante. Sunt două
perspective cu totul diferite, apr.oape opuse. Din amestecul lor
se produce nepotrivirea de care vorbeam mai sus
In ordinea naturală a fenomenelor sufleteşti, revoluţionarul este
consecuent cu sine însăşi şi rămâne într'un equilibru sufletesc
perfect, chiar dacă pentru atingerea scopului său personal, egoist
şi josnic a întrebuinţat idei revoluţionare; în tocmai cum şi lu­
crătorul manual î-şi păstrează aceiaşi forţă în muşchii braţelor
 sale şi după ce a făcut uz de dinamită la deschiderea unui drum
prin regiunea muntoasă. Ideile revoluţionare, ca şi dinamita, sunt
mijloace, nu scop. Ele stau, mai mult sau mai puţin, la dispo­
ziţia fiecui, şi întrebuinţarea lor este eficace sau nu după îm­
prejurări.
Şi nu numai Meile revoluţionare sunt simple mijloace, ci ori
şi ce fel de idei în genere. Inteligenţa este prin natura sa un
organ de adaptare pentru individul omenesc. Creaţiunile inte­
lectuale sunt, ca şi uneltele lucrătorului, mijloace de a estinde şi
de a adapta mai bine activitatea omenească. Ideile fie ele In
ori ce ramură, sunt tot atâtea instrumente, prin care se afirmă
puterea de vieaţă. Ideile revoluţionare, ca şi ideile conservatoare,
sunt isvorîte din aceiaşi tendinţă, şi rămân de aceiaşi natură, numai
valoarea lor se colorează.diferit după timpuri şi după scopul ce
servesc. ""
Nepotrivirea dintre caracterul şi ideile revoluţionarului se ex­
plică aşâ dar în chipul cel mai logic şi mai natural.
Nu trebue căutată o potrivire între termeni cu valori deose­
bite. Nu se numără la un loc lucruri disparate.
Din punctul de vedere al naturii sufleteşti, aceea ce primează
în activitatea revoluţionarului este tendinţa de a se menţine şi
a fi învingător în lupta pentru existenţă. Ideile sunt instrumen­
tele prin care se realisează această tendinţă. Şi cum se aleg in­
strumentele, trebuesc şi ideile alese după natura mediului am­
biant, în care se va desfăşura lupta. Nu se seamănă grâul cu
dinamită şi nu se sparg munţi cu plugul. Aşâ şi cu ideile. Fie­
care ideie îşi are timpul şi locul, în care poate da maximul de
utilitate. Rămâne că acela care urmăreşte un scop să ştie să Ie
aleagă. In ştiinţa acestei alegeri îndemnul principal nu-1 consti-
tue moralitatea!
Revoluţionarii în această privinţă nu fac vre-o excepţie din
rândul comunilor muritori. Intre dânşii se regăseşte acelaş pro­
cent de caractere bune, adică morale, şi caractere rele, adică
imorale; ca şi în restul omenirii. Nu vre-o calitate morală, sau
sufletească excepţională, îi selectează şi îi trece în rândul revo­
luţionarilor, ci conflictul excepţional produs între mijloacele
lor de luptă şi mijloacele întrebuinţate de obicei de către ceilalţi
părtaşi ai mediului. Aceste mijloace sunt arme, şi încă arme
oţelite prin truda intelectuală a mai multor generaţiuni. Din cioc-
 nirea acestor arme scapără lumină, şi această lumină se pro­
iectează dând un contur figurei revoluţionarului. Când lumina este
prea viie, nu este de mirare ca figura revoluţionarului să apară
în mijlocul ei ca o mică pată supărătoare şi fără înţeles!
Nu, fără îndoială; nu trebue căutată vreo potrivire între ca­
racterul şi ideile revoluţionarului. Când această potrivire este
dela început, s'o socotim ca o rară întâmplare; când vine pe
urmă, ca un mare merit pentru revoluţionar. Atunci revoluţio­
narul se preface într'un apostol, cum văzurăm că-1 socoteşte
Edouard Rod pe Jean-Jacques Rousseau. Majoritatea revoluţio­
narilor însă nu se transformă în apostoli, sau în tot cazul nu ;:e
transformă decât atunci când apostolatul le este profitabil. Să
nu cerem revoluţionarilor mai mult ca celorlalţi muritori.
In ordinea naturală a fenomenelor sufleteşti, ideile, ca şi toate
creaţiunile intelectuale, ocupă un loc secundar. Locul principal în
sufletul fiecărui individ îl ocupă tendinţaj^yjij^mentală a carac­
terului său, încordarea ce trebue susţinută în lupta pentru exis-
,
Snţarfd'erfe "sunt mijloace nu scop. Intre ele şi caracter nu poate
fi echivalenţă. Jean-Jacques Rousseau, bunioară, după trei-zeci
de ani de vagabondaj vine la Paris şi se trezeşte în mijlocul so­
cietăţii cele mai rafinate şi mai culte din timpul său. El este ab­
solut sărac şi fără meserie. Pe deasupra presumpţios şi de o
sensibilitate exagerată. Bagajul său intelectual este constituit din.
lecturile cele mai disparate. A r e idei de toate calităţile şi bune
de a fi puse în serviciul or cărui plan de realizat. Rousseau şi
încearcă, în adevăr, mai multe planuri. încearcă să fie diplomat,
autor dramatic, compositor muzical, filosof enciclopedist alături
cu Diderot. Nu reuşeşte. In timpul acesta situaţia sa materială
devine critică. Amărăciunea sufletească creşte. Indignarea de a
se vedea învins într'un mediu considerat de el inferior îl deter­
mină din ce în ce mai mult la alegerea ideilor revoluţionare. S e
pronunţă în contra artelor şi ştiinţelor, la început, mai mult din
întâmplare. Dar în urmă tendinţa de a contrazice ideile obişnuite
timpului său să adânceşte. Ideile revoluţionare se chjamă unele
pe altele. Logica lor se constitue independentă, şi intră în con­
flict cu logica timpului.
Cazul lui Jean-Jacques Rousseau este tipic.
Fiecare, din cauza împrejurărilor, poate deveni revoluţionar.
Numai imbecilitatea taie ori şi ce avânt indignării. Inteligenţa,
în ori şi ce suflet este altoită, se poate preface în instrument
de vrajbă, când aceasta o va cere conservarea vieţii individului.
Din naştere nu este nimeni revoluţionar, cum nu este nimeni
erudit. Omul devine revoluţionar din cauza împrejurărilor. Sau,
cu termeni ştiinţifici uzuali, calificarea de revoluţionar nu este de
resortul psihologiei individuale, ci^de acela al.jjsihologiefsociale-

III. — Cu această constatare înlăturăm o prejudecată. Se co­

mitea, în adevăr, o nedreptate faţă de revoluţionari, şi mai ales
faţă de mişcările mari revoluţionare, cerându-se o potrivire între
caracterele indivizilor şi jinlre_jdei. Acestea sunt două serii de
fenomene cu totul deosebite.
Intre omul de ordine şi între revoluţionar există totuşi multe
deosebiri, chiar din punctul de vedere al psihologiei individuale,
care merită să fie arătate.
Ne vom opri asupra celei mai importante, care, după părerea
noastră, explică pe toate celelalte. Pe aceasta o vom analiză ex-
punând-o în cuvintele, şi pe cât va fi posibil, cu metodele exacte
ale ştiinţei moderne.
Căci aplicarea acestor metode nu face, în cazul de faţă, prea
multe dificultăţi.
Revoluţionarul, în timpurile noastre, este un tip obişnuit, în­
cât observarea lui directă, ba chiar şi experimentarea asupra
lui stă la îndemâna m u l t o r a I n afară de aceasta, scrierile re­
voluţionare oferă un material foarte bogat pentru analiza psiho­
logică a autorilor lor. Ne vom referi mal ales la acestea, când
va fi să conchidem, fiindcă acestea constituesc până acum sin­
gurele date indiscutabile.
Aplicarea metodei de observaţiune directă ne poate fi foarte
utilă în cazul de faţă. Prin ea, ajungem să cunoaştem particula­
ritatea sufletească a revoluţionarului, şi în special, reuşim să dis-
ociăm şi să cunoaştem elementele cari se găsesc reunite la el în

') N'am cunoştinţă să se fi utilizat pe undeva revoluţionarul ca subiect de

experimentare în laborator. Dar am credinţa că aceasta ya veni în curând.
Activitatea revoluţionarului contimporan tinde să se transforme într'o
ocupaţiune profesională, aşa că omul de ştiinţă va şti unde să-1 găsească
la trebuinţă.
 procesul mintal al deliberaţiunii, proces care premerge actelor
de voinţă.
Procesul de deliberaţiune este, în adevăr, actul cel mai intim
în sufletul fiecărui individ. Cunoaşterea elementelor lui duce la
cunoştinţa dispoziţiunilor cari constituesc aşâ numita mentalitate
a individului, şi cu aceasta la trăsătura fundamentală a între­
gului caracter. In procesul de deliberaţiune se dă prima luptă,
şi de multe ori lupta hotărîtoare, între tendinţele care agită
sufletul unui individ. După rezultatul acestei iupte, se desfăşură
apoi întreaga activitate a individului în viaţa practică.
Să vedem dar, prin observaţiune directă, cari sunt elemen­
tele cari compun, şi în consecinţă care caracterizează procesul
de deliberaţiune al unui revoluţionar în deosebire de acela al
unui om de ordine. Cum se determină actul voinţei la unul în
deosebire de celălalt.
Pentru aceasta să vizităm întrunirile publice convocate de re­
voluţionari. Aci îi vom întâlni de regulă nu numai pe aceştia,
ci şi pe acei din categoria oamenilor de ordine. Sau încă mai
nimerit, să provocăm înadins o discuţiune între patru ochi cu un
suflet revoluţionar.
In ambele cazuri asistăm la un proces de deliberaţiune sufle­
tească. Revoluţionarul evocă şi cumpăneşte motivele menite să
ne determine actele de voinţă. Motivele evocate sunt aşa de
puternice, după judecata sa, încât nici nu mai este de ezitat asu­
pra conduitei noastre. Alcătuirea societăţii este putredă, ea tre­
ime numai decât dărâmată. Revoluţionarul enumera nedreptăţile
sociale ; se indignează; glorifică schimbările brusce în mersul
aşezămintelor publice; face cu entusiasm apologia victoriei fi­
nale; etc.
Acesta este discursul obişnuit al revoluţionarului politic, şi
în special a celui socialist. Fiind-că îl cunoaştem îndeajuns nu
insistăm mai mult.
Concluzia discursului : jos cu alcătuirea socială existentă!
Sunt mai multe discursuri? Aceeaşi concluzie le va încheia,
pe toate în virtutea aceluiaş raţionament.
Dacă întrunirea sfârşeşte fără incident, adică fără ca cineva
dintre oamenii de ordine să contraricâ pe oratorii revoluţionari
atunci am perdut ocazia de a observă direct deosebirea funda­
mentală dintre unii şi alţii. De obiceiu însă incidentul se produce.
Când nu se produce, îl putem provoca intenţionat noi într'o
discuţiune restrânsă.
„Foarte bine vom zice noi! In alcătuirea socială existentă
„sunt multe nedreptăţi. Ele indignează prea adesea ori. Dar,
„înainte de a dărâmă alcătuirea societăţii existente, nu este oare
„prudent să ne înţelegem asupra alcătuirii ce vom pune în loc?
„Nu este oare precipitată deciziunea de a ne revolta, pe cât
„timp nu avem o reprezentare exactă despre consecinţele ce
„vor decurge din fapta noastră? Cum, pentru actul cel mai
„simplu de voinţă, pentru aprinderea unui chibrit, bunioară,.
„înainte de a executa actul, ţinem seamă de reprezentarea fla-
„cărei ce se va produce, şi sub impresiunea ei, mişcările bra­
cului nostru sunt aşâ dirijate încât evităm orice eventualitate
„nenorocită; iar atunci, când este vorba de un act de mai mare
„însemnătate, cum este acela al unei revoluţiuni politice, repre­
zentarea consecinţelor să nu aibă nici un rol ? Pentru deter­
minarea faptelor politice, deliberaţiunea să se sprijine numai
„pe elementele impulsive şi nici de cum pe reflecţiunea asupra
„consecinţelor? .. Dar, după cum ştim cu toţi, nu există un act
adevărat de voinţă, o deliberaţiune liberă, de cât atunci când
reflexiunea asupra cousecinţelor are cel puţin o putere egală
„cu aceea a elementelor impulsive!...
Acest incident, aşâ formulat, este totdeauna neplăcut revolu­
ţionarilor. Şi răspunsul lor este caracteristic.
„Nu ne ocupăm de viitor până ce nu vom sfârşi cu prezentul"„
răspund unii. Aceasta echivalează însă cu a nu răspunde deloc.
„Alcătuirea societăţii viitoare, zic alţii, va fi în orice caz mai
„bună decât a celei prezente. E mai probabil să mergem spre
„bine." Este mai probabil poate, dar probat nu este deloc. „Al­
cătuirea societăţii viitoare, zicJn^sfârşit_alţii va fi mai bună,,
A

„fiindcă ea va fi mai armonică, mai ştiinţifică. Astăzi alcătuirea

„societăţii se resimte de ignoranţa şi sclavagiul trecutului. So­
cietatea viitoare va fi mai perfectă, prin lipsa din sânul ei a
„instituţiunilor în contra cărora ne revoltăm astăzi"...
Un răspuns mulţumitor în zadar îl asceptăm. El nu se pro­
duce. Şi incidentul rămâne totdeauna supărător.
Experienţa aceasta o poate repetă oricine. Spiritele revolu­
ţionare sunt gata să discute, şi să discute pe larg centradicţiu-
ni
l e pe care le prezintă organizarea societăţii existente. Dar în
toate discuţiunile lor primul loc il ocupă negaţiunea. Cumpăna
judecăţii lor înclină mai totdeauna sub presiunea elementelor
impulsive. Reflectarea asupra consecinţelor, — reacţiunea în con­
ştiinţă a acestora, — le lipseşte aproape cu desăvârşire...
De zeci de ani,—de când în ţările Europei întrunirile au de­
venit mai libere şi mai frequente, — această experienţă se repetă
după acelaş tipar.
îndemnul la revoltă trezeşte în mintea publicului de ordine
aceiaşi întrebare : Ce punem în loc? Şi cât timp nu se răspunde
la această întrebare, rămân totdeauna şi peste tot multe şanse,
ca din publicul întrunirei o bună parte să se risipească în ordine.
Literatura revoluţionară ne poate servi însă ca o complectare
şi ca o contraprobă la această experienţă. Ea ne confirmă pe
deplin concluzia noastră.
Dela apariţiunea socialismului modern până astăzi conţinutul
acestei literaturi a rămas aproape acelaşi. Critică, negaţiune,
tactică de luptă, distrucţiune; iar elemente positive, constructive,
de loc.
Sufletul revoluţionarului se oglindeşte în această literatură
snb o înfăţişare care nu mai lasă îndoială. El ni se arată a fi
prin excelenţă un _sufleţ impulsiv. Voinţa sa se determină cu
mai multă uşurinţă, decât voinţa celorlalţi muritori din catego­
ria oamenilor de ordine. La aceştia din urmă în actul delibe-
raţiunii ocupă un loc principal reprezentarea faptului de executat
si a consecinţelor sale, adică reprezentarea reacţiunii ce poate
să urmeze executării faptului. La revoluţionar această reacţiune
este necunoscută. De aceea la oameni de ordine e o mai mare
intensitate în sentimentul de responsabilitate ca la revoluţionari.
Cu un cuvânt, revoluţionarul, din punct de vedere sufletesc,
este un impulsiv,—sau, în terminii literaturii revoluţionare, un
entusiast; — pe când omul de ordine este un reflexiv. Revolu­
ţionarii îi zic acestuia un reacţionar.
După explicarea de mai sus, cu drept cuvânt. Deliberaţiuea
omului de ordine este mai controlată; ea consistă in cumpăni­
rea acţiunii motivelor de natură impulsivă şi a reacţiunii ce
formează sentimentul de responsabilitate. Deliberaţiunea revo­
luţionarului se rezumă în justificarea acţiunii impulsive.
Deosebirea este evidentă. Ea este pentru noi cea mai impor­
tantă, din punctul de vedere al psihologiei individuale.
 IV. — Dar această deosebire priveşte numai partea formală
a activităţii sufleteşti Ea trebue complectată acum cu expunerea
şi descrierea momentelor vieţii reale.
Cu aceasta complectare deosebirea noastră va pierde poate
•din valoarea sa arhitectonică, dar, în schimb, va câştigă pe
•deplin pe cea ştiinţifică.
Am conchis mai sus. că revoluţionarul se caracterizează prin
impulsivitate, iar omul de ordine prin reflexivitate.
In principiu, adică în majoritatea cazurilor, impulsivitatea este
de blamat. Omul impulsiv comite foarte adeseori fapte impru­
dente. El este un distrugător. Omul reflexiv este ferit de ho-
tărîri precipitate. El este util societăţii.
Cu oameni impulsivi nu se poate alcătui o societate durabilă
.şi numeroasă. Prin actele lor să periclitează totdeauna ori şi ce
progres, şi ori-şi ce cultură.
Acestea sunt adevăruri necontrazise de nimeni.
Dar din aceste adevăruri nu putem deduce, fără a fi contrazişi,
absoluta superioritate a omului de ordine. Fiecare simte că în
noţiunea de ordine — ordinea absolută, — nu stă perfecţiunea. Căci
sub domnia ordinei, dacă dispare în adevăr efectul impulsivităţii,
dimpreună cu acesta dispare câte odată şi ceva mai mult
Să examinăm dar mai de aproape elementele sufleteşti pe
•care se sprijină voinţa omului de ordine. Să vedem alături de
partea cea bună şi partea cea rea, căci această part trebue să
existe : sentimentul nostru ne-o denunţă înaintea orcârei analize.
In ori ce act de voinţă, şi mai ales la omul zis de ordine, se
găsesc pe lângă elementele impulsive, care duc la realizarea
unei idei, şi elemente inhibitive, acelea cari ponderează, sau
reţin realizarea. Intre aceste din urmă elemente un loc însemnat
îl ocupă deprinderile cari s'au adunat în sufletul omului în urma
experienţei sale din trecut. Impresiunile noi nu se traduc în fapt
până ce nu înving aceste deprinderi. Şi la omul de ordine
victoria complectă nu este nici o dată de partea lor. Cele mai
multe impresiuni ies din această luptă deviate din calea lor
primitivă; unele micşorate; altele chiar anihilate. In actul vo­
luntar final deseori victoria este de partea deprinderilor.
In această ciocnire însă dintre impresiunea nouă, care este
rodul activităţii simţurilor, şi între deprinderea regulată din ex­
perienţa trecutului se desăvîrşeşte momentul cel mai impor-
tant al vieţii sufleteşti din fiecare om. In această ciocnire cul­
minează funcţiunea conştiinţei. Aci se determină pentru om
posibilitatea progresului. Pe de oparte, deprinderile vechi pot fi
schimbate sub influenţa impresiunilor noi; pe de altă parte, im-
presiunile noi pot fi canalizate în spre mai bine de deprinderile
trecutului. Aici î-şi au obârşia funcţiunea raţionamentului şi con­
vingerea în libertatea morală: ştiinţa şi determinarea conduitei
după normele moralei; cele două mari funcţiuni ale vieţei sociale.
Raţionamentul pune alături cunoştinţele noi, pe cari le sugge-
rează experienţa actuală, cu cunoştinţele vechi, stabilite de ex­
perienţa trecutului. Din cumpănirea lor rezultă progresul în
gândire. Determinarea conduitei morale, de asemeni, este făcută
cu putinţă, prin conştiinţa ce avem că subordonăm unei legi su­
perioare, — rezumarea experienţei trecute, — actul nostru indivi­
dual. Când această conştiinţă lipseşte, lipseşte şi convingerea în
libertatea actului; lipseşte principala indicaţiune pentru îndru­
marea progresului moral.
„Omul de ordine" dacă ar reuşi să păstreze totdeauna equi-
librul între aceste forţe contrarii, dacă impulsivitatea impresiu­
nilor noi ar fi la dânsul totdeauna moderată prin reflexiunea
dobândită din experienţa trecută, iar aceasta din urmă, deşi vie,
ar rămâne totuş primitoare de modificări, atunci el ar fi cea mai
perfectă făptură a naturei. Din nefericire pentru dânsul aceste
condiţiuni ideale nu se întâlnesc decât în cazurile excepţionale.
Şi nu se întâlnesc pentru că cumpăna dreaptă între impulsi­
vitate şi reflexiune se menţine numai prin mijlocirea continuă
a conştiinţei clare. Conştiinţa clară însă este, prin natura sa, o
funcţiune intermitentă. Producerea, şi mai ales fixarea ei, tot­
deauna laborioasă.
Omul de ordine, înclinat să înfrîne impulsivitatea, cade prin'
scăderea conştiinţei clare în exageraţiunea opusă aceleia pe
care o prezintă revoluţionarul.
Păcătueşte revoluţionarul prin lipsa unei reflexiuni intense,
omul de ordine păcătueşte adeseori, la rîndul său, prin o aser­
vire la reflexiunea inertă. Deprinderile câştigate din experienţa
trecutului dobândesc la dânsul un rol decisiv în cumpăna deli-
beraţiunii. Aci este partea cea rea. Necontrolate de lumina con­
ştiinţei, aceste deprinderi tind să se repete ca nişte acte meca­
nice în toată activitatea omului nostru. îndemnurile noi ale inte-
ligenţii rămân fără ecou. Voinţa sa ajunge aservită deprinderi­
lor mecanice, prejudecăţilor...
Din această cauză, prin constituţia sa intimă sufletească, omul
de ordine, când nu se supraveghiază în de ajuns, este totdeauna
în pericol să alunece pe panta rutinei şi a reacţionarismului stu­
pid. Atunci avem înaintea noastră degenerarea sentimentului de
ordine în exemplele periculoase progresului şi culturei, — tot atât
de periculoase ca şi cele revoluţionare.
Istoria este bogată în descrierea un^r asemeni exemple. Ele
covârşesc aproape pe acele ce aparţin adevăraţilor oameni de
ordine.
Scolasticul de odinioară, care combătea progresele ştiinţei pe
motiv că acestea contraziceau entităţilor metafisice, este din rândul
acestor exemple.
Tot din rândul lor şi conservatorii exageraţi din toate clasele
sociale, cari nu vor să se despartă de obiceiurile apucate din
moşi strămoşi.
Şi alţi şi alţi.
Adevăraţi oameni de ordine nu se găsesc în rândul acestora.
Ei singuri, acei adevăraţi, sunt superiori, din punct de vedere
sufletesc, revoluţionarilor.
Aşa dar, pentru a încheia aceste consideraţiuni, deosebirea
între revoluţionar şi omul de ordine, constatată mai sus, se pre­
zintă în vieaţa reală cu multe variaţiuni. In forma ei categorică
ea nu se poate susţine. Potrivit realităţii, ar trebui să zicem mai
bine, că tipul revoluţionarului nu se opune atât omului de or­
dine, cât derivatului degenerat al acestuia. Revoluţionarul are
de adversar pe rutinar. Intre aceste două extremităţi, locul de
mijloc, locul de onoare, îl ocupă omul de ordine, în a cărui con­
stituţie sufletească să găseşte adevărata condiţiune necesară
pentru progresul social.
Această corectare eră indispensabilă inainte de a trece mai
departe.

V. — Paginile de până aci ne-au arătat pe revoluţionar, din

punct de vedere descriptiv. Să încercăm acum a-1 arăta, din punct
de vedere genetic.
Cari sunt condiţiunile determinante pentru începerea activi-
taţii revoluţionare? Când are sorţi de reuşita şi când nu ase­
menea activitate ?
Pentru obţinerea unui răspuns satisfăcător la aceste întrebări,
vom îndrepta cercetările noastre exclusiv spre cunoştinţa me­
diului social. Căci precum am avut ocaziunea să afirmăm şi mai
'nainte, sufletul individului revoluţionar nu cuprinde în sine în­
treaga raţiune de a fi a_,activităţii sale. Acelaş suflet, situat în
mediuri diferite, determină activităţi diferite. Sufletul care s'a
afirmat ca revoluţionar într'un mediu oare-care, transportat într'un
alt mediu, în care nu se mai prezintă aceleaşi greutăţi pentru exi­
stenţa lui, să schimbă cu desăvârşire. Dintr'un element periculos,
cum era înainte socotit, el se transformă într'un element folositor.
Exemple de o asemenea transformare le aflăm, cât de multe voim,
în cuprinsul coloniilor. Pământul acestora pare că are darul de a
transformă din rădăcină pe om. Deliquentul politic atât de peri­
culos în patria mumă, ajunge să fie pe pământul coloniei, în care
a fost deportat, sau şi-a căutat .refugiu, un suflet blând şi de or­
dine. Aci nu mai este nevoie pentru dânsul nici de pază, nici de
îndemn la lucru. Aceste disposiţii vin dela sine, cu schimbarea
mediului. Distanţa de latitudine politică face totul. Sufletul indi­
vidual nu opune o resistenţă absolută. Cine are cea mai mică
îndoială, în această privinţă, nu are decât să citească istoria pri­
melor colonii din America. Nicăeri nu s'a repetat mai des ca
aci experienţa acestei transformări sufleteşti. Nicăeri nu s'a vă­
zut mai des minunea, ca antisociali, bine recunoscuţi aiurea, să
se transforme, cu schimbarea mediului, în fundatori ai unei socie­
tăţi puternice şi pline de viitor.
Sufletul individual nu este prin natura sa, revoluţionar, sau
de ordine. El devine una sau alta, după cum intră în conflict,
sau se adaptează mediului social în care trăieşte.
Fiecare individ impulsiv, cu voinţa de a domină asupra se­
menilor săi, este sufleteşte pregătit să devină revoluţionar. Dar
revoluţionar în fapt el nu devine, decât atunci când aceste ten­
dinţe ale lui sunt contrazise, fără însă a fi înfrânte, sau deviate
de influenţa mediului. Când tendinţele sunt înfrânte, individul
poate rămâne sufleteşte nemulţumit, dar nemulţumirea lui n'are
consecinţe practice însemnate: el este un simplu cârtitor. Când
tendinţele sunt deviate, individul de asemenea nu este un revo­
luţionar, ci un iubitor de progres, în marginile ordinei. Numai
când tendinţele sunt contrazise, şi fără ca mediul să fie destul
de puternic pentru a le înfrânge, sau a le devia, numai atunci
sunt date condiţiunile, cari să favoriseze activitatea revoluţio­
nară. Tendinţele individului au numai în cazul acesta toate şan­
sele să agite şi să sguduie viaţa socială. Individul găseşte oare
cum, în acest caz, condiţiuni avantagioase de luptă în contra
mediului protivnic voinţei sale. Ideile în care se îmbracă impul­
sivitatea şi voinţa sa de dominare, găsesc răsunet, sunt propa­
gate. Dacă opoziţia mediului social cedează, victoria este de par­
tea revoluţionarului.
In ce consistă însă mediul social în cazul de faţă ? .
Mediul social consistă în legile şi aşezămintele publice, care
normează activitatea tuturor membrilor societăţii. Mediul social
se constitue din suma regulilor cari se impun, oare-cum pe cale
de constrângere, conduitei individului. In acest înţeles în lăuntrul
său intră aşezămintele de stat, morala si obiceiurile recunoscute
şi practicate.
Faţă de persoana individului acest mediu social reprezintă aceea
ce sunt deprinderile câştigate clin experienţa trecutului în con­
ştiinţa lăuntrică a fiecărui individ în parte. Cu deosebirea numai,
că pe când deprinderile câştigate în conştiinţa individuală rămân
pentru totdeauna subiective şi individuale, elementele mediului
social.se întrupează în lucruri concrete, exterioare, şi la for­
marea lor cooperează activitatea mai multora.
Influenţa mediului social este apoi analoagă reflexiunii pe care
o întâlnim în conştiinţa individuală. Ea poate fi puternică sau
slabă, întocmai cum este şi influenţa reflexiunii. In consecinţă
ea înfrânge, deviază, sau contrazice fără succes, manifestările
individului, în tocmai cum înlăuntrul conştiinţei individuale de­
prinderile câştigate înfrâng, deviază sau sunt biruite de repre­
zentările impulsive, cari tind să se realiseze în actul extern, vo­
luntar al individului.
Fiecare membru al unei societăţi este constrâns să-şi adapteze
activitatea sa aşezămintelor, legilor şi obiceiurilor cari consti-
tuesc mediul social. Această constrângere în unele cazuri nu este
de loc simţită de individ. Ea se efectuează fără să provoace con­
ştiinţa individului, prin puterea uzului şi a tradiţiunii. In aceste
cazuri nu avem nici o urmă de activitate revoluţionară. Individul
este supusul ordinei sociale existente, fiindcă o socoteşte pe aceasta
prea puternică pentru a o înfrânge. De obiceiu în aceste cazuri
individul are credinţa că ordinea socială este desăvârşită de o
putere supra-omenească, care nici nu se discută, nici nu se con­
trazice. Revoluţia în asemenea cazuri este inutilă, si de aceea
ea nu se produce. Fiecare se supune aşezămintelor şi legilor, so­
cotite a fi de origină sfântă.
Istoria ne vorbeşte de timpul în care societăţile omeneşti cu­
noşteau această stare de spirit. Chiar şi primele începuturi ale
popoarelor europene au trecut prin această stare. Să o numim
cu denumirea, mai des obişnuită, starea, teologică ..a societăţilor.
Curând după această stare însă," pasivitatea individuală faţă
de mediul social scade. Comerţul, amestecul raselor, desvoltarea
ştiinţelor şi artelor, etc, contribuesc să slăbească autoritatea
absolută a aşezămintelor şi a legilor stabilite de tradiţiune. To­
tuşi prestigiul acestora se menţine. Conştiinţa individului vede
multă vreme într'însele oglindirea unor interese superioare celor
a lor sale. In practicarea acestor aşezăminte şi legi, individul
simte instinctiv, că îşi au obârşia sentimentele sale altruiste şi
sociale. Inteligenţa îl luminează adeseori asupra conflictului la­
tent care există între interesele şi aspiraţiunile sale şi între aşe-
zămintele şi legile ordinei sociale, dar îndemnurile cari ar putea
isvorî din aceste lumini ale inteligenţii sunt contrazise de por­
nirile inimei. Sentimentul patriotismului, al religiosităţii, al onoarei
cetăţeneşti, îl împiedică să deâ ascultare pornirilor sale egoiste.
Aceasta este starea obişnuită a societăţilor culte. Epoca tra­
gică a revoluţiunilor adânci, mari şi generoase. Convingerile in­
dividuale în luptă cu autoritatea instituţiunilor. Isbucnirea con­
flictului acut, când instituţiunile au perdut flexibilitatea cerută
de împrejurări; evoluţiunea socială lentă, dar nu fără sacrificii
individuale, când instituţiunile au încă vigoarea cerută pentru o
nouă adaptare la viaţă .. .
In această stare a societăţilor revoluţiunile sunt uneori un simp­
tom al sânătăţei. Sguduirile ce ele produc sunt violente şi în
multe privinţe distrugătoare. Din fericire însă distrugătoare pentru
aceea ce trebuia să se distrugă. Elementele sănătoase răsar mai
puternice după trecerea lor. Acestea reconstituesc din nou au­
toritatea mediului social, şi garantează încă pentru multă vreme
desvoltarea societăţii şi a culturii.
Este inutil a aduna exemple pentru ilustrarea acestor revolu-
ţiuni, căci fiecare cititor şi-le poate memora din diferitele capi­
tole ale istorii universale.
Citirea acestor capitole ne-a şi deprins să judecăm revoluţiu­
nile cu bună voinţă şi să admirăm cu entusiasm pe revoluţionar.
Mai ales revoluţiunile săvârşite in domeniul moralei ne-au de­
venit scumpe. Lor le datorăm în mare parte cultura noastră de
astăzi.
Astfel, în rândul acestor revoluţiuni, găsim mişcarea filosofică
elină care culminează în activitatea unui Sperate şi Plato; re-
voluţiunea creştinismului (în care cea precedentă intră ca o miş­
care pregătitoare); isbucnirea sentimentului cavaleresc pentru
femeia în evul mediu ; reforma religioasă întreprinsă pentru eman­
ciparea conştiinţei de Calvin şi Luther, etc. pentru a nu aminti
decât pe cele mai importante acte din istoria omenirei.
Dacă toate ar avea natura şi scopul acestora! Din nenorocire,
•ele sunt rare, rare de tot. Trama obişnuită a istoriei, nu o con-
stituesc ele.
Apoi acei ce urzesc aceste mari revoluţiuni, sunt ei exclusivi
numai revoluţionari?
Nu sunt ei oare prin excelenţă şi oameni de ordine; — oameni
•aducători de o ordine mai bună şi mai durabilă?
In adevăr, în toate revoluţiunile, indicate mai sus, precum şi
în alte de felul lor în domeniul politic şi social, faptul brut pe
care îl constatăm no.i este conflictul dintre interesele şi aspjr.a-
ţiunile individului, sau indivizilor, şi mediul social în care aceştia
trăesc. Acest fapt brut nu constitue însă întreaga revoluţiune.
Deasupra Iui se înalţă un ideal, care nu-şi găseşte împăcarea
în mediul existent. Forţa idealului susţine conflictul. Dacă in­
dividul, luptă pentru interesele şi aspiraţiunile sale, aceasta o face,
pentru că el este convins că interesele şi aspiraţiunile sale
sunt impuse de idealul cel nou. Conştiinţa lui nu desaprobă aşe-
zămintele şi legile existente, pentru prejudiţiul ce acestea aduc
intereselor sale personale, căci de cele mai multe ori aceste
interese nici nu intră în conflict direct cu ordinea socială con­
sfinţită de mediu ; conştiinţa lui desaprobă ordinea socială pentru
că în aceasta nu-şi poate găsi o realizare idealul său!
Acest ideal poartă în sine un nou criteriu de judecată, o
nouă scară de valori morale şi sociale. Aceea ce eră bun mai
 nainte, este acum rău; şi aceea ce eră rău, este bun. Idealul nou
schimbă logica ininţei şi a inimei.
In aceste momente, nu conflictul direct de interese constitue
caracterul revoluţiunii, ci conflictul între aceea ce individul crede
că este în interesul tuturor şi prin urmare şi al său, şi între
aceea ce el vede realizat în ordinea socială existentă. Dacă inte­
resele personale ale revoluţionarului reuşesc, sau nu, este un
lucru secundar. Lucru principal este că idealul reuşeşte, şi la
adăpostul acestui ideal, interesele şi aspiraţiunile indivizilor, ce
vor veni după revoluţionar, îşi vor găsi satisfacţiune. Autorita­
tea mediului social rămâne şi. după revoluţiune neştirbită. Pre­
stigiul ordinei sociale rămâne în fond acelaş.
Astfel o revoluţiune cum fu cea filosofică elină goneşte anu­
mite concepţiuni şi obiceiuri morale, dar în fond întăreşte sen­
timentul conştiinţei morale ; altă revoluţiune, — creştinismul, —
schimbă practica religiunii, dar reînoeşte şi dă rădăcini mai
adânci religiosităţii însăşi; altă revoluţiune iarăşi, — revoluţiunea
cea mare franceză, din 1789, — schimbă bazele organizaţiunii po­
litice si economice, dar are ca rezultat o creştere în forţele de
producţiune ale poporului întreg francez; etc. Toate revoluţi-
unile mari au adus, o întărire, a ordinei şi prin aceasta o creş­
tere a energiei sociale.
Semnul extern şi distinctiv, dacă voim acum să-1 căutăm
pentru toate aceste revoluţiuni, îl găsim în înmulţirea îndatori­
rilor sociale.
După fiecare revoluţiune niare istorică, numărul îndatoririlor
sociale creşte, şi cu acesta se lărgeşte şi adaptarea conştientă
a individului la mediul social. Aşa s'a întâmplat după toate revo-
luţiunile amintite.
Creştinismul, cea mai însemnată revoluţiune din istoria ome­
nirii, a adus sporul cel mai mare în numărul îndatoririlor. Dar
cu acesta şi norma de adaptare cea mai ideală: Iubeşte pe a-
proapele tău...
Prin acest rezultat se leagă în mod intim revoluţiunile istorice
cu progresul culturii în genere. Căci cultura unei societăţi, nu
este decât exteriorizarea îndatoririlor ce şi le impune conştiinţa
indivizilor. Numărul îndatoririlor indică nivelul culturii.
Acesta este rezultatul revoluţiunilor mari bine-făcătoare
Dacă aceste revoluţiuni ar fi singurele pe lume, nu ar fi epitet
 mai dorit decât acela de revoluţionar! Oamenii iubitori de pro­
gres ar fi toţi în rândul revoluţionarilor!
Dar natura este sgârcită când este să condiţioneze fapte mari
şi generoase. Revoluţiunile, de felul celor numărate mai sus,
sunt rare, una la mai multe secole şi la cotitura drumurilor
mari istorice. Alături, sau mai bine între ele, sunt cele nume­
roase din fiecare secol, şi din fiecare sfert de secol; sunt acele
dintre care câte una măcar o apucă să o observe fiecare mu­
ritor în viaţa sa; sunt revoluţiunile obişnuite în care tipul revo-
ţuţionarului de profesie domneşte neturburat.
Această categorie de revoluţiuni am avut'o şi noi în vedere
în partea dela început a studiului nostru.
Şi la ea ne întoarcem acum din nou.
Cari sunt condiţiunile de producere ale acestor revoluţiuni
din ultima categorie?
Cu un cuvânt, caracterizarea acestor condiţiuni, după părerea
noastră, s'ar putea rezuma în lipsa idealului, care joacă un aşa
de mare rol în revoluţiunile mari istorice.
Idealul în viaţa socială, întocmai ca şi conştiinţa clară în su­
fletul individului, are o lumină intermitentă, şi fixarea lui este
totdeauna laborioasă. El constitue, în genere, cea mai roditoare
sămânţă pentru cultura unei societăţi; dar cu condiţiune, ca te­
renul în care el să sădeşte să fie prielnic. Pe un teren nepriel­
nic sămânţa idealului rămâne fără rod.
In societăţile, în cari prestigiul intereselor superioare de neam
şi patrie a dispărut, sau nu s'a ridicat nici o dată la o valoare
reală ; unde sentimentul ordinei sociale nu s'a impus nici prin
autoritatea cultului religios, nici prin autoritatea aşezămintelor
publice civile; unde domneşte credinţa că legile şi aşezămintele
publice se schimbă după interesele vremelnice ale indivizilor,
singuri cari în baza unui contract consimţit între ei, sunt fun­
datori, executori şi explotatori bunurilor sociale ;... în asemeni
societăţi nu este un teren prielnic pentru ideal. Lipseşte în me­
diul acestor societăţi materia asimilatoare, care să facă ca idea­
lul să prindă rădăcini.
Idealul prosperă în societăţile unde există cultul datoriei mo­
rale; unde planează peste interesele actualităţii grija zilei de
mâine, râvna de a continuă cu demnitate viaţa zilei de ieri!
Toate societăţile, în care nu se prezintă un teren prielnic
 pentru încolţirea idealului, nu cunosc decât revoluţiunile din
ultima categorie, adică revoluţiunile fără ideal. Şi aceste din
urmă revoluţiuni sunt, precum ziceam, foarte numeroase. Con-
diţiunile lor sunt determinate de oscilaţiunile intereselor indi­
viduale şi egoiste; oscilaţiuni foarte numeroase şi ele, la rândul
lor, fiind-că sunt determinate de apetiturile de consumaţiune ale
indivizilor. Apetiturile au un orizont foarte vast.
Sufletul omenesc cunoaşte dorinţa de a consuma înainte de a
cunoaşte pe aceea de a produce. Dorinţa de a produce vine cu
anevoie şi cu mari sacrificii. Omul lăsat în voia lui este înainte
de ori-ce un animal cu apetituri de consumaţiune.
Infrânarea apetiturilor vine numai treptat cu răspândirea cul­
turii ; cu obişnuinţa suportării îndatoririlor sociale. Aşezămin-
tele publice, legile morale şi civile, sunt tot atâtea bariere ridi­
cate în contra apetiturilor animale.
Idealul, în sfîrşit, este simbolul negaţiunii apetitului. In schimb,
aşezămintele publice, legile morale şi civile, cultul idealului, sunt,
tot atâtea îndemnuri pentru susţinerea dorinţei de a_ produce.
Revoluţiunile făcute sub conducerea idealului sunt revoluţiuni
de „producţiune". Rezultatul lor este o creştere de energie so­
cială. Revoluţiunile neconduse de ideal sunt revoluţiuni de „con­
sumaţiune". După urma lor nu rezultă nici un spor în energia
socială.
Dar aceste din urmă revoluţiuni sunt foarte numeroase, negreşit;
căci nesfârşit este numărul motivelor de a fi cineva nemulţumit
cu quota sa de consumaţiune. Nu are cineva decât să privească
în jurul său, şi ori şi ce inegalitate văzută se poate transformă
într'un motiv de nemulţumire. „Pentru ce tu şi nu eu." „Pentru
ce tu bogat, şi eu sărac." „Pentru ce tu cu onoruri şi eu fără."
„Cel puţin să avem cu toţii în mod egal, dacă nu se poate că
eu, asupritul de până acum, să am mai mult."...
Iată dar în societăţile fără cultură adâncă destule motive pentru
revoluţiune. Ideia egalităţii ţine locul idealului. Şi în chipul cel
mai logic, căci ideia egalităţii este aplicabila numai la interesele
individuale. Aplicată la interesele superioare de neam şi patrie ea
cuprinde un non-sens. Nu se cumpănesc prin coloane statistice
asemenea interese! Dar la interesele individuale, da ; pentru acestea
nu există o ideiă mai potrivită...
Revoluţiuniile lipsite de conducerea idealului, sunt conduse de
ideia egalităţi. In mediul lor autoritatea aşezămintelor publice este
ştearsă, sau redusă la autoritatea indivizilor cari le reprezintă.
Uneori chiar indivizii sunt proprietarii aşezămintelor. Legile şi
demnităţile preţuesc, nu prin rolul, ce ele ar trebui să aibă în
realizarea intereselor superioare, ci prin aceea ce ele pot aduce
indivizilor; prin cât rentează acestora. Toate sunt acum reduse la
o măsură comună. Revoluţiunile au de scop o mai bună distribuţie.
Rezultatul lor : o mai plină consumaţie în stomacurile mai multora.
Istoria ne vorbeşte şi despre aceste revoluţiuni Le găsim mai
ales prin capitolele cari descriu decadenţa popoarelor. Adesea
ele sunt confundate cu fapte de brigandagiu ordinar şi cu sedi-
ţiunile criminale. Totdeauna însă le găsim petrecându-se după
acelaş plan. Planul pe care îl indică dinamica apetiturilor: linia
de minimă rezistenţă pentru satisfacerea 'acestora.
Ori şi ce societate fără deosebire de rasă, sau de trecut, poate
deveni teatrul unor asemeni revoluţiuni. Este în deajuns ca în-
frânarea ce o exercită cultura să scadă, sau, aceea ce revine la
aceeaşi, ca exaltarea apetiturilor individuale să crească, pentru ca
prima condiţiune favorabilă de producere să fie dată. Condiţiu-
nile celelalte vin mai cu uşurinţă. Asociarea celor interesaţi, o
aduce aproape instinctiv împrejurările, când ea nu e mai dinainte
în stare latentă. Convertirea mulţimei pentru a opera faptele,
rămâne în sarcina temperamentelor revoluţionare, sau, în socie­
tăţile mai bătrâne, în sarcina revoluţionarilor de profesie, cari,
şi unii şi alţii, se achită de rolul lor. Ideile de propagandă sunt
suggerate pe deaîntregul de jocul imaginilor cari însoţesc vieaţa
emoţională a apetitului. Ele se pot prevede de mai înainte, ţi­
nând în seamă coeficentu] de cultură care s'a asimilat în men­
talitatea fiecărei societăţi. Aşa, locuitorii revoltaţi din cetăţile an-
tiquităţii preferă declamaţiile patriotice, — Grecii mai ales erau sen­
sibili la ideia de*trădare; locuitorii ţărilor moderne preferă ima­
ginile din biblia şi cu deosebire sunt nerăbdători să ajungă ziua
din urmă, ziua de judecată, în care săracul e alături de bogat.
Logica este în toate timpurile aceiaşi. Alegerea cuvintelor în
care ea se îmbracă nu face prea multe dificultăţi, şi în sine este
şi de puţină importanţă. Societăţile inculte se pot mulţumi şi cu
gesturi, când nu pot pricepe cuvintele . . .
 V. — Conchidem.
Condiţiunile cari favorizează producerea unei revoluţiuni, nu
trebuesc căutate aşa dar decât în, alcătuirea societăţii însăşi, şi
nu înjorovpcaţiunile indivizilor. Individul prin activitatea sa este
totdeauna provocator. Interesele, aspiraţiunile fiecărui membru
al societăţii sunt tot atâtea provocaţiuni pentru schimbarea al­
cătuirii sociale. Revoluţiunea însă nu se produce, decât atunci,
când această alcătuire este viciată, când ea nu rezistă, sau nu
deviază în profitul tuturor cursul intereselor şi aspiraţiunilor fie­
cărui individ izolat.
Când alcătuirea societăţii este sănătoasă, activitatea individului
are prin dânsa o îndrumare firească. Autoritatea legilor şi aşe­
zămintelor publice constrânge pe individ să fie în serviciul in­
tereselor superioare. Chiar şi atunci, când această autoritate nu
protejază în deajuns interesele individului, totuşi prin aceia că
ea se ridică în faţa individului, îl constrânge pe acesta să re­
flecteze, şi prin aceasta îl înalţă sufleteşte. Revoltatul în contra
unei autorităţi recunoscute simte trebuinţa unui ideal, pe care
să se sprijine. Iar isbânda idealului aduce după sine o alcătuire
socială mai perfectă.
Din potrivă, când interesele şi aspiraţiunile individului nu gă­
sesc în faţa lor o autoritate recunoscută; când legile şi aşeză-
mintele publice sunt scăzute la rolul de mijloace pentru câştiguri
personale, atunci condiţiunile favorabile pentru revoluţiune sunt
permanente. Însăşi funcţionarea acestor legi şi aşezăminte, ast­
fel degradate, constitueo provocaţiune permanentă. Fiecare mem­
bru al societăţii voeşte să subordoneze funcţioanarea acestora
interesului său. Lupta politică se scoboară şi iea caracterul unei
lupte de interese. Cetăţenii, pierzând ori-ce respect de autoritate,
declară pe faţă nesupunere. întocmai cum, în timpuri de criză,
procedă lucrătorii faţă de patroni, aşa şi cetăţenii faţă de stat:
pun la cale greve şi demonstraţiuni; iau angajamente de a nu
ţine seamă de legi. Revoluţiunea e permanentă, în aceea ce pri­
veşte starea sufletească, reală, a societăţii. In aceea ce priveşte
aparenţa, este o cestiune de apre:iere. Unii voiesc să aplice în
aceste cazuri un criteriu bazat pe statistică, şi găsesc că revo­
luţiunea este manifestă numai atunci, când s'au ucis un număr
.v de persoane, şi s'au distrus un număr x de case. Evident că
şi acest criteriu î-şi are importanţa sa. Dar nu atât pentru în-
saşi societatea în mijlocul căreia să desfăşură revoluţiunea, cât
pentru străini, şi, în primul rând, pentru vecini...
După complexul condiţiunilor determfnăHte7"fevoluţiunea este
de două, feluri. Câte odată, în cazurile cele rare, ea este o precipi­
tare în succesiunea* evenimentelor; o trecere bruscă, totuşi ex­
plicabilă istoriceşte, déla o ordine socială la altă ordine socială
în genere mai perfectă. In aceste cazuri revoluţiunea este sufle­
teşte determinată de un ideal. In alte cazuri însă, şi în cele mai
numeroase, revoluţiunea consistă în simpla desorganizare a vi­
eţii unei societăţii, prin nimicirea autorităţii lucrului public. In
aceste cazuri nu se poate vorbi de o precipitare a evenimentelor,
ci cel mult, ca o întâmplare fericită, de o stagnare. Firul istoric
nu se continuă decât alături şi împreună cu continuitatea autorităţii.
Deosebirea între aceste două feluri de revoluţiuni se regăseşte
de altfel şi în cuprinsul vieţii sufleteşti a'fiecărui individ în parte.
Modificările brusce în bine ale caracterului, revoluţiunile pro­
priu zise, nu se operează decât prin mijlocirea unei conştiinţe
intense, prin susţinerea unei încordări neobişnuite. Modificările
însă nenorocite produse asupra caracterului prin boală, infecţiunea
sau intoxicarea substratului fizic, nu constituesc o revoluţiune
propriu zisă; ci o simplă desorganizare, provenită din atrofia
centrilor nervoşi însărcinaţi cu funcţiunea controlului. In urma
a a j

primelor modificări, a acelora produse prin înrîurirea unei con­

ştiinţe intense, conduita individului e schimbată, dar nu schim­
bată şi desordonată, cum este în urma modificărilor din a doua
categorie.
Revoluţiunea, ca să fie privită ca un bine în viaţa unei socie­
tăţi, trebue să fie totdeauna o renovaţiune.
 IMPORTANŢA LUCRĂRILOR PRACTICE ÎN LABORATORUL

DE PSIHOLOGIE

Care este în adevăr scopul lucrărilor practice în universitate?

Mai intâiu, aceste lucrări deprind pe student cu metoda ştiinţifică: apoi
îl obişnueşte pe student să realizeze cunoştinţa măsurei precise, aceea ce
este una din principalele condiţiuni pentru întrebuinţarea acestei metode.
Exerciţiile practice mai au încă de scop de a îmbogăţi inteligenţa cu un
număr de cunoştinţe utile, întipărindu-le pe acestea mai profund, de cum
fac cursurile teoretice. In sfârşit, exerciţiile practice sunt destinate a des-
voltâ funcţiunile active ale studentului, obişnuindu-1 pe acesta cu încordarea
constantă spre descoperirea adevărului, încordare atât de folositoare, atât
din punct de vedere moral, cât şi intelectual.
1. Experimentarea în psihologie, cere o metodă tot atât de riguroasă, ca
şi experimentarea în orice altă ştiinţă. Metoda ştiinţifică consistă în obser-
vaţiunea fenomenelor şi în întrebuinţarea judicioasă a mijloacelor prin care
ajungem la cunoaşterea cauzelor. Diferitele procedee de variaţiune conco-
mitantă, de concordanţă, e t c , găsesc în psihologie o întrebuinţare constantă.
Ele se aplică Ia determinarea legilor de memorizare şi de uitare; la deter­
minarea influenţei alcoolului sau a unui alt toxic asupra asociaţiunei stă­
rilor în conştiinţă; la găsirea condiţiunilor psihologice, în care se produce
o emoţiune sau o ilusiune e t c , e t c ;
2. Experienţa psihologică este susceptibilă de o măsurătoare exactă. S'a
pretins adeseori că psihologia nu poate constitui o ştiinţă în înţelesul pro­
priu al cuvântului, pentru motivul că fenomenele sufleteşti nu sunt suscep­
tibile de o evaluare numerică exactă. Dar sunt în adevăr fenomenele su­
fleteşti, sub acest raport, într'o stare de inferioritate faţă de celelalte
fenomene cu cari se ocupă ştiinţele obiective? De loc. A măsura însemnează
a aplică asupra unei mărimi o altă mărime determinată, şi a numără de
câte ori cea dintâiu cuprinde pe cea din urmă. Sunt însă foarte multe feno­
mene obiective care nu suferă o asemenea operaţiune. Numai mărimile spa­
ţiale se bucură de privilegiul de a lăsă să se aplice o mărime asupra alteia.
Celelalte fenomene nu pot formă obiectul unei măsurători directe, ci numai
 în mod indirect se ajunge la realizarea măsurătoarei; şi anume conside­
rând, bunioară, câteva din efectele lor, în special acelea cari se manifestă
printr'o modificaţiune spaţială, sau prin o serie de fapte cari pot fi numă­
rate. Astfel, fenomenele de căldură se măsoară indirect, prin dilataţiunea
unei bare de metal sau a unei coloane de lichid ; energia electrică, prin
deplasarea unui ac, etc.; iar feconditatea, sau puterea de adaptare a unei
specii animale sau vegetale nu se poate evalua decât prin descompunerea
efectelor complexe, etc.
Fenomenele sufleteşti sunt puse pe aceeaşi linie ca şi fenomenele nespa­
ţiale; întocmai ca acestea ele pot fi măsurate indirect. Evoluţia psihologiei
de o jumătate de secol încoace, ne arată că aste fenomene sufleteşti au
putut fi până acum măsurate:
«) prin excitanţi obiectivi care Ie ocazionează:, (psiho-fisica);
b) prin timpul necesar săvârşirei lor: psiho-cronometría);
c) prin efectele lor concomitante, de natură dinamică sau fisiológica:
psilw-dinamica şi psiho-fisiologia, propriu zisă;
d) In sfârşit, In unele cazuri, să recurge la metoda statică, care permite
a se reprezintă printr'un raport numeric relaţiunea între două fenomene.
Nu esto dar o deosebire esenţială între măsurătoarea fenomenelor psihice
şi măsurătoarea fenomenelor fisice. La una şi la alta ne servim de instru­
mente de preciziune, şi de organele noastre de percepţiune.
Totuşi, se z i c e : psihologia nu este o ştiinţă precisă, şi legile pe care ea
le-a formulat până acum nu au o valoare universală; ele suferă prea multe
excepţiuni, aceea ce nu se vede la ştiinţele celelalte.
Aceasta este adevărat. Dar nu trebue să ne înşelăm asupra naturei acestei
neprecisiuni, ce cade pe partea psihologiei. Aceea ce este mai puţin rigu­
ros în ştiinţa noastră, este de pus pe seama rezultatelor, iar nu a opera­
ţiunilor. Şi această neprecisiune nu provine atât din natura însăşi a feno­
menului sufletesc, cât din complexitatea factorilor cari condiţionează acest
fenomen.
Apoi se cere psihologiei mai mult decât se cere celorlalte ştiinţe. Ei i
se impune să formuleze legi, cari să exprime nu numai determinismul
unor fenomene abstracte, aşa cum se cere celorlalte ştiinţe, ci determinismul
acestor fenomene privite în realitatea lor concretă, adică apariţiunea lor în
mijlocul nenumăraţilor factori cari o însoţesc, şi încă la un individ anumit.
Evident că aşa ceva este imposibil. Nu există ştiinţă pentru fenomene par­
ticulare. Legile cari exprimă mecanismul memoriei sau al atenţiunei nu
vor putea să ne deâ seamă de fenomenele de memorie şi de atenţiune, cari
se petrec într'o anumită persoană, precum nici legile căderei corpurilor
sau ale balisticei, nu vor putea să ne facă să cunoaştem iuţeala unei anu­
mite cărămizi care cade, sau trajectul unei frunze luată de vânt. Căci, pre­
cum corpurile concrete, pe cari le întâlnim în natură, nu se mişcă în vid,
de asemenea şi memoria sau atenţiunea cuiva nu se exercită într'un spirit
liber de ori şi ce influenţă. Dar, precum legile mecanice (deşi abstracte),
Pot fi aplicate la fenomenele naturei, ţinându-se socoteală de împrejurările
c
a n le înconjură, tot asemenea şi legile psihologice pot sâ ajute la expli­
carea determinismului sufletesc.
3 2 C. R. MOTRU

Pe lângă complexitatea persoanelor, aceea ce îngreunează încă găsirea

legilor psihologice este şi diversitatea fenomenelor sufleteşti. Seria zoolo­
gică oferă multe exemplare, deosebite între dânsele din punct de vedere
sufletesc.
3. Psihologia este tot atât de titilă, ca obiect de cunoştinţă, ca si celelalte
ştiinţe. Este vorba aci nu de valoarea culturală, ci de valoarea de uz. In
diversele cariere cari se deschid înaintea studentului, industriale, juridice
medicale, teologice, etc , — cunoaşterea spiritului omenesc, instrumentul pri­
mordial şi care intervine totdeauna, să impune. Această cunoştinţă o dă
psihologia.
Apoi în viaţa de toate zilele! Cât n'ar scădea de mult asprimea luptei
dintre oameni, dacă fiecare ar fi mai în curent cu cunoştinţele psihologiei.
Căci toleranţa se stabileşte între oameni, dupe ce ei se înţeleg mai b i n e j
şi nu se înţeleg bine, decât după ce ajung să se cunoască bine.
In afară de valoarea sa generală, psihologia mai este de un folos parti­
cular pentru pedagogie şi sociologie; pentru filologie; pentru ştiinţa drep­
tului şi psihiatrie. Apoi pentru filosofie! Teoriile metafizice, etice şi este­
tice, nu se pot înţelege cum se cuvine, decât după ce se pătrunde menta­
litatea acelora care au fost creatorii lor. Istoria ştiinţei însăşi nu este altceva
decât desvoltarea inteligenţei omeneşti.
4. Psihologia, în sfârşit, nn este mai uşoară, ea reclamă o încordare tot
atât de mare, ca şi celelalte ştiinţe experimentale. Experienţele in domeniul
psihologiei cer, întradevăr, mai mult răbdare şi perseveranţă ca în toate
celelalte ştiinţe.
Valoarea psihologiei, ca instrument de cultură ştiinţifică nu este dar in­
ferioară valorei celorlalte ştiinţe. De altmintreli, factorul principal al cul-
turei universitare nu stă atât în natura proprie a cutărei sau cutărei ştiinţe
cât în interesul pe care 11 arf studentul pentru munca ce întreprinde. De
sigur, este de o sută de ori mai bine ca cineva, dacă are un interes pentru
cestiunile minuţioase de botanică şi de mineralogie, să le studieze mai că­
rând pe acestea, decât să urmeze fără plăcere la experienţele de psihologie.
Dar şi contrariul este tot aşa de adevărat. Un student câştigă tot aşa de
mult, cum ar câştiga din ori ce altă ştiinţă, dacă urmează psihologia, cu
dorul de a învăţă ceva.
Ed. Claparede, «Arehives de psychologie». Tome VI, pag. 314—31.
 FILOSOFIE SI PSIHOLOGIE
5

In ce raport stau una faţă de alta, aceste două discipline ?

La această întrebare sunt posibile şi s'au şi dat trei răspunsuri
deosebite:
I. — Psihologia păstrează faţă de filosofie, raportul pe care îl
are cu aceasta din urmă, oricare altă ştiinţă specială, fizica de
pildă.
II.—-Psihologia, din cauza naturii obiectului său, se află într'o
legătură mai strânsă cu Filosofia, de cum se găsesc celelalte
ştiinţe, cari studiază alte domenii din natură. Exclusă din însăşi
stera Filosofiei, trebue să-i recunoaştem însă calitatea ei parti­
culara, în ori-ce caz numind-o ştiinţă auxiliară Filosofiei.
III. — Psihologia îşi are locul în însăşi sfera Filosofiei, alcă­
tuind numai baza afirmărilor filosofice. Pe temeiul legilor psiho­
logice se ridică edificiul valabil al oricărei Filosofii. Ea este
miezul Filosofiei. Vom deosebi la timp două nuanţe ale acestei
din urmă opinii, şi le vom supune succesiv discuţiunii.
Să începem examinarea problemei noastre cu prima teorie
enunţată.
Psihologia, afirma partizanii acelui mod de a vedea, a încetat
de a mai fi în vreo legătură specială cu Filosofia, din momentul
în care s'a desbărat de metoda speculativă, adoptând procedura
experimentală. Astăzi când fenomenele sufleteşti se studiază în mod
empiric, când legile vieţi psihice nu mai sunt speculativ deduse din
proprietăţile imaginare ale unei „substanţe" spirituale, astăzi Psiho­
logia a intrat în rândul celorlalte ştiinţe, mai de mult emancipate, ne
'•nai având cu Filosofia decât amintirea unui trecut comun, care
a fost de o durată mai lungă la dânsa decât la ştiinţele surori
 cu ea. Astăzi ea studiază fenomenele sufleteşti tot aşa cum Fi­
zica cercetează fenomenele fizice. Ce raport mai are acuma cu
Pllosofia ? Raportul pe care îl are ori care altă ştiinţă specială,
anume raportul dela parte la tot, sau mai limpede, rolul de a
tramsmite Filosofiei rezultatele ei din urmă - cum fac toate
celelalte ştiinţe — pentru ca aceasta să le utilizeze la înjgebarea
sintezei generale. Psihologia, aşadar, transmite şi dânsa Filosofiei
firul rezultatelor sale, pentru a fi urmărit de aceasta din urmă până
la caerul comun, de unde pornesc şi unde astfel vin să se îm-
preune firele tuturor ştiinţelor speciale.
Pentru a proceda la critica acestei teorii, trebueşte să facem
prealabil o distincţiune care a fost câteodată neglijată. Distincţiu-
nea între două moduri deosebite prin care Psihologia ar putea
să-şi afirme legătura ei specifică cu Filosofia. Primul mod ar lî
acel al metodei; anume că Psihologia se slujeşte în stabilirea le­
gilor sale de metoda deductivă, aşa cum se slujeşte Logica, în
mare parte Teoria cunoştinţei şi într'o măsură Metafizica, — cele
trei părţi fundamenta'e ale Filosofiei. Lucrul s'a petrecut odată
cu Psihologia şi se petrece încă cu altă ştiinţă, cu Morală care nu
a isbutit cu totul în stăruinţă ele a se întemeia empiriceşte pe
baze psihologice şi sociale. Astăzi însă, s'a spus, Psihologia a
renunţat la acea metodă şi procedează curat experimental.
Din acest punct de vedere un raport special cu Filosofia, cum
continuă încă a avea morala, un astfel de raport a încetat. Ei
a rămas o amintire a trecutului, când cunoaşterea empirică a
faptelor sufleteşti era aşa de redusă, în cât în locul legilor ex­
perimentale, tronau — fără conştiinţa fatalului lor provizorat — de­
ducţii trase, de multe ori cu consecvenţă, din premise metafizice
mai prudente ori mai îndrăsneţe.
Dar, afară de acest Ici de legătură specială, care a existat
odată, dar care astăzi, e cert, nu mai poate există, — ar mai
putcâ să rezulte legătura particulară dintre Filosofie şi Psiho­
logie şi pe altă cale, cale, ce nu reclamă ca Psihologia să nu
fie empirică, ba djn potrivă o cere.
Lucrul este foarte simplu. Este cu putinţă ca rezultatele Psi­
hologiei, empiriceşte dobândite, să fie mai determinante pentru
aspectul sintezii filosofice decât rezultatele altor ştiinţi. E cu
putinţă ca luarea aminte a legilor sufleteşti să aibă mai multă
însemnătate decât faptele lumii fizice, la înjghebarea de sisteme
trainice şi serioase. Intr'un cuvânt e posibil ca psihologia prin natura
obiectului ei, să aibă un rol mai mare şi mai de importanţă la plămă­
direa sintezei, deşi în fapt ea se ocupă tot cu un domeniu limitat de
cercetare, ca oricare altă ramură specială. In acest caz o legătură
specifică între Filosofie şi Psihologie ar putea să existe, pe altă
cale fireşte decât existase odată. Ba, este lesne să recunoaştem
că noua legătură e în măsură să ridice prestigiul Psihologiei,
acolo unde n'ar fi avut putinţă să o facă, legătura de altădată.
Odinioară Psihologia eră legată de Filosofie în calitate de anexă
a acesteia, acuma în rolul de factor determinant.
Cu această posibilitate, am ajuns la discutarea celei de adoua
păreri. Există ori nu există ceva care să legitimeze între Psi­
hologie şi Filosofie o legătură mai strânsă decât legătura ob­
ştească dintre aceasta din urmă şi celelate ştiinţe speciale? La
aceasta răspundem afirmativ, şi putem reduce la două motivele
cari cauzează existenţa unei astfel de legături.
i. Filosofia, în adevărata ei accepţiune urmăreşte să stabilea­
scă pe de o parte legea cea mai generală a lumii, pe de alta ele­
mentul sau elementele cele mai radicale ale ei. Constituţia, esenţa
lumii dacă se poate spune, şi legea cea mai cuprinzătoare care
să subordone toate legile parţiale. Acesle două ţeluri ale Filo-
sofiei, în cazul unei filosofii desăvârşite ar trebui să fie unificate
la olaltă. Anume elementele cele mai radicale să constitue baza ex­
plicativă a legi celei universale. In fapt însă, filozofia puterilor
omeneşti nu isbuteşte decât arare şi în mod imperfect să rea­
lizeze această râvnită unificare, aşa că aceste două ţeluri „le co-
ment" şi „le quoi" (care ar atrage după sine — în studiul cunoa­
ştem perfecte — şi „le pourquoi") rămân în oarecare izolare,
şi trebuesc găsite separat. Pentru stabilirea legii universale, la
hotărirea conturului ei, contribuesc de o potrivă rezultatele tu­
turor ştiinţelor speciale, toate legile parţiale ale diverselor şti in ti.
Aci nu sunt şi nu poate fi vorba de ştiinţe priviligiate, mai ales
în cazul când generalizările ştiinţelor speciale nu s'a putut sub­
suma prealabil legilor vreuneia din ele. In ce priveşte însă aflarea
elementelor celor mai radicale lucrurile se schimbă. Fireşte pot
fi consultate şi aicea noţiunile şi elementele tuturor ramurilor
de ştiinţă. Totuş se poate şi prealabil spune care dintre elemen­
tele intuiţiei noastre vor fi mai profunde şi mai „esenţiale". Aces'.e
elemente sunt acele percepute deadreptul, fără mijlocitor. Aceste
sunt tocmai elementele şi intuiţiile cu care se ocupă psihologia.
In orice caz, fie că se procedă la un examen comparativ al tu­
turor categoriilor de intuiţii, lie că prin natura lucrurilor se da­
de la început, până la urmă se va recunoaşte totuş că elemen­
tele şi legile sufleteşti sunt expresia realităţilor celor mai pro­
funde, a celor mai profunde din câte cunoaştem noi. Psihologia *
cu stabilirile sale, este atunci mai insemnată pentru construcţia
filosofică, contribueşte mai mult la a ei înfăptuire, cel puţin cu
privire la una din ţintele sale. Fireşte in cazul unei filosofii de­
săvârşite, cum am spus mai înainte, cele două ţeluri s'ar uni­
fică. In acest caz ştiinţa priviligiată în stabilirea elementelor ce­
lor mai radicale, va fi priviligiată, şi în precizarea legii celei
mai generale. Până în cele din urmă ea se va confundă cu filo-
sofia însăş. Am adăogat că nu e cazul aşâ. In adevăr legile psi­
hologice cele mai generale nu pot să-şi subsume legile celorlalte
ştiinţe. De aceia legea unificatoare trebue să treacă peste capul
legilor psihice tot aşâ cum trece şi peste capul legilor naturii.
Acesta este tocmai faptul care ne arată că elementele sufleteşti —
cele mai radicale pentru perceperea noastră — nu sunt şi cele
mai radicale în realitatea adevărată. Din momentul ce legea cea
mai generală trebue neapărat să depăşască şi legile sufleteşti,
probabil că ea atârnă de elemente cari depăşesc pe acele psi­
hice tot aşâ cum depăşesc şi pe cele materiale. Pentru aceasta
spiritualismul metafizic — ca şi materialismul nu poate fi o doc­
trină satisfăcătoare '). Aşâ fiind lucrurile elementele psihologiei, nu

') U n criteriu d u p ă care se poate deosebi cu s i g u r a n ţ ă realităţile cari

sunt ultime, de acelea cari sunt derivate este d u p ă Hey maus (Einführung in
d i e Metaphysik) u r m ă t o r u l : între cele d'intâi se află o î n l ă n ţ u i r e cauzală
a d e v ă r a t ă , p e când la cele din u r m ă numai o pseudo-cauzalitate. S a u m a i
precis, p e când acestea din u r m ă fenomene se pot realiză chiar atunci când
a n t e c e d e n t u l lor lipseşte, când r ă m â n e n e e x p r i m a t şi n e î n t â m p l a t (pentru
c i ele sunt numai o derivare al altui lanţ de fenomene mai profund si m a i
fundamental, prin a căruia d e p a n a r e se d e a p ă n ă dela sine şi firul deriva­
telor sale, chiar când v r e o verigă din acestea r ă m â n e din a n u m e motive
n e e x p r i m a t ă ' , — la realităţile ultime din potrivă, când u n a din ele lipseşte,
o să lipsească cu necesitate şi consequenta ei. Uazat pe acest criteriu H e y -
m a n s conchide —contrariu afirmării n o a s t r e — c ă pe când fenomenele fizice
(materiale) sunt fenomene derivate, înlănţuite între ele p r i n t r ' o pseuciocau-
zalitate, fenomenele psihice din p o t r i v ă sunt fundamentale, ultime. O casă
d e pildă va fi şi va r ă m â n e arsă, chiar în cazul când incendiul, cauza fizică
sunt elementele ultime în adevăr. Insă dacă avem întru câtva
puterea să depăşim £u -gândul legile sufleteşti, suindu-ne până
la o lege mai comprehensivă, pentru că aicea aparatul lo­
gic e suficient, elementele psihice însă nu pot să fie depă­
şite prin aflarea altor elemente şi mai adânci, pentru că aici
nu putem merge cu aparatul logic, ci ne trebue intuiţia concretă
pe care mai departe n'o avem. De aceia cele două ţeluri ale
filosofiei rămân în parte izolate, şi pe când la unul psihologia
contribueşte covârşitor, la altul participă de o potrivă cu toate
celelalte ştiinţi. Dar să încheiem această distincţiune cerută de buna
clarificare a chestiunii, mărginindu-ne la semnalarea principalei

a arderii. — vorbind filozoficeşte — nu va fi existat ca incendiu, prin aceia,

câ nu se va fi găsit pe acolo nici un ochiu care să-1 perceapă ca atare. La
fenomene psihice lucrul acesta nu e cu putinţă. „Wird eine Kette gesetzlich
verbundener psychischer Vorgänge irgendwo durchbrochen, so ergibt sich
ausnahmlos, dass auch die weiteren Glieder der Kette entweder ganz aus­
bleiben, oder doch anders sich darbieten als sonst der Fall g e w e s e n wäre."
(p. 255). Dacă aşa dar materialismul nu ar fi cu putinţă, Spiritualismul (sau
cum îi spune Heymans, Monismul Psihic) insă, da. Fiind de acord cu Hey-
mans în ce priveşte pseudocauzalifatea lanţului de fenomene materiale, nu
putem î n s ă — p e chiar baza distincţiunilor sale — sâ conchidem alta cu pri­
vire la fenomene sufleteşti. Tot aşa după cum la fenomenele materiale seria
cauzală poate fi întreruptă fără prejudiciul fenomenelor subséquente, tot aşa
se poate petrece lucrul şi în şirul fenomenelor sufleteşti. Să luăm un exemplu.
Un lanţ de reprezentări legate prin asociare: A—B - C , fie prin asemănare,
lie prin contiguitate. După teoria lui Heymans, în cazul când de pildă B
are să lipsească, va trebui cu nesesitate să lipsească şi C (fiindcă aici după
dansul nu există un substrat de realităţi mai profunde caie să stabilească
trecerea delà A la C, chiar fără apariţia lui B.
De fapt însă lucrul nu se petrece aşa. Se poate trece şi în fapt se trece
adesea delà A la C, fără intervenţia lui B. Acest mijlocitor poate să rămâe
pe din afară. De câte ori nu rămânem surprinşi de faptul că ni se prezintă
in conştiinţă anume amintiri, cari par fără nici o legătură cu gândurile
anterioare, fiindcă termenii de mijloc, termenii de joncţiune au rămas neex­
primaţi. Evident so poate spune că acel A s'a petrecut în mod inconştient.
Dar tot aşa s'a petrecut şi fenomenul fizic al incendiului. Din acest punct
de vedere care e punctul opiniei comune nu se poate face deosebire între
fizic şi psihic. Dacă însă a lipsit fiziceşte incendiul a lipsit ps'hiceşte şi B.
Şi viaţa psihică are într'insa multe momente, care te fac să te gândeşti că
înfăţişările ei sunt numai reflexe, ale unor evenimente «ascunse şi profunde,
întocmai cum este şi lumea fizică, deşi nu în aceiaşi măsură cu ea (Acest
din urmă lucru în acord cu stabilirea noastră că lumea sufletească este mai
profundă ca cea materială).
 intenţii, anume aceia de a probă că într'o anume privinţă psi­
hologia stă mai aproape de Filosofic, decât restul ştiinţelor
speciale.
2. Motivul indicat mai înainte are puterea ca să dovedească,
apropierea particulară dintre psihologie şi filosofic Mai greu
ar putea să indrituiască titlul de ştiinţă auxiliară, pe care, în
acea de a doua teorie, psihologia îl râvneşte. In adevăr din cele
expuse a putut să se vadă, asemănarea ulterioară dintre aspec­
tele celor două ştiinţe, asemănare care covârşeşte, pe aceia din­
tre Filosofie şi celelalte ramuri speciale. Cele mai fundamen­
tale noţiuni filosofice, catul întâiu al sintezii, este tocmai casa
psihologiei, pe care s'a suprapus spre unificare—ca un şir de
mansarde accesorii, noţiunile celorlalte ştiinţe. Lăsând la o parte
faptul că acea prioritate a faptelor psihice oricât de recunoscute,
e încă tăgăduită de materialişti, rămâne însă cert, că numai
pe această temelie, Psihologia nu poate pretinde faţă de Filo­
sofie o situaţie aparte pe care nu o au celelalte ştiinţi. Este
întrebarea dacă nu cumva Psihologia poate ajuta în limine Fi-
losofiei, în stabilirea adevărurilor sale, ajuta într'un chip în care
nimeni altul nu poate s'o ajute. Dacă nu cumva datele psiholo­
giei sunt trebuitoare neapărat Filosofiei pentru orice fel de în­
făptuire, cum sunt necesare la chimie anume şi anume mediuri,
pentru realizarea de combinaţiuni. Datele psihologiei in afară
de aceia că participă ca elemente in construcţia filosofiică, nu
mai alcătuesc pe de-asupra şi mediul în care să se poată construi
cu temeinicie şi succes? In sfârşit Psihologia e numai un ele­
ment ori este şi un instrument al sintezii? Dacă se va dovedi
că este şi acest din urmă lucru, situaţia sa excepţională este
asigurată.
Orice ştiinţă urmăreşte ca să se stabilească un număr de ade­
văruri obiective. De această ţintă comună tuturor ştiinţelor, ţinta
Filosofiei nu se deosibeşte, decât numai prin grad: Pe când ade­
vărurile celorlalte ştiinţe, trebuesc să fie obiective numai între
anume limite şi cu admiterea a anume condiţiuni, adevărurile
Filosofiei — fie chiar vorbind idealmente — trebuesc să fie obiec­
tive în mod absolut. Ţinta Filosofiei, ar fi aşâ clar, o potenţare
supremă a ţintelor celorialtor ştiinţi. Cari sunt acuma criteriile
după care, avem putinţa stabilirii realităţilor obiective? Aceste
criterii sunt în număr de două : i) Intuiţia imediată a realităţii;
 2) Putinţa de a lega într'un tot armonic, fără contrazicere, rea­
lităţile între ele. Acestea sunt cele două moduri în care o rea­
litate dată, ni se impune ca obiectivă, şi o recunoaştem ca atare.
Amândouă aceste criterii de stabilire sunt deopotrivă de obli­
gatorii pentru noi. Un lucru dat în intuiţia simţurilor noastre
se impune ca real. Un lucru care nu se leagă fără contrazicere,
cu celelalte realităţi recunoscute, este nereal. Acuma se poate
să se întâmple ca ambele aceste criterii — pentru noi deopotrivă
de stringente •— într'un anume caz, într'o anume împrejurare să
nu fie de acord. Iată un exemplu : Cuiva i-se impune la un mo­
ment determinat, cu toată constrângerea unei intuiţii directe,
imaginea unui cal care zboară prin nouri, sau a unui om care
pluteşte pe un Iac. In acelaş timp această vedenie impusă, nu
poate să se armonizeze, nu poate să se îmbine laolaltă cu celelalte
realităţi recunoscute, nediscutate. Imaginea—pe care s'o admitem
puternică, obligatorie — contrazice adevărul căderii corpurilor
spre pământ. Imaginea este astfel refuzată de unificarea armo­
nică a realităţilor cunoscute. Şi totuş se înfăţişează simţurilor
cu toată vigoarea realităţii! Iată o grea împrejurare în care nu
s'ar putea hotărî nimic, fiindcă — cum am spus mai înainte —
ambele criterii de constatare a realităţii sunt deopotrivă de obli­
gatorii pentru noi. Rezolvirea litigiului ar fi cu neputinţă, şi
rezultatul ar fi o sceptică suspendare, dacă nu am dispune de
o instanţă care să judece conflictul dintre cele două criterii de
care am vorbit. Această supremă şi extrem de necesară instanţă
este tocmai Psihologia. Psihologia ne arată, în una din cele mai
fundamentale părţi ale sale, că în orice percepţiune se adaugă
şi factori subiectivi, cari factori câteodată au atâta intensitate
încât corup excitarea externă şi denaturează cu aceasta înfăţi­
şarea realităţii obiective. Calul sburător şi omul plutitor al exem­
plului nostru, care nu se pot armoniza ca atare cu realităţile
constatate, ar putea să fie produsul unui amestec de covârşitoare
elemente subiective, sau chiar o proectare curat subiectivă ceace
Psihologia arată că se poate. Dar să lăsăm acest uşor exemplu
de conflict între criterii, care în cele mai multe ocazii se corec­
tează dela sine, fie printr'o mai mare atenţiune, fie prin ajutorul
unui alt simţ, fie prin trecerea oboselii sau vertigiului momentan,
care a produs imaginea aceia. E un caz, când intuiţia primă e
îndreptată de o alta ulterioară, care nu e greu sa se recunoască
de mai bună, nu numai fiindcă se acordă cu spusele celuilalt
criteriu şi cu datele celorlalţi oameni, ci şi prin netăgăduita su­
perioritate a condiţiilor în care se execută. Să lăsăm acest exemplu,
în care enorma însemnătate pe care în această privinţă o are
Psihologia, nu poate să se simtă bine, şi să trecem la cazuri
de intuiţii constante, sănătoase, generale, cari sunt în nearmonie
cu exigenţile celui de al doilea creteriu. Să luăm de pildă ches­
tiunea colorilor. Pentru simţurile tutor şi totdeauna colorile au
trecut ca aparţinând obiectelor externe însele. E un lucru care
se impune cu puterea unei intuiţii imediate şi nedesminţite. Cu
toate acestea pe baza celuilalt criteriu, obiectivitatea lor se refuză.
Colorile nu pot ti obiective, fiindcă introduc în lanţul fenome­
nelor naturii, contraziceri de acelea cari sfărâmă unitatea lor
armonioasă. E un lucru care simţit din antichitate, a fost afir­
mat cu toată tăria şi autoritatea la începutul epocii moderne
de către Galileu, Hobbes, Descartes. Obiectiv nu există decât
întindere şi mişcare. Colorile sunt adăogiri subiective, la exci­
tarea externă. Şi totuş ce poate să pară mai real decât reali­
tatea externă a colorilor? Rezolvirea conflictului ar fi cu ne­
putinţă de n'ar interveni Psihologia, care să arate — cu tot
aparatul şi autoritatea ştiinţifică — amestec de elemente subiective
în actul oricării senzaţiuni. Fără această intervenţie toată ştiinţa
naturii, bazată numai pe mişcare, ar fi problematică in aceiaş
măsură, ca teoremele spaţiului cu n dimensiuni. Din chiar acest
exemplu poate să se vadă, preţiosul auxiliar, care este Psiho­
logia pentru oricare stabilire ştiinţifică, şi cu atât mai mult cu
cât stabilirea este mai profundă. Fără confirmarea Psihologiei,
fără judecarea ultimă a ei, nu s'ar putea hotărî mai nimica, şi
nu s'ar putea niciodată să se separe temeinic un sistem de creaţii
imaginare, bine înlănţuite, de un sistem de adevăruri obiective.
Evident rămâne totdeauna ca probă a adevărurilor de ştiinţă,
putinţa prevederii, şi putinţa noastră de orientare. Insă această
probă confirmativă (prevederea şi orientarea) nu serveşte mai
niciodată decât unui anume grad de explicare şi înţelegere a
realităţii. îndată ce o explicare depăşeşte un anume grad de
adâncime, putinţa prevederii nu mai e în astă privinţă de folos,—
şi acesta este tocmai cuvântul pentru care Psihologia, care, pe
baza celor spuse, e un auxiliar al tuturor ştiinţelor, rămâne mai
presus de toate şi cu deosebire auxiliarul Filosofici.
 Să luăm un exemplu. De pildă problema realităţii spaţiului,
o problemă capitală pentru Filosofic Ştiinţa care urmăreşte
stabilirea şi locul principiului ultim (fie acum că îl va declară
şi incognoscibil), nu poate să înlăture din cadrele sale problema
în chestiune. Fie că declară materia de bază, fie spiritul, fie
altceva, — trebueşte (cu deosebire în ultimele două cazuri) să
discute problema spaţială. Ce este spaţiul ? Este el obiectiv ?
Spaţiul este dat intuiţiei noastre, ca o realitate obiectivă nedis­
cutată. In acelaş timp niciodată prevederile noastre şi orientarea
practică nu au să-i desmintă existenţa. Am văzut însă că nu e
numai acesta criteriul stabilirii. Orice realitate nu trebue să
contrazică suma realităţilor recunoscute şi mai ales să nu se
1
contrazică pe sine ). In această privinţă, însuşi spaţiul, sigurul
şi obligatoriul spaţiu, dă loc la contradicţiuni. Divizibilitatea ne­
limitată a oricărei porţiuni spaţiale, ceace atrage după sine un
infinit actual realizat, (pe când infinitul nu poate fi conceptibil
decât numai virtual) sau cazul :
B
A I 1 0 0

în care linia A — 0 0 trebueşte socotită mai mare decât linia B — 0 0 ,

cu distanţa A—B, ceiace atrage afirmarea unui infinit mai mare
decât altul, ceiace este o imposibilitate, — arată contraziceri efec­
tive înlăuntrul noţiunii spaţiale. Cum poate filosofía să iasă din
această împrejurare. Criteriile se ciocnesc. Ce trebue să con­
chidă ? Celelalte ştiinţe pot să tacă, Filosofía însă nu. O con­
cluzie, care să respecte exigenţile celui de al doilea criteriu, şi
care totuş să împace şi pe ale celuilalt — fără aceasta nu poate
face afirmări valabile şi recunoscute — se poate obţine numai
cu intervenţia Psihologiei. Psihologia poate să arate, că la ideia
de spaţiu contribue factori subiectivi. Fie că primim explicarea
nativistă, fie acea genetică (cu intervenţia sintezii psihice), ele­
mentele subiective cari se alătură, sunt evidente, efective. Atunci
dacă este aşâ, subiectivitatea spaţiului, cerută de contrazicerile
acestei noţiuni, poate să fie afirmată, amuţindu-se vocea intuiţiei
directe. Nu e suficient să presupui pe anume considerente că
un lucru e iluziune, — cu atât mai mult cu cât alte considerente

') Zic mai ales, fiindcă primul caz ar putea să se întâmple. Dovadă la
descoperirea oricărui principiu de ştiinţă care răstoarnă vechea ştiinţă.
 s'ar putea să se împotrivească. Explicarea satisfăcătoare trebue
să arate şi originea acelei iluzii presupuse. Pe lângă ce e, să
mai arăţi şi de ce e. Acest din urmă lucru îl realizează Psiho­
logia. Ea este instrumentul cu care Filosofia se slujeşte pentru
tranşarea celor mai profunde şi celor mai subtile dintre proble­
mele sale. Orice realităţi obiective, sunt date în conştiinţa subiec-
tivă. Şi în prezentarea lor, a tuturora, subiectul nu sade indi­
ferent, pasiv. Deslipirea acelor însuşiri externe, pe care logica
o face nenumăratelor fenomene, psihologia vine s'o întărească—
în contra intuiţiei directe, — arătând că sufletul lucrează, inter­
vine, şi ca atare poate să schimbe...
lata cuvântul pentru care Psihologia este un auxiliar indis­
pensabil stabilirilor filosofice, lată pentru ce rămânând o ştiinţă
de sine stătătoare, păstrează o legătură deosebită cu Filosofia.
Pentru că datele psihologiei nu sunt numai elemente ale sin-
tezii — alături de multe altele — ci şi instrument al ace'.eia, în
momentele cele mai importante
Psihologia este aşâ dară o ştiinţă filosofică, sau cu o expresie
concretă, un adjutant al filosofiei. S'a întâmplat însă şi cu dânsul,
aceia ce în repeţite rânduri s'a petrecut în istorie cu atâţia ad­
jutanţi. A căutat până la urmă să pună stăpânire, să înlăture, să
înlocuiască, pe monarhul lângă care se afla. Cu aceasta am ajuns
la a treia părere enunţată, după care Psihologia ar fi însăşi baza
Filosofiei, substratul acesteia din urmă. Două au fost căile pe
]
) S'ar putea arăta şi altfel intervenţia mântuitoare a datelor Pshiologiei,
în conflictul celor două criterii. Arătând anume că între ele se află o ierarhie
şi stabilind cu aceasta că norma „armonizării fără contraziceri" deci norma
logică, e superioară criteriului intuiţiei directe. Aceasta cu date de psiho­
logie individuală, psihologie animală şi infantilă, de unde Să se vadă cum
procesele psihice se inlănţue, se continuă, se desăvârşesc şi cum perceperea
elementară (căreia ar corespunde criteriul intuiţiei imediate, se transformă
printr'o evoluţie progresivă în acte de raţiune superioară (căreia ar cores­
punde celalt criteriu). Ar fi un mijloc — deşi nu infailibil — de a face să
se dea precădere criteriului logic. Pe această bază — lărgită dincolo de
marginile îngăduite — pe baza principiului că orice fel de realitate e pe
deasupra şi un act psihic, şi mai ales că toate instrumentele mintale sunt
tot odată fapte sufleteşti, de unde reeşea că Psihologia trebueşte întrebată,
în tot ce priveşte origina, puterea şi însemnătatea lor, a crescut de alt­
minteri toată acea literatură filosofică, care consideră Logica, Teoria cu­
noaşterii (poate şi Metafizica), drept capitole ale Psihologiei sau derivate
ale ei, şi a cărei inexactitate ne vom cerca s'o arătăm îndată.
 cari s'a putut ajunge la această concepţiune, şi pe care să Ie
numim provizoriu, după numele celor mai tipici dintre repre­
zentanţii lor : calea Schopenhaueriană şi acea Berkeleyană: Amân­
două căile acestea — cu consequenţă urmate — ajung în cele
din urmă la psihologizarea Filosofiei, prin subordonarea tuturor
legilor lumii, la legile sufleteşti. Deosebirea dintre ele stă numai
în aceasta, că la Berkeley bună oară, subordonarea tuturor fe­
nomenelor la viaţa sufletească se face privindu-le ca acte, în timp
ce Schopenhauer le subordonează chiar din punctul de vedere
al cuprinsului. Concepţiunea unitară a lumii — pe care o râv­
neşte orice filosofie — se face în ambele cazuri pe baze sufle­
teşti, absorbind în sfera vieţii psihice pe toate acele fenomene
cari păreau o clipă că o depăşesc. Ce zice Schopenhauer? Esenţa
tuturor fenomenelor este voinţa (o realitate de ordine sufle­
tească). Forma lor materială e numai modul cum apar. Voinţa
este fondul existenţei, fiindcă pe dânsa o percepem imediat în
noi. Urmează atuncea mai departe, ca toate realităţile existente
să poată fi derivate din legile voinţei, identificată aicea cu im-
pulsiunea. E drept că Schopenhauer nu încearcă în a sa Filo­
sofie o derivare sistematică a fenomenelor percepute din prin­
cipiul ce şi l'a ales, cum se află de pildă în Filosofia Hegeliană.
Numai sporadic se găseşte încercarea de a privi mişcarea fizică,
drept efectul nemijlocit al impulsiunii sufleteşti. Subordonarea
urmărită, e în deobşte executată numai în mod descriptiv. Rezistă
acuma la o analiză serioasă ? E cert că nici odată legile chimiei,
fizicei sau astronomiei nu vor putea fi deduse din legile voinţei.
Atracţiunea în raport cu pătratul distanţei, valenţa carbonului,
legile electricităţii nu pot, prin a lor natură sa fie derivate, din
nici o lege sufletească. Ele se arată ca ceva heterogen, care nu
pot să fie înghiţite în sfera — cât de lărgită — a vieţii sufle­
teşti. Oricare ar fi asemănarea între o impulsiune psihică şi o
mişcare materială, fiecare din ele se derivă din principii de ex­
plicare heterogene. O încercare contrară ne întoarce la vechiul
Antropomorfizm. Dacă ar fi să facem o critică generală a doc­
trinei Schopenhaueriane ar trebui să mai spunem că din legile
voinţei nu pot să fie derivate nici chiar celelalte fenomene su
fleteşti. Pentru concluziunea noastră ajunge să arătăm că lumea
fizică cu legile sale, cu principiile ei directive, nu pot să se sub-
ordone vreunui principiu sufletesc (un lucru enunţat în treacăt
chiar dela începutul studiului de faţă), fie acum că pe acest
principiu îl concepem ca o pură voinţă, fie ca o realitate psihică
complectă, care gândeşte, simte şi voeşte, cum îl concepe bună­
oară Wundt. Şi fiindcă a venit vorba de Wundt, trebueşte să
spunem, că marele filosof contimporan, combate categoric ten­
dinţa Schopenhaueriană a acelei derivări Totuşi ne putem
întreba în treacăt, este aceasta în armonie cu ultimul său princip ?
Esenţa existenţei după dânsul este gândire, simţire şi voinţă.
Dacă aceasta este esenţa pentru ce nu s'ar putea deduce dintr'insa
forma de apariţie a realităţii, forma materială? E drept că nici
coloarea nu poate să fie derivată din vibraţiile eterate care o
produc. Dar aceasta se explică tocmai prin aceea, că la a ei în­
făptuirea contribue nu numai vibrările eterate ci şi subiectul per-
cepător. E aşâ dar o dualitate şi nu dualitate homogenă. Tot
aşâ stă lucrul şi în concepţia lui Wundt ? Acolo sunt realităţi
pur spirituale cari se manifestă şi se înrâuresc. De ce atuncea
fondul nu poate să derive forma? Afirmând neputinţa derivării,
se admite latent intervenţia unui alt principiu străin de viaţa
2
sufletească, se admite dualismul pe care nu îl acceptă Wundt ).
închizând această paranteză, putem strînge rezultatele discuţiei
făcute într'o concluziune. Legile psihice nu pot să-şi subordo­
neze, legile lumei fizice. Psihologia nu poate să fie baza sintezii
totale, fiindcă sunt realităţi efective cari o depăşesc.
Critici asemănătoare se pot aduce şi concepţiunii lui Berkeley,
care de altfel se deosebeşte de concepţia precedentă. Aicea psi­
hologizarea nu se face prin animarea lumei fizice. Aicea calea
este alta, nu priveşte lucrurile şi nu le psihologizează atât ca

3
') I n t r e altele «Logik I Bd. s. 546 şi 547*.
2
) W u n d t , cred nu putea să admită acea d e r i v a r e şi p e n t r u un alt motiv.
Din cauza concepţiunii sale a s u p r a «actualităţii psihice». Actualitatea psi­
hică o afirmă dânsul cu deosebire, fiindcă i s'a p ă r u t cu n e p u t i n ţ ă de a
legă la o laltă fenomenele psihice cu o s u b s t a n ţ ă invariabilă şi simpla, care
e admisibilă la b a z a lumii fizice. Aceiaşi situaţie s'ar atlâ şi la d e r i v a r e a
în chestiune. î n t â i a dată i se p ă r e a cu n e p u t i n ţ ă să deducă dintr'o substanţă,
fenomenele psihice, concepute într'o curgere n e c u r m a t ă , — acum tot aşâ
de imposibil să deriv din aceste fenomene, o s u b s t a n ţ ă neschimbată. Si­
tuaţia e aceiaşi. P r i m a d a t ă s u b s t a n ţ a eră p u s ă la s p a t e l e fenomenelor
acum în fata lor. P r i m a oară bază, acum product. Ca chestiune de înlăn­
ţuire, lucrul era identic şi neacceptându-1 întâia d a t ă , nu a p u t u t să-1 a c ­
cepte nici acum.
conţinut, cât considerându-le în primul loc ca act. Avem o concepţie
imanentă. Ce spune Berkeley ? Toate fenomenele materiale sunt în
fapt senzaţiile noastre. Elimină din corpurile fizice, ceeace se recu­
noaşte ca aport subiectiv, şi nu mai rămâne absolut nimic. Orice
realitate este un act de conştiinţă. Chiar concepţia unei realităţi
neatârnate e un fapt sufletesc. Lumea e reprezentarea noastră;
fenomenele date, complexe de senzaţiuni. Din psihic nu putem
eşi. Materia este de natură psihică, şi aşâ numita lume fizică
nu e decât reprezentarea noastră, privită independent de noi.
Iată fenomenologia lumii, înglobată pe o altă cale, în cercul
vieţii sufleteşti. Berkeleyanii, nu au urmărit în deobşte, subordo­
narea legilor materiei la legile strict sufleteşti. Sistema a fost
de regulă alta. S'a lăsat fenomenelor materiale (complexelor de
senzaţiuni) legile lor deosebite, recunoscându-se că raportul sen­
zaţiilor între ele, este altul decât acela de la ele la subiect.
Numai că deşi deosebite de acelea ale subiectului propriu zis,
şi ele sunt tot psihice. O extindere a numelui de psihic, chiar
la legi deosebite de acelea ale subiectului percepător. Sistemul
preoţilor cum se cade, care botează unele mâncări de dulce, ca
mâncări de post, spre a putea să le mănânce în anume zile
sfinte. Evident o astfel de concepţiune atrăgea după sine mari
dificultăţi. Din moment ce nu există realitate, decât numai în
conştiinţă, şi cum aceasta este intermitentă, toată complectarea
lanţului de senzaţii pentru a salva continuitatea lumii fizice şi
deci ştiinţa naturii •— se făcea în deobşte cu mijloace adhoc.
Consequent cu acest principiu, trebuia contestată ştiinţa naturii
în forma ei obişnuită. E cazul lui Berkeley, întemeietorul. Pe de
altă parte monismul psihologic, pentru a nu fi un monism
nominal, trebuia să urmărească totodată, chiar în această formă
reducerea legilor fizice (adică raportul senzaţiilor între ele) la
legile subiectului percepător. Trebuia să se derive aicea, toate
fenomenele şi a lor conexitate din energia subiectului perce­
pător. O situaţie cu dificultăţi enorme, cari nu se puteau înlă­
tura. De aceasta însuşi Berkeley a trebuit să introducă acţiunea
divinităţii, pentru a putea să explice, ivirea diferitelor repre­
zentări. A adus în colaborarea legilor psihice, o făptură cu
energii superioare, nereductibile aşâ clară la legile psihice
umane, şi deci la sfera Psihologiei. Concluziunea este aceiaşi
şi aici. Tărâmul legilor şi al faptelor sufleteşti e îngrădit de
 alte fenomene pe cari nu le poate cuprinde, dar pe cari nici
o sinteză filosofică nu poate să le elimine. Psihologia cu legile
sale nu poate să formeze baza sintezii, fiindcă alături şi în afară
din ele, sunt fenomene şi raporturi ce nu se pot încorpora.
Dar chiar dacă am admite această încorporare, chiar dacă am
presupune o posibilă derivare a lumii fizice din conţinutul vieţii
sufleteşti—ceeace am văzut de altfel că nu e cu putinţă—chiar
în cazul acesta tot n'am putea să spunem că Psihologia este
baza sintezii universale. Pentru că in afară de lumea fizică, mai
rămâne o categorie de realităţi, a căror similară derivare e încă
pusă în discuţiune. Acestea sunt regúlele logice şi principiile de
cunoaştere. Logica şi Teoria cunoştinţii, aceste două domenii, pot
de asemeni să stea neînglobate de ştiinţa Psihologiei. Aşa se ex­
plică cum mai ales în ultimul timp s'a făcut sforţări în această
privinţă, care trebueşte să le discutăm. Chestiunea derivării lumii
fizice din lumea sufletească a rămas în penumbră. Astăzi se în­
cearcă cu deosebire, înglobarea la Psihologie, a Logicei şi a Teo­
riei cunoştinţii, într'un cuvânt a Filosofiei formale şi quasi-for-
male. Lumea fizică, cu balastul ei de materie brută, nu a putut
să fie dedusă din nespaţialele fenomene sufleteşti. Poate e mai
lesne să se deriveze principiile de logică, categoriile şi noţiunile cu­
noştinţii noastre generale. Nu s'a putut să se psihologizeze Fi­
losofía materială, să se încerce cu cea formală. Sau — cu exac­
tele epitete ale lui Wundt — ceeace nu s'a putut cu Filosofía de­
venită să se încerce cu Filoofia în devenire.
Să luăm la început în discuţiune Logica. Ce se spune de par­
tizanii psihologizării ei ? Ori-ce noţiune, ori ce regulă logică, este
tot odată şi un act psihic. D a — s'a răspuns — este un act
psihic, dar tot aşa cum sunt de pildă şi axiomele matematice,
fără ca nimeni să fi urmărit vre-odată să le deducă pe acestea
din legi sufleteşti, şi să subordoneze cu aceasta Matematica, Psi­
hologiei. E drept că operaţiile logice ie tractează şi Psihologia,
dar cu totul dintr'un alt punct de vedere. Pe când Logica stu­
diază acele operaţii, pentru a degaja condiţiile lor obiective, şi
raporturile lor, Psihologia cercetează chipul în care ele se pro­
duc in conştiinţă, ce activităţi şi procese sunt pentru asta în joc.
Prima cercetează valoarea lor obiectivă, a doua geneza lor în
conştiinţă. Şi cum conştiinţa este mediul de ivire al acelor no­
ţiuni, Psihologia studiază numai legile după care ele apar în
 acel mediu, iar nici decum valabilitatea lor obiectivă, pe care
tocmai o studiază Logica. In rezumat, Psihologia studiază legile
de înfăptuire ale acelor operaţii în conştiinţă, Logica valoarea
lor externă. Evident două terenuri deosebite, tot aşa după cum
deosebită ar fi cercetarea condiţiunilor după care un spic de
grâu e bun, de cercetarea legilor după care grâul creşte şi e-
voluează din pământ, Şi la întâmpinarea că numai conştiinţa e
locul de ivire al acelor noţiuni, se poate arăta că şi pământul
e singurul loc de creştere al spicelor de grâu. . . .
In al doilea rând Metoda Logicei e fundamental deosebită de
a Psihologiei. Metoda acesteia este Introspecţiunea. Cel mult ob­
servarea sufletelor străine cu controlul introspecţiunii. Logica
din potrivă îşi extrage regúlele sale, cercetând diferitele ştiinţe,
văzându-le forma şi procedura, in sfârşit se mai poate spune
că regúlele Logicei sunt presupuse de Psihologie ca de oricare
altă ştiinţă, aşâ că nu se poate să se derive din ea. ')
Să confirmăm acuma aceste întâmpinări generale printr'o exa­
minare mai amănunţită a cazului cercetat. Să luăm anume câte-va
operaţii parţiale spre a arătă complecta heterogeneitate a punc­
tului psihologic şi acelui logic, care să facă imposibilă unifica­
rea lor. Să luăm întâiu o operaţie elementară: judecata. Din
punct de vedere psihologic (al genezei lor în conştiinţă) judecă­
ţile sunt de regulă analitice. Când zicem de pildă: Trandafirul
este roşu ori zăpada este albă, care a fost procesul psihologic
al acestui act ? Am avut la început o reprezentare totală a tran­
dafirului cu a lui coloare împreună cu celelalte însuşiri. Apoi
ca să ajungem la judecata citată, am descompus reprezentarea
totală de una din însuşirile sale şi le-am prezentat despicate.
Prin urmare procesul a fost analitic, am mers dela unitate la
multiplicitate, dela total la diferenţial, lăsând în locul unităţii
primitive copula judecăţii. Aceasta este de regulă geneza psi­
hologică a ori-cârei judecăţi- Descompunerea totalului în ele­
mente pe baza analizei. Psihologiceşte aşâ dară judecata este întâiu
de toate analitică. Cum stau lucrurile din punct de vedere logic
(din punctul de vedere al raportului obiectiv). Din acest punct de

') Conţinutul acestor principale întâmpinări se găseşte expus într'o formă

clară în „Kiilpe, Einleitung in die Philosophie, p. 50,, precumşi — cu toate
că numai în parte, în ^Jerusalem, Einleitung... p. 4 4 şi 45."
vedere, mai toate judecăţile sunt sintetice. Noţiunea roşu nu e o
parte integrantă a noţiunii trandafiir, fără de care această no­
ţiune să nu se poată gândi. Ca chestiune de raport obiectiv, no­
ţiunea e adaosă, judecata deci sintetică. Chiar dacă am admite
cea-ce au remarcat unii logiciani, că judecăţile sintetice devin
cu timpul analitice, totuş rămân sintetice ca^ chestie de origină.
Judecăţi analitice propriu zise, de-a capul analitice sunt foarte
puţine (d. ex: Materia este întinsă), şi de regulă sunt tautologii ').
Din chiar acest exemplu se poate vedea heterogeneitatea trac-
tării psihologice, faţă de tractarea logică. In prima tractare a-
ceiaşi operaţie e analitică, în cea de-a doua sintetică. Nu sunt
aceste terenuri complect deosebite?
Dela o operaţie elementară, să trecem la o metodă. Să ale­
gem o metodă de cercetare: Analogia. E o operaţie prin care,
din faptul că două lucruri se acordă într'o serie de note (A, B C),
conchidem că ele se acordă şi într'o altă notă (D), pe care n'am
constatat-o decât numai la unul din ele. Când şi în ce măsură
se impune psihologiceşte o Analogie ? Evident, în măsura în care
am constatat la cele două lucruri comparate mai multe note co­
mune. Aşa cere mecanismul asocierii. Să presupunem că am
găsit la un lucru notele A şi D. Aceste note sau asociat între ele,
aşâ că atunci când regăsesc pe A la un alt lucru, tind să 1 corn-
plectez prin asociere cu D. Această tendinţă internă nu poate
să fie însă totdeauna de o potrivă de tare. Pentru cuvântul că
A care într'un caz l'ara găsit asociat cu D, în alte multe ca­
zuri nu era asociat. Tot aşâ stau lucrurile dacă în loc de A
avem grupa AB ? Aseastă grupă pe care am găsit-o asociată cu
D, tocmai fiindcă e grupă, n'am putut s'o mai găsesc în aceiaş
măsură asociată şi cu alte noţiuni. Pe când A erâ numai un e-
lement, AB formează un obiect individual (sau se apropie) aşâ
că n'am mai putut să-1 găsesc şi cu alte elemente asociat în
măsura în care l-am găsit cu D. Cu atât mai mult are să se
întâmple cu o grupă şi mai mare A B C , deci şi mai individu­
alizată. Asociarea ei cu D, o asociare constantă, are să tindă
şi mai mult la chemarea lui D în conştiinţă decât simplul A sau
chiar AB, şi aşâ mai departe. Cu cât elementele comune a două
lucruri sunt mai numeroase, cu atât psihologiceşte Analogia,

') Vezi W u a d t , Logik I. Bd. p / 1 6 2 .

 adică realizarea asocierii cu elementul stingher, are să se impună
mai tare.
Tot aşâ stau lucrurile şi logiceşte? Aicea dimpotrivă, numă­
rul notelor comune nu are însemnătate. Sunt multe notele co­
mune dintre pământ şi lună, şi cu toate acestea nu se conchide
prin Analogie că luna este locuită, cum sa conchis asupra lui
Marte bunăoară. Pentru ce ? Pentru că logiceşte (adică din pun­
ctul de vedere al valabilităţii obiective), regúlele Analogiei sunt
cu totul altele. Aici analogia se impune în măsura in care res­
pectă aceste două condiţiuni: i) Ca să nu se găsească în lucrul
asupra cărui se conchide, elemente cari contrariază prezenţa
elementului conchis. 2) Pe cât e cu putinţă elementul conchis să
stea în dependinţă de elementóle găsite comune. Logiceşte nu­
mărul notelor identice, — care psihologiceşte avea un rol covâr­
şitor — e cât se poate de indiferent. La Psihologie avea toată
valoarea. La logică mai nici-o valoare.
Din toată această cercetare mai detaliată, sper că a putut să
se vadă neputinţa de a reduce Logica la Psihologie, şi de-a o
consideră pe aceia ca pe un capitol al acesteia din urmă. Psi­
hologia justifică realitatea unui lucru în conştiinţă. Logica jus­
tifică realitatea lui obiectivă. Ceea-ce justifică prima nu sunt
decât credinţele. Niciodată ştiinţa, fie chiar in forma ei de hipo-
tezâ. E drept că uneori credinţe sufleteşti, pot fi şi adequate
adevărului obiectiv. Insă aceasta nu pentru motive psihologice,
ci pentru rezoane logice, dacă pot să se găsească pe deasupra.
In această privinţă „simţul comun" a surprins destul de bine
adevărul. In viaţa curentă, motivele psihologice nu se iau ca
justificare, ci numai ca scuză. Un fapt neadmisibil logiceşte, se
poate scuză psihologiceşte. . . .
După ce am văzut că principiile logice nu pot să fie nici ele
absorbite în sfera legilor sufleteşti — decât numai în ce priveşte
geneza lor în conştiinţă, lucru de care Logica nu se interesează,
să cercetăm acum lucrul cu privire la teoria cunoştinţii. Din ca­
pul locului ar put;â să se prevadă că nici categoriile cunoaşterii
nu au să se derive din legi sufleteşti. In adevăr această ultimă
disciplină, deşi mai materială decât Logica se împărtăşeşte însă
cu toate atributele ei. Pe când Logica cercetează raporturile for­
male ale oricărei realităţi posibile, teoria cunoştinţii se ocupă
-cu presupunerile materiale ale oricărei realităţi posibile, cu acele
 categorii de noţiuni generale, în care se subsuma orice reali­
tate (cauzalitatea, substanţa etc). Această tractare e întocmai, ca
şi tractarea logică, alta decât a Psihologiei. Un semn ar fi pentru
aceasta şi împreunarea Logicei cu Teoria cunoştinţei, pe care
]
o săvârşesc unii autori ). Teoria cunoştinţei ţine linia de mijloc
între cele două mari doctrine ale Filosofiei: Logica (Filosofia în
devenire) şi Metafizica (sinteza realizată). Mai puţin formală decât
prima şi mai formală decât cea de-a doua. Şi cum nici prima,
nici a doua nu pot fi încorporate de Psihologie, se poate spune,,
că nici teoria cunoştinţei n'are să fie încorporată.
Două au fost încercările mai de seamă, de a se face această
subordonare. încercarea lui Hume şi acea modernă a lui Mach.
In prima încercare se caută subordonarea principiilor de cu­
noaştere (măcar a unora din ele) unei noţiuni psihologice, no­
ţiunea „obişnuinţă". In a doua tot unei noţiuni psihologice „eco­
nomia forţii, cea mai mică osteneală," — noţiune care deşi estinsă
la întreaga natură, are însă o clară obârşie sufletească. — E cu
putinţă ca principiile cunoştinţii să fie derivate din obişnuinţă? Să
luăm de pildă cauzalitatea. Legătura cauzală — aşâ numită cau­
zală—dintre A şi B, zice Hume, nu e decât rezultatul obişnuinţii
de a lega la o laltă aceste două fenomene. Din obişnuinţă însă
n'ar putea să rezulte decât numai puternica tendinţă de a lega
pe A cu B, de a spune: de câte ori apare A o să apară B. Cau­
zalitatea însă spune ceva mai mult. Cauzalitatea—după cum ob­
servă Ri'ehl—spune: va apare B, fiindcă a apărut şi A. Acest
„fiindcă" nu poate să-1 derive obişnuinţa, din propria ei fire. Cau­
zalitatea aşa dară—regina categoriilor—nu poate să fie derivată
din conceptul obişnuinţii.
Acelaş lucru poate să se spue şi despre concepţia economică
2
a lui Mach ). Nici tendinţa de puţină sforţare nu poate să de­
rive pe acel fiindcă. Cauzalitatea nu poate fi produsă nici de
această lege psihologică, chiar de s'ar putea să se accepte ne­
fericita înlocuire - pe care Mach o încearcă — a principiului de
cauzalitate, prin noţiunea prea largă de „funcţiune" sau prin acea
prea îngustă de „Constanţă a energiei..."

*-) Sigwart, Schuppe, Wundt, Mill.

2
) înrudită cu această teorie şi pasibilă de aceiaşi critică este teoria „con-
venţiunii" a lui Poincaré.
 Această ultimă concepţie discutată, amesticâ — după cum re­
marcă Wundt — (în teorie, fară ca autorul ei să aibă şi conse-
quenţă practică), ceeace e adevărat cu ceeace' e părere subiectivă,
ceeace e simplu cu ceeace e exact, ceeace e sigur cu ceeace e
ipotetic, prin urmare trece cu vederea distincţiuni, care de când
este ştiinţa s'au păstrat şi respectat. In adevăr criteriul celei
mai mici sforţări, sau criteriul simplităţii e mai mult un criteriu
estetic. Arta cu ştiinţa se găsesc amestecate în procederile lor.
întocmai ca şi Hegel care spusese odată „ceeace e raţional este
real", noua teorie ar putea să spue „ceeace e simplu şi comod
la cugetare, asta e real." După Panlogismul Hegelian avem
acuma un Pqnpsihologism. Dar tot aşâ după cum din principiile
logice n'a putut să derive Hegel existenţa, tot aşa din legile
psihice nu poate să se derive realitatea, fie chiar în partea re­
dusă a principiilor ei generale...
Teoria cunoştinţii, întocmai ca şi Logica, întocmai ca şi Me­
tafizica (şi cu aceste trei doctrine se încheie filozofia propriu zisă),
nu pot să se derive din viaţa sufletească, nu pot să se 'nglobeze
în Psihologie. Legile logice, principiile de cunoaştere, legile me­
tafizicii—cu fenomenele subsumate—sunt realităţi date conştiinţiei,
iar nu derivabile din ea. Sunt fapte ireductibile, fapte prime, faţă
de viaţa sufletească...

') O chestiune foarte importantă ar fi derivarea din Psihologie, a Mo­

ralei,—tot o ramurătde Filosofie, deşi nu teoreticeşle aşâ de însemnată ca
celelalte trei. O derivare a principiilor morale din legile psihice s'a încercat
în timpul din urmă cu succes. Simţirea durerilor apronpelui s'a explicat
prin asociare. Respectarea utilului social, ca o garanţie a utilului individual
în fine faimosul imperativ intern, prin imitaţia imperativului extern (a au­
torităţii externe). Se mai adaugă la aceasta şi o bază înăscută, care dacă
depăşeşte psihologia individuală nu depăşeşte psihologia spetii (cu trans­
miterea prin hereditate a însuşirilor utile). Cu aceasta ar părea că se isto­
veşte cuprinsul Moraliei. Aprioriştii însă susţin că se găseşte şi aicea un
element nereductibil, dat. Acest element ar fi ideia de valoare, sau mai
precis facultatea valorării. In orice caz rămâne de observat că nederivabilul
Moralei nu are aceiaş întindere ca nederivabilul Logicei şi al celorlalte două
discipline. Aportul aprioric al moralii, ar fi facultatea de valorare, aşa dar
un element elastic, fără tendinţa determinărilor precize. A ş â se şi explică
pentru ce ideile morale sunt atât de variate, pe când principiile logice sunt
uniforme. Aprioricul moralei primeşte orice formă i-o imprimă împrejură­
rile externe. Aprioricul logic impune dânsul forma. Iată pentru ce o trac-
tare psihologică amoralei, îi istoveşte aproape conţinutul pe când tractarea
 ' Să căutăm a ne rezumă. Sfera legilor psihice, a cărei extin­
dere e fără îndoială mare se află limitată de două praguri. Pragul
fenomenelor fizice la care se opreşte—şi prin această oprire nu
poate să alcătuiască baza Metafizicei—şi pragul principiilor ge­
nerale de cunoaştere şi înlănţuire — şi cu aceasta nu poate să
fie baza Filosofiei formale, reprezentată prin alte două ştiinţi.
Intr'un cuvânt Psihologia nu poate să constitue baza Filosofiei,
în înţelesul arătat şi în înţelesul urmărit la diferite epoce şi de
feluriţi cugetători. In acelaş timp nu trebue să subscriem tendenţii
contrare — deopotrivă de exagerată — care reduce Psihologia la
o ştiinţă specială, care păstrează cu Filosofia raportul identic,
tuturor ştiinţelor speciale. Teoria care o credem justă, e teoria
intermediară. Fără a fi baza filozofiei, nu poate sta nici pe aceiaş
treaptă cu celelalte ştiinţe speciale. Ea este o ştiinţă auxiliară
a Filosofiei. Ţinta Filosofiei, adică stabilirea realităţii obiective,
absolut obiective — iar nu numai parţial obiective cum e cazul
la celelalte ştiinţi — se îndeplineşte prin mijloace logice, iar nu
psihologice. Criteriul stabilirii este acel indicat înainte „anume
lipsa de contrazicere cu înconjurimea şi cu ele însele, a realită­
1
ţilor stabilite ). Acest criteriu e ajutat în a sa instrumentare de
Psihologie. Aicea însă se poate pune o întrebare naturală. Dacă
Psihologia dă proba supremă a justeţii de aplicare al acelui
criteriu, oare n'ar putea să-1 înlocuiască, şi în mod superior ?
De pildă într'o anume realitate dată, criteriul „lipsei de contra­
zicere" cere eliminarea unor anume elemente din conţinutul ei
obiectiv. Psihologia vine să confirme justeţea procedurii arătând
că la reprezentarea acelei realităţi, a contribuit — printr'o acti­
vitate dovedită — şi subiectul percepător. Atunci se pune între­
barea : Dacă Psihologia poate să arate, în ori ce intuiţie dată,
contribuţia subiectului percepător — arătare care amuţeşte pre­
tenţia de obiectivitate a intuiţiei directe — atunci n'ar putea să
înlocuiască criteriul „lipsei de contrazicere", care oricât se im-

psihologică a celorlalte trei ştiinţe e dela început neputincioasă. Aprioricii

moralei — dacă există — n u sade ţeapăn şi nesolubil în lichidul vieţii psihice
cum este cazul cu principiile logice, de cunoaştere, cu fenomenele fizice şi
cu asta cu legile metafizice. O psihologisare a moralei, o credem în mare
parte cu putinţă.
4
) Criteriul se întemeiază pe axioma identităţii şi contradicţiei (axiome
logice).
 pune, nu poate să înlăture însă glasul intuiţiei directe, aşa cum
poate Psihologia, arătândui geneza, elementele, provenienţa? Şi
cu aceasta nu se ridică iarăş Psihologia la rangul, de unde în­
tâmpinările precedente au căutat s'o 'ndepărteze? Psihologia arată
contribuţia subiectului. N'avem decât să extragem toată această
parte din reprezentarea totală, şi atunci ne găsim—prin mijloace
mai obligatorii şi mai hotăîtoare — în faţa adevărului obiectiv.
Apoi tocmai aicea este un lucru care trebueşte relevat. Psiho­
logia, lăsată singură, nu arată de regulă decât faptul general al
activităţii subiectului în orice pereepţiune, iar nici de cum care
este partea precisă de contribuţie a subiectului, alături de reali­
tatea obiectivă. Ce anume elemente străine se adaugă sau chiar
dacă se adaugă elemente streine, asta nu o arată, Pshologia do­
vedeşte numai că subiectul e activ. La orice pereepţiune subiec­
tul lucrează.
Dacă este aşa rămâne însă deschisă Întrebarea: oare în acea
activitate a subiectului, se corupe realitatea obiectivă, ori se re­
produce exact. Fiindcă chiar în cazul reproducerii exacte, nu se
exclude activitatea subiectului, ci dinpotrivă se cere, chiar în
cazul când perceperea dată nu ar fi cu realitatea obiectivă, unul
şi acelaş exemplar— ceeace ar părea" că derivă din faptul acti­
vităţii subiectului—totuş alterarea obiectivitătii nu urmează dela
sine. Arborul pictat pe pânză nu este — vorbind numericeşte —
acelaş cu arborul extern reprodus. Totuş nu urmează că repro­
ducerea nu a fost fidelă, că a denaturat realitatea. Arborul din
natură nu a trecut el însuş pe pânza pictată. A tiebuit pentru
a iui reproducere pe pânză — admiţând că reproducerea ar fi
fost exactă—activitatea efectivă a pictorului. Fie că a fost exact
reprodus, fie că nu, activitatea pictorului a fost necesară. In nici
un caz activitatea pictorului, nu poate fi luată ca dovadă, că ar­
borul de pe pânză nu reproduce bine arborul din natură. Aşa
stau lucrurile şi aici; activitatea subiectului nu poate fi luată
ca o probă a denaturării obiectivitătii. Să luăm pentru mai
multă claritate un exemplu. Să luăm iarăş ideia de spaţiu. Am
spus că se explică în două moduri formarea psihologică a acestei
idei. Cu teoria nativistă şi cu acea genetico-empiristă. După
ultima teorie activitatea spontană a subiectului, sintetizează într'un
mod specific diferite impresii vizuale şi tactile, şi construeşte cu
ele ideia de spaţiu. Rămâne însă întrebarea: cu această construire
 nu reproduce fidel realitatea? Această construire nu e ca şi în
exemplul pictorului de mai sus, o activitate de reproducere exactă?
O imagine pentru a fi exactă nu trebueşte neapărat să rezulte
din acceptarea pasivă a unei impresiuni. Nici să fie o degajare
de chiar particule externe, cum afirmă odată Democrit, nici să se
imprime din afară ca inelul pe ceară, cum voia Aristotel. Chiar
dacă e construită printr'o activitate internă, nu urmează că e
construită schimbat — Acelaş lucru şi în teoria nativistă, cu
toate că lucrul ar părea mai greu. După această teorie avem
în noi ideia spaţiului înăscută, ş'o adăogim ca atare excitărilor
externe. Chiar în acest caz rămâne întrebarea: Această ideie a
patrimoniului minţii noastre, e oare pur subiectivă ? Nu are ş'un
corelat obiectiv ? Nu urmează că un lucru care-1 pun dela mine,
este numai al meu, că nu există şi aiurea, şi altundeva. Nativi-
smul arată numai ce se petrece în mine, la înjghebarea, acelei
idei, — fără să se pronunţe dacă acea ideie est numai a patri­
moniului meu. Ar putea să corespundă şi obiectivitătii; ar putea
şi să nu corespundă, — însă nu pentru cuvântul că e pusă dela
mine. Analiza psihologică aşa dar, nu poate în această privinţă
să afirme nimic hotărit. Ar rămâne sterilă în concluzii, de nu
ar fi ajutată de metoda logică, de criteriul „lipsei de contrazicere
a realităţilor cu sine". Numai acest criteriu poate să propue părţile
ce trebuesc eliminate. Psihologia arată posibilitaiea neobiectivităţii
lor. Care sunt acelea — primordial să araie — Psihologia nu
poate îndeobşte s'o facă. De aceia ea nu poate să înlocuiască
]
metoda logică, ci numai s'o întărească. ). E suficient "însă şi atâta

') Dacă analiza psihologică a fenomenului de cunoaştere însuş nu ne spune

nimic cu hotărîre asupra obiectivitătii sau neobiectivităţii conţinutului său,
cu atât mai mult nu vom putea conchide absolut nimica, fără o prealabila
examinare logică, pe baza acelor fenomene psihice, cari însoţesc fenome­
nele cognitive, adică fenomenele de sentiment. Aceste din urmă sunt în
astă privinţă numai ecoul celorlalte, şi în cel mai bun caz pentru ele, pot
să execute atât cât execută celelalte. Să luăm pentru mai multă precizie
un exemplu. D e pildă să combatem, călăuziţi de Hartman, parte din fai­
moasa stabilire a lui Kant, după care formele generale ale fenomenelor —
categoriile — aparţin numai subiectului, cari le adaugă dela dânsul repre­
zentările sale, reprezentări în ele însele indiferente acelor forme supra­
puse. Cari sunt argumentele principale cu cari se poate isbi In această te­
orie ? Mai întâiu, urmând enumerarea lui Hartman, un argument de ordine
logică, anume următerul : Daca materia reprezentărilor date, ar fi indife-
•ca să continuăm a recunoaşte că faţă de Filosofie, Psihologia
este o preţioasă ştiinţă auxiliară. Orice realitate (fie ea fizică,
fie operaţie logică etc), este totodată şi un act psihic. E un
principiu exact, care însă nu conduce la Psihologism. Dacă
scoatem din sinteza filosofică fenomenele psihice propriu zise
(căci şi aceste sunt elemente ale sintezii) între viaţa psihică şi
restul realităţilor sintezii, nu poate fi subordonare ci numai un
paralelism. In acest caz cel mult se poate spune — şi aici cu
toate restricţiile cuvenite — că în ocazii de obscuritate a fenome­
nelor sintezii se poate cere detalii preţioase dela seria paralelă,
adică dela lanţul fenomenelor psihice Cum există un parale­
lism psiho-fisic (considerat ca principiu empiric) există şi un
paralelism psiho - filosofic în înţelesul indicat. Legile psihice
sunt sau înglobate înlăuntrul sintezii totale, şi atunci Psihologia
5
se are către Filosofie ca parte la tot (ca orice altă ştiinţă) ); sau
în ce priveşte restul fenomenelor sintezii (ireductibila viaţa su­
fletească), legile psihice pot fi consultate, pentru lămuriri şi întă­
riri în virtutea paralelismului lor neîncetat. Deci încă odată auxi­
liar al Filosofiei iar nici decuin baza ei...
I. P E T R O V I C I .

rentă faţă de formele cu cari o îmbracă subiectnl percepător, cum se face

atunci statornicia cu care ea se înveşmânta în aceleaş şi aceleaşi forme?
Pentru ce unuia şi aceluiaş conţinut de reprezentare nu-i adăogăm astăzi
o categorie, mâine alta, — ci una şi aceeaş ? De ce această constanţă, In
cazul când reprezentarea însăşi nu ne îmbie să alegem numai pe una din ele?
A l doilea argument e de ordine psihologică şi ar putea sună altfel: Dacă
reprezentările nu ne-ar sili să le încadrăm în anume şi anume categorie,
atunci în momentul când le aplicăm categoria, ar trebui să percepem prin
introspecţiune un simţimânt de obligaţie, de constrângere.
Evident argumentul psihologic (luat din manifestarea afectivă) alcătueşte
o preţioasă întărire a argumentului logic. Să le comparăm însă pe amân­
două izolat luate. Pe când argumentul logic apare ca ceva hotărîtor, argu­
mentul psihologic—nesusţinut de cel d'intâiu — constitue o simplă bănu­
ială, care ar putea să fie şi înşelătoare. Câte simţimânte nu avem în sufle­
tul nostru, cari nu se potrivesc cu realitatea obiectivă şi câte nu sunt în
opoziţie chiar cu e a ! Când simţimântul însoţeşte o consideraţie logică, în­
tărind-o, e fireşte foarte valoros ; singur e însă neîndestulător. Nu fundează
ci, în cel mai bun caz, măreşte siguranţa stabilirii făcute.
') Psihologia mai poate fi încă intr'o privinţă subordonată Filosofiei: în
aceia că aceasta din urmă îi dă metodele şi-i poate deschide perspective.
 STUDIUL LOGICEI
ÍN
1
ÎNVĂŢĂMÂNTUL SECUNDAR )

Studiul Logicei se prevede în clasa VUI-a liceală cu o oră pe

săptămână. El are ca programă analitică tabla de materie obiş­
nuită din manualele de logică, anume: convingerea; silogismul;
desfacerea silogismului în judecăţi; a judecăţilor în noţiuni; deose­
birea noţiunilor de reprezentări: într'un cuvânt logica formală;
apoi metodologia diferitelor ştiinţe; descripţia; clasificarea; de­
finiţia; diviziunea; deducţia; inducţia; certitudinea; analiza; sin-
tesa, etc. Obişnuitul conţinut al tuturor tratatelor de logică.
In spiritul acestei programe analitice, studiul logicei se pre­
zintă dar ca un studiu de sine stătător. Profesorul de logică este
obligat să predea elementele ştiinţei sale, în mod sistematic, având
în vedere în primul rând, natura, importanţa şi unitatea cunoş­
tinţelor ce fac parte din această ştiinţă, şi numai incidental, pentru
uşurarea înţelegerii, să insiste asupra legăturii dintre Logică şi
celelalte ştiinţe predate în liceu.
Această metodă nu este în sine rea; ea este metoda care se
urmează în genere în predarea tuturor celorlalte ştiinţe din pro­
grama liceală. Aşa urmează profesorul de ştiinţe' naturale; aşa
acel de matematică; aşa acel de istorie, etc. Fiecare ţine să deâ
elevilor săi, în primul rând, lămuriri asupra cunoştinţelor cu­
prinse în ştiinţa sa proprie, şi numai în urmă pune aceste cu­
noştinţe în corelatiune cu celelalte ştiinţe pe care le mai învaţă

') Extras din un raport înaintat Ministrului de Instrucţie publică, raport

referitor la aprobarea Lecţiunilor de Logică a d-lui Al. Valeriu, ca manual
didactic pentru cursul secundar.
elevii. Prin urmare, încă odată, metoda în sine nu este rea; din
potrivă, dacă n'ar interveni în aplicarea ei un motiv special, care
să o înlăture ca imperfectă, ea ar fi singura indicată ca bună.
Acest motiv special însă există, şi este regretabil că autorii
programei analitice pentru studiul logicei n'au ţinut seamă de
dânsul. Ne vom sili să-1 expunem noi cu claritate, şi să tragem
din existenţa lui concluziunile ce se impun.
Logica este o ştiinţă abstractă; cu mult prea abstractă, în com­
paraţie cu celelalte ştiinţe ce sunt predate în liceu. Ea piesupune,
la acel care o învaţă, o desvoltare deplină a funcţiunii apper­
ceptive. Acel care înţelege, şi găseşte un interes in învăţarea
sistematică a abstracţiunilor logice, este un om matur, în înţe­
lesul cel mai curat al cuvântului. Studiul sistematic al logicei .nu
se poate face, decât după ce mintea, celui ce întreprinde acest
studiu, s'a deprins să reflecteze asupra propriilor sale opera­
ţiuni; când mintea, adică, s'a deprins să elaboreze cunoştinţele,
iar nu numai să ie asimileze în mod pasiv.
Această condiţiune nu o găsim realizată în mintea elevului de
liceu. Ea se realisează de abia în mintea studentului de Univer­
sitate.
Elevul de liceu nu are încă desvoltată atenţiunea necesară
pentru a urmări abstracţiunile logice în înlănţuirea lor, — nu mai
vorbesc de unitatea lor, — şi astfel lui îi lipseşte cu desăvârşire
interesul pentru partea formală a raţionamentului. Studiul logicei
se reduce pentru el la o simplă memorare de cuvinte ; memorare
fără nici un folos real, dacă nu chiar păgubitoare.
Pe cât timp mintea elevului nu este înzestrată cu atenţiunea
şi puterea de abstracţiune necesară, studiul logicei, în mod sis­
tematic, este cu neputinţă. De aceea metoda sistematică, reco­
mandabilă pentru celelalte ştiinţe din programa liceală, este rea
pentru logică, şi ea trebue înlăturată, când este vorba de aceasta.
După înlăturarea metodei sistematice, care este metoda care
convine mai bine pentru predarea logicei în liceu?
Singura metodă care convine, dacă este ca studiul logicei să
se păstreze şi de aci înainte printre studiile predate în învăţă­
mântul secundar, este metoda următoare:
Logica să înceteze de a fi predată ca o ştiinţă de sine stătă­
toare. Profesorul de logică să se mulţumească a preda ştiinţa
sa ca pe o ştiinţă ajutătoare celorlalte ştiinţe din programa li-
ceuliii. Profesorul, el însuşi, poate continua să-şi păstreze pozi-
ţiunea sa, ca profesor special de logică; dar ştiinţa logicei să
nu mai fie menţinută ca o ştiinţă a parte. Ea să fie scoborîtă
la nivelul inteligenţii elevului, şi pentru aceasta să i se reducă
din pretenţiunile sale metodologice. Elevul să înveţe logica oca­
zional ; adică, dându-i se ocaziunea să reflecteze asupra cuno­
ştinţelor dobândite din alte ştiinţe; extrăgând el însuşi, sub con­
ducerea profesorului, din acestea din urmă, regulile elementare
ale raţionamentului, ca o complectare, sau o mai bună lămurire a
celor învăţate. De caracterul formal şi unitar al disciplinei logice
să nu se preocupe elevul, fiindcă se preocupă degeaba; acest ca­
racter ii va scăpă lui încă multă vreme. Aceea ce trebue să-1
preocupe pe dânsul este plusul de claritate pe care el îl dobân­
deşte în înţelegerea celor deja ştiute, în urma reflectării la care
a fost obligat, sub conducerea profesorului de logică. Studiul
logicei să se mărginească dar în a procura elevului ocaziunea,
de a se deprinde cu reflexiunea critică, şi nimic mai mult. Ar
fi de dorit ca toţi profesorii, fiecare în materia lui, să procure
elevului asemenea ocaziune. Atunci poate că nici n'ar mai fi ne
voie ca studiul logicei să figureze în program ca un studiu deo­
sebit ; el s'ar efectua pe nesimţite, fără ore şi fără profesor spe­
cial, dar cu atât mai sigur şi mai real. Dar o aşa dorinţă nu
poate fi realizată, decât în momentul când toţi profesorii secun­
dari vor avea în mod obligator şi o pregătire filosofică; un mo­
ment, pe care generaţia noastră, în tot cazul, nu-1 va apuca. Până
atunci siliţi suntem, noi cel puţin, să rămânem la ore speciale
de logică, sperând că folosul lor va spori pentru liceani prin o
mai bună întrebuinţare.
Aplicarea metodei descrise, — pe care să o numim ocazio­
J
nală, ) — face inutil manualul didactic; în special manualul care
tratează logica din punct de vedere sistematic. Aceea ce trebue
profesorului de logică, ca principii şi definiţii, se reduce la câteva
pagini, pe cari el le poate dicta singur elevilor, sau în lipsa de
dictare, le poate recomanda să fie citite din ori şi ce manual;
fiindcă sunt aşa de elementare că se pot găsi în ori şi ce ma­
nual Iar pentru cunoştinţele, cari servesc ca material de apli-

*) Denumire utilizată şi în scrierile speciale ale pedagogilor germani;

comp. H. Vaihinger, Die Philosophie in der Staatsprüfung, Berlin 1906, p. 135.
caţiune, cu atât mai puţin este nevoie de un manual. Ele trebuesc
alese din sfera cunoştinţelor cari prezintă interes şi actualitate
pentru elev; adică din lecţiunile de matematică, geografie, isto­
rie, etc, cari au loc cam în acelaş timp cu lecţiunea de logică.
La intrarea sa în clasă profesorul de logică are să întrebe pe
elevi ce au învăţat în timpul din urmă, sau chiar în aceiaşi zi,
şi pe aceste învăţate să şi fundeze el reflexiunea sa critică. Atunci
elevul urmează cu încordare explicaţiunile ce i se fac, fără să
mai fie nevoie de insistenţa profesorului. Toată atenţiunea sa
rămâne liberă pentru a fi întrebuinţată în reflectare, de oarece
materialul de cunoştinţă, pe care se fundează reflectarea, nu-i
mai cere vre-o nouă cheltuială de atenţiune, el este proaspăt
asimilat din orele celorlalţi profesori. Obiceiul de a luă acest
material pe deagata din manual prezintă numai desavantagii.
Materialul cuprins în manual este, sau prea cunoscut elevului,
şi atunci aduce cu sine dela început o scădere de atenţiune, sau
este necunoscut, şi atunci cere o nouă cheltuială de atenţiune,
care să ia din aceea ce trebuia dată reflectării. Niciodată ma­
nualul nu poate nimeri o alegere aşa de bună cum o poate face
profesorul în chipul indicat mai sus.
Metoda, care convine predării logicei în învăţământul secundar,
nu este aşa dar sprijinită pe utilizarea manualului didactic. Ma­
nualul poate lipsi prea bine, în tot cazul, întrebuinţarea lui este
cu desăvârşire secundară. Primul rol în predarea ştiinţei noastre,
îl are învăţământul oral al profesorului. Aşa fiind, alegerea ma­
nualului de logică, dacă un manual trebue să fie numai decât,
este bine să se lase la absoluta libertate a celui ce predă, iar
nu să se impună în mod obligator. Această libertate, aş crede
chiar, că n'ar trebui limitată nici în aceea ce priveşte limba în
care e scris manualu. Un mic manual de logică, conceput clar în
limba franceză, este de preferat unui mic manual de logică tradus
rău în limba română.
C R.-WOTRU.
 ACTIVITATEA FILOSOFICA A LUI C. LEONARDESCA

Profesorul C. Leonardescu, mort deunăzi la Slănic, a lăsat după dânsul

un şir bogat de scrieri filosofice. In literatura filosofică românească, lucră­
rile sale sunt, cronologiceşte, printre cele dintâi. Una dintre primele uliţe
ale unui târg ce de-acuma se face, — expropriindu-se treptat, locuri virane
sau locuinţe primitiv şi capriţios clădite. Dată fiind epoca în care s'au pro­
dus şi măsura în care s'au produs, o cercetare a lor se impune, neatârnat
de însemnătatea pe care cuprinsul lor ar putea să'l aibă, — şi pe care vom
cercă s'o determinăm îndată.
Leonardescu a scris mult şi în toate ramurile ştiinţii sale. Ca profesor de
filosofie, la începutul carierii, a propus la Universitate şi Psihologie şi Lo­
gică şi Morală şi Estetică şi Istoria Filosofiei. Era singur însărcinat cu toată
Filosofia, — tot bine că această ştiinţă încetase să mai aibă cuprinsul fără
margini pe care îl avusese în vechime. Aşa cum a propus de toate, a scris
şi despre toate. Rostul Filosofiei şi poziţia ei în mijlocul celorlalte ştiinţe,
întâia chestiune care se aruncă, o găsim desbătută în broşura : Filosofia
faţă cu progresul ştiinţelor pozitive. (B*roşura reproduce o cuvântare, ţinută
cu prilejul unei solemnităţi, la Universitatea din Iaşi). Aceiaş chestiune, cu
desvoltări mai întinse în partea de clasificare a părţilor Filosofiei, o regăsim
tractată la începutul cărţii de Psihologie experimentală. Ştiinţii sufletului îi
este consacrată această din urmă carte, şi o alta foarte diferită : Principii
de Psihologie, cu treisprezece ani mai târziu. Morala, îşi are si dânsa o
carte de Morală Inductivă. Principiile de Filosofia Literaturii şi a ari ii cu­
prind vederile sale Estetice. Intru cât priveşte Logica, tinda Filosofiei, îi
fusese tindă şi activităţii lui. Teza sa de Licenţă : Metodul în ştiinţele fisico-
naturale (titlu nu tocmai corespunzător cu conţinutul) cuprinde o străbatere
a Logicei întregi.
In afară de volume, numeroase articole de revistă, în care reia unele pro­
bleme, pe altele le discută d'intr'untâiu: Darwin şi ştiinţa contemporană f

Metafizica şi Ştiinţa contemporană, Criza actuală a Moralei, Idealul po­

poarelor în secolul nostru, Socializmul şi Literatura, etc. etc. . .
Dacă ar fi să caracterizăm, cu o singură vorbă, activitatea filosofică scrisă
a Iui C Leonardescu, nu am putea, cred, s'o numim mai bine, decât acti­
vitate profesorală. Şi aceasta mai puţin pentru motivul înţeles de sine, —•
 ACTIVITATEA FILOSOFICĂ A LUI C. LEONARDESCU 6l

că o bună parte din scrierile sale slujeau ca manuale didactice în licee şi

la bacalaureat, cât pentru un alt cuvânt de o ordine mai înaltă. Ca tânăr
instruit şi ambiţios cum era, întors în ţară (Leonardescu îşi continuase în­
văţătura la Paris), putea să lucreze cu totul altfel de cum a lucrat. E cu
neputinţă ca în tot decursul studiilor sale să nu-i fi rămas Sn fundul inimii
nemulţumite vre-un punct de controversă filosofică care să i pară că se poate
mai bine elucida, să nu fi observat cum teorii şi explicaţii propuse se pot
imperechiâ la olaltă svârlind lumini până mult mai departe. A r fi putut
să caute a duce gândul altora mai înainte, să scrie despre vre o înaltă pro­
blemă pagini savante şi volume, să tipărească cărţi cu titluri absolut chi­
nezeşti pentru connaţionalii săi de atunci. Ar fi putut să uite unde se află
şi ce datoreşte celor de un neam cu el şi mai puţin învăţaţi ca dânsul in
ştiinţa ramurii lui. Ar fi putut să facă toate acele lucruri, fiindcă — după
cum am spus mai înainte — instruit eră, şi ambiţios era. De fapt, Leonar­
descu a lucrat altfel. A urmărit să răspândească în ţara românească şi prin
limba românească elementele fundamentale ale ştiinţii sale, care în acea
vreme erau aicea ca şi necunoscute. A pus în faţa conaţionalilor săi mai
toate problemele filosofice, le-a arătat ce se poate spune despre ele, le-a
spus şi cum se numesc. S'a făcut profesor, în cel mai larg înţeles al cu­
vântului! A urmărit să creieze — alături de alţii animaţi de aceleaşi gân­
duri — atmosfera necesară unei mişcări filosofice în ţară. A spus în genere
lucruri ştiute aiurea, dar străine pentru noi, — fără ca în această operă —
mai puţin strălucitoare când o judeci fără de inimă — să dispară cu totul
însuşirile sale personale, gândul său şi putinţa noastră de a-1 preţul pe drept.
Mai intâiu de toate un merit, care trebue să se releve, e că mai în tot­
deauna, era bine informat, la curent. Drept pildă stau toate lucrările sale.
Să luăm bunăoară cartea de Psihologie, în ultima ei formă. Găsim pagini
bine informate asupra sistemului nervos şi a părţilor sale, — atâta cât ştiinţa
fisiologică putea ca să spue anterior ipotezii neuronului. Problemele de psiho-
fizică, legea Weber-Fe:hner, cu abaterile s a l e , — t o a t e acestea, cu formu­
lele matematice în care pot s i se cuprindă, se găsesc pe larg şi limpede
expuse. Dificila problemă a libertăţii voinţii se găseşte bine înfăţişată, în
cele trei forme în care se poate susţine: liberul arbitru, determinism de
motive interne, determinism de motive interne conştiente. Nici astăzi nu se
poate spune m i i mult. Şi aşa mai departe . . .
Tot aşa cum curiozitatea sa era veşnic deschisă lucrărilor noi şi concep­
ţiilor proaspete, nici mintea sa nu a stat încremenită în anume păreri şi
teorii, pe care fiindcă le-a susţinut odată să n'aibă puterea să le preme-
nească. Leonardescu a evoluat treptat; nu a crezut că e destul să citească,
rămânând liber să reziste a tot ce nu eră în armonia cu ştiinţa tinereţelor
sale. A primit lucrurile noi, care îi păreau mai drepte, mai conforme cu
realitatea. Câtă deosebire între cele două scrieri de Psihologie, cu treispre­
zece ani interval între ele, în care timp, în această ştiinţă, se lucrase enorm
în apus! P r i m a — s u b t influenţe metafizice lucrată — începe cu ideia indi­
vizibilă a Eului, cea de a doua cu iritabilitatea nervoasă; în locul diserta­
ţiilor nesfârşite asupra celor trei facultăţi ale eului, se găsesc în cea de a
doua amănunte fiziologice importante, şi diviziuni modeste dar mai exacte
ale fenomenelor psihice; prima conchide la liberul arbitru, a doua menţine
libertatea voinţii cu teoria determinismului prin motive interne conştiente, etc.
Dar a fi numai la curent cu literatura chestiunilor tractate şi a avea mintea
accesibila şi mlădioasă, nu este suficient nici chiar pentru o operă de po­
pularizare, — aceasta mai cu seamă în Filosofie. Această din urmă ştiinţă,
mai mult decât oricare alta — din pricina vastităţii şi a materialului său —
nu posedă afirmări nediscutabile, stabiliri certe şi neindoioase. Filosofia e
alcătuită din ipoteze şi probabilităţi. Asupra fiecăreia din problemele sale
s'au susţinut şi se vor susţine mai multe păreri. Mulţimea curentelor şi a
direcţiunilor nu este nicăirea mai mare ca aici. Mai trebuie prin urmare
aceluia care întreprinde o lucrare ca aceia a lui C. Leonardescu, să dis-
pue de o dreaptă judecată, de un singur simţ de alegere a ideilor juste de
acele riscate, a ipotezelor probabile, de acele arbitrare. Această preţioasă
şi grea însuşire, Leonardescu o avea. Deci de mai multe ori îl vedeam se­
lectând bine, subscriind Ia teoriile cele mai temeinice. In Logică, respingej
teoria empiristă a- lui MiiI, după care axiomele şi principiile de cunoaş-i
1
tere derivă din experienţă. In Morală e pentru Morala teleologică în contra
acelei formaliste. E pentru Metafizică, afirmând dreptul etern al existenţii
sale, în contra Materialiştilor, pe care îi acuză cu dreptate că sunt metafi-
ziciani mascaţi, şi în contra Pozitivismului care — dacă ar fi urmat cu con-
sequenţă — ar conduce la distrugerea oricărei ştiinţe adevărate, cu pretenţia
de a înţelege trecutul şi a prezice viitorul Iar pozitivismul care nu face
aceasta, nu e Pozitivism consequent. Ştiinţele speciale, ele, trimit probleme
Metafizicei. „Astfel dacă, în domeniile speciale ale ştiinţelor, nasc probleme
filosofice, resbelul între învăţaţii specialişti şi filosofi trebue să înceteze".
(Filosofia faţă cu progresul ştiinţelor speciale, pag. 51.). In Psihologie, sus­
ţine cu tărie dreptul metodii introspective, în care, cu dreptate, nu vede
antagonista metodii experimentale. Susţine la limbagiu teoria limbagiului
natural în contra acelui convenţional, între altele cu un argument nu lipsit
de fineţă. Dacă originea primitivă a limbagiului ar fi convenţională, atuncea
orice modificări şi schimbări ale limbii ar trebui să fie tot aşa. „Pacă limba
scriitorilor noştri s'a modificat cu timpul, nu ne aducem aminte ca Românii
să se fi învoit pentru aceasta" (Psihologie pag. 197 — 198).
Se cuvine acuma în acest articol de conturare cinstită a unei figuri dis­
părute să ne spunem gândul în întregime. Leonardescu avea îndeobşte în­
suşirea alegerii drepte între păreri contrarii. Această însuşire însă avea la
dânsul, trebue s'o recunoaştem, două limite. Mai întâi alegerea nu o făcea
de regulă de cât între opinii contrare, desăvârşit exprimate. Nu i s'a în­
tâmplat în genere să prefere unor păreri, o alta, care în acea vreme, eră
numai confuz exprimată şi cu atât mai mult una de fel exprimată, care
rămânea aşâ dară s'o formuleze el. Nu a văzut de pildă că Psihologia tre-
bueşte ţinută ca o ştiinţă specială, întocmai ca Fizica ori Chimia. Pe când
recunoştea ca parte din Filosofie numai pentru cea mai generală şi postu­
latele acestor două ultime ştiinţi, ştiinţa sufletului de jos şi până sus, e
pentru dânsul un obiect de Filosofie. Vrând să dovedească, în broşura
amintită, ca Filosofia nu poate fi înlocuită de suma ştiinţelor pozitive, ce
face? se trudeşte să arate — un lucru drept de altfel — că ştiinţa sufletului
 ACTIVITATEA FILOSOFICĂ A LUI C LEONARDESCU

nu poate fi absorbită de . . . . Fiziologie. Deci se conchide de a i c e i : ştiinţele

pozitive nu coprind tot obiectul Filosofiei. Tot aşa, în prima carte de Psi­
hologie, cu toate că acceptase deosebirea woltViană între Psihologia empi­
rică şi acea raţională (aşi cum eră şi o Fizică empirică şi una raţională),
le introduce pe amândouă în corpul Filosofiei, pe care o aşează faţă în faţă.
şi cam în' opoziţie cu ştiinţele pozitive „Filosofia studiază mai întâi natura
umană : Examinează manifestările sufletului, operaţiile cugetării, fenomenele,
actele care se petrec în noi, care au o cauză, o virtualitate în noi înşine".
(p. j). Evident concepţiunea aceasta nu se acorda prea bine cu o primă de­
finiţie a Filosofiei pe care însuşi o dăduse. „Ştiinţa naturii, a sufletului şi
a lui D-zeu... unitatea tuturor ştiinţelor, unitatea care învâlue totul, esenţa
ştiinţii universale". De aceea îl vedem modificând mai departe difiniţia,mat
drept, înlocuind-o cu desăvârşire prin aceea de ',,Ştiinţa omului în generat
şi în special a sufletului uman". Toată această şovăială, toată această lipsă
de atitudine hotărâtă — lucru rar la Leonardescu — provine de acolo că
simţul lui de alegere ajunsese h una din limite; nu se află în faţa a două
păreri desăvârşite exprimate, ci faţă de una veche, bine reliefată — şi alta
sfioasă, embrionară, izolat rostită încă. Şi evident dintreaceste două, părerea
justă este aceea din urmă.
O a doua limită a puterii sale de alegere dreaptă există într'o altă îm­
prejurare. Atunci când una din direcţiile contrarii — ajunsă la definitivă în­
jghebare — crescuse, înflorind chiar sub ochii săi. Aci puterea noutăţii, a
repercurtării ameţitoare, isbuteau să-1 târască, să i deranjeze câte odată,
cumpăna dreaptă a măsurii. Leonardescu nu era materialist. Respinge cu.
hotărâre concepţia conştiinţii epi-fenomen. Cu toate acestea sub influenţa
puternicului curent fiziologic în psihologie, de acum 2— 3 decenii îl vedem
înclinând câteodată în a doua sa lucrare, spre materialismul psiho-fizic.
Iată cum defineşte senzaţia bunăoară : „Orice senzaţie este o modificare a.
substanţii nervoase, o schimbare a alcătuirci statice a ţesuturilor nervoase,
provocată de forţele exterioare ale naturii şi produsă în urma excitaţiilor
şi mişcărilor organice". Sau în chiar prefaţa-program a lucrării. „Din
combinarea faptelor externe (fizico-chimice) cu faptele interne (fiziologice)
s'a, văzut apărând o nouă serie de fenomene din ce în ce mai complexe,
cu care nu se ocupă într'un mod special decât psihologia", sau: un ase­
menea suflet (după concepţia modernă însuşită) nu poate fi cau2a noastră
oii a lumii, dar rezultatul combinărilor, al raporturilor faptelor isterne (fi­
ziologice) cu faptele externe (fizico-chimice).
Intre aceste două limite, lucrarea lui Leonardescu, a fost în genere cu­
minte, bună şi utilă. Fără să fie un deschizător de drumuri noi în teorie
sau un făuritor de argumente surprinzătoare, cu însuşirea lui de alegere
dreaptă, cu repulziunea pentru exageraţii, cu bunul său simţ (care câte o
bucată îl ducea şi singur către soluţia bună^, — a răspândit cunoştinţe juste
şi de însemnătate. Fără să fie un reformator în practică, făcând din cunoş­
tinţele sale arme de isbire şi de îndreptare a manifestărilor rele şi a for­
melor falşe ce copleşau odată bietul suflet al ţării, — mărginit în sferă teo­
retică curată, a ajutat într'o măsură serioasă la înfiriparea unui mediu filo­
sofic în ţară românească. Fără să aibă talentul cuvintelor fulgerătoare şi a
6 4
I. PETROVICI

predicei morale, s'a silit să întărească simţul datoriei prin exemplara sa

punctualitate profesorală. In trecutul cultural al ţării noastre muncă lui a
însemnat ceva. Cu timpul poate n'o să se mai zărească. Cuprinsul cărţilor
sale se va găsi în altele frământat şi mai bine, într'o limbă mai frumoasă.
Iar de creat, nu a creat aşâ ca să rămâie pomenit pentru veci. Nici un
erudit al ţârii noastre însă, scriind în orice vreme despre mişcarea filoso­
fică română, nu va putea să treacă peste numele lui Leonardescu, fără
să-şi zdruncine reputaţia erudiţiei sale. Şi desigur acesta e un lucru care nu
s e poate spune de numele ori şi cui !
I. P E T R O V I C I .
 1
CUNOŞTINŢA ESTETICA )
i. Adevărul fundamental stabilit de filosofia modernă, şi carie
azi e la baza tuturor cercetărilor filosofice,şi psicologice, e afit^
marea idealităţii orcărei cunoştinţi, adică: orce cunoştinţă e$te
interpretarea impresiilor ce ne vin din realitatea externă — ne­
cunoscută şi necunoştibilă în esenţa ei — d u p ă natura şi legile
conştiinţei (mentalităţii) noastre.
Stau aşa dar faţă în faţă doui t e r m e n i : deoparte un X şi
de alta conştiinţa omenească, care prin senzaţii e imprfcsion&tă
de acest X, şi care după structura şi legile ce-i sunt inerente,
reproduce aceste impresii. Această reproducere fiind însă o al­
terare, o traducere în valori de conştiinţă a realităţii externe,
lumea pe care ne-o dă cunoştinţa noastră, de fapt nu e o re-*
producere a acelui X, ci o lume ocazionată de aceea, alcătuită
însă după structura minţii noastre.
Ceeace trebue să reţinem din această afirmare a filosofiei
moderne, e că o cunoştinţă nu e decât o stare de conştiinţă
determinată de o impresie externă.

Caracterul subiectiv al cunoştinţei nu mai e pus azi la îndoială, de

2
nimeni ). El începe a fi afirmat în filosofie odată cu apariţia primelor cer­
cetări de teorie a cunoştinţei. Acela însâ care 1-a dovedit şi documentat
în mod desăvârşit a fost Kant, care în «Critica raţiunei pure» şi în «Pro­
legomene», a arătat cum cunoştinţa omeneasca, din o infinitate de impresii,
coordonează şi creazâ lumea externa.

1) I n t r o d u c e r e l a o J u c r a r e c e v a p u r t ă t i t l u l : Critica cunoştinţei estetice.

2) /••)•. Paulsen : «Die Z u k u n f t s a u f g a b e n d e r P h i l o s o p h i e » în : D l e K u l t u r d e r G e -
g e n v v a r t , B e r l i n u. I . e i p z l g , 1907 p . 397.

Studii Filosofice.
 Psicologia de azi deasemeni, susţine ca o afirmaţie neîndoelnică su­
J
biectivitatea senzaţiilor şi a întregei cunoştinţe ) .

2. Dacă analizăm acum conştiinţa omenească, vedem că e

compusă din o multiplicitate de elemente, prezentând între ele
asemănări şi deosebiri cari fac posibilă reunirea lor în diferite
grupări.
Aproape toţi psicologii sunt de acord în a deosebi ele­
mentele de conştiinţă în trei g r u p e : de cunoştinţă sau inteli­
genţă (senzaţii, imagini, noţiuni, judecăţi, raţionamente) ; de
afectivitate (emoţiuni, sentimente, pasiuni) şi de voinţă (tendinţe,
dorinţe, voliţiuni).
Chestiunea primitivităţii unora sau altora din aceste ele­
mente şi a derivării unora din celelalte, nu ne interesează pen­
tru problema pe care o studiem. Ceeace e important pentru
noi, e constatarea, că în conştiinţa desvoltată a omului, găsim
aceste trei feluri de elemente, şi că primele elemente de cu­
noştinţă, senzaţiile, sunt la baza atât a operaţiilor intelectuale,
cât şi a tuturor stărilor de afectivitate şi voinţă.
Mai interesantă pentru noi, şi o vom releva adesea în cursul
lucrării, e constatarea că aceste diferite elemente nu se pot pre­
zentă niciodată în conştiinţă absolut separate unele de altele,
şi că orcare din ele ar predomina la un moment dat, ele sunt
totdeauna însoţite—într'un oarecare grad—de celelalte elemente.
Nu e mai puţin adevărat însă, că în conştiinţă la un mo­
ment dat, poate predomina un grup din elementele ei, care îi
va imprima — în timpul cât va fi predominant — caracterele sale.
Dacă astfel e constituită conştiinţa, e evident că rezulta­
tele întâlnirii ei cu impresiile lumii externe, va fi diferit după
cum vor predomina unele sau altele din elementele ce « con-
stituesc.
3. Din întâlnirea impresiilor externe cu o conştiinţă în care
predomină elementele intelectuale, vom obţine cunoştinţa pro­
priu zisă, numită încă şi cunoştinţa logică. Activitatea conştiinţei
prin care obţinem această cunoştinţă propriu zisă, constă în
operaţiile logice, dintre cari cele mai caracteristice sunt jude­
cata şi raţionamentul.

1) H. Ebbinghaus P s y c h o l o g i e i b i d , p . 194 s a u / / . ffoffding. E s q u i s s e d ' u n e Psy­

c h o l o g i e f o n d é e s u r l ' e x p é r i e n c e , t r a d . f r a n c , P a r i s , 1900, p . J35.
 Rezultatul unui act de cunoştinţă logică, e o formulă care
exprimă simultaneitatea sau succesiunea impresiilor respective
aşa cum ele apar conştiinţei. Dacă formula găsită convine im­
presiilor ordecâteori ele se întâlnesc cu conştiinţa, atunci ea
e adevărată; dacă nu, ea e falşă.
Această.- activitate a conştiinţei a mai fost numită şi activi­
tatea eî obiectivă, rolul ei fiind de a ne redă lumea externă tai
caracterele şi manifestările ei. Această obiectivitate însă, h* ve*
derile filosofiei nouă, e doar relativă. Numai realizmul naiv ad­
mitea că ştiinţa dă o copie fidelă a realităţii. Tocmai aci, Cum
spuneam mai sus, stă esenţa nouei filosofii, care a arătat că a r c e
cunoştinţă — deşi presupune ca indispensabilă prezenţa impre­
siilor externe — nu e decât o creaţiune a conştiinţei care m o ­
difică şi înlănţueşte aceste impresii după principii inerente ei.
Deci, încă.odată, o cunoştinţă logică este o reacţiune a conştiinţei,
şi anume a, elementelor ei intelectuale la anumite impresii, aşă
dar, o stare de conştiinţă.
Evident, în atitudinea intelectuală sunt predominante ele­
mentele de inteligenţă, însă numai predominante, fără de a ocupă
exclusiv conştiinţa, şi odată cu ele mai întâlnim — î n t r ' u n grad
mai slab — elemente afective şi volitive. Acestea însă sunt se­
cundare, şi servesc doar ca mijloc, ea imbold pentru exerci­
tarea operaţiilor intelectuale, sau însoţesc reuşita or nereuşita
lor sub forma de plăcere şi neplăcere. Mai mult încă, atitu­
dinea, intelectuală e viţiată, actul de cunoştinţă logică e falş,
dacă elementele afective sau voliţionale devin preponderente şi
imprimă caracterele lor operaţiilor intelectuale.
Să vedetn acum ce se întâmplă când conştiinţa în care pre­
domină elementele din grupa a doua şi a treia, întâlnesc exci­
taţiile externe.
4. Să luăm mai întâiu ultimul caz. In faţa multora din im­
presiile lumii din afară, conştiinţa pe lângă atitudinea de cu­
noştinţă logică, poate răspunde într'un alt c h i p : cu tendinţa
de a menţine — a-şi apropia or a îndepărta şi a distruge acele
impresii. In cazul acesta, elementele cari predomină în con­
ştiinţă, şi care provoacă reacţiunea citată, sunt cele voliţionale
(tendinţe instinctive sau căpătate prin obişnuinţă, dorinţe, voli-
ţiuni). Atitudinea aceasta a conştiinţei, e numită atitudinea prac­
tică ; activitatea ei într'un caz determinat, o vom m a n i un act
 de cunoştinţă practică compus din două momente: voliţiunea,
care se petrece exclusiv în conştiinţă, şi acţiunea, realizarea ei
organică.
Cunoştinţa practică are ca r o l : conservarea individului ca
organism individual.
După cum excitaţia externă e favorabilă sau nu conştiinţei
perc'epătoare (organismului ce îi serveşte de suport) ea tinde să
fie menţinută sau înlăturată.
In primul caz e numită bună, în al doilea rea. Predomi­
nante în atitudinea practică sunt elementele volitionale ; şi acî
însă, ca şi la atitudinea intelectuală, vom adăugă că pe lângă
elementele predominante, vom întâlni ca secundare pe qele din
grupările coordonate.
Aci vom găsi elemente intelectuale — nu numai senza­
ţii cari, cum spuneam, sunt indispensabile ca substrat al or-
cărei atitudini, ci judecăţi raţionamente şi mai ales elemente
afective: emoţiuni, sentimente, pasiuni. Acestea toate însă sunt
secundare, ele servesc doar ca substrat — cele intelectuale —
or ca imbold •— cele afective. In atitudinea practică mai întâl­
nim, ca şi în cea intelectuală, elementele afective ca însoţitoare
a reuşitei or nereuşitei unui act de cunoştinţă practică, sub
forma de plăcere respectiv durere.
In totdeauna însă, aceste elemente rămân secundare. Ati­
tudinea practică e înlăturată, actul de cunoştinţă practică sub
cele două momente descrise mai sus nu are loc, din momentul
în care predomină elementele secundare.
Când sunt prea puternice cele intelectuale, avem o conştiinţă
nehotărîtă ce se mărgineşte la deliberare, iar când dominează
cele afective, avem o conştiinţă ce se află în contemplaţie s a a
într'o impulsivitate sterilă.
5. Deşi, cum declaram la început, nu ne vom ocupă de
această chestie, totuşi în treacăt vom spune că dintre diferitele
atitudini posibile ale conştiinţei cea mai primitivă, atât în evo­
luţia speţei, cât şi a individului, e atitudinea practică.
Atât elementele intelectuale cât şi cele afective, sunt în­
globate în primele momente ale conştiinţei, în cele volitive ser-
vindu-le de substrat sau de mijloc pentru exercitarea lor.
Din această massă primitivă se degajază mai întâiu, devenind
independente — din mijloc, scop — elementele intelectuale, fă-
 cându-se astfel posibilă atitudinea intelectuală sau de cunoştinţă
logică. Mai în urmă şi mai cu greu, se desprind de cele voli­
tive elementele afective şi se produce un al treilea fel de âtii-
tudine: cea de afectivitate pură, sau de sensibilitate, sau cu
numele sub care e mai cunoscută : atitudinea estetică. Din
aceste trei feluri de elemente, primele două: cele intelectuale şi
cele de voinţă reprezintă activitatea conştiinţei îndreptata asu­
pra lumii din afară şi anume, primele având rolul de a crea
o lume de conştiinţă corespondentă celei externe, iar cele deâl-
doileâ, să acomodeze existenţa conştiinţei realităţii din afara,
supunându-i-se sau modificând-o.
In schimb, elementele afective reprezintă reacţiunea cea
mai subiectivă, cea mai particulară conştiinţei omeneşti; ele
sunt, oarecum, ecoul pecare lumea din afară îl găseşte în su­
fletul'-nostru aşa cum l-am moştenit şi cum ni l-au format îm­
prejurările vieţii.
Procesele de conştiinţa descrise mai sus, nu trebue înţelese ca pe-
trecându-se cu rigurozitatea unei legi în toţi indivizii. Ele arată doar or­
dinea în care evoluează conştiinţa în cei mai mulţi dintre ei. Pot însâ
există—şi de fapt exista—contimporan cu aceştia, oameni a căror conşti­
inţă a rămas în prima fază, acea practică şi alţii cari n'au ajuns decât
până la faza intelectuală (vieaţa lor afectivă rămânând subordonată voinţei.)
Iar într'o aceeaşi conştiinţă ce a trecut prin câteşi trele stadii, în dife­
ritele momente ale vieţii poate predomina, când o atitudine când alta,
sau putem avea—şi aceasta se petrece mai des—stări mixte. Cum se face
acum că, la unii oameni conştiinţa evoluează în chipul arătat mai sus, iar
la alţii rămâne în loc, de sigur că nu se poate, explică decât prin condiţiile
Wologice şi psicologice speciale ale indivizilor. întrucât educaţia — influ­
enţa unei conştiinţe asupra alteia, poate modifica o stare de lucruri exis­
tentă—nu intră în cadrul preocupărilor noastre.

6. Desigur că nimănui nu-i e străină observaţia că, foarte

multe impresii externe, pot interesă conştiinţa şi în alt chip
decât cel intelectual sau cel practic. O sumă de obiecte (în
înţelesul filosofic de opus conştiinţei — subiectul — cuprinzând
deci, şi fiinţe şi lucruri) pot preocupă conştiinţa noastră în aşâ
fel că, după perceperea lor, nu urmează o operaţie intelectuală-
noţională, nici vreo tendinţă ori hotărîre de a ne apropia ori
înlătură obiectul respectiv, ci elementele ce predomină în con­
ştiinţă, care caracterizează răspunsul ei în aceste cazuri, sunt
elementele afective; reacţiunea conştiinţei e un sentiment de
plăcere ori neplăcere, produs de perceperea obiectului ca atarei
Dar nu numai în răspunsul conştiinţei găsim, în aceste cazuri,
predominarea factorilor afectivi, ci o altă caracterizare a acestei
1
noi atitudini e, că şi în conţinutul sufletesc atribuit ) acestor
obiecte, predomină elementul afectiv, iar elementele intectuale
şi volitive, ce ele conţin, sunt subordonate acestuia şi apar ca
un substrat, ca un mijloc de exprimare a unei stări afective.
Această atitudine sufletească, caracterizată prin predominarea
elementelor afective, atât în conţinutul impresiilor, cât şi în
reacţiunea conştiinţei, e atitudinea sensibilităţii sau estetică.
Activitatea ei, într'un caz dat, constă într'un act de contem­
plaţie sau de intuiţie pură şi are de rezultat o cunoştinţă estetică.
In cunoştinţa estetică, obiectul respectiv se prezintă con­
ştiinţei în chip sintetic, în întregime, cu toată vieaţa sufle­
tească ce exprimă, sau dacă e vorba de un obiect neînsufleţit,
cu toată vieaţa cu care îl însufleţeşte imaginaţia noastră. Cen­
trul intuiţii estetice îl alcătueşte totdeauna un element afectiv
care, cum spuneam mai sus, e elementul cel mai specific ome­
nesc al conştiinţei noastre. De aceea, cunoştinţa estetică apare
ca cea mai complectă, ca cea mai omenească cunoştinţă.

S'ar părea în primul moment că definiţia dată e prea largă, şi câ s u n t

stări sufleteşti în cari predomină elementele afective, şi cari totuşi sunt
departe de a fi numite stări estetice: sunt toate momentele de emoţii şi
pasiuni din vieaţa noastră de toate zilele. Cine analizează însă mai adânc
vieaţa sufletească, se va convinge că în toate emoţiile şi pasiunile noastre
obişnuite, adevăratele elemente predominante sunt cele de voinţă, şi c ă

i) In accepţiunea strict idealistă — admisă de psicologia de azi —

după care vieaţa sufletească a indivizilor ce ne înconjoară, e mai întâiu un
product al conştiinţei noastre care, printr'un proces de dedublare, o p r o -
ecteazâ în indivizii respectivi, postulând pentru ea o existentă obiectivă.
Acest proces, care pare foarte natural, când e vorba de vieaţa ce atribuim
naturii şi în general obiectelor neanimate, apare curios când e afirmat d e
fiinţele cu cari venim în contact. Şi totuşi procesul e acelaş, căci e clar
că, conştiinţa noastră nu poate eşi din noi pentru a trece într'un alt i n ­
divid, aşa că vieaţa sufletească a celorlalţi indivizi, o cunoaştem în funcţi­
une de elemente de ale propriei noastre conştiinţi, care o creează după
analogia vieţii noastre sufleteşti. Caracterul subiectiv al reprezentării stă­
rilor de conştiinţă străine, e dar evident şi e explicabil cum starea sufle­
tească a unui individ oarecare, se poate oglindi în chip diferit în diferite
conştiinţi sau chiar într'o aceeaşi conştiinţă in timpuri deosebite. >
cele dintâiu nu-s decât stimulul, imboldul care în mod necesar preceda sau
însoţeşte orce act de voinţa U. Această observaţie priveşte şi grupul sen­
timentelor numite altruiste, cari dau foarte uşor iluzia unei complecte
independenţe faţa de vieaţa v o l i t i v ă : căci trebue să luăm voinţa în ac­
cepţiunea ei cea mai largă şi cea mai adevărată, adică drept acea activitate
sufletească care tinde să menţină sau să îndepărteze diferitele impntsitttii,
după cum ele convin eului nostru atât fizic cât şi moral. Deci, un ăct de
voinţă e reacţiunea personalităţii noastre impresionată în bine sau î n rfta,
şi cu o aşa înţeleasă voinţă, se dovedesc a fi mereu legate sentimentele
din vieaţa obişnuită, de aceea ele fac parte din vieaţa practică.
Cu totul altfel stau lucrurile în starea estetică, singura stare în care
sunt cu adevărat predominante elementele afective. In această atitudine a
conştinţei, noi trăim diferitele sentimente, emoţiuni, pasiuni de cariswtt'
tem capabili ca expresiuni ale obiectelor estetice, şi când această trăire sau:
intuire e realizată, urmează mulţumirea estetică, numită de obiceiu emoţia
estetica, şi pe care noi o vom numi cunoştinţa estetică. Personalitatea noa­
stră individuală, eul nostru, cu un cuvânt voinţa noastră nu are nici o
parte de reacţiune în această atitudine estetică. Dar despre toate acestea
vom vorbi mai pe larg în capitolul asupra elementului afectiv al cunoş­
tinţei estetice.

7. Am arătat la cunoştinţa logică, că scopul ei e formu­

larea raporturilor de simultaneitate şi succesiune ale realităţui
externe aşa cum ele se prezintă conştiinţei; la cea practică că
scopul ei e tendinţa de a menţine sau înlătură elementele acestşi
realităţi, după cum ele sunt favorabile sau nu conservării in­
dividualităţii noastre. Care e acum scopul cunoştinţei estetice ?
In deosebire de celelalte două cunoştinţi, cea estetica nu are
2
nici un scop faţă de conştiinţa în care se produce J ; ea e o ac­
tivitate de lux, un joc al sufletului.
In lucrarea de faţă pe care am intitulat-o «Critica cunoş-
tinţii estetice», ne-am propus să analizăm această atitudine a
conştiinţei, şi să arătăm : 1) Elementele sufleteşti ce o compun
şi caracterele lor; 2) Caracterele generale ale unui act de cu­
noştinţă estetică; 3) Să vedem cum se prezintă de obiceiu, ca
realitate psicologică, starea estetică, şi să deosebim cazurile adş-

0 V e z i B a i n , L e s e m o t i o n s e t ) a v o l o n t e , t r a d . f r a n c . p. li.
2) Teoria lui Karl Groos, după care arta ar avea o utilitate biologică,
ea fiind o manifestare instinctivă necesară speţei, nu neagă teoriile lui
Schiller şi Spencer, admise de toţi psicologii, după care arta e un lux ca
şi jocul, căci şi Groos admite, că pentru individ, pentru conştiinţa lui, ac­
tivitatea estetică e un lux, şi că utilitatea ei nu apare individului.
 vărate de cele amestecate cu alte stări, şi de cele falşe (pseudo-
estetice) şi în sfârşit al 4-lea) să vedem ce consecinţă atrage
pentru unele din problemele estetice analiza noastră, şi ce rol
joacă în vieaţa totală a individului, momentele de atitudine
estetică.
8. In filosofia veche, şi pe la începutul celei noui, priutre preo­
cupările despre artă ale filosofilor, întâlnim doar ici-colea ob-
servaţiuni asupra activităţii estetice a sufletului. Acele preocupări
se reduceau mai toate la speculaţii metafizice asupra originii,
definiţiei şi caracterizării frumosului, căruia i se atribuia o rea­
litate externă imanentă sau transcendentă după spiritul general
al sistemului filosofic respectiv.
Aristot, în câteva capitole ale «Poeticei» şi «Politicii», s'a
ocupat în treacăt de efectul general al artei asupra sufletului,
şi cevà mai mult, de efectul tragediei. P e la mijlocul secolului al
XVIII, filosoful Leibnitzean, Baumgarten, scrie prima Estetică.
Deşi meritul lui stă mai mult în crearea terminologiei acestei
discipline, totuşi el a dat câteva îndrumări psicologice în cerce­
tările estetice. Primul însă care s'a ocupat în chip metodic de
Estetica psicologică, şi care poate fi considerat ca întemeetorul
acestei discipline, e Kant. Cercetarea atitudinii estetice a con-
ştiinţii care formează obiectul principal al Criticii facultăţii de
judecată, erà o consecinţă necesară şi o complectare a idealis­
mului critic.
Vom vedea în decursul lucrării, că rezultatele «Criticii»
sale au fost admise în liniamentele lor generale de estetica con­
1
timporană ) .
După Kant, cercetările speculative asupra esteticei se în-
puţinează din ce în ce ; o ultimă - înflorire o au cu idealismul
absolut al lui Hegel. Din contră, pe măsură ce psicologia se
desvoltă, se înmulţesc şi cercetările de estetică psicologică.
Curentul de psicologizare a tuturor disciplinelor filosofice, se
întinde şi ' asupra esteticei ; se caută a se aplica metodele psi-
cologiei şi acestei discipline.

1) La contemplation esthétique est une attitude particulière de l'homme

en face des choses, et à Kant revient le mérite de l'avoir clairement dis-
tinguée de l'attitude intellectuelle et de l'attitude morale avec laquelle on
l'avait jusqu'à lui confondue. V. Basch, Essai critique sur l'Esthétique de
Kant, p. 235. Paris, 1896.
 g. înainte de a încheia această introducere, credem nece­
sar să justificăm întrebuinţarea termenilor d e atitudine şi c«*
noştinţă estetică.
In lucrările filosofilor vechi, când e vorba de ceeace se
petrece în sufletul individului în fata artei, se vorbeşte totdea­
una de sentimentul frumosului şi al urâtului. Cel dintâi care
a introdus termenul de «estetic» a fost, cum spuneam mai sûSj
Baumgarten.
Pentru el, estetica e ştiinţa cunoştinţii sensibile, inferi­
oare, în deosebire de logică: ştiinţa cunoştinţei noţionale, su­
perioare. După Baumgarten, se vorbeşte iarăşi numai de sen**
timentul estetic, ori de emoţiunea estetică. P e măsură însă ce
cunoştinţele psicologice înaintau, se precizau, s'a căutat a se in­
troduce şi în terminologia întrebuinţată, aceeaşi preciziune.
Astfel în literatura estetică din ultimul deceniu, a început
a se înlocui termenul de sentiment ori emoţie estetică — pen­
tru desemnarea stării estetice — cu acela de atitudine estetică.
Psicologii francezi vorbesc de un «état» şi de o «attitude es­
thétique» ca deosebită de una intelectuală şi de una morală,
iar cei germani de «aesthetischer Zustand» şi «aesthetisches
Verhalten.»
Această înlocuire o socotim îndreptăţită, de oarece, în sta­
rea estetică, deşi predomină elementul afectiv, totuşi cum am
mai spus şi cum vom vedeà mai târziu, întâlnim în ea un nu­
măr însemnat de elemente intelectuale şi volitive.
Ceea ce nu se poate negà, e că în faţa realităţii externe,
spiritul omenesc poate lua o atitudine specială, având caractere,
particulare şi care e numită atitudinea estetică.
Mai rar se întâlneşte termenul de cunoştinţă estetică care
cum au văzut mai sus a fost introdus de Baumgarten. Ori, din
momentul în care e admis cuvântul atitudine, socotim ca ne­
cesar şi inevitabil de a întrebuinţa şi pe cel de cunoştinţă
estetică.
Intr'adevăr, atitudine înseamnă o stare, o dispoziţie, o vir­
tualitate; pe dealtăparte am văzut că, în spiritul idealismului
critic şi al psicologiei de astăzi, o cunoştinţă nu e decât o mo­
dificare a unei atitudini a conştiinţei. Dacă sufletul nostru ar
fi compus doar din un singur fel de elemente, am avea o sin­
g u r ă atitudine posibilă şi deci un singur fel de cunoştinţă.
Din analiza însă făcută mai sus, s'a văzut că conştiinţa noa­
stră e compusă din trei feluri de elemente, cari pot fi în mod
separat predominante. Deci vom putea avea o atitudine inte­
lectuală cu o cunoştinţă intelectuală sau logică; o atitudine
practică cu o cunoştinţă practică şi în sfârşit o atitudine este­
tică cu o cunoştinţă estetică—aceea care formează obiectul cer­
cetării noastre.
EUGEN PORN
 ISTORIA ÎN R A P O R T CU P S I H O L O G I A
(STUDIU DE FILOSOFIA ISTORIEI)

Istoria şi psihologia fac parte din grupa de ştiinţi cari se

ocupă cu fenomene sufleteşti; deosebirea între dânsele consta
numai în punctul de vedere, din care tratează obiectul. Pe când
cea din urmă—psihologia—studiază vieaţa sufletească în genere,
independent de cutare sau cutare individ, având ca scop sta­
bilirea legilor stărilor de conştiinţă, cea dintâi — istoria — stu­
diază şi ea reprezentări, sentimente, acţiuni omeneşti, nu însă.
independent de factorii prin care se manifestă vieaţa istorică,
ci numai în corelaţia lor. Psihologia e o ştiinţă abstractă; is­
toria, întrucât nu se desprinde de elementele concrete ale obi-.
ectului ei, ci, din potrivă, ţinteşte tocmai a cunoaşte şi înţelege
acele elemente în raport cu evoluţia socială, e o ştiinţă con­
creta şi particulară. îndată ce cunoştinţa istorică ar elimină,
din explicările sale individualul, ar încetă să existe ca istorie
propriu zisă. De aceea obiectul ei e înţelegerea şi explicarea
vieţii sufleteşti, trăită aevea de generaţiile dispărute.
Nu discutăm acum, dacă istoria îşi poate apăra valoarea,
ei de ştiinţă, alături de celelalte ştiinţi, pe baza acestei concepţii
Aceasta e o problemă de metodologia ştiinţei şi de obiceiu, se
lasă în seama logicei.
Vom cerceta punctele de întâlnire şi întretăere dintre psi­
hologie şi istorie, cu scopul de a scoate în relief, în margini
modeste, amestecul legilor psihologice în făurirea evenimentelor
 trecute, căci istoria, aşa cum se concepe, se aseamănă cu o
psihologie aplicată,—mulţi le-au identificat complect—având a
înţelege, cu ajutorul psihologiei individuale şi sociale evenimen­
tele istorice în legătură cu mersul evoluţiei omeneşti.
Intre ele e un schimb întins de servicii reciproce. Dacă
pentru psihologie acest serviciu se mărgineşte la prilejul de
a-şi verifică exactitatea principiilor ei abstracte, aplicându-le
experienţii trecute sufleteşti a omenirii, un serviciu destul de
î n s e m n a t ; pentru istorie contribuţia psihologiei e o chestie de
existenţă; ţesătura evenimentelor istorice se realizează prin le­
gile ştiinţei sufletului. Fenomenele istorice nici nu se pot con­
cepe nici explică independent de psihologie. De aci derivă două
puncte de vedere din care se poate trată raportul dintre aceste
discipline, i. Rolul legilor fenomenelor de conştiinţă în con­
struirea evenimentelor istorice; 2. Sub ce condiţii e posibilă
reconstituirea, înţelegerea şi explicarea trecutului.
Punctul prim arată raportul logic din ele ; punctul al doilea
e studiarea condiţiilor psihice sub cari devine posibilă ştiinţa
istorică. E problema teoriei cunoştiinţei aplicată evenimentelor
trecute. Aci vom adaogă şi concluziile ce derivă din aspectul
istoriei luat ca ştiinţă.

I.

I. Chestiunea în întregime e relativ nouă şi literatura ei

e restrânsă. L a noi a fost studiată de d. A. D. Xenopol, într'o
comunicare savantă făcută Academiei de ştiinţi morale şi po­
litice din Paris
In alcătuirea fenomenelor istorice deosebim două părţi bine
diferenţiate: a) circumstanţele istorice în care se produc fap­
tele ; ele sunt unice în felul lor, căci fiecare eveniment istoric,
în complexitatea lui de împrejurări externe şi interne, apare
o singură dată pe scena istoriei. O revoluţie, chiar dac'o mai
găsim şi mai pe urmă la acelaş popor, ea apare ca un fapt
nou, în altă ordine de succesiune a evenimentelor.
b) A doua parte e mecanismul legilor psihologice, după
c a r e se închiagă şi constitue efectiv evenimentele istorice. Ca

i) Psychologie et histoire, Paris igoi.

 acte sufleteşti, ele, în modul lor de a fi, nu se pot formă decât
după legile generale ale sufletului omenesc. Totdeauna nemul­
ţumirea, ca act psihic, va produce revoltă, încercările ce t r e c
peste puterile cuiva, neizbândă, spiritele superioare active, ad­
miraţie, etc. Ceeace variază dela o epocă la alta, sunt numai
împrejurările istorice particulare, în care se aplică legile g e n e ­
rale ale sufletului. «Există între aceste două discipline (istoria
şi psihologia) zice d. Xenopol, un punct de contact, un r a p o r t
foarte intim, prin faptul că materie etern nouă, pe care des-
voltarea o procură spiritului, e lucrată totdeauna în acelaş m o d
prin forţele intelectuale. Dacă rezultatul acestui lucru e tot>-
deauna altul, aceasta se datoreşte faptului că materia supusă
acţiunii sale e totdeauna nouă. întocmai ca o moară care se
învârte totdeauna după acelaş mod, produce o altă măcinătură,
după felul seminţelor puse în coş. Presupunând că moara 'şL
schimbă locul, continuând a se învârti, ea va lăsă să cadă dâră
de făină care se va compune din elemente diferite. Această
imagină, aşa grosolană cum e, arată într'un mod destul de fidel
raportul legilor psihologice cu desvoltarea istorică. Moara se:
învârte mereu în acelaş s e n s ; dar deplasarea sa în timp, ali­
mentată neîncetat de elemente nouă, va da ca rezultat o suc-,
1
cesiune de produse diferite ).
Rolul legilor psihice rezidă dar în aceea că ele contribue
să producă, combinate cu împrejurările, evenimentele istorice.
Istoria, din acest punct de vedere, ar fi o continuă apli­
caţie concretă a legilor psihice asupra evoluţiei omeneşti.

II.

II. Sub ce condiţie pot să se înţeleagă şi explice fenome­

nele istorice ? Obiectul de cercetat al istoriei nu ni-i dat ca in­
tuiţie directă, cum e în ştiinţele naturei, ci avem aface cu eve­
nimente dispărute, care n'au lăsat în urma lor decât câteva
date, rămăşiţi sau mărturii, manifestări concrete fragmentare
dintr'o vieaţă sufletească pe veci apuse. Din aceste date insu­
ficiente, istoricul, ajutat de legile generale ale spiritului ome­
nesc, trebuie să reconstitue trecutul, să-1 înţeleagă, şi apoi să-1

i) Pag. 8. Comp. Princ. fundam, ale aceluiaş autor, pag. 56—57.

 redea sub forma unei icoane obiective a evenimentelor care nu
mai sunt. Operaţiile, prin ajutorul cărora se face reconstituirea
fenomenelor şi epocilor istorice, înţelegerea, orânduirea şi ex­
punerea sistematică aşâ fel ca materialul să corespundă, pe cât
e posibil, realităţii trecute, sunt parte de natură logică, parte
psihologică. Aşâ reconstituirea presupune nu numai putere de
reprezentare, închipuire şi asociare dar şi anumite reguli logice,
anumite metoade, după care cerni şi interpretezi datele avute,
deosebind partea autentică şi necesară de cea dubioasă şi pri-
soselnică. Tot astfel combinarea materialului şi expunerea ştiin­
ţifică cu pretenţie de obiectivitate trebuie să se bazeze pe legile
necesare ale gândirii omeneşti. Contribuţia logicei şi a ştiinţei
sufletului merg în istorie îmbinate şi inseparabile. Analiza noastră
va oglindi importanţa ambelor discipline pentru cunoştinţa is­
torică, căutând însă să scoată în relief pe acea a psihologiei.
II. Ce condiţie prealabilă şi absolut indispensabilă se cere
istoricului, pentru ca concepţia ştiinţii lui să fie posibilă ?
Conceptul unităţii sufleteşti. Pentru a înţelege valoarea ace­
stui principiu în studierea fenomenelor istorice, o mică escursie
în domeniul ştiinţelor naturii e necesară. E a ne va arătă cum
se petrec lucrurile acolo. In ce mod stabilim raportul cauzal între
anumite transformări de energie fizică, între o cantitate de ener­
g i e mecanică şi travaliu, între electricitate şi lumină, etc.
Evident, concepem raportul de cauzalitate între multiplele
transformări ale energiei cozmice pe baza experienţei; ea însă
ne arată numai că între manifestările variate ale energiei există
un raport de echivalenţă numerică. Totdeauna suma X de
energie calorică produce cantitatea constantă Y de lucru me­
canic. Aceeaş echivalenţă între toate formele de energie.
Stabilirea acestui raport de echivalenţă numerică e pentru
omul de ştiinţă ţinta cercetărilor sale; îndată ce a ajuns aci,
posede garanţia indiscutabilă că transformările fenomenelor ex­
perimentate se petrec după legea cauzalităţii şi prin urmare
poate generaliza raportul şi-1 ridică la rangul unei legi expli­
cative. Experienţa dovedeşte că o anumită cantitate de căldură
a r e totdeauna şi pretutindeni ca efect o dezagregare a cohe-
ziunii moleculare dintr'un corp, ceeace face să se mărească
volumul corpului sau chiar să-1 descompue complect. Măsurarea
echivalenţii numerice arată că procesul de dezagregare dintre
moleculele unui corp stă în raport cu cantitatea de energie
calorică. Nu mai rămâne nici o îndoială, zice omul de ştiinţă,
că energia căldurii produce dilatarea corpurilor; între una şi
alta e un raport cauzal şi de aci legea generală: căldura pro­
duce dilatare.,
Care-i fondul certitudine! şi al perfectei siguranţe că sta­
bilirea de raporturi echivalente numerice între manifestările
energiei duce Ia formularea de legi ? Cine ne spune, că dacă
observăm şi experimentăm între două cantităţi a şi 6 o pro­
porţie numerică şi în temeiul ei formulăm o lege, acea relaţie
va fi valabilă şi pentru viitor ?
E principiul abstract al conservării energiei, admis în mod
tacit în toate investigaţiile ştiinţei. Toţi oamenii de ştiinţă, unii
conştientei alţii mai puţin conştienţi, pleacă în cercetările lor
dela un postulat, deşi peste putinţă de verificat în lumea ex-
perienţii, însă indispensabil pentru constituirea ştiinţei. Admit
o sumă constantă de energie cozmică închisă într'uri sistem
izolat. De aceea, în ultima analiză, fundamentul ştiinţelor e o
ipoteză. Experienţa dovedeşte că între formele de energie coz­
mică există raporturi de echivalenţă şi nimic mai mult; Dar
sentimentul nostru de veracitate nu se mulţumeşte cu certitu­
dinea ce ne-o lasă experienţa concretă. Păşim mai departe în
lumea cugetării abstracte şi căutăm acolo razim mai solid cu­
noştinţei ştiinţifice, ca şi când ni-e frică să ne încredem în
totul datelor cunoştinţii întinse şi apelăm la autoritatea mai
înaltă a raţiunii.
Aşa se deduce axioma fundamentală a ştiinţei, legea con­
servării energiei, ca o necesitate de certitudine superioară şi
ca mijloc de verificare sublimă. Numai când postulezi dela în­
ceput că suma de energie universală e constantă şi alcătueşte
un sistem închis, din care nimic nu se pierde şi nimic nu se
adaogă, constatarea experimentală că transformările ei concrete
sunt echivalente, capătă un înţeles.
Mintea nu poate concepe constanţa între manifestările ener­
giei decât în dependenţa unui tot închis şi izolat. După cum
raportul părţilor constitutive ale unui întreg au un înţeles şi o
condiţionare reciprocă numai în legătura întregului, aşa şi ra­
porturile constante au valoarea numai în dependenţa unei can­
tităţi hotărîte de energie cozmică. Din această dependenţă a
fenomenelor, luate ca părţi, de suma totală a energiei siste­
mului derivă şi validitatea echivalenţii numerice şi certitudinea
raporturilor cauzale dintre fenomene.
Cum vedem, orce lege din ştiinţele naturii, cu toată deri­
varea ei inductivă, postulează un princip, o hipoteză, care, din
înălţimea ei ahstractă, face posibilă ştiinţa. Acel princip e pos­
tulatul conservării energiei; el unifică şi dirige cercetările şti­
inţifice asupra naturii fizice.
III. înţelegerea vieţii sufleteşti postulează şi ea vreun prin­
cipiu abstract, sub care e posibilă concepţia ei? Avem nevoie,
în l u m e a internă de vreo axiomă mai presus de pulberea ex­
perienţei, în construirea şi deplina înţelegere a raporturilor fe­
nomenelor sufleteşti ?
Răspunsul e afirmativ. Analog principiului conservării ener^
giei din lumea fizică, avem conceptul unităţii sufleteşti, în lumea
internă.
In dependenţa lui, raportul găsit prin experienţă între feno­
mene devine de natură cauzală. Dacă explicarea raportului
dintre excitaţie şi senzaţie ar fi izolată de admiterea postula­
tului unităţii psihice, ar trebui ca creşterile excitaţiilor externe
să fie direct proporţionale cu acele ale senzaţiilor interne. In
realitate însă, existenţa unităţii sufleteşti impune stărilor de con­
ştiinţă, o comparare reciprocă între dânsele şi o creştere în
raport cu această unitate, cum arată legea psiho-fizică formulată
1
de W e b e r şi interpretată de W . W u n d t ) .
Conceptul conservării unităţii psihice, condiţionează depen­
denţa cauzală dintre fenomenele de conştiinţă, cum am spus.
Ilustrarea acestei afirmări ne-o dă, pe o scară foarte întinsă,
legea corelaţiei care se aplică cu a ceeaşi valoare în lumea psi­
hică ca şi în cea organică. Pornim dela câteva date foarte in­
suficiente dar caracteristice şi pe baza lor construim o indivi­
dualitate.
P e . c e ne-am rezemat construcţia noastră logică de recon­
stituire a unui întreg, dacă nu pe admiterea postulatului, că
acele elemente concrete fac parte dintr'un tot ?

i) D-l C. Rădulescu-Motru, în opera recenta «Puterea Sufletească»

1908, scoate bine în relief principiul unităţii sufleteşti şi valoarea lui, ana­
log conceptului conservării energiei din lumea fizică pag. 135—138.
 Opera de reconstituire a psihologului se aseamănă cu aceea
a naturalistului, sau mai esact, a paleontologului, care după
câteva resturi complectează planta sau animalul fosil. Ideia to­
tului prezentă în minte, vine să contribue atât la reconstituirea
părţilor cari lipsesc, cât şi la dispoziţia lor organică cauzală,
aşa fel ca toate să alcătuiască un întreg. S'ar pierde şi psiho­
logul şi naturalistul, în interpretarea datelor variate şi incohe-
rente, dacă le-ar lipsi călăuza conceptului unităţii.
In cunoştinţa istorică, singura îndrumare ce-o avem, ca din
puţinele fenomene ce ni se oferă intuiţiei, să înţelegem vieaţa
trecută şi s'o pătrundem deplin, e aplicarea fecundă a corelaţiei.
Putinţa aplicării ei întinse în sociologia statică, duce la formu­
1
larea legii corespondenţelor sociale, cum a arătat A. C o m t e ) .
Sociologia, din punct de vedere static, se alcătueşte din o
mulţime de factori, cari echilibrându-se şi consistând mutual,
produc fizionomia societăţii într'un moment dat. Acei factori
fizici, intelectuali, morali, nu pot stă alături unul cu altul, şi nu
pot contribui la alcătuirea unui agregat social decât în virtutea
unei corespondenţe speciale, care nu e alta decât legea core­
laţiei. Starea materială dintr'un regim social e în raport cu con­
diţiile mediului fizic, cu progresul ştiinţific, literar, religios, ar­
tistic ; formele şi instituţiile sociale sunt reflexul cultural şi politic
al epocei corespondente. Toate se înrîuresc şi se sprijină reciproc.
Aceiaşi nepreţuită utilitate o are legea corelaţiei şi în istorie.
Taine o ilustrează în multe din studiile sale. Un eveniment ni-e
dat numai în parte, un personaj apare sub un singur aspect pe
scena istoriei, o epocă istorică prezintă complect numai câţiva
din factorii de coexistenţă socială.
In toate cazurile procedăm la acoperirea acestei insuficienţe,
la întregirea şi complectarea caracterelor istorice cu concursul
legii de corelaţie. Iar dacă cercetăm mai departe, în ce rezidă
fundamentul şi valoarea ce i-o acordăm, vedem că baza de
operaţie a întregirii şi combinării elementelor, o constitue con­
ceptul unităţii. G. Simmel numeşte unitatea personalităţii unul
din categoriile a priori, care face posibilă cunoştinţa istorică.
2
(«Sie ist ein Apriori, das Geschichte erst möglich m a c h t » ) .
1) Cours de Philosophie positive, tom. IV, lecţia 48.
2) Die Probleme der Geschichtsphilosophie, 2-a ed. 1905. Leipzig, p. 26,
comp. pag. 6—8.
Studii Filosofice. 6
 IV. Am deosebit mai multe momente în redarea unui eve­
niment istoric. Am zis că el trebue întâiu să fie constituit cu
concursul tuturor datelor ce ne stau la dispoziţie; trebue înţeles,
explicat şi apreciat, adică să cunoaştem cauzaţia evenimentului,
valoarea lui socială şi culturală, în raport cu evoluţia istorică ;
apoi expunerea cunoştinţelor după o sistemă obiectivă.
Aceste momente presupun anumite operaţii sufleteşti, cari
ne vor arătă în ce margini contribue ştiinţa psihologică la con­
stituirea cunoştinţei istorice.
a) După adunarea unui material istoric, cea dintâiu datorie
a istoricului e de a-1 interpretă, a-1 examina din punct de ve­
dere al autenticităţii, al limbei, al locului, timpului, etc. Cu­
noaşterea unei ermeneutici istorice e absolut necesară, căci ea
iniţiază pe istoric în a supune unei critici obiective şi unei in­
terpretări drepte mărturiile istorice. Ne fiind de domeniul pur
1
al psihologiei, lăsăm aceste operaţii în seama altor ştiinţi ).
b) Analizei materialului trebue să-i urmeze sinteza; de aceea
a doua operaţie e asociarea, punerea în legătură necesară, lo­
gică şi psihologică, a materialului interpretat. Evident, rolul
precumpănitor nu-1 au combinările psihice, succesive şi coexis­
tente, ci acele cari-şi asociază elementele în virtutea legilor
necesare ale cugetării, adică cele logice; numai aceste din urmă
se impun tuturora, deopotrivă, sunt adică obiective; istoria
trebue să stabilească astfel de asocieri, câtă vreme tinde a de­
veni o ştiinţă; în această operaţie e ajutată de analogiile ştiinţei
psihologice. Datele se pun în legătură unele cu altele, după
legea corelaţiei, şi tind să reconstitue un tot.
Prin însuşi firea acestei operaţii, de a pune alături fapt cu
fapt, a înşiră serii de episoade ce par independente, într'o formă
logică, a le arătă valoarea lor istorico-culturală, se observă de
odată subiectivitatea ei. Cât prilej de a amestecă istoricul per­
sonalitatea sa în vieaţa stinsă a altor vremi,- a o reînvia şi apre­
cia, după ideile şi sentimentele sale! Unul, cu mai mult talent
şi cultură, cu mai multă iubire dezinteresată de adevăr, va
•pune mai puţin la contribuţie categoriile subiectivităţii sale,
abţinându-se a-şi amestecă convingerile şi părerile în şiragul

i) A se vedea mai pe' larg în E. Bernkeim, Lehrbuch der histor,

Methode, ed. 2, 1894 Leipzig, pag. 236—476. Exista o ediţie şi mâi noua.
 evenimentelor; altul, cu dispoziţii mai poetice, mai înclinat a-şi
scoate în relief personalitatea, cu o sentimentalitate mai fină,
închipuire mai vie, va face din istorie o operă frumoasă, cu
multe însuşiri literare, dar subiectivă. ' -
Combinaţia istorică, prin însuşi natura ei de a fi o ope­
raţie de selecţie şi sinteză, orcât am căută s'o ferim d e subiec-
'•• tivism, presupune anumite însuşiri literare şi artistice, pe cari
trebue să le poseadâ istoricul.
Evenimentele nu pot fi primite în toată complexitatea \0t
reală. O alegere, ca şi în artă, se impune. In cutare epoe#,
cutare năzuinţi cu corelaţia lor necesară de iluzii, sentimente,
idei, se ridică, ca un far luminos, în atmosfera istorică; în jurul
îor trebue grupată toată evoluţia socială. Prin ele ordinea şi
succesiunea faptelor capătă o logică de desfăşurare şi o ex­
plicaţie psichologică. In altă perioadă istorică se ridică noi dis­
poziţii sufleteşti, cari pasionează şi dirig lumea. In evul mediu
a tot puternicia o are Biserica creştină, credinţele religioase.
Când pierzi din vedere această trăsătură a timpului, multe fapte
mari şi mici, războaiele religioase, pelerinajul de pocăinţă âl
lui Eriric al IV la Canossa, rămân obscure.
Dacă păşim în epoca modernă, tirania credinţelor religi­
oase scade, valoarea axiomatică a dogmelor se pune îrt dis­
cuţie, cunoştinţa cu adevărat ştiinţifică se impune, chiar cu
preţul cel mai scump al vieţii omeneşti. Şi aşâ mai departe.
Sunt lumini cari trăesc în strălucire o bucată de vreme, apoi
slăbesc încetul cu încetul până se sting cu totul, în negura în-
-tunerecului, ca altele, necunoscute până atunci, să răsară în
locul lor, să se înalţe cu timpul pe orizontul gândirii omeneşti.
Se aprind alte candele în locul celor ce nu mai ard.
Punerea în legătură a faptelor istorice cu punctul central,
presupune pe lângă o sumă de calităţi necesare istoricului şi
pe cari poate să şi le însuşiască printr'o pregătire sistematică,
şi anumite dispoziţii naturale, ca plasticitatea imaginaţiei, o
amplitudine şi intensitate deosebită a facultăţilor intuitive şi
reprezentative.
Sâ nu se confunde imaginaţia constructivă şi determina­
tivă a istoricului cu imaginaţia liber creatoare a artistului. Şe-
lecţiunea şi asoriarea datelor în istorie n u se face absolut liber,
ci totdeauna în vederea determinări? unui tot anumit, impus
l
istoricului de scopul ştiinţei s a l e ) .
c) Faptele Insă odată combinate, trebuesc reproduse. Această,
operaţie psihologică e nedespărţită de cealaltă a combinării şi
numai necesităţile de studiare ne silesc a o deslipi şi a o trată,,
ca o funcţie aparte. .
In această privinţă istoria se apropie iarăşi de artă. Deo­
sebirea între cele două feluri de reproduceri, istorică şi poetică,,
constă în modul în care ele reproduc datele şi materialul cu
ajutorul fantaziei.
Fantazia poetică poate reproduce orce, fiind liberă în func­
ţiunea ei de concretizare de a-şi alege orce subiect; reprodu­
cerea istorică trebue să traducă representările ei, materialul, în
conformitate cu realitatea trecută, după analogiile ştiute ale
2
legilor sufletului, cum zice Bernheim ) .
Necesitatea funcţiunii imaginative reiese la fiecare p a s ; orcât
material istoric ne-ar stă la dispoziţie pentru reconstituirea tre­
cutului, tot rămâne destul rol fanteziei de a combină datele în-
tr'un tot unitar. Fantezia poetică creatoare combină şi redă lu­
cruri ce n'au existat şi,nu pot nici să existe vreodată; cea istorică
are menirea de a întruchipa lucruri cari au existat, realităţi trăite.
Chiar scopul ce-1 urmăresc cele două feluri de fantazii le
s e p a r ă : una urmăreşte să ne producă emoţia estetică, alta urmă­
reşte sg. ne deâ o cunoştinţă obiectivă. Una e artă, alta e ştiinţă.
«Să se accentuieze încă,, zice Bernheim, că însuşi scopu­
rile celor două feluri de fantazii sunt complect deosebite : F a n ­
tazia poetică voeşte să ne bucure şi să ne înalţe, cea istorică^
trebue să ne ajute să înţelegem şi să cunoaştem; una năzueşte
aparenţa realului (den Schein der Wirklichkeit», alta să stator­
8
nicească adevărul realităţii (die Wahrheit der Wirklichkeit)» ).
Mai e o apropiere între istoric şi artist. Vieaţa istorică se
compune din acţiuni, reprezentări şi sentimente omeneşti. Isto­
ricul, ca şi artistul, trebuie să le înţeleagă cu deplină intensi­
tate, să le reprezinte pe cât mai obiectiv posibil, fără amestecul
intenţiilor sale subiective ; să-şi topească conştiinţa individualităţii

1) Bernheim atinge chestia în op. cit. pag. 476—484. Siînmel, op.

cit. pag. 54—56.
2) Op. cit., pag. 489.
3) Ibid., pag. 491.
 sale subiective, în faţa faptelor t r e c u t e ; să trăiască realitatea
istorică aevea şi s'o reprezinte, dacă stă prin putinţă, în toatâ-
lumină obiectivă, întocmai ca şi artistul, care în eontemplar&a
obiectului său, şi-a pulverizat personalitatea sa, mălţâftd^se îhtr"'o
l u m e străină, într'o «lume de ficţiuni ideale>. *
«Simpatizarea cu motivele persoanelor, cu întreaga lor
fiinţă, în parte sau complect, care ni-e redată numai fragrriett-
t a r ; transpunerea în varietatea complectă a enormului sistem
de puteri, din cari numai unele sunt înţelese, celelalte produsa
din nou, acesta e adevăratul înţeles al cerinţei că istoricul este
1
$i treime să fie un artist» ).
Aceasta e marea problemă a istoricului, în ce m ă s u r ă ' e
posibilă renunţarea la conştiinţa individuală, ca să poţi repre­
zenta şi trăi faptele străine, dar să ai în acelaş timp şi Con­
3
ştiinţa, că actele reprezentate nu's ale tale, ci aparţin a l t o r a ? ) .
Aducerea la vieaţă a faptelor istorice, cum vedem, e ajutată
foarte mult de amestecul sufletesc al istoricului; el pune dm
sufletul său verigi, acolo unde lipsesc; judeeă după convinge­
rile sale, simte, iubeşte, e plin de ură şi gelozie, apreciază va­
loarea culturală a faptelor după putinţa sa. De unde începe
istoricul să aibă conştiinţa subiectivităţii sale? Actele istorice
sunt aduse în lumina cunoştinţei prin ajutorul amestecului per­
sonalităţii subiective a istoricului. El şi-a pus ideile sale alături
de ale altora, şi-a rechiemat sentimente şi dispoziţii streine,
mediate, prin stările sale proprii de conştiinţă; şi cu toată
această participare necesară a sa, se cere să fie conştient că
aceeace a plăzmuk cu o bună parte din sufletul său nu aparţine
lui, ci altora, unei vieţi streine, care a trăit cândva. E posibil
această antinomie inerentă a cunoştinţei istorice?
V. Am văzut ce operaţii ajută istoriei la reconstituirea tre­
cutului. A rămâne aci înseamnă a nu complectă problema.
•Faptele istorice, aduse la tvieaţa de reprezentare* a istori­
cului din negura tainică a trecutului, ca să fie complect expli­
cate, au nevoie de înţelegerea motivaţiei lor. Cum am zis, toate
aceste lucrări sufleteşti m e r g împreună. Numai insuficienţa fa­
tală omenească, de a nu putea vedea şi înţelege lucrurile decât
succesiv, ne sileşte să facem despărţiri.

1) G. Simmel, op. cit. pag. 54.

2) Simmel, pag. 30.
 Analiza, combinarea şi reproducerea se întemeiază pe pu­
terea de înţelegere a înlănţuirii cauzale a fenomenelor. Veri-
gele evenimentelor sunt acţiuni omeneşti; ele coprind idei,,
sentimente şi tendinţi, parte deplin realizate, parte sub formă
de proect, contur. Aşa se ţese amestecat, de vreme, oameni şi
soartă, minunată pânză a isprăvilor omeneşti, care leagă,pre­
zentul de trecut; iar această pânză continuă o numim istorie.
înţelegerea evenimentelor înseamnă a cunoaşte legăturile
faptelor izolate, pe deoparte, între ele, pe dealta, cu totalitatea
vremii în care s'au produs.
Ni se reclamă dar două feluri de cunoaşteri: a) Una, p r i ­
vitoare la motivaţia particulară a fiecărui fapt, b) Alta, privi­
toare la legătura faptelor cu mediul social. De aci derivă două.
feluri de condiţii psihologice: a) Relativ la cunoaşterea psiho­
logiei : individuale, b) La cunoaşterea psihologiei sociale.
a) P e măsură ce istoricul e mai pregătit şi prin o cultură
psihologică, se poate desface mai uşor de erorile judecăţilor şi
aprecierilor egoiste, îşi corectează mai bine felul parţial şi in-
complect de a vedea lucrurile; are mai mulţi sorţi de izbândă
de a se apropia de o înţelegere obiectivă.
Repetăm, procesele psihice studiate pot fi utilizate n u m a i
cu o cunoaştere adâncă a ştiinţii sufletului. Altfel, fără frâuL
disciplinat, al ştiinţii, operaţiile văzute mai sus, pot duce la tot
felul de producţii fantastice plăcute, ba chiar fermecătoare uneori,,
nu însă reale.
Niciodată nu se întâmplă c a . mărturiile istorice să fie com­
plecte şi cohere,nte. In absolut toate cazurile se reclamă o in­
teligenţă, care să reconstitue, să selecţioneze, să combine, să.
stabilească legături între elementele incoherente, să desăvâr­
şească alte date care lipsesc; şi toate, acestea nu se pot face
decât prin legile generale ale cugetării şi a analogiilor psiho­
logice. Paralelismul dintre expresie şi concepţie din psihologie
ajută minunat pe istoric la interpretarea sufletească a materia-,
1
luiui c o n c r e t ) .
, b) Sunt perioade istorice cari trăesc sub puterea sugestivă
şi hipnotică a unei idei sau sentiment; acţiunile omeneşti n'au

i) Simtnel, op. cit., pag. 6 — 7 ; apoi comp. Bernheim, op. cit., pag.
500—503.
înţeles, dacă le-am judecă după ideile de azi. Ar fi să neso­
cotim eterna lege a prefacerilor necurmate, care stăpâneşte totul,
Sunt foarte multe condiţii de cunoscut, ca faptele istorice
să ne apară cât mai aproape de realitate : condiţii culturale,,
fizice, psihice etc. Nu ne interesează din punctul nostru de ve­
dere decât cele sufleteşti. Numai prin o cunoaştere şi a feţii
psihologice a evenimentelor, înfăţişarea trecutului capătă o nu­
anţă obiectivă. Sub lumina acestei condiţii, legăturile faptelor
ne apar ca fireşti şi necesare, ca părţi rupte dintr'un tot mai
mare, din sufletul epocii.
In această privinţă, cunoştinţele psihologiei nu-s suficienţe)
cum pretind unii psihologi şi sociologi contemporani, că legile
istorice sunt acele ale psihologiei individuale.
Avem nevoie de o psihologie socială, etnografică, (Völker­
psychologie). Din convieţuirea oamenilor se nasc anumite forme
sociale, un anumit Volksgeist, — cum zice Lazarus, întemee-
torul psihologiei etnografice, — sub dominarea cărora se naşte
şi trăeşte individul. Procesul de formaţie al popoarelor din punct
de vedere sufletesc, evoluţia istorică precum şi legile ei sunt
probleme cari ies din cadrul restrâns al psihologiei individuale»
Fiecare epocă îşi crează o anumită atmosferă sufletească
socială, înlăuntrul căreia trăesc indivizii; faptele lor nu pot fi
înţelese decât în sfera acestui mediu; scoase de aci, ele ne apar
incoherente şi absurde.
Psihologia socială va dâ interiorului o perspectivă de ve­
dere a evoluţiei istorice, variată dela o epocă la alta, căci odată
cu schimbarea vremurilor, se schimbă şi sufletele omeneşti.
Anahronismele de-a atribui personagiilor istorice modul nostru
de a judeca şi simţi sunt evitate. In investigările noastre ştiin­
ţifice, aplicăm la fiecare pas această metodă. Pe artist îl înţe­
legem mai bine, când îi studiem opera în raport cu mediul
unde s'a format; influenţele sub care a trăit, etc. Tot aşa pe
un filosof. Cunoştinţa lui complectă e condiţionată de cunoa­
şterea evoluţiei gândirii filozofice. Numai aşa înţelegem cum
s'a pus problema şi cum s'a rezolvat. E o legătură cauzală între
artist, operă şi mediu; între filosof, problema ridicată de dânsul
şi evoluţia cugetării.
«Numai dacă avem pretutindenea în vedere condiţiile so-
cial-psihice, numai pe temeiul cunoştinţei psihologiei sociale se
poate cunoaşte cu adevărat starea de spirit a diferitelor epoci
1
e t o ) zice Bernheim.
«Istoria nu poate fi înţeleasă dacă nu se iâ în consideraţie
elementele psihologice, procurate desvoltării umanităţii de îm­
prejurările vieţei. Şi cum aceste din urmă însoţesc totdeauna
curentul istoriei, va trebui ca istoricul la fiecare pas să scoată
la lumină faţa psihologică a evenimentelor. Istoricul trebue să
fie numai decât un psiholog, fără de care condiţie cheia celor
mai multe fapte îi va lipsi.
Voeşte, de exemplu, să înţeleagă cum se face că ministerul
englez, care a provocat războiul sud-african n'a fost răsturnat,
cu toate nesuccesele repetate, în timp ce în Italia pierderea
dela Adua aduce căderea ministerului Crispi ? Explicaţia nu
poate fi găsită aiurea decât în caracterul fundamental al ace­
stor popoare.
Vrei să înţelegi evenimentele cari aduc explozie teribilului
război dela 1870, trebue să examinezi starea spiritelor în Franţa
şi în Germania şi să studiezi în acelaş timp psihologi ceste per-
sonagiile cari se găseau în capul afacerilor, în aceste două ţări;
trebue să faci psihologie colectivă şi individuală şi cu acest
studiu va fi mai adânc, cu atât mai exact îţi vei dă seama de
2
cauzele marelui eveniment» ? )

III.

I. Dată fiind problema ce ne-am propus la început, — ra­

portul dintre psihologie şi istorie,—am examinat, în margini
oarecum restrânse, în ce mod cunoştinţa legilor sufleteşti con-
stitue un auxiliar cunoştinţei istorice.
Fenomenele istorice se alcătuesc după legile generale ale
spiritului omenesc. Acesta a fost primul punct de vedere al
studierii problemei.
Ne-am întrebat apoi, ce fel de cunoştinţă reprezintă istoria
şi cu ce mijloace o realizăm. Aci am examinat criteriul unităţii

1) Op. cit., pag. 511, comp. pag. 503—523.

2) Xenopol, op. cit., pag. 21—22. Comp. Princ. fundam, de acelaş,
pag. 51—67; 319—360. «Race et milieu» acelaş în Revue de Synthèse his-
torique, Decembrie 1900, pag. 254—264, etc.
ca un principiu diriguitor abstract, iar ca operaţii propriu zis
psihice, cari fac posibilă constituirea istoriei, combinarea şi re­
producerea.
Condiţiile psihice sub cele două forme, individuale şi so*
ciale, vin să contribue la cunoaşterea mai obiectivă a motivaţiei
fenomenelor şi a înlănţuirilor cauzale, în raportul lor reciproc
cu faza de evoluţie istorică corespondentă.
Spre complectare, se cuvine să ne rezumăm consideraţiile,
ca să vedem ce se poate spune de natura obiectivă pe care
trebue să o pretindă ştiinţa istorică. Numai în urma unei ana­
lize psihologice aplicată cunoştinţei istorice e legitim să ne îrp
trebăm dacă istoria e o ştiinţă obiectivă sau nu.
II. Cunoştinţa istorică nu poate fi identificată cu un réalisai
•naiv, că adică ea ar fi o înregistrare fotografică a trecutului.
Avem de a face cu o cunoştinţă mediată. Mărturiile trecute re­
constituite, combinate şi reproduse cu ajutorul categoriilor su­
fleteşti ale istoricului, reprezintă cunoştinţa istorică. Cu alte cu­
vinte, între cunoştinţa trecutului şi aceea a lumii fizice nu-i
deosebire : şi una şi alta sunt o lume de reprezentare. Ceeace
le desparte e numai gradul de obiectivitate cu cari oglindesc
cunoştinţele.
Omul n'are sub nici un raport o analogie cu fenomenele fi­
zice. Nu ştim dacă dincolo de ce putem vedea şi experimenta
mai există o lume sufletească sau nu. De aceea nu ne preocupăm
de natura ei internă şi de înţelegerea în sine a fenomenelor."
Aceasta ne e imposibil. Tot ce ne interesează sunt legile de
producere ale fenomenelor şi condiţiile în cari se produc. Nuanţa
calitativă a fiecărui fenomen e lăsată la o parte, ea nu intră ca
o însuşire ştiinţifică necesară cunoştinţei. De aci derivă putinţa
de generalizare, de stabilire de legi şi principii din ce în ce
mai abstracte. Un fenomen e explicat atunci când putem să-1
subsumăm unei verităţi mai înalte, aceasta alteia şi aşa mai
1
departe ).
Obiectiv înseamnă aci a cerceta şi explica fenomenele na­
turii externe unele prin altele, prin legile cunoscute ale naturii
fizice, absolut independent de subiectivitatea noastră.

1) Mai pe larg vezi cap. «Valoarea cunoştinţelor omeneşti» în lucrarea

noastră «Fenomenele fizice şi psihice», 1907, Iaşi.
 In istorie lucrurile se schimbă. E drept, cum am zis, că
lumea ei e tot o lume de neprezentare, dar făurită din alt ma­
terial şi după alte metoade. Obiectul ei sunt evenimente su­
fleteşti, cugetări, sentimente, acţiuni, cari sunt reduse la o uni­
tate după legile ştiinţei psihologice.
Analogia sufletească dintre noi şi generaţiile istorice ne
permit să ne amestecăm mai adânc în firea internă a eveni­
mentelor istorice. La fenomenele naturii ne-am oprit numai la
reprezentarea lor exterioară, la manifestările concrete ale feno-.
menelor şi la raportul dintre ele, indiferent de proprietăţile lor
calitative. Atât ne permite puterea de cunoaştere omenească
în lumea fizică. La fenomenele istorice, având posibilitatea să
ni le reconstituim şi să le trăim din nou în noi înşine, căutăm
imediat motivaţia psihologică; de ce s'a urmat cutare succe­
siune şi nu alta ? De ce s'a manifestat evenimentul X aşa şi
nu altfel ? Centrul de gravitate nu mai e posibilitatea de a re­
duce fenomenele la principii generale, cum e cazul în ştiinţele
naturii. Evenimentele istorice fiind stări de conştiinţă analoage
cu cele ce se petrec în noi, căutăm o înţelegere mai adâncă
a fenomenelor.
«Ştiinţele pozitive cercetează «comment» şi nu *pourqoi>
al fenomenelor, cum o recunosc cei mai profunzi cugetători ai
aceleiaşi sfere de ştiinţi. Descoperirea cauzelor nu interesează
ştiinţele pozitive decât în locul al doilea; nu se poate ridică
această cunoştinţă la înălţimea unui principiu care ar deter­
mină, prin prezenţa sau absenţa sa, caracterul ştiinţific al unei
disciplini oarecare» *).
Şi de vreme ce fiecare eveniment reclamă o motivaţie,,
care în cursul evoluţiei rămâne singulară în timp şi spaţiu,
orcât de restrânsă ar fi, istoria este o ştiinţă a individualului
în opoziţie cu ştiinţele generalului, cum am semnalat la înce­
putul studiului de faţă.
Cu toate acestea, lumea istorică nu e mai puţin o lume
de reprezentare, însă în alt grad, în alte proporţii. Materialul
ei trebue reconstituit, sintetizat şi apoi reprodus; aceste ope­
raţii nu se pot face până ce istoricul nu-şi amestecă o mare

i) Revue de Synthese historique, 1903, Xenopol «A propos du «Lehr-

buch» du professeur Bernheim», pag. 7. Comp. iV. lor ga, «Concepţia ac­
tuală a istoriei», etc. Bucureşti 1896, pag. 13.
 parte din eul său, mai ales că are de aface cu fenomene ana-
loage cu cele ce se petrec în sine însuşi. In faţa naturii e mai
uşoară delimitarea între eu şi non-eu, având aface cu lucruri
foarte diferite de noi. In istorie, această delimitare e aproape
imposibilă. De aceea şi obiectivitatea în istorie e o noţiune,
foarte relativă. Dincolo avem o lume de reprezentare obiectivă,.
dincoace, o lume tot de reprezentare, însă cu un amestec ne­
desluşit de elemente subiective. Un istoric scoate în relief cu­
tare eveniment din trecutul poporului său, dându-i o însemnă-,
täte epocală; altul atribue, din motive subiective, din convuir
gere sau din interes, cutărei perioade, o valoare culturală mşţ
mare decât i se cuvine etc. Obiectivitatea istorică atârnă prea,'
de multe condiţii personale, talent, preparare, cultură, etc. ca
să poată fi înde'plinită.
Ca concluzie, realismul istoric e o iluzie, iar cunoştinţa lui
subiectivă.
III. Sunt şi alte consideraţii cari vin în sprijinul nostru să
întărească afirmarea că cunoştinţa istorică e subiectivă.
Gradul de obiectivitate e o noţiune foarte relativă, cum.
observă foarte just Bernheim. In istorie ea atârnă a) de natura
materiei, b) de modul cum e redată.
a) Materia, în istorie, se prezintă în condiţii foarte des-
avantagioase unei clădiri obiective. Pretutindeni, chiar şi în epo­
cile cele mai bogate în material istoric, avem lacune, discon­
tinuităţi, incoherenţe, cari toate se complectează, se întregesc,
numai prin adaosurile sufleteşti ale istoricului.
«O absolută complectare (de date) (Vollständigkeit der Daten)
aci (în istorie) natural, nu e posibilă şi nici aşteptată; niciodată
nu ni-s date toate faptele unui eveniment complex şi niciodată
nu-s de faţă resturile întâmplărilor, etc.» *).
O riguroasă interpretare critică îndreptată materialului nu.
face decât să evite în parte gradul de subiectivitate al istoriei.
Cunoştinţa ei, din acest punct de vedere, va rămâne tot o con­
strucţie cu un număr foarte mare de elemente subiective, puse
de istoric, cu toată precauţiunea ce o ia Bernheim de a scuti
2
istoria de subiectivism ).

1) Bernheim op, cit., pag. 560.

2) Op. cit. Cap. V , § 6. W e s e n des Auffassung.
 b) Expunerea va fi cu atât mai aproape de obiectivitate,
cu cât istoricul va fi în stare să interpreteze materialul mai în
j
conformitate cu realitatea trecută şi să-1 redeie după anumite
reguli de metodă. Când istoricul, în loc să urmeze în redare
drumul realităţii, turbură succesiunea reală a fenomenelor prin
anumite idei subiective, convingeri sau tendinţi, obiectivitatea
dispare.
• " In afară de natura inerentă subiectivă a cunoştinţei istorice,
obiectivitatea mai poate fi falsificată şi de alte condiţii mai puţin
inevitabile. Se reclamă istoricului o cunoaştere amănunţită a
filosofiei istoriei, care se ocupă cu factorii evoluţiei istorice, con­
diţiile materiale, fizice şi morale ale evenimentelor. E drept însă
că această condiţie prezintă dificultăţi. Filosofia istoriei nu e
încă deplin constituită; obiectul ca şi metoadele'ei sunt încă în
discuţie. Unii învăţaţi o pun alături cu sociologia.
«O sociologie desăvârşită s'ar acoperi complect cu filosofia
1
istoriei; numai după nume s'ar deosebi una de alta» .)
De aceea, problemele cuprinse în această disciplină relativ
recentă, deşi prezintă cel mai mare interes, în rezolvarea lor
nu s'a ajuns decât la afirmări neprecise şi vagi asupra influenţii
ce-ar avea-o fiecare din factorii istoriei omeneşti. In ce margini
şi în ce măsură se exercitează influenţa lor, nu se poate cal­
culă; rămâne în seama autorului să le atribue o importanţă
mai mică sau exagerată, potrivit vederilor şi specialităţii sale.
Un economist va susţine că faptele istorice sunt rezultatul es-
clusiv al condiţiilor materiale, un metafizician ideolog va atribui
geneza evenimentelor forţei misterioase şi a tot puternice a
ideilor şi aşâ mai departe. E cert că atmosfera socială crează
un mediu a cărei cunoştinţă se reclamă în mod necesar dacă
voim să cunoaştem istoria acelei perioade. E însă ceva nesigur
măsura în care factorii materiali şi sufleteşti contribuesc la pro­
ducerea istoriei. Gumplovicz crede că prin individ gândeşte
mediul din care face parte: «Ceeace gândeşte în om nu este
el, ci agregatul său social; izvoarele cugetării sale nu-s în eî,
ci în mediul social în care trăeşte, în atmosfera socială, în care
respiră, şi el nu poate cugetă altfel decât aşâ cum reiese cu

i) P. Barth, Die Philosophie der Geschichte als Sociologie», 1897.

Leipzig, pag. 10.
 necesitate din influenţele mediului său social, concentrate în
1
creerul său» ).
Bernheim socoate tocmai din potrivă că fenomenele istorice
şi sociale sunt, în ultima analiză, produse individuale. «Nu trebue
niciodată de uitat că toate evenimentele chiar şi faptele mul­
ţimii (Massen Vorgänge) se realizează numai prin activitatea
oamenilor luaţi izolat şi că indivizii dominaţi de condiţii psihice
diferite sunt diferiţi în caracter ; fundamentul psihologiei sociale
rămâne totdeauna psihologia individuală şi înţelegerea faptelor
mulţimii se întemeiază totdeauna numai pe sensibilitatea per r
2
sonală» ).
Domneşte în această materie o complectă diversitate şi opo­
ziţie, de păreri. Nimic cert, nimic mai presus de discuţie; tot»l
e ipotetic.
Ori în ce stadiu s'ar găsi filosofia istoriei, cunoştinţa valorii
factorilor istoriei e necesară. Ea ne dă cheia multor enigme
istorice. Natura ipotetică şi neprecisă a filosofiei istoriei impru-
mută acelaş caracter ipotetic şi cunoştinţii istorice. Şi din acest
punct de vedere calea subiectivităţii în istorie e deschisă.
Am văzut apoi, când am studiat condiţiile psihologice de
construire a fenomenelor sociale istorice, nu numai partea de
subiectivitate necesară, pusă de subiect în istorie, ci şi precau-
ţiunile de luat, ca cunoştinţa istorică să fie o reproducere cât
mai reală. Acele precauţiuni—pure deziderate,— sunt de altmin-f
trelea singurele mijloace de salvare, cu cari vin istoricii să vin­
dece defectul inerent de subiectivitate al ştiinţei lor.
Concluzia ce ni se impune, cel puţin nouă, e următoarea:
Orcât am căuta să curăţim terenul istoric de amestecul subiec­
tivităţii noastre, de modul nostru de a judecă, simţi, voi şi
aprecia, e cu neputinţă.
Mijloacele logice propuse de istorici, se reduc la simple
desiderate, uşoare de formulat şi imposibil de a fi puse în prac­
tică. Valoarea cunoştinţii istorice din punct de vedere al obiec­
tivitătii, oscilează dela probabil până la foarte ipotetic ; pretenţia
istoriei de a redă realitatea, de a învia vieaţa, care a fost odată
aşâ cum a fost, rămâne iluzorie. Rămâne doară ca un ideal în-

1) Gr. der Sociologie, ed. I. Wien 1885, pag. 167.

2) Op. cit., pag. 516.
depărtat, c*. o imagine posibilă în lumea închipuirii noastre
subiective, fără a o putea realiză vreodată în cunoaşterea tre­
cutului.
IV. Afirmaţia noastră rekaJtivă la inerenta subiectivitate a
cunoştinţii istorice e întărită şi cte site consideraţii.
Am admis dela început posibilitatea de a ne reprezenta
vieaţa sufletească a trecutului, ca un postulat. E vremea să ne
întrebăm:•' Suntem în stare să retrăim vieaţa istorică, aidoma în
toată vigoarea şi exactitatea el ? Da, răspunde Bernheim, vieaţa
de toate zilele ne dovedeşte aceasta cu prisos. Pe ce se înte­
meiază această posibilitate ?
Pe axiomul fundamental al orcărei cunoştinţi istorice, iden­
titatea naturii omeneşti: (Die Identität der Menschennatur isţ das
1
Grundaxiom jeder historischen Erkenntnis ).
Ce se înţelege însă prin axiomul identităţii omeneşti ? a) Că
legile sufletului omenesc au o valoare universală, acum ca şi
în trecut ? b) Sau că omul şi însuşirile lui caracteristice, nu s'a
schimbat de loc în cursul vremilor, şi prin urmare cum înţe­
legem pe contemporan, tot aşa înţelegem şi pe omul istoric,
fiind absolută identitate între unul şi altul?
Bernheim nu precizează înţelesul pe care-1 atribue noţiunii
de identitate. Pe deoparte susţine că procesele psihice şi legile
ei generale nu se schimbă nici cum. înţelegem tot aşa de bine,
zice Bernheim, pe Aristot, astăzi, cu toată varietatea modului
de exprimare şi coprins. Pe de alta susţine că omul, în fondul
însuşirilor lui sufleteşti, e acelaş; ceeace a variat dela o epocă
la alta, e numai expresia proceselor sufleteşti. Sentimentul re­
ligios, care în natura lui intimă e unul şi acelaş sentiment, a
rămas acelaş; a variat numai expresia lui. Catolicul îl mani­
festă, zice Bernheim, prin cântece de orgă, Fachirul indian mor-
tificându-se, Grecul antic ridicând mâinile spre cer, sălbaticii
2
prin hecatombe de vieţi omeneşti ).
O părere mai precisă şi categorică găsim la filosoful Scho­
3
penhauer ) şi sociologul de azi, Gumplovicz *}. Omenirea, în
cursul vremilor nu s'a schimbat de loc; progresul şi civilizaţia

1) Op. cit. pag. 129.

2) Op. cit., pag. 128—133.
3) Lumea cap. V. şi R.
4) Lupta raselor (Rassen Kampf).
 sunt aparente; s'a schimbat numai decorul, haina externă a fe­
;
nomenelor interne sufleteşti, fondul rămânând acelaş.
Dacă mentalitatea şi însuşirile sufleteşti n'au variat de loc,
ci numai expresia lor concretă, n'avem decât să căutăm, prin
diferite metoade ştiinţifice, să stabilim cea mai exactă corelaţie
între expresie şi stările de conştiinţă corespunzătoare şi vom cu­
noaşte, întocmai cum cunoaştem şi înţelegem pe aproapele, vieaţa
sufletească -a omenirii. Greutatea e, zice Bernheim, în a nimeri
această simetrie. Să fim dar cu băgare de seamă în examinarea
modurilor de expresie ale senzaţiilor şi concepţiilor şi fondul
lor, şi atunci nu ne vom teme că istoria nu va fi reflexul su­
fletesc al realităţii trecute, în limitele în care ea poate fi obiectul
ştiinţii istorice.
Concluziile părerilor de mai sus sunt, într'adevăr, chinui­
toare. Febrila agitaţie a omenirii pentru potolirea setei de fe­
ricire e o zădărnicie, căci fericirea e o nălucă. Suntem tot aşa
"de departe de dânsa, acum ca şi-n trecut. Progresul social rea­
lizat cu atâtea jertfe, e o părere; mersul omenirii înainte, o
frământare pe loc. Omul a rămas în fond acelaş, numai chipul
de a-şi exprimă stările sale sufleteşti a variat şi aceste schim­
bări ne-au dat iluzia progresului.
Incontestabil, în dreapta cumpănire a celor două afirmări
contradictorii—prima, identitatea naturii omeneşti, a doua schim­
barea ei şi ca formă şi ca fond,—e mult amestec de. sentimen­
talitate. Intervine credinţa în mersul spre bine al omenirii ca
o putere de salvare din oceanul desnădâjduirii în care te lasă
conştiinţa frământării pe loc.
Şi cu toate acestea să ne oprim puţin asupra acestui punct
şi să vedem valoarea axiomatică a principiului identităţii ome­
neşti.
Primul înţeles, că legile generale ale sufletului omenesc
sunt aceleaşi, e adevărat. Să discutăm dar numai înţelesul al
doilea.
Nu e oare nici o deosebire de fond între actualul om, ul­
timul produs al evoluţiei istorico-sociale şi primul om cu care
începe istoria?
Să comparăm în scurt, termenii extremi ai evoluţiei so­
ciale, pe sălbaticul de azi, asimilat cu omul primitiv şi pe omul t

modern. Principiul evoluţiei e universal; el stăpâneşte şi vieaţa

psihică. Procesele omogene, incohérente, neprecise, se trans­
formă în mod necesar în altele cohérente, definite şi etero­
gene. Apar în cursul evoluţiei stări sufleteşti noi, necunoscute
stărilor anterioare şi în raport cu dânsele întreaga organizaţie
psihică devine mai diferenţiată, mai fină de a percepe raporturi
şi sentimente noi.
Sălbaticii nu sunt în stare să priceapă necesităţile sufle­
teşti, de un interes mai înalt, teoretic ; nu sunt . capabili să.
simtă curiozitatea pur ştiinţifică. Aşa, ne povesteşte căpitanul
1
englez Specke ), exploratorul Africei centrale, că triburile săl­
batice se mirau mult ce motive l'au îndemnat pe european să
vie în mijlocul lor, să se expună la diferite incomodităţi, când
posedă avere şi confort.
• Ei n'au corectitudine morală ; cuvântul dat şi-1 calcă fără
nici un scrupul şi ruşine. Nu poţi contă niciodată pe propu­
nerile şi planurile lor, căci şi le schimbă după plac şi interes
personal. Talismanele şi fermecătoriile sunt în plină splendoare ;
sclavajul e fără limită, despotismul, fără frâu. Femeile sunt
sclave şi tratate cu cruzime.
Sălbaticii n'au noţiunea de simpatie, recunoştinţă, iubire.
Criminalitatea la ei e o regulă. Călătorii antropologi narează
că uciderea părinţilor la o anumită vârstă, de către copii, e o
datorie filială, de respect şi devotament pentru cei bătrâni. Ciu­
dată obligaţie morală! Şirul monstruozităţilor morale la dânşii
e nesfârşit.
Nu se poate susţine că în drumul evolutiv al omenirii nu
s'a schimbat, paralel cu modul de expresie şi fondul însuşirilor
sufleteşti. Omul de astăzi e altul, nu numai ca manifestare a
vieţii lui interne, ci chiar ca complexitate psihică.
Avem sentimente şi însuşiri noi, cari altădată sau lipseau
sau erau într'o stare rudimentară. Evoluţia însă s'a făcut pe
încetul şi pe nesimţite. Ea e perceptibilă numai când comparăm
termenii mai îndepărtaţi în timp. Fiecare epocă istorică e un
progres, un pas mai mult spre civilizaţie şi cultură.
Dacă în multe cazuri întâlnim faze sau perioade ce par un
popas sau chiar un regres, faţă de succesiune istorică, legea

1) Les sources du Nil ; Journal d'un v o y a g e de découvertes, par le

Cap. Specke 1860—1863, trad. fr. inédite, pag. 274—369 îh revista «Le tour
du monde», 1864.
 continuităţii evoluţiei sociale nu e desminţită. E numai o pe­
rioadă de tranziţie, de sfărâmare a idolilor trecuţi; o dezorien­
tare de gândire şi acţiune, provenită din nimicirea bazelor so­
ciale trecute. Ea e însă provizorie. Conştiinţa socială, nemul­
ţumită, aleargă după un nou ideal; ca să-1 ajungă, nimiceşte
construcţiile vechi; se simte un moment dezorientată în haosul
de principii sfărâmate şi risipite; apoi se reculege, construeşte
forme noi, şi-şi reia din nou drumul înainte, spre culmile în­
depărtate ale viitorului.
Fiecare epocă dar implică pentru noi un nou mod de a
gândi, simţi şi lucră. Stările sufleteşti intră într'o nouă combi­
naţie, din care răsare preponderenţa altor elemente psihice. O
preocupare mai mult se adaogă la cercetarea faptelor, o nouă
perspectivă sentimentală şi morală însoţeşte evoluţia inteligenţei.
Tendinţi necunoscute şi dureri netrăite apar pe orizontul vieţei
psihice.
Acum, în lumina celor zise, se ridică din nou întrebarea :
Putem să ne reprezentăm aidoma, să înţelegem şi explica vieaţa
sufletească a generaţiilor istorice ?
Da, o înţelegem, nu însă cu deplină certitudine şi în toată
obiectivitatea ei. N'am cunoştinţa perfectei siguranţe şi a adec­
vării absolute decât când e vorba de propriile mele stări sufleteşti.
In acest punct mă înţeleg complect; cunoştinţa mea e adec­
vată realităţii.
Să nu se confunde înţelegerea complectă cu cunoaşterea
1
numărului, cum susţin unii filosofi: Paulsen, Wundt, etc. ).
Numai în conştiinţa mea am cea mai complectă înţelegere,
de natură intuitivă, a motivaţiei /aptelor mele. Din moment ce
am părăsit acest punct — eul meu — şi voesc şi înţeleg pe altul
şi să-1 explic, cunoştinţa încetează de a fi intuitivă, ci numai
constructivă, reproductiva, pe baza analogiilor psihice. Lumea
de reprezentare începe.
Zic că reprezint, înţeleg cu atât mai bine pe cineva, cu cât
am avut prilej să cunosc pe altul mai mult timp, să-1 examinez
sub toate manifestările lui concrete.
Dar cunoştinţa despre altul nu mai rămâne o certitudine,
o adecvare perfectă a cunoştinţei realităţii, ci numai probabila,

i) Vezi lucrarea citată deja «Fenomenele fizice şi psihice», 1907, Iaşi.

Studii Filosofice. 1
verosimilă. Dacă de aci mă pogor spre generaţiile trecute, cari
au simţit şi judecat altfel, înţelegerea şi explicările mele vor fi
din ce în ce mai puţin probabile. Realitatea obiectivă istorică nu
se poate ajunge, chiar ţinând strict socoteală de toate condiţiile
studiate. Ele numai ne vor apropia de realitate; ea, ca atare,
va rămâne pe veci necunoscută.
Gradul de probabilitate va descreşte gradat cu cât istoricul
se va pogorî mai adânc în negura timpurilor dispărute şi se
va apropia de generaţiile mai streine.
Prin urmare, şi din acest punct de vedere, cunoştinţa isto­
rică e o cunoaştere subiectivă. Ea va fi cu atât mai probabilă,
cu cât mărturiile trecute vor fi mai numeroase, mai bine inter­
pretate şi reproduse.
ILIE GHIBĂNESCU

t
 0

R O L U L PENITENCIARELOR >
: :
DIN '

PUNCT DE VEDERE EDUCATIV

(STUDIU COMPARATIV)

I.

Celor ce nu sunt în curent cu cerinţele şi progresele pe­

nitenciarelor moderne, li se va părea dacă nu un nou sens,
cel puţin foarte pretenţios titlul acestui articol. Trebue să re­
cunoaştem că, în mare parte, au dreptate, întrucât în ţara
noastră foarte puţini sunt acei ce s'au ocupat de asemenea
chestiuni. Afară de d-1 Gr. Dianu, care a scris o Istorie a în­
chisorilor, au mai scris accidental d-nii Gr. Să v eseu, Erbiceanu,
Voinescu şi alţi câţiva, dar toate acestea, evident, nu formează
o literatură proprie penitenciară, cum e bunăoară cea germană,
italiană or franţuzească. Cauza ?. or mai drept zis cauzele ? Lipsa
de specialitate. In celelalte ţări, penitencologia formează o
ştiinţă care stă în strânsă legătură cu criminologia şi sociologia,
pe când la noi, ea nu-i nici sub formă embrionară măcar. Şti­
inţa şi cunoştinţele noastre în această direcţie, se mărginesc
tot' la cele. exprimate în parlamentul dela 1874, unde în loc de
principii, se discută despre... lefurile funcţionarilor.
Penitenciarul, e partea executivă a dreptului criminal prin
pedeapsă, care prin legitimitatea şi modalitatea ei, formează
sâmburele întregului eşafodaj, care se chiamă codul penal.
 Negreşit, nu-i în căderea noastră de a ne ocupă aici des­
pre închisori în genere, întrucât nu intră în cadrul titlului şi
nici. scopul nostru nu e acesta, ci, ne vom mărgini a vorbi
despre partea pur morală ce ar trebui s'o joace închisorile şi
în special despre învăţământ.
«In această privinţă (a învăţământului şi moralei, N. A.)
1
trebue să mărturisim, suntem foarte înapoiaţi* ), aşa zice fostul
director general al închisorilor. Dar că în închisorile noastre,
nu se face nimic în această chestiune, cred că numai e nevoe
de a insista, lucrul fiind de notorietate publică şi toţi cei ce au
trecut prin ă.cest serviciu, au ,constatat-o.
Dar, pentru a ne convinge mai mult de lucrul acesta, să
luăm în cercetare câteva date statistice. Iată, într'adevăr, ce
găsim la tabela Noi i din «Raportul d-lui Gr. Dianu asupra
închisorilor centrale, pe anul 1897».

Totalul incnişiioi Ai învăţat in in- Rămaşi

în iitemlni Analfabeţi cnisori în timpul fără cultură
anilor 1893-1897
Musiy celor 5 ani
40.249 22.194, .I-I-95 20.Q99 ,

E de notat că, «cifra de 0 9 5 se 4eâeotnpufte astfel':";4la

BiSeritiarti, lâ Do'br-OvSţ şi 374 la Mislea, şi că cele doaă diwfâi
îftchifcori s'au desfiinţat.
2
Să e^ammăm încă o statistica ) pe anul 19^4. Iată de gă­
sim "şi acolo: analfabeţi 2453 bărbaţi, 102 femei; au învăţat î n
închisori: 200 bărbaţi, femei 00.
Dar dacă poate aceste două statistici, nu sunt 'destul de
izbitoare, înainte de a trage concluziile noastre, să examinate
in bteJc, starea intefectuelă a celor închişi, timp de 40 ani şi
Să vedem ce rezaKatte au dât închisorile noastre "sub -acest
tfeport.
'ta «Statistica generală a închisorilor'», |>%. "$ >§i urm., 9k-
l
tocmită pe iîh -period -ie 49 de ahi, dela 1866—1906, găsim
următoarele:

tffir. Sâvkscta, -f-Raţtott DFEPTÂ'fechisdi'itor Gefc'trate», 1966, J » g . 2 5 .

2) Idem, pag. 5-1.
 Ţg"- ,,rr
! închişi pentru crime închişi pentru
delicte
Bărbaţi Femei Bărbaţi Femei,

:
Totalul închişilor. 36.116 3-099 166-735 12.741

Analfabeţi . . . . 24.782 2.870 115.368 9.843

An ÎHTăţat în încMson • 494 132 %9Z% 485

Rezultă deci că, la cifra globală de 2 0 2 . 8 5 1 b. şi 1 5 . 8 4 6 fi,

închişi în intervalul celor 40 de ani, erau analfabeţi: 1 4 0 . 1 5 a
b., 1 2 . 7 1 3 f., din care au învăţat: 2 . 4 1 6 b. şi 6 1 7 f. *).
Evident că^ nici nu se poate mai trist rezultat. Dar să ve­
dem; la această cifră enormă de analfabeţi, câţi la 202.851 b.
şi 15.840 f. ştiau carte în momentul intrării lor în penitenciar.
Iată ce găsim, tot la pag. 8 din zisa. statistică:

Bărbaţi Femei
Ştiau citi . . . . . . . . 3-196 207
Ştiau citi şi scrie . •. . 5-762 544
Ştiau citi, scrie şi socoti , 289 —

Adică un total de 9.247 b, cu 751 f., la care trehue notat

următorul lucru: la primele două clasificări intră şi minorii
pentru cifra de 543, pe când minore n'avem nici una.
D^acă comparăm acum datele statisticei, observăm urmă­
toarele lucruri:
La suma globală de 3 0 4 . 8 5 1 b. şi 1 5 . 8 4 0 f-

Nu ştiau An iiîăţat
Ştiau carte
carte in închisori
Bărbaţi 9,247 140.150 2.416
Femei 751 12.713 617
Total . . 9.998 152.863 3-033

1) I. Nautn-Inau, v. Revista Judiciară, pag. ţi,5 djiţi 15 Hep, 907.

Tiţefeue notat c*,. la Stimat clasă, avem minori, cari au îţiv&ţaţ, pentru
cifra de 194, în 40 de ani! „
 Ce rezultate de aici?
î . Că în penitenciare nu s'ftMcut nimic timp de 40 de ani,
or ceeace s*a Hkxa e prea j>u.ţm;
II. Că una din causaâe. criminalităţii la noi în ţară, e fără
îndoială lipsa de cultură.
«După părerea mea, zice d-1 Dianu, cauza principală e s t e
dezordinea în vieaţa casnică, datorită, în primul rând, dezordinei
morale, rezultat al lipsei de educaţie etc.» ). 1

«Una din cauzele criminalităţii, este lipsa instrucţiunii şi

2
educaţiei ).
Invocăm pe d-1 Dianu, fost director general al îochisorilor
ca unul ce s'a ocupat cu chestiunea penitenciarelor în special,
deci în măsură de a cunoaşte lucrurile şi a se pronunţă în cu­
noştinţă de cauză. De altminteri, Statisticile Ministerului de
Instrucţie pot fi consultate, deşi lucrul se ştie că, din punct de
vedere cultural, stăm foarte rău.
In orce caz, cifrele având eloquenţa lor, să le examinăm şi
noi puţin.
Intr'adevăr, în primul rând, observăm că, la totalul cifrelor
pentru intraţi.în închisori, maxima majoritate o dau analfabeţii.
Lucrul acesta denotă că, lipsa de cultură, contribue în mod co­
vârşitor în comiterea crimelor şi a delictelor.
Prin cultură, omul, parvine a-şi înfrânge patimile, amenin­
ţarea legii stând mai vie în mintea lor, decât în cea a igno­
ranţilor.
Dar să trecem mai departe cu examinarea noastră.
Observăm că, la cifra de 202.851 b. avem 3196 cari ştiu
citi, $762, cari ştiau şi scrie, cum şi 289 cu o învăţătură mâi
superioară. La femei avem : la 15.840, ştiau citi 207, citi şi scrie
544, cu o cultură mai superioară nici una.
Disproporţia dintre cifre sare în ochi. La cifra totală de
9.998 a alfabeţilor, avem 152.863 analfabeţi. Ce denotă oare
această diferenţiare enormă (152.863—9.998=142.862), dacă nu
tocmai ceeace susţinem noi, adică majoritatea deliquenţilor no­
3
ştri, o formează tocmai analfabeţii ? ).

1) Grig. Dianu, «Criminalitatea şi cauzele ei în România», pag. 24.

2) Idem, pag. 43.
3) A se vedea articolul nostru «Pagini de criminologie comparată»,
din «Curierul Judiciar», N o . 85I1907. - •
 Disproporţia pe care o formează cei ce ştiu numai citi, faţă
de cei ce ştiu scrie şi socoti (3.196 la 5.762, un plus deci de
2.566) este iarăşi destul de izbitoare. Lucrul acesta s'ar părea
paradoxal, întrucât, conform concluziilor noastre, ar trebui ca
tocmai cei de al doilea să fie mai mici în număr. In realitate
însă, chestia aceasta se explică uşor.
Intr'adevăr, e o mare deosebire între cel ce ştie numai citi
şi cel ce ştie şi scrie. Diferenţiarea nu e numai în diplomă, ci
în primul rând în psihicul lor. Cel întâiu prin faptul că nu ştie
decât citi, în mod fatal îşi va îngrădi ambiţia personală, măr-
ginindu-se într'un cerc restrâns de activitate, activitate dacă nu
chiar nulă, în cele mai multe cazuri; celalt, prin faptul că ştie
să ţie condeiul în mână, va năzui mai departe, ambiţia lui per­
sonală deşteptată de cultura insuficientă, fiind un motiv de veş­
nică nemulţumire, de desechilibrare nervoasă.
E evident că, un început de cultură rău înţeleasă şi nea­
propiată, măreşte în mod greşit ideia valorei reale personale,
lucru ce dă naştere în mod fatal la tot soiul de decepţii, care
la rându-le negreşit, influenţează foarte mult asupra moralului,
făcând subiectul nervos, succeptibil; cu un cuvânt un nemul
ţumit.
In al doilea caz, tot din pricina acestei insuficiente, carac­
terul se perverteşte, şi de aci până la comiterea unui delict nu-i
decât un pas.
Proba celor de mai sus, o găsim în cifre, cari dovedesc
că, între cel ce ştie numai citi, şi între cel cu un complex de
cultură, e o mare apropiere din punct de vedere criminal. In­
tr'adevăr, la ambii, cultura le serveşte de scut, întrucât dând
posibilitatea de a-şi cunoaşte în dreaptă valoare puterea, ambi­
ţiile lor nu vor procură o atât de mare decepţie, ca în cazul
celalt, unde individul autosuggestionat, va fi convins că, nici
se poate mai mare nedreptate or persecuţie, decât aceea că n'a
fost satisfăcut.
Oare nu e ştiut că, omul cult, în adevărata accepţie a cu­
vântului, e tot atât de naiv şi modest ca şi copilul cel mic ?
Faţă de toate acestea, credem că, nevoia absolută de a in­
troduce cât mai urgent învăţământul obligator în închisori, e
de ajuns de probat. Căci intr'adevăr, când cauza răului e igno­
ranţa, când acel individ e la dispoziţia noastră timp de ani de
zile, oare nu e o crimă morală ai lăsa răul să se perpetue, de-
liquentul să joace cărţi, bafearoase, să beà etc. ? Oare nu e ab­
soluta noastră datorie, ca să căutăm a combate răul în origina
sa, transformândn-1 în bine ?
Intr'adevăr, care e scopul pedepsei ? Oare societatea n'a
înţeles rolul său, decât în a se mărgini să constate delictul, şi
a dicta separaţia individului de restul celorlalţi ? Oare pedeapsa
consistă numai în acea «fatală separaţie» cum i-a zis Ortolan ?
Noi ne îndoim. Dar să vedem, poate că ne înşelăm. Iată
într'adevăr ce găsim la marele profesor, savantul F. Thiry :
«L'emprisonnement, doit être réformateur... par le travail l'édu­
cation et Ymstruption, faire en sorte de détruire ses instincts
1
pervers et d'arriver à l'amendement> ).
Acelaş lucru, dar mai complex, găsim în Garraud, care
zice textual : «Non que la privation de liberté puisse être con­
sidérée par elle même comme un facteur d'amendement, mais
parce qu'elle est la condition générale d'application d'un sys­
tème ayant pour objet la réforme du condamné*.
Şi mai la vale : € L'administration (penitenciarului N. A.)
travaille à l'amendement du condamné ; elle ne peut croire que
la société lui ait confié le condamné pour le faire souffrir ; elle
2
veut le rendre meilleur-* ).
Pentru o mai largă pricepere a pedepsei şi scopului ce ea
urmăreşte, a se vedea aut. cit., R. G., p. 229—375, F. T. pag.
229—250.
Vedem deci că, scopul pedepsei e de a corija, redând din
închisoare oameni noui, conform vechiului principiu al lui Se-
neca «meliores redant».
Pornind deci delà aceste considerente, noi am propus în
anul 1906, luna Decembre, următorul raport, adresat Directo­
rului general al închisorilor, pe acea vreme D-l Gr. Săvescu,
raport No. 250/907, în coprinderea următoare :
«Potrivit art. 28 al. I din regulamentul general pentru Pe­
nitenciarele centrale, şi ca urmare la rapoartele noastre No. 1.252
şi No. 1.425 din 30 Decembre 1906 ; Am onoare a vă face cu­
noscut următoarele :

1) F. Thiry, «Droit Criminel», pag. 239, N o . 290.

2) R. Garraud, «Droit Criminel», pag. 230, No. 157, în fine şi 232 N o . 158.
 Art. 28 din Reg. zice textual:
Cărţile religioase şi abecedarele, nu numai că nu sunt oprite,
dar administraţia se va sili a le procura arestaţilor,fiedinrbanii
lor disponibili,fiedin fondurile budgetare. '
Cărţile de ştiinţă şi moralitate, deasemem vor fi petmiie
pentru penitenciarele de corecţiune, conf. art. 20 dia lege 5 însă
nici o carte nu se va putea introduce, înainte de afiaprobată
şi vizată de director».
Din cuprinsul acestui art. reiese în mod clar că, legea pr^©-;
vede, şi arată în mod imperativ, că abecedarele şi cărţile ré&rt
gioase, săfieintroduse în penitenciar, la rigoare dispuBiasuto»»©

cumpărarea din peculul arestaţilor, ceeace în linie generală; <ae

ştie că, nu poatefiatins de Stat, acest disponibil, formând aveţeat,
capitalul deţinuţilor, spre a le servì la liberarea lor. ţ
Legiuitorul din 1874, atât în textul legii, cât şi în circu­
lara sa către Directorii de penitenciare Centrale, prevăzând un
asemenea art., negreşit că scopul urmărit a fost acela de a co­
:
rija pe aceşti nenorociţi, obligând direcţia a le procura cărţile
necesare, iar pe deţinuţi a le citi, iar dacă legiuitorul, pătruns
de idealul ce societatea îl urmăreşte pedepsind pe cel vinoivat,
a legiferat, indicând calea de urmat, nu e mai puţin adevărat
însă că, nicăiri, nici în lege, nici în regulament, nu găsim norma ,
după care ne-am puteà orienta pentru a realiza desideratul aş^r
de clar al legiuitorului din 1874.
In vechia noastră organizare cât şi în cea actuală, nu găsim
nici cea mài mică indicare în acest sens, nici dovada-unui în­
ceput de experimentare, care să ne poată servi; în mod fatal
deci, ne vedem siliţi a ne îndruma spre sistemele ce s'au adoptat
în penitenciarele. din apus, rămâind apoi să expun Domnie i-
voastre metoda adoptată de subsemnatul, şi pe care am onoarea
a o supune aprobării Domniei-voastre.
Intr'adevăr, dar sistemul celular adoptat de închisorile-mo­
del din Belgia şi parte din Franţa, învăţământul e organizat m
sensul următor : de două ori pe săptămână oamenii sunt scoşi
din celulele lor şi introduşi în capelă, amfiteatru (organizat tot
pe celule, încât condamnaţii nu pot comunica între ei) unde
profesorul penitenciarului, într'un mod cu desăvârşire elementar,
şi conform cererilor moderne ale pedagogiei, le predă o lee-
ţiune oarecare, (ortografie, gramatică, istorie, ete:). Lecţia ter-
minată, condamnaţii es, şi după un interval de 2 zile sunt exa­
minaţi asupra prelegerii.
In Germania, învăţământul, dat fiind majoritatea închisorilor
sistem mixt, se predă de către deţinuţi, sub privegherea supe-,
rioară şi direct exercitată de un profesor, în lipsă de confesor.
Al 3-lea sistem, e cel american de educaţie forţată a deţi­
nuţilor, conform principiilor inaugurate în «Reformatorul El-
mira», sistem într'adevăr admirabil, imposibil însă a se aplică la
noj şi chiar în Europa, de oarece liberarea arestantului e lăsată la
aprecierea directorului reformatorului, — care are latitudinea de
a prelungi, după apreciere durata deţinerii; deliquenţii fiind de­
ţinuţi până la complecta. lor vindecare morală, în acelaş mod
ca şi bolnavii în sanatorii:
Din aceste trei sisteme, dat fiind legislaţia noastră crimi­
nală şi Regulamentul închisorilor, cum şi regimul mixt, în mod
fatal, subsemnatul cred că, singurul sistem la care trebue să
ne oprim, e acel german ; cel franco-belg, ergastolo-italianj şi
sistemul american nefiind aclimatizabile la noi.
Fr. H. Wines, în raportul său asupra «reformatory-at-con-
cord>, zice la pag. 13 : «Omul poate fi religios într'un anumit
sens, şi cu toate acestea să aibă deprinderea de a fură». Cităm
textual, de oarece ni se pare această observaţie foarte exactă,
şi prin analogie aplicabilă majorităţii deţinuţilor.noştri.
într'adevăr, sentimentul prim al lor e cel religios.
Acest fond de misticizm, ereditar în special clasei ţără­
neşti, e singurul către care trebue că se îndrepte atenţia noastră,
ca speculându-1, să obţinem amendarea morală a acestor neno­
rociţi.
«A corija pe om, zice Brockway, înseamnă a-1 deprinde să
muncească să-şi agonisească singur ce-i trebuie pentru îndes­
tularea sa, şi să ştie să se mulţumească cu situaţia ce o are>.
într'adevăr, corijarea e idealul către care a ţintit legiuitorul
din 1874, cum şi totalitatea criminologilor şi sociologilor din
apus; din nenorocire, cu toate că în Regulament se găseşte
menţionatul art. 28, nu găsim nicăiri, cum am avut onoarea a
vă spune, o indicaţie de modul cum trebue de urmat. Această
lacună în organizarea penitenciarelor centrale e regretabilă, şi
pentru aceasta, cu profund respect, supunem aprobării Domniei-
voastre următoarele consideraţii şi concluziuni:
 i) Având în vedere că legiuitorul criminalistica f§74, con-
formându-se ideilor umanitaro-sociologice, a IpfteWSălat' art. 28
în Regulamentul general pentru penitenciarele Centrafe, articol
despre care tratează acest raport;
Având în vedere că prin el se urmăreşte corijarea de­
ţinuţilor, rupându-se cu vechea tradiţie, că penitenciarele trebue
1
să fie case de represiune şi oroare;
3) Având în vedere că una din cauzele criminalităţii îri
ţara noastră, se datoreşte şi totalei lipsei de cultură elementarii',
cum şi sumarei lipse de noţiuni de morală; •>••<.
4) Dat fiind tendinţa de a se răspândi cultura maselor ->iH-
deferent de vârstă, urmându-se prin aceasta aplicarea princi­
piilor fundamentale ale societăţilor germane Kulturgesellschaft;
5) Considerând că deţinuţii se întorc la căminele lor şi că
scopul pedepsei nu-i de a-i trimite aşa cum erau înainte de
comiterea faptului, ci amendaţi; şi că e raport direct între
starea de cultură a masselor de jos cu progresul, şi energia
unui popor.
6) Având în vedere desvoltarea care s'a dat atelierelor şi
organizării muncii în penitenciar şi că învăţarea unei meserii
nu e suficientă pentru formarea unui caracter ci e de absolută
nevoe de a-1 complectă şi aceasta se poate obţine 1) prin no­
ţiuni elementare de morală, 2) prin căpătarea de cunoştinţa
mai mult or mai puţin detaliate de scris, citit, istorie a ţărei,
3) insistându-se în special asupra noţiunilor de agricultură şi
economie domestică, absolut necesare ţăranilor, marea majori­
tate a deţinuţilor noştri;
7) Având în vedere cerinţele moderne şi progresul făcut;
8) Având în vedere că prin combinarea unui program,
timpul se poate împărţi aşa ca să avem la îndemână orele ne­
cesare pentru a pune în aplicare art. 28 din Regulament, fără
a stingheri prin aceasta interesele statului şi a oamenilor;
9) Având în vedere progresul obţinut, şi care reese din ală­
turata statistică, din care reese că: la cifra de 460 condamnaţi,
din care trebuesc scăzuţi 22 infirmi, 7 pedepsiţi de D-l Sub-
Director General, ceeace face 431, că la această cifră, aplicân-
du-se în mod stăruitor dela 1 Ianuarie 1907 obligaţia de a în­
văţă, s'a obţinut rezultatul de 179 indivizi cari au învăţat citi
şi unii ţi soda ;• Fea^taţ îrabuQWfS|or, şi care ne face să,, stăruim
în aceasta di^qfie;
io) Având: în vedere cele expuse sub No, 6;
Pentru aceste motive,
SutfSjeiBnatţHlj cil profund respect, are onoarea a vă; rugă
a a bwevoifj a aprobă în mod definitiv programul alăturat, sta­
bilind prin aceasta în mod trainic şcoala dorită de legiuitorul
din li§74.--to acest penitenciar, transformând prin aceasta închi­
soarea di»; vecbitd sigţein, în şcoală de meseiţii, în care, inde­
pendent de munca ocnei, învăţământul să fie obligator, escep-
tâadn-se infirmii şi bolnavii,
i Binevoiţi vă rog, etc.
(ss.} Director, D r . N a u m

(ss.) p. Grefier, Niculici

Şi care a avut rezultatul următor:

MINISTERUL DE INTERNE
DIRICT1DNEA GENEBALĂ A INCHISOEILOE
JVo. 1684.

Domnule Director,
«Văzând cele expuse de Dhv. prin raportul No. 250,
vă fac cunoscut că aprobănj în totul măsurile ce aţi
luat, precum şi programul aleatu.it pentru aplicarea
condamnaţilor din acea închisoare la carte.
«Vă exprimăm în acelaş timp mulţumirile noastre
pentru rezultatul ce aţi obţinut în aşâ scurt timp».
Director General (ss.) S ă v e s c n
Şeful Biurouhii (ss.) / . Cristescu

înainte de a vorbi însă de modul cum trebue organizată

şcoala în închisori, să vedem ce fac francezii şr italienii în
această chestie, în special cei dintâi, 4ela cari am copiat Re~
gulamentul nostru.
Iată într'adevăf ee găsim la ei: •
In 1905, erau închişi pentru pedepse penale, 5.401 din cari:
Analfabeţi 607 deci o proporţie de 11.23 °/o
 Ştiau a citi 791 deci o proporţie «te 1 4 6 5 %
» •» • şi scrie 1-304 '» » :
» 24.«4^ ;
> citi, scrie şi socoti 1 2 . 1 5 6 > » » 39-92 ° / 0

Având instrucţie superioară 122 » » » ' 2í26*/¡¿

Din aceştia au frecüentat şcoala: «; 4j
Analfabeţi 205. Au învăţat 133. Rămân 720
Ştiind citi 304 > » 87 v 217. ^¿;r
•» > şi scrie 441 » •> 32 » ^409 • •i'tj'îi
Numărul analfabeţilor, a diminuat deci, într'o proporţie
de 8.79 °/ -
0 ' ••- "---'M

Să vedem acum corecţia. •

La 1.458 copii în 1905 erau: i;vtfe;
Analfabeţi 797 deci o proporţie de şi-jfai*fjftt
: ;
Ştiau citi 236 » > » 9-3<J*/¡ '
> » şi scrie 726 •» » > 28.3^S'/ 0

» » scrie şi socoti 614 » » . > ; . 3 4 . 3 ^ » / ^ i.

Instrucţie superioară 1 » » » 0.05 ° / 0

Din aceştia au învăţat:

A citi 101
» > şi scrie 65
> » scrie şi socoti 59
Lâ penitenciarele agricole -găsim:
Analfabeţi 205. Au învăţat citi 62
Ştiind citi 304 > » aserie 5 1
» •'» şi scrie 441 '» » á socoti 20
Acelaş lucru la stabilimentele corecţionale pentru copii. ±'.<
Analfabeţi 314. Au învăţat citi 100
Ştiind citi 361 , » » ţi a scrie 64 .,
> > şi scrie 694 > »•• şi a socoti 40
Cursurile speciale, ca desemn, muzica, etc., au fost frecuén­
tate, în modul urm&tor : ,
Desettn 65 deţinuţi.
Muzica —; In 1904 erau aproape 50. \ \
Bibliotecele penitenciare au 23.835 de volume, fiind cerwte
1
de 138.741 ori spre citire ).
Din toate aceste date, reiese clar două lucruri:

1) Statistique pénitentiaire pe 1905. Melun 1907, pag. 72, 73, p. IJ-a.

Tab. XIII, 75, 76, 204, 205, 40, 70-71, 97, 42, 122, 132.
 I. Pe când la noi una din cauzele criminalităţii e ignoranţa
absolută a păturei de jos, în Franţa e tocmai contrariul;
II. Pe câtă vreme închisorile noastre sunt încă în plină
veche tradiţie sub raportul intelectualităţii, la francezi nu numai
că învăţământul e obligator^ dur ei au şi cursuri speciale!
Dar să-tareeem înainte şi să examinăm şi pe italieni. In sta­
tistica lor generală întocmită pe ultimii 5 ani, dela 1899—1903
1
inclusiv, şi apărută în 1906 ), găsim următoarele date:
Iittcaţi în 1903 un număr de 36.120, din cari au eşit libe-
rându-se 4.634, rămaşi deci 31.496. In intervalul acestor 5 ani,
cifra maximă de deliquenţi a atins-o în 1899 cu 38.382, şi mi­
nimă anul 1901 cu 33.318 indivizi. De remarcat că, dela 1901
încoace, cifrele cresc, aşa de ex.: în 1902 cu 34.088 şi în 1903
cu 36-398.
Din cei 36.120, avem următoarele proporţii relativ la gradul
de instrucţie: «
analfabeţi 8.53
ştiau citi 44.81
ştiau citi şi scrie 37.91
instrucţie superioară 8.75
Şi din aceste date observăm acelaş lucru ca şi la francezi.
Analfabetizmul, nu e una din cauzele criminalităţii la italieni ^
totuşi, deşi: (La scuola nei penitenziarii £ naturalmente insti-
tuzione secondaria..., ma quale potente aiuto nella eura morale
2
degli espiandi per la loro correzione e rigenerazione...» ) şcoala
e obligatorie, iar rezultatele sunt că toţi: <fini$cono /per impa-
rare tutti a leggere *e scrivere*.
Dar nu numai aci se mărgineşte acţiunea lor şcolară. In
reformatorul dela Bologna, cu ajutorul familiei, minorii iau lecţii
3
private ) pentru diferite cursuri. Câteva din refotfmatoriile ita-
4
taliane, au şcoli de pompieri, cari dau rezultate excelente ) }

afară de cursurile de mecanică, de industrie, de desemn, gim­

nastică etc.

1) Statistica delle Carceri e dei Riformatori; Roma, 1906, p. 47, 79

80, 142, 172—178.
2) Idem, pag. 80.
• . 3) Op. cit., p. 173.
4) Idem, p. 175.
 Apoi, toate aceste reformatorii, atl concertele lor muzicale,
care, e ştiut, au marele avantagiu de a influenţa admirabil asu­
pra psichicului.
Din punct de vedere al bibliotecelor, iată ce găsim : ,
In reformatoriile Statului 6.509 volume, în cele private 18^528
volume, care au fost date în lectură la cele dintâiu 5,34a,: la
cei de al doilea de 6.151.
In închisori; 48.577 volume, cari au fost cerute spre citire
de 60.120 ori. Toate acestea în cursul anului 1903. .
Să vorbim de bibliotecile închisorilor noastre ? ! Ar trebui
să vorbim de «Copiii nimănui» şi alte asemenea. .4b
Preferim să tăcem. In orce caz, putem spune, că afară de <seîe
donate de P. S. S. Episcopul de Roman şi P. S. S. Episcopul
de Vâlcea, pe timpul când subsemnatul eră ca Director la o c ­
nele mari şi Focşani, bibliotecile noastre penitenciare sunt quasi
inexistente, căci cu cele 10—12 volume, cari vorbesc despre:
Legea timbrului, Statistică, «Copiii nimănui», ce vor să facă de­
ţinuţii şi la ce le-ar servi ?
La noi, nimeni nu s'a ocupat cu formarea de biblioteci pe­
nitenciare propriu zise, şi, dacă s'au cumpărat cărţi (? !), apoi a
fost chestie de . . . prietenie.
Asupra acestui lucru, vom avea ocazia de amai vorbi, acum
să revenim la subiect.
După cum ziceam mai sus, nu ignoranţa e cauza crimina­
lităţii la italieni, ci, după cum zice D. Doria, directorul general
al închisorilor din Italia, pricina e, în special la minori: «Questi
giovani precocemente demoralizzati, rotti ad ogni vizio, pro­
fessanti d'ordinario idee socialiste, spesso anarchiche sempre sov­
versivi, appartenenti alle sette in cui si esplica l'abbiezione dei
1
bassi fondi sociali, come la camorra, la mafia, la teppa )...».
Credem că, nu e de prisos a adăogâ câteva cuvinte şi des­
pre reformatory-ile americane. Iată într'adevăr cum e organi­
zată şcoala la ei, şi în reformatorul tip Elmira:
«Reformatorul are caracterul şi asemănarea unei mari gar­
nizoane militare, în fruntea căreia se află directorul, comandantul
militar şi ajutorul său.
învăţământul în şcoalele penitenciarului Elmira este astfel

1) Stat. delle carceri, pag. 178.

întocmit, încât poate fi aplicat absolut tuturor deţinuţilor, înce­
pând dela cei mai înapoiaţi sub raportul intelectual, oare învaţă
după sistemul elementar «Kindergarten», până la cei mai deştepţi
şi înaintaţi cari studiază în «secţia universitară», unde urmează
cursuri de mecanică superioară, delogică şi filozofie, de etică, de
economie politică, de istoria modernă, de literatură engleză, etp.
In interesul învăţământului, toţi arestaţii sunt împărţiţi în
38 grape. Cele mai multe grupe sunt în şcoalele inferioare, în
cari se predau cunoştinţele elementare; în şcoalele mai supe­
rioare, şi în special în «secţia universitară», sunt puţine grupe,
dar foarte populate. Aşa de pildă, gramatica este predată în 14
clase, din care 3 secundare şi 11 primare, iar aritmetica în 16
clase. Secţia universitară e compusă din 4 clase: 2 inferioare
şi 2 superioare.
învăţământul primar este predat de 25 deţinuţi, anume pre­
gătiţi şi aleşi pentru acest scop. Toţi aceştia sunt obligaţi să
asculte un curs prealabil de didactică, profesat de «secretary of
schools», care este şeful întregei organizări şcolare din peni­
tenciar. Cursurile universitare sunt predate de profesori, special
angajaţi pentru aceasta.
Sistemul învăţământului din Edmira este rezultatul unei
practici neîntrerupte de 27 ani, a cărei roade, după informaţiile
date de administraţia reformatorului, sunt pe deplin satisfăcătoare.
învăţământul în şcoală nu este singura ocupaţie intelectuală
a deţinuţilor. Ei mai sunt datori a face lecturi din autori, a
frecuenta conferinţele de istorie, de literatură, de sociologie, de
etică, etc., organizate pe o scară întinsă de profesorii Monks şi
V. Etten, a face lucrări practice şi teme, utilizând în acest scop
vasta bibliotecă a institutuluiîn fine mai sunt obligaţi să re­
dacteze o revistă săptămânală, numită «Summary», care este
editată şi imprimată chiar în interiorul reformatorului, să se
ocupe cu muzica, pictura, sculptura şi alte arte, cu un cuvânt
«să-şi însuşiască tot ceeace contribue la înălţarea şi cultivarea
spiritului omenesc, în sensul de a face din el o adevărată forţă
utilă societăţii».
«Biblioteca e instalată într'o sală foarte mare şi coprinde
peste 10.000 volume de diferite specialităţi.
Revista săptămânală «Summary», este opera exclusivă a de­
ţinuţilor, oglindind în ea aptitudinile, gustul şi talentul lor li-
 terar. Scopul ei special este de a procura deţinuţilor noutăţi şi
material pentru citit, ei neputând avea nici o altă comunicare
cu lumea din afară de zidurile reformatorului. Cele opt pagini
ale revistei cuprind: dispoziţii oficiale, observări asupra cursu­
rilor şi conferinţelor şcolare, ştirile mai principale din presă,
ezcluzându-se bine înţeles acele scandaloase, fragmente din re­
vistele americane şi streine cu privire la diferite chestiuni. Pu­
bliciştii americani şi englezi s'au exprimat totdeauna în mod
foarte elogios despre revista «Summary».
«Munca în ateliere, ca mijloc de educaţie fizică (physical
culture), este organizată în reformatorul Elmira cu o deosebită
îngrijire. A învăţa serios o meserie şi a lucra în scop comer­
cial pentru a procură venit reformatorului, sunt zice, Brockway,
două ocupaţiuni cu totul deosebite, care nu pot fi îndeplinite
în unul şi acelaş timp.
Pentru primul gen de ocupaţie sunt destinate clasele pro­
fesionale, în cari se predă deţinuţilor, technica meseriilor, timp
de 2 ore pe zi. Al doilea gen de ocupaţie are loc în atelierele
reformatorului, în care deţinuţii lucrează cinci ore pe zi la exe­
cutarea diferitelor comenzi şi produse pentru comerţ. Fiecare
deţinut este obligat să înveţe cel puţin o meserie, pentru care
are mai multă aplicare.
învăţământul profesional şi munca în ateliere sunt conduse
de anumiţi maiştri şi submaiştri, cari dau planul şi suprave­
ghează executarea lucrărilor.
Aceştia au câte un carnet special în care înseamnă pro­
gresele făcute de fiecare deţinut. Peste tot se învaţă în refor­
mator vreo 40 de meserii. Ele sunt predate într'un mod atât de
sistematic şi compleqt,- încât cei mai mulţi dintre deţinuţi, la
eliberarea lor, capătă certificate de maiştri în meseria pe care
au învăţat-o. Părăsind închisoarea, ei sunt primiţi, pe baza
acestor certificate, în fabricile şi atelierele private.
In genere vorbind, în reformator domneşte pretutindenea
o activitate din cele mai febrile şi mai variate. El are aparenţele
unei enorme fabrici, în care lucrătorii sunt obligaţi să muncească
cu o încordare extremă timp de cel puţin 14 ore pe zi. Totul e
însufleţit aci de un extraordinar spirit de disciplină, totul se
mişcă, după sunetul goarnei, cu o regularitate şi cu o ordine
matematică. Fiecare clipă e utilizată ; nimic nu se pierde în zadar.
Studii Filosofice 8
114 JEAN NADM-INAU

Dimineaţa, studiul în şcoală este suspendat prin sunetul

goarnei, care cheamă pe deţinuţi la lucru în ateliere, după
care se dă semnalul, pentru începerea exerciţiilor militare. Ime­
diat după terminarea acestora, deţinuţii intră iarăşi în clasele
de lecturi şi conferinţe; seara li se predă învăţământul pro­
fesional.
Şi totuş, în mijlocul acestei activităţi întinse, care abia e
întreruptă o jumătate de oră pentru prânz sau cină, individul
se simte stăpân pe situaţia sa. Oricât de grele ar fi cerinţele
programului, totuş în cele din urmă momentul eliberării deţi­
nutului depinde de propriile sale stăruinţi.
Rezultatele acestui sistem forţat, negreşit nu pot fi decât
admirabile. Intr'adevăr, tot în opul citat, găsim : că o mare parte
din cei ce au trecut prin Elmira, s'au transformat moraliceşte
atât de mult, încât după eliberarea lor condiţională, nu numai
că nu s'au mai reîntors în închisoare, dar 'şi-au creat poziţii
sociale destul de respectabile.
Aşa se citează cazuri de deţinuţi, cari după eliberare, au
ajuns ofiţeri în armata americană, şefi şi directori de ateliere şi
fabrici. Unul din aceşti deţinuţi, a devenit directorul unuia din
1
cele mai răspândite ziare din Statele-Unite ).
Negreşit însă că, nu putem aspiră să obţinem aceleaşi roade
cu sistemul pe care-1 preconizăm şi pe care-1 vom detalia în­
dată, şi asta din următorul punct de vedere:
1. Ca chestie de educaţie, a poporului în genere. Americanii
au o educaţie pozitivă, care poate fi concretizată prin dictonul
englez «timpul e bani», diametralmente opus celui al nostru,
«protecţia e carieră». In consecinţă, voinţa americanului e dis­
ciplinată şi — relativ — totul poartă pecetia valorii personale
individuale; pe când la noi, din pricina educaţiei falşe, cele
mai absurde aspiraţii par legitime celui dintâiu individ, posesor
a unei diplome, fie ea şi de patru clase primare. Consecinţele
acestui sistem se resimt în vieaţa zilnică ; americanul se va su­
pune exigenţelor, pe când românul va căută să scape pe tangentă.
2. Ca chestie de rasă, şi
3. Ca chestie de ereditate atavică.

1) V. Erbiceanu, Sistemul american de educaţie forţată. «Kev. de Drept

şi Sociologie», 1904.
 Pentru a ne putea asimila deci sistemul american, ar fi de
nevoie reforma noastră complectă, ceeace neîndoios, nu se poate
obţine aşâ de lesne.

II.
Dar să vedem acum, în ce mod am putea face măcar pu­
ţinul absolut necesar, pentru a remedia răul semnalat mai sus,
introducând învăţământul obligator.
Incontestabil şcoala în penitenciare nu trebue să fie pro­
ducătoare de autodidacţi, ci trebue să fie apropiată mentalităţii
lor, şi să corespunză scopului şi nevoilor reale, nevoi ce stau
în strânsă legătură cu pătura socială corespunzătoare contin­
gentului mare de delicvenţi şi criminali. In statistica citată (vezi
numărul respectiv) vedem că, coeficientul cel mare îl formează
pătura de jos, ţăranii, meşteşugarii şi vagabonzii şi că toţi ace­
ştia, îndată liberaţi se reîntorc la prima lor ocupaţie, agricultura
ori meşteşug, dacă nu cumva revin la puşcărie. In consecinţă,
şcoala trebue să fie organizată, în vederea lor, iar cunoştinţele
(învăţământul) să fie în conformitate cu nevoile reprezentate de
această categorie de oameni.
Intr'adevăr, mai în toate închisorile, sunt două categorii de
oameni, analfabeţii propriu zişi şi posesori a I, 2 ori 4 clase
primare. Aceştia din urmă, sunt însă foarte puţini la număr,
majoritatea formând-o ignoranţii.
Va trebui deci, ca şcoala să fie împărţită în două categorii,
în prima se va lucră cu analfabeţii pentru a-i face să poată citi
şi scrie «buchile», în cea de a doua se va insistă în primul rând
asupra celor patru operaţiuni fundamentale ale aritmeticei şi
materiile de cari vom vorbi mai la vale. O obiecţine pe care
am întâlnit-o şi ni s'a ridicat deseori este următoarea:
La ce mai serveşte cartea celor bătrâni şi închişi pe vieaţă
în penitenciare ? Şi apoi nu e greu ? Deţinuţii, se pretează ei la
această inovaţie ?
Practica, experienţa făcută de noi, ne dovedeşte că obiecţia
aceasta nu e serioasă. Intr'adevăr, aprobată ca obligatorie în
penitenciarul din Ocnele Mari, dela Ianuarie şi până în Martie,
şcoala a dat rezultate uimitoare. Dacă la început li se părea
acelor bătrâni ocnaşi cam greu învăţatul «buchilor», mai apoi
 când parveneau să citească, ei nu se mai deslipiau de cărţile
lor nici jos, în adâncimea ocnei. Niciodată nu vom uită bucuria
aproape covârşitoare pe care a simţit-o un bătrân criminal, când
pentru prima oară a putut să se iscălească! E suficient să spu­
nem că, din 400 şi ceva nu rămăsese decât foarte puţini (20
maximum), cari să nu poată citi şi scrie pe tăbliţe măcar nu­
mele lor. In urma progreselor făcute, cărţile morale se treceau
din mâini în mâini, iar alte măsuri luate şi cari păreau impo­
sibile, au putut fi uşor împlântate şi la rându-le să-şi deâ bine­
făcătoarele lor roade.
Acelaş lucru la Focşani, unde pe lângă deţinuţi, aveam şi
un număr de vreo 40 ţărani în prevenţie. In scurt timp, aproape
45 zile, au învăţat toţi, absolut toţi, a citi şi semnă. In ambele
părţi impunerea obligativităţii învăţământului a dat roade bun»
şi putem asigură că, era o mare plăcere de a vedea vestiţi cri­
minali, oameni plini de păcate şi îmbătrâniţi în ignoranţă, stând
noaptea până la stingere cu abecedarele ori tăbliţele în mâini.
In urma raportului nostru No. 250/906, D-l Gr. Săvescu apro­
base obligativitatea învăţământului şi trimisese la Ocnele-Mari
un număr de 300 abecedare şi 300 tăbliţe de scris. Mărunţelu,
Ch. Popa, Lache, Băbeanu, etc, etc, învăţau cu drag şi stăruinţă.
Iată dar că, obiecţiunea că delicvenţii şi criminalii nu s'ar
preta bucuros la o asemenea măsură, e nefundată.
Dar în ajutorul afirmărei noastre, mai intervine şi un alt
factor foarte important: disciplina şi supunerea oarbă, ce fie­
care arestat trebue să observe faţă de administraţie.
Netăgăduit că, din moment ce individul condamnat de so­
cietate a intrat în penitenciar, el nu va mai avea o voinţă a sa.
proprie, el devine o maşină în mâinile directorului penitencia­
rului, ştiind că, orice veleitate de nesupunere nu poate avea
decât un rezultat: o pedeapsă aspră. Neurmărind decât obţinerea
amendării condamnatului, orice mijloace paşnice ori represive,,
pot fi întrebuinţate.
In experienţele făcute, ni s'a întâmplat — foarte rar, ce e
drept — totuş s'a întâmplat, că indivizii înrăiţi de băuturile al­
coolice ce se debitează prin penitenciare, ori lungul şir de ani
trăiţi în ignoranţă, ni s'a întâmplat zicem, să întâmpinăm, dacă
nu o resistenţă deschisă, cel puţin o calmă pasivitate, motivată
de imaginare defecte corporale, din care cea mai comună eră
 obiecţia, că vederile nu-1 mai ajutau. In cazul acesta noi îi dă­
deam un spaţiu de timp, egal cu forţa sa intelectuală şi ne­
cesar învăţăturii sub ameninţare că, dacă în acest interval de
timp el nu va şti literile alfabetului «buchile», va fi pedepsit
întâiu cu mâncarea pe jumătate şi dacă persistă în reaua sa
voinţă, veneau alte pedepse ca: deţinerea în gherlă unde i se
dedea abecedarul şi tăbliţa, fiarele de pedeapsă, etc, în cât
voinţa noastră trebue să triumfe asupra celei ale sale.
Credem că, nu mi se poate imputa acest sistem forţat, în­
trucât el e legitimat de două fapte: primul, în reformatory-ile
americane, nesupunerea la învăţământ, atrage pe lângă înjumă-"
tăţirea porţiei de mâncare, gherla, fiarele de pedeapsă, dar
încă şi bătaia gradată ; Secundul, în şcolile libere, copiii leneşi
se pedepsesc cu arest, şederea în genunchi, pedepsirea în zilele
-
de sărbători şi repeţirea anului. Ca atare, sistemul nostru îl
credem legitimat, cu atât mai mult, cu cât elevul nostru e un
condemnat, din care legea şi regulamentul fac maşină, supusă
ordinelor. Mai mult, art. 28 din regulamentul asupra închiso­
rilor, zice textual: «Cărţile religioase şi abecedarele, nu numai
că nu sunt oprite, dar încă administraţia se va sili a le pro­
cură arestaţilor, fie din banii lor disponibili, fie din fondurile
budgetare. Din nenorocire el nu s'a aplicat şi nici nu se aplică.
Dar să revenim la subiectul nostru. Necesitatea învăţământului
dovedită, sistemul de educaţie forţată legitimat, să vedem acum
în ce mod se poate organiză, şi în ce materii trebue să se predea.
Din capul locului, noi ţinem să declarăm că, sistemul nostru
e menit a se aplică în mod uniform, fără a se ţine seamă de
diferitele categorii de închisori.
Fie ele penitenciare de muncă silnică, fie de corecţie, de
recluzie, minori or femei, peste tot acelaş elev există: condam­
natul asupra căruia trebuie exercitat complexul măsurilor de
educaţie, pentru a se obţine ă tout prix. amendarea sa, întrucât
atât cel dela munca silnică pe vieaţă, cât şi cel dela corecţie,
se reîntorc la libertate. Negreşit, inzistenţa va fi mai mare, ob­
servarea dacă măsurile de corijare se aplică în mod riguros, se
vor exercită cu mai multă atenţie la închisorile corecţionale
unde detenţiunea e mai mică. Evident că impunerea măsurilor
educative va fi în raport direct cu timpul deţinerii în arest,
condamnările variind în dreaptă măsură cu categoriile penal e >

prevăzute în codul criminal.

Dealtmintreli, lucrul acesta se practică şi dă rezultate exce­
lente în închisorile englezeşti şi germane.
Trecem acum la chestiunea principală, aceea de a vedea
când să predea şcoala şi ce anume să se predea.
*
* *
Intr'un penitenciar, existenţa unui deţinut trebuie să fie cal­
culată în mod matematic. Delà împărţirea reglementară a tim­
pului, atârnă rostul întregei educaţiuni, căci negreşit, totul
trebuie să fie sistematizat. Intr'adevăr, deprinzând individul cu
o vieaţă regulată, ordonată până în cele mai mici detalii, in­
conştient se imprimă în mintea deţinutului, ordinea, aşezarea
lucrurilor. O vieaţă ordonată e deja un mijloc puternic de în­
dreptare.
Iată cum credem noi că ar fi mai nemerit această împăr­
ţeală a timpului : Delà 5 a. m. şi până la 5 şi un sfert : scularea,,
spălatul, pieptănatul, închinatul. Delà 5 şi un sfert până la 11
a. m., lucrul în atelier, curăţenia în cameră.
La 11 a. m. : oamenii se aşează câte 2 or 4 în rând, se co­
mandă drepţi, apoi spre rugăciune.
Se dă ruga, după care câte 2, câte 2 or 4, câte 4 fiecare cu
strachina şi pâinea în mână, trec pe dinaintea bucătarilor spre a-şî
lua porţia pentru a trece în sala de mâncare. La 11 jumătate:
până la 12 recreaţie. La 12 până la 1 jumătate p. m. şcoala.
Delà 1 jumătate până la 2 recreaţie, la 2 trec în ateliere unde
stau până la ora 6.
La ora 6 masa şi inspecţia localului şi a oamenilor. Delà
6 jumătate până la 7 închiderea.
Delà 7—9 p. m. cititul şi scrisul în camere sub privigherea
monitorilor puşi de administraţie (art. 20 şi 35 regul.).
La 9 stingerea. Aceasta e programul zilelor de lucru.
Pentru zilele de sărbători, el se schimbă în modul următor r
Delà 5—8 a. m. curăţenia localului. Delà 8 - - I I şcoala când
se examinează progresul realizat din cursul săptămânei. Delà
11 jumătate până la 2 recreaţie. Delà 2—3 exerciţiul militar şi
gimnastica.
Delà 3—4 recreaţie, după care toţi condamnaţii intră în
 aula închisorei pentru a asistă la conferinţa respectivă. La aceste
programe mai intervine încă şi următoarea schimbare:
Sâmbătă după şcoală lucrul e suspendat, oamenii fiind obli­
gaţi a luă câte o baie caldă, iar localului făcându-i-se o toaletă
mare; opărirea paturilor şi scândurilor, vopsirea, etc.
Acestea stabilite, să vedem cum şi ce anume lucruri ar fi
de folos acestor nenorociţi.
In primul rând, va trebui ca condamnatul să parvie a citi,
scrie şi socoti. Prima greutate va fi deci a-1 face să citească
lămurit şi să-şi dea socoteală de ceea ce rosteşte. Nu e dar su­
ficient ca el să cunoască literile «buchile» şi să unească silabele
între ele pentru a formă cuvintele, va trebui ca individul să
priceapă în mod lămurit ce zice :
Ni s'a întâmplat deseori, ca un condamnat să citească bine,
dar să nu înţeleagă iotă din ceeace rostea.
Aşa bunăoară, el zicea : i-n, in. — Ce e in, mă flăcăule ? îl
întrebam noi. — In.... e in. — Bine, in, in, 'dar ce lucru e in,
casă, pat, ceva de mâncare ?
— Ba nu, inul e in. — Foarte bine, îi zicem noi, e in, dar
fă-mă să înţeleg, ce-i asta in. — In e in. Şi din asta n'o scotea.
Trebuia să întrebăm doi, trei inşi ca să putem parveni a avea
noţiunea exactă a vorbei in, la ce se întrebuinţează, cum cre­
şte, etc, etc.
Acelaş lucru cu ou. O-u, o-u, o-u, dar când eră vorba de
ceeace e oul încurcătură mare. Oul e ou şi atât.
Paralel cu descifrarea literilor, îl puneam să scrie pe tăbliţa
lui sunetele ce le învăţă. Şi asta din două puncte de vedere :
I-iu pentru a-1 deprinde să scrie şi să i se desvolte memoria
grafică; II-lea pentru a stârpi papagalismul.
Ni s'a întâmplat de multeori, ca unii din ei să reţie pe dea-
rostul, pagini întregi şi când îl luam dela jumătatea frasei, ori
del a coadă, parcă-1 făceam să ridice butuci, asuda şi gâfâiâ foc.
Dar dacă îl lăsam să meargă cum vrea el, atunci ţine-te...
oi oi oi oi o i, etc. In clasa superioară, — acei ce puteau
citi, puneam pe unul să citească.
Odată terminat, îl puneam să spuie ce a citit el acolo, de
nu putea, făceam să-1 ajute altul, în cât îi ocupam pe toţi fă-
cându-i să raţioneze şi să memorizeze.
2
Tabla lui Pitagora, mergea uşor, cam ca o poezie. a X = 4
2X3= ): D
- > dar când îl întrebam de ce 2X2 fac 4, atunci
e t c

2
dădeam de hop. Bine el ştie că de 2 X fac 4, dar de ce? asta
eră prea greu. Adunarea şi scăderea cu probele lor, mergeau
mai lesne; înmulţirea şi împărţirea însă, sunt lucruri foarte
grele pentru ei. Negreşit, îi luam dela numere mici, unităţi şi
zecimi. Ceeace îi încurcă pe ei eră, de ce nu se scriu unităţi
sub unităţi şi scrii când înmulţeşti cu a doua ţifră a înmulţi-
torului, unităţi sub zecimele primei ţifre. Dar în fine, cu greu,
anevoie, totuş după multă răbdare şi explicaţii parvii a-i învăţă.
Şi lucrul se explică pentru ce ei învaţă mai greu ca copiii.
Condamnaţii, afară de minori, sunt toţi oameni vârstnici.
Creerul lor nu s'a muncit niciodată cu chestiuni altele decât mi­
zerii, jafuri or crime. Pentru ei, o, oi, etc, e mai greu decât
să dea foc, or să fure porcul, or lada cuiva. Nu de multe ori
ni s'a întâmplat să auzim: D-le Director, puneţi-mă la cele mai
grele munci, numai lăsaţi-mă de carte». Şi totuşi, când parve­
neau de învăţau, mereu stăteau cu cărţile în mâini. Intre alte multe,
iată un exemplu: Un condamnat M...., ignorant cu desăvârşire
la venirea lui în închisoare, a învăţat a citi şi scrie bine.
Ca încuragiare, a fost făcut monitor, însărcinare de care se
achită în mod cât se poate de conştiincios şi cu multă dra­
goste. Cu socotitul, e acelaş lucru. Progresul merge încet, to­
tuşi el înaintează.
Condamnaţii cari nu ştiu nimic, parvin în 6—7 luni să re­
zolve mici probleme, probleme care sunt în cadrul vieţii lor
zilnice or au în vedere viitorul. In general, socotelile au de
bază 4 operaţii, şi mai rar chestii de raţionament, în specie re­
gula de trei. Problemele evident, se învârtesc asupra chestiu­
nilor de materiale (lemne, cărămizi, etc, preţ, muncă), or asupra
dreptului lor, obligându-i a-şi ţine o comptabilitate elementară
de tot ce-i priveşte, aşa că în vieaţa liberă să nu întâmpine di­
ficultăţi, or să devie victima propriei lor ignorante.
Cititul, scrisul şi socotitul realizat, condamnatul trece în
clasa superioară, unde i se predau restul noţiunilor necesare.
Acestea sunt: Elementele de istorie naţională, religie, morală,
gramatică şi geografie.
Iată într'adevăr cum credem noi că ar fi mai bine de pro­
cedat.
Noţiuni de istorie. 1) De cine a fost ocupat pământul ţării
 noastre înainte de noi. 2) Câteva cuvinte despre Romani. 3) Răs-
boiul cu Dacii, legenda lui Traian şi a Dochiei, colonizarea cu
Romanii. 4) Primii Domni ai României. 5) Care erau provin­
ciile româneşti. 6) Mircea, Vlad Ţepeş, V. Lupu, Ştefan cel
Mare, Cuza, M. S. Regele, Războiul dela 1877, Consecinţe şi
concluzie.
Şi fiecare din aceste subiecte, spuse într'o formă poporană,
şi aşâ ca ele să nu ocupe mai mult de o lecţie. Dacă bună­
oară într'o oră s'a vorbit de unul din subiecte, a doua lecţie se
revine întrebându-se şcolarii, pentru a vedea dacă au priceput
ce li s'au spus şi dacă reţin. Noi am observat că, aceste lu­
cruri îi pasionează mult, iar în timpul prelegerii, atenţia le este
încordată. Chestionaţi, răspund bine.
Tendinţa noastră e de a redeşteptă sentimentul naţional, şi
a le însuflâ dragostea de ţară.
Religie. Noul şi Vechiul testament.
Morală. Cele 10 porunci ale lui Moise. Parabolele şi vieaţa
lui Isus. Speculând asupra decalogului, arătând cum trebuie să
ne conducem în lume, redeşteptăm sentimentul de moralitate,
sentiment atrofiat la mulţi din ei. Pentru a-1 înfiltrâ mai adânc,
e de dorit angajarea de mici discuţii contradictorii.
Parabolele şi vieaţa lui Isus, prezintă un câmp vast, emo­
ţionant, propice speculaţiilor. Iubirea de aproape, modestia,
mila, credinţa, iată subiecte splendide. Vorbite clar, cu oareş-
care duioşenie, ele stăpânesc atenţia condamnatului, şi dacă
pentru prima oară ele nu par a face mare impresie, mai
târziu însă, infiltrarea acestor sentimente îşi dă roadele. Un
exemplu frapant, îl oferă fişa No. III pe care o publicăm
mai jos.
Gramatica. Nici o regulă. Inzistăm asupra scrisului numai.
Aşâ de exemplu: îl punem la tablă să scrie «ducându-mă. Con­
damnatul va scrie aste două vorbe într'una singură. Ii arătăm
că e greşit, întrucât aci sunt două cuvinte: mă duc, în conse­
cinţă, ar trebui scris cu o linie de unire între ele. Acelaş lucru
cu apostroful.
Geografie. 1) Puţină geografie istorică. 2) Provinciile ro­
mâneşti. 3) România. 4) Provincii (ce's provinciile? explicare)
32 judeţe, oraşe principale. 5) Geografia economică. 6) Bogăţiile
ţării. 7) Exportul de cereale. 8) Apărararea ţării. Porturile etc.
Iată acum şi fişa vestitului Băbeanu de care vorbeam mai sus:
 18 Februarie 1907. Azi a venit Băbeanu foarte agitat, ce-
rându-mi dreptate. Trebue să citez că în tot timpul conferin­
ţelor, nu se mişcă şi e foarte atent. Cauza agitaţiunii, eră că,
Porumbel, un alt condamnat, Pa înjurat «.... şi n'am zis o vorbă
măcar, Domnule Director, fiindcă D-ta m'ai învăţat că la vorbă
să nu răspund prin vorbă, şi la fapt prin fapt. Dar fă-mi drep­
tate, că îmi vine să mor, nu altceva. E cel dintâiu om care m'a
înjurat, fără a-şi luă pedeapsa sa», şi Băbeanu avea lacrimi în
ochi. L'am lăudat de purtarea sa bună şi i-am făcut dreptate,
pedepsind pe Porumbel.
r. Martie. Azi, într'un acces de melancolie, Băbeanu mi-a
mărturisit, că de-ar scăpă, s'ar face om cum se cade.
«M'aş duce cu femeia mea, ş'am munci amândoui, dar de
furat şi ucis n'aş mai face, să ştiu c'aş muri».
Negreşit, învăţământul singur nu va dă rezultatele pe care
le cerem noi, ci va fi nevoie şi de-o altă măsură, menită a con­
tribui la regenerarea psihicului deliquentului, anume de Con­
ferinţele morale şi econopiice, menite a complectă educaţia con­
damnatului în vederea vieţii sale libere. Intr'adevăr, dacă pe
deoparte rostul şcoalei e de a dă deliquentului noţiunile ele­
mentare de care individul are nevoie în vieaţa zilnică, combă­
tând deci răul în cauza sa, rolul conferinţelor e de a complectă
ceeace şcoala, în stricteţa sa nu poate dă. Ele sunt deci com­
plimentul învăţăturii elementare, ajutând la obţinerea amendării
şi la complecta metamorfozare psihică.
Rolul lor, e pe cât de eficace, pe atât de salutar, mai ales
când ele îmbrăţişează chestiuni vitale, fie ele sociale-economice,
fie morale.
Netăgăduit lucru, ţinerea unei conferinţe într'un peniten­
ciar, de către o persoană străină administraţiei, nu poate avea
decât o fericită influenţă, căci condamnatul, în sufletul căruia
antisociabilitatea a prins rădăcini, care — în majoritatea cazu­
rilor — se crede nedreptăţit prin pedeapsa dată, condamnatul
va avea proba palpantă că societatea nu doreşte represiunea,
ci corijarea. Şi va mai probă că, izolându-1, n'a îndeplinit decât
o «fatală necesitate», dar că, trimiţându-1 în închisoare, ea nu
urmăreşte decât un scop, regenerarea lui morală.
Când pentru prima oară în ţară la noi, acum doui ani (1906)
D-l Gr. Săvescu, în urma unui raport al nostru, a admis ideia
 ROLUL PENITENCIARELOR

conferinţelor în penitenciare, numind un predicator la peniten­

ciarul din Ocnele Mari, noi am avut ocazia de a constată efectul
imediat al acestei inovaţii.
Intr'adevăr, ziua şi ora predicii, erau aşteptate cu mare bu­
curie şi nerăbdare de aceşti nenorociţi, asupra cărora, cuvântuL
adevărului, al milei şi al credinţei, avea o mare înrâurire. Câtă.
mângâiere nu se revărsă în sufletele lor, câtă pocăinţă şi do­
rul de a răscumpără trecutul, nu renăşteau conferinţele! Iar
dragostea cu care ei asistau la ele, ne arată că lipsa acestora
era adânc simţită şi că, înfiinţarea lor corespundea unei nevoi
real simţite. Primele conferinţe moralo-religioase începuse îrt
Decembrie 1906, inaugurate de către preotul licenţiat în teo­
logie, Bănescu, din Râmnicu-Vâlcea. Cu darul său de vorbă plin
de convingătoare căldură, acest preot, corespundea în totul do­
rinţelor noastre.
El înţelegea că, acolo e un apostolat de exercitat, că acei
nenorociţi au mare nevoie de sfat şi mângâiere, că moralul lor
decăzut trebuie redeşteptat, arătându-li-se calea dreaptă, dru­
mul către mântuire !
Dar nu ne-am oprit numai aici! Plecând dela ideia că, pa­
ralel cu regenerarea morală, individul are nevoie şi de un com­
plex de cunoştinţi, care să-i formeze capitalul său intelectual^
având în vedere că principala cauză a criminalităţii e lipsa de
educaţie şi direcţie, noi am rugat baroul judeţului Vâlcea, ca să
delege din timp în timp câte un domn advocat, care în puterea
graiului şi a convingerii, să contribuie a realiză scopul, menirea
penitenciarului: meliores redat.
Convins că un advocat nu trebuie să se mărginească a-şi
îndeplini rolul său numai la bara justiţiei; că rolul său e mai
mare, că el e un factor socialo-moral puternic; că el e un apă­
rător al celor slabi şi fără sprijin, noi ne-am adresat baroului
Vâlcean, şi n'am greşit.
Primul advocat în ţara noastră, care a venit şi a vorbit în-
tr'un penitenciar, a fost decanul Epure, în luna Ianuarie 1907»
De prisos să mai adăogăm că, succesul a fost deplin, ţinem
numai să spunem că, dela stupoarea de a vedea între ei, în
mijlocul lor un advocat, venit din milă către dânşii, spre a le
vorbi de milă şi adevăr, ei au fost fermecaţi, robiţi apoi. Du-
 minecile şi sărbătorile — zile indicate pentru aşa ceva — erau
aşteptate cu mare nerăbdare.
Mai înainte de a se sună clopotul, neştiind astfel oră, con­
damnaţii rând pe rând se suiau spre aulă, iar când conferen­
ţiarul apărea, o tăcere de biserică domnea. Şi în liniştea aceasta,
domol, vibrator şi plin de vrajă, răsuna cuvântul adevărului.
Decâteori n'am văzut noi, curgând lacrămi din ochii acestor
nenorociţi! Decâte ori nu-i vedeam îngânduraţi prin curţi, or
venind la noi şi cerându-ne să le explicăm câte un pasaj ne­
priceput mentalităţii lor. Am văzut ce influenţă aveau acele
conferinţe. Exemplul cu B. e frapant, iar ca el s'au întâmplat
multe cazuri.
Să vedem acum în ce mod trebuesc organizate conferinţele.
In primul rând, noi credem că săptămânal e cel mai ne-
merit lucru, întrucât mai des, ele ar deveni ceva comun, care
ar cădea în cadrul banal al ocupaţiilor şi îndatoririlor zilnice.
Odată la şeapte zile, ele îmbracă haina festivalităţii, ţinerea lor
coordonând cu o zi mare: Dumineca or sărbătoarea. A le ţine
mai des, ar însemnă că, dintr'o serbare a sufletului, ele să devie
o corvadă, şi atunci e lesne de priceput că ele nu 'şi-ar mai
ajunge scopul lor, civilizatoro-moral.
Lucrul acesta aranjat — dealtmintreli închisorile belgiene
şi germane, obişnuesc aceeaşi regulă, e de notat că alternarea
unei persoane laice cu una bisericească, se impune.
Intr'adevăr, condamnatul, mentalitate simplistă în complexul
manifestaţiilor, incult şi cu o doză de moralitate, dacă nu egală
cu zero, cel puţin foarte slabă, întocmai ca şi copiii mici, e
atras de varietate. In primul rând grija unui director de pe­
nitenciar, va fi ca în asemenea ocazii, să impue atenţiei deli-
quentului. Nedeprins cu lucruri cari es din cadrul convorbirilor
sale zilnice şi a suvenirurilor sale, subiectul unei conferinţe, dacă
nu e ţinut şi conceptat în anumite condiţiuni — îl osteneşte,
făcându-1 să piardă şirul. In consecinţă el va fi distrat.
Puţină solemnitate nu strică. Ea impune ochiului şi sufle­
tului său. O vorbire mai caldă, mai eloquentă, îl va stăpâni mai
mult decât un raţionament strâns, or deducaţii logice.
In aceeaş ordine de idei, un stil înflorit, anectodal, ici-colo,
îl va reţine şi-1 va captivă.
Aceste lucruri le notăm din propria experienţă a lucrurilor,
 fie că am experimentat asupra noastră direct, fie că am urmărit
efectele imediate or mai tardive, la conferinţele ţinute de alte
persoane. Mentalitatea unui condamnat la munca silnică şi cu.
a unui copil, e aceeaşi, negreşit păstrând proporţia şi terenul.
Noi vorbim aci de şcoală şi de conferinţe. Şi unii şi alţii sunt
ignoranţi, şi pentru unii ca şi pentru ceilalţi ştiinţa şi morala
au misterele, deci farmecile lor.
O probă evidentă e că, cursul de aritmetică eră mai puţin
frecuentat ca cel de istorie morală or religie, lucru care se ob­
servă şi la copiii mici de şcoală. Şi pentru cei dintâiu, ca şi-
pentru cei de al doilea, povestirile, micile naraţiuni morale, sunt
mai captivante decât argumentările logice.
Foarte mult iarăşi depinde de forma sub care sunt redate
aceste conferinţe. In primul rând, trebue apucat taurul de coarne»
cum se zice. Odată pus stăpânire pe auditor, îl deţii, te joci cu
el; altfel rişti să devii neascultat. Ca şi copiii, condamnatul e
predispus să ironizeze, şi aşa credem că nu e de prisos a re­
comandă citirea psichologiei şi pedagogiei la copii, cum şi studii
de psihologie asupra mulţimei. După cum se vede, nu e tocmai
uşor rolul şi sarcina unui conferenţiar într'un penitenciar.
Fiind menite a contribui la complectarea educaţiei condam­
natului, în vederea vieţii sale libere, conferinţele, credem noi„
vor trebui să îmbrăţişeze două câmpuri de activitate şi anume r
I. Speculaţii mai mult or mai puţin abstracte din domeniul
moralei, ţintindu-se la sădirea sentimentelor de milă, dragoste
şi cinste, cum şi la complectarea cunoştinţelor religioase, şi în
special vieaţa lui Isus, model de abnegaţie şi iubire;
II. Conferinţe referitoare la vieaţa civică, îmbrăţişând di­
versele ei manifestaţii. Subiecte luate din economia domestică,
şi socială, băncile populare, noţiuni elementare de criminalitate
(ce e un delict, o tentativă, consecinţele recidiviei, cum necinstea
se resfrânge asupra familiei) şi civil (căsătorii, moartea, naşterea,
ce trebuie să facă individul în asemenea cazuri); higiena cor­
porală, domestică şi publică, sfaturi în caz de arsuri, înecuri,,
spânzurători, otrăvire (a nu se pierde din vedere credinţele popu­
lare în asemenea chestiuni) oarecare mici operaţii financiare (ce=
e o cambie, efectele ei; ce trebuie de făcut la scadenţă, cum se
face o urmărire, împrumuturile, ipotecile etc. Pe lângă acestea
încă puţine noţiuni de agronomie, pomicultură, avicultura, e t c
I2Ó JEAN NATJM-INAU

După cum se vede, e un complex de chestiuni ce pot fi

.şi trebuesc tratate, şi toate acestea într'un stil poporan, expli­
cabil, fără termeni technici, căci numai aşa se va ajunge scopul
penitenciarului, dând societăţii oameni noui şi mai buni.
Paralel cu învăţământ şi conferinţe, cursurile practice au
influenţa lor evidentă.
înainte de a vorbi despre cursurile teoretice, să spunem
câteva cuvinte despre cărţile cari trebuesc neapărat să se gă­
sească la un penitenciar. Intr'adevăr, bibliotecile pe lângă în­
chisori, îşi au origina în Franţa, şi anume din timpul lui Louis
XIV şi în special în închisoarea Bastiliei.
Gentilomii incomozi, unii poeţi recalcitranţi din solda re-
gelui-soare, a lui Fouquet etc, deveneau ospeţii guvernului. Ca
atare ei îşi treceau timpul citind şi făcând versuri.
Bastilia dărâmată, revoluţionarii n'avură vreme să se ocupe
de instrucţia or cititul deliquenţilor, până la venirea lui Napo­
leon. In 1831 se reglementează mai temeinic crearea de bi­
blioteci penitenciare în Franţa, şi de acolo în 1846 în Belgia.
Astăzi, aceste instituţii, numără mii de volume, şi statistica
penitenciară franceză, apărută anul acesta la Melun, ne dă ur­
mătoarele date: 23.835 volume în închisorile de pedeapsă lungă,
fiind cerute spre a fi citite de 138.741 ori; 6.977 volume cerute
•de 19.273 ori în închisorile corecţionale publice pentru băeţi,
şi 10.455 volume cercetate de 25.147 ori în stabilimentele pri­
vate de corecţie (stabilimentele dela: Bar-sur-Aube, la Cou-
ronne. Mettray, Sainte-Fayete), 1.078 voi. citite de 4.506 ori în
închisori publice pentru fete, şi 4.344 volume, cari s'au cerut
de 2.228 ori de către fetele din stabilimentele private (Diacon-
nesses, Limoges, Rouen, Bavilliers etc), toate acestea în cursul
anului 1905, un total deci de 46.689 volume cerute de 189.895 ori.
Aceste cifre ne scutesc de orce comentarii. Am vorbi ceva
şi despre noi, din nenorocire n'avem ce.
Cam ce cărţi ar trebui destinate unei biblioteci în peni­
tenciar, — iată de sigur o întrebare foarte legitimă.
In primul rând noi credem că, volumele de morală ere-.
ştină şi de religie, trebuesc să ocupe rangul întâiu. Şi asta din
două motive : I) nu trebuie uitat că, în sufletul ţăranului nostru
e un fond destul de mare- de misticism, fond care prin citit şi
•conferinţe, nu poate dâ decât rezultate minunate ; II) Vieaţa lui
 Christos, în special înduioşează inimile făcând să scânteie sen­
timentele de dragoste şi blândeţe, sentimente cari la unii stau
în formă cu totul embrionară, iar la alţii sunt quasi atrofiate.
Paralel cu aceste cărţi, mai trebuesc iarăşi volume cari să tra­
teze despre ţara noastră, fie din punct de vedere economic, pi­
toresc ori istoric. Aşa de exemplu, România Pitorească a D-lui
A. Vlahuţă, Rezbelul din 77 al D-lui G. Coşbuc, Istoria vieţii
lui Cuza de D-l A. D. Xenopol etc. etc.
Volume de poezii populare, poveşti şi povestiri morale
pentru copii. Se va părea curios unora aceste din urmă cărţi.
Nu trebuie uitat însă că, povestirile pentru copii, scrise într'o
limbă uşoară, plăcută, pătrund lesne şi nu pot aduce decât folos.
Apoi aceşti deliquenţi — şi lucrul nu trebuie scăpat din
vedere — se liberează, se însoară, dacă cumva nu sunt însuraţi,
cu copii, cărora poveştile acestea nu pot decât să le prinză bine.
Şi iarăşi nu trebuie de uitat că aceste lucruri, fac parte din
educaţie, lipsa căreia formează una din cauzele criminalităţii.
Să ne lămurim spre a nu se face o confuzie regretabilă; în
complexul măsurilor pe care le propunem noi, pentru reorga­
nizarea penitenciarelor, intră şi acest din urmă punct: cărţi de
poveşti şi povestiri populare, pentru copii.
Cartea (învăţatul), conferinţele, religia şi cititul de poveşti
morale, vor formă un tot care va dâ rezultate excelente. Con-
demnatul, asupra căruia s'a experimentat o asemenea sistemă,
văzând profitul care l'a tras, negreşit că-1 va aplică şi asupra
copilului său, lucru care, netăgăduit va avea un bun efect. Po­
vestea farmecă o mentalitate simplistă, îi captivează deci atenţia,
iar învăţătura morală va rămânea.
Iată deci, pentru ce cerem noi şi aceste cărţi. Dealtminteri
noi am încercat lucru şi a dat rezultate excelente.
In strânsă legătură cu acestea, mai sunt şi revistele pentru
copii ca «Amicul tinerimii» şi revistele populare «Albina» de
exemplu, reviste de agricultură şi altele de soiul acesta, în cari
să se coprindă sfaturi pentru creşterea vitelor, etc.
Cărţi de voiajuri, cu scopul de a lărgi orizontul cunoştin­
ţelor şi îmbogăţi concepţiile. Uvraje de ştiinţă vulgarizată cu
aplicaţii la agricultură.
Vieţile oamenilor celebri, oratori, artişti, oameni de ştiinţă
ca exemplu de corectitudine şi muncă.
 Noţiuni elementare de educaţia cetăţenească şi idem de
economia politică, cu formularele cele mai întrebuinţate, ca pe­
tiţii, reclamaţii etc, etc.
Literatura, nuvele, piese de teatru, poveşti or romane is­
torice, fabule, legende, balade, din următorii autori: Alexan­
dri, Alexandrescu, Gr. Bolintineanu, Coşbuc, Donici, Emi-
nescu, Filimon, Gane, Haşdeu, Odobescu, Pann, Slavici. Acestea
toate, fiind menite I-iu a corija, secundo, a îmbogăţi cunoştin­
ţele, deci educatoare, stăruindu-se asupra obiectelor de care ţă­
ranul nostru are mai multă nevoie, pentrucă, nu trebuie uitat,
majoritatea deliquenţilor la noi în ţară, o formează pătura de
jos, după cum am dovedit şi afirmat la începutul acestui studiu.
Trecem acum la punctul al treilea, anume 4a cursurile teo­
retice.
Intr'adevăr, atât circulara TSfo. 10.369 din 2 Iulie 1874 a
D-lui ministru de interne, cât şi legea şi regulamentul închi­
sorilor prin art. n al. II, 15 al. I, 19, 25, 40 al. I din lege şi
80—105 din reg. vorbesc de diferitele munci la care delicuentul
este obligat să lucreze.
Obligativitatea muncii, având de scop corijarea condam­
natului pe deoparte, iar pe de alta învăţătura unei meserii, ne­
tăgăduit că, trebuie să i se deâ o importanţă capitală.
Lucrul acesta a fost foarte bine înţeles de D-l Gr. Dianu,
care a muncit mult în această direcţie. Cât de bine a priceput
legiuitorul, şi câtă atenţie i-a dat, e următorul principiu; chiar
dacă atelierele n'ar dâ folos, ele totuşi să fie menţinute, întru
cât Statul are în vedere un scop mai mare, mai nobil: acela
de a corija, iar nu interesul meschin al banului. Intâiu moralul
şi apoi interesul, asta e lozinca legii, căreia, deopotrivă de bine
s'au înclinat D-nii Dianu şi Săvescu. Dealtminteri, legea şi re­
gulamentul au inzistat în destul, dovadă mulţimea de articole,
cum şi art. 81, care zice destul de explicat că, lucrul e obli­
gator, iar zisa circulară, vorbeşte, nu se poate mai lămurit în
alin. 24.
Dar nu asupra părţii aceştia voim noi să inzistăm, întrucât
suntem convinşi că, fiecine înţelege importanţa lucrului în pe­
nitenciare, arestanţii învăţând un meşteşug oarecare, tâmplărie,
sculptură, cizmărie, etc, ceeace-i împiedică pe deoparte de a
stâ degeaba, hicru care i-ar împinge la fapte şi jocuri neper-
 mise, iar pe de alta disciplinează voinţa, obişnuindu-i cu lucrul
regulat şi statornic.
Nu asupra acestui punct voim să ne oprim, ci asupra cur­
surilor teoretice cari sunt în legătură strânsă cu meseria lor.
Evident că, nu e suficient a învăţa în mod mecanic cum se
sculptează, cum se strunjeşte şi celelalte, ci, credem noi, e ab­
solut necesar ca absolut cu practica, deliquenţii să înveţe şi
ceva noţiuni elementare, despre lume, structură lor, cum se lu­
crează etc.
Intr'adevăr, interesul e ca dintr'o şcoală de educaţie for­
ţată, condamnatul liberat să iasă pe lângă un capital de cu-
noştinţi suficiente, şi cu teoria raţională, relativă le meşteşu­
gul său.
A avea meseriaşi luminaţi, conştienţi de meseria şi me­
nirea lor socială, iată într'adevăr scopul cursurilor. Aşa bună­
oară un cizmar. Câte lucruri nu trebue el să ştie referitoare la
piele. Cum se face, cum se dubeşte (puţină istorie a fabricilor
de dubii) care piele e bună la cutare lucru, care la cutare, cum
se fabrică lacul (verniul) etc. Acelaş lucru cu un tâmplar.
Diferitele esenţe de lemne, puţină geometrie plană, diferi­
tele titluri de mobile, etc. şi aşa mai departe la orce meşteşug.
Acelaş lucru eu agricultura. In această chestie, negreşit, va fi
nevoie de înfiinţarea de penitenciare agricole cum sunt în
Franţa, Belgia şi Italia. Dar despre aceasta vom vorbi cu altă
ocazie.
Evident că, pentru realizarea acestor cursuri, e nevoie de
maeştrii speciali, cari să-şi ocupe aceste locuri prin concurs,
pentru a nu se crea sinecuri.
Organizarea lor s'ar putea face în modul următor : Să se
desineze câte un penitenciar anume unei meserii. De exemplu :
penitenciarul X pentru agricultură, Y pentru pielărie şi aşa mai
departe. Reglementarea cursurilor să se facă conform progra­
mului şcoalelor de meserii, în minus profesorii, nerămânând
decât un institutor pentru carte, un predicator-preot, un mae­
stru care va predă cursul teoretic, făcând aplicaţiile cuvenite în
atelier. La penitenciarul agricol, în loc de maestru va fi un
agronom care, ca şi maeştrii, îşi va ocupă locul prin concurs.
Intr'adevăr, un penitenciar, o şcoală de educaţie forţată
aşa cum o dorim noi, în care să funcţioneze şcoala, conferin-
Sludii Filosofice. 9
ţele, cursurile teoretice şi practice, şi cu măsurile de cari vom
vorbi într'un alt articol, nu va putea redă societăţii decât oa­
meni superiori, cinstiţi, cu un capital de cunoştinţi suficiente,
dublaţi -de meseriaşi, or agricultori excelenţi.
Iată ce dorim noi, şi iată care e rolul penitenciarelor !
JEAN NAU/VINAU
Doctor In drept din Lie.ge.
Directorul Penitenc. Focşani.
Februar, igo8. Focşani.
 FILOSOFIA I
IN

ÎNVĂŢĂMÂNTUL SECUNDAR
(CERCETAREA FROECTULUI D E MODIFICARE- A PROGRAMEI)

Fiindcă programele actuale ale şcoalelor secundare s'au

învederat insuficiente din multe puncte de vedere, Ministerul
Instrucţiunii a alcătuit nişte comisiuni de profesori, cari şă mo­
difice aceste programe spre a le face să corespunză mai mult
cerinţelor pedagogice. Comisiunile şi-au prezentat rodul acti­
vităţii lor, iar autoritatea şcolară a crezut nimerit să supună
şi discuţiunii corpului didactic secundar din toată ţara ante-
proectele, spre a se amenda ceeace se va recunoaşte că e de
amendat şi astfel programele, ce se vor pune în aplicare, să fie
întrucâtva un fel de operă colectivă.
Ne vom permite şi noi--cu atât mai mult cu cât discuţiuni
asupra proectului de Filosofie nu s'au făcut — să cercetăm, în
cele ce vor urma, modul cum s'a înjghebat acest proect şi să
vedem întrucât el corespunde sau nu, adevăratelor principii pe­
dagogice.
In proectul de care ne ocupăm — ca şi în ale celorlalte
materii — se găsesc trei părţi: a) un memoriu, b) instrucţiuni
şi c) programul însuşi. In memoriu se expun sub formă teo­
retică principiile de cari a fost călăuzită comisia în modifică­
rile pe cari le-a adus programei; în instrucţiuni se dă sfaturi
asupra chipului cum trebuie să procedeze profesorii spre a
predă în mod satisfăcător obiectul ; iar în program se indică
chestiunile cari au să fie tratate, precum şi împărţirea pe lec-
ţiuni a acestor chestiuni.
Să ne ocupăm deci în primul rând de memoriu şi anume
de prima problemă, care interesează mult pe autoarea acestui
memoriu, d-na A. Conta-Kernbach: de titulatura catedrei de
Filosofic
Logica şi Psihologia, după d-na Conta-Kernbach, sunt două
ştiinţe, cari sunt ieşite din vechea cercetare filosofică, sau me­
tafizică, cari au făcut odată un singur corp cu această cerce­
tare, dar cari totuş astăzi au ajuns să-şi aibă existenţa lor de
sine stătătoare. «In stadiul de evoluţie la care a ajuns gândirea
omenească în zilele noastre..., între Logică şi Psihologie de
oparte, Filosofie de alta, există o ruptură pe care trebuie să
avem curajul să o constatăm» (p. 3). Aşa că concluzia este r
Trebue să se înlăture titulatura aceasta de Filoso'fie, care «orcât
de impunătoare ar fi... nu mai este la locul ei», (idem).
Şi, ca să probeze şi mai mult necesitatea acestei înlăturări,
autoarea arată pericolele, ce decurg din simplul fapt, că se
menţine un cuvânt ca acesta în fruntea programului. Profe­
sorul, zice d-sa, va trebui să facă împreună cu elevii deose­
birea dintre Filosofie şi Psihologie, dar va fi nevoit să «lunece»
asupra Filosofiei în folosul Psihologiei, cu alte cuvinte va arătă
că e superioară Psihologia cu metodele ei de investigaţie şi
astfel el va deveni «fără voie detractorul culturii din trecut»,
(p. 5 ) . Urmările acestui fapt sunt periculoase atât pentru inte­
ligenţă, cât şi pentru caracter şi sunt cu deosebire periculoase
la populaţia noastră românească «aşa zisă mai cultă», la care
se găseşte «o stare sufletească primejdioasă... şi pentru care
depreciarea trecutului, făcută în numele ştiinţei, poate sluji în
unele împrejurări de justificare şi apucăturilor barbare şi prin­
cipiilor nesocotite» (p. 6 ) .
1
Se vede că comisia ) nu a fost de aceeaşi părere, căci pe
de oparte păstrează titulatura în contra căreia se pledează, iar

1) Comisia pentru alcătuirea proectului a fost compusă d i n : d-na

Conta-Kernbach, d-nii G. Ibrăileanu, Longinescu (Galaţi) şi G." B o g d a n -
Duicâ.
 pe dealtă parte în însăşi instrucţiunile, ce urmează după me­
moriu, se vorbeşte de «scopul învăţământului filosofic» (p. 17).
De altmintrelea bine a făcut comisia, căci toată această dis­
cuţie ni se pare inutilă. Şi ni se pare inutilă pentru următoa­
rele motive:
Orcine ştie ceva Filosofie—şi un profesor de Filosofie e de
presupus că ştie ceva mai multă—trebuie să cunoască această
idee, devenită azi banală, că Psihologia şi Logica formează
• -ştiinţe aparte şi că discuţiile metafizice se înlătură din ele; nu
trebue deci astăzi nici un curaj spre a constată ruptura dintre
•ele şi Filosofie.
' De altmintrelea spiritul întregului nostru învăţământ filo­
sofic, mai ales după programul azi în vigoare, a fost în direcţia
pe care d-na Conta-Kernbach o recomandă ca necesară, şi ca
să se convingă cineva, n'are decât să parcurgă acest program
de care de altfel vom vedea, că proectul nu se deosibeşte prea
mult în amănunte.
Dacă s'a păstrat în programul în vigoare, ca şi în proectul
actual, titulatura de Filosofie, nu s'a făcut decât pentru como- I
ditate şi nu câtuşi de puţin pentru a se stabili vreo dependenţă,
care nu mai corespunde cerinţelor timpului de faţă. Titlul acesta
ar fi un titlu comun pentru studiile de Psihologie şi de Logică ;
iar în mintea elevului Filosofia ar trebui să iâ—şi o iâ de fapt—
accepţiunea de studiu al fenomenelor sufleteşti, bine înţeles
cu distincţiunea pe care profesorul trebue să o stabilească între
Logică şi Psihologie. J
Aceasta presupune de sigur că nu se precizează în mintea
elevului noţiunea de Filosofie, ca o cercetare superioară de sin­
teză a tuturor ştiinţelor particulare, dar o asemenea nepreci-
zare nu aduce un mare prejudiţiu. Profesorul are să trateze
Logica, are să trateze Psihologia şi nu va «lunecă» asupra Fi-
losofiei propriu zise, fiindcă ea nu va există încă pentru elev.
Prin urmare, nu va reeşi nici acea depreciare a Filosofiei des­
1
pre care vorbeşte D-na Conta-Kernbach ). Filosofia va fi lăsată
pe seama Universităţii, cum a fost lăsată şi până acum, cum o

1) Daca au existat sau există profesori cari vorbesc de altceva decât

numai de Logică sau de Psihologie, dacă ei au trecut şi în domeniul Fi­
losofiei, apoi de sigur au procedat şi în contra spiritului şi literii pro­
gramei, şi în contra preceptelor pedagogice.
lasă şi proectul in discuţie. Ih scurt deci, ridicându-se această
chestiune, când e vorba de programul de Filosofie, s'a ridicat o-
piedică şi un pericol iluzoriu, o piedică şi un pericol ce nu tre­
buiau nici semnalate, căci nu există, şi cu atât mai puţin tre­
buia să li se deâ proporţii aşa de mari şi de însemnate pentru
viitorul neamului.
Să trecem acum la succesiunea în care trebuiesc predate
Psihologia şi Logica.
Atât în vechiul program, cât şi în cel din 1899 (astăzi în
vigoare) Psihologia eră pusă înaintea Logicei. Proiectul actual
interverteşte ordinea. Se socoteşte adică că e mai bine ca Lo­
gica să fie studiată înaintea Psihologiei, şi motivele aduse de
memoriu în favoarea acestei schimbări sunt:
a) Logica este rriai uşoară «mai accesibilă inteligenţelor
obişnuite decât Psihologia» (p. 8); b) «pentru Logică găsim în
conştiinţa elevului un instrument aperceptiv, anume cunoştin­
ţele de Gramatică şi deprinderea, orcât de puţin cu analiza gân­
dirii ; pentru Psihologie nu găsim nimic» (p. 9 ) ; c) ordinea
însăşi în care s'au născut aceste două ştiinţe (Logica încă din
sec. IV a. Chr., Psihologia în al. XIX p. Chr.) ne-ar îndemnă
şi ea să le punem în învăţământ în aceeaşi ordine (p. 9).
Ni se pare că este o greşeală această intervertiré ; argu­
mentele pe care ea se întemeiază sunt slabe, şi aceasta se poate
uşor probă.
In primul rând noi credem din contră, că Logica nu este
mai uşoară, ci e mult mai grea şi mai aridă decât Psihologia.
D-na Conta-Kernbach afirmă că a făcut şi experienţă în alte
vremi, începând alternativ cursul său, uneori cu Psihologia,
alteori cu Logica şi, că «în anii când venise Logica la început,
mersul părea neîntrerupt, învăţământul nu prezintă nici un in­
cident. In ceilalţi se pierdeau 1—2 luni până ce elevii se du­
mireau asupra naturii operaţiunii cerute în cazul dat, iar când
treceau la Logică, simţeau o aşa uşurare că nu se puteau opri
de a zice: «Ce uşoară e Logica!» (p. 8 - 9 ) .
Orcât de mult temeiu am pune pe afirmaţia D-nei Conta-
Kernbach, şi pe simţimântul elevelor sale, mărturisim că, din-
tr'atât numai, nu ne putem convinge de necesitatea intervertirii
pe care o cere. O cercetare rriai amănunţită experimentală a
chestiunii, făcută dé diferiţi profesori cu aptitudini pedagogice
recunoscute, o cercetare la care să asiste şi alţi profesori de
Filosofie spre a se convinge din văzute şi auzite — numai o
aşa procedare ar putea rezolvă o problemă ca aceasta. Fiindcă,
dacă e vorba de impresiuni, sunt alţi profesori — pe cari i-am
întrebat noi — cari spun că Logica e mai grea; iar elevii pe
cari noi şi alţii îi cunosc, mărturisesc că Psichologia e mai uşoară.
In asemenea cazuri însă, nu pe impresiuni mărginite se pune
temeiu.
Dar D-na Conta-Kernbach aduce şi alte argumente. Pentru
Logică avem cunoştinţe căpătate mai dinainte din gramatică,
avem adică «un instrument aperceptiv» pe care ne putem înte­
meia. Acest «instrument» după noi, însemnează tot atât—ba poate
mult mai puţin — decât materialul de cunoştinţi din literatură
şi din propria-i experienţă, pe care 1-a câştigat elevul, şi care îi
poate servi de minune pentru priceperea fenomenelor psihice>
aşa că nu înţelegem — o mărturisim — cum se poate pretinde
că pentru Logică găsim «deprinderea orcât de puţin cu analiza
gândirii», iar «pentru Psichologie nu găsim nimic». Cum adică,
un elev până în clasa VIII nu are nici o cunoştinţă de ce se
petrece psihologiceşte în el, şi are idee de ce se petrece logi-
ceşte? Drept vorbind, ni s'ar părea nouă firesc ca chronologi-
ceşte operaţiile logice să fie ulterioare ; iar, de fapt, e sigur că
un elev de clasa VII ar putea — dacă ne-am mărgini la pose­
darea acestui aşa zis în memoriu «instrument aperceptiv» — să
înceapă fie cu Psihologia, fie cu Logica dacă alte fapte nu
ne-ar îndemnă să începem cu Psihologia.
In sfârşit, ultimul argument — acela al ordinei în care cele
două ştiinţe s'au sistematizat, ni se pare cel care trebuie luat
mai puţin în considerare. Au fost şi sunt poate pedagogi, cari
au pretins că trebuie să punem în învăţământ obiectele în or­
dinea în care ele au apărut dealungul vremilor în omenire. Dacă
însă s'ar încercă realizarea unei asemenea idei în întregime, ar
trebui să începem în clasele inferioare cu metafizica, şi să ajun­
gem în clasele superioare la ştiinţele experimentale — ceeace
numai pedagogic nu ar fi ! Principiul sănătos de care trebuie să
ne călăuzim în stabilirea ordinei obiectelor este ca: cunoştinţele
să corespunză vârstei şi priceperii şcolarilor în primul rând.
Treceam şi noi cu vederea însă unul din argumentele
cele mai serioase, ce se pot aduce, pentru lăsarea Logicei la
 urmă şi pe care îl enunţă în treacăt, spre a-1 combate, şi me­
moriul. Pentru a predă Logica trebue să facem apel la cunoş­
tinţe de Psihologie; şi e şi firesc să fie aşa, de oarece opera­
ţiunile mintale pentru cercetarea adevărului sunt o parte mică
din totalitatea complexă a fenomenelor sufleteşti. Da, dar «dacă
Logica presupune—zice memoriul — câteva cunoştinţe de Psi­
hologie formarea noţiunii şi cunoaşterea legilor generale de
gândire, întrucât priveşte constituirea şi legitimarea raţiona­
mentului, aceste cunoştinţi pot fi prezentate într'o formă cu
totul elementară şi lipsită de sprijinul Psihologiei, fără ca în­
văţământul Logicei să sufere» (p. 7—8).
Deşi după părerea noastră—cunoştinţele de Psihologie ne­
cesare pentru a constată că s'a priceput într'adevăr — şi nu
pentru iluzia că s'a priceput—adevărurile logice, sunt mai nu­
meroase decât cele indicate mai sus, totuşi chiar acelea pe
cari le concedă memoriul nu se pot expune în mod aşa sumar
cum se pretinde, fiindcă atunci e sigur că nu s'a priceput. Cum
se poate oare crede de pildă, că, în a doua lecţie dela înce­
putul anului, se va putea trată de un bun profesor—chiar având
elevi eminenţi—într'o singură lecţie—să se reţie aceasta—ur­
mătoarele chestiuni psihologice necesare pentru Logică: «per­
cepţia, reprezentarea ; asociarea reprezentărilor; înrâurirea vo­
inţei-asupra asocierii», (p. 21)? Pentru ca elevii să înţeleagă
ceva în mod cât de sumar şi în condiţiile cele mai fericite vor
1
trebui cel puţin cinci lecţii ). Iată-ne deci chiar dela început
împiedicaţi de necunoaşterea chestiunilor psihologice - chestiuni
pe cari posedându-le dinainte nu am mai pierde cu ele vremea,
care trebue consacrată Logicei. Tot astfel, cât timp va fi pierdut
cu lămurirea judecăţii şi raţionamentului din punct de vedere
psihologic întâiu şi apoi logic? Sau acestea nu trebue făcute?
Concluzia la care ne duc în mod firesc toate aceste su­
mare consideraţii este că: punându-se Logica înaintea Psiho­
logiei, ea nu va putea fi pricepută, decât dacă profesorul va
face întreruperi mari, în cari să dea cunoştinţele psihologice
pe care să se întemeieze cele logice—întreruperi zadarnice în-

1) Zicem cinci — deşi convingerea noastră este că mult mai multe

trebuesc—fiindcă ni s'a afirmat de d-1 Bogdan-Duică că d-sa le poate face
în două lecţii şi ne-o va proba după Paşti.
 «

trucat acele chestiuni psihologice vor trebui apoi reluate când

ajunge la Psihologie.
Şi acum, ca să trecem la consideraţiunile din memoriu re­
feritoare la Psihologie, va părea cu atât mai curioasă discuţia
pentru întâietatea Logicei, cu cât în acelaş an — adică în clasa
VII, se dă în proect să se studieze şi o parte din Psihologie,
aproape toate cunoştinţele necesare pentru Logică: capitolul in­
teligentei.
Ca să se priceapă însă bine, de cei ce nu cunosc proectul,
această împărţire a materiei, e bine să spunem aici, că numărul
orelor de Filosofie s'a mărit în acest proect: în programul ac­
tual avem două ore pe săptămână pentru toată Psihologia în
clasa VII, şi o oră pentru Logică în clasa VIII; în proect avem
în clasa VII două ore pe săptămână, în cari se pune să se stu­
dieze, cum spuserăm, Logica întâiu, şi apoi din Psihologie fe­
nomenele, intelectuale, iar în clasa VIII alte două ore pe seama
cărora se lasă sentimentele şi voinţa.
Această scindare a Psihologiei, care provine numai din
dorinţa de a se studia întâiu Logica, ni se pare şi ea dăună­
toare studiului. Orcât de simetric s'ar părea că este, dacă se
studiază într'un an — în clasa VII — fenomenele intelectuale
din punct de vedere logic şi apoi psihologic, lucrul e «dăunător
pentru unitatea studiului. Să ne explicăm însă mai bine.. Se în­
ţelege că sunt obiecte de studiu cari, neputându-se predă în
decursul unui an, se împart în categorii de fenomene după
clase : multiplicitatea fenomenelor de atins, aduce după sine di­
viziunea. Această, diviziune este — trebuie să se recunoască —
dăunătoare unificării cunoştinţelor, de aceea şi e necesar să se
reia mereu chestiunile cari formează temelia celor următoare-
Se înţelege acum că prin repetiţia aceasta tocmai, cunoştinţele
se organizează mai bine, dar repetiţia trebuie să fie îndelun­
gată şi deasă ca să se ajungă la o âşâ organizare.
In cazul împărţirii Psihologiei, în doi ani avem numai dez­
avantajul diviziunii, fără să avem avantajul repetiţiei. E alt­
ceva pentru unificarea cunoştinţelor elevilor, dacă le prezinţi
î n doi ani consecutivi fenomenele sufleteşti în două părţi
— chiar repetând în patru lecţii fenomenele intelectuale la în­
ceputul anului al doilea, cum face proectul — şi altceva, dacă
cu acelaşi număr de ore vei predă toată Psihologia într'un an.
 Se poate desigur obiectă că, aşa cum e alcătuit acum pro-
ectul, ar fi cu neputinţă să se predea, cu două ore, toată, Psi­
hologia într'o clasă. Aşa este. S'ar putea face însă o modificare,
care ar avea numai avantagii, şi nici un dezavantaj. Anume,
ordinea în care s'ar studia cele două obiecte ar fi: întâiu Psiho­
logia şi apoi Logica. Fiindcă apoi proectul de Psihologie este prea
încărcat, iar în clasa VIII sunt două ore de Filosofie — în loc de
una ca acum—şi materia Logicei nu ar fi de ajuns spre a le umple
în tot decursul anului, s'ar procedă în chipul acesta : în clasa
VII s'ar predă întreaga Psihologie, lăsându-se însă la o parte
1
toate lecturile interpretate ), cari sunt o. inovaţie bună în pro-
ect; în clasa VIII s'ar consacră una din ore Logicei, iar cea­
laltă lecturilor interpretate de Psihologie. Astfel s'ar înlătură
inconvenientele pomenite, şi, în ceeace priveşte Psihologia, am
avea un avantaj în plus: s'ar reveni cu folos în clasa VIII asu­
pra chestiunilor din clasa VII.
Acum analiza propriu zisă a proectului. Şi mai întâiu să
vedem ce scop i se determină Logicei, ca obiect de studiu, în
liceu ? «Cu Logica noi urmărim — se zice în memoriu — cunoaş­
2
terea amănunţită şi diferenţiarea exactă ) a formelor raţiona­
mentului, precum şi cultura inteligenţei în sensul corespun­
zător» (g. 9 ) . Este desigur, în primul rând, o exagerare în
această formulare —exagerarea de a pretinde să se dea elevului
cunoaşterea amănunţită a formelor raţionamentului; spre a se
ajunge la aşa ceva, ar trebui să i se acorde Logicei mai mulţi
ani şi mult mai multe ore. Dar să lăsăm la oparte aceasta şi
să vedem dacă se menţine în tot memoriul şi în instrucţiuni
aceeaşi ţintă a studiului Logicei. Profesorul care vrea să se
lămurească deplin şi să se ţie de sfaturile ce i se dă, rămâne
în încurcătură când continuă cu analiza. La pag. io i se spune :
«Pentru ca Logica de curs secundar să rămâie o pregătire pro­
fesională a viitorului cercetător, din cercul ei vor lipsi toate
chestiunile de pură speculaţiune...»; iar la pag. 1 8 : «Deşi cursul
va fi mai mult un curs, care să deprindă cu gândirea şi cu

1) Lecturile interpretate sunt capitole din diferiţi scriitori, citite obli­

gator şi explicate în clasa de elevi cu concursul profesorului; mai sunt
şi lecturi facultative, ce se dau elevilor acasă.
2) Sublinierile din citaţii sunt ale noastre.
expresia precisă şi clară, se vor putea memoriza unele părţi
reduse...>.
A dâ învăţământului Logicei ca ţintă pregătirea profesio­
nală este a-i dâ o ţintă şi irealizabilă şi streină, credem noi,
unui curs de Logică de liceu, şi nu se potriveşte, mai ales, de
loc cu ţinta cealaltă — care nu este de altmintrelea nici ea cea
mai bine formulată — de a deprinde «cu gândirea şi cu expresia
precisă şi clară». Toate obiectele de studiu trebuie să urmărească,
în comun această din urmă ţintă, iar acel obiect, care pe lângă
alte ţinte nu urmăreşte şi pe aceasta, este în contradicţie cu ce­
rinţele unei bune Pedagogii.
Scopul pe care-1 urmărim, mai ales, cu, Logica trebuie să
fie: de a face pe elevi conştienţi de căile pe cari merge mintea
în aflarea adevărului, şi de a le "dâ în formule precise mijloacele
pentru deosebirea adevărului de eroare. Zicem să facă conşti­
enţi pe elevi, fiindcă Logica este un obiect de sintetizare: mij­
loacele de aflarea adevărului ei le-au studiat mereu la diferi­
tele ştiinţe, după cum au trebuit să iâ în mod vag cunoştinţă
şi de mijloacele de înlăturarea eroarei, mijloace ce se concreti­
l
zează acum în formule precise logice ).
Cine străbate acum proectul de Logică şi-1 compară cu
programul în vigoare, vede că nu există între ele decât foarte
mici şi neînsemnate deosebiri. Dealtmintrelea programul în vi­
goare eră aşa alcătuit, încât multe cusururi nu i se puteau
găsi, ba putem afirmă că într'unele privinţe, procedă mai pe­
dagogic. Iată de pildă ce se pune în prima lecţie de Logică în
proiect; «Constituirea ştiinţii Logicei; obiectul ei; certitudinea
adevărul şi falşul, proba» (p. 21). A începe deadreptul cu con­
stituirea Logicei, când elevii nu ştiu ce este ea, însemnează să
fie nevoit profesorul să vorbească şi singur şi în zadar. In prima
lecţie nu se face decât să se formuleze obiectul acestui studiu
plecând dela exemple concrete, cum face programul în vigoare

1) Mai este la pag. 17 o definiţie a scopului învăţământului filosofic

în genere, care este mai apropiată de ceeace susţinem noi, şi suna astfel:
«Scopul învăţământului filosofic este, în general, sâ dea elevilor putinţa de
a observa exact vieaţa psihică a omului, a o înţelege, pe cât se poate g e ­
netic, şi a-şi dâ lămurit seama de însemnătatea cunoaşterii ei ; iar în s p e ­
cial, a-i deprinde cu controlarea propriilor lor manifestări, ca o condiţie
a organizării psihice şi a întemeierii unei judecăţi independente».
 foarte bine. Alte inovaţiuni făcute în proiect se mai pot cită şi
"următoarele, afară, bine înţeles, de cunoştinţele de Psihologie
•despre cari am mai vorbit: Se precizează decâte feluri sunt no­
ţiunile — individuale şi generale, concrete şi abstracte, pozitive
şi negative, relative şi absolute, şi e poate bine aceasta, afară
de introducerea celor relative şi absolute, pentru lămurirea că­
rora va trebui o sforţare mare şi, credem noi, inutilă ; se in­
troduce la studiul noţiunilor din punct de vedere al sferei pe
lângă cele patru feluri — identice, ordinate, încrucişate şi ex­
clusive — şi noţiunile, zise în proiect, disparate, a căror utili­
tate nu o vedem ; se fac unele intervertir; bune : legile gene­
rale ale judecăţii sunt puse la judecăţi şi nu se lasă la urmă
-de tot, cum e în programul actual, iar sofismele sunt puse după
silogism, iar nu la demonstraţie; se menţin însă şi unele lu­
cruri inutile din programul actual, cari, ar fi fost bine să fie
înlăturate, cum e de pildă: împărţirea judecăţilor în simple şi
I
•complexe, în analitice şi sintetice ) .
Să vedem pe scurt cum e alcătuit fşi proiectul de Psi­
hologie.
Când e vorba de precizarea scopului spre care are să tindă
Psihologia, ni se spune lămurit şi bine în diferite părţi (p. 12,
13) că trebuie să deprindem pe elevi cu cunoaşterea sufletului
•omenesc, şi cu scrutarea propriului lor suflet, spre a-1 putea
organiză mai bine ; ni se mai spune însă şi aceasta: «Eclec­
tismul, care se practică cu aşa dărnicie în şcolile noastre,
•doctrina de amatori, este în genere un instrument de disociare,
de dezagregare intelectuală, ceeace vine în conflict cu ţinta su­
premă a şcoalei, dar cu osebire în Psihologie, căreia îi revine
menirea de a unifică multiplicitatea cunoştinţelor de curs se­
cundar, subordonându-le pe toate introspecţiunii, reflexiunii în­
tinse şi armonizării sufleteşti^ electismul este aproape un non­
sens» (p. 11).
Mărturisim, că nu am putut pricepe — cu toate că am
reflectat mult — cum ar putea Psihologia prin ajutorul intro­
specţiunii, reflexiunii etc, să unifice cunoştinţele de fizică, de
chimie, de matematică etc. întrucât însă avem precizat scopul

1) Se mai poate remarca încă o contradicţie între memoriu, care spune:

«ar fi sa rămâie în afară de program figurile şi modurile silogistice* (p. 10)
ş i proiect care lasă lucrurile cum erau până aici.
în alte părţi, putem să ignorăm acest pasaj spre a vedea ce
obiecţii sumare se pot aduce modului cum s'a înjghebat proiectul
însuşi.
La capitolul inteligenţii, deşi în trăsăturile fundamentale
s'au menţinut chestiunile din programul actual, s'au introdus-
totuşi şi modificări, cari trebuesc relevate. Aşa s'au făcut înlă­
turări pentru cari nu ni se dă. nici o justificare în memoriu şi
pe cari nici nu ştim cum le-ar justifică comisia. In programul
în vigoare la senzaţii, se spune numai: «diferite categorii»;
proiectul a socotit necesar să facă o enumerare a senzaţiilor şi
pune atunci: simţul ^văzului, simţul auzului, simţul echilibrului»
tactul, simţul temperaturii, simţul durerii, simţul organic şi
muşchiular, dar nu pomeneşte nimic de simţul mirosului şi al
gustului! Nu se pun de asemenea printre chestiunile de stu­
diat : noţiunea, iluzia, halucinaţia, visele, suggestia ş. a., deşi de
pildă una din lecturile indicate este : iluzia realităţii în artă-
(p. 26) şi deşi chestiunile acestea, orce s'ar zice, merită să fie
cunoscute şi interesează foarte mult pe şcolari. S'a mai înlă­
turat capitolul operaţiilor intelectuale din programul actual, ca­
pitol în care se cuprindeau chestiuni însemnate ca acestea : «Pro­
cesul de diferenţiare sau discernare şi de asimilare şi integrare
etc». In schimb sunt însă şi înlăturări folositoare, cum e de
pildă înlăturarea metoadelor şi isvoarelor Psihologiei sau ches­
tiunea neuronilor, care indică o soluţie ştiinţifică anumită.
S'au precizat în bine unele chestiuni, cum de pildă: lec-
ţiunea referitoare la asociaţiune; dar s'au făcut şi precizări ne­
folositoare şi în neconformitate cu declaraţiile din memoriu. Se
pretinde profesorului să aibă o filosofie, să aibă pretutindeni
păreri proprii, se condamnă eclectismul — deşi după părerea
noastră ştiinţa adevărată nu poate fi decât eclectică, în sensul
etimologic al cuvântului, în sensul adică că trebue să iâ adevărul
or de unde ar veni el—şi totuşi se pun în program teorii carr
sunt primite de unii psihologi şi respinse de alţii, nelăsându-i-se
deci profesorului libertatea să aleagă teoria ce-i place. La simţul
vederii se impune, de pildă, ca teorie explicatoare, teoria lui He­
ring, deşi, poate, alţii sunt partizanii teoriei Joung-HelmholzL
Sunt, în sfârşit, puse chestiuni inutile, sau se găsesc repetiţii»
cari nu pot decât să încurce. Aşa, ce rost are simţul echili-
 brului cu otoliţii într'un curs elementar de Psihologie, când
aceasta este o problemă mai mult fiziologică? Ce trebuie să
pricepem din lecţia No. 33 unde se zice : «Percepţia şi senzaţia.
Percepţia în sine(?); noţiunea senzaţiunii» ? Şi de ce se repetă
aceleaşi lucruri la lecţia No. 40: «Noţiunea percepţiei şi a re­
prezentării; senzaţie şi percepţie; percepţie şi reprezentare...»?
Sunt însă repetiţii cari încurcă şi mai rău pe profesor. La lecţia
41—42 se indică între altele ca chestie de tratat: «Genurile
reprezentărilor: individuale, generale, etc.», iar la lecţia 48 unde
e vorba de memorie se impune să se trateze şi: «felurile ei (spe­
cială, generală, etc.)...>
Impresia pe care ne-a lăsat-o proectul, în ceeace priveşte
capitolul sentimentelor şi voinţei, este mult mai bună. Drept
vorbind, nici aceste părţi nu se deosibesc mult de cele cores­
punzătoare din programul în vigoare. Se dă totuşi o mai mare
importanţă acestor fenomene şi aceasta este un bine. Pe când
în programul actual avem mai puţine lecţiuni acordate senti­
mentelor şi voinţei decât inteligenţei, în proect avem mai multe.
Faptul acesta permite profesorului să insiste asupra acestei
părţi care poate avea un mai însemnat rol educativ decât ca­
pitolul fenomenelor intelectuale.
Nu putem totuşi să nu ne mirăm de ce s'au pus la senti­
mente şi nu s'au lăsat la voinţă chestiuni ca acestea: Senti­
mentul în raport cu acţiunile, temperamentele şi caracterele,
deprinderea etc. (lecţ. 21—24) ? Se vor putea trată cu succes
asemenea chestiuni înainte ca elevul să fi studiat şi voinţa ? De
sigur că nu, şi proba ne-o dă însuşi proiectul care, după ce a
consacrat lecţia 21 chestiunii «sentimentului în raport cu acţiu­
nile», când ajunge la voinţă, consacră lecţia 30 «raportului vo-
inţii cu sentimentele şi afectele». Iar după ce în lecţia 22, odată
cu temperamentul, se dă ca lectură caracterele normale, în lecţia
39 dela voinţă se vorbeşte din nou despre caracter.
Se cuvine să mai spunem două cuvinte despre lecturile
puse în proiect. Cum am mai declarat, ni se pare o inovaţie
fericită aceasta, o inovaţie care cere însă multă chibzuială şi
mult tact spre a dâ roadele aşteptate.
Trebuie să se aleagă din diferiţi autori pasagii de aşâ na­
tură, încât profesorul să poată ajunge a le face să fie asimilate
de elevi. Altfel, profesorul obosit se va sili să creadă că elevii
 au priceput, iar aceştia din urmă văzând că profesorul nu-i poate
lămuri, cu toate sforţările ce-şi dă, vor pierde încrederea în el.
Şi să nu se spună că e vina profesorului: sunt lucruri pe cari
nişte elevi de liceu, orcât de bine dotaţi, nu le vor putea pri­
cepe — aceasta e lucru în afară de orce îndoială. Şi, ca să con­
cretizăm, nouă ni se pare de pildă, că Cogito ergo sum al lui
Descartes este imposibil să fie lămurit — orcât s'ar explica —
pentru nişte elevi cari încă nici n'au studiat Psichologia (în pro­
iect acest studiu se pune în prima lecţie de Psichologie). Tot
astfel va fi, poate — deşi nu am controlat: Perfecţiunea cuge­
tării după Leibnitz, pusă în lecţiunea a şasea din Logică. Sunt
însă alte lecturi cari, probabil, vor putea fi scoborîte prin ajutorul
explicaţiilor la nivelul minţii elevilor, cum sunt de pildă : instinc­
tele la animale, după Romanes ; educaţia voinţii din Payot, etc.
Să ne oprim aici — cu mărturisirea, bine înţeles că nu
avem prezumţia să fi isprăvit tot ce ar fi de spus, când e vorba
de alcătuirea unui bun program de Filosofie, nici că tot ce am
criticat noi, merită să fie criticat — şi să rezumăm în câteva
cuvinte părerile noastre : S'a făcut o intervertiré punându-se să
se studieze Logica înaintea Psihologiei — ceeace este greşit
şi nepedagogic; s'a împărţit Psihologia în doui ani de studiu
— clasa VII inteligenţa, clasa VIII sentimentele şi voinţa —•
ceeace e dăunător unităţii studiului. Trebuia să se lase în clasa
VII toată Psihologia, iar în cele două ore din clasa VIII să se
facă lecturile de Psihologie şi Logica. Nu se formulează cu pre-
ciziune ce scop se urmăreşte cú studiul Logicei în liceu; pro-
ectul însuşi este aproape la fel cu programul în vigoare, afară
de mici deosebiri dintre cari unele sunt în bine, altele în rău.
Scopul Psichologiei este bine determinat, deşi şi aici se adaogă
o părere cu care nu ne unim. Capitolul inteligenţei în linea-
mente generale s'a păstrat ca şi în programul -actual, afară
de unele omiteri pe cari nu ni le putem explica şi de unele
chestiuni cari trebuiau omise. Sentimentelor şi voinţei li se dă
o mai mare importanţă şi bine se face; şi aici s'au făcut însă
unele intervertir! nefolositoare. In sfârşit s'a făcut o inovaţie bună,
aceea a lecturilor din autori, cari spre a fi folositoare trebuesc
bine cântărite şi cu tact alese. In condiţiile acestea proectul
ar putea deveni un bun program.
I. P. B U R I C E S C U
 L I A B A G I U L , CITIREA ŞI S C R I E R E A L A COPII

Prin citire şi scriere, copilul adaugă la limbagiul său încă

două elemente psihice : i) o imagine motrice vizuală, a pronun­
ţării vorbei scrise, şi 2) o imagine grafică, a formei scrise (scrie­
rea corectează în general limba) sau a formei imprimate a cu­
vintelor.
Din punct de vedere intelectual, citirea şi scrierea adaogă
la ideia despre obiectul ce-1 reprezintă o nouă asociaţie şi în
acelaş timp vorba provoacă emoţii, sentimente, dorinţe şi voinţe.
Metodul prin care pedagogul pune la îndemâna copilului
aceste noui elemente psihice, este tocmai aceea ce ne interesează.
Ca bază în formarea citirii şi scrierii, stă limbagiul copi­
lului câştigat în casa părintească şi corectat în timpul de
pregătire ce se dă înainte să se înceapă citirea şi scrierea pro­
priu zisă.
In ce constă perfecţionarea limbagiului ? O primă deprin­
dere ar fi conversarea şi povestirea; o a doua ar fi. exerciţiile
intuitive şi.de desemn.
De oarece citirea şi scrierea se reduc din exerciţiile dela
început, la deprinderea cuvintelor (normale), de aceea şi exer­
ciţiile pregătitoare vor avea precădere asupra desfacerii pro-
poziţiunilor în cuvinte, a cuvintelor în silabe şi silabelor în
sunete. Această analiză orală este de prima necesitate. Analiza
orală a cuvintelor supozează şi o analiză a formei obiectelor,
pentru a se dâ loc la exerciţii de desemn, anterioare scrierii pro­
priu zise. Numai după această pregătire prealabilă: conversaţii
 şi pregătiri, exerciţii de analiză a sunetelor şi literelor, se va
trece la citirea şi scrierea propriu zisă.
Cum se prezintă copilul sufleteşte în momentul când înce­
pem lecţiile de scris-citit ?
Ce noţiuni are despre lucruri ? din ce este format limba-
giul ? care este sfera noţiunilor despre obiecte ?
»
Cele dintâiu manifestări de o vieaţă intelectuală la copil
este limbagiul.
Care este procesul psiho-Tizic al formării limbagiului ?
Atât predispoziţiunile naturale cât şi ereditatea şi mediul
în care vieţueşte copilul, contribuesc asupra creerului, şi sub
formă de senzaţii, înmagazionează prin organele simţului, impre-
siunile din mediu extern. Acest act este fundamental în desvol-
tarea facultăţilor sufleteşti.
Intru câştigarea funcţiunilor de limbagiu la copil, se mai
adaogă două proprietăţi cerebrale: memoria şi asociaţia sen-
zaţiunilor.
Datorită memoriei, copilul reţine diversele senzaţiuni. Auzul
şi văzul, mai ales, sunt cele două simţuri prin care pătrunde
în creerul copilului deosebite impresiuni, ce se vor păstră sub
formă de memorie auditivă şi vizuală. Faza aceasta,, de câşti­
garea facultăţii limbagiului, se numeşte faza pasivă. Senzaţiu-
nile câştigate nu-1 ajută încă să vorbească, însă se reţin în
memorie pentru mai târziu*).
A doua proprietate cerebrală este asociaţia senzaţiunilor.
Copilul asociază diferitele senzaţiuni ale unui obiect pentru a
dâ naştere la ideia obiectului. Forma, culoarea, sunetul, gustul,
mirosul sunt atâtea senzaţiuni ce se înmagazionează sub di­
ferite forme de memorii, şi cari toate asociate între ele, for­
mează ideia obiectului.
Iată fazele prin cari se trece pentru a se forma o idee. De
pildă ideia de măr.
Copilul vede un măr. Lumina determină în centrul auditiv
1) Copilul deşi are idei despre obiectele ce-1 înconjoară, însâ limba­
giul neavând destulă putere de exprimare, nu le poate comunică, deşi pri­
cepe. Această fază de multe ori se continuă până la maturitate. Ce este
lipsa de exprimare a celor cugetate la maturi ? Ca urmare, formarea me­
moriei motrice verbale ocupă un loc principal în preocupaţiile didactice.
o mişcare a celulelor nervoase, ce se vor impresiona de câte ori
va vedea mărul. Datorită memoriei, această senzaţiune vizuală
se păstrează. Copilul nu are decât o imagine vizuală a mărului
de formă şi culoare, prin urmare este departe de-a avea ideia
complectă de măr. Este nevoie ca şi celelalte simţuri să con-
tribue cu câştigarea de senzaţiuni şi prin urmare de imagini
noui. Copilul va luă mărul în mână. In chipul acesta îşi va dă
seama de formă, şi va înmagazionâ în creerul său imaginea
tactilă a mărului. Când copilul va gusta din măr, va adăugă o
nouă imagine de gust (gustativă} şi toate la un loc, asociate
între ele, vor constitui ideia de măr.
Iată cum se constitue limbagiul. Vorba nu este altceva decât
o etichetă a ideii. Dacă se pronunţă înaintea copilului vorba
măr, sunetul va mişcă celulele centrului auditiv al vorbelor.
Copilul câştigă astfel o nouă imagine, imaginea auditivă a vor-

Centru de asociaţie
al imaginilor.

Vorba măr pronun­

ţată de copil.

— Cum se învaţă copilul sä vorbească. — 1) Centru de memorie a

imaginilor auditive verbale. — 2) Centrul memoriei motrice al vorbei, adică
al mişcării necesare pentru a pronunţă vorba.

bei măr. Până acum copilul era, în ce priveşte formarea lim-

bagiului, într'o fază pasivă. El avea ideia de măr, şi ştia că
această idee corespunde unui cuvânt pe care nu-1 pronunţa,
însă îi avea imaginea auditivă.
Cu acest nou element copilul poate intră în faza activă a
limbagiului: prin noui serii de senzaţiuni va învăţă să vor­
bească, să citească şi să scrie.
 Datorit instinctului de imitaţie, copilul reproduce sunete,
1
părţi din vorbe ), până ajunge să pronunţe vorbele în întregime.
El observă mişcările gurii la persoanele care-i vorbesc şi se în­
cearcă să le imite, învăţând astfel în mod accidental. Imaginea
fixată în centrul memoriei auditive verbale, ce este însăşi vorba
măr, o repetă, până când corespunde cu sunetele ce le pronunţă.
Cu chipul acesta copilul ajunge să aibă imaginea motrice ver­
bală, sau memoria mişcării necesare articulaţiunii vorbei. Âşâ
se întâmplă cu toate vorbele, şi încetul cu încetul, copilul pri­
cepe ceeace i se spune şi poate vorbi. Totuşi, atârnă foarte mult
vorbirea de mediul înconjurător şi de natura sufletească a co­
pilului. După mai mulţi ani, abia poate să pronunţe ideile şi
să le dea legătura logică dintre părţi, adică să vorbească.
Vorbirea deci, este un act complex, ce supozează desvol-
tarea unor anumite facultăţi. Vorbirea logică, adică legătura
dreaptă şi cu înţeles a vorbelor intre ele, este un act mult mai
greu, ce se cucereşte printr'o acţiune intenţionată şi continuă,
dată de instrucţiune.

In această fază a desvoltării limbagiului vine copilul la

şcoală. Are prin urmare câteva idei despre lucrurile ce-1 în­
conjoară şi ştie să vorbească, întrebuinţând un număr mărginit
2
de cuvinte ).
Şcoala are între cele dintâiu preocupări ale ei să corec­
teze limbagiul copiilor prin povestiri, să intuiască obiectele nou­
lui mediu de vieţuire şi să deprindă pe copii la citire-şi scriere.

1) Metodul î n formarea limbagiului este cel sintetic.

2) Niciodată copiii nu-şi formează idei abstracte despre lucruri şi
fiinţe. Ceeace izbeşte simţul copilului la vederea obiectelor este întrebu­
inţarea şi mişcarea lor. Obiectele le examinează totdeauna î n scenă, nici­
odată în repaos. Ca exprimare are verbul.
Sâ observăm câteva e x e m p l e : La întrebarea, ce este pasarea? Copiii
răspund: «o t a i ; o frigi; o faci g ă l u ş t e ; o faci zeamă ; o faci pastrama ; o
mănânci; faci carne din ea». La întrebarea ce este cuţitul? copiii răspund:
«cu plasele ; are mânunchiu ; tai cu e l ; briceag; din fier; tai cu e l ; făcut
din fier; briceag ; o bucată de fier ; de tăiat cu dânsul carne».
Binet şi Fuster găsesc 34,3 % din răspunsuri cu noţiuni referitoare
la utilitate şi 35,7 % referitoare la termeni generali. Experienţa refăcută de
noi, s'a găsit că noţiunile se refereau într'un procent mai mare la utilitate
şi mişcare; exemplele de mai sus sunt luate din această experienţă.
 Pentru ca să înveţe copilul să citească, trebue să parcurgă,
aceleaşi faze ca şi la vorbire. Vorba scrisă (cuvântul) înlocu-
eşte aici vorba pronunţată (vorbirea). Copilul vede scris vorba,
măr (lângă o imagine (tablou). Celulele centrului memoriei vi­
zuale ale cuvintelor se vor mişcă şi senzaţia se va înmagazina
sub formă de memorie vizuală a cuvântului.
De câte ori se va scrie cuvântul măr, copilul va şti să-1 ci­
tească. Deprinderea se face cu timpul. Totuşi pedagogii au cău­
tat să dea cuvintelor o succesiune oarecare în deprinderea ci­
titului pentru a se uşura învăţarea.
a) S'a alăturat imaginile (desemn) lângă cuvintele scrise •
b) S'a alcătuit combinări de litere cari să dea naştere la
idei noui (ca exerciţii de citire).
c) In predare se intueşte obiectul ce reprezintă cuvântul
normal.

Centru de asociaţie al imaginilor.

Măr, cuvântul scris.

Cum învaţă copilul să citească. — 1) Centrul memoriei vizuale a c u ­

vintelor. — 2) Centrul memoriei motrice verbale. — 3) Centrul memoriei,
auditive verbale.

Unele din procedeurile adoptate, sunt mai mult pentru în-

greuiarea citirii; vom vedea de ce :
Copilul are acum ideia despre măr, cunoaşte vorba şi ştie
cărui obiect corespunde ; pronunţă şi ştie să o citească.
Acest proces psiho-fizic se aplică tuturor ideilor ca să ajungă,
a fi pronunţate şi citite.
 Ideile pot fi însă confuze; pronunţia poate fi falşă; citirea
poate fi mecanică. Pentru ca să se înlăture aceste părţi, vine
şcoala (pedagogul), care face ca ideile să fie exacte şi com­
plecte ; pronunţia să fie clară iar citirea să fie cu înţeles. Nici
nu se poate supozâ să putem ajunge în acest ultim stadiu de
citire înţeleasă, dacă procedarea nu ne-a fost potrivită proce­
sului descris mai sus.
Citirea fiind o forţă de prima necesitate în învăţământ, ca
mijlocul cel mai puternic de apropierea cunoştinţelor, de aceea
-şi preocuparea în învăţământul elementar este considerată ca o
forţă fundamentală.
Preocuparea cade în primul rând asupra profesorului care
trebue să dea o importanţă deosebită citirii şi anume acelor no­
ţiuni «intuite». In alt chip citirea se mecanizează.
Prin analogie s'ar putea vedea că metodul întrebuinţat de
•copil în cucerirea limbagiului, adică de a pronunţă cuvântul în
parte şi în urmă în întregime, indică însuşi metodul întrebuinţat
de pedagog în deprinderea cititului. Pentru acest lucru, citirea
se poate deprinde uşor cu litere mobile (mai întâiu cele mici,
şi în urmă cele mari). Deprinderea citirii cu litere mobile (cu­
buri) are darul să fie mai mult un joc plăcut, pe lângă avan-
lagiile ce dă individualităţii copilului de a fi lăsat în chip spon­
tan să descopere combinări de cuvinte noi.
Observând cititul la copii, am reţinut următoarele:
a) Citirea şi scrierea împreunate îngreuiază culegerea de
senzaţiuni deosebite, mai ales când noţiunea şi pronunţarea cu­
vintelor nu este destul de clară, şi este nevoie să se «intuiască»
1
(să se formeze ideia) să se deprindă vorbirea ).
b) Intuiţia cuvintelor şi pregătirile de scris distrag, obosesc
-atenţia, şi aduc confuzie în reţinerea fiecărui ordin de senzaţiuni.
Greşelile copiilor la citire:
a) Greşeli dialectale;
b) » vizuale (ghiciri);

1) Chiar intuindu-se fiecare cuvânt normal din abecedar, cu toată

•scrupulozitatea, tot este peste putinţă a se intui toate câte sunt în exer­
ciţiile de citire ce urmează. De acea părerea că ex. de citire să cuprindă cu­
v i n t e din cercul cuvintelor normale intuite (numai), aduce un progres în
predarea citirii. (Vezi Abecedarul Dr. P. Şpan).
 1
c) Greşeli de citire proprii ).
Citez câteva exemple:
In loc de văpsesc se citeşte: văpsi'ftj, văpsitesc.
» lustruesc » Instruită, lustruieşte, lustruzm,
lucrează.
dulapuri dulape.
>

patul patu.
mindire mindir, mindere, mindnVe.
sticlă » steclă.
velinţe velniţă.
cuiere cue.
odihnim odinim.
2
» lucioasă lucitoare ).
Citirea curentă este greu de cucerit. Dacă observăm pau­
zele (câte se numără, i, 2 , 3 , 4 , 5 şi 6 ) ce face copiii între
cuvinte, pentru a le citi întâia oară sau chiar a treia oară de
citire în întregime a bucăţii, încă arată greşeala cea mare ce
se face insistându-se prea mult asupra cuvintelor normale şi
exerciţiilor ce urmează şi nu se dă o precădere mai mare asu­
pra bucăţilor proprii de citire, alcătuite în jurul cuvintelor «in­
8
tuite», pronunţate şi deja citite ).
Copilul nu poate asocia înţelesul dintre cuvinte, când ele
nu-s clar aranjate în judecăţi simple şi restrânse ca formă în
propoziţiuni simple. Nici adjective şi propoziţiuni complimen­
tare nu pot asocia, căci copilul reţine numai din ceeace i s'a
explicat în clasă asupra înţelesului bucăţii de citit, or din ceeace
aude dela colegii săi, niciodată nu va reproduce ceeace a în­
ţeles după propria citire, de oarece preocuparea lui este cum
să citească (mecanic) nicidecum asupra înţelesului adeseaori
greu de ghicit al frazei, al bucăţilor de citire nepotrivite cu
desvoltarea sufletească a lor.

1) Mai ales asupra sfârşitului din cuvintele de mai multe silabe şi n e ­

cunoscute de copii, o consecinţa a metodului analitic — citirea cuvântului
în întregime (unitar).
2) Observaţiile sunt făcute asupra bucăţii de c i t i r e : (Abecedarul ofi­
cial) Lucruri din casa părintească, pag. 73, dintr'o clasă de 45 elevi cl. I,
şi unde greşelile erau generale la fiecare elev. (Şcoala Scorţeni).
3) In abecedarele engleze şi germane (Metodul curat şi metodul sin­
tetic de scris-citit) se deprinde numai câte o singură literă, fără alte e x e r ­
ciţii (t=*Igel) ca scriere şi în urmă se deprinde ca litere de tipar.
 Când începe să fie deprins copilul la scris ? După ce com­
bină cu uşurinţă diferite litere pentru citire, şi după ce ştie
să citească propoziţiuni scurte, scrise şi tipărite, adică când
citirea nu mai este o greutate, ci devine ca ceva lesnicios, se
trece la scriere.
Scrierea în general este mult mai anevoioasă ca citirea. Pe
lângă că iau parte memoriile cunoscute mai sus la formarea ideii,
pronunţării cuvântului şi citirea lui cu ajutorul literilor, copilul
are nevoie să câştige memoria mişcărilor executate de mână.

Centru de asociaţie al imaginilor.

Cuvântul «măr» scris.

Cum învaţă copilul să scrie. — 1) Centrul memoriei vizuale al cuvin­

telor. — 2) Centrul memoriei motrice grafice, adică mişcările necesare ale
mâniei pentru scris.

Memoria motrice grafică este mult mai grea de format ca

cele anterioare. Când ea este formată în acelaş timp cu memoria
vizuală a cuvintelor (citirea), cu memoria motrice verbală (pro­
nunţarea) şi memoria auditivă verbală (ideia) se naşte confuzia
şi una din ele poate să predomine mai mult ca alta, şi atunci
copilul deprinde mai greu a scrie*).
In chipul acesta, limbagiul copiilor se prezintă ca o facul­
tate complexă.
Patru centre de memorie înmagazionează patru elemente

1) Acesta este metodul cuvintelor normale întrebuinţat astăzi.

 fundamentale. O imagine motrice (cuvântul-ideia), o imagine
vizuală (cuvântul citit), o imagine motrice de articulaţie (cu-

Explicarea figurei: l) Ideia exprimata mişcă auzul. Copilul ascultă.—

2) Imaginea auditivă redeşteaptă gândirea. Copilul înţelege. — 3) Copilul
pricepe mişcarea. — 4) Copilul se încearcă să reproducă mişcarea. Vor­
beşte. — 5) Copilul înţelege ce se spune. — 6) Copilul spune ceeace gân­
deşte. — 7) Cuvântul este înţeles şi văzut. — 8) Cuvântul văzut redeşteaptă
sunetul. — 9) Copilul cercetează vorba pronunţată. — 10) Vederea cuvân-
rului provoacă acţiunea vorbirii. Copilul citeşte. — 11) Vederea cuvântului
redeşteaptă ideia. Copilul înţelege ceeace este scris ori imprimat. — 12) Co­
pilul îşi reprezintă cuvântul scris ce înlocuieşte obiectul. Exerciţiu pregă­
titor redactării. — 13) Copilul copiază cuvântul, — 14) Revede scrierea
sa, pentru corijare, comparând-o cu imaginea vizuală ce o are. — 15) Co­
pilul scrie după dictare. — 16) Copilul rechiamă în conştiinţă sunetul cu­
vântului scris. — 17) Copilul citeşte cu voce tare. — 18) Copilul îşi dic­
tează sie-şi. — 19) Copilul înţelege ceeace trebuie să scrie. — 20) Copilul
scrie ceeace gândeşte.
vântul pronunţat), o imagine motrice a mişcărilor necesare
pentru scris, adică o imagine motrice grafică (cuvântul scris).
Aceste elemente fundamentale se leagă în toate senzurile.
Mai ales în citirea şi scrierea elementară se stabileşte o
asociaţiune între idee, sunet (vorbă) şi forma (cuvântul scris):
I) Ideea-sunetul. Ideea despre obiect fiind în conştiinţă, re-:
deşteaptă sunetul, pentru a se pronunţă cuvântul ce reprezintă
ideia. Sau invers: pronunţând cuvântul se distinge obiectul
sunetul-ideia.
II) Sunetul-forma. Vorba fiind pronunţată, se poate şi re­
prezintă prin forme (litere); sau invers: cuvântul scris face să-1
pronunţăm (sunet) formâ-sunet.
III) Ideia-forma. Când se arată un obiect (ideia) se re-
deşteaptă şi forma acelui obiect (scrierea); sau invers: ară-
tându-se forma se redeşteaptă ideia; arătându-se cuvântul se
redeşteaptă obiectul; forma-ideia.
*
Când se cunosc aceste date psihologice, uşor se poate al­
cătui didactica şi metodologia limbagiului (în unire cu cititul-
scris) la copii; consideraţiunile pedagogice de amănunţimi, se
pot alcătui de orce profesionist.
GR. A L . T A B A C A R U
 CONGRESUL DE PSIHOLOGIE EXPERIMENTALA
Ţ I N U T IN F R A N K F U R T A/n

Anul acesta, între 9—12 Aprilie, a avut loc în Frankfurt a/M al treilea
congres organizat de Societatea de psihologie experimentală din Germania.
In Societatea de psihologie experimentală se găsesc mai ales psiho­
logi tineri germani, partizani ai şcoalei psiho-fizice inaugurată de~G. T.
Fechner. Intre alţii: Ach (Königsberg), von Aster (München), Bühler (Würz­
burg), Dürr (Bern), Külpe (Würzburg), Marbe (Frankfurt), Pick (Prag), W .
Stern (Breslau). Dintre cei mai în v â r s t ă : Ebbinghaus (Halle) şi G. E.
Müller (Göttingen). Intre toţi aceştia există o comunitate de idei întru ce
priveşte problemele principale ale psihologiei. Această împrejurare explică
pentru ce congresul a fost lipsit de discuţii animate şi contradictorii. Con-
gresiştii n'aveau ei între ei ce păreri să-şi opună. O discuţie dacă s'ar fi
fost produs, ea eră să fie închisă prin cuvântarea unui Ebbinghaus, sau G.
E. Müller. Aceşti doui magistri erau înconjuraţi de discipolii lor, şi de
aceea ipso-facto ei erau sä rămână fără replica.
Altfel, desigur, s'ar fi desfăşurat activitatea congresului, dacă în afară
de psichologii mai sus citaţi, ar fi luat parte la congres şi psihologii străini
şcoalei fechneriene. In cazul acesta s'ar fi citit mai puţine lucrări, dar în
schimb s'ar fi discutat mai îndelung asupra problemelor nelămurite ale psi­
hologiei. Aşă s'ar fi întâmplat bunioară, dacă ar fi luat parte la congres
dintre psihologii germani: Wundt. Th. Lipps, T h . Ziehen, Flechsig şi alţii;
dintre psihologii străini: W. James, Münsterberg, Titschener, Ribot, etc.
Lipsit de motivele unei animate discuţiuni, congresul s'a desfăşurat
în linişte, ocupat cu diferitele comunicări făcute mai ales din domeniul
psihofisicei. După fiecare comunicare, câteva cuvinte de lămurire mai
mult decât de discuţiune, şi apoi se trecea mai departe la o altă comu­
nicare.
Lucrările congresului vor fi tipărite pe larg într'un volum special.
Extracte din ele vor fi publicate prealabil în revistele speciale de p s i h o ­
logie. In chiar timpul congresului, aceste estracte au fost împărtăşite şi
redac(iei cunoscutului ziar din Frankfurt ajM. Die Frankfurter Zeitung,
care a luat notă de ele zi cu zi.
Iată acum o recenzie pe scurt despre întreaga activitate a congresului.
Discursul de deschidere a fost pronunţat de către G. Elias Miiller,
profesor la Universitatea din Gottingen, şi cunoscut prin lucrările sale î n
ramura Psiho-fizicei. Muller a încercat să facă o legătură între metodele
psihologiei de astăzi şi normele după care se conducea în lucrările sale g e ­
nialul poet Goethe. A fost un discurs de ocazie.
După acest discurs, a urmat discursul profesorului Marbe din Frank­
furt, care arată locul pe care îl are studiul psihologiei în Academia de şti­
inţe sociale şi comerciale dela Frankfurt, unde se află instalat şi un In­
stitut de psihologie experimentală pus sub conducerea sa. Acestor două
discursuri se răspunde din partea persoanelor oficiale, şi apoi se intră în
ordinea de zi a congresului.
Dr. Pick, profesor la Universitatea din Praga, face un lung referat
asupra cunoştinţelor pe care le avem asupra limbagiului pe baza cercetă­
rilor patologiei. Profesorul Pick nu are în vedere decât cercetările făcute
de dânsul şi de câţiva patologi germani. Francezii, şi în special Mărie, care s'a
' ocupat cu această parte a psihologiei, sunt trecuţi cu vederea. Referatul profe­
sorului Pick este complectat de referatul lui Bilhler, docent în Wttrzburg, care
se ocupă de limbagiu pe baza cercetărilor psihologiei normale. In partea primă
a referatului său, Bflhler dovedeşte valoarea pe care o au diferitele elemente
ale cuvântului pentru a u z ; iar în partea a doua se ocupă 'de înţelesul
cuvântului şi legătura dintre cuvânt şi propoziţie. Rezultatele la care
ajunge Buhler, sunt contrazise de W. Stern din Breslau. Biihler s'a bazat
numai pe experienţele făcute asupra oamenilor maturi, şi a neglijat expe­
rienţele ce se pot face asupra copiilor. A c e s t e experienţe le pune în relief
W. Stern. înţelesul propoziţiei nu rezultă, cum admite Buhler, din sinteza
înţelesurilor cuvintelor din care propoziţia se compune, ci înţelesul pro­
poziţiei precedă, şi înţelesul cuvântului rezultă din analiza propoziţiei. La
acest rezultat au ajuns de altfel Steinthal şi W. Wundt. Buhler recu­
noaşte că n'a avut în vedere problema întreagă a limbagiului, ci s'a măr­
ginit sâ rezume experienţele sale proprii.
 156 C. R.-M.

Un interesant referat a fost acela al psihologului Claparede din G e ­

neva, asupra metoadelor psihologiei comparate. Claparede arata marea uti­
litate pe care o au observaţiunile şi experienţele făcute asupra animalelor
pentru psihologie şi pedagogie. In special, dânsul se ocupă de utilitatea
încercărilor de dresare făcute asupra animalelor. Din aceste dresări se pot
trage multe concluziuni fericite pentru pedagogie mai ales. După Clapa­
rede a urmat profesorul Edinger din Frankfurt. Edinger este directorul
Institutului de biologie din Frankfurt, şi un savant recunoscut în dome­
niul cercetărilor asupra sistemului nervos. El are în această materie mai
multe teorii originale, dintre cari una, poate cea mai de seamă, a fost su­
pusă şi la acest congres. După Edinger, o privire făcută comparativ asupra
desvoltârii sistemului nervos în întreaga serie a animalelor stabileşte o di­
ferenţă fundamentală între o parte a creerului, care este comună tuturor
animalelor, dela cele mai inferioare până la cele mai superioare, şi o altă
parte, care se desvoltâ mai târziu şi care variază după rangul intelectual
pe care îl are animalul. Prima parte, cea comună, este denumită de Edin­
ger paleo-encefalon, adică creierul vechiu ; iar cea de a doua neo-encefalon,
creerul cel nou. Paleo-encefalon cuprinde funcţiunile instinctive, automa­
tice, adică funcţiunile incapabile de creştere prin educaţie; iar neo-ence­
falon cuprinde funcţiunile capabile de a varia prin mijlocirea experienţei
şi a educaţiei. După părerea lui Edinger, omul are acelaş paleo-encefalon
ca şi animalele inferioare ; superioritatea omenească nu stă decât în neo-
encefalon. Degenerarea sufletească este explicata ca o revenire la funcţiu­
nile paleo-encefalonului.
Contra teoriei acestea a lui Edinger, a observat Ebbinghaus, că nu
vede motivul unei diferenţieri fundamentale între paleo-encefalon şi neo-
encefalon, întrucât este vorba de funcţiunile lor. Ebbinghaus crede că func­
ţiunile superioare sufleteşti, adică acele capabile de diferenţiare prin edu­
caţie, sunt de aceiaşi natură cu funcţiunile instinctive sau reflexe. Diferenţa
între ele este numai de grad şi de natură. Funcţiunile superioare sunt func­
ţiuni reflexe mai complexe, şi nimic mai mult. Această teorie Ebbinghaus
a susţinut-o şi în scrierile sale, şi nu vede motiv să o abandoneze. Edinger
răspunde că nici el nu vede între cele două encefalon o deosebire substan­
ţială de natură, ci numai o deosebire de grad. Dar această deosebire îi în­
lesneşte lui clasarea unui animal în seria psihologică.
După Edinger urmează Kappers, privat docent în Amsterdam, care
susţine ipoteza că fibrele nervoase suferă o prelungire conexă excitaţunii.
Urmează a p o i : Profesor Plassntann din Miinster, care arată, în ceeace
priveşte măsurătorile psiho-fizice, raporturile dintre astronomie şi psiho-
 logie. In special Plassmann, pune în evidenţă asemănarea rezultatelor la
care a ajuns astronomui Argelander şi psiho-fizicienii.
Ach, profesor în Königsberg, vorbeşte despre metodele de cercetare
în studiul asociaţiunilor simultane ; Aall, din Cristiania despre măsuraraa
adâncimii în intuiţiunea văzului; Marbe, profesor în Frankfurt, despre di­
feritele metode de experienţe; Eggert, profesor în Frankfurt, despre m e ­
lodie în vorbire, etc. Toate celelalte cuvântări privesc rezultatele dobân­
dite în psihologie pe baza metoadelor psiho-fizice. Intre acestea de relevat
cuvântarea lui W. Stern din Breslau,, care poate avea o importanţă şi
pentru pedagogie. Stern vorbeşte despre desvoltarea intuiţiunii de spaţiu
la copil, în care deosibeşte trei stadiu: 1) spaţiul primitiv, 2) spaţiul apro­
piat, şi 3) spaţiul depărtat. Pentru câştigarea spaţiului primitiv, princi­
palul rol îl are gura. Copilul are prima intuiţiune de spaţiu constituită din
senzaţiunile ce le primeşte prin funcţionarea gurii. Pentru spaţiul apro­
piat, copilul se serveşte de mână; iar, pentru spaţiul depărtat, e ajutat î n
cea mai largă măsură de simţul auzului. Stern nu crede că este exactă,
afirmarea cum că copilul încearcă să prindă luna cu mâna; cel puţin la
copiii pe cari i-a observat dânsul, n'a întâlnit niciodată aceasta. Stern mai
face şi alte câteva comunicări interesante asupra desvoltării aptitudinei la
desemn a copiilor, şi asupra cărora, cu altă ocaziune, ne vom opri şi noi
mai îndelung chiar în coloanele acestei reviste.
înainte de a se despărţi membrii congresului, a fost fixată data şi lo­
cul celui de a IV congres. Acest congres va avea loc în Innsbruck, între
18—22 Aprilie 1910. Comitetul acestui nou congres este compus din pro­
fesorii Ebbingbaus (Halle), Exner (Wien), Külpe (Würzburg), Marbe (Frank­
furt), Müller (Göttingen), Schumann (Zürich), Sommer (Giessen), şi Stumpf
(Berlin).
După apariţia lucrărilor congresului, vom reveni mai pe larg asupra
acelora care interesează direct pedagogia.
Ca rezultat general, congresul convocat de Societatea de psihologie
experimentală din Germania, nu va însemna ca un moment de deosebită
importanţă în desvoltarea ştiinţei sufletului. Lucrările care s'au citit la
congres, nu întrec în valoare lucrările ce se publică de obiceiu în revistele
germane de psihologie. Poate chiar că unele nici n'au egalat pe acelea c e
le găsim publicate în reviste.
Folosul congresului trebuie însă căutat în altă direcţiune şi a n u m e :
în primul rând, în aceea că s'au întărit relaţiunile personale între mem­
brii societăţii de psihologie experimentală, şi în al doilea rând, în aceea
că prin ţinerea congresului la Frankfurt s'a adus un real serviciu Institu-
158 C. R..-M.

tului de psihologie experimentală instalat în «Academia de ştiinţe sociale

şi comerciale» din acest oraş, şi care Institut se găseşte aci pus sub direc­
ţiunea profesorului Marbe. Şedinţele congresului au atras atenţiunea ofi­
cialităţii din oraşul Frankfurt asupra laboratorului profesorului Marbe, şi
aceasta înseamnă de sigur ceva. De multe ori oficialitatea nu se intere­
sează de progresul unei instituţiuni, din simplul motiv că încă nu o cu­
noaşte. Ignoti nulla cupido. Oficialitatea din Frankfurt ştie acum de exis­
tenţa laboratorului de psihologie experimentală, şi cum acest laborator este
condus de un profesor muncitor, cum este profesorul Marbe, nu ne îndoim
câ indirect va veni, cât de curând, şi pentru ştiinţa sufletului un folos
apreciabil după urma acestui congres.

C. R . - n .
 DARE DE SEAAĂ

Dr. PETRU BERNFELD : Turburâri de recunoaştere

Studiu psihologic şi clinic
asupra Palingnosei şi a formelor psihice congenere.
Bucureşti, igoS*

Sunt probleme în ştiinţa sufletului, cari pentru a fi studiate cer, pe

lângă cunoştinţe de Psihologie şi de acelea ce aparţin altor discipline.
Astfel, toate stările psihice anormale reclamă cunoştinţe de Medicină, în
special de Psihiatrie. D-rul Bernfeld se ocupă în lucrarea de faţă, cu o ches­
tiune din patologia memoriei, cu senzaţia du «dejă vu» pecare dânsul o
numeşte adilomnesie. Domnia-sa arată cum în tratatele de medicină, din
cauza unei insuficiente pregătiri psicologice, se confundă adilomnesia cu
diferite stări înrudite ca paramnesia, palingnosa, etc.
«Dacă pornim dela o percepţie actuală şi ni se pare că am mai per­
c e p u t ceeace în realitate apare pentru întâia dată, şi dacă acest fenomen
«este însoţit de un sentiment de nelinişte şi de obsedare de a localiza în
«timp şi în spaţiu, prima şi iluzoria noastră percepţiune, atunci acest fe-
«nomen de ordin afectiv (?) este numit de noi adilomnesie.» (p. 7 1 ) .
Descrierea acestei stări şi deosebirea ei de altele asemănătoare e
făcută cu destulă claritate. Nu ne împăcăm însă, cu explicările date de
autor.
Doctorul Bernfeld afirmă că adilomnesia s'ar datori unei asociaţiuni
prin sentiment: «putem avea o aceeaşi culoare sentimentală, sau una foarte
«asemănătoare, pentru mai multe situatiuni cu totul diferite.-» (p. 51.)
 Aşâ este, dar nu vedem cum această afirmaţie explica adilomnesia :
iluziunea de a fi trăit încăodată în mod i d e n t i c , o percepţie cu totul
nouă ?
Explicarea cu factorul afectiv nu explică nimic. Mai probabilă ni se
pare explicaţia lui Ribot cu intervertirea mecanismului recunoaşterii şi
localizării în timp. (p. 47).
Autorul ar fi trebuit să insiste mai mult asupra proceselor memo­
riei şi asupra asociaţiei ideilor de care nu aminteşte de loc. In schimb, ar
fi putut renunţă la o sumă de nume proprii şi citate inutile şi la complica­
rea chestiunii cu diferite probleme filozofice, cu care nu are nici o legă­
tură imediata.
Cu toate aceste lipsuri, lucrarea D-rului Bernfeld, e foarte interesantă
atât pentru medici, cât şi pentru psicologi. Lucrând cu mai multă severi­
tate şi mai multă metodă, Domnia-sa ne va da desigur lucrări importante
în domeniul Psicologiei patologice.

E. P .

C. 1982. — Tip. Profesională, Dim. C. Ionescu, str. Şelari, 10. — Bucureşti.

 F I L O S O F I A LUI HENRI B E R G S O N

In mişcarea filosofică franceză din ultimii douăzeci de ani

numele lui Henri Bergson are o importanţă deosebită. Opera
acestui filosof nu este vastă ; toată cugetarea lui a fost concen­
trată în trei cărţi apărute la intervale destul de mari. Prin
aceasta reputaţia sa de cugetător nu a avut nimic de pierdut,
căci dacă scrierile sunt puţine la număr şi de întinderi nu con­
siderabile, în schimb însă cugetarea, concentrându-se şi neîm-
prăştiindu-se în direcţiuni prea divergente, s'a întărit şi s'a
adâncit. Intre cele trei lucrări fundamentale observăm o mare
continuitate : delà început ideile şi metoda cari constituesc ori­
ginalitatea filosofică a lui Bergson sunt afirmate cu tărie ; restul
operii nu este decât aplicarea şi fructificarea acestei metode şi
acestor idei. Cea dintâiu scriere, Essai^ sur les Données immé­
diates de la Conscience, apare în 1889, dată care are să fie re­
ţinută de istoria doctrinelor filosofice contimporane. Cărticica
aceasta de 180 pagini, care se prezenta numai ca o lămurire a
problemei libertăţii, conţinea o filosofie nouă, foarte subtilă şi
foarte originală. Puterea de analiză, fineţa pătrunderii psicho-
logice, uşurinţa şi eleganţa cu care se mişcă printre amănuntele
cele mai subtile şi distincţiunile cele mai tenue, stilul precis,
artistic şi bogat în imagini care nu trădează cugetarea, au fost
delà început observate şi preţuite. Această singură scriere i-a
Studii filosofice. ' 11
fost de ajuns a-i deschide porţile celor mai înalte institute de
cultură. Curând a fost numit maestru de conferente la şcoala
normală superioară şi mai în urmă profesor la Collège de France,
unde cursurile lui sunt din cele mai ascultate. In 1896 apare a
doua carte Matière et Mémoire. Studiind problema mai mult meta­
fizică decât psichologică a relaţiilor dintre corp şi spirit, Bergson
face aplicări noui ale metodei inaugurate în opera precedentă
şi ajunge să schiţeze — căci aşa sunt toate problemele filosofice,
fiecare implicând pe toate celelalte — un adevărat sistem onto­
logic ; delà problemele mai speciale ale memoriei gândirea lui
se avântă la o filosofie generală. De abia anul trecut, în 1907,
a apărut cea de a treia operă, care încununează întreaga serie
şi duce până la cea din urmă desvoltare ideile semănate în
primele scrieri. Aceasta are drept titlu L'Evolution Créatrice şi
iarăş sub pretextul de a studia o problemă specială, acea a
vieţii, care aparţine insă nu numai ştiinţei, dar mai ales filo-
sofiei, ne înfăţişează un tot armonic în care problema cunoş­
tinţei, a existenţei şi a vieţii sunt în cea mai strânsă legătură.
Importanţa filosofică a acestei cărţi este din cele mai mari.
Bergson tinde să substitue evoluţionismului fizic şi mecanic al
lui Spencer un evolutionism adevărat, fundat nu pe metoda fi­
losofului englez, care întinde asupra vieţii procedeurile de ex­
plicare care reuşiseră pentru materia brută, ci pe metoda nouă
inaugurată prin Les Données immédiates de la Conscience, care
conţinea în germen o pricepere mai largă şi mai adevărată a
originalităţii vieţii.
Doctrinele lui Bergson, atât cele din cărţi cât şi învăţă­
turile de pe catedra delà Collège de France, au avut un mare
răsunet asupra conştiinţei filosofice franceze. Chiar aceia cari
nu le admit, sunt nevoiţi să le ţină în seamă şi să le discute-
Un curent filosofic nou s'a creat ; mulţi din scriitorii grupaţi
împrejurul excelentei Revue de Métaphysique et de Morale sunt
adepţi ai maestrului şi i-au aplicat metoda în alte domenii de
cercetări,-aşa că în anii din urmă se poate vorbi despre berg-
sonism ca de o mişcare filosofică reală.
 I.
M E T O D A ŞI O B I E C T U L FILOSOFIE1.

Filosofia Iui Bergson se reaziraă pe o metodă nouă care ar

putea să fie pusă în legătură cu aşâ numitul curent biologic
din teoria cunoştinţei, reprezentat prin filosoful german Richard
Avenarius, fundatorul Criticei Experienţei pure, şi prin acei mari
savanţi cari au cugetat asupra problemei cunoştinţei, ca Max­
well, Mach, Herz, Ostwald. Punctul comun al tuturor acestor
cercetători, cari ajung la concluzii destul de divergente, este în
convingerea că teoria cunoştinţei trebue pusă în legătură cu
vieaţa. Cunoştinţa — şi aci filosofii oameni de ştiinţă se gândeau
mai ales la cunoştinţa ştiinţifică — nu este un absolut, ci este
un produs al unor anumite trebuinţe şi tinde spre un anume
scop ; înainte de a avea un scop speculativ, are o utilitate prac-'
tică. Această utilitate, acest scop şi mijloacele de care uzează
cunoştinţa pentru a-1 atinge, trebuesc să fie ţinute în seamă
1
într'o doctrină completă a cunoştinţei ).
Cam tot acesta este şi punctul de plecare al lui Bergson.
Cunoştinţa pentru el nu are un interes pur speculativ: ea este
un instrument în serviciul acţiunii. «Orientarea conştiinţei
noastre spre acţiune pare a fi legea fundamentală a vieţii noa­
stre psichologice» (Matiere et Memoire, pag. 198). Nu cunoaştem
pentru a cunoaşte, în chip dezinteresat, ci cunoaştem pentru a
lucra, pentru a trăi. Alături de conştiinţă şi de ştiinţă, sau mai
bine zis deasupra lor, stă vieaţa. Sub principiile speculaţiunii,
analizate cu atâta îngrijire de filosofi, sunt o sumă de tendinţe,
care au fost lăsate deoparte, nebăgate în seamă, şi care se ex­
plică numai prin necesitatea în care ne găsim de a trăi, adică
de fapt, de a lucră. Tocmai aceste tendenţe dau dela început
impulsul şi direcţia cunoştinţei noastre. Munca normală a in­
teligenţei noastre este departe de a fi dezinteresată. In general
nu tindem să cunoaştejţn pentru a cunoaşte, ci_jindem să cu-
noaşfem pentru a luâ o hotărîre, pentru atrage un folos, pentru

1) Pentru curentul biologic în teoria cunoştinţei cf. Hôffding, Philo­

sophes contemporains, trad. franc, p. 95. Alcan, Paris 1907. E de mirare
c a Hôffding nu menţionează în acel capitol şi filosofia lui Bergson.
 a ne satisface o trebuinţă. «Istoria evoluţiei vieţii ne arată în
facultatea de a pricepe (în inteligenţă) o anexă a facultăţii de
a lucră o adaptare din ce în ce mai nreciză. mai complexă si
r

m a i mlădioasă a conştiinţa fiinţelor • vii l a r n n H i ţ j i l p . nV vigaţg

în care sunt pnsp.» Multă vreme filosofii au văzut în percep-
ţiune o cunoştinţă pură, o contemplare, ceva analog cu o copie
fotografică a realităţii externe. Aci stă toată greşala şi isvorul
multor din iluziile filosofice: percepţiunea nu are un rol spe­
culativ, ea nu este propriu zis o cunoştinţă — dacă prin cuno­
ştinţă înţelegem contemplarea dezinteresată a realului — ci este
instrumentul acţiunii noastre: pe când corpul cu sistemul nostru
nervos (pentru Bergson sistemul nervos cu creerul şi toate ce­
lelalte nu sunt sediul cunoştinţei, ci numai al acţiunii) _exprimă
acţiunea noastră reală, percepţiunea exprimă acţiunea noastră
posibilă. «Percepţiunile noastre ne dau mai mult d e s e m n n l ac­
ţiunii noastre posibile asupra lucrurilor decât desemnul lucrurilor
înşile». Contururile pe care le găsim lucrurilor ne arată numai
ceiace interesează acţiunea noastră posibila, asupra lor. Vedem
şi cunoaştem din lumea externă numai ceiace ne interesează
şi în măsura în care ne interesează. însăşi diviziunea pe care
o introducem în materie, îmbucătăţirea ei în corpuri indepen­
dente, cu contururi absolut determinate, este o diviziune artifi­
cială, relativă cu acţiunea noastră posibilă asupra materiei. Cu­
noştinţa pură are să ne arate că realitatea este continuă; însă
mintea noastră, condusă de trebuinţele fundamentale ale vieţii,
îmbucătăţeşte acest real continuu în lucruri discontinui şi astfel
lumea externă, una şi continuă, ne apare împărţită în lucruri,
multiplă şi discontinuă. Ne putem îndoi dacă şi celelalte ani­
male din scara biologică îmbucătăţesc realitatea externă după
aceleaşi articulaţiuni ca şi noi; desigur că trebuinţele vitale ale
animalelor inferioare fiind altele, mult mai restrânse decât cele
ale animalelor superioare, vedenia lor despre lume este cu totul
alta. Pentru multe din ele e probabil că nici nu este nevoe să
o împartă în corpuri distincte.—Acest utilitarism al trebuinţelor
vitale în cunoştinţa noastră, îl găsim pretutindeni, în toate ope­
raţiile şi facultăţile. In fiece moment, afară de rarele clipe când
suntem în stare să înlăturăm robia acţiunii, acţiunea, determi­
nată şi ea de trebuinţele vitale, proiectează o umbră care în­
soţeşte pretutindeni cunoştinţa noastră.
 «Inteligenţa omenească nu este deloc aceia pe care ne-o
arată Platon în alegoria peşterii. Nu are ca funcţiune nici să
privească cum trec umbrele zadarnice, nici să contemple, în-
torcându-se la spate, astrul strălucitor. Are altceva de făcut,
înjugaţi, ca nişte boi de plug, la o sarcină grea, simţim jocul
muşchilor şi articulaţiunilor noastre, greutatea plugului "ş'i~re-
zistenţa pământului: a lucra şi a se şti lucrând, a intra în
contact cu realitatea şi chiar a o trăi, dar numai în măsura in
care interesează munca ce facem şi brazda ce săpăm, iată func­
ţiunea inteligenţii omeneşti...» (L'Évolution Créatrice, pag. 209).
In amănunţitele şi pătrunzătoarele analize ale operaţiunilor
intelectuale pe care le face Bergson totdeauna partea de utili­
tate vitală este pusă în evidenţă. In toate operaţiunile caută să
desprindă ceiace el numeşte, cu un termen pregnant, «prejude­
căţile acţiunii». Toată cunoştinţa noastră e dar relativă la tre­
buinţele noastre. Ceiace numim un «fapt» nu este realitatea"'
aşa cum ar apărea unei intuiţiuni imediate, ci o adaptare a
realului la interesele practicei şi la exigenţele vieţii sociale.
Intuiţia pură, *atât internă cât şi externă, este acea a unei con­
tinuităţi indivize. Noi însă o fracţionăm în elemente juxtapuse,
care corespund în experienţa internă cu cuvinte distincte, în
experienţa externă cu obiecte independente. Experienţa pe care
o căpătăm conduşi de trebuinţele practice nu este o experienţă
pură, căci noi, în vederea acestor trebuinţe, pentru facilitarea
acţiunii şi a limbagiului, îmbucătăţim realul «fără să urmăm
liniile interioare ale structurii lucrurilor». Mai toate sistemele
filosofice comit greşala de a porni dela această experienţă
condiţionată de practică şi de a căuta să reconstruiască realul
cu nişte date care n'au valoare decât pentru practică. Nu este
de mirare că nu isbutesc, căci este o greşeală iniţială care
viţiază totul, aceasta de a te servì de datele practicei pentru
speculaţiune. Pentrucă aceste date impure ale experienţei pot
fi orânduite în mai multe chipuri, atâtea şi atâtea metafizice
au fost cu putinţă, fiecare combătând pe toate celelalte fără
să isbutească însă de a dà un adevăr definitiv. In faţa anarchiei
rezultatelor filosofiilor speculative, ultimul cuvânt pare <x rămânea
unei filosofii critice, care recunoaşte orice cunoştinţă ca rela­
tivă şi fondul lucrurilor ca inaccesibil spiritului. «Acesta este
mersul regulat al cugetării filosofice : pornim dela ceiace ere-
 dem că este experienţa, încercăm diferite orânduiri ale frag­
mentelor care o compun în aparenţă* şi în faţa fragilităţii re­
cunoscute a tuturor construcţiunilor, sfârşim prin a renunţa la
orice construcţie» {Matière et Mémoire, p. 203).-— Dacă singura
experienţă posibilă ar fi aceasta pe care o căpătăm plină de
urmele practicei şi de prejudecăţile acţiunii, ar fi de dezesperat să
mai ajungem la o adevărată metafizică. Dar nu cumva am
putea purifica experienţa noastră de exigenţele acţiunii ? Nu
am putea oare ajunge la nişte date pure, la nişte date imediate,
în care practica să nu se amestece? In vieaţa noastră sufle­
tească nu există oare momente în care într'adevăr să avem cu­
noştinţă desprinsă de acţiune, în care să prindem adevărate «date
imediate?»—Bergson crede cada, şi în justificarea acestei afir­
mări pune obiectul filosofiei sale. «Ar fi o ultimă încercare de
făcut. Ar fi să mergem să căutăm experienţa la isvorul ei, sau
mai bine zis deasupra acelei cotituri decizive, unde abătându-se
în sensul utilităţii noastre, devine într'adevăr experienţa ome­
nească. Neputinţa raţiunii speculative, aşa cum a demonstrat-o
Kant, nu este poate, în fond, decât neputinţa unei mteligenţe
robite la armrne_necesităţi ale vieţii corpoj^aJe_şj exercitându-se
, =
~ Ss^i5Fa"nei materii pe clirë~a~"trërjuTt*sa o dezorganizeze pentru
Trfdestularea trebuinţelor noastre. Cunoştinţă""noastră despre
lucruri nu ar mai fi atunci relativă cu structura fundamentală
a spiritului nostru, ci numai cu trebuinţele lui superficiale şi
dobândite, cu forma contingenţă pe care a căpătat-o delà func­
ţiunile noastre corporale şi trebuinţele noastre inferioare. Rela­
tivitatea cunoştinţei nu ar fi aşa dar definitivă. Desfăcând ceiace
trebuinţele acestea au făcut, am restabili intuiţiunea în puritatea
ei primitivă şi am relua astfel contactul cu realul». (Matière et
Mémoire, eod. loc).
Aceasta ar fi metoda adevărată de a filosofà ; bine aplicată
ar reuşi să ne dea datele imediate pe care să se fundeze filo-
sofia. Aceste date imediate, această «experienţă pură» a căutat
să le degajeze Bergson şi în domeniul cunoaşterii de sine însuş
şi în domeniul cunoaşterii unei lumi obiective/Metoda aceasta este
sâmburele filosofiei sale. In prima carte a aplicat-o în domeniul
conştiinţei şi a isbutit să găsească o soluţiune personală şi ori­
ginală a problemei atât de mult desbătute a libertăţii ; în cea
de a doua a aplicat-o cunoştinţei noastre despre materie, şi cU
ajutorul ei a căutat o soluţie a problemei relaţiunilor dintre
corp şi spirit. Aceste mari şi tradiţionale probleme privite din
punctul de vedere nou al experienţei purificate, al experienţei
dinainte de acţiune, apar într'o lumină nouă. Contradicţiile şi
imposibilităţile de rezolvire proveneau din aceia că problemele
erau puse în mod greşit, pe nişte date falsificate de prejude­
căţile acţiunii; puse din nou cu ajutorul datelor imediate, con­
tradicţiile dispar şi soluţiile se înfăţişează în chip natural. Me­
toda însă nu este lesnicioasă şi uşor de practicat. Bergson o
recunoaşte şi o afirmă: «Această metodă prezintă în aplicare
dificultăţi considerabile şi care renasc fără încetare, pentrucă
cere, pentru soluţia fiecărei probleme, o sforţare cu totul nouă.
A renunţa la anume obişnuinţe de a cugeta şi chiar de a per­
cepe este destul de greu : şi încă aceasta nu este decât partea
negativă a lucrării de făcut ; şi când am făcut-o, când ne-am
aşezat la ceiace numeam cotitura experienţei, când am profitat
de strălucirea născândă care, luminând trecerea delà imediat la
util, începe zorile experienţei noastre omeneşti, rămâne să re­
constituim, cu elementele infinit de mici pe care le zărim astfel
în curba reală, forma curbei însăşi care se întinde în întuneric
la spatele lor. In acest sens, sarcina filosofului, aşa cum o pri­
cepem, seamănă mult cu aceia a matematicianului care deter­
mină o funcţiune plecând delà diferenţială. Demersul extrem al
cercetării filosofice este o adevărată muncă de integrare». (Ma­
tière et Mémoire, p. 204).

Această metodă implică o anume concepţie despre natura

şi rostul filosofiei. Bergson a văzut acest lucru şi 1-a expus în
chip explicit. Găsirea acelor date imediate presupune un fel de
cunoştinţă diferit de felul analitic al cunoştinţei ştiinţifice. Fi-
losofia, dacă rolul ei este nu să construiască în mod abstract
realitatea, ci să o cunoască, să o constate aşa cum este, are să
se serve cu alt instrument de investigaţie decât analiza şi are.
să fie independentă de ştiinţă. După criticism filosofia se reduce
mai mult la teoria cunoştinţei ; după pozitivism şi curentele
conexe, filosofia nu este decât unificarea rezultatelor ştiinţelor
parţiale ; pentru Bergson filosofia are să fie într'adevăr ştiinţa
realităţii în întregimea ei, însă va întrebuinţa altă metodă decât
ceă^ştnnţifică şi va ajunge la un alf feF dë cunoştinţă. ~
 1
Sunt două chipuri adânc deosebite de a cunoaşte un lucru ).
Pentru Bergson acordul pare deplin între filosofi asupra acestui
punct, cu toate divergenţele aparente. Primul chip implică că
pentru a cunoaşte un lucru ne învârtim împrejurul lui, cel de
al doilea că intrăm într'însul. Primul depinde de punctul de
vedere din care ne punem şi de simbolurile prin care ne ex­
primăm ; cel de al doilea nu depinde de nici un punct de ve­
dere şi nu se razimă pe nici un simbol. Despre prima cuno­
ştinţă vom zice că se opreşte la relativ ; de cea de a doua, acolo
unde este cu putinţă, vom zice că atinge absolutul. Iată de ex.
o mişcare. Când o voiu cunoaşte în chip exterior, după pozi-
ţiunile pe care le are în fiece moment corpul în mişcare faţă
de alte corpuri străine de el, voi avea o cunoştinţă relativă,
căci tot ceiace ştim despre mişcare sunt lucruri străine, externe
mişcării însaş. Când însă nu voiu privi mişcarea pe din afară,
ci voi simpatiza cu tensiunea însaş care o 'constitue, când o
voi cunoaşte pe dinăuntru, în sine, atunci voi prinde un ab­
solut. Uu asemenea absolut — acesta este înţelesul care se dă
aci acestui termen cam compromis în filosofie — nii ne-ar putea
fi dat decât într'o intuiţiune; toată cealaltă cunoştinţă este de
domeniul analizei. «Se__mrme^e_inţuiţmne ace^JeX_^_sunJ>atie
intelectuală prin care ne transportăm în interiorul unui obiect
pentru a coincide, cu ceiace el are ca unic şi prin urmare
inexprimabil. Analiza, procedeul ştiinţific prin excelenţă, este
dimpoTfivă operaţia care reduce obiectul la elemente mai din-
nainte cunoscute, adică comune acestui obiect cu altele. A
analiză consistă deci în a exprimă un lucru în funcţiune de
ceiace el nu este. Orice analiză este dar o traducere, o des­
făşurare în simboluri, o reprezentare luată din puncte de vedere
succesive din care se notează atâtea şi atâtea contacturi între^
obiectul nou studiat şi altele cunoscute mai dinainte. In dorinţa-i
veşnic neîndestulată de a îmbrăţişa obiectul împrejurul căruia
e condamnată să se învârtească, analiza înmulţeşte fără de
sfârşit punctele de vedere pentru a completa reprezentarea
mereu incompletă, variază fără încetare simbolurile pentru a

i) H. Bergson, Introduction ci la Métaphysique, în Revue de Méta­

physique et de Morale, Ianuarie 1903, p. 1—38.
 desăvârşi traducerea incompletă... Pe când intuiţiunea, dacă e
posibilă, este un act simplu». Cunoştinţa ştiinţifică este stabilirea
de relaţiuni între lucruri; ce" sunt lucrurile În.ele_ji..sfig4jă^căci..
vederea eT~este numai externă; conceptul de lucru în ştiinţă
este~sTnonim cu totalitatea relaţiunilor lui ; ştiinţificeşte cunoa­
ştem un lucru când îi cunoaştem cât mai multe din relaţiunile
ce are cu celelalte lucruri. Funcţiunea obişnuită a ştiinţei este
analiza; ea nu poate să pătrundă realitatea interioară a lucru­
rilor : pentru ştiinţă această realitate nici nu există ; relaţiunile
istovesc conceptul de existenţă. Ştiinţa nu prinde realităţile, căci
lucrează asupra simbolurilor; cunoştinţa ei este înainte de toate
simbolică. «Dacă există vreun mijloc de a posedă o realitate în
mod absolut, în loc de a o cunoaşte în mod relativ, de a intră
într'însa în loc de a adopta punctele de vedere asupra ei, de a
avea o intuiţiune a realităţii în loc de a-i face analiza, în sfârşit
de a o prinde în afară de orice exprimare, traducere sau re­
prezentare simbolică, metafizica este acest lucru însuşi. Meta­
fizica este ştiinţa care pretinde să se lipsească de simboluri».
Este posibilă o asemenea cunoştinţă interioară, intuitivă a rea­
lităţii ?—Bergson crede că da. Există o realitate pe care o prin­
dem cu toţii pe dinăuntru, prin intuiţie iar nu prin simplă
analiză. E propria noastră persoană, în scurgerea ei în timp";
e propriul nostru eu care durează. S'ar putea să nu simpatizăm
intelectualiceşte cu niciun alt lucru, dar simpatizăm desigur cu
noi înşine. Acî în domeniul duratei conştiinţei noastre, prindem
x

o realitate în şine, complet, fără să o analizăm, fără simboluri

şi puncte de vedere străine de dânsa ; aci trăim realitatea. In
acest domeniu vom putea găsi acele date imediate pe care se
razimă filosofia. Idea de durată reală, care exprimă vieaţa pro­
prie şi originală a conştiinţei va fi idea centrală a filosofiei
bergsoniane.
Filosofia astfel concepută ca un produs al intuiţiunii nu
al analizei, se • îndepărtează de ştiinţă, care are "de obiect cu­
noaşterea externă şi simbolică a lucrurilor, şi se apropie de
artă, prin simpatizarea pe care o presupune cu realul. Filo­
sofia nu are să fie dar o reconstruire a realului cu nişte date
care au fost extrase prin abstracţiune din experienţa omenească
şi mai ales utilitar omenească, ci are să fie o sforţare de a
pătrunde deadreptul în vieaţa interioară şi intimă a realităţii;
are să fie nu o construcţie abstractă a realităţii ci are să
trăiască realitatea însăş, în ceiace ea are original şi spontaneu.
Una din datele imediate ale conştiinţei, atât în ce pri­
veşte vieaţa noastră interioară cât şi cunoştinţa lumii externe,
este aceia a unei continuităţi indivize : diviziunea şi discon­
tinuitate sunt introduse de mintea noastră condusă de trebuin­
ţele practice. «Spiritul nostru care caută puncte de sprijin solide
are drept sarcină de căpetenie, în decursul obicinuit al vieţii,
să-şi reprezinte stări şi lucruri. Din când în când ia vederi
aproape instantanee asupra mobilităţii indivize a realului. Ob­
ţine astfel sensaţiuni şi idei. Prin aceasta înlocueşte continuul
cu discontinuul, mobilitatea cu stabilitatea, tendinţa pe cale
de schimbare cu punctele fixe care însemnează o direcţiune a
schimbării şi a tendinţei. Această înlocuire este necesară sim­
ţului comun, limbagiului, vieţii practice şi chiar, intr'o oare­
care măsură, ştiinţei pozitive. Inteligenţa noastră, când îşi ur­
mează înclinarea ei firească, purcede cu percepţiurii solide, de
oparte, şi concepţiuni stabile, de alta. Ea porneşte delà imobil
şi nu concepe şi nu exprimă mişcarea decât în funcţiune de
imobilitate. Se instalează în concepte făcute gata şi se sileşte
să prindă, ca într'o plasă, ceva din realitatea care trece. Fără
îndoială că nu obţine astfel o cunoaştere interioară şi meta­
fizică a realului. Purcede astfel numai pentru ca să se ser­
vească de el, fiecare concept (ca şi fiecare sensaţiune) fiind o
chestiune practică pe care activitatea noastră o pune realităţii
şi la care realitatea va răspunde cu un da sau un nu. Dar prin
aceasta lasă să-i scape din real ceiace îi constitue esenţa în-
saş» (Introduction à la Métaphysique, loc. cit.). Cu ajutorul
conceptelor nu se poate ajunge la cunoaşterea aceia interioară
a realităţii. Conceptele, prin abstracţiunea lor, sunt numai nişte
simboluri ale realului ;%ele nu ne pot exprima vieaţa intimă şi
originală a nici unui fapt, căci ele prin natura lor nu fac alt­
ceva decât să prindă ceiace este comun acestui fapt cu multe
altele. Conceptul poate fi de cel mai mare folos investigaţiunii
ştiinţifice, analizei, dar nu şi metafizicei, căci nu poate să în­
locuiască intuiţia. Punând alături concepte, nu vom căpăta
decât o recompunere artificială a obiectului : partea originală
a lui ne va scăpa, căci conceptele nu pot simboliza decât a-
nume aspecte generale şi oarecum impersonale ale lui. Iată
de exemplu o realitate: acea a vieţii personalităţii noastre, a
scurgerii eului nostru în durată. Voind să o redăm în con­
cepte, putem spune despre eul nostru că este o unitate, dar
este şi o multiplicitate; este şi o continuitate şi o divizibilitate j
este toate acestea împreună şi în acelaş timp. Insă cu toţi
aceşti termeni nu prindem nici o realitate, căci conceptele nu
ne prezintă decât umbre. Pentru cine n'a avut intuiţia origi­
nală a vieţii lui proprii, a scurgerii fenomenale în timp, nici
o imagine, nici un concept nu va putea să o înlocuiască. Con­
ceptele simple pe lângă că ne dau numai vederi simbolice ale
realităţii, împart şi filosofia în şcoli distincte. Filosofia a în­
cercat de atâtea ori să reconstruiască realitatea cu ajutorul
conceptelor simple : e uşor de înţeles de ce a prins numai umbre
şi adevărata realitate i-a scăpat. Adevărata filosofie trebue să
transcendă conceptele şi să ajungă la intuiţie. «Desigur că con­
ceptele îi sunt indispensaBTIeTcăci toate celelalte ştiinţe lucrează
de obiceiu asupra conceptelor şi metafizica nu ar putea să se
lipsească de celelalte ştiinţe. Dar ea nu este într'adevăr ea
însăşi decât atunci când întrece conceptele, sau cel puţin când
se desrobeşte de conceptele rigide şi făcute gata, pentru a
crea concepte cu Fotul diferite de cele pe care le mânuirri de
obiceiu,__vreaii---să---zi€-- reprezentări mlădioase, mobile, aproape
s

fluide, totdeauna gata a se întipări după formele rugătoare ale

intuiţiunii...».
Ştiinţa nu poate să ne deâ decât traducţiuni ale realului;
ea este condusă de emotivele practice şi ţelul ei este să cana­
lizeze acţiunea nostră asupra realităţii. Multiplicând punctele
de vedere din care poate fi privit un obiect, dându-i cât mai
multe traducţiuni, adunând împreună toate aceste traducţiuni,
nu vom putea totuşi să prindem originalul însuşi. Penltli.
aceastajva trebui printr'o sforţare intelectuală să ne transportăm
înăuntrul obiectului, să-i adâncim vieaţa lui originală şi «printr'unl
fel de a\isciritaţie••intelectuală să simţim cum îi pajpita..şu^ţuî»r
Numai aşa ajungem la adevărata metafizică. Munca aceasta este
de o greutate extremă, deoarece nici una din concepţiile făcute
gata de care se servă"'gândirea pentru operaţiile ei zilnice nu
mai poate servi. O asemenea metafizică este obligată pentru
fiece obiect nou ce studiază să aducă o sforţare cu totul nouă.
Va trebui să croiască pentru fiece obiect un concept potrivit
 numai pentru acel obiect, concept despre care deabia se mai
poate spune că este un concept, odată ce nu se aplică decât
unui singur lucru, Ca spiritul să renunţe la apucăturile lui de
a prinde realitatea mobilă în concepte fixe, ca să răstoarne
sensul operaţiei prin care cugetă de obiceiu şi să-şi topească
din nou categoriile, va trebui să se violenteze, să facă o mare
sforţare asupra sa însuşi. In loc de a mai prinde cu concepte
fixe realitatea mobilă, pe care nu poate apoi să o reconstru­
iască, căci cu mobilităţi nu se poate construi o mişcare, spi-
ri±ul-~Sg_ va sili să se instaleze în realitatea mobilat să-i_ adopte
direcţia mereu schimbătoare, să o prindă în sfârşit cu ajutorul
acelei simpatii intelectuale numite intuiţiune. Va ajunge astfel
la concepţii fluide, capabile de a urmări realitatea în toate si­
nuozităţile ei şi de a adoptă mişcarea însăşi a vieţei interioare
a lucrurilor. «A filosofă consistă în a inverti direcţia obişnuită
a muncii cugetării».
«Această inversiune n'a fost niciodată practicată în chip
metodic ; dar o istorie aprofundată a cugetării omeneşti ne-ar
arăta că îi datorim tot ce s'a făcut mai mare în ştiinţe precum
şi tot ce este trainic în metafizică. Cea mai puternică din me­
todele de investigare de care dispune spiritul omenesc, analiza
infinitezimală, s'a născut tocmai din această inversiune. Mate­
matica modernă este o sforţare de a înlocui ceiace e făcut gata
cu ceiace se face, de a urmări generaţia mărimilor, de a prinde
mişcarea nu din afară şi în rezultatul ei desfăşurat, dar pe
dinăuntru şi în tendenţa ei de a se schimba, în sfârşit de a
adoptă continuitatea mobilă a desemnului lucrurilor... Obiechd
metafizicei este de a operă diferenţieri şi integrări calitative»*.
Intuiţiunea nu are nimic misterios, nu este o facultate
mistică, orişicine poate să o aibă. «Oricine s'a încercat la com-|
punerea literară, d. ex., ştie bine că după ce subiectul a fost/
mult timp studiat, toate documentele adunate, toate notele luatei
trebue pentru a aborda munca compunerii însăşi ceva mai mult]
o sforţare, adesea foarte penibilă, pentru a te pune deodată în
inima subiectului şi pentru a căută cât mai adânc posibil o imt
pulsiune de care va fi de ajuns să te laşi apoi să fii dus...» Cu _
această sforţare ar semăna intuiţia care ne transportă în inima
lucrurilor. Să nu credem însă că intuiţia metafizică dispensează
de cunoştinţele ştiinţifice, că este destul o iluminaţie subită
pentru a pătrunde adevărata realitate. Deloc. Marii filosofi au
fost totdeauna şi mari oameni de ştiinţă ai timpului: un Arist
toteles, un Descartes, un Leibnitz, un Kant, un Wundt. intui!
ţiunea filosofică nu este decât scânteia care luminează tot ma­
terialul dintr'odată, îl orândueşte ; care face pe filosof _să.pă-i
răsească punctele de vedere externe, obiectului studiat şi să;
pătrundă înăuntrul Jui, «Intuiţia metafizică, deşi nu poţi ajunge;
la ea decât cu mujte cunoştinţe materiale, este cu totul altceva ;

decât rezumatul sau sinteza acestor cunoştinţe. Se deosebeşte;

de ele precum impulsiunea motrice se distinge de drumul stră-'
bătut de mobil, precum tensiunea resortului se distinge de miş­
cările vizibile ale pendulului. In acest sens metafizica nu are
nimic comun cu o generalizare a experienţei şi totuşi ar putea
să fie definită experienţa integrală-». •
Aceasta trebue să fie filosofia şi" aceasta este metoda de
care^ se serveşte. O asemenea concepţie nu poate fi judecată
decât prin roadele pe care le-a adus. Ce poate aduce această
metodă şi ce poate fi o asemenea filosofie vom vedea din studiul
mai amănunţit al lucrărilor lui Bergson.

II. •"

D A T E L E IMEDIATE ALE CONŞTIINŢEI. — L I B E R T A T E A .

I. INTENSITATE şi CALITATE. — Prima încercare de a găsi

acele date imediate, pure, pe care le cere metoda sa, Bergson
a făcut-o în domeniul conştiinţei, în cunoaşterea stărilor noastre-
psTcTîîce. Acestea, dacă le privim ca unităţi distincte, ne apar
mai mult sau mai puţin intense : din acest punct de vedere ar
fi şi ele nişte mărimi. Privite în multiplicitatea lor, se desfă­
şoară în timp, constituesc durata. Privite apoi în legătura dintre
ele, în organizarea lor, cu alte cuvinte în unitatea pe care o păs­
trează multiplicitatea lor, par că se determină unele pe altele, că
sunt într'o legătură cauzală. Intensitate, durată, determinare vo­
luntară, iată cele trei caracteristice ale vieţii noastre psicholo-
gice. Sunt însă acestea nişte date imediate, pure, ori sub forma
în care ni se înfăţişează nouă, simţului comun şi multor filo­
sofii trebue să căutăm alte date într'adevăr pure, acestea fiind
 nişte date adulterate de trebuinţele practice, de nevoia de a
trăi şi a ne orienta într'o lume exterioară? Bergson ajunge la
concluzia că a G e s t e date, în aparenţă imediate, sunt încă pline
de cunoştinţa lumii sensibile, cu un cuvânt de'obsesiunea ideii
de spaţiu. Numai înlăturând intruziunea acestei idei, săpând
adânc sub construcţiile meşteşugite pe care ni le înfăţişează,
am putea ajunge la unele date pure.
Intâiu Bergson analizează ideia de intensitate. Este admis
de obiceiu, de psichologia ştiinţifică chiar, că stările de con­
ştiinţă : sensaţiuni, sentimente, pasiuni, sforţări, sunt în stare să
crească sau să scadă ; unii au afirmat chiar că o sensaţiune
poate fi de două, de trei, de patru ori mai intensă decât o altă
sensaţiune de aceiaş natură. Prin acest fel de a vedea se sta­
bilesc diferenţe de cantitate între stările noastre curat interne,
căci intensitatea ce le atribuim nu e decât forma pe care o iâ
cantitatea în domeniul conştiinţei. In lumea externă cantitatea
se traduce prin mărimi extensive, în cea internă prin mărimi
intensive. Se poate însă vorbi cu drept cuvânt despre intensi­
tate ca despre o cantitate ? Când zicem că un număr este mai
, ' mare decât altul, sau că un corp este mai mare decât un altul,
ştim foarte bine ce spunem; număr mai mars este cel care
conţine într'însul pe celălalt, precum corpul mai mare este cel
care ocupă un spaţiu care poate să conţină spaţiul ocupat de
celălalt. Dar o mărime intensivă? Iată de pildă o sensaţiune
despre care spunem că este mai intensă decât alta : însemnează
aceasta că sensaţiunea mai intensă implică pe toate cele mai puţin
intense decât ea, cu alte cuvinte că una le conţine într'un sens
pe celelalte ? Desigur că nu. Cu toate acestea reuşim să formăm
serii de intensităţi, care nu sunt lucruri ce se pot suprapune.
Cum isbutim să facem acest lucru, cum ajungem să recunoaştem
că termenii seriei cresc în loc să scadă ? Ceiace revine la în­
trebarea : pent£uc£jTjntgrisitatft se_p«aip, asimila cn^-mărime ?—
^ Soluţia care se prezintă numaidecât spiritului ar fi aceia de a
defini intensitatea unei stări sufleteşti prin numărul şi mărimea
cauzelor obiective — lucruri care se pot măsură — care i-au dat
naştere. Insă în cele mai multe cazuri conştiinţa se pronunţă
asupra intensităţii efectului, chiar fără să cunoască natura cauzei
şi cu atât mai puţin mărimea ei; dimpotrivă intensitatea ne
face să hazardăm o hipoteză asupra naturii cauzei. Pe lângă
aceasta, hipoteza de faţă nu ar fi în stare să ne explice inten­
sitate^, stărilor noastre psichologice profunde, cărora nu le atri­
buim" o cauză exterioară. — O altă soluţie mai subtilă ar fi să
atribuim intensitatea numărului şi amplitudinii vibraţiunilor şi
mişcărilor moleculare ale substanţei nervoase cerebrale. Hipo­
teza aceasta ar fi explicatoare dacă noi am avea conştiinţa
acestor modificări moleculare ; însă noi nu avem decât conştiinţa
unei sensaţiuni: mişcările mecanice cerebrale nu apar niciodată
conştiinţei. Intensitatea nu este pentru conştiinţă decât o pro­
prietate a sensaţiunii, nicidecum altceva străin de sensaţiune-
Dificultatea problemei intensităţii vine de acolo că se amestecă
subt o denumire comună intensităţii de natură diferită: intensi­
tatea unui sentiment profund cu intensitatea unei sforţări sau
a unei serisaţiuni simple. Bergson cercetează în parte fiecare
grup de fapte de conştiinţă şi ajunge să-şi lămurească ce în­
semnează intensitatea fiecărui grup, ce anume fapte traduce
1
pentru conştiinţă ).
«Intâiu trebue făcută o deosebire între stările de conştiinţă
care sunt reprezentative ale unei cauze exterioare şi cele care
îşi ajung lor înşile. Pentru acestea din urmă, sentimente pro- .
funde, pasiuni, intensitatea lor nu este altceva decât multipli­
citatea mai mult sau mai puţin considerabilă de fapte psichice
simple pe care le ghicim înăuntrul stării fundamentale. De
pildă o dorinţă obscură, care ajunge cu încetul o pasiune pro­
fundă. Intensitatea slabă a dorinţei dela început consistă în
faptul qă era oarecum izolată şi streină în restul vieţii inte­
rioare. Dar iată că puţin câte puţin dorinţa pătrunde un număr
de elemente psichice din ce în ce mai mare, dându-le propria
ei culoare; cu drept cuvânt se poate zice că pasiunea a năpădit
tot sufletul: punctul de vedere din care judecai lucrurile s'a
schimbat cu totul; aceleaşi obiecte nu mai produc aceiaş im­
presie asupra spiritului; cursul vieţii psihice e schimbat. Pentru
pasiunile profunde intensitatea nu este decât traducerea faptului
că-întreaga vieaţă de conştiinţă a fost pătrunsă de coloratura
specială a pasiunii. Căci stările sufleteşti nu sunt lucruri izo-
labile; este o imagine grosolană să ni le reprezentăm ca nişte

1) Les Données immédiates de la Conscience, cap. I, pag. 6—45.

. (Bibl. de phil. contemp. Alcan, Paris).
 lucruri care au un anume loc; ar fi iluzia spaţială cea mai pa­
tentă. Stările sufleteşti sunt procesuri, sunt progresuri, nu lu­
cruri : fiecare se continuă în celelalte, toate se contopesc în-
tr'un tot armonic, nici una nu rămâne izolată; nu este sentiment
care să nu influenţeze asupra coloraturii întregului processus,
precum nu e stare care să nu fie solidară cu celelalte, să nu
capete coloratura generală a întregului flux.
Pentru stările sufleteşti care sunt reprezentative ale unei
cauze obiective, explicarea intensităţii e puţin diferită. Intensi­
tatea acestora nu este decât traducerea pentru conştiinţă a can­
tităţii şi numărul de mişcări organice care le însoţesc. Iată o
sforţare musculară pe care o numim din ce în ce mai intensă.
In ce consistă intensitatea crescândă a acestei sensaţiuni ? Ră­
mâne aceiaş sensaţiune care creşte din ce în ce, sau în fiece
moment avem altă sensaţiune ? In fiece moment avem altă ca­
litate de sensaţiune, de o sensaţiune unică nu poate fi vorba;
intensitatea pe care i-o atribuim nu este decât conştiinţa miş­
cărilor şi contracţiunilor musculare care iradiază din ce în ce.
Bergson în studiul amănunţit ce consacră efortului muscular
adoptă părerea lui William James, după care sentimentul de
sforţare e centripet nu centrifug. Nu am' avea conştiinţa unei
forţe pe care am arunca-o în organism, ci sentimentul de sfor­
ţare ar fi «o sensaţiune aferentă complexă, care vine dela
muşchii contractaţi, dela ligamentele întinse, articulaţiile com­
primate, pieptul fixat, glota închisă, sprincenile încruntate, făl­
cile strînse». Cu cât un sentiment de sforţare ni se pare că
creşte intensiv, cu atât creşte numărul muşchilor care se con­
tractă simpatic. Conştiinţa aparentă a unei mari intensităţi de
isforţare asupra unui punct dat al organismului se reduce, în
realitate, la perceperea unei mari suprafeţe a corpului intere-
sându-se la operaţie. Schimbările sensaţiunii nu sunt de fapt
"sdecât calitative, cantitatea pe care o introducem atribuindu-i o
intensitate nu este decât traducerea faptului iradierii musculare
a întregului corp.—Aceiaş lucru pentru atenţiune şi pentru emo-
ţiuni. E cunoscută teoria Lange-James după care emoţiunile
nu sunt decât traducerea pentru conştiinţă a mişcărilor şi mo­
dificărilor organice; intensitatea lor nu este altceva decât mă­
rimea şi întinderea acestor mişcări şi modificări.—Pentru sensa-
ţiunile mai simple, pentru care e mai uşor să găsim o cauză
 exterioară, intensitatea lor nu este altceva decât explicarea
simplă pe care o dă conştiinţa schimbării de calitate. Aci sun­
tem în contact cu ceiace numim cauza exterioară a sensaţiunii
(şi care în realitate nu este decât însăşi sensaţiunea). Cauzei
sensaţiunii îi putem dă o anume apreciare cantitativă, căci este
extensivă şi prin urmare măsurabilă. «O experienţă de toate
clipele, care a început cu primele licăriri ale conştiinţei şi care
se continuă în tot timpul existenţei noastre, ne arată o nuanţă
determinată a sensaţiunii răspunzând unei valori determinate a
excitaţiei. Asociem atunci cu o anume calitate a efectului idea unei
anume cantităţi a cauzei ; şi în cele din urmă, cum se întâmplă
cu orice percepţiune dobândită, punem idea în sensaţiune, can­
titatea cauzei în calitatea efectului. In acest moment chiar, in­
tensitatea, care nu era decât o anume nuanţă sau calitate a
sensaţiunii, devine o mărime». (Les Données immédiates, p. 31).
Prin urmare intensitatea nu este o dată pură a conştiinţei.
Ceiace percepem noi imediat este numai şi numai calitatea ;
în schimbările de intensitate ale stărilor noastre nu percepem
decât schimbări calitative, cărora însă, din pricina organizării
utilitare a minţii noastre făcute să se mişte în lumea cantita­
tivă a materiei, le dăm o interpretare cantitativă : după cali­
tatea efectului evaluăm mărimea cauzei şi introducând mărimea
în efect, unde nu era, credem că percepem o intensitate, pe
când de fapt suntem restrânşi într'o lume de calitate. Insă cum
lucrurile exterioare au mai multă importanţă pentru noi decât
stările subiective prin cari trecem, noi obiectivăm aceste stări
şi introducem într'însele, pe cât putem, reprezentarea cauzei
lor externe. «Cu cât cunoştinţele noastre se măresc, cu atât
zărim mai bine extensivul la spatele intensivului şi cantitatea
la spatele calităţii, şi cu atât tindem mai mult să punem primul
termen în locul celuilalt şi să tratăm sensaţiile noastre ca nişte
mărimi». (Les Données, p. 52).
Pe această confuziune a calităţii cu cantitatea, pe idea
intensităţii ca o dată pură a conştiinţei, s'a rezimat întreaga
psichofizică. De aceia nu trebue să ne mirăm de neisbânda
marilor speranţe puse de Fechner şi aţâţi alţi cugetători de
seamă în psichofizică. Psichofizică porneşte delà postulatul că
atât excitaţia cât şi sensafia sunt mărimi, deci amândouă deo­
potrivă măsurabile. Sensaţiunea este o mărime intensivă care
poate să crească în anume raport cu creşterea excitaţiei. Ex­
citaţia, cauză a sensaţiunii, aparţine domeniului fizic, este în-
tr'adevăr o cantitate şi se poate supune la măsurătoare; dar
sensaţiunea, această mărime intensivă, care în fond este calitate
pură ? Psichofizica pretinde să o măsoare şi pe ea ca şi ex­
citaţia, însă nu face altceva decât să transpună în domeniul
calităţii ceiace găseşte în domeniul cantităţii. O sensaţiune nu
creşte de două, de trei, de patru ori când excitaţia creşte de
două, de patru, de opt ori, căci intensitatea ei nu este canti­
tativă, ci numai o calitate; fiecărei cantităţi de excitaţie îi co­
respunde o nouă calitate de sensaţiune, o sensaţiune cu totul
nouă. «Orice psichofizica este condamnată să se învârtească
într'un cerc viţios, căci postulatul teorie pe care se razimă o
condamnă la o verificare experimentală şi nu poate fi verificată
experimental decât dacă se admite mai întâiu postulatul ei. Nu
există punct de contact între neextins şi întins, între calitate şi
cantitate. Le putem interpreta una prin alta, le putem pune una
ca echivalent al celeilalte ; dar mai curând sau mai târziu, la în­
ceput sau la sfârşit, va trebui să recunoaştem caracterul con­
venţional al acestei asimilări». (Les Données, p. 52).

II. MULTIPLICITATEA STĂRILOR D E CONŞTIINŢĂ. IDEA DE DURATĂ. —

Vieaţa noastră psichică este în strânsă legătură cu forma tim­

pului ; precum spunea Kant, timpul este forma simţului nostru
intern. Pe când lumea externă se întinde în spaţiu, lumea in­
terioară, conştiinţa, se desfăşoară în timp. Unul din câştigurile
filosofiei moderne, a fost critica originală pe care Kant a fă-
cut-o asupra acestor forme ale sensibilităţii în Critica Raţiunii
pure (Estetica Transcendentală). Insă şi Kant, urmând o încli­
nare înăscută a simţului comun, a asimilat prea mult timpul
cu spaţiul. Din această cauză originalitatea formei timpului i-a
scăpat. In locul duratei reale şi el, ca şi simţul comun, a pus
un timp încă spaţializat, un bastard al spaţiului şi al duratei
pure. Din această confuzie a spaţiului cu timpul rezultă cele
mai multe iluzii filosofice. Din pricina amestecului elementelor
spaţiale în idea de timp ajungem la o concepţie greşită a du­
ratei adevărate şi a naturii reale a eului nostru. Graţie acestui
amestec formăm idea de multiplicitate distinctă a stărilor de
conştiinţă şi substituim adevăratului nostru eu un simbol spatia-
 lizat al lui. Prin aceasta ajungem la o concepţie eronată despre
organizarea stărilor de conştiinţă şi despre determinarea lor
cauzală, făcând astfel irezolubilă problema libertăţii.
\J După cum Kant a stabilit în Estetica .Transcendentală,
spaţiul este o"Tormă a sensibilităţii jnoastfe. formă care are o
eSstentOS3iperj3finţ^de conţinutul ei: spaţiul nu este o ab;
stracţiune ca oricare,, alta^ nu exprimă b proprietate comună a
sensaţiunilor noastre.^ ci este o realitate., ţot, aşâ de solidă ca si
aceste sensaţiuni, însă de o altă natură. «In acest sens concepţia
Tîăntiana a spaţiului diferă mai puţin decât am crede de con­
cepţia populară. Departe de a zdruncină credinţa noastră în
realitatea spaţiului, Kant îi determină înţelesul precis şi-i aduce
chiar justificarea. De altfel, soluţiune'a dată de Kant nu pare să
fi fost contestată în mod serios dela acest filosof încoace ; ba
încă ea s'a şi impus — uneori fără voia lor — celor mai mulţi
din aceia care au abordat din nou problema, nativişti sau em­
pirişti». (Les jyonnees, p. 76). Chiar teoriile care par mai inde­
pendente de Estetica Transcendentală, ca hipoteza semnelor lo­
cale a lui Lotze, teoria lui Bain şi explicaţia mai comprehen­
sivă propusă de Wundt, nu zdruncină întru nimic teoria kan­
tiană. «Autorii acestor teorii par într'adevăr să fi lăsat de o
parte problema naturii spaţiului pentru a căută prin ce pro-
-cessus sensaţiunile noastre iau loc într'însul şi se orânduesc
unele lângă altele: dar ,prin aceasta chiar consideră sensaţiu­
nile ca inextensive şi stabilesc, în felul lui Kant, o distincţiune
radicală între materia reprezentării şi forma ei». Aceste teorii
încearcă să explice formarea noţiunii de spaţiu din sensaţiuni
care_ sunt în ele inextinse şi numai calitative : întinderea ar re­
zultă din sinteza lor, precum apa rezultă din combinarea a două
gaze. Dar această sinteză nu o poate face decât un act al spi­
ritului, căci sensaţiunile inextensive rămân inextensive, dacă
nu li se adaugă altceva. Pentru ca spaţiul să se nască din coexis­
tenţa lor, este nevoie de un act al spiritului care să le îmbră­
ţişeze pe toate deodată şi să le juxtapună: acest act sui generis
seamănă foarte mult cu ceiace Kant numea o formă a priori
a sensibilităţii.
Dacă vom căuta să vedem în ce consistă acest act, vom
găsi că este concepţia unui mediu vid homogen. Altă definiţie
posibilă a spaţiului nu găsim: spaţiul este ceiace ne permite
să distingem una de alta mai multe sensaţii identice şi simul­
tane. Este deci un principiu de diferenţiare, altul decât dife-
renţiarea calitativă, prin urmare o realitate fără calitate. Cu­
noaştem două realităţi de ordine diferită : una heterogenă, acea
a calităţilor sensibile, alta homogenă, care este spaţiul. Aceasta
din urmă, care este concepută foarte lămurit de inteligenţa
omenească, ne face în stare să operăm deosebiri hotărîte, să
numărăm, să abstragem şi poate chiar să vorbim.— Căci nu­
mărul, această sinteză a unului şi a multiplului, care face po­
sibilă măsurarea spaţiului şi reducerea lui în raporturi cantita­
tive, implică pe lângă acea sinteză originală şi concepţia spa­
ţiului. Numărul nu este pura succesiune a unităţilor în timp,
ci mai implică intuiţiunea simplă a unei multiplicităţi de părţi
sau unităţi absolut asemănate unele cu altele. Insă această
existenţă a lor înăuntrul aceleiaş unităţi nu se poate explică
decât tot prin spaţiu. Timpul, succesiunea pură, nu poate să
deâ coexistenţa: când apare un moment al timpului, toate cele­
lalte sunt dispărute fără să fi rămas ceva din ele; un moment
nu se poate conservă pentru a se adăogi la altele. Fiece număr,
deşi unic, este Q unitate provizorie, care poate fi rezolvită în
atâtea şi atâtea unităţi. Prin însuşi faptul că privim unitatea
numărului ca putând fi divizată în atâtea şi atâtea unităţi, o
privim ca întinsă; nu avem aci o percepţie clară a spaţiului
ci numai un reziduu foarte subtilizat al ideii de spaţiu. Vom
vedea că multiplicitatea aceasta discontinuă, pe care numărul
o introduce în spaţiu, diferă cu totul de multiplicitatea calita­
tivă a stărilor de conştiinţă.
Revenind la homogeneitatea spaţiului, vom zice că orice
mediu indefinit şi homogen va fi pentru noi spaţiu, căci ho­
mogeneitatea fiind lipsă de calitate, nu vedem cum două forme
ale homogenului s'ar putea distinge una de alta. Totuşi mulţi
filosofi privesc şi timpul tot ca un mediu indefinit şi homogen
ca şi spaţiul, însă diferit de el: homogenul ar îmbrăca două
forme, după cum îl umple o coexistenţă sau o succesiune. Aci
stă confuziunea: nu pot fi două forme ale homogenului: una
din ele trebue să fie o derivaţie a celeilalte; ori spaţiul derivă
din timp sau invers, ori dacă această derivare nu este cu pu­
tinţă de făcut •— ceiace şi este de fapt, amândouă fiind forme
originale — atunci timpul nu poate fi homogen şi trebue să-i
 dăm altă caracteristică. Bergson încearcă să găsească, sub în-l
grămădirea prejudecăţilor spaţiale impuse de trebuinţele minţii/
noastre utilitariste, timpul pur, durata reală, nu spectrul spa-j
ţializat pe care ni-1 prezintă timpul numit homogen.
Cunoaştem timpul ca o succesiune ; nud cunoaştem rle.p.ât
în noi, în scujr^erea-^tărilQr noastre de conştiinţă ; in_ afară de
noi nu cunoaştem niciodată succesiune, ci nurnai_ simultaneităţi.
Lumea exterioară este un veşnTcjţrgzexiţ: ca să dureze trebue
neapărat să_mleryjnă o ^conştiinţă. Adevăratanatură a duratei
nu o putem pătrunde decât în noi înşine. Graţie homogenei-
tăţii spaţiului care stabileşte între ele intervale şi le fixeazăcon-
JţuHjri, lucrurile^materiale ne apar distincte de noi şi distincte
^jnţre ele^gxterioare unele altele. Dar faptele psichice, în pu­
ritatea lor de acte imediate ale conştiinţei, ne apar tot~distincte,
tot ca lucruri exterioare unele'alTora?""Nu. Faptele de conştiinţă,
deşi multiple, se pătrund între ele; fiecare j o a t e oglindi în sine
.întregul__şuflet. Durata pură, succesiunea internă, nu este un
mediu homogen, ca spaţiul, ci este o heterogeneitate^ calitativă.
Esenţial faptele de conştiinţă nu sunt exterioare unele altora,
ci se pătrund reciproc, trec unul într'altul nu prin discontinui­
tăţi ca numerile ori ca obiectele din spaţiu, ci Jiririprogresurî.
-
Drept vorbind," "nîcî nu" sunTlucîuri, ci sunt deveniri, procesşusT
Nu ajung lucruri, nu apar ca distincte unele de altele decât
atunci când le răsfrângem, le desfăşurăm într'un timp homogen,
care nu mai este timp, ci este spaţiu. Greşala fundamentală a
filosofiei asociaţioniste este că priveşte procesurile psichice ca
atâtea lucruri distincte ; printr'o fărămiţire a continuităţii noastre
interne, printr'o intruziune a spaţialităţii, ajunge să vorbească
despre stările psichologice ca despre atomi psichici, asemănaţi
cu obiectele discontinui din lumea externă^In durata în care
se succed., faptele,4mchice nu păstrează discontinuitatea^ ntjrne-
ri.cj^^obiecţelor externe, ci păstrează continuitatea mediuLui,„he-
terogen în care se mişcă. Dela această eroare porneşte con­
cepţia greşită a vieţii interioare şi punerea în mod irezolubil
a multor din problemele filosofice.—Pentru conştiinţa imediată,
aceia a succesiunii pure a stărilor noastre de conştiinţă, idea
de durată nu este aceia a unui mediu homogen, ci a unei he-
terogeneităţi calitative. «Sunt două concepţiuni posibile ale du­
ratei, una pură de orice amestec, cealaltă în care intervine pe
 furiş idea de spaţiu. Durata j j u r ă ^şţ^forma pe„,caxe. ° 'à siir.-
^e^mnea^stărilor noasţre_de conştiinţă când eul npsjjaus^lasă
să trăiascăV Când se abţine,.dèTa.'.Slabili n separare fotre starea
prezentă "şi stările anterioare. Nu are nevoie pentru aceasta să
se absoarbă în întregime în sensaţia sau idea care trece, căci
atunci, dimpotrivă, ar înceta de a mai dura. Nu are nevoie nici
să uite stările anterioare : este deajuns ca amintindu-şi aceste
stări să nu le juxtapună stării actuale ca un punct lângă alt
punct, ci să le organizeze cu această stare, cum se întâmplă
când ne amintim, topite oarecum împreună, notele unei melodii.
Nu s'ar putea spune că deşi aceste note se succed, le aper-
cepem totuşi unele într'altele, şi că întregul lor se poate com­
para cu o fiinţă vie, ale cărei părţi, deşi distincte, se pătrund
tocmai din pricina solidarităţii lor ?... Se poate concepe deci
succesiunea fără distincţiune şi că o penetrare mutuală, o soli­
daritate, o organizare intimă de elemente, în care fiece element,
reprezentând totul, nu se distinge şi nu se izolează decât pentru
o cugetare capabilă de a abstrage. Aceasta este fără îndoială
reprezentarea pe care şi-ar face-o despre durată o fiinţă iden­
tică şi în acelaş timp schimbătoare care n'ar avea nici o idee
despre spaţiu. Dar familiarizaţi cu această idee, obsedaţi chiar
de dânsa, o introducem fără să ştim în reprezentarea noastră
despre succesiunea pură ; juxtapunem stările noastre de con­
ştiinţă aşa ca să le apercepem simultan, nu unele într'altele,
ci unele alături de altele ; cu un cuvânt proiectăm timpul în
spaţiu, exprimăm durata în întindere şi succesiunea ià pentru
noi forma unei linii continui sau unui lanţ ale cărui părţi se
ating fără a se pătrunde». (Les Données, p. 7 5 — 7 6 ) . Durata pură
fără niciun amestec de elemente spaţiale, ar fi numai o succe-
siune__de-. schimbări calitative, care se contopesc, se pătrund fărâ
3 avea, rpntiiriiri prşcise, ffirff m>-fq tendinţa de a se exteric£
rizâ unele faţă de celelalte, fără nicio înrudire cu spaţiul : ar
fi heterogeneitatea pură. —-

S'arjaărea totuşi, din faptul că numărăm momentele suc­

cesive ale timpului şi cjţjjjngul ne apare ca o mărime măsu­
rabilă, că j^sj&^analog cu spaţiul. întrebarea este, rnăsurăm în-
_Jria^evăr-^Jirnpul ? Nu, nu măsurăm durata p^^_£i_sijid2olul
spaţializat al ei, mediul homogeh în care facem să se scurgă
 momentele distincte ale devenirii. Timpul pur nu_ este o_can-
titate igâsuraJ3ilă^_c^ sau mai__corect o ca­
litate. «Când urmăresc cu ochii pe cadranul unui ceasornic
mişcarea acului care corespunde cu oscilaţiile pendulului, nu
măsor durata, cum s'ar crede în primul moment ; nu fac altceva
decât să număr simultaneităţi, ceiace este cu totul alt lucru. In
afară de mine, în spaţiu, nu este totdeauna decât o poziţiune
unică a acului şi a pendulului, căci din poziţiunile trecute nu
rămâne nimic. înăuntrul meu, un processus de organizare sau
de pătrundere mutuală a faptelor de conştiinţă se continuă şi
constitue durata adevărată. Pentrucă durez în acest chip, îmi
reprezint ceiace numesc oscilaţiile trecute ale pendulului în
acelaş timp când percep oscilaţia actuală. Dar suprimând pentru
o clipă eul care cugetă aceste oscilaţii numite succesive, nu va
fi mereu decât o singură oscilare de pendul, o singură poziţiune
a pendulului, prin urmare nu e durată. Să suprimăm de altă
parte pendulul şi oscilaţiile lui ; nu va mai fi decât durata he-
terogenă a eului, fără momente exterioare unele altora, fără
raport cu numărul. Astfel în eul nostru este succesiune fără ex­
terioritate reciprocă ; în afară de mine exterioritate reciprocă
fără succesiune : exterioritate reciprocă, pentrucă oscilaţia pre­
zentă este radical distinctă de oscilaţia anterioară, care nu mai
este ; dar lipsă de succesiune pentrucă succesiunea există nu­
mai pentru un spectator conştient care-şi aminteşte trecutul şi
juxtapune cele două oscilări sau simbolurile lor într'un spaţiu
auxiliar». (Les Données immédiates, p. 81).
Prin urmare nu măsor timpul, ci numai simultaneităţile
dintre anume momente ale duratei care constitue vieaţa mea
sufletească şi anume stări ale lumii exterioare. Există un spaţiu
real, fără durată, în care fenomenele apar şi dispar simultan
cu stările noastre de conştiinţă. Există şi o durată reală, ale
cărei momente hétérogène se pătrund şi pot în acelaş timp să
fie apropiate de o stare a lumii externe cu care sunt contim­
porane, şi prin aceasta să se separe de celelalte momente. Din
comparaţia acestor două realităţi se naşte o reprezentare simbo­
lică a duratei, scoasă din spaţiu. «Durata ia astfel forma iluzorie
a unui mediu homogen şi trăsura de unire dintre aceşti doui
termeni : spaţiu şi durată, este simultaneitatea, pe care am
putea-o defini intersecţia timpului cu spaţiul».
 Acelaş lucru şi cu mişcarea : nu măsurăm mişcarea, care
este succesiune, este durată, ci spaţiul în care mişcarea se
petrece. Şi asupra conceptului de mişcare Bergson operează
una din magistralele lui disocieri. In mişcare Jxebue să distin­
gem două elemente : spaţiul străbătut şi actul prin care e stră­
bătut, poziţiunile™ succesive şi sinteza acestor poziţiuni. Se zice
adesea că mişcarea este homogenă şi divizibilă ; nu, aci este o
confuziune : mişcarea se petrece în spaţiu şi homogeneitatea şi
divizibilitatea nu sunt ale mişcării, ci ale spaţiului. Aprofundând
noţiunea de mişcare, găsim că poziţiunile succesive ale mobi­
lului ocupă într'adevăr spaţiu, dar operaţia prin care trece dintr'o
poziţiune într'alta, operaţie care se petrece în durată şi care
n'are realitate decât pentru un spectator conştient, scapă spa­
ţiului. Mişcarea nu este seria de poziţiuni succesive ale mobi­
lului, ci este sinteza lor, este un act. Nu avem a face aici cu
un lucru, ci cu un progres : mişcarea ca trecere delà un punct
la altul este o sinteză mentală, un processus psichic şi prin ur­
mare neextins. Orice mişcare este un tot indivizibil ; dacă di-
videm ceva este nu actul, căci actul nu e lucru să fie divizibil,
ci spaţiul, linia care reprezintă mişcarea în spaţiu. Simţurile
percep foarte clar mişcarea ca un tot indiviz ; spiritul însă când
vrea să şi-o explice, caută să o reconstruiască. Cum spiritul
este subjugat de prejudecăţile spaţiale, pierde din vedere ori­
ginalitatea calitativă a mişcării ca act şi vrea să o reconstruiască
ca elemente spaţiale, cu poziţiunile succesive ; dar acestea sunt
imobilităţi şi cu imobilitate nu se poate construi niciodată miş­
carea. Astfel între cele două elemente ale mişcării, cel homogen
şi cantitativ (spaţiul străbătut) şi cel intensiv sau calitativ (actul
unic care străbate poziţiunile succesive, sinteza acestor poziţiuni)
se produce un fenomen de endosmoză, un amestec între sen-
saţia pur intensivă de mobilitate şi reprezentarea extensivă a
spaţiului parcurs. «Deoparte atribuim mişcării divizibilitatea
spaţiului pe care îl străbate, uitând că se poate diviza un lucru
dar nu un act ; şi de altă parte ne obişnuim să proiectăm acest
act însuş în spaţiu, să-1 aplicăm dealungul liniei pe care o stră­
bate mobilul, să-1 solidificăm într'un cuvânt : ca şi cum această
localizare a unui progres în spaţiu nu ar reveni la afirmarea
că chiar în afară de conştiinţă trecutul coexistă cu prezentul!—»
(Les Données, p. 8 4 ) .
 Din această confuziune a mişcării cu spaţiul străbătut, a
traiectului cu traiectoria, au rezultat sofismele Eleaţilor cu pri­
vinţă la realitatea mişcării. Sunt cunoscute demonstraţiile Iui
Zenon împotriva realităţii mişcării, aşâ numitele argumente ale
Dichotomiei, Săgeţii, al lui Achille, al Stadiului. Toate consistă
în confuziunea, voită ori poate inconştientă, a mişcării cu linia
care o reprezintă în spaţiu. Intervalul care separă două puncte,
linia care reprezintă mişcarea, sunt divizibile la infinit; dacă
şi mişcarea este compusă tot din părţi ca şi intervalul însuş
— şi aceasta o presupuneau Eleaţii ca şi simţul comun — nici­
odată intervalul nu are să fie străbătut şi deci mişcarea e im­
posibilă. Iată argumentul DidicdoinieL:^ pentru a merge din-
tr'un punct într'altul trebue întâiu să străbaţi jumătatea spaţiului
şi prin urmare şi jumătatea timpului; iar înainte de a străbate
această jumătate, trebue să străbaţi jumătatea jumătăţii şi aşâ
mai departe, încât ţi-ar trebui o infinitate de puncte într'un
spaţiu finit şi o infinitate de momente într'un timp finit. Con­
fuziunea e patentă: traiectoria este divizibilă într'o infinitate
de puncte, dar traiectul, mişcarea, timpul, sunt acte unice, care
ca atare sunt indivizibile. — In argumentul Săgeţii, săgeata care
zboară este imobilă, căci în fiecare moment ocupă un loc în
care, cât timp îl ocupă, este nemişcată : acum este în cutare
punct, deci nu se mişcă ; în momentul următor este în punctul
următor, dar este tot nemişcată. Sofisma e următoarea : din faptul
că se pot fixă puncte în traiectoria mobilului credem că avem
şi dreptul de a distinge momente indivizibile în durata traiectului.
Bine înţeles că cu imobilităţi nu se poate construi mişcarea.
Acelaş lucru în argumentul lui Achille, care nu va ajunge nici­
odată broasca, de oarece va trebui să străbată intervalul care-1
separă de broască şi jumătatea acestui interval şi aşâ mai de­
parte în infinit. Adevărul este însă că fiecare din paşii lui
Achille este un act simplu indiviz şi că după un număr de
asemenea acte va întrece broasca. Eleaţii confundă această serie
de acte sui generis cu spaţiul homogen în care se petrec, con­
fundă traiectoria care este un lucru, cu traiectul care este un
act, un progres. Confuziunea lui Zenon este îndreptăţită de
simţul comun, care transportă de obicei proprietăţile spaţiului
la mişcare, şi de limbagiu, care traduce în spaţiu mişcarea şi
durata. Dar simţul comun şi limbagiul sunt determinate de
funcţiunea lor utilitară: precum muncitorul nu se preocupă de
structura moleculară a uneltelor lui, tot aşa şi acestea nu se
preocupă de organizarea interioară a mişcării, căci privesc tot­
deauna devenirea ca un lucru utilizabil. Luând mişcarea ca
divizibilă ca şi traiectoria, simţul comun exprimă două fapte,
singurele care au importanţă pentru vieaţa practică; întâiu, că
orice mişcare descrie un spaţiu, al doilea, că în fiece punct al
L
acestui spaţiu mobilul ar putea să se oprească ).
Că nu măsurăm nici timpul nici mişcarea, ci totdeauna
spaţiul şi simultaneităţile, ne este martoră şi ştiinţa, care nu
operează asupra timpului şi mişcării decât cu condiţia de a
elimină dintr'însele elementul lor esenţial şi calitativ, din timp
durata şi din mişcare mobilitatea. Timpul nu intră în equaţiile
mecanicei decât ca considerarea unor simultaneităţi. Intervalul
de timp care separă două asemenea simultaneităţi n'are nici o
importanţă în ochii ştiinţei: dacă toate mişcările din lume s'ar
produce de două sau de trei ori mai iute, n'ar fi de schimbat
nimic, nici în formule nici în numerele care intră în ele. Şi
pentru conştiinţă tocmai acest interval indiferent cu calitatea
lui proprie este esenţialul. Din mişcare mecanica nu reţine
decât poziţiunile imobile şi spaţiile odată parcurse: de origina­
litatea ei calitativă nu ţine nici o socoteală.

Concluzia care se desprinde din aceste subtile analize este

că rmmai spaţiul este homogeţi, că numai în.sp.a_ţiu poate există
o multiplicitate distinctă, că oridecâteori găsim în durată o mul­
tiplicitate trebue să ne gândim că este o intruziune a ideii de"
spaţiu, o desfăşurare a duratei în spaţiu. In spaţiu nu este nicî"
durată nici succesiune, în înţelesul în care conştiinţa ia cuvin­
tele acestea: fiecare din stările zise succesive ale lumii exte­
rioare există singură şi multiplicitatea lor nu are realitate decât
pentru o conştiinţă capabilă de a le conservă mai întâiu şi de
a le juxtapune în urmă, exteriorizându-le unele faţă de altele.
Le conservă, pentrucă diferitele stări ale lumii exterioare dau
loc la fapte de conştiinţă care se pătrund, se organizează pe
nesimţite împreună, şi leagă trecutul cu prezentul prin însăşi
solidarizarea lor. Le exteriorizează unele faţă de altele, pentrucă,

I ) Matiere et Memoire, p . 211.

7^
gândindu-se în urmă la distincţia lor radicală (una încetând de
a mai fi când cealaltă apare), le apercepe subt formă de mul­
tiplicitate distinctă, ceiace revine la alinierea lor împreună în
spaţiul unde fiecare există separat. Spaţiul întrebuinţat pentru
aceasta este ceiace se numeşte timpul homogen.
O altă concluzie este că multiplicitatea stărilor de con­
ştiinţă, privită în puritatea ei originală, nu seamănă deloc cu
multiplicitatea distinctă care formează un număr. Multiplicitatea
stărilor de conştiinţă este pur calitativă, este o multiplicitate
fără cantitate. Unităţile care compun un număr se pot esenţial
exterioriza unele faţă de altele, se pot desfăşură în spaţiu ; nu
tot aşa cu multiplicitatea stărilor de conştiinţă : aceasta nu con­
ţine numărul decât virtual: conştiinţa operează o discriminare
calitativă fără să numere calităţile şi să facă din ele mai multe.
Insă limbagiul, care nu este făcut pentru subtilităţile acestea,
confundă mereu cele două înţelesuri ale multiplicităţii. «Din
nenorocire suntem aşâ de obişnuiţi să luminăm unul prin altul
cele două înţelesuri ale aceluiaş cuvânt, să le zărim unul într'altul,
încât încercăm o greutate de necrezut de a le distinge sau cel
puţin de a exprima această distincţie prin limbagiu. Astfel, zi­
ceam că mai multe stări de conştiinţă se organizează între ele,
se pătrund, se îmbogăţesc din ce în ce, şi ar putea dâ astfel
unui eu care nu cunoaşte spaţiul sentimentul duratei pure r
dar chiar pentru a întrebuinţa cuvântul «mai multe», izolasem
aceste stări unele de altele, le exteriorizasem unele faţă de altele,
le juxtapusesem într'un cuvânt, şi trădam astfel, prin expresia
la care eram constrânşi să recurgem, obişnuinţa adânc înrădă­
cinată de a desfăşură timpul în spaţiu. Imaginei acestei desfă­
şurări odată efectuate îi împrumutăm termenii destinaţi să ex- >
prime starea unui suflet care nu a efectuat-o încă : aceşti ter­
meni sunt deci pătaţi de un viţiu original, şi reprezentarea
unei multiplicităţi fără raport cu numărul sau spaţiul, deşi clară
pentru o cugetare care se întoarce spre sine însuşi şi se ab­
strage, nu ar putea să se traducă în limbagiul simţului comun.
Şi totuşi nu putem formă ideia însăşi de multiplicitate distinctă
fără a privi paralel ceiace am numit o multiplicitate calitativă.
Când numărăm explicit unităţi aliniindu-le în spaţiu, nu este
adevărat că alături de această adunare ai cărei termeni iden­
tici se desinează pe un fond homogen, se petrece, în adânci-
•mile sufletului, o organizare a acestor unităţi unele cu altele,
processus curat dinamic, destul de analog cu reprezentarea pur
calitativă pe care o nicovală sensibilă ar aveâ-o despre nu­
mărul crescând al loviturilor de ciocan ? In acest sens, s'ar
putea zice că numerile cu întrebuinţare zilnică îşi au fiecare
echivalentul lor emoţional. Negustorii o ştiu foarte bine ; şi în
loc să arate preţul unui obiect într'un număr rotund de franci 5

însemnează preţul imediat inferior, intercalând apoi un număr

suficient de centime. In scurt, procesul prin care numărăm uni­
tăţi şi formăm o multiplicitate distinctă prezintă un îndoit aspect:
deoparte le presupunem identice, ceiace nu se poate concepe
decât cu condiţia ca aceste unităţi să se înşiruiască într'un mediu
homogen; dar dealtăparte, o a treia unitate, de ex., adău-
gindu-se altor două, modifică natura, aspectul, ritmul întregului:
fără această penetrare mutuală şi acest progres oarecum cali­
tativ, nu ar fi adunare posibilă. — Graţie deci calităţii cantităţii
formăm idea unei cantităţi fără calitate». (Les Donnees, p.
91-93)-
Fără reprezentarea sa simbolică în spaţiu, timpul nu ar
putea luâ pentru conştiinţa noastră niciodată aspectul unui mediu
homogen, în care termenii unei succesiuni se exteriorizează unii
faţă de alţii. Noi trăim mai mult în lumea exterioară, aşa că
multiplicitatea cantitativă tinde să năpădescă cât mai mult mul­
tiplicitatea calitativă, pe care nu o putem găsi pură decât în
stările noastre profunde, când ne desprindem cât mai mult de
lumea exterioară. Vieaţa noastră psichologică superficială se des­
făşoară într'un mediu homogen, fără ca acest mod de repre­
zentare să ne coste o prea mare sforţare. «Dar caracterul sim­
bolic al acestei reprezentări devine din ce în ce mai isbitor pe
măsură ce pătrundem mai mult în adâncimile conştiinţei: eul
interior, acela care simte şi se pasionează, acela care delibe­
rează şi se hotărăşte, este o forţă ale cărei stări şi modificări
se pătrund intim şi suferă o alterare profundă îndată ce le se­
parăm unele de altele pentru a le desfăşură în spaţiu. Dar cum
acest eu mai profund nu face decât una şi aceiaş persoană în
eul superficial, amândouă par cu necesitate că durează în aceiaş
chip. Şi cum reprezentarea constantă a unui fenomen obiectiv
identic care se repetă împarte vieaţa noastră psichică super­
ficială în părţi exterioare unele altora, momentele astfel deter-
minate determină la rândul lor segmente distincte în progresul
dinamic şi indiviz al stărilor noastre de conştiinţă mai perso­
nale. Astfel se repercuta, astfel se propagă până în adâncimile
conştiinţei această exterioritate reciprocă pe care juxtapunerea
lor în spaţiul homogen o asigură obiectelor materiale : puţin
câte puţin, sensaţiile noastre se desfac unele de altele ca şi
cauzele externe care le-au dat naştere, şi sentimentele sau ideile
ca şi sensaţiile cu care sunt contimporane». (Les Données, p. 9 4 ) .
Multiplicitatea are dar două forme, care presupun două
aprecieri diferite ale duratei, două aspecte ale vieţii conştiente.
Dedesubtul duratei homogène, simbol extensiv al duratei ade­
vărate, bergsonismul ghiceşte o durată ale cărei momente hé­
térogène se pătrund ; şi dedesubtul multiplicităţii stărilor con­
ştiente, o multiplicitate calitativă ; dedesubtul eului cu stări bine
definite, un eu unde succesiunea implică fuziune şi organizare.
«Dar noi ne mulţumim mai adesea cu primul, cu umbra eului
proiec'ată în spaţiul hornogen. Conştiinţa chinuită de o dorinţă
nesăturată de a distinge, substitue simbolul realităţii sau nu
zăreşte realitatea decât prin simbol. Cum eul astfel răsfrânt şi
prin aceaata subdivizat se adaptează mult mai bine la exigenţele
vieţii sociale în general şi ale limbagiului în particular, con­
ştiinţa îl preferă şi pierde din vedere, puţin câte puţin, eul fun­
damental». (Les Données, p. 96).

Această distincţiune între cele două aspecte ale eului este

un punct central îh filosofia lui Bergson. Originea ei stă în
distincţiunea cea mare dintre timp şi spaţiu, dintre durata pură,
calitativă, pe care o putem cunoaşte când trăim vieaţa noastră
de conştiinţă fără preocuparea de a introduce distincţiunea can­
titativă şi numerică între stările care o compun, şi timpul ho­
mogen, care nu este în realitate decât imaginea spaţializată a
duratei pure. In personalitatea noastră o parte, cea superficială,
rămâne în contact cu lumea exterioară : este lumea percepţiu-
nilor distincte, a stărilor pe care le înşirăm într'un timp care
este mai mult spaţiu (timpul homogen), a conceptelor discon­
tinui şi a cuvintelor. Subt aceasta, stările de conştiinţă profunde
nu au nici un raport cu cantitatea, sunt calitate pură ; se ames­
tecă în aşa chip, încât n'a m putea spune de sunt una sau mai
multe, nici să le examinăm din acest punct de vedere fără a
 le denatura îndată. Durata în care trăiesc ele nu este o durată
ale cărei momente să fie ca o multiplicitate numerică, ci o du­
rată ale cărei .momente se pătrund, nu sunt cantitativ diferite:
aci e lumea calităţii pure, fără nici un amestec al cantităţii.
«Pentru a regăsi acest eu fundamental astfel cum l'ar zări
o conştiinţă n^alterată, e necesară o sforţare viguroasă de ana­
liză, prin care să izolăm faptele psichologice interne şi vii de
imaginea lor mai întâi refractată, apoi solidificată în spaţiul
homogen. In alţi termeni, percepţiunile, sensaţiunile, emoţiunile
şi ideile noastre se prezintă subt un îndoit aspect: unul net,
preciz, dar impersonal; celălalt confuz, infinit de mobil, şi inex­
primabil, pentrucă limbagiul nu ar putea să-1 prindă fără să-i
fixeze mobilitatea, nici să-1 adapteze la forma sa banală fără
a-1 face să cadă în domeniul comun. Dacă ajungem să distin­
gem două forme ale multiplicităţii, două forme ale duratei,
este învederat că fiece fapt de conştiinţă, luat în parte, va trebui
să îmbrace un aspect diferit după cum îl privim în sânul unei
multiplicităţi distincte sau unei multiplicităţi confuze, în timpul —
calitate unde se produce, sau în timpul — cantitate unde se
proiectează.
«Când mă preumblu pentru întâia oară, de pildă, într'un
oraş unde voi stă mai mult, lucrurile care mă înconjoară produc
în acelaş timp asupra mea o impresie care e destinată să du­
reze, şi o impresie care se va modifică fără încetare. In toate
zilele zăresc aceleaşi case, şi cum ştiu că sunt aceleaşi obiecte,
le desemnez mereu prin acelaş nume, şi îmi închipui astfel că
îmi apar totdeauna în acelaş fel. Totuşi dacă mă refer, după
mai mult timp, la impresia pe care am avut-o în primii anii
mă mir de schimbarea ciudată, inexplicabilă şi mai ales inex­
primabilă, care s'a săvârşit într'însa. îmi pare că aceste lucruri,
mereu percepute de mine şi zugrăvindu-se fără încetare în spi­
ritul meu, au ajuns să împrumute ceva din existenţa mea con­
ştientă ; ca şi mine au trăit, ca şi mine au îmbătrânit. Nu este
aci numai o iluzie; căci dacă impresia de astăzi eră cu totul
identică cu cea de eri, ce diferenţă ar mai fi între a percepe
şi a recunoaşte, între a învăţă şi a-şj aminti ? Totuşi această
diferenţă scapă atenţiunii celor mai mulţi. Explicarea este că
vieaţa noastră exterioară şi oarecum socială are mai multă im­
portanţă practică pentru noi decât existenţa noastră interioară
 şi individuală. Tindem în mod instinctiv să ne solidificăm im­
presiile, pentru a le exprimă prin limbagiu. De acolo vine că
confundăm sentimentul, care este într'o perpetuă devenire, cu
obiectul lui exterior permanent, şi mai ales cu cuvântul care
exprimă acest obiect. Dupî cum durata fugace a eului nostru
se fixează prin proiectarea ei în spaţiul homogen, tot astfel
impresiile noastre într'una schimbătoare, înfăşurându-se împre­
jurul obiectului exterior care le pricinueşte, îi adoptă conturu­
rile precise şi imobilitatea». (Les Donnees, p. 97—98).
Nu trebue să credem că eul profund şi cel superficial sunt
două euri, că personalitatea noastră ar fi radical scindată în
două persoane: eul superficial, acela care are o existenţă cu
momente distincte, cu stări cari se desfac unele de altele şi se
exprimă fără greutate în cuvinte, nu este decât traducerea şi
simbolul eului profund, traducere necesitată de trebuinţa de a
trăi într'o lume spaţială şi de exigenţele vieţii sociale care
creiază limbagiul. Traducerea aceasta spaţială a personalităţii
noastre profunde nu face decât să ne prezinte o umbră a noa­
stră, a adevăratului nostru eu : personalitatea profundă este ine­
fabilă şi nu o putem cunoaşte decât prin intuiţie, în rarele mo­
mente când ne putem desbărâ de ob^esiunile spaţiale ; nu o
putem exprima nici în concepte, nici în cuvinte. Este un pro-
cessus şi un flux, nu un lucru separabil în elemente; o orga­
nizare dinamică, în care fiece parte trăieşte vieaţa totului: o
idee într'adevăr a noastră, un sentiment profund exprimă în
întregime întreaga personalitate ; căutând să le desprindem, să
le exprimăm în cuvinte, să le analizăm în concepte, le rupem
din organismul viu din care făceau parte, le înghieţăm în nişte
biete lucruri moarte, palide, reci, din care a dispărut toată
vieaţa lor originală. Este adevărat că multe din ideile noastre
nu se încorporează la masa stărilor de conştiinţă profunde, nu
intră într'adevăr în personalitatea noastră; multe plutesc la su­
prafaţă ca nişte frunze moarte pe apa unui lac. Astfel e cu
toate ideile pe care le primim de-a gata, cu sentimentele su­
gerate. Cu cât ne îndepărtăm însă de regiunea aceasta mai
mult exterioară eului nostru şi intrăm în partea lui profundă
şi originală, vedem că pe aceasta nu o mai putem exprimă în
cuvinte, nu o mai putem analiză şi înşirui spaţial: aci fuziunea
intimă calitativă este deplină între stări, aci nu le mai putem
răsfrânge şi desprinde unele de altele fără să nu le omorîm
vieaţa lor adevărată.
Psichologia a confundat mereu cele două regiuni ale eului,
pentru că a confundat totdeauna durata pură cu simbolul ei
spaţial, timpul cu spaţiul, intensitatea care este calitate cu can­
titatea. Unde duc aceste confuziuni vom vedea în studiul or­
ganizării stărilor de conştiinţă, unde se pune problema grea a
libertăţii.
C. A N T O N I A D E
D o c t o r în f i l o s o f i e .
 DETERMINISMUL SOCIAL
Şl

P R O C E S U L ISTORIC

Sunt o mulţime de consideraţiuni generale de natură să

ne dea o vedere precisă asupra deosebirii ce trebue să facem
între determinismul social şi cel natural. Determinismul natural,
mecanic implică o necesitate fixă absolută, riguroasă; cel so­
cial presupune o necesitate schimbătoare, provizorie. Unul se
poate formulă în legi permanente; altul nu se poate schiţă
decât în formule de legi provizorii, chiar efemere. Uniformi­
tatea unuia în natură lasă loc originalităţii creatoare a celuilalt
în societate. Şi asta din cauză că natura socială, istoria şi so­
cietăţile sunt un regn nou al naturii, un regn în formaţie căruia
îi trebue încă mult timp până să se fixeze şi să-şi găsească for­
mulele definitive.
Noi suntem, de altfel, foarte obişnuiţi a constata cât de
fragile, nestatornice şi imperfecte sunt lucrurile omeneşti faţă
de natură. Actele oamenilor, lucrurile realizate de ei sunt caduce,
imperfecte, schimbătoare, pe când natura este veşnică, statornică,
perfectă: Această deosebire este aşa de mare, încât ne descu­
rajează. Şi cu toate acestea n'ar trebui, fiindcă tocmai nesta­
tornicia, schimbarea şi imperfecţiunea lucrurilor omeneşti dă un
interes şi un farmec deosebit vieţii noastre. Această nestator­
nicie pe care o deplâng filosofii, imperfecţiunea omenească care
exasperează pe moralişti, sunt singurele în măsură să ne dea
perspectiva unui viitor de progres, de perfecţionare şi de crea-
ţiuni originale. Fixitatea şi perfecţiunea ar fi stagnare şi moarte.
Cine n'ar preferă mai bine vârsta de 18 ani cu schimbările ei
repezi, cu imperfecţiunile ei, în locul vârstei de 60 de ani cu
rigiditatea şi cu relativa ei perfecţiune. La 18 ani, toate dru­
murile, toate carierile şi perfecţiunile ţi sunt deschise. La 60
de ani, toate ţi sunt închise, afară de una: acea pe care ai
atins-o şi la finele căreia te afli. Dar nouă ne place mai mult
trandafirul când se desvălue decât atunci când se vestejeşte.
Natura este la finele carierii sale, societatea omenească este la
început.
După Bergson, iată în rezumat, cum se poate explică această
nestatornicie a lucrurilor omeneşti, nestatornicie care este acelaş
lucru cu puterea de creaţiune şi de progres a omului. Vieaţa in­
divizilor şi speciilor fiind, cum am văzut, rezultatul întâlnirii
impulsiunii elanului vital iniţial cu materia, se organizează în forme
fixe şi tinde prin urmare către materialitate. Insă vieaţa esen­
ţială, impulsiunea iniţială cu tendinţa sa firească care este con­
trară tendinţei materiei, caută să depăşească pe indivizi şi spe­
ciile în care ea s'a încorporat încătuşată fiind de formele ma­
teriei. Avem deci două tendinţe : una egoistă, care se realizează
în indivizi, şi alta contrară, care depăşeşte indivizii, tendinţa de
asociere care realizează societatea. Mai mult decât toate ani­
malele, omul a manifestat a doua tendinţă către asociare, şi a
format societăţi din ce în ce mai largi, cari au depăşit şi au
covârşit individul omenesc. Animalele n'au putut urmă pe om
pe această linie de desvoltore, societăţile lor s'au - oprit la for­
mele cele mai simple şi la proporţiile cele mai reduse. De aceea
puterea lor de a evolua a dispărut, şi evoluţia lor a fost oprită
în loc.
Prin urmare omul, în această aptitudine a lui de a se aso­
cia şi a formă societăţi imense, păstrează curată, neatinsă acea
impulsiune creatoare iniţială de care ne vorbeşte Bergson. Nu­
mai în tendinţa către asociere, în tendinţa societăţilor de a se
mări, de a creşte se mai păstrează forma curată a impulsiunii
iniţiale, a elanului creator din care eşiră diferitele forme şi
regnuri ale naturii. In natura fizică elanul creator a fost epuizat,
singură societatea omenească mai păstrează neatins şi neepuizat
acest elan de creaţie originală. Şi iată de ce lucrurile omeneşti
sunt efemere şi imperfecte faţă de ale naturii şi pentru ce nu
trebue să ne întristeze această constatare ci cu totul din potrivă.
*
* *
Se poate foarte bine ca, la mulţi, consideraţiile acestea
generale, filosofice să fi părut speculaţiuni metafizice fără nici
o valoare, şi lipsite de utilitate. Le putem dovedi îndată că s'au
Înşelat.
Tendinţa omului de a se asocia, tendinţa societăţilor de a
se mări, de a creşte la infinit este o constatare dintre cele mai
experimentale şi pozitive ale istoriei. Noi am ajuns a recunoaşte
această tendinţă cu mult înainte de a cunoaşte filosofia iui
Bergson. Şi am cunoscut-o aşa de bine, i-am înţeles aşa de
1
bine sensul şi importanţa ) , că, de altminteri, după exemplu mai
tuturor sociologilor, am făcut din această tendinţă principiul
fundamental, principiul generator al tuturor fenomenelor şi for­
melor sociale.
Că acest adevăr, aşa exprimat şi explicat de filosofia lui
Bergson este un adevăr experimental, istoric, o putem vedea
•din mărturia tuturor acelor cari s'au ocupat mai serios cu sfu-
diarea societăţilor şi a istoriei. Toţi aceştia constată şi recu­
nosc că principiul fundamental, legea primordială şi indiscuta­
bilă care domină peripeţiile istoriei şi vieaţa societăţilor este
principiul creşterii şi extensiunii societăţii. Toate societăţile pe
•cari oamenii le-au alcătuit au fost determinate în primul rând de
pornirea de a se mări, de a se lărgi una în detrimentul celor
din jurul ei. Istoria în întregimea ei nu face decât să ne scrie
o dare de seamă fidelă a luptelor şi evenimentelor cari au de­
curs din această tendinţă. Toate societăţile omeneşti cari au
jucat un rol în istorie şi au atins proporţii mai impunătoare
au fost rezultatul fuzionării silite a mai multor societăţi mai
mici la un loc «Roma primitivă, zice Mommsen, este o cetate
rezultată dintr'o triplă fuziune, incorporările de aceeaş natură
«u încetează decât atunci când statul roman ajunse la o com­
plectă consolidare». Or, dintr'un proces analog eşiră toate sta-

1) A se vedeà : Problème du déterminisme social, 1903. Du rôle de

•l'Individu, dans le déterm. social, Paris, Alcan, 1904.
 196 D. DEĂGHICESCD

tele moderne, începând cu Franţa, Spania, Anglia, Germania,,

Italia, Rusia, etc.
Sociologii au formulat această tendinţă istorică a societăţilor '
în ceeace se numeşte procesul istoriei sau procesul social sau
şi mai exact Procesul întregirii sociale.
In literatura sociologică contimporană acest proces istoria
şi social este consacrat de toate tratatele şi de toţi sociologii
chiar atunci când ei aparţin la scoale diferite sau diferă între
ei prin modul cum ei concep ştiinţa sociologiei. Toţi în felul
lor, şi în termeni potriviţi cu concepţiile lor, şi cu formule deo­
sebite au constatat şi au consacrat acest Proces al Istoriei sau
Proces social.
Gumplowicz, cunoscutul sociolog austriac din Graz, a con­
ceput şi formulat în termenii cei mai precişi procesul istoriei.
Dânsul distinge deoparte factorii procesului social, şi dealtă
parte acţiunea, modul cum se manifestă el. Factorii procesului
social sunt grupuri sociale heterogene, horde, triburi, cetăţi,,
popoare, naţiuni. Acţiunea de manifestare a procesului este
lupta de cucerire şi de subjugare, luptă fără repauz şi fără
sfârşit, în care grupurile caută să se cucerească şi să se ex­
ploateze unele pe altele. Rezultatul este o unificare şi aglo T

merare continuă şi crescândă a grupurilor heterogene în sor

cietăţi din ce în ce mai mari. In această luptă, de sigur, socie­
tăţile cele mai puternice, ele, reuşesc să cucerească şi să exr
ploateze pe cele mai slabe. Din acest proces, după Gumplowicz,
rezultă dreptul, organizaţia statului şi toate fenomenele sociale
de tot felul cari se ivesc în sânul societăţilor.
Procesul acesta istoric de concentrare a societăţilor ne
pare oarecum comparabil cu procesul nebulozei solare, care
s'a condensat şi s'a armonizat în sistemul planetar ce cunoa­
ştem. Din anarhia universală a grupurilor sociale luptându-se
între ele, se detaşează societăţi din ce în ce mai largi şi mai
consistente cari astăzi tind a constitui un sistem de echilibru
internaţional, substituind pacea în locul răsboaelor. Până să
ajungem la echilibrul stabilit al societăţilor civilizate de azi,,
vom avea să rămânem încă mult timp în faza aceasta de
tranziţie.
Să vedem însă ce se petrece în interiorul societăţilor, atâta
timp cât ele nu s'au armonizat într'un sistem, într'o societate
 universală. Poate că, observând mai de aproape consecinţele
ce atrage cu sine realizarea Procesului istorico-social vom pă­
trunde şi înţelege şi mai bine diferenţa care caracterizează de­
terminismul social şi -l deosibeşte, după cum am văzut, de de­
terminismul natural-mecanic.
Fie, spre pildă, o societate oarecare pe care s'o numim A,
Societatea A, trăeşte în luptă de cucerire cu societăţile vecine
•cu ea B, C, D, E, etc. La un moment dat, în această luptă A
fiind mai bine pregătită şi mai puternică decât societatea B, o
•cucereşte pe aceasta. Această cucerire duce la o încorporare
-a societăţii B în societatea A, încorporare care corespunde cu
-o supunere şi cu o exploatare continuă a membrilor societăţii
B de către membrii societăţii A. Deocamdată faptul concret
•este că marginile societăţii A s'au întins foarte mult şi că nu­
mărul membrilor din această societate cuceritoare s'a îndoit
prin anexare.
Ce se întâmplă ?
înainte de anexare societatea A trăia într'un echilibra
•oarecare al factorilor şi forţelor sale interne. Raporturile mem-
hrilor ei erau determinate în anume şi anume mod după ca­
tegoriile de cetăţeni. Activitatea acestor membrii se desfăşurase
în anume cadre, cari se formaseră cu timpul şi încetul cu în-
•cetul. In total, există în sânul acestei societăţi, înainte de ane­
xare, anume cadre stabilite, şi anume raporturi între oameni ;
-oamenii se învârteau în interiorul acestor cadre, şi raporturile
•dintre ei erau definite oarecum, încât puteai prevedea mişcă­
rile şi gesturile diferitelor categorii de membrii. Erâ aci un
•determinism, o periodicitate, o uniformitate pe care uşor ai fi
putut-o prinde în formule aproximative de legi. Şi dacă avem
.aface cu o societate mai înaintată, aceste legi existau chiar for­
mulate în prescripţiile juridice, etice şi religioase cari o gu­
vernau.
Ce devine acest aranjament, ce devin acele cadre stabilite
;şi raporturile definite, când societatea A anexează societatea B,
şi întreg conţinutul societăţii B este împrăştiat în sânul socie­
tăţii A? Fără îndoială că cadrele de activitate se dislocue, ples­
nesc, se rup şi prin urmare trebue să dispară pentru a face loc
altora cari să fie mai încăpătoare şi să se potrivească cu ele­
:
mentele nou venite. Deasemeni, raporturile vechi, nu m?, pot
rămâne aceleaşi, atunci când numărul membrilor societăţii se
îndoeşte. Aceste raporturi ele înşile se schimbă, se complică, şi
raporturi noi, necunoscute trebue să apară între membrii so­
cietăţii cari sunt mult mai numeroşi acum. Iată dar că atât ra­
porturile definite cât şi cadrele stabilite în interiorul cărora se
desfăşoară vieaţa omenească, se schimbă cu totul. Prin urmare,,
formele de determinare anterioare dispar spre a lăsă loc altora
noi originale. Uniformitatea şi echilibrul câştigate anterior se
desfac şi dispar acum spre a face posibile un echilibru şi o-
uniformitate nouă.
Exemplificaţi această descriere abstractă prin cazul istoric
concret al Romei antice. Socotiţi ce schimbări aduce în orga­
nizarea juridică şi politică a Romei, simpla împrejurare că ce­
tatea cuceri întreaga peninsulă. Roma juridică care formulase
raporturile mernbrilor ei prin legea celor 12 table, dispăru şi
lăsă loc Romei juridice care se făurea încetul cu încetul prin
dreptul aşa zis pretorian.
Inchipuiţi-vă, pentru a vă dă o reprezentare şi mai plastică
a acestor schimbări, închipuiţi-vă că în sistemul nostru planetar,,
aşâ de armonic alcătuit azi, ar interveni o imensă stea rătăci­
toare. Ei bine, vedeţi care ar fi rezultatul. Cel puţin astronomii
ne asigură că acest astru musafir ar introduce o perturbaţi©
extraordinară în mersul planetelor în jurul soarelui, şi în în­
vârtirea lor de rotaţie. Toate corpurile ce compun sistemul solar
ar fi desorbitate şi nimeni n'ar putea acum prevede ce s'ar mai
întâmplă.
Desigur că astronomii ar avea atunci să formuleze altfel le­
gile mecanicii cereşti, şi sistemul planetar s'ar supune la alt
sistem de legi decât cel deacum.
Ceva analog se întâmplă fără îndoială când în sistemul
şi în organizarea societăţii A se introduce prin anexare mate­
rialul omenesc, fizic şi moral, care se găsea în sânul societăţii
B. O desvoltare generală, o confuzie, o desvoltare şi o anarhie
inevitabilă ia locul organizării precedente. Şi până ce această
confuzie să se termine în forma de organizare viitoare, trece
un interval de timp, în care nici o formă de determinism nu
este sigură. Iar ce este mai mult, cadrele şi raporturile definite
în care se va organiză vieaţa societăţii A după anexarea socie­
tăţii B, vor fi ceva deosebit, câteodată chiar foarte diferit şi
contrariu de ceeace fusese înainte. Aşa încât trecând dela o
formă la alta, găseşti ceva cu totul nou şi diferit; societatea A,
care a rezultat din anexarea societăţii B la A, nu mai este
aceeaşi cu A. Formele vieţii ei interne nu sunt o continuitate
a formelor din societatea A : acestea din urmă nici nu pot
explică pe cele dintâi. Ceeace va apare ca forme şi raporturi
definite în A, nu se poate de loc explică prin formele şi ra­
porturile din A. Trecerea dela A la A, nu s'a făcut în cazul
acesta printr'o schimbare lentă, gradată, ci printr'un fel de re­
voluţie, printr'un salt. Şi se ştie că o revoluţie, întotdeauna are
de scop să înlăture un regim şi să instaleze regimul contrariu.
Iată dar pentru ce formulele în care se concretizează deter­
minismul social, şi prin urmare legile cari guvernează socie­
tatea, sunt cu totul deosebite de determinismul legilor naturii.
Societatea se schimbă, trece dela o formă la alta prin salturi
şi revoluţii. Natura este constantă: Natura non fecit saltus.
Să se observe că ordecâteori o societate va creşte prin in­
corporări, — lucru care se întâmplă prea des în istorie — tot
de atâtea ori structura şi organizarea internă a acelei societăţi
se revoluţionează, fără ca să se poată stabili o filiaţiune şi o
continuitate între cele două etape; şi fără ca etapa antecedenţă
să explice pe cea consecuentă. Aceasta face că între două
schimbări de acestea, intervine o organizare provizorie, şi prin
urmare efemeră. De aceea am putut zice cu drept cuvânt că
determinismul social este provizoriu şi efemer, şi că scopul,
care ţine aici locul cauzalităţii, este ceva schimbător şi nesigur.
Din cauza acestui provizorat, şi din cauză că nu este continui­
tate între o formă socială şi cea care vine după ea, am putut
zice că determinizmul social şi legile sociale nu sunt susceptibile
să ne dea prevederi, ci cel mult calcul de probabilităţi. Dacă
trecerea dela soc. A la soc. A nu s'ar face printr'o revoluţio­
x

nare, am putea desigur să sperăm de a ajunge la oarecare pre-

vizibilitate: revoluţia însă este incalculabilă în efectele ei, de
aceea evoluţia prin revoluţie a societăţilor poate cel mult să ne
dea în loc de prevedere, calculul probabilităţilor.

S'ar putea însă obiectă că astăzi în societăţile occidentale

cuceririle şi anexiunile sunt evenimente foarte rari, şi că prin
 urmare aci ar trebui să ne aşteptăm la o statornicie a rapor­
turilor dintre oameni şi a formelor de activitate, pe care totuşi
n'o putem află, căci din contra, tocmai aci formele de activi­
tate se inovează mai repede şi raporturile dintre oameni se
schimbă mai des. Şi din potrivă, s'ar putea zice că în societăţile
răsboinice primitive, cari tocmai trăesc în hărţueli, cuceriri şi
anexări zilnice, activitatea este de o monotonie dovedită şi ra­
porturile între oameni de o uniformitate care se apropie de
aceea a fenomenelor naturii. Se cunoaşte puterea tradiţiei care
tiranizează societăţile răsboinice rudimentare, care contrastează
în totul cu vieaţa de continuu schimbări din societăţile înain­
tate. Aici goana şi persecutarea a tot ce este vechi şi tradiţional
a devenit tot atât de dârje ca persecutarea şi eliminarea a tot
ce apare nou, cari caracterizează societăţile primitive.
Cum se poate tâlmaci aceste constatări cari par a contra­
zice efectele şi urmările ce am arătat că are şi trebue să aibă
desfăşurarea procesului istorico-social ?
In societăţile Europei occidentale este drept că anexările
s'au rărit, deşi nu este mult dela 1870. Ceeace însă se speră
şi se întrevede de pe acum, este că aceste anexări devin impo­
sibile. Pentru aceasta, însă, s'a întrerupt procesul istorico-social ?
Sau urmările ce vedeam că decurg din desfăşurarea lui: schim­
bări, revoluţiuni interne, pot avea loc fără ca să aibă loc cauza
care le desvoltă?
In cazul când anexările de provincii sau de state mai mici
încetează, putem spera o regularizare definitivă a activităţii din
sânul societăţilor civilizate şi o armonizare şi uniformizare sta­
tornică a membrilor lor? Presupuneţi comerţul, sau echilibrul
statelor europene realizat în ceeace s'ar putea speră: Statei e-
Unite ale Europei, pentru aceasta, puteâ-vom noi speră că vieaţa
în interiorul acestor societăţi să se desfăşoare armonică, regu­
lată, uniformă, şi după legi sigure ca şi fenomenele naturii în
general ?
Nu, desigur, pentru multă vreme, şi aceasta pentru urmă­
toarele motive.
Mai întâiu Procesul istorico-social n'a dispărut şi nu va dis­
pare cu dispariţia răsboaelor înarmate şi a cuceririlor şi ane­
xărilor. Dacă răsboiul militar se răreşte şi se distanţiază în
timp astăzi, el lasă loc răsboiului economic, care este în zilele
 noastre mai intens şi mai viguros ca orcând. Concurenţa co­
mercială este forma răsboiului contimporan. Anexări sunt şi
azi, însă ele se efectuează sub o formă cu totul alta. Lupta
economică pentru debuşeuri de produse industriale dă loc la
adevărate anexări, de astădată însă economice nu militare.
Industria germană în zilele noastre efectuează adevărate cuce­
riri economice, şi ea a făcut şi le face aceste cuceriri adesea
în detrimentul industriei franceze şi engleze, cu care este în-
tr'un răsboiu economic care durează de zeci de ani, şi a fost
gata, în multe rânduri, să degenereze într'un răsboiu militar.
O ţară cucerită economiceşte, adică o ţară în care indus­
tria unei alte societăţi se revarsă liberă fără concurenţă, este o
ţară oarecum anexată, exploatată, care în schimbul lucrurilor
manufacturate ce primeşte, dă de zece ori mai mult lucruri în
formă de natură. Or, gândiţi-vă puţin care sunt urmările ace­
stei exploatări în ambele societăţi, în cea cuceritoare şi ca cu­
cerită economiceşte.
In sânul societăţii cuceritoare prin industrie, în urma des­
chiderii de debuşeu, activitatea se măreşte, câştigul creşte, po­
pulaţia se înmulţeşte. Această creştere a activităţii şi a populaţiei,
nu are ea aceleaşi efecte, ca şi cum societatea învingătoare
economiceşte şi-ar fi şi anexat ţările în care şi-a asigurat debuşeu
pentru industrie ? Care este raportul nostru cu Germania ?
Care sunt sumele pe care ţara noastră le trimite Germaniei ?
Ce se întâmplă cu ţările, a căror industrie a suferit în­
frângere? Vedeţi cazul Franţei, şi acum în urmă al Angliei.
Activitatea stagnează, caută alte eşiri, şi populaţia ea însăşi
dacă nu descreşte, stagnează. Se ştie că ultimele statistice arată
o regresiune în coeficientul de înmulţire a populaţiei din Marea
Britanic Desigur că această regresiune este urmarea directă
a concurenţei victorioase pe care industria germană o face in­
dustriei engleze.
Iată dar cum concurenţa, răsboiul economic continuă mai
departe, în formă nouă, opera veche a procesului istorico-social
aducând pe urma sa aceleaşi perturbaţiuni, salturi şi revoluţio­
nari, a căror urmări nu se pot calcula raţional şi desfid orce
încercare de prevedere exactă şi sigură.
Dar ceva mai mult. In deosebire de societăţile vechi răs-
boinice, cari erau ermetic închise unele altora, societăţile civi-
 lizate sunt complect deschise unele pentru altele. Ele îşi împru­
mută zilnic idei, produse de tot felul, procedeuri tecnice, des­
coperiri ştiinţifice, pe când vechile societăţi duceau o vieaţă
absolut închisă, şi comoara cunoştinţelor, a artelor tecnice eră
păstrată în cel mai mare secret.
Această deosebire. complică foarte mult vieaţa societăţilor
civilizate şi simplifică neînchipuit vieaţa societăţilor vechi închise.
Orce împrumut pe care-1 face o societate dela alta este un
germen de perturbare, de revoluţionare şi de schimbare a vieţii
sale interne, sau cel puţin a unei ramuri din activitatea ei. O
invenţie care trece din Germania în Franţa, un produs german
care cucereşte debuşeu în Anglia, un instrument pe care Ger­
manul îl introduce din Franţa sau din Anglia, toate acestea
aduc în societăţile respective perturbaţii adânci, modificări sim­
ţitoare care-ţi fac imposibilă prevederea modului cum are să
se desfăşoare vieaţa în acele societăţi. Situaţiile oamenilor se
schimbă, raporturile se complică, activitatea se modifică încât
ele nu mai sunt azi ceeace erau eri. O invenţie în domeniul
tecnic adusă din Germania în Franţa poate ruină de azi pe
mâine o întreagă categorie de capitalişti Francezi. Ruina aces­
tora se resimte în cercuri foarte largi, şi cu modul acesta, o
simplă schimbare de detaliu îţi aduce o alterare a întregei
structuri a societăţii franceze. Orce încercare raţională de pre­
vedere a formei de activitate care s'ar putea stabili în urma
acestor perturbaţii, rămâne infructuoasă. In nici un chip nu
poate strânge într'o formulă precisă şi armonică această schim­
bătoare neregularitate a perturbaţiilor de tot felul. Desfăşurarea
fenomenelor sociale scapă astfel limitelor voinţei, refiexiunii şi
raţiunii omeneşti. Dacă prevederea este posibilă într'o desfă­
şurare continuă şi constantă a fenomenelor, ea este o imposi­
bilitate absolută când desfăşurarea este neregulată, revoluţio­
nară, compusă din salturi.
Iată în sfârşit de ce putem concepe în natura fizică un
determinism riguros, constant, care ne face cu putinţă preve­
derea sigură a celor ce se vor întâmplă, şi de ce în societatea
omenească determinismul este schimbător, provizouriu, efemer
şi reduce prevederea la un adevărat calcul de probabilităţi.
D. D R Ă G H I C E S C U
 IMPORTANŢA PEDAGOGICA
A INDIVIDUALITĂŢII

i.
încrederea în atotputernicia educaţiei e defavorabilă des-
voi tării individualităţilor : .sufletul individual e considerat ca
foarte maleabil şi neposedând nici o însuşire caracteristică de
la natură. Teoria contrară, după care caracterul individual e
invariabil, deci neinfiuenţabil, distruge puterea educaţiei şi dă
libertate absolută desvoltării naturale a individului. Ambele
puncte de vedere esclud educaţia conformă individualităţilor.
Numai o teorie—intermediară faţă de aceste puncte diametral
opuse—care ar admite dispoziţii individuale înnăscute, însă sub
formă de germeni influenţabili, nu în stare definitivă, ar fi fa­
vorabilă desvoltării idividualităţilor pe cale educativă.
In timpul renaşterii se acordă în genere o mare încredere
eficacităţii educaţiei. Erasmus duce credinţa în atotputernicia
educaţiei la extrem, când consideră copilul, înainte de a fi
suferit influenţa educativă, ca pe o materie brută însă elastică,
al cărei destin depinde de forma ce-i vom da. Acest optimism
pedagogic merge crescând în secolul al XVII şi ajunge la
apogeu în secolul al XVIII. Ratke are o încredere oarbă în
eficacitatea metodei sale. Exagerarea aceasta, determinându-1 să
considere metoda ca pe elementul esenţial, de care depinde
întreg succesul educaţiei, îl face să desconsidere importanţa
personalităţii profesorului şi individualităţii elevului. La Co-
menius vedem repetându-se aceeaşi exagerare: dacă se aplică
metoda adevărată, reuşita e sigură şi pentru o bună aplicare a
 metodei sale nu e nevoe de educatori cu personalitate distinsă.
Tot el ne recomandă educaţia în massă: ioo de elevi la un
profesor nu e prea mult. Aceeaşi încredere absolută în efica­
citatea educaţiei o găsim la Locke, Helvetius, La Chalotais, ş. a.;
mai mult, o găsim la un întreg curent cultural al secolului
al XVIII, la curentul luminării poporului. Acesta are drept
scop ridicarea nivelului cultural al omenirii şi drept mijloc
suveranitatea absolută a raţiunii. Liberarea raţiunii de sub
tutela factorilor iraţionali va pune stavilă celor mai mari rele
sociale. Elementele de căpetenie, cari susţin şi nutresc răul în
vieaţa individuală şi socială sunt tradiţia şi prejudiciul, căci
acestea întreţin ignoranţa şi viciul. Ura şi discordia socială sunt
datorite în mare parte diferenţei de confesiune religioasă sau
de clasă socială, dar acestea din urmă sunt nişte forme tradi­
ţionale ale vieţei istorice, cari din punct de vedere al raţiunii
nu se impun în mod necesar, ci sunt respectate în baza
obiceiului.
In faţa naturei şi a lui Dumnezeu toţi suntem egali. Omul
de sus ca şi cel de jos, stăpânul şi sclavul, au aceleaşi drepturi;
diferenţele de clasă sunt nişte produse artificiale, cari trebuesc
nimicite în vederea realizării scopului raţional. Pentru a le nimici
va trebui să secăm isvorul care le produce, va trebui să în­
vingem elementele iraţionale. Numai luminând mintea omului,
făcând raţiunea de sine stătătoare, întărind judecata, vom înlătură
tradiţia şi prejudiciul. Prin urmare, întărind fundamentul armoniei
dintre oameni, prin mijlocirea culturei raţionale, vom tinde la
nimicirea discordiei. Rolul educaţiei va fi de a întări raţiunea,
pentru a o face aptă să se susţină prin propriile ei forţe; dacă
educaţia nu-şi îndeplineşte această datorie, funcţiunea judecăţii
fiind lăsată în părăsire, va slăbi—ca orice organ neexercitat—
şi ne mai putându-se susţine prin propriile forţe, va recurge la
sprijinul factorilor iraţionali. Numai unde şi întrucât forţa in­
telectuală e desvoltată, nu vor putea pătrunde asemenea factori.
Aşa dar, îndemnând pe oameni să facă uz de propria lor ra­
ţiune şi să se încreadă în judecata lor, vom începe să învingem
ignoranţa şi inmoralitatea, vom restabili armonia între oameni,
vom îndreptă deci omenirea pe calea cea bună.
Idealul culturei raţionale e general; scopul educaţiei, din
acest punct de vedere, e accesibil şi se impune tutulor indivi-
 zilor. Nimic nu poate stăvili acţiunea forţei raţionale. Caracterele
speciale ale indivizilor, micile diferenţe dintre aceştia, dispar
pentru raţiune în faţa căreia suntem egali. Educaţia considerată
ca atotputernică şi generală atinge aci la curentul raţionalist
punctul culminant, însă un punct puţin sigur, care o sileşte să
descindă, pentru a face apoi o nouă ascensiune către un platou
sigur şi luminos, unde drepturile individualităţii sunt respectate.
Acest punct sigur va putea fi atins numai de aceia, cari în
descinderea lor de pe prima culme, nu vor fi căzut în prăpastia
scepticismului pedagogic. Dar să ne explicăm.
La finele secolului al XVIII şi începutul secolului al XIX
apare curentul neo-umanist, care combate atât raţionalismul exa­
gerat, cât şi educaţia generală bazată pe egalitatea oamenilor.
Elementele intuitive, inconştiente, afective ale sufletului, au o
importanţă aşa de mare în vieaţa omului, încât nu pot fi dis­
preţuite sau înnăbuşite de raţiune. De asemeni, caracterele spe­
ciale ale individului, departe de a fi nişte simple elemente
accidenţiale, cari pot fi nesocotite, sunt bazele unei vieţi complete
şi ale unei activităţi rodnice. Un alt punct de vedere al noului
curent e interpretarea organică a lumei şi vieţei, spre deosebire
de interpretarea mecanică la raţionalişti.
Acela care a întrupat toate aceste trei elemente e Goethe.
Nici raţiunea pură, nici moralitatea pură nu pot constitui, după
Goethe, idealul umanităţii perfecte, ci desvoltarea armonică a
tutulor însuşirilor omului, afirmarea întregei lui fiinţi. Trebue,
conform acestui ideal, să tindem la realizarea unei stări supra-
raţionale şi supra-morale în care, nici raţiunea, nici forţa morală
nu reprezintă factorul suprem, ci unul dintre factorii esenţiali
ai umanităţii.
Idealul umanităţii e pentru raţionalişti suveranitatea ab­
solută a raţiunii, pentru Kant suveranitatea absolută a mora­
lităţii, pentru Goethe e unitatea armonică a existenţei. Această
unitate armonică nu este însă identică la toţi indivizii; nu putem
presupune că toate elementele cari compun umanitatea, au atins
la toţi indivizii acelaş grad de desvoltare.
La unii predomină un element, la alţii altul; unii sunt prin
excelenţă naturi intelectuale, alţii morale, etc. Nu ne este însă
permis, nici de a pierde din vedere elementele mai slabe în
favoarea celui predominant, nici de a impune ca element suprem
pentru toţi indivizii aceeaşi calitate. Ceeace se poate pretinde
educatorului este de a acordă cea mai mare îngrijire tutulor
clementelor umanitare, rămânând ca gradul de vitalitate şi in­
tensitate al lor, să determine importanţa cuvenită fiecărui element
la fiecare individ şi să stabilească, pentru fiecare caz individual,
cărui element se cuvine primatul. Scopul educativ comun tutulor
indivizilor e armonia, însă leit-motivele acestei armonii diferă
dela individ la individ. Un om, la care elementul intelectual
ar predomină—care deci ar corespunde idealului raţionalist—
sau un alt om, la care moralitatea ar predomină—corespunzător
idealului Kantian—ar putea fi considerat ca fiind corespunzător
•şi idealului lui Goethe, dacă acea predominare, a intelectului
în primul caz, a elementului moral în al doilea caz, rezultă din
însăşi natura individului, nu-i este deci impusă din afară. E
admisibil deci ca unii indivizi să se distingă prin intelect, alţii
prin sentimentalism, alţii prin moralitate, nu putem însă impune
tutulor indivizilor suveranitatea aceluiaş element, fie acesta in­
telectul, sentimentul sau moralitatea. Dacă facem ca la diferiţi
indivizi—după ce toate însuşirile le-au fost desvoltate pe cât a
permis natura—să se manifeste diferite note predominante, aceasta
nu trebue să fie o «ăsură arbitrară, ci o măsură indicată şi
•impusă de însăşi constituţia sufletească a individului. Toate în­
suşirile bune, pe cari natura le-a sădit sub formă de germene
în sufletul individului, trebue să le desvoltăm pentru a le face
să devină forţe. Nu putem să dăruim forţe noi, putem însă să
ridicăm forţele individuale dela starea de potenţialitate la starea
-de actualitate, să stimulăm cât mai mult elementele slabe, pentru
a nu se atrofia, să armonizăm forţele şi să le dăm direcţia de
desvoltare. Nu ne este însă în niciun caz permis să mutilăm
individualităţile, turnându-le pe toate în aceeaşi formă, cum fac
raţionaliştii.
Adevărata existenţă fericită o găsim în manifestarea de­
săvârşită a fiinţei noastre. In adâncul sufletului individual, am
putea zice, stă săpată imagina ideală a personalităţii lui. Rea­
lizarea, pe cât posibil, a acestei imagini, trebue s'o aibă în vedere
o educaţie care adoptă calea organică, din năuntru în afară, nu
pe cea mecanică, din afară înnăuntru. A face din individ în­
truparea idealului pe care natura i 1-a sădit în suflet, e opera
cea mai grea, dar şi cea mai frumoasă, pe care o poate realiză
 un educator. Iată dar cum teoriei raţionaliste—după care totul
este plănuit şi executat de raţiune—se opune teoria umanistă,
după care individualitatea formată este rezultatul creşterii şi
desvoltării organice. Interpretarea organică o aplică Goethe şi
Ja natură, spre deosebire de raţionalişti, cari interpretau natura
din punct de vedere fizic-mecanic.
Cu privire la atitudinea ce trebue să iâ societatea faţă de
pretenţiile educaţiei individualiste, Goethe e de părere că so­
cietatea nu are nici dreptul, nici interesul de a înăbuşi indivi­
dualităţile. Nu are dreptul, de oarece individualitatea e un dar
Dumnezeesc şi ca atare trebue respectat; şi nu are^ nici interes
de a transformă pe indivizi în atomi sociali, de oarece în cazul
acesta forţa socială ar scădea, atât cantitativ, cât şi calitativ.
Dacă însă provocăm prin educaţie pe indivizi să pue în evidenţă
tot ce au mai bun în fiinţa lor, dacă înlesnim fiecărui individ
vieaţa şi activitatea conformă predispoziţiilor lui naturale, atunci
vieaţa şi activitatea socială—care rezultă din cele individuale—
va fi completă şi energică.
Un altul, care acordă drepturi mari individualităţii este
W. v. Humboldt. El pretinde ca norma generală a educaţiei
să fie astfel aplicată la individ, încât caracterul special al acestuia
să nu fie copleşit. Humboldt admite armonia forţelor, însă o
armonie caracteristică individualităţii.
Acela însă, care are un adevărat cult pentru individualitate,
e Jean Paul Richter. E drept că neo-umaniştii acordă drepturi
mari individualităţii, dar aceste drepturi sunt mărginite de norma
generală. Aceasta e impusă indivizilor, cari natural au dreptul să-i
dea forma cea mai convenabilă firei lor. Se tinde la stabilirea
unei armonii între legea generală şi natura intimă a individului
şi în această armonie firea individuală are drepturi egale cu
celalt element. Dar orcât de intimă ar fi connexiunea între
factorul obiectiv (norma generală) şi cel subiectiv (firea indi­
viduală), ea nu va putea fi niciodată perfectă, căci norma ge­
nerală—deşi nu este o formă creată şi impusă în mod arbitrar
de pedagog, cum ar fi în mare parte normele raţionaliste, ci
este conformă constituţiei noastre sufleteşti—prin faptul că e
generală, sintetizează elementele comune tutulor indivizilor şi
face abstracţie de elementele special-individuale. Acestea sunt
respectate în momentul aplicării normei generale (deci, după
stabilirea acesteia), căreia i se impune a se adapta la firea in­
dividuală. In unele cazuri însă elementul special-individual e atât
de pronunţat, încât cu greu poate fi pus în legătură cu norma
generală; natura intimă a individului se distinge într'atât de
spiritul comun, încât norma generală pare a nu corespunde
aproape deloc firei individuale. Asemenea cazuri sunt aşâ de
rare, încât ele nu pot periclita normele generale; dar indivi­
dualismul ajunge la apogeu. Jean Paul susţine că idealul edu­
cativ trebue să-1 căutăm în om, nu în afară de el şi-anume, nu
în omul general, cum vor în genere umaniştii, ci în omul in­
dividual. In fiecare individ se găseşte un ideal («der ideale
Preissmensch»), pe care educaţia trebue să tindă a-1 realiză. Idealul
acela se agită în sufletul nostru pentru a fi realizat; germenele
acela, care conţine esenţa individualităţii noastre, tinde să devie o
forţă şi acţiunea educativă numai atunci va fi bună, când se va
găsi în perfectă armonie cu acea luptă internă. Prin alianţa acestor
doi factori se vor înlătură toate piedicele din calea idealului
şi fiecare individ va putea deveni o personalitate, un adevărat eu.
Jean Paulvoeşte deci odesvoltare proprie şi liberă a individului,
pe care educaţia trebue să o favorizeze atât pozitiv, stimulând
elementele bune în evoluţia lor, cât şi negativ, înlăturând orice
piedici, în special orice tendinţi de a nivelă individualităţile.
Deosebirea ce am constatat între Jean Paul Richter şi
umanişti nu e aşâ de mare, încât să ne îndreptăţească a-1
scoate din rândul acestora. Şi el admite un ideal mare, general,
umanitatea ideală, acesta însă e considerat ca fiind unitatea
idealurilor individuale, ca rezultând deci din connexiunea aces­
tora, nu ca o normă comună pe care fiecare individ ar trebui
să o întrupeze, unul mai bine, altul mai puţin bine. Jean Paul
nu face decât să lărgească orizontul neo-umaniştilor; el nu
admite că un individ ar putea întrupa umanitatea ideală, ci toţi
indivizii, împreună. Fiecare dă tributul său la realizarea idealului
general şi numai astfel individul va corespunde menirii sale,
iar umanitatea va apare în toată complexitatea ei. «Nimic măr­
ginit nu poate repetă idealitatea infinită, ci poate s'o reflecte nu­
mai în parte». Prin urmare, Jean Paul tinde pe deoparte la rea­
lizarea valorilor individuale, pe dealtă parte la înălţarea ome­
nirii către umanitatea desăvârşită şi ambele aceste scopuri crede
să le poată atinge printr'o educaţie eminamente individualistă
 Totuşi nu putem trece cu vederea că şi Jean Paul a re­
cunoscut un element comun şi încă un element de mare impor­
tanţă, întrucât pe el se bazează educaţia morală şi religioasă a
indivizilor: iubirea. Iubirea e considerată ca factor principal,
atât pentru individ, de oarece îi face posibilă formarea carac­
terului moral, cât şi din punct de vedere comun umanitar,
întrucât mijloceşte legătura dintre oameni şi pe aceea dintre
oameni şi Dumnezeu.
In orce caz, pedagogia individualistă ajunge la un punct,
dela care îi trebue puţin pentru a atinge culmea gloriei, sau a
se prăbuşi în prăpastie.
Vedem cum dela Neo-umanişti încoace pedagogia, limi-
tându-şi drepturile în conformitate cu cerinţele individualităţii,
pierde gloria falsă de atotputernică, dar câştigă o glorie reală
şi calitativ superioară celei dintâi. Faptul că pedagogia se con­
vinge de necesitatea de a cunoaşte natura individuală şi de a
se conformă acesteia în măsurile pe cari le iâ, are drept con­
secinţă salutară că educaţia nu mai tinde să producă atomi so­
ciali —• cari, pe lângă că nu sunt posibili din cauza opoziţiei
reale a caracterului individual, ar fi şi dăunători căci ar duce
la coborîrea nivelului sufletesc al întregei societăţi — ci caractere
individuale, cari reprezintând sinteza însuşirilor bune ale indi­
vidului, ridică nivelul cultural al societăţii. Educaţia nu mai
tinde să niveleze individualităţile, ci să le specifice ; adevărata
ei glorie constă în faptul că nu ne dă produse de fabrică, re­
zultatul unei aplicări identice a aceloraşi norme asupra tutulor
indivizilor, ci opere de artă, cari rezultă dintr'o aplicare variată
— conformă diferitelor firi individuale — a normelor generale.
Vedem dar, că recunoscându-se oarecari drepturi naturei,
prestigiul pedagogiei se ridică ; ea devine o ştiinţă foarte sub­
tilă, iar reprezentanţii ei nu mai pot fi nişte lucrători mecanici,
cari aplică aceleaşi forme asupra aceluiaş material, ci nişte
personalităţi.
Această concluzie, cea mai naturală atât din punct de
vedere pur logic, cât şi din punct de vedere empiric —- de
oarece experienţa a dovedit adesea că o bună educaţie, potri­
vită individului, poate influenţa mult evoluţia caracterului şi a
intelectului — nu e şi cea generală. Faptul că natura individuală
impune anume limite acţiunii educative, a dus pe unii la con-
Studii Filosofice. 14
 vingerea contrară, că educaţia nu poate avea nicio influenţă
asupra caracterului omenesc. Dispoziţiile bune sau rele cu cari
individul a venit pe lume, se vor realiză, cu sau fără voia noastră
şi fără ca noi să le putem întări, slăbi sau chiar schimbă di­
recţia. Acest scepticism pedagogic, care a apărut şi apare sub
diferite forme şi în diferite grade, a fost favorizat în secolul
al XIX de două doctrine: filosofia lui Schopenhauer şi teoria
eredităţii.
Schopenhauer susţine că după cum orce lucru în natură
posedă forţele şi calităţile sale, tot astfel are fiecare om carac­
terul său din care acţiunile isvorăsc în mod necesar. Acţiunile
omului ne descoper caracterul empiric, iar acesta nu e decât
reprezentantul caracterului inteligibil, al voinţei în sine, adică
al caracterului înăscut. Acesta determină întreg conţinutul etic
al vieţii noastre. Baza fiinţei noastre e voinţa. Ea este elementul
esenţial şi primordial; cunoştinţa e element secundar, e instru­
mentul voinţei. Orce om «este, aceeace este», prin voinţa sa,
prin caracterul său înăscut. Cunoştinţa dobândită în decursul
experienţei îl face să vadă ce este el, să-şi cunoască propriul
caracter, nu-1 va putea face însă niciodată să-şi schimbe caracterul.
Noi nu putem să ne impunem nouă sau altora un ideal
moral făurit de raţiune. Lumina raţiunii nu-i dă omului putinţa
de a-şi modifica fiinţa, căci aceasta există sub forma sa defini­
tivă înainte de a apare cunoştinţa, care are numai rolul de a
lumină, de a clarifica aceeace există în mod necesar. Omul nu
poate voi aceeace cunoaşte, ci poate numai cunoaşte aceeace
voeşte.
Dacă ajungem a cunoaşte aceeace voim şi aceeace putem,
realizăm caracterul dobândit (der erworbene Charakter), spre
deosebire de cel inteligibil şi cel empiric. Numai după ce am
pătruns prin experienţă însuşirile propriei noastre naturi şi
ne-am convins de invariabilitatea caracterului, ne dăm seama
de rostul nostru în lume, de activitatea care ne convine, de calea
cea mai adequată fiinţii noastre. Cunoaşterea cât mai completă
a propriei individualităţi este tot ce putem face pentru a ne
îndruma pe calea cea mai bună posibilă, sau mai bine zis, cea
mai puţin rea. Cunoscându-ne bine forţele şi slăbiciunile, vom
evită multe neplăceri în vieaţă, căci cea mai mare plăcere e
conştiinţa forţelor de cari dispunem, cea mai mare neplăcere—•
•conştiinţa lipsei forţelor de cari avem nevoe. Odată însă ce am
cunoscut forţele de cari dispunem, ar fi absurd şi nedemn să
voim a avea, sau să arătăm că avem forţe pe cari de fapt nu
le posedăm. Ar fi absurd, de oarece voinţa fiind baza fiinţei
noastre, a voi — prin reflexiune — să fim altceva decât aceeace
suntem, ar însemnă o evidentă contradicţie a voinţei cu sine
însăşi; ar fi nedemn, căci am desconsideră noi înşine propria
noastră personalitate, voind s'o înlocuim prin altceva. «A imită
calităţi şi particularităţi străine, e mult mai ruşinos, decât a
purta hainele altuia».
De altfel nici nu putem să menţinem aparenţa unor însu­
şiri sau forţe pe cari nu le posedăm, căci caracterul înnăscut
se impune cu absolută necesitate şi aceasta nu e un rău, ci
un bine.
Nimic nu ne poate consolă mai mult, decât convingerea
ce avem despre necesitatea unui lucru neplăcut. Dacă, privind
cele petrecute din punct de vedere al necesităţii absolute, le
vom consideră ca fiind produsul fatal al soartei neschimbătoare,
nu ne va mai chinui ideea că am fi putut eventual găsi mij-
foace pentru evitarea răului. Aşa se explică de ce oamenii su­
puşi unei soarte neînlăturabile ca invaliditatea, urîţenia, etc,
devin cu timpul indiferenţi faţă de răul necesar, deci inevitabil;
iar oamenii mai favorizaţi de soartă nu pot pricepe cum cei
d'intâi sunt în stare a suportă răul.
Prin urmare, cel mai bun ajutor posibil pe care i-1 putem
dă omului pentru a şti să se conducă în vieaţa şi activitatea
sa, e cunoaşterea de sine, aprecierea justă a propriilor sale ca­
lităţi şi forţe. Astfel se va sustrage individul nemulţumirii de
sine, care rezultă din faptul că îşi impune scopuri în vieaţă
pentru a căror realizare nu posedă forţele necesare. Nu e însă în
niciun caz admisibil, după Schopenhauer, că am putea modifică
ceva din caracterul înnăscut al individului.
Iată-ne deci la un alt extrem : negarea completă a efica­
cităţii educaţiei. De unde raţionaliştii ne spuneau că educaţia
poate totul, Schopenhauer ne spune că ea nu poate nimic, sau
aproape nimic, căci a face pe individ să se cunoască pe sine
nu înseamnă a produce ceva nou, ci a pune în evidenţă aceeace
există. Mai constatăm de asemeni că, de unde individualismul
pedagogic moderat, aşa cum îl găsim la neo-umanişti, ridică
prestigiul şi valoarea educaţiei, individualismul exagerat al lui
Schopenhauer o distruge cu desăvârşire.
Dar pe lângă teoria metafizică a lui Schopenhauer, inter­
vine un nou factor care stimulează lupta contra pedagogiei:
teoria eredităţii. Această teorie, după ce se impune în medicină,
începe a influenţă şi pedagogia. Nu numai calităţile şi defectele
fizice se moştenesc din tată în fiu, ci şi însuşirile sufleteşti;
viţiile şi virtuţiile. Predispoziţii intelectuale şi morale trec dela
o generaţie la alta; deasemeni şi boalele fizice şi sufleteşti se
moştenesc, fie sub aceeaşi formă, fie modificate. Această teorie
devine atotputernică, ea îşi exercită influenţa sa, nu numai
asupra ştiinţei, ci şi asupra literaturii. (Spre exemplu Strigoii
lui Ibsen).
Ce atitudine poate luă pedagogia în faţa acestor teorii ?
Dacă soarta omului e dela început decisă, nu numai de
propriul său caracter special-individual, ci şi de elemente pă­
rinteşti şi strămoşeşti, dacă deci acţiunii educative se opun, nu
numai fiinţa individuală în sine, ci şi urmele părinţilor şi mo­
şilor individului, acei strigoi fatali; ce menire, ce rol mai are
educaţia ?
Niciunul sau cel mult unul utilitarist. Ea va putea să deâ
elevilor cunoştinţele şi dexterităţile practice, necesare pentru
a-şi câştigă existenţa şi a trăi în societate. In cazul acesta nu
mai poate fi vorba de idealuri înalte, de acea educaţie orga­
nică asemănătoare unei opere de artă.
Ştiinţa pare a favoriza distrugerea tendinţelor ideale de
înnobilare a neamului omenesc prin educaţie ; scepticismul pe­
dagogic absolut ar părea că ameninţă să iâ local idealismului
înălţător al unui Pestalozzi. Din fericire însă, tot pe cale ştiin­
ţifică s'a dovedit că educaţia poate influenţă mult asupra ca­
racterului şi că una din datoriile ei este tocmai aceea de a
tempera şi îndrepta, în mare parte, răul propriu individual, sau
pe cel moştenit.
Teoria Darwinistă ne dă deslegarea, căci pe lângă prin­
cipiul moştenirii calităţilor părinteşti, ea mai conţine un prin­
cipiu foarte important, acela al adaptării indivizilor la mediu şi
la diversele condiţiuni de existenţă. Primul principiu — al moş­
tenirii calităţilor— e elementul constant, stabil, al doilea—••'al
adaptării — e elementul variabil, progresist, am putea zice
 creator, căci numai graţie acestuia se pot produce calităţi noi
fizice şi psihice.
Acestea, deşi se dobândesc cu mai multă greutate decât
însuşirile moştenite, devin şi ele ereditare, capătă deci cu timpul
aceeaş importanţă pe care o au elementele special — individuale
şi cele moştenite. Modificările efectuate prin adaptare pot con­
sista, nu numai în crearea de elemente noi, ci şi în distrugerea
unor elemente vechi. Astfel vedem cum instinctele sălbatice ale
animalelor libere la început, dispar cu timpul — în câteva ge­
neraţii — prin domesticire, care e efectuată de influenţa me­
diului natural şi de tratamentul aplicat de către om în acel scop.
Până aci constatăm trei fapte importante pentru peda­
gogie : i. că însuşiri esenţiale — cum ar fi instinctele • - pot fi
modificate ; 2) că omul poate interveni cu succes pentru a pro­
voca schimbări; 3) că modificările — negative sau pozitive —
realizate la o generaţie, devin cu timpul ereditare ; e posibilă
prin urmare distrugerea unor vicii vechi şi provocarea unor
virtuţi noi, nu numai la indivizi, ci şi la speţă. Dacă la toate
acestea adăugăm faptul că influenţa modificatoare a omului,
întrucât e mai conştientă şi mai sistematică decât aceea a na­
turii, poate produce într'un timp mai scurt — eventual într'o
singură generaţie — efectele dorite, vedem că armele scepticilor
erau prea slabe pentru a discredita pedagogia.
Pe lângă principiul adaptării mai avem de luat în consi­
deraţie în favoarea pedagogiei următoarele : aceeace moşteneşte
individul nu sunt forţe, ci germeni, nu sunt calităţi, ci predis­
poziţii, nu sunt nişte elemente în stare de actualitate, ci de
potenţialitate. Aşâ dar, nu ne găsim în faţa unui fapt îndeplinit,
ci în faţa unor tendinţi, cari în mare parte pot fi reprimate sau
stimulate, slăbite sau întărite. Acordând cea mai mare atenţiune
unor germeni slabi, îi vom putea face să prospere, iar sustră-
gând nutrimentul favorabil unor germeni tari, îi vom putea
slăbi şi eventual chiar distruge, mai ales dacă în acelaş timp
vom întări elementele adversare. E ştiut că se pot combate cu
mult succes, atât la individ cât şi la mediul social, pretenţiile
exagerate ale sensibilităţii prin nutrirea şi desvoltarea intere­
selor înalte sufleteşti. Sigur că sunt posibili indivizii, la cari
anume însuşiri să se impue cu atâta putere, încât să sfideze
acţiunea educativă.
 Dar asemenea cazuri sunt foarte rare. In general natura
individuală posedă o mulţime de elemente potenţiale şi depinde
de educator să descopere aceşti germeni şi după ce-i va fi cu­
noscut, să-i ocrotească sau asuprească, să-i cultive sau să-i dis­
trugă. Individul, înainte de a fi fost influenţat, are predispoziţii
la midte, dar nu poseda nimic. Rămâne ca educatorul să deo-
sibească sămânţa bună de neghină, să stabilească apoi anume
raporturi între elementele găsite deoparte, între acestea şi alte
elemente străine — aparţinând mediului — de altă parte ; cu un
cuvânt, să formeze din individ o personalitate.
O armă puternică în contra duşmanilor pedagogiei ne-o
dă sugestia. S'a dovedit că puterea influenţării prin sugestie e
mare şi anume nu numai în cazuri patologice — căci acestea
ne-ar interesă mai puţin în pedagogie— ci şi în cazuri normale.
Natural, că în cazurile normale sugestia fiind mai puţin
intensă decât în cazurile patologice, ea va trebui să dureze mai
mult şi să se aplice în mod sistematic, pentru a da roade bune.
De altfel mai întotdeauna efectele măsurilor educative nu se
constată imediat. In genere sugestia se manifestă în educaţie
prin imitaţie. Copiii — mai mult ca oamenii maturi — imită
atât răul, cât şi binele, mai ales în epoca aceea când ei nu
posedă încă un caracter destul de format pentru a rezistă exem­
plului. De aci rezultă regula pedagogică, după care trebue să
ferim pe copii de exemple rele şi tot de aci rezultă adevărul
incontestabil, că personalitatea profesorului are o mare influenţă
asupra spiritului elevilor.
Vedem dar, că toate încercările de a distruge pedagogia
au rămas zadarnice. Ele au avut însă meritul de a fi întărit în
noi convingerea, că educaţia mecanică, constând în aplicarea
unor forme fixe asupra tutulor indivizilor, trebue înlocuită cu
educaţia organică, aceea care, după ce a stabilit oarecari norme
generale conforme constituţiei sufleteşti a omului în genere,
caută să armonizeze aceste norme cu cerinţele naturii indivi­
duale. Respectarea caracterului special-individual se impune din
două puncte de vedere : t) pentru a garanta eficacitatea măsu-
ril6r pedagogice şi 2), pentru a formă din individ o persona
litate — nu un atom social — ceeace e atât în interesul indi­
vidului, cât şi al societăţii.
 Astfel, terenul câştigat pedagogiei de către neo-umanişti
şi întărit de pedagogi ca Pestalozzi, rămâne neatins : educaţia,
tntrucât ţine seamă de individualităţi şi se efectuează în mod
organic — desvoltarea dinăuntru în afară — este factorul cel
mai important în evoluţia individului şi a societăţii către uma­
nitate.
In calea sa către acest punct înalt pedagogia a pierdut
o mică parte din adepţi ş'anume pe aceia, cari fiind mai slabi
au fost ameţiţi de argumentele duşmanilor şi au căzut în pră­
pastia scepticismului.

II.

Acum să analizăm pe scurt noţiunea individualităţii şi să

căutăm a ne dâ bine seama, de ce şi întrucât măsurile educa­
tive trebue să se conforme caracterului individual.
In întreaga natură, dela cel mai neînsemnat corp anorganic
până la cea mai superioară fiinţă vieţuitoare, observăm varie­
tate, nu uniformitate. Acest fapt, pe care ni-1 descoperă nu
numai analiza ştiinţifică, ci şi experienţa comună, ne explică
bogăţia şi frumuseţea naturii. Mai observăm deasemeni, că în
lumea organică varietatea e mai mare decât în cea anorganică
şi că ea creşte cu cât ne ridicăm mai sus în domeniul vieţui­
toarelor până la om, care ocupând locul de frunte printre
acestea — posedând cele mai multe şi mai superioare forţe şi
având cele mai întinse relaţii cu celelalte fiinţe — prezintă cea
mai manifestă tendinţă de individualizare. Atât din punct de
vedere fizic, cât şi din punct de vedere psihic, găsim în speţa
omenească o enormă bogăţie de individualităţi, datorite pe deo­
parte naturii intime a fiecărui om şi dispoziţiilor naturale moş­
tenite, pe dealtăparte influenţelor suferite dela lumea naturală
şi dela mediul social. încă din epoca de copilărie începe a se
manifestă individualitatea omului. Unii copii sunt mai tari, alţii
mai slabi fiziceşte; unii au memoria mai desvoltată, alţii jude­
cata ; unii sunt firi active, alţii firi pasive ; unii sunt mai atenţi,
alţii mai distraţi, unii mai retraşi, alţii mai îndrăsneţi, etc. Orcât
de mare ar fi uneori asemănarea dintre un om şi altul, niciodată
nu vom putea găsi doi oameni identici.
 Câţi oameni, atâtea individualităţi.
Prin individualitate înţelegem suma acelor caractere spe­
ciale fiecărui om, cari îl deosebesc pe acesta de semenii lui.
Acestea se pot referi la constituţia fizică, la dispoziţiile inte­
lectuale şi afective şi la energia voluntară.
S'a încercat a se stabili tipuri, a se clasifică individuali­
tăţile în grupuri caracterizate prin diferite dispoziţii înnăscute.
E cunoscută împărţirea în temperamente, cari ar indică
atitudinea noastră atât receptivă, cât şi activă faţă de impre­
siile ce ne vin din afară, adică modul cum primim acele im­
presii şi modul cum le răspundem. S'ar putea susţine cu drept
cuvânt că putem deosebi la fiecare individ un temperament
propriu, totuşi nu e imposibilă o grupare a temperamentelor
avându-se în vedere formele esenţiale şi cele mai obişnuite. O
atare grupare ne-ar dâ elementele, cari în diferite combinaţii
constituesc temperamentele individuale. Clasificarea tradiţio­
nală — aceea în temperament sanguinic, choleric, melancolic
şi flegmatic — a fost înlocuită de unii psihologi, modificată
de alţii.
O altă clasificare, mai simplă, s'a făcut din punct de ve­
dere al impresionabilităţii mai mari pentru plăcere, sau pentru
durere, de unde rezultă temperamente optimiste şi temperamente
pesimiste. Grupări cu sfere mai largi, dar cari diferenţiază prea
puţin individualităţile, sunt cele determinate de diferenţa de
vârstă, diferenţă de sex, de carieră, etc.
In baza unui material bogat şi variat s'ar putea analiză
în mod cât mai precis componentele individualităţii, pentru a se
realiză o clasificare completă.
Printre cele mai de seamă tendinţi de a studia problema
individualităţii ştiinţificeşte ş'anume din punct de vedere peda­
1
gogic, menţionăm încercările lui Meumann ). Diferenţele indi­
viduale fundamentale în vieaţa sufletească, ar putea fi stabilite,
după Meumann, din următoarele puncte de vedere: i) cu pri­
vire la elementele, atât simple cât şi compuse, cu cari lucrează
conştiinţa.
Diferenţele de sensaţii şi percepţii, datorite în mare parte

i) Meumann. Vorlesungen zur Einführung in die experimentelle Pae-

dagogik, 2 B-de 1907.
 diferenţei de constituţie a simţurilor la diferiţi indivizi, precum
şi unor anomalii a simţurilor, ar fi o dovadă cât de variate pot
fi individualităţile din punct de vedere al conţinutului sufletesc
2. Cu privire la funcţiunile — simple sau complexe—prin
cari acele elemente sunt primite şi prelucrate în conştiinţă. Aci
e suficient să menţionăm diferenţele evidente privitoare la păs­
trarea în memorie, reproducerea şi prelucrarea logică a mate
rialului sufletesc 3) cu privire la condiţiunile şi influenţele că­
rora sunt supuse acele funcţiuni. Astfel, dispoziţiile individuale
înnăscute şi dobândite, constituţia psiho-fizică, forţa de atenţiune^
obiceiul, etc, 4 ) cu privire la acţiunea comună a elementelor
şi funcţiunilor şi la condiţiile psihice ale acestei acţiuni.
Un al doilea moment important, de care trebue să ţinem
seamă în studiul individualităţilor, este considerarea însuşirilor
individuale din punct de vedere calitativ şi cantitativ şi atunci
se impun următoarele metode: a) Vom consideră diferenţa de
însuşiri, independent de calitatea lor, numai din punct de ve­
dere cantitativ, adică Vom cercetă diferenţa gradului de inten­
sitate a funcţiunilor sufleteşti, b) Se poate pune în raport ana­
liza cantitativă cu cea calitativă ş'atunci vom consideră dife­
renţa gradului de intensitate la diverse funcţiuni: memoria, ju­
decata, fantazia, etc. c) Putem consideră funcţiunile individuale
numai din punct de vedere al diferenţei calitative ş'atunci ne
ocupăm de însuşiri ca atare, indiferent de gradul lor de inten­
sitate. Diferenţele vom căută să le generalizăm, să le reducem
la anumite cazuri principale, şă stabilim tipuri.
Mai departe, vom căută să urmărim evoluţia însuşirilor la
copii, pentru a vedea în ce direcţie şi în ce grad se manifestă
diferenţele individuale la diferite vârste. Ne vom referi şi la
gradul de activitate al copiilor, căutând să stabilim şi aci dife­
renţe tipice, atât din punct de vedere al activităţii generale, cât
şi din punct de vedere al activităţii speciale (spre ex. diverse
obiecte de învăţământ). Vom avea apoi de cercetat în ce raport
se găseşte activitatea elevului cu însuşirile lui. Date fiind anume
însuşiri, ne vom întreba care va fi activitatea individului ce le
posedă, sau cunoscând activitatea, ne întrebăm cari sunt însu­
şirile corespunzătoare (calitativ şi cantitativ). Clasificând indi­
vizii după o atare normă, am putea stabili o întreagă scară de
tipuri din punct de vedere al forţei sufleteşti şi fizice. S'ar putea
ajunge în jos până la categoria copiilor idioţi sau imbecili şi
în sus până la copii superiori şi precoci.
Din această problemă psihologică ar rezulta o alta peda­
gogică, anume, dacă ar fi bine ca fiecare dintre grupurile ti­
pice de elevi - spre ex. cei slabi, cei mediocri, cei tari — să fie
instruiţi şi educaţi aparte, sau în comun. In primul caz s'ar
evită surmenarea elevului slab, căruia i se impune aceeaş muncă
pe care o face cel tare — o muncă ce depăşeşte limitele for­
ţelor celui dintâiu, — sau plictiseala elevului bine dotat de na­
tură, când acesta ar fi împiedecat din mersul lui ager, pentru
a păşi încet şi greoi alături de colegul său cu intelectul mai
slab. In al doilea caz s'ar putea încercă o combinaţie din di­
ferite categorii, care eventual ar fi salutară pentru întreaga
clasă. Natural că nu am alătură elemente prea distanţate — nu
am pune elevi cu intelecte superioare alături de cei lipsiţi de
inteligenţă — ci tipurile cele mai apropiate, astfel că tipul imediat
superioar în loc să fie o povară copleşitoare pentru cel imediat
inferior, ar fi un stimulent.
Dar toate aceste indicii sunt numai nişte începuturi în
studiul individualităţii, cari ne arată ce servicii ne pot aduce
din acest punct de vedere studiile psihologice şi anchetele pe­
dagogice şi cam în ce direcţie trebuesc îndreptate atari cerce­
tări. Cu cât acestea îşi vor,lărgi sfera şi vor dă rezultate mai
bune, cu atât importanţa cunoaşterii individualităţilor pentru
pedagogie va apare mai evidentă. Atunci ne vom dâ mai bine
seama, pe deoparte, că fără a cunoaşte individualităţile şi fără
a ne conformă lor, măsurile educative sunt lipsite de eficacitate,
pe dealtă parte că individualitatea realizată, adică ridicată la
rangul de personalitate, condiţionează nu numai superioritatea
şi fericirea indivizilor, ci şi a societăţii.
Totuşi, pentru a ne convinge de importanţa principiului
respectării individualităţilor în educaţie, nu avem nevoie să aş­
teptăm acele cercetări ştiinţifice, căci experienţa educatorului
priceput şi conştient de datorie, e o dovadă evidentă. Un edu­
cator care aplică acelaş tratament tutulor elevilor, care deci se
conduce de aceleaşi norme faţă de toţi indivizii, are în vedere
actele ca atari, nu cauzele lor sufleteşti sau fizice ; el se referă
în cazul acesta la faptele elevului, nu la intenţie,- sau la motivul
fizic care le-a impus. După cum un om cu intenţii bune poate
comite contra voinţei lui o faptă rea, tot astfel un om cu in­
tenţii rele poate comite contra voinţei lui o faptă bună.
De asemeni se poate ca un individ să fie împins de oare-
cari defecte fizice — boală, invaliditate, etc, — la unele rele.
Dacă deci, fără să ţinem seamă de intenţiile morale şi de
constituţia trupească, de motivele psihice şi fizice cari deter­
mină activitatea individului, dăm pentru aceeaşi faptă aceeaşi
răsplată — independent de individ — nu educăm ci dresăm.
Şi sunt foarte frequente în şcoală cazurile când aceleaşi
efecte sunt produse de cauze contrarii, aceleaşi fapte sunt efec­
tuate de şcolarii cei mai buni, ca şi de cei mai răi. Un exemplu
în acest sens e minciuna, care poate să fie efectul unor motive
esenţial diferite unul de altul. Un elev minte pentru a atrage
asupra unuia din colegii invidiaţi sau urîţi de el neîncrederea
sau asprimea profesorului; un altul minte pentru a scăpa pe
colegul său vinovat, de pedeapsa cuvenită. Motivele cari îl în­
deamnă pe cel dintâi să mintă sunt egoiste, josnice : ura şi in­
vidia ; motivele cari îl îndeamnă pe cel d'al doilea sunt altruiste :
bunăvoinţa, mila. Alt caz : un elev minte pentru a înşelă şi îşi
dă osteneala să făurească cea mai potrivită minciună în acel
scop, un altul falsifică adevărul fără să-şi deâ seama, se înşeală
pe el însuşi fiind subjugat de fantazie, care la copii e adesea
neînfrânată. De altfel, acest soi de minciună provocată de o
prea mare libertate a fantaziei, nu trebue să ne mire la copii—
cari foarte adesea în jocurile lor par a luâ în serios situaţiile
simulate : se cred profesori, soldaţi, etc, — când le găsim şi
nu prea rar şi la oamenii maturi, în special la femei. In primul
caz minciuna are un caracter moral, de oarece e intenţionată,
în al doilea caz ea nu are un caracter moral şi cauza trebue
căutată în constituţia sufletească a elevului. Celui dintâiu trebue
să tindem a-i întări sentimentul demnităţii şi conştiinţa morală,
celui dealdoilea vom tinde să-i înfrânăm cât mai mult fantazia
şi să-i întărim judecata logică. Unul minte cu cea mai mare
îndrăsneală, nu pentrucă se teme să spue un adevăr, ci din
obiceiu şi pentrucă posedă curajul de a minţi. Un altul minte de
frica pedepsei — mai ales când profesorul e prea sever — sau
de ruşine, când elevul e însufleţit de respect şi iubire pentru
profesor.
Prin urmare pentru a pricepe importanţa unei erori—ca
 minciuna — trebue să avem in vedere, pe lângă circumstanţele
exterioare cari au provocat-o, motivele interne rezultate din na­
tura psiho-fizică a elevului.
O eroare pedagogică ce poate avea cele mai grave con­
secinţe, este desconsiderarea naturilor liniştite, retrase, concen­
trate; neglijarea spiritelor meditative şi adesea profunde, cari
nefiind comunicative, nu se impun altora, ci stau modeste deo­
parte şi aşteaptă cu resemnare acordarea atenţiunii ce li se
cuvine.
Spiritele vii şi deschise, chiar dacă sunt mai superficiale,
sunt mai iubite şi mai bine cunoscute; mai iubite, pentrucă
sunt mai comunicative, mai cunoscute, pentrucă sunt mai su­
perficiale şi pentrucă iubindu-le, ne dăm mai multă osteneală
să le studiem. Prin urmare, pe când unii sunt apreciaţi şi iubiţi,
ceilalţi—cari în fond sunt adesea superiori celor dintâi — sunt
trataţi cu indiferenţă, mai mult, sunt depreciaţi, consideraţi
drept proşti. Şi, dacă efectele indiferenţei ar putea fi evitate
eventual prin propria forţă a individului, care în unele cazuri
s'ar putea ridică fără ajutorul altuia, efectele dispreţului sunt
greu de învins: individul demoralizat pierde entuziasmul pentru
orce ideal, nu se mai interesează de nimic, devine apatic şi cu
timpul se poate stinge cu totul flacăra sacră din sufletul lui.
Asemenea dezastre pedagogice le pot evită acei educatori, cari
sunt destul de iubitori faţă de elevi, pentru a face să se des­
chidă porţile sufletului lor şi destul de răbdători, pentru a pă­
trunde acest suflet până în adâncimea lui. Şi aci vedem cum
sub aceeaşi aparenţă se pot ascunde naturi cu totul contrarii:
inteligenţă profundă şi înţelepciunea deoparte, prostia dealtăparte.
Se mai poate întâmplă ca lenevia sau oboseala fizică şi
intelectuală să pue în umbră intelecte considerabile, dându-le
astfel aparenţa de prostie. Şi în acest caz, dacă nu cunoaştem
natura individuală a elevilor, vom aplică un tratament fals,
întrucât, considerând pe cel leneş drept prost, vom fi prea în­
găduitori cu el, iar luând pe cel prost drept leneş, vom fi prea
asprii. Un atare tratament, pe lângă că ar constitui o nedrep­
tate, nu dă niciun rezultat sau cel mult unul negativ, de oarece
nutreşte lenevia unuia şi nu luminează de loc mintea celuilalt.
Aceste exemple sunt suficiente, cred, pentrucă împreună
cu ceeace am expus mai sus, să ne convingă de adevărul că
în pedagogie, ca şi în medicină, trebue să cunoaştem bine na­
tura individului pentru a putea influenţă în mod salutar asupra
lui. Şi, dacă în medicină, care se ocupă de partea materială a
fiinţei noastre, tratamentele generale trebuesc puse în armonie
cu firea individuală, cu atât mai necesară e stabilirea armoniei
dintre regulile pedagogiei generale şi fiinţa individuală în edu­
caţia morală şi intelectuală, care se ocupă de elementul sufletesc.
Iff.
Odată stabilit că nu e nici bine, nici posibil să unifor­
mizăm caracterele, ci trebue, din contră, să ne conducem în
educaţie de principiul respectării individualităţilor, naşte între­
barea, dacă un atare principiu just în teorie, e şi aplicabil în
practică. Natural că în familie, dacă părinţii ar căută să pă­
trundă sufletul copiilor şi ar fi mai puţin indiferenţi faţă de
principiile pedagogice, s'ar putea acordă atenţiunea necesară,
individualităţilor. In şcoală însă, unde numărul elevilor e mare,,
iar contactul profesorului cu ei foarte redus, cunoaşterea şi res­
pectarea individualităţilor ar părea o imposibilitate.
Clasele sunt de obicei foarte populate, iar profesorul nu
are decât 2 — 3 ore pe săptămână în aceeaş clasă. Date fiind
aceste două inconveniente, soluţia cea mai naturală — care de
altfel a şi fost propusă de mulţi, pare a fi, pe deoparte de a
reduce cu mult numărul elevilor unei clase, pe dealta, de a
înlocui sistemul împărţirii profesorilor pe specialităţi prin îm­
părţirea pe clase. Elevii fiind puţini şi profesorul venind zilnic
câteva ore în contact cu ei, el îi va putea cunoaşte suficient
pentru a aplică fiecărui individ tratamentul cuvenit, far pentru
ca acţiunea educativă să fie continuă, pentruca metodele să nu
varieze din an în an, s'a adăogat la soluţia indicată propunerea
sistemului de rotaţie, după care acelaş profesor continuă a face
educaţia şi instrucţia aceloraşi elevi timp de câţiva ani.
Acest sistem ar fi recomandabil — susţin partizanii lui —
nu numai din punct de vedere al educaţiei, ci şi din punct de
vedere al instrucţiei: el ar favoriza concentrarea şi continuitatea
învăţământului. Faptul că acelaş profesor ar predă mai multe
obiecte — dacă nu toate —• ar garanta respectarea principiului
concentraţiei, iar faptul că acelaş profesor ar continuă mai mulţi
ani cursul cu aceiaşi elevi, ar favoriza continuitatea.
 Când profesorul e bun, acest sistem poate fi de mare folos,
în special din punct de vedere educativ; din punct de vedere
al instrucţiei, e puţin probabil că acelaş profesor poate stăpâni
în mod suficient toate obiectele (sau prea multe) de învăţământ
ale mai multor clase. Dar chiar dacă am admite acest lucru,
rămâne totuş stabilit că nu toţi profesorii sunt nişte buni edu­
catori şi instructori şi atunci elevii acestora ar fi nedreptăţiţi,
fiind supuşi timp de mai mulţi ani aceluiaş sistem educativ de­
fectuos. Iată motive destul de puternice pentru a ne decide să
tim contra sistemului profesorilor de clasă şi sistemului rotaţiei.
Din indiciile de mai sus extragem totuşi trei rezultate
pozitive, cari ne vor folosi la clarificarea problemei: i) că nu­
mărul elevilor unei clase trebue cât mai mult limitat; 2) că cel
puţin unul din profesorii clasei trebue să vie mai des în con­
tact cu elevii şi 3) că acesta trebue să uşureze succesorului
său cunoaşterea elevilor, întărindu-i astfel influenţa educativă
şi provocându-1 să respecte continuitatea educaţiei. Fiecare pro­
fesor diriginte de clasă ar căută în cazul acesta să prezinte
succesorului său caracteristica elevilor ce a condus.
Pentru aceasta însă ar trebui ca profesorii să poseadă
mijlocul necesar de a cunoaşte bine pe elevi. De mare folos
ar putea fi, în acest scop, caracteristicele şcolare şi conferinţele
profesorilor aceleiaşi clase. Profesorii — în primul rând diriginţii,
dar nu numai ei — notează observaţiile lor cu privire la na­
tura fizică şi sufletească a fiecărui elev. Se ţine seamă de con­
stituţia fizică, precum şi de însuşirile rele sau bune ale spiri­
tului : facultăţile intelectuale ca grad de intensitate şi calitate,
raportul între ele; viaţa afectivă, sentimentele de cari e în­
sufleţit individul; voinţa din punct de vedere al calităţii şi
energiei.
Valoarea acestor caracteristici — cari ar trebui să cuprindă '
esenţialul şi să fie cât mai complete—depinde de normele după
cari ar fi efectuate. S'ar putea, obţine, cred, o bună îndrumare
combinând criteriul bazat pe temperamentul individului cu punc­
tele stabilite de Meumann şi adăogând eventual la acestea cri­
teriul eredităţii. Am zis că aceasta ar putea fi o îndrumare,
căci nu înţeleg ca, fiind conduşi de o normă generală în cer­
cetarea individualităţilor, să escludem orce observaţie specială
ce nu ar intră în cadrul acelei norme. Pedeoparte studiul ştiin-
 ţific al chestiunii individualităţilor e încă la început şi nu putem
deci contă pe rezultate definitive, pe dealtăparte individualităţile
sunt atât de variate că, orcât de complet ar fi acel studiu, tot
s'ar găsi elemente cu totul speciale, cari nu ar fi cuprinse în
normele generale.
Pentru adunarea materialului profesorul va utiliza, pe lângă
observaţiile făcute în timpul clasei, pe acelea din timpul jocului
şi escursiunilor, când elevul se manifestă fiziceşte şi trupeşte
mult mai liber şi deci mai sincer, decât în clasă. In timpul jo­
cului şi escursiilor ne putem mai ales, da seama de tempera­
mentul copilului, de sentimentele lui faţă de oameni şi natură,
de experienţa ce posedă, de interesele cari predomină în spi­
ritul lui. In asemenea ocaziuni sufletul copilului ni se deschide,
dacă îi arătăm destulă afecţiune şi îl putem pătrunde, dacă po­
sedăm destulă răbdare.
Cu ocazia unei conferinţe privitoare la chestiunea carac­
teristicilor individuale, ţinută de un director de şcoală din Ger­
mania, s'au adus următoarele obiecţiuni — contra acelor ca­
racteristici — de către membrii societăţii pedagogice unde se
ţinea conferinţa : i) O greşală comisă de elev la început, îi ră­
mâne neiertată tot timpul cât urmează în aceeaşi şcoală. De
câteori se prezintă ocazia profesorul îi poate aminti păcatele
trecutului Acestea îl urmăresc pe elev fără cruţare. 2) Dat
fiind, că nu toţi profesorii vor avea aceeaşi părere despre un
elev, nu se va putea stabili o caracteristică unitară, ci mai
multe păreri individuale din cari cu greu vom alege pe cea
justă. 3) Profesorii tineri cari se găsesc la începutul carierii di­
dactice, neposedând experienţa suficientă, pentru a face carac­
teristici juste, vor , induce în eroare pe colegii lor şi vor ne­
dreptăţi pe elevi. 4) Profesorii claselor superioare, bazându-se
pe observaţiile colegilor lor din clasele inferioare, nu-şi mai dau
osteneala să pătrundă ei înşi-le caracterele elevilor şi asttel
eventualele erori ale primilor profesori ameninţă să rămâe de­
a
finitive ).
Primul şi ultimul punct sunt de puţină importanţă, pentru
orcine e convins de adevărul că personalitatea educatorului e

1) M i t t e n t z w e y . Die Pflege der Individualität i. d. Schule, 1907,

un element de primă importanţă în educaţie. Orcât de bun ar
fi un principiu pedagogic, el nu e deplin realizabil fără con­
cursul unui educator priceput. A aprobă acele obiecţiuni, ar
jnsemnă că ne îndoim de conştiinciozitatea şi seriozitatea pro­
fesorilor. In cazul acesta, or îndoiala noastră e îndreptăţită şi
atunci toate principiile pedagogice îşi pierd eficacitatea prac­
tică, or îndoiala noastră nu e îndreptăţită şi atunci cele două
obiecţiuni cad.
Obiecţiunea a doua şi a treia sunt îndreptăţite, dacă în
studiul individualităţii elevilor ne mărginim numai la caracte-
risticele stabilite de fiecare profesor în parte. Se pot însă cla­
sifica, sistematiza observaţiile individuale ale profesorilor prin
conferinţe — adunări ale profesorilor — având drept obiect de
discuţie caracterele elevilor. Tot prin asemenea conferinţe s'ar
reduce pe cât posibil erorile sau exagerările profesorilor lipsiţi
de experienţă. Dacă fiecare din profesorii unui elev şi-ar face
observaţiile sale, e foarte probabil că trăsurile caracteristice ale
acelui elev ar fi puse în evidenţă. Atari conferinţe ar reduce
foarte mult sistemul de a aplică acelaş tratament tutulor indi­
vizilor, adică de a ţine seamă numai de fapte, nu şi de cauzele lor.
Am arătat mai sus cum aceleaşi fapte pot avea la indivizi
diferiţi cauze diferite. Conferinţele ar evită acest rău, tocmai
pentrucă ar căută să pue în legătură faptele nnui elev cu firea
lui individuală ; ar stabili raporturi între manifestările lui mo­
rale, intelectuale şi fizice deoparte şi constituţia lui psiho-fizică,
dealtă parte.
Cu această ocazie s'ar constată că multe din defectele
atribuite elevilor, nu sunt decât rezultatul lipsei de tact sau de
metodă din partea profesorului. Dacă — în conferinţă — mai
mulţi profesori atribue aceluiaş elev însuşiri cu totul contra­
dictorii — unul zice că e încăpăţânat, altul că e ascultător, unul
că e înţelept, altul că e prost — desigur că nu toţi pot avea
dreptate. Se poate în unele cazuri probă că încăpăţânarea nu
e un defect natural al elevului în chestiune, ci efectul lipsei
de tact a profesorului, iar prostia atribuită elevului e uneori o
eroare de apreciere din partea profesoruiui, care din lipsă de
pricepere psihologică sau de experienţă, e înşelat de aparenţă.
Conferinţele, pe lângă că favorizează respectarea individualităţii
elevilor, sunt şi un mijloc de control propriu pentru profesori.
 Orcât de diferite ar fi părerile pedagogilor cu privire la
aceste mijloace de a cunoaşte şi respecta individualităţile, prin­
cipiul .— după care, numai cunoscând individualităţile şi con-
formându-ne lor la aplicarea măsurilor pedagogice, educaţia
poate dà roade bune — rămâne neatins.

GEORGE G. ANTONESCU
 D E S P R E CRITICA ESTETICA
Arta este exprimarea emoţiilor estetice printr'un material
concret şi sensibil. A gusta o operă de artă înseamnă a per­
cepe şi retrăi emoţia estetică a artistului respectiv.
Emoţia estetică este însă un fapt psihic pe când arta e o
alcătuire materială, neînsufleţită. Este evident dar, că arta în
sine nu are nici o valoare estetică şi că este nevoe de prezenţa
unui suflet omenesc care sz perceapă şi să retrăiască emoţia
estetică ce ea conţine doar în chip virtual.
* *
Dacă ne întrebăm acum, cum se formează emoţia estetică,
atât în artist când concepe şi creiază opera de artă cât şi în
spectator când vine în contact cu ea, — căci, cum vom vedea
în urmă, ea este identică şi într'unul şi altul — vom răspunde
că emoţia estetică este reacţiunea sensibilităţii noastre la in­
tuiţia vie şi dezinteresată a naturii sau a vieţii omeneşti, reac-
ţiune ce la artist se produce în faţa realităţii externe iar la
spectator în faţa aceleiaşi realităţi pe care artistul i-o transmite
în opera sa. Fireşte artistul ne transmite o realitate modificată,
aşa cum a fost exprimată de stilul său personal, adică tocmai
în condiţiunile subt care ea a produs la el emoţia estetică. S'ar
părea deci că, în aceste împrejurări, spectatorului îi va veni
foarte uşor să retrăiască emoţia artistului. Aşâ ar fi dacă nu
s'ar întâmplă următoarele două lucruri :
i. De cele" mai multe ori elementele realităţii ce l-au ins­
pirat pe artist — subiectele lui, după expresia obişnuită — sunt
cu totul necunoscute spectatorului, aşâ că el nu le poate recu­
noaşte şi înţelege în modificarea estetică subt care le redă ar­
tistul. Astfel se întâmplă cu foarte multe din operile artiştilor
din trecut şi cu acelea ale artiştilor din prezent ce-şi iau subiec­
tele din istoria neamurilor, din legendele lor, din diferitele mi­
tologii şi religiuni etc. Această recunoaştere şi înţelegere a su­
biectelor este o condiţie indispensabilă pentru producerea emo-
ţiei estetice care are nevoe d i un substrat reprezentativ clar,
de o intuiţie vie, cum ziceam mai sus.
2. Sensibilitatea diferiţilor artişti e foarte deosebită. Deo­
sebirea aceasta nu se datoreşte însă numai diferenţelor indivi­
duale de simţire ce există între om şi om şi de care ne dăm
seama în vieaţa de toate zilele; ci sensibilităţile artiştilor ce au
trăit în diverse epoci prezintă caractere fundamentale particu­
lare deosebite dela o epocă la alta. Căci după cum forma a o
sumă de obiecte ce ne înconjoară s'a schimbat în decursul vre­
murilor ; după cum s'au schimbat cu timpul multe noţiuni că­
pătând alt conţinut şi altă sferă; după cum multe adevăruri
ştiinţifice s'au modificat cu vremea, tot astfel vieaţa noastră
afectivă s'a schimbat cu evoluţia speciei omeneşti, unele din
sentimentele noastre devenind mai complicate şi mai intense,
altele mai simple şi mai puţin profunde. Aceste schimbări s'au
repercutat şi asupra sensibilităţii artiştilor din diversele mo­
mente ale istoriei. Deosebirile de simţire au implicat deosebiri
în stilul fiecărui artist — uneori e drept stilul variază şi după
natura subiectului—iar deosebirile de stil au implicat la rândul
lor deosebiri în technica fiecărei opere de artă. Cine vrea să
guste o operă de artă trebue prin urmare să se adapteze sen­
sibilităţii epocii şi artistului respectiv.

Aşa fiind, înţelegem uşor de ce contactul direct al spec­

tatorului cu opera de artă nu înseamnă numaidecât realizarea
în el a emoţiei estetice pentru care îi trebue mai întâiu o re­
prezentare clară a subiectului şi apoi o adaptare a simţirii lui
la simţirea artistului respectiv.
Pentru a uşura spectatorului aceste lucruri intervine cri­
tica estetica. Rolul criticei estetice este prin urmare, pe deoparte
de a lămuri subiectid operei de artă când el este necunoscut
spectatorului, iar pe dealta de a-i înlesni adaptarea propriei sen-
zibilităţi la aceea a artistului pentru a putea realiză emoţia es­
tetică resimţită de artist la crearea acelei opere.
*
Pentru a putea îndeplini un asemenea rol, să vedem ce
calităţi sufleteşti trebue să poseadă un critic estetic.
Calitatea fundamentală a unui asemenea critic este să po­
seadă o bogată experienţă sufletească, dela simpla experienţă
 a simţurilor până la complicaţiile vieţei pasionale. Necesitatea
acestei calităţi este evidentă când ne gândim că în operile lor
artiştii ne redau o infinitate de aspecte ale vieţei omeneşti.
1
Arta este, cum spune prea frumos, Robert de la Sizeranne ),
«oglinda vieţei».
Dacă vrem să cunoaştem bine vieaţa popoarelor trecute
în toată intimitatea şi cu toate dorinţele lor, să ne adresăm
artei care ne va lămuri mai bine ca istoria. Istoria povesteşte
doar faptele câtorva sau faptele mulţimei conduse de câţiva, pe
când arta ne introduce în vieaţa intimă a marei mulţimi ano­
nime de care nu pomeneşte nimic istoria, dar care alcătuia
trunchiul sănătos din care s'au ridicat generaţiile ulterioare.
Apoi arta prinde toate nuanţele vieţei sufleteşti, toată acea lentă
transformare a sentimentelor şi pasiunilor omeneşti care scapă
istoriei. Subiectele artei sunt nesfârşite ca şi vieaţa. Cu drept
cuvânt dar, Volkelt cere esteticianului să poseadă «eine umfas-
sende Menschlichkeit», «să fi trăit diferite şi opuse aspecte ale
«vieţei omeneşti, fie în propria sa experienţă, fie retrăindu-le
2
«prin observarea vieţii altora» ).
Aceeaşi părere o întâlnim la un estetician francez, Paul
Gaultier, care cere criticului de artă, «să fi văzut, auzit şi simţit
8
«mult şi să fi venit adesea în contact cu operile de artă» ).
Simţirea criticului nu trebue să fie doar bogată, ci şi ela­
stică. El trebue să se poată adapta cu aceeaşi uşurinţă la dife­
ritele ,senzibilităţi de artişti. Altfel riscă să devină unilateral şi

1) R. de la Sizeranne, Le miroir de la vie, Paris, Hachette & C-ie.

2) Der Aesthetiker muss reich an inneren Erfahrungen sein. Er muss
verschiedene und entgegengesezte Weisen der Menschlichkeit in sich erlebt
haben, sei es dass er sie in seiner eigenen Entwicklung wirklich durch­
erlebt oder sie, indem er sich beobachtend in sie versenkte, nur in sich
nacherlebt hat. W e m ausser seiner eigenen engen Menschlichkeit alle an­
deren Arten, Mensch zu sein, fremd und unverständlich sind, der bringt
auch zum Verständnis der verschiedenen künstlerischen Richtungen und
Individualitäten das Gegentail einer guten Vorbereitung mit. J. Volkelt,
S y s t e m der Aesthetik. München 1905, p. 28.
3) La sensibilité du critique d'art doit, ensuite, être expérimentée.
il est obligatoire que celui-ci ait beaucoup vu et entendu, qu'il ait
beaucoup ressenti, qu'il ait beaucoup fréquenté d'oeuvres d'art, qu'il soit
même en commerce avec toutes les formes qu'elles sont susceptibles de
prendre. Paul Gaultier: Le sens de l'Art, Paris, Hachette 1907, p. 252.
în loc să fie o călăuză pentru spectator, îi vor rămâne lui însăş
inaccesibile o sumă de lucrări de artă.
O altă calitate necesară criticului estetic este să fie bun
psicolog. Intr'adevăr, opera de artă prin însăşi natura ei se com­
plică cu o sumă de stări sufleteşti străine atitudinei estetice. Ea
poate da naştere la reacţiuni sensuale, sociale, morale, patolo­
gice, etc, toate reacţiuni pseudoestetice şi care sunt departe de
sigura reacţiune legitimă a artei: aceea de a produce în spec­
tator emoţia estetică primordială a artistului. Această confuziune
sufletească va avea să o dovedească criticul şi să ferească de
ea pe spectator. Pentru a o putea îndeplini, el trebue să fie dar
un bun observator al vieţei sufleteşti, deci un bun psicolog.
Zicem că emoţia estetică avută de artist trebue să se re­
producă identică în spectator. Această cerinţă se impune ime­
diat din observarea faptelor, căci în faţa unei opere de artă
noi căutăm tocmai să ne adaptăm punctului de vedere sufletesc
al artistului şi în consecinţă emoţia estetică se va produce
odată cu realizarea acestei adaptări.
Benedetto Croce în Estetica sa a insistat mult asupra
acestei identităţi sufleteşti între artist şi spectator.
«Activitatea care judecă, care critică şi recunoaşte fru-
«moşul, este aceeaşi activitate care-1 produce. Diferenţa nu e
«în activitate ci în diversitatea împrejurărilor, fiind vorba odată
«de producere, altădată de reproducere estetică.
«Pentru a judecă pe Dante, noi trebue să ne ridicăm la
-«înălţimea lui: în mod empiric, se înţelege noi nu suntem
«Dante nici Dante nu e în noi; însă în momentul acela al con­
templaţiei şi al judecăţii, spiritul nostru e identic cu al său
«şi în acel moment noi şi Dante suntem unul şi acelaş lucru.
«In această identitate stă posibilitatea ca micile noastre suflete
«să răsune cu cele mari şi să se mărească cu ele, în univer-
1
«salitatea spiritului»... ).
Ceeace Croce afirmă despre critic se aplică evident şi
spectatorului, între amândoi neexistând decât o diferenţă de
timp: criticul având misiunea de a pregăti pe spectator să
simtă arta tot aşâ de bine ca şi dânsul.

1) Benedetto Croce, Estetica Milano, Hoepli, 1904, p. 120.

 In sfârşit o altă calitate necesară criticului estetic este să
poseadă bine ştiinţele ajutătoare estetice mai ales istoria ar­
telor şi technica diferitelor arte. Cunoştinţele technice nu pot
înlocui însă niciodată lipsa celorlalte calităţi sufleteşti amintite
mai sus. Altfel ar rezulta că cei mai buni critici sunt însăşi ar­
tiştii şi experienţa a dovedit contrariul. Artistul-critic nu poate
fi imparţial căci sensibilitatea lui are un caracter personal prea
pronunţat, ceeace-1 face să respingă adeseori lucrările de artă
eşite din sensibilităţi deosebite de a sa şi apoi artistul vede în
artă mai mult partea technica decât ceeace o caracterizează
sufleteşte.
1
Konrad Lange în opera sa «Das Wesen der Kunst» }
după ce citează asemenea opiniuni parţiale ale artiştilor scrie
«O istorie a artelor scrisă şi apreciată de artişti ar fi ceva fe­
nomenal» (p. 429) iar mai departe povesteşte cum [~un artist
admira foarte mult un tablou vechiu, cam prăfuit însă, fiindcă
ar avea tonuri interesante ; a pierdut însă orce interes pentru
tablou după ce Lange a pus de 1-a curăţat de praf!

Pe lângă calităţile afective şi intelectuale enumerate, mai

putem adăogâ ce se cer criticului calităţi morale : să fie cinstit
şi sincer.
*
•» *
Incheiând şi rezumând, vom spune că dată fiind varie­
tatea şi complexitatea artei intervine între artist şi spectator
critica estetică care are misiunea de a lămuri acea varietate şi
de a înlesni spectatorului perceperea acelei complexităţi, pu-
nându-1 în poziţiunea de a realiza emoţia estetică singura ra­
ţiune de a fi a artei. Pentru a îndeplini această misiune, cri­
ticul estetic trebue să poseadă nu numai toate cunoştinţele de
care se poate servi un artist, ci mai ales un suflet bogat şi
elastic în care să poată răsuna toate coardele simţirii omeneşti
ce au impresionat cândva pe un artist. Misiunea criticei este­
tice este dar o misiune pozitivă.
EUGEN PORN

2) K. Lange : Das W e s e n der Kunst, Berlin, Grote 1907, p. 43c.

 INSTITUTUL DE SOCIOLOGIE „SOLYAY" DIN BRUXELLES
Capitala Belgiei poseda trei institute cu numele de Solvay :
a) Institutul de Fisiologie; h) cel de Sociologie, şi c) O universitate
liberă, şcoală superioară de comerţ. Toate sunt înfiinţate, dotate cu tot
materialul, necesar şi întreţinute de către d. Emest Solvay, fost senator în
Bruxelles, care a socotit că cea mai bună utilizare a averii sale e a o pune
în serviciul ştiinţei în general.
Institutul de Fisiologie e înfiinţat în 1895; institutul de Sociologie a
fost inaugurat la 16 Noemvrie 1902 şi Şcoala comercială în 1906. Nu e indife­
rentă ordinea apariţiei institutelor ; ea corespunde unei convingeri adânci,
pe care o are fericitul întemeietor, căci E. Solvay este şi un om de ştiinţă.
Iată ce zice, ca concluzie într'o lucrare a sa, puţin citibilă din cauza mo­
dului special matematic în care urmăreşte problema : «Ca să conchidem,
vom rezuma ideia fundamentală pe care am voit s'o expunem în aceste
pagini, zicând câ fenomenele fizico-psihoenergetice cari sunt la baza vieţii
şi cari sunt raţiunea ei de a fi, sunt şi la baza grupărilor sociale. Fiecare
grup uman particular, specia umană în întregime, trebuesc considerate ca
o reacţiune chimică organizată care se continuă şi tinde să se desvolte
fără încetare, urmând legea sa ineluctabilă, cu toate ordinele şi intervenţia
factorilor intelectuali totdeauna noi. Dacă voeşti să edifici o sociologie
pozitivă, trebue sâ consideri înainte de toate energia pusă în joc în oxi-
daţia vitală; fizio-energia şi psiho-energia trebuesc evaluate în raport cu
diverse variabile de care depind şi aceste determinaţiuni trebuesc com­
plectate prin măsura socio-energiei, care reprezintă porţiunile acestor energii
social utilizabile şi coprinde, în afară, ideo-energia: aceşti trei termeni
sumari energetici fiind integraţi cu diferite momente ale evoluţiei în spaţiu
şi timp.
Energetica domină ştiinţa. Din moment ce unificaţia diferitelor forme
sub care apare energia in fenomenele universului a fost operata, se poate
zice că energismul a înglobat în principiu, în domeniul ei, toate ştiinţele
 naturii. N u există o acţiune în univers, care să nu-şi aibă, într'un viitor
apropiat, evoluaţia sa energetică, directă ori indirectă. Şi tentativele pe
care le facem pentru a orienta fiziologia şi sociologia în această direcţie,
nu sunt în realitate decât consecvenţa logică a indicaţiilor cari rezultă din
examenul mişcării ştiinţifice moderne, luat în liniile sale mari de ansamblu.
A m ţinut să formulăm aceste concluzii în momentul chiar când in­
stitutul de Sociologie se găseşte realizat sub forma definitivă pe care am
avut-o în vedere. Arătând astfel legăturile strânse, cari după modul nostru
de a vedea, unesc fenomenele sociologice cu fenomenele biologice, din cari
derivă imediat şi cari ele înşile îşi au rădăcinile lor în energia universală,
credem c'am arătat cât de mult cercetările pe care le-am indicat ca trebuind
să fie urmărite în ordine principală de institui de Sociologie se alipesc di­
rect şi indirect de acele cari sunt în cursul institutului de Fiziologie, în­
temeiat mai înainte. Şi fără a aduce vreun prejudiciu lucrărilor ştiinţifice
de ordin mai general care figurează în programele lor, opera comună de
îndeplinit mai special de aceste două institute apare ca realizând, pe terenul
ştiinţei pozitive, aceeaş ideie : a se realipi de domeniul energismului uni­
versal, adică a reduce la acţiunile fizico-chimice fundamentale, ansamblul
fenomenelor biologice şi sociologice.
A v e m ferma încredere că într'un viitor apropiat se va demonstra că
o astfel de cercetare n'are nimic chimeric» !).
Din cele citate se vede că fundatorul celor trei institute e un în­
focat adept al teoriei energetice; fenomenele biologice pe deoparte, ca mai
simple, fenomenele sociale pe dealta, ca mai complexe, sunt o formă sub
care se manifestă energia universală. In ziua în care ştiinţa va izbuti să
subsumeze fenomenele din urmă legilor energeticei, sociologia va fi o ştiinţă
pozitivă. Spiritul omenesc nu poate păşi însă în studiarea fenomenelor
decât în mod treptat, întocmai ca şi spiritul unui copil, începând cu lu­
crurile mai simple spre a se înălţa la altele din ce în ce mai complexe şi
abstracte. E. Solvay socoate că studiarea fenomenelor sociale reclamă o so­
lidă preparare biologică ; numai astfel înarmat spiritul omenesc va fi în
stare să abordeze cu succes fenomenele vieţii sociale.
înfiinţarea celor 3 institute e realizarea concretă a unei convingeri
ştiinţifice.
Mă voiu ocupa în special de institutul de Sociologie. El constitue
un laborator de cercetări sociologice Personalul însărcinat cu conducerea
permanentă a lucrărilor constă dintr'un director, colaboratori ştiinţifici şi
asistent. La începutul fiecărui an se întrunesc, directorul şi colaboratorii,
spre a fixa programul cercetărilor întreprinse în cursul anului. In afară de
această sunt întruniri perioiice, de obiceiu lunare, convocate fie de director,
fie de colaboratori. Obiectul întrunirilor constă în comunicări şi discuţii
de ordine sociologică, fie asupra unor subiecte originale, fie asupra unor
lucrări de curând apărute. La ele pot luâ parte nu numai directorul şi

1) Note sur des formules d'introduction à l'Energétique physio- et psycho­

sociologique par E, Solvay, 1906, p a g . 25—26.
colaboratorii, ci tot personalul admis a frecuentà institutul. U n syllabus
de comunicări li se trimite cu câteva zile înainte de data reunirii. Dau
mai jos sumarul a trei întruniri, spre a se vedeà ce probleme preocupă
institutul de Sociologie :

Réunion du Samedi 2 Février igoj a 8 h. du soir.

Méthodologie sociologique.
1. Sur la détermination des sociétés végétales (Petrucci).
2. Encore sur les sociétés végétales ( Waxweiler).
3. A propos des expériences de / . Lœb sur les instincts ( Waxweiler).
4. Sur l'objet propre de la sociologie, comparée aux autres sciences
sociales (Waxweiler).
5. Cas récents d'emploi épidémique du mot «social» (Waxweiler).

Sociologie animale.
6. Modification d'habitudes dans les bandes de harengs (Petrucci)
7. Sur l'esclavage chez les fourmis (Petrucci).
8. Sur le rôle du langage dans les sociétés animales (Petrucci).
9. Sur une classification des sociétés d'oiseaux (Petrucci).

Sociologie humaine.
10. Les idées de Grasset sur la localisation fonctionnelle des acti­
vités sociales et collectives (Dr. De Croly).
11. Faits dégageant le rôle de la sensibilité physique dans les phé­
nomènes sociaux (Dr. De Croly).
12. Série d'observations sociologiques dans la cour d'une école pri­
maire (Dr. de Croly).
13. Chez des individus de structure mentale homologue, il existe
des tendances synéthiques pouvant conduire à des acords collectifs spon­
tanés (Dr. de Croly).
14. Manifestations d'alléthie sociale à propos des blancs et des nègres
aux Etats-Unis (Warnotte).
15. De la limitation des phénomènes de répétition sociale entre les
individus de diverses classes (Warnotte).
16. Le point de vue sociologique et la méthode réaliste en économie
politique (De Leener).
17. Le rôle des s}'nergies sociales dans l'organisation industrielle
(De Leener).
18. L'aspect sociologique de l'organisation moderne de la réclame
commerciale (De Leener).
19. Commentaires sociologiques sur une étude du Débat judiciaire
(Waxweiler).
20. Présentation de travaux sociologiques récents (Waxweiler).

Réunion du Samedi 27 Avril iqoy a 8 h. du soir.

Méthodologie.
1. Sur les Ensembles indifférents et les Ensembles sociaux [avec pro­
jections] (Waxweiler).
2 . Encore l'emploi épidémique du mot «social» ( Waxweiler).
 Faits et suggestions.
3. Comment s'acquiert, chez l'enfant, la connaissance de ses sem-
blables (Dr. De Croly).
4. Quelques observations sur les origines et la nature des sentiments
affectifs (Dr. De Croly).
5. Sur la manifestation des sentiments affectifs chez les animaux
(Petrucci).
6. Des épileptiques comme sujets d'observations sociologiques (Dr.
Bouché).
7. Les «Platten», ou associations de petits vauriens à Vienne (Grenez).
8. Sur la Famille en tant qu'institution sociale (Petrucci).
9. Dans quelle mesure la vie sociale des hommes est-elle déterminée
par leurs représentations mentales ? [avec projections] (Waxweiler).
10. A propos des groupes sociaux fixés territorialement chez les A u s -
traliens ( Warnotte).
1 1 . Le rôle des groupements sociaux synéthiques dans la fixation
des salaires (De Leener).
12. Les entraînements sociaux dans la spéculation financière (De
Leener).
13. Les conditions nouvelles de la Coordination sociale sur le champ
de bataille (Lieutt.-adjt. d'Etat-Major Fastrez).

2$ Janvier igoS.

Méthodologie sociologique.

1. D e la pré visibilité des phénomènes sociaux (Bouché).

2. Biologie et Sociologie (Waxweiler).

Sociologie animale.

3. Sur l'expérience et l'éducation dans les bandes ou les familles

d'oiseaux (Petrucci).
4. Sur les concours de chant chez les oiseaux et les réactions réci-
proques des individus mis en contact (Petrucci).
5. Sur des faits impulsifs caractérisant l'origine psychologique du
fait de Propriété chez les animaux (Petrucci).
6. Sur une manifestation des sentiments affectifs chez le cheval
(Petrucci).
7. Qu'est-ce qu'une Fourmilière ? ( Waxweiler).

Sociologie humaine.
8. Les lois de la solidarité (Bouché).
g. A propos d'un essai d'Analyse physio-psychologique de l'Amour
(Dr. Bouché).
10. Psychologie sociale de la jalousie (Dr. De Croly).
11. Chez l'anormal les impressions sociales étant élémentaires, les
réactions sociales sont nulles ou très réduites (Dr. De Croly).
12. A propos de la notion anthropognostique (Dr. De Croly).
13. Complot et réactions sociales chez les aliénés (Dr. Ley).
14. Quelques observations de psychologie collective dans les acti-
vités économiques (De Leener).
15. Sur les mobiles de l'acquisition de la richesse (De Leener).
 16. La «Chevalerie économique» et les classes sociales (Wamotte).
17. Le rôle de l'attention dans l'évolution de la vie sociale ( Wax­
weiler).
18. Sur l'excogitation des systèmes sociaux ( Waxweiler).
iq. Les sélections sociales et l'avenir de la civilisation (Waxweiler).

La sfârşitul fiecărui an academic, directorul şi colaboratorii fiecare

în ceeace-i priveşte, alcătuesc un raport sumar asupra activităţii din timpul
anului; ei relevează anume rezultatul cercetărilor şi d h e r s e l e fapte care
cred c'ar interesa institutul, în domeniul lor special. Aceste rapoarte sunt
transmise prin director întemeietorului E. Solvay la 1 Octomvrie al fiecărui
an, iar copiile lor se păstrează în arhiva institutului.
Cercetările permanente întreprinse în institut sunt nenumărate. D i ­
rectorul şi colaboratorii au o indemnizare din partea fundatorului, fixată
de dânşii.
Personalul diriguitor are facultatea de a însărcina pe specialişti să
întreprindă vreo lucrare, cu un subiect determinat; ei vor primi pentru
aceasta o indemnizare fixată de director în acord cu colaboratorii. Acestor
persoane directorul le poate conferi titlul de «Attachés ci VInstitut».
Institutul e accesibil tuturor persoanelor care doresc să lucreze în
domeniul sociologiei. Le este garantată o independenţă ştiinţifică absolută.
Pentru a fi admis a întreprinde astfel de cercetări, se cere să posezi titluri
ştiinţifice (lucrări originale, diplome, etc.), cari să dovedească cunoştinţi
sociologice serioase şi să-ţi determini un studiu cu subiect precis.
Cererile de frecvenţă se adresează directorului, care judecând după
diplomă sau lucrările prezentate, le aprobă sau respinge.
Autorizaţia de frecuentare angajează pe candidat să rezerve insti­
tutului publicarea rezultatului cercetărilor întreprinse, numai întrucât însă
ele intră în cadrul lucrărilor cari se urmăresc.
Publicaţiile institutului editate sub titlul «Instituts Solvay, Travaux
de l'Institut de Sociologie» coprind : a) Note şi memorii, b) Studii sociale,
c) Actualităţi sociale. Lucrările publicate nu angajează decât pe autor.
Lucrările ce urmează a se publica se dau directorului, care-şi alege
încă două persoane competinte în materie, spre a aprecia valoarea lor.
Când publicarea s'a hotărît, autorul semnează învoirea condiţiilor sub care
lucrarea sa se va tipări de institut.
a) Note şi memorii. Apar fără o periodicitate regulată. Ele coprind :
1) Memorii originale având un caracter esclusiv s o c i o l o g i c ; 2) Note de or­
dine sociologica, având ca obiect revizuiri, analize critice, discuţia ches­
tiunilor la ordinea zilei, traduceri sau reproduceri de lucrări interesante,
informaţii diverse.
Notele şi memoriile sunt publicate în fasciculi independente şi poartă
un număr de ordine ; fiecare fasciculă coprinde un subiect. Colaboratorii
primesc un onorar, avându-se ca bază 5 lei de pagină.
b) Studiile sociale. Ele constitue o serie de volume în 8", coprinzând
subiecte ce intră în domeniul ştiinţelor sociale în general.
Autorii primesc mi onorar calculat de 1,50 lei de pagină, plus io'/o
din preţul exemplarelor vândute. •
 0
c) Actualităţile sociale constituesc o serie de volume în 1 6 , având
ca obiect vulgarizarea chestiilor curente, din punctul de vedere al creşterii
productivităţii umane. Fiecare volum coprinde dela 100 până la 250 pag.
(preţul dela 1,50—3 lei). Onorarul autorilor e de 0,50 bani de pagină.
Institutul coprinde o bogată bibliotecă, împărţită în 28 de rubrici,
după gruparea sistematică a materiei:
1. Biologie şi antropologie; 2. Etnografie şi preistorie; 3. Istoria g e ­
nerală, politică şi economică; 4. Istoria politică şi economică a antichi­
t ă ţ i i ; 5. Idem a evului mediu şi modern — )8oo ; 6. Idem după 1800; 7.
Istoria şi geografia economică generală după 1800; 8. Chestiunile coloniale
după 1800; 9. Căi şi mijloace de comunicaţie după 1800; 10. Chestiunea
monetară după 1800; 1 1 . Finanţele după 1800; 12. Organizarea industrială
după 1800; 1 3 . Chestiunea uvrieră după 1800; 14. Chestiunea agrară după
1800 ; 15. Istoria a r t e i ; 16. Istoria religiunilor; 17. Istoria limbii; 18. Istoria
literaturilor; 19. Istoria ideilor filozofice şi morale ; 20. Istoria ştiinţelor;
2 1 . Istoria t e h n o l o g i e i ; 22. Higiena şi demografia ; 23. Dreptul; 24. Politica,
25. Economia politică generală; 26. Sociologia şi filosofia socială; 27. Sta­
tistica şi metodologia; 28. Relaţii de călătorii.
Aceeaşi rubrică mai coprinde o clasificare a cărţilor după limbi,
franceză, germană, engleză, italiana, etc.
In afară de aceasta, biblioteca mai coprinde broşuri, toate scrierile
periodice în diferite limbi, cari se referă la materiile mai sus enumerate,
jurnale, cataloage, surse istorice (cărţi, documente, colecţiuni), publicaţii şi
aparate statistice, documente tehnologice şi geografice (colecţia de cata-
lo?.ge cu principalele firme comerciale ; albumuri relative la industrie, căi
de transport, e t c ) , colecţiuni antropologice, preistorice şi etnografice, co­
lecţii de istoria artei, enciclopedii, dicţionare, anuare şi dări de seamă
asupra congreselor, colecţii bibliografice, cărţi recente, publicaţiile în curs,
cataloage de biblioteci, de librării.
Ca director funcţionează tânărul profesor universitar d. Emile Wax-
weiler, care e, în acelaş timp şi directorul Universităţii libere (Şcoala de
comerţ), iar ca colaboratori ştiinţifici sunt domnii: M. Ansiaux, G. D. Leener
(asistent), G. D e s Marez, E. Houze, A. Prins, R. Petrucci, L. Wodon.
Dela 1902 şi până la I Iunie 1906, s'au publicat următoarele lucrări
în i n s t i t u t :

1. Note si memorii, 7 fascicule:

a) Note sur des formules d'introduction à l'énergétique physio-

psycho-sociologique, par E. Solvay, 1906 2.—
b) Esquisse d'une sociologie par E. Waxweiler, 1906 12.—
c) Les origines naturel es dela propriété : Essai de sociologie
comparée par R. Petrucci, 1905 . 12.—
d) Sur quelques erreurs de méthodes dans l'étude de l'homme
primitif : Notes critiques par L. Wodon. 1906 2.50
e) L'Aryen et l'antroposociologie : Etude critique par Dr. E.
Houzé, 1906 6.—
 Lei
f) Mesure des capacités intellectuelles et énergétiques par Ch.
Henry a v e c une remarque additioneile par E. Waxweiler, 1906 . . . 4.—
g) Origine polyphyletique homotypie et non-comparabilité des
sociétés animales, par R. Petrucci, 1906 5.—

2. Studiile sociale (3 fascicole) :

a) Le Syndicats industriels en Belgique par G. De Leener, 2 ed. 10.—•
b) L'esprit du gouvernement démocratique par A. Prins . . . 7.50
. c) Les Concessions et les Régies communales en Belgique par
E. Brees 12.—

3. Actualităţile sociale {il fascicule).

a) Principes d'orientation sociale, E. Solvay, 2 ed. 1904. . . . 1.50
b) Que faüt-il faire de nos industries à domicile ? par A. A n -
ciaux, 1904 1.50
c) Le charbon dans le nord de la Belgique. A u point de v u e
technique (G. De Leener), juridique (L. WodonJ, économique et s o ­
cial (E. Waxweiler), 1904 2.50
d) Le procès du libre-échange en Angleterre, C. Criek, 1904 . 2.50
e) Entrainement et fatigue au p. d. vue militaire, J. Jotexko, 905. 1.50
f) L'augmentation du rendement de la machine humaine par
Dr. L. Querton, 1905 2.50
g) Assurence et assistance mutuelle au p. d. vue medical le
même, 1905 2.—•
h) Les sociétés anonymes, abus et'remèdes, T. Théate . . . . 2.50
i) La lutte contre la dégénérescence en Angleterre par les
Drs M. Boulenger et N. Ensch, 1905 3.—
j) Une expérience industrielle de réduction de la journée de
travail, L. G. Fromont, 1906 3.—
k) Ce qui manque au commerce belge d'exportation par G. De
Leener, 1906 2.50

A m arătat, în trăsături caracteristice, organizarea şi fizionomia i n ­

stitutului. Ca să fiu complect, trebue să arăt mişcarea ştiinţifica din lâuntrul
institutului, ce concepţie au oolaboratorii şi directorul despre ştiinţa so­
ciologică şi ce metoade aplică în cercetarea problemelor.
Cum aceasta din urmă parte reclamă mai mult timp, o las s'o com-
plectez când voiu puteà fi pus pe deplin în curent cu lucrările institutului.

I. G H I B Ă N E S C U
Bruxelles, 23 Aprilie igoS.
 BIBLIOGRAFIE

Heinrich Maier. Psychologie des emotionalen Denkens (Tubingen

190&). Logica, pe care o învăţăm noi în şcoală, pleacă dela presupunerea
că judecata este funcţiunea fundamentală a gândirii. Adevărul şi eroarea
nu se pot recunoaşte decât în judecată, — această teorie, susţinută de
Aristoteles, este neclintită încă şi astăzi. Imaginile, reprezentările, con­
ceptele însăşi, luate în parte, nu pot fi adevărate sau falşe; acest califi­
cativ ele nu-1 dobândesc decât ca elemente ale judecăţii. Cu un cuvânti
gândirea logică este o gândire prin judecată.
Contra acestei teorii, sau presupuneri, scrierea lui H. Maier vrea să
dovedească funcţiunile logice ale reprezentărilor emoţionale, şi în acelaş
timp ea vrea să precizeze principalele aplicaţiuni ale gândirii emoţionale.
Ea contrazice dar afirmaţiunile logicei obişnuite sub două feţe. Intâiu, prin
aceea că H. Maier recunoaşte o valoare logică şi reprezentărilor, nu numai
judecaţilor; şi al doiea, prin aceea că opune • gândirii prin judecată, o
gândire emoţionala.
Logica de până acum lasă reprezentările (de orşice natură) la o parte,
şi nu se ocupă decât cu judecăţi, sau, mai bine zis, de judecăţile cari se
pot exprimă prin propoziţii î n t r e g i : «soarele luminează», «cerul este al­
bastru», «Dumnezeu există», etc. Această exclusiune este o greşeală. In
reprezentări există elementele gândirii logice. Nu în toate reprezentările,
bine înţeles, în câteva numai, între care şi reprezentările emoţionale.
Şi aceste elemente logice sunt înrudite cu elementele pe cari le
găsim în judecăţi; înrudite dar nu identice. In judecăţi ele au caracterul
cognitiv exclusiv, pe care nu-1 au acele ce se găsesc în reprezentările emo­
ţionale. Dar asupra acestei diferenţe revenim îndată mai pe larg.
Logica de până acum nu s'a putut ocupa de gândirea emoţională şi
din motivul că însăşi reprezentarea emoţională eră prea puţin cunoscută.
Psihologia dă asupra acestui capitol prea puţine desluşiri.
Cei mai mulţi psihologi nu se ocupă de reprezentarea emoţională
mai de l o c ; unii o confundă cu funcţiunea imaginaţiunii în genere ; prea
puţini, în orce caz, deosebesc între reprezentările emoţionale propriu zise
şi imaginile de origină intelectuală pe care le găsim în imaginaţiune. W.
Wundt însăşi, cu toata profunzimea cunoştinţelor sale în materie de psi­
hologie, nu ajunge să îmbrăţişeze în toată întregimea sa capitolul repre­
zentărilor emoţionale. El reduce aceste reprezentări emoţionale la repre­
zentările estetice, pe care le explică apoi prin mijlocirea apercepţiunii
estetice. Fără cunoştinţ 1 reprezentării emoţionale este însă cu neputinţă
cunoaşterea gândirii emoţionale. Există, ce-i drept, o scriere care după
titlu ar părea că atinge direct şi aceasta diu urmă cunoştinţă: cartea lui
Th. Ribot, întitulată : La logique des sentiments. Dar aceea ce Ribot ne
dă în logica sentimentelor nu se aseamănă cu aceea ce urmăreşte H. Maier.
Ribot să ocupă de cazurile în cari concluziunea unui raţionament poate fi
influenţată de sentimente, adică de perturbările raţionamentului bazat pe
judecata, iar nu de raţionamentul propriu emoţional eşit din natura emo-
ţiunii.
încă şi m i i puţin decât psihologia ne este filologia de ajutor, cu
toate că aci găsim un început bun. Gramaticii dinainte de Aristoteles deo­
sebiseră patru feluri de propoziţiuni şi anume : de rugare, de întrebare,
de răspuns şi de poruncă. Aristoteles le recunoaşte pe acestea şi mai
adaogă la ele încă alte câteva. Pe toate însâ, în afară de propoziţiunea
afirmativă, el le consideră ca formând obiectul Retoricei sau al P o e t i c e i
nu al Logicei. Propoziţiunea afirmativă singură, formează obiectul Logicei,
fiindcă în ea să recunoaşte mai uşor adevărul şi eroarea. Aristoteles nu
închide poarta pentru cercetările asupra gândirii emoţionale, el face numai
o alegere între diferitele forme de gândiri, şi alege pe acea proprie cu­
noştinţei, fără să tăgăduiască existenţa celorlalte. Gramaticii dupa dânsul^
Stoicii, încă şi mai puţin. Din nenorocire cercetările pozitive asupra gân­
dirii emoţionale n'au început niciodată, deşi poarta le rămăsese totdeauna
deschisa. Filologii moderni, după ce mai întâiu au făcut abuz de Logică,
şi anume de Logica formala, au căzut mai pe urmă, cum eră şi natural, în
exageraţiunea o p u s ă ; astăzi ei evită orce apropiere între ştiinţa lor şi
ştiinţa Logicei. Pentru ei Logica se rezumă la aceea bazată pe judecata;
şi o alta Logica, aceea care le-ar fi lor de mare folos, ei nu vor sâ mai
cunoască: prejudecata îi opreşte sâ încerce un drum nou.
Din spre partea logicianilor avem câteva indicaţiuni, în aceea ce pri­
veşte cestiunea noastră, la Sigvvart, B. Erdmann şi Husserl. La câteşi trei
însâ nu întâlnim actul emoţional separat, şi bine descris. De regula aceea
ce interesează pe aceşti logiciani este reflexiunea, adică judecata făcută
de inteligenţa asupra actului emoţional. Dorinţa, porunca, oprirea : «sa nu
omori», «sâ nu-ţi faci chip cioplit», e t c , toate actele cari se exprimă sub
forma de propoziţiuni imperative sau conjunctive, să restălmăcesc de ei în
aşa fel, încât acestea ajung sâ îmbrace forma propoziţiunii afirmative, şi
de aci nainte sunt subordonate formalismului obişnuit. Astfel, bunioarâ.
Sigwart aminteşte de gândirea practică, care ar fi deosebită de gândirea
teoretica, dar totuşi el nu găseşte pentru aceasta gândire practică alte
elemente logice decât pe acele ale gândirii teoretice, adică judecăţile.
In toate privinţele dar, ne găsim pe un drum nou, zice H. Maier.
Orşiunde se produce vreo dorinţă, pofta, voinţă, poruncă, rugăciune, ame­
ninţare, e t c , se produc şi propoziţiuni verbale de dorinţă, voinţă, poruncă,
Şi precum formele acestora : imperativul, optativul, conjunctivul se deosi-
besc de forma propoziţiunii afirmative, tot astfel şi conţinutul dorinţei,
voinţei, poruncii, e t c , are ceva logic într'însul care nu se poate traduce
prin forma judecăţii. Precum conţinutul propoziţiunii afirmative se poate
despica în judecaţi elementare, tot asemenea şi conţinutul propoziţiunilor
cari exprimă o dorinţă, o voinţă, o poruncă, e t c , se poate despică în acte
emoţionale elementare, legate la olaltâ într'un tot logic.
Cunoscând modul de împreunare al acestui tot logic, avem o Logică
nouă. alături de Logica cunoscută până a c u m : avem Logica gândirii emo­
ţionale, alături de Logica judecăţii discursive. Este de prisos a mai atrage
atenţiunea asupra folosului pe care noua Logică va avea pentru ştiinţa
Dreptului, Etică, Estetică şi Teologie. A c e s t e ştiinţe au la baza lor în
prima linie, totdeauna gândirea emoţională.
Dar avem noi oare dreptul să vorbim de o Logică a gândirii emoţio-
ţionale ? Sau, mai precis, poate fi gândirea emoţională subsumată nor­
melor după care se găseşte adevărul î Unor norme, da ; şi unor norme, cari
au caracterul de necesitate şi universalitate, fără însă ca aceste norme să
se confunde cu normele după cari se găseşte adevărul. Prin urmare, sunt
şi alte norme ; există necesitate şi universalitate logică şi în afară de ne­
cesitatea şi universalitatea cunoştinţei adevărului ? Negreşit, răspunde H.
Maier: Logica adevărului teoretic nu formează toată Logica ; în afar' de
această Logică, există Logica gândirii emoţionale care urmează tot unor
norme necesare şi universale, fără ca cu toate acestea ele să se confunde
cu normele Logicei aristotelice. O dorinţă, o voinţă, o poruncă, e t c , sunt
constituite, ca acte sufleteşti, după anumite norme, cari le fac necesare şi
universale pentru toţi, fără ca ele, cu toate acestea, să fie cunoştinţe teo­
retice. In anumite condiţiuni, ele se produc aşa, şi nu alt cum, potrivit
scopului pe care le urmăresc. Faţă de acest scop, ele sunt tot aşa de ne­
cesare şi universale, cum este şi concluziunea unui silogism faţă de ade­
vărul teoretic, şi totuşi ele nu sunt deduse din judecăţi, cum este conclu­
ziunea silogismului. Gândirea emoţională se ridică până la necesitate şi
universalitate, fără ca totuşi ea să se confunde cu gândirea teoretică com­
pusă din judecăţi. încă odată dar, Logica adevărului nu cuprinde toate
actele sufleteşti, cari pot fi subsumate normelor de necesitate şi univer­
salitate ; în afar' de Logica adevărului, există şi o altă Logică pentru actele
emoţionale, acte cari şi ele se pot subsuma unor anumite norme de nece­
sitate şi universalitate, fără ca ele să fie totuşi acte înlănţuite în vederea
găsirii adevărului. Adevărul nu subsumează într'însul tot ce poate avea
caracterul de necesitate şi universalitate : pot fi acte necesare şi univer-
versale fără ca ele să fie adevăruri de cunoştinţi propriu zise.
H. Maier în scrierea sa, nu voieşte să dea o Logică a gândirii emo­
ţionale, — căci aceasta ar fi încă prea greu pentru timpul nostru, — ci
numai o psihologie a gândirii emoţionale, adică el vrea să pregătească
drumul unei viitoare Logici prin analiză şi cunoştinţă mai aprofundată a
actelor sufleteşti, care formează substratul pe care se ridică reflexiunea
logică. Cunoştinţa psihologică a gândirii emoţionale ne suggerează freptat
elementele unei Logici viitoare.
C. R . - W O T R U

C. 2680.—Tip. Profesională, Dim. C. Ionescu, str. Şelari, ro.—Bucureşti.

 ATOAISAUL FILOSOFIC

Fără îndoială că o concepţie filosofică pe care succesul

nu a ignorat-o şi popularitatea nu a ocolit-o, a fost concepţia
materialistă. O dovedesc întregi perioade din istoria cugetării,
în care dânsa a stăpânit spiritele şi a deşărtat inimele, în care
s'a lăţit în lung şi în lat, în care se aplică la toate şi părea
că se verifică în toate. O dovedeşte antichitatea contemporană
lui Epicur, o dovedeşte Lucreţiu, a cărui «De rerum natura»
nu s'ar fi putut naşte fără o puternică atmosferă ambiantă. O
dovedesc veacurile al XVIII-lea în Franţa şi al XlX-lea în Ger­
mania, fără ca prin aceasta să se înţeleagă, că ţările celelalte
au rămas streine de doctrina materialistă. O mai dovedeşte în
fine şi faptul, că la o anume vârstă şi la un anume grad de
însuşire a culturii, poate fiecare om de pe lume, a împărtăşit-o
cu convingere şi s'a simţit gata a o apără, aceasta nu numai
în secolii al XVIII-lea şi al XlX-lea, ci chiar în epoce de în­
florire idealistă, cum pare a fi şi epoca de faţă.
Fireşte această lăţire a materialismului, în unele vremuri
aproape în toate cercurile, şi mai în toate vremile în unele
cercuri, a făcut necesar să se arate motivele succeselor lui.
Aceasta cu deosebire atunci când critica filosofică a semnalat
în structura acestei doctrine cusururi aşa de mari, încât părea
din ce în ce mai neprobabil, ca valoarea sa efectivă să fie şi
cauza repercutării ei. In adevăr, astăzi mai cu seamă, în cercul
</udii filosofice 16
filosofilor, materialismul trece ca o concepţie refutată. In com-
pendiile filosofice, care trec în revistă, analizând şi apreciind,
curentele de gândire,, capitolul ce tratează «materialismul» —
pentru a-1 tăgădui — e de regulă cel mai clar scris, cel mai
bine nutrit, cu argumentarea cea mai sigură, cu concluziile cele
1
mai tranşante ). E poate capitolul care ar trebui arătat în primul
loc acelora care pretind că filosofia se sbate peste tot în nesi­
guranţă, că fiecare afirmaţie filosofică suferă de chinul îndoelii.
In ziua de astăzi, o disertaţie care ar avea drept ţintă comba­
terea materialismului, ar semăna până la un punct cu torea­
dorul care se luptă în arenă cu un taur înjunghiat de-a gata.
Valoarea filosofică a materialismului se tăgădueşte, şi .cred, cu
drept cuvânt; succesul său, acesta, nu se poate contesta. Dacă
stabilirea lacunelor empirice şi a lipsurilor de cugetare pe care
materialismul le înfăţişează, se poate face relativ uşor, nu tot
aşa stă lucrul cu precizarea cauzelor repercutării sale. De aceea,
nu e de mirare ca cercetarea acestor cauze, să tindă în publi­
cistica filosofică, a luă locul judecării sistemului însuşi.
De sigur că un motiv serios de isbândă al materialis­
mului a fost şi faptul că părea o prelungire firească a rezul­
tatelor ştiinţelor pozitive. Şi alte sisteme filosofice decât dânsul
şi-au avut totdeauna temeiurile lor. Dar aceste temeiuri erau
mai mult de ordine logică, le găsea omul totdeauna numai
înăuntrul gândului său propriu. Insă ceeace se află numai în
gândul tău, oricât se va prezentă aicea de obligatoriu şi de
constrângător, pare că rămâne neverificat, întrucât operaţia ve­
rificării e controlarea gândului cu natura. Temeiurile doctrinei
materialiste erau rezultatele ştiinţelor pozitive, atât de des ve­
rificate, prin veşnica împlinire a prevederilor făcute. Era un
control palpabil, concret, care poate părea de o natură mai înlăn-
ţuitoare, decât singurul control al temeiurilor logice, acela, prin
mărturisirea subiectivă a celorlalţi semeni ai tăi. Mai rămâne de
adaos că ştiinţele naturii—fără contrabalanţa psihologiei—conduc
nu numai în mod iluzoriu, ci în chip real la materialism. Ori, până
mai dăunăzi ştiinţele naturii, erau singurile pozitive, şi faţă de
l) Citez spre controlare, pe cele mai populare dintre e l e : «Einleitung
in die Philo•sophie», de Wundt, cărţile cu acelaş titlu ale lui Paulsen,
Külpe, Jerusalem. «Einführung in die Methaphysik» de Heymans, «Eiiifüh-
rimg in die Philosophien de R. Eisler.
rezultatele lor înfloritoare, psihologia abia putea să opună câteva
timide afirmări. A fost un moment când ştiinţa naturii repre­
zenta singură ştiinţa, psihologia reprezentând arbitrarul şi su­
perstiţia, alături dealte'ndeletniciri.—Iar atunci când psihologia
a început să se pozitiveze, în ce direcţie, în care parte a fenome­
nelor sale a început a se pozitivă ? Dacă exceptăm vagile for­
mulări ale legilor de asociare, care privesc fireşte domeniul
psihic pur, începutul de pozitivare al psihologiei, ieşirea din
capriţiu şi din arbitrar, începe cu stabilirea dependenţelor dintre
vieaţa sufletească şi sistemul nostru nervos, deci într'o direcţie
de unde nu eră greu — cum nici nu a fost — să se înfeodeze
psihologia la fiziologie, să se subordoneze vieaţa sufletească la
mecanica naturii. Cu ce începe vieaţa sufletească ? începe cu
senzaţia. Cum isvorăşte senzaţia ? Prin implantarea unei vibraţii
mecanice, pornită dela lucruri, în unul din organele noastre
receptive. Nimic mai lesne, decât a consideră senzaţia însăşi ca
prelungirea unei astfel de mişcări, ca o mişcare aşa dar.
Această explicare a succeselor materialismului, a formulării
lui-de către cărturari şi a îmbrăţişării sale entuziaste de cine
eră familiarizat cu ştiinţa, şi-am putea zice — de oricine simţea
nevoia explicării naturale a lucrurilor, — nu este însă îndestu­
lătoare. Şi unde vedem mai întâiu de toate insuficienţa sa, este
când examinăm nu numai succesul în sine al acestei concepţii,
ci şi forma în care dânsul s'a manifestat. Doctrina materialistă
nu numai că s'a întins, dar s'a întins cu semeţie. Nu numai că
a cucerit minţele şi inimele omeneşti, dar a sunat trufaşă din
fanfara biruinţei. E un orgoliu, o sfidare în stăpânirea acestui
curent, pe care nu le regăsim nici pe departe la doctrine opuse,
chiar atunci când au isbutit şi ele, să câştige popularitatea. In
unele'cazuri lucrul nu se explică greu. Sunt sisteme de filosofie
idealistă în care acea sfidare victoriasă nu e cu putinţă. O limi­
tare, o răsfrângere, o resemnare se găseşte mărturisită chiar Ia
baza sistemelor în chestiune. Aşa e bunăoară concepţia Kantiană,
şi toate acele sisteme care îi respectă contururile ei. Când tot
,ce~ contemplăm şi tot ce putem cunoaşte sunt icoane şi gânduri
de ale noastre, când oricât am ajunge cu gândul de depa:te
suntem totuş şi atunci «în noi», e firesc ca întocmirea unei
astfel de concepţii şi totodată împărtăşirea ei, oricât am avea
simţimântul că ar corespunde realităţii obiective şi adevărului
adevărat, să ne lase în bucuria verităţii descoperite, un grăunte
de amărăciune. Şi e lesne să se vadă că toate semeţiile Kantiane
sunt iluzorii, acolo unde sunt. Pretenţiunea de a fi satisfăcut
iarăş orgoliul nostru, aşa de atins de concepţia Kopernicană, ce
aşezase centrul lumii — cel puţin al unei porţiuni de lume—în
soare şi nu pe pământ, prin aceea că acum se aşează acest
centru, înlăuntrul conştiinţei omeneşti, care dictează legile şi
condiţiunile de înfăţişare ale întregii fenomenologii, e o pre-
tenţiune din cele mai puţin mângăetoare. Ce folos că a noastră
conştiinţă devine Soarele Kopernican, dar un soare care lumi­
nează culisele unei lumi fictive, dincolo de care se întinde reali­
tatea necunoscută a lumii adevărate! De aceea, această strămu­
tare de centru pe care o săvârşeşte Kant, nu reprezintă o revenire
— fie chiar dintr'un alt punct de vedere — faţă de ideia Koper­
nicană, ci este o ducere mai departe a operii lui Kopernic, desă­
vârşind desmoştenirea fiinţei umane de mai toate scumpele con­
vingeri ale mărirei şi puterii sale.
Insă nu toate sistemele care nu's materialiste au cu necesitate
forma Kantiană. Acest caracter limitativ, în însuşi miezul concep-
ţiunii, nu e un propriu al sistemelor nematerialiste. Dar par'că îm­
părtăşirea niciunuia din ele — fie chiar a acelui Hegelian — nu
a trezit sunetul fanfarei victoriase, aşa cum 1-a trezit la mate-
rialişti, nu a provocat acea postură triumfătoare, singura pică­
tură de poezie—s'o recunoaştem—a materialismului, fără de
care poetul Lucreţiu nu ar fi putut să supue poate cerinţelor
unei poeme, un material aşa de ingrat şi de rebel. S'ar putea
răspunde la asta, că ceeace dă materialismului caracterul po­
menit, e că această doctrină este ateistă, pe când acele spiritua­
liste admit, deasupra lumii, existenţa unui Dumnezeu. De aci
ar urmă atitudinea orgolioasă a celui d'intâiu, şi ţinuta mo­
destă a celor din urmă. Aci se poate întâmpină că spiritua­
lismul nu postulează în mod necesar existenţa divinităţii — do­
vadă sistemele spiritualiste ce despart ştiinţa de credinţă — şi
în al doilea rând rămâne să se obiecteze că această explicare
e în orice caz numai o formulă vagă şi figurată a adevărului,
pe care dacă nu-1 scapă, totuş nu-1 desluşeşte, necum nu 1 apro­
fundează. După a mea părere, cauza principală a succeselor
materialismului, a repercutării lui vertiginoase, şi mai presus
 de toate, a suficienţei sale, rezidă mai întâiu de orice, în asocia-
rea materialismului cu Atomismul,
Atomismul, în esenţă, se ştie, este teoria care reduce
lumea, la o sumă de elemente mici, indivizibile şi invizibile.
Universul ar fi rezultatul diferitelor lor împreunări. Această
teorie nu este cu necesitate materialistă. Poate foarte bine să
existe, şi a şi existat în fapt (dovadă Leibnitz, Herbart) un
atomism spiritualist, alături de atomismul materialist. Se poate
să concepem lumea tot aşa de lesne ca produsul unor mărunte
elemente psihice, a unor picături sufleteşti, a unor «monade»
spre a uză de termenul Leibnitzian, după cum ea a putut fi
concepută ca împreunarea boabelor materiale, a firelor de pul­
bere nevăzută, care o presupune atomismul materialist. Un alt
punct ce trebueşte să fie precizat de-a capul într'o astfel de
discuţiune, este distincţiunea ce există între atomismul ştiinţific
şi atomismul filosofic. Pe când această din urmă teorie socoate
acele elemente drept realităţi ultime, absolute, atomismul ştiin­
ţific le acordă numai o valoare relativă, le mărgineşte rosiul
şi realitatea în domenii răstrânse de fenomene, şi le subordo­
nează existenţa unui anume punct de vedere. Chiar de ar fi
contestabil filozoficeşte, ca lumea, în ultima ei esenţă să fie
alcătuită pur şi simplu din pluralitatea punctuală a ziselor atome
(fie că le concepem psihic, fie material), rămâne cert că din
punctul de vedere al ştiinţelor speciale, acele elemente îşi pot
menţine întreaga lor valoare, că din acest punct de vedere,
pot să existe aşa dar. Cine va crede, fiind convins de zădărnicia
atomismului filosofic, că trebue să ceară pentru asta şi înlătu­
rarea atomelor din cuprinsul ştiinţelor speciale, din Chimie
bunăoară ? Ştiinţele speciale se ocupă de realităţi relative (chiar
când îşi imaginează că au de-aface cu existenţe absolute) aşâ
că în domeniul lor specific pot să facă un număr de afirmaţii
desăvârşit exacte, care însă nu mai sunt exacte din punct de
vedere absolut. Putem avea atome în ştiinţele speciale, fără să
le putem menţine—cu aceeaş însemnătate—înlăuntrul privirii
filosofice a lumii. In orice caz, dacă ajungem să isgonim ato-
mele din ştiinţă, aceasta nu o vom putea face decât în cazul
insuficienţii lor explicative chiar din punctul de vedere al re­
lativităţii ştiinţifice, iar nicidecum dacă le-am găsi incompati­
bile cu firea existenţei absolute. Intre atomismul filosofic şi acel
ştiinţific este aşa dar clară deosebire. O deosebire mai greu de
stabilit — cu toate că unii o încearcă, este aceea mai departe
făcută între atomism ştiinţific şi atomism metodologic. Pe când
primul ar recunoaşte existenţa atomilor, ca realităţi relative fără
îndoială, cel de-al doilea consideră atomul numai ca un concept
potrivit pentru a înţelege natura şi a surprinde fenomenelor
raporturile lor constante. Deosebirea aceasta consistă — după a
mea părere — exclusiv în formulare. Avem în primul rând o
formulare obiectivă, în cel de-al doilea o formulă subiectivă
pentru unul şi acelaş lucru. Deşi atomismul metodologic are
aerul să tăgăduiască existenţa atomilor, nu le tăgădueşte însă
orice fel de existenţă. De asemeni atomismul ştiinţific (neme­
todologic, dacă se poate spune aşa) acordă atomelor numai o
existenţă relativă, dependentă aşa dară de anume condiţii, care
condiţii sunt în esenţă, modul de privire al subiectului. Tot ce
s'ar putea spune în această privinţă, e că atomismul metodologic
este expresiunea atomismului ştiinţific, conştient de relativismul
lui. Că formula obiectivă a atomismului ştiinţific poate pe ne­
simţite să conducă la atomismul filosofic, să cadă în păcatul
considerării acelor atome, drept realităţi ultime, neatârnate de
subiectul percepător, fapt ce se petrece cu atât mai lesne, cu
cât promovarea relativului la absolut e una din iluziile obiş­
nuite ale minţii omeneşti.
Odată aceste distincţiuni făcute, să revenim la punctul
nostru de plecare. Fireşte, în toată discuţiunea ce are să urmeze,
nu are să fie vorba de atomismul ştiinţific, al cărui relativism
ne opreşte să tragem dintr'însul concluzii hotărîtoare pentru
interpretarea lumii. Are să fie vorba de atomismul filosofic, care
asociat cu materialismul (acesta de asemeni o concepţie meta­
fizică), am socotit că e factorul de căpetenie care a determinat
succesul ultimei doctrine, precum şi forma acestui succes. A-
tornismul, singur, nu ar putea să-1 explice. Tot aşa materialismul
singur. Ceace nu pot însă face separat fiecare, pot face îm­
preună, poate face aşa dar—pentru a ne exprima într'o formă
concretă—acea concepţiune care afirmă că lumea în realitatea
ei ultimă se alcătueşte din unităţi invizibile, punctuale, de na­
tură materială.
Am spus că motivul principal al repercutării victorioase,
istoriceşte constatabilă, a doctrinei materialiste se datoreşte fap-
tului că materialismul a fost asociat în deobşte cu atomismul.
Această asociare nu e o necesitate pentru materialism. Se poate
tot aşa de bine ca materialismul să se asocieze cu altă ipoteză,
cu ipoteza ştiinţificeşte cunoscută, a continuităţii, aceea care nu
admite goluri între elemente, ci o continuitate substanţială. Se
poate să avem alături de materialismul atomic, un materialism
neatomic, un materialism ce admite continuitatea materială, ce
presupune că esenţa lumii nu este o pulbere măruntă ci massa
unitară de materie infinită. S'a întâmplat însă ca ipoteza con­
tinuităţii când a fost luată ca o ipoteză filosofică (nu pur şi
simplu ştiinţifică, cu valoare relativă) a fost împărtăşită mai cu
seamă de filosofi spiritualişti. Aşa reprezentanţii de căpetenie
ai acestei ipoteze sunt pentru antichitate Platon, iar pentru
vremile moderne, Descartes. Materialiştii însă au fost în mod
covârşitor atomişti şi chiar adoptând noile teorii asupra materiei
vor putea să rămână şi de acum înainte, câtă vreme vor mai
1
fi materialişti ).
Să procedăm acum la întemeiarea afirmării pe care am
făcut-o, cu privire la efectele materialismului asociat cu ato­
mismul. Pentru ce această ultimă doctrină a asigurat acelei
d'inainte succesul ei deosebit? Ce puteri cuprinde pentru a
săvârşi aceasta ?
Cu toate dovezile istorice care s'ar putea aduce înpotrivă,
omul e mai întâiu de toate o făptură raţionalistă, un iremediabil
partizan al explicării naturale Introducerea arbitratriului, ad­
miterea ruperii lanţului de legătură naturală, toate aceste le
face de silă şi de nevoe. Numai când propria sa persoană este
expusă, atunci încetează să judece lucrurile în mod raţionalist'
atunci nădăjdueşte schimbări nenaturale, le aşteaptă, le admite
aşa dar. încolo este un critic sever al socotelelor altora, şi un

1) Noile teorii asupra materiei, descompun vechiul «atom», mai

departe, în elemente şi mai infime, în electroni. Această operaţie, şi altele
analoge, nu desfinţează însă atomismul, luat fireşte într'un înţeles mai larg.
«Orice astfel de reducţiune, nu va schimbă totuşi nimica constituţiei ato­
mice a naturii, câta vreme va rămânea stabilit, că micile părticele (e vorba
de electroni) cu toată nedivizibilitatea lor, provizoriu admisă, rămân de
natură corporala, aşa dar substanţe întinse şi spaţiale, şi sunt separate prin
goluri unele de altele». I B. Erdmaim. Wissenschaftliche Hypothesen iiber
Leib und Seele, pp. 26 şi 27).
pesimist absolut în ce priveşte speranţele acelora întemiate pe
minuni. Atunci lumea curge în mod firesc şi simplu, înlănţuindu-şi
inelele sale, scoţând faptă din faptă şi fenomen din fenomen
Aşâ se petrece, aşa trebue ca să se petreacă. Acest raţionalism
pregnant al fiinţei umane, o împinge pe aceasta să caute nu
numai la toate o explicare, dar totodată o explicare naturală.
E foarte adevărat că nu arare ori şi-au explicat oamenii lucru­
rile în chip miraculos. Dar—oricât lucrul ar putea să pară de
paradoxal—introducerea minunilor trădează tocmai neputinţa de
a se suferi minunile. Să luăm un exemplu. Fuga Evreilor din
Eghipet şi trecerea mării roşii, care să presupunem că a fost
întocmai cum ni s'a transmis. Evenimentul s'a explicat prin mâna
dumnezeiască; ce a uscat apele o clipă până au putut să treacă
vlăstarele poporului ales. Iată o explicare miraculoasă. Explicarea
naturală, ştiinţiriceşte dată, a fost aceea prin flux şi reflux. Când
însă îţi lipsesc elementele explicative ale fluxului, înrâurirea
lunei, atunci elementele fizice rămase, apa, vânturile, pământul,
nu pot să lămurească singure fenomenul în chestiune, şi o
încercare de a-1 explică prin ele este ceva absurd. In orice caz,
e mai natural să alături un factor transcendent, decât să nu
alături nimic, să laşi drept condiţii explicative numai acele
elemente, incapabile de a-1 explica. Şi chiar după adăogirea
lunii, admirabila potrivire a fenomenului cu necesităţile momen­
tane ale acelui popor, rolul său mântuitor, poate să pară explicat
mai natural, adăogându-se o mână dumnezeiască, decât lăsat
pe seama unor cauze stupide, cum sunt toate cauzele fizice.
Aci supranaturalul ar înlocui absurdul, şi dintre aceste două
cel de-al doilea e mai mult minune, decât cel d'intâiu. Aşâ dar,
toată această intervenire miraculoasă însemnează a introduce
o cauză decât a nu avea nici una. Fireşte că o minte supusă dis-
ciplinii ştiinţifice, socoate intervenirile suprasensibile ca un lucru
ce nu e de admis. Explicările miraculoase devin din ce în ce
mai nesatisfăcătoare, şi tind să se elimine treptat. Supranatu­
ralul, tocmai fiindcă este astfel, nu este natural. Nu e mai puţin
adevărat, că după cele spuse, rămâne neatinsă ideia, că expli­
cările miraculoase sunt şi ele o treaptă a explicării naturale, că
se introduc minuni mai mici spre a scăpă de minuni mai mari,
că nu sunt o instanţă împotriva tendinţei de explicare naturală,
ba dinpotrivă o confirmare a ei.—Decâte cauze insuficiente, mai
 bine cauze miraculoase; decât acestea însă mai bine cauze
naturale.
Această necesitate sufletească lămureşte şi progresul ştiin •
ţelor pozitive, alături de nevoile practice, cari l-au determinat.
Aceste ştiinţe, cu explicările lor precise, îl scăpau pe om nu
numai de nedumerire ci şi de balastul de plăsmuiri transce-
dente cu care umpluse lacunele naturii. Tendinţa lui firească
erâ din ce în ce mai satisfăcută. Cu toate acestea, idealul ex­
plicării naturale nu cuprinde numai derivarea cauzală a unui
fenomen din altul sau din altele precedente, numai legarea
unor şire de evenimente cu alte şire cunoscute. Idealul nu se
reduce numai la explicarea naturală a schimbărilor petrecute
înlăuntrul existenţei, ci cuprinde pe deasupra şi mai înainte
decât toate: explicarea naturală a existenţei însăşi. Fireşte, ră­
mâne în afară de problema tractată, chestiunea dacă această
ultimă râvnă, nu conţine o aplicare nelegitimă a principiului
de cauzalitate, care s'ar referi numai la schimbările întâmplate
în lume, dar câtuşi de puţin nu se aplică lumii ca atare. Această
părere, pusă în lumină, în primul rând de Hume, adoptată de
un mare număr de filosofi contemporani, în frunte cu Wundt,
nu schimbă câtuş de puţin situaţia chestiunii, de oarece lumea
care a făcut succesul materialismului, streină de problemele de
teoria cunoştinţei—şi chiar de ar fi fost familiarizată nu se ştie
de ar fi primit soluţiunea — consideră tot aşâ de legitimă, ca
râvna de explicare a schimbărilor din existenţă şi tendinţa
de explicare a existenţei însăşi. Ba mai mult decât atâta,
de ultima tendinţă e mai conştientă, şi o urmăreşte mult mai
viu. Intâiu explicarea lumii şi apoi a diferitelor evenimente din
năuntrul ei. Problemele filosofice se impun mai înainte decât
acele ştiinţifice, şi agită mult mai mult. Aşâ se explică ames­
tecul de încântare şi decepţie, pe care poate să-1 producă, fai­
moasa şi populara carte a lui Haeckel «Enigmele Universului»,
şi asupra impresiunii căreia am avut prilejul a face câteva an­
chete personale. O încântare prin promisiunea rezolvirii lor
naturale, prin tăgăduirea acelui «ignorabimus» al lui Du Bois-
Reymond, prin reducerea treptată a tuturor enigmelor, Ia una
singură, la substanţă. Decepţiune, prin lăsarea neatinsă a acestei
enigme supreme, care e originea substanţei, ba mai mult, anun-
ţându-se eternitatea sa, şi sporirea misterului său, cu cât înaintăm
 mai mult, trădându-şi cu aceasta pretenţiunea de a nu lăsă
nimic incognoscibil, dacă va fi silit să lase ceva necunoscut.
Explicarea naturală a lumii însăşi, acesta este un deziderat
întins, şi oricine se va repezi cu sete, la slova care i-o va fă­
gădui... Ce se poate oferi acestei umane dorinţi ?
Mai întâiu, se poate spune că lumea a fost întotdeauna.
Complexul fenomenelor care alcătueşte lumea azi, derivă din
acela care alcătuise lumea eri, şi aşa mai departe, la indefinit.
Această afirmare nu iese fireşte din natural, şi este afirmarea
frequentă a oamenilor de ştiinţă, cari fac şi filosofie, este şi
afirmarea materialiştilor de orice nuanţă. Afirmarea, cum am
zis, nu iese din natural, dar totodată nu este o explicare na­
turală. Nu este nici naturală, nici nenaturală, nu este o expli­
care de loc. Fireşte, pentru cine vede în dorinţa explicării aicea
îndreptată, o nelegitimă aplicare a cauzalităţii, nici nu este
nevoe de explicare. Lumea e dată ca atare şi atâta tot. Cine
însă crede dimpotrivă, că e drept să se întrebe asupra originei
lumei, cine aşâ dară caută explicarea, nu o găseşte în acea
soluţiune. Că lumea de astăzi, derivă din lumea de ieri, şi aşâ
mai departe, asta înseamnă ca in loc de găsirea cauzei expli­
cative, a cauzei mântuitoare, să ne găsim faţă în faţă veşnic
cu aceeaşi lume (lumea de Ieri, de alaltăieri, etc), pe care tocmai
vrem să o explicăm.
O altă soluţiune, care e în acelaş timp şi o explicare, este
crearea lumii de către Dumnezeu. E aşâ dar deslegarea pro­
blemei, postulându-se o realitate deosebită de lume, suprasen-
sibilă, superioară, unde ar fi totodată isvorul universului per­
ceput sau capabil să fie perceput. Că această soluţiune cuprinde
o explicare, fără îndoială. Dar că explicarea conţinută, nu este
ideală, absolut liniştitoare, fără râvna întrebării mai departe, şi
chiar de a fi înlocuită dacă s'ar putea, e iarăş un lucru absolut
sigur, mai cu seamă pentrucine nu e familiarizat cu ideia re­
lativităţii cunoştinţelor, pentrucine urmăreşte explicarea naturală,
într'un chip strict, îngust, ori unde şi la orice. Sunt două, din
acest punct de vedere, cusururile explicării date: i) Dumnezeirea
este suprasensibilă, prin urmare ese din cadrul explicării natu­
rale ; 2) întrucât ea rămâne nepercepută şi neperceptibilă, mai
mult te alegi cu bănuiala că această supremă realitate, dacă ai
putea-o cunoaşte, ţi-ar deslegâ enigma existenţei, într'un chip
liniştitor, definitiv, fără nevoia mergerii mai departe. E cum
am spus numai o bănuială, care lesne poate ca să oscileze,
ajungând câteodată chiar la nesiguranţă. Şi cum cercând să
strângi mai de aproape acea realitate superioară, o îmbraci fără
voe în veşminte lumeşti, parvii până la urmă ca să pui asupră-i
aceleaşi întrebări pe care ţi le-ai pus faţă de lume. Să cauţi
într'un cuvânt explicarea Divinităţii însăşi, ba chiar poate să
urmăreşti două serii de explicaţii de aci înainte: explicarea di­
vinităţii întrucât crează, şi a divinităţii întrucât cugetă, şi
cunoaşte, fiindcă aici nu mai poţi în nici un caz concepe cu­
getarea cu un product al realităţii, realitatea nefiind dată, ci
1
rămânând a se crea ). Ori cum ar stă lucrurile, concretizarea
eventuală a divinităţii, oricât ar fi de vag realizată, poate pune
faţă de ea însăşi aceeaşi întrebare, care s'a mai pus odată înaintea
lumii. Mai exact se încorporează, cu aceasta, divinitatea în lume,
oricât ar fi mai departe socotită ca partea cea mai înaltă, cea
mai sublimă a lumii. Cădem atunci în situaţia deslegării prece­
dente, în care se lăsa universul pur şi simplu să existe ca atare.
Ar rămâne atunci o ultimă soluţiune, singura capabilă de
a linişti complect şi de a triumfa desăvârşit de toate dificultăţile

1) Este marele merit al lui Kant, de a fi pregătit în epoca modernă

întrunirea la olaltă a acestor, două elemente ale divinităţii postulate. Una
din ideile fundamentale ale criticismului Kantian, este activitatea intelec­
tului, considerarea lui nu ca o oglindă pasivă, receptivă numai de icoanele
obiectelor externe. Şi alţii mai înainte de dânsul, şi chiar mai mult ca
dânsul, au socotit sufletul nostru capabil de a scoate din el însuşi adevăruri
şi principii obiective. Dar acest tezaur de adevăruri conţinute şi pe care
sufletul nostru l'ar fi putut oricând revărsa, cu toată înfăţişarea sponta­
neităţii, eră dobândit la rându-i printr'o percepere anterioară, printr'o insu­
flare divină, sau printr'un simţ ascuns, prin urmare se menţinea în princi­
piu pasivitatea lui. Activismul, pus în plină lumină şi afirmat cu conştiinţă
de Kant, dacă a fost punctul de plecare al unor sisteme greşite, care au
crescut fără măsură sfera spontaneităţii creatoare a spiritului, chiar luat
în mod imanent, omenesc, este însă şi punctul de plecare al singurei soluţii
metafizice probabile, privitoare la întrebarea supremă, anume s o l u ţ i a :
«.Dumnezeul care crează lumea cugetând-o». Aci nu realitatea crează cuge­
tarea, ci cugetarea realitatea, singurul mijloc de a restabili monismul, acolo
unde e mai mult nevoe să fie stabilit, în locul unde se încheie, edificiul
întregii lumi. (In lumea perceputa monismul s'ar fi putut stabili conside­
rând cugetarea ca un product al realităţii create).
 întâmpinate până acuma, singura soluţiune deplină, dacă ar fi
posibilă: anume aceea că lumea a eşit din nimic.
Am zis că această soluţie ar fi singura liniştitoare, dacă
ar fi cu putinţă. Nimicul, nefiind o realitate, nu este nici ceva
suprasensibil. In afară de aceasta, el nu te îmbie cu întrebările
mai departe. Că nu există nimic, asta nu are nevoe de nici o
explicare. Chiar dacă am lăsa neantului spaţiul şi timpul, —
ceeace din punct de vedere critic nu este posibil, dar la prima
înfăţişare lucrul poate fi admis— noţiunea nimicului, în timp
şi în spaţiu, rămâne tot aşa de odihnitoare, de explicată delà
sine, întocmai ca mai înainte. Atâta numai că această singură
soluţie liniştitoare, rămasă în cadrul explicărilor naturale — că
lumea a eşit din nimic, — e absolut neexecutabilă şi nu se poate
gândi până la capăt. Totuş iluziunile putinţei acestei soluţii,
mai cu seamă când nu o adânceşti, nu sunt cu totul excluse,
şi o astfel de iluziune. credem, că a putut să o procure—mai
bine ca oricine — atomismul materialist. Fireşte filosofii, teore-
ticianii acestei doctrine nu au afirmat lucrul niciodată şi nici
nu au putut să-1 afirme. Din potrivă, dânşii au susţinut cu tărie
«eternitatea atomelor» şi principiul «că din nimic nu iese în
veci nimic». Vorba nu este însă de acei ce au formulat teoria,
ci de mulţimea care a îmbrăţişat-o, care poate să privească,
mai departe, peste umărul lor, şi chiar să creadă unele lucruri
în contra zisului lor, care a putut să .vadă în micimea invizi­
bilă, punctuală a atomelor, nu nimic, dar ca şi nimic, în pul­
berea măruntă a unităţilor constitutive, o tranziţie spre neant.
Desigur, cum frumos se exprimă Caragiali, în a sa «Făclie de
Paşte» e nesfârşit mai mică diferenţa între o lumină orbitoare
şi o geană de lumină, decât între aceasta şi întunericul orb.
Fără îndoială, e mai puţin delà firul de pulbere la massa in­
finită, decât delà acela la neant. Şi a isvorî atomul din ni­
mica e cea mai mare minune, în rândul minunilor, e un lucru
care nu se poate cugeta. Cu toate acestea, pentru cine nu gân­
deşte lucrul până la capăt, pentru cine nu toarce firul analizei
până la sfârşit, pentru cine priveşte numai direcţia încotro se
îndreaptă lucrurile, fără a le urmări prea mult, pentru acela
geneza lumii date din părticele din ce în ce mai mici, care la
rându-le se dizolvă în elemente şi mai mărunte, invizibile, punc­
tuale, poate naşte iluzia aceea, a unei aproximative creaţii din
nimic. De altfel, mai toată lumea, chiar aceea care recunoaşte, că e
mai mare distanţa dela firul de pulbere la nimic decât dela firul de
pulbere Ia o massă infinită, pare a crede totuşi că distanţa dela
acestea două, la nimic, nu este egală, ci firul de pulbere se află
mai aproape, decât massa de materie infinită. Dar atuncea situaţia
devine clară şi iluzia rămâne explicată. Când două lucruri faţă
de un al treilea nu sunt deopotrivă de îndepărtate ci unul e
mai aproape decât altul, asta însemnează că acel de al treilea
lucru poate să fie ajuns de celelalte. Pentru ca ceva să fie ab­
solut intangibil, de tot ce nu este el, trebueşte ca toate lucrurile,
ori-care le-ar fi forma, mărimea şi poziţiunea, să fie întotdeauna
deopotrivă de îndepărtate de dânsul. Pentruca dela «existenţă»
să nu se poată niciodată trece la «nimic», trebue ca toate exis­
tenţele să fie egal de departe de nimic. Şi cum lucrul nu pare
ast-fel, acea iluziune rămâne cu putinţă, isvorârea lumii văzute
din părţi mai mărunte şi acestea din părţi şi mai mici, direcţia
genezii spre atomele nevăzute, spre unităţile punctuale rezolvite
astăzi mai departe în elemente imponderabile de eter, ce par că
se apropie continuu de neant, ne îndreaptă gândul şi ne face
să ne credem pe calea singurei soluţii liniştitoare, devenirea
lumii din nimic. Şi ceeace mai ales contribueşte la menţinerea
iluziunii, este faptul că tocmai din pricina felului cum atomele
se concep, momentul în care s'ar cugetă actul eşirii atomelor
din nimic — şi care ar fi fatal pentru toată iluzia aceia —
aproape nu vine în conştiinţe. E un caz când oamenii se îm­
pacă chiar cu gândul eternităţii acelor elemente, ceeace nu pu­
tuseră când a fost vorba de lume în total. In adevăr asimilarea
aproximativă a atomelor cu nimicul, quasi-identificarea lor, face
ca eternitatea atomelor să pară aproape tot aşa dela sine în­
ţeleasă ca eternitatea nimicului, sau veşnicia formelor goale,
spaţiul şi timpul, să nu ne mai îmbie aşa dară cu întrebările
mai departe. Aceasta evită ca acel moment primejdios pentru
întreaga soluţiune—cugetarea genezii atomelor din nimic — să
apară în lumina clară a conştiinţei noastre, şi ast-fel menţine
iluziunea mai departe *).
1) O analoga situaţiune se găseşte în concepţia continuităţii Dar-
winiane. Numai că aicea lucrul apare şi mai evident, aşa că ceeace s'a
întâmplat cu Darvinismul, poate sluji ca o contraprobă, pentru ceeace s'a
petrecut cu atomismul. Concepţia darvvinianâ înlocueşte speţele immu-
 Să căutăm a ne rezumă. Opoziţia contradictorie între exis­
tenţă şi nenexistenţă, care în fapt alcătueşte o prăpastie ce nu
se poate acoperi, poate totuşi pi oduce o iluziune contrară, ad-
miţându-se trepte de continuă tranziţiune dela una la cealaltă.
Treptele de traziţiune între existenţă şi nonexistenţă s'ar
alcătui, în iluzie fireşte — după cum am arătat — din descreş­
terea cantitativă a realităţii. Câtă vreme am menţine lumea,
în ultima ei esenţă, ca o enormă massă unitară, (cum e de
pildă în ipoteza continuităţii) trecerea dela existenţă la no­
nexistenţă, apare în toată absurditatea ei.
Concepem din potrivă lumea, în ultima ei esenţă ca o
sumă de minuscule unităţi materiale, trecerea spre noţiunea
odihnitoare a nimicului, nu e nici aici realizabilă—fiindcă asta
ar cere cugetarea actului de tranziţiune—dar poate să producă
amăgirea, unei veşnic amânate, dar posibile tranziţiuni. Iată
cum atomizmul, poate fi un factor de succes al materialismului,
satisfăcând mai mult decât oricine exigenţele arătate ale ex­
plicării naturale. Dacă nu chiar crearea din nimic, dar creare
1
din mai-nimic ).

tabile cu specii desvoltate şi diferenţiate printr'o tranziţie lenta din ger­

mene primordiale omogene. Ceeace a părut ispititor în concepţia aceasta,
a fost câ în locul creaţiunii abrupte s'a introdus desvoltarea continuă, iar
această din urmă, părea că suprimă cu desăvârşire elementul de creaţiune
în totdeauna incomodant în explicare. Totuşi suprimarea eră iluzorie.
Tranziţia lentă diferenţiarea treptată, dacă sporeşte în mod infinitizimal
;

prezentul faţă de ceeace era în trecut, îl sporeşte totuşi, se creează din

nou aşa dar. Insă această creaţiune treptată şi infinit de mică, tocmai din
cauza micimei sale, a părut egalabilâ cu «zero» şi de aceea a produs iluzia
eliminării complecte de creaţiune ceeace a ademenit pe' cei mai mulţi,
Odată germenele primordiale admise, părea câ totul se explică dela sine
întocmai cum a = a. încă un caz în care ceva, părea că se produce cu
nimic. Tipul desăvârşit al explicării liniştitoare, pe care atomismul o duce
numai la ultima extremitate.
i) Tocmai din această pricină, concepţia atomistâ (în materialism) e
aproape cu necesitate atee. Existenţa cam de sine înţeleasă a minusculelor
atome, face inutilă introducerea unui Dumnezeu, al cărui rost a fost mai
totdeauna nu explicarea de fenomene izolate •— care fireşte în concepţia
atomică, este de natură mecanică, —• ci cu deosebire explicarea existenţei
însăş. Nu tot aşa stă lucrul în ipoteza continuităţii, unde ideia unui
Dumnezeu are rostul să explice, o existenţă separată de nonexistenţă prin­
tr'o prăpastie uriaşă, care se impune dela început. Aci — în ultima ipo­
t e z ă — n u poate să fie vorba de o nivelare între realitate şi nonrealitate
 Odată aceste lucruri lămurite, rămâne să tragem câteva
consequenţe, dintre care unele absolut trebuincioase, pentru
paralizarea întâmpinărilor.
In primul rând, odată cunoscute motivele şi tendinţele
explicării naturale, putem să ne dăm seamă pentruce atomis-
mul le poate satisface numai asociat cu materialismul, nu şi cu
spiritualismul cu care se poate de altfel împreună. Argumentul
este, pentrucă atomele psihice, ultimile elemente sufleteşti, ori­
cum le-am concepe şi imagina, oricât de reduse le-am socoti,
apar tot aşa de îndepărtate de nonexistenţă cât şi materia in­
finită. Micimea elementelor psihice nu pare să ne apropie de
neant, aşa cum se întâmplă cu micimea unităţilor materiale.
Intr'un cuvânt quasi-identificarea lor cu nimicul, nu e posibilă
nici în iluziune. Această situaţiune are două temeiuri serioase.
1) Orice fel de elemente psihice ne-am închipui, fie ele senzaţii,
sentimente sau impulsiuni, oricât de minuscule, de punctuale cali­
tativ, şi de momentane ca timp, toate presupun neapărat, pentru
a putea avea fiiinţă, existenţa unei realităţi, uriaşă în felul ei,
care este subiectul percepător. Fireşte din punctul de vedere
critic existenţa acestei ultime realităţi o presupune şi materia
însăşi. Din punctul de vedere dogmatic însă, din punctul minţii
obişnuite, pe care o disecăm aci, materia e absolut neatârnată
de actul percepţiunii. Nu tot aşa stă lucrul cu faptele sufleteşti,
care, toate «involvă» prezenţa unui subiect. E drept că cine ar
citi tratate contemporane de psihologie, ar conchide că acest
lucru e foarte discutabil, că în tot cazul, acea prezenţă nu poate
să fie stabilită, decât după lungi discuţii competente, şi după
nesfârşite respingeri de contra argumente Dacă însă in ştiinţă

oricâte exemple istorice ar părea să mărturisească contrarul. E drept că

Platou bunăoară numeşte materia o nonexistenţă. Dar aceasta e mai mult
o exprimare figurată. E drept că acelaş Platon are aerul să identifice ma­
teria continuă cu spaţiul, cu spaţiul care nu cuprinde nimic. Dar această
identificare verbala, nu poate să trezească iluzia de care am tot vorbit,
fiindcă rămâne verbală, fiindcă dânsa ne-ar cere să cugetăm cu clară con­
ştiinţa, tocmai momentul trecerii efective.
De aceea oricât ni s'ar spune că materia e spaţiul gol, cugetând-o,
noi îl umplem—independent de introducerea platonică a ideilor — în toată
imensitatea lui. Identificarea rămâne complect nimicită, şi aceasta pentrucâ
singurul mod de a se crea iluziunea unei treceri posibile, este numai
acela al micşorării cantitative.
lucrul se petrece aşa, în mintea naturală lucru se întâmplă
altfel. Aicea subiectul este dat cu certitudine ca bază a mo­
zaicului de fapte sufleteşti, şi ceeace vedem în ştiinţa de as­
tăzi, în care pare a predomni aceeaşi idee, după o lungă sco-
borîre în afund, nu e decât unul din frequentele cazuri, când
ştiinţa după lungi ocoluri şi experienţi, revine la părerea bunului
1
simţ comun ). Vieaţa sufletească nu poate să fie socotită, şi nu este
socotită de obicei ca un vârtej de senzaţii suspendate, sau de senti­
mente ce nu sunt ale nimărui. Cele mai minuscule elemente psihice
referă prin urmare la un subiect, anunţă existenţa unei reali­
tăţi profunde, în genul său deosebit, aceasta o face orice sen­
zaţie infimă, necum monada leibniziană (pentru a vorbi de un
clasic atomism spiritualist) a cărei structură complicată .o face
să fie un adevărat «microcosm». Câtă deosebire aşa dar dela
o atomă psihică, bogată în toată micimea ei, la minuscula şi
stinsa atomă materială! 2) Un alt temeiu, care concură la
acelaş rezultat, este faptul aflat în experienţă că micşorarea şi
chiar stingerea vieţii conştiente, lasă, totuş în urmă, ceva foarte
departe de neant, lasă înfăţişarea corporală a organismului cu
care a fost împreunată. Vieaţa sufletească, oricât de minusculă,
nu pare să atragă prin descreşterea şi prin stingerea ei, nimicul,
cum se poate crede că atrage substanţa materială, presupunând
că ar dispărea, oricât unităţile psihice s'ar înfăţişa de mici,
quasi-identifîcarea lor cu neantul nu e cu putinţă, prin aceea
că chiar stingerea lor deplină, lasă după ele, şi oarecum din
ele, alte realităţi masive — cum arată experienţa noastră —

1) De altfel până la un punct lucrul se şi explică. Aproape în fiece

chestiune, fie pro, fie contra, există două serii de argumente. Unele de natură
generală, mai mult logică, care se prind de regulă imediat, şi altele speciale
pentru a căror formulare trebueşte vreme şi experimentări. Omul obişnuit
se deosibeşte de omul de ştiinţă, prin aceea că nu le poseda decât numai
pe cele d'intâiu, cu ajutorul cărora rezolvă chestiunea. Omul de ştiinţă le
posedă şi pe cele speciale, însă nu pe toate odată, pentru a le anulă pute­
rile întrucât se compensează între ele. De aceea, soluţia oscilează, trece
dela pol la pol, până revine câteodată la părerea minţii obişnuite ce a re-
zolvit cu argumentele generale, care mai niciodată — în anume materii —
nu pot să fie acoperite de cele speciale, decât numai când acestea sunt
necomplect cunoscute. Atunci părerea omului de ştiinţă devine aceeaş cu
aceea a omului obişnuit, numai că dispune de mult mai multe temeiuri
pentru statornicirea ei.
 fără a mai vorbi de faptul cuprins în primul argument, că re­
ferinţa constantă la un subiect, le complică deja realitatea
oricât de punctuală s'ar înfăţişă. E drept că în cazul ipotezei
ce-o discutăm acuma — anume considerarea lumii, în esenţă,
ca o pluralitate de mici unităţi sufleteşti — nu mai poate fi
vorba de un corp, care să rămâe, după stingerea realităţilor
psihice, al căror simplu product ar fi. Insă, acel fapt, constatat
în experienţă, cere cel puţin atâta, să situăm dedesubtul scânteii
conştiente, o largă bază de «inconştient», care să reprezinte
fondul psihic al realităţii fizice rămase. Cum inconştientul însă
e inabordabil şi insondabil pentru noi, nu vom putea hotărî
niciodată, în ce grad şi în ce măsură, unităţile sale ultime, se
apropie de neant. Din aceste cauze atomismul psihic, ori cum
l'am închipui, nu poate să suggereze acea iluziune, care făcea
puterea atomismului materialist.
x
Odată arătate motivele succesului acestei ultime doctrine,
o putem aprecia şi ierarhiza pe ea însăşi, în feluritele nuanţe
ale ei. Atomismul care admite pluralitatea calitativă a elemen­
telor ultime, e mai puţin preferabil, şi mai nesatisfăcător decât
acela care admite atomii uniformi. Pluralitatea calitativă a
elementelor ultime, îndepărtează de ideia genezii lor din ni­
mic, diversificând nimicul, spre a-1 putea face creiatorul na­
1
tural al unei diversităţi. In afară de asta micimea atomelor
(micime care să iluzioneze tranziţia spre neant) trebue să fie
aşa de extremă, încât diversităţile calitative să nu mai poată
avea loc. Aceasta credem este raţiunea inconştientă a evoluării
atomismului, deîa unităţi cu formă diferită spre unităţi identice
ca formă, născând diversitatea fenomenelor, numai prin deo­
sebirea poziţiunii lor spaţiale. Simpla nevoe de unitate a minţii
ar fi tolerat poate mai departe, atome cu formă conică, octoe-
drică, romboidală; destul ca diferenţele să fie cantitative, sau
solubile în diferenţe de acest gen, să nu se iasă, într'o vorbă,
din realităţi, care se supun fără rămăşiţă unei interpretări me­
canice curate.
Să căutăm a ne rezumă. Atomismul, asociat cu Materialismul,
dă naştere unei doctrine, atrăgătoare atât prin ceeace oferă,
cât mai cu seamă prin ceeace pare a oferi. In fond, această
concepţiune, e extrem de vulnerabilă şi de puţin rezistentă
criticei. E atacabilă întrucât e materialistă, socotind materia
stuilii /itoso/ice. t"
ca o existenţă absolută, pe când ea este numai fenomen, numai
mod de înfăţişare în conştiinţe. E atacabilă, întru cât e ato-
mistă, pluralizând esenţa ultimă a lumii şi făcând cu aceasta
cam neînţeleasă, unitatea legilor şi acţiunea reciprocă. Succesul
şi valoarea însă nu stau cu necesitate într'un raport direct,
fiind-că motivele celui d'întâiu se pot împrumută şi din altă
parte decât dela valoare. Şi nu numai că se poate întâmplă
aceasta, dar se întâmplă cât mai adese ori.
Noemvrie, 1008. ION r'ETROVICI.
 F I L O S O F I A LUI HENRI B E R G S O N
(U r m a r e)

II.
III. ORGANIZAREA STĂRILOR DE CONŞTIINŢĂ. L I B E R T A T E A . — Stările
de conştiinţă nu sunt ca nişte atomi psichici, izolaţi unii de
alţii; vieaţa interioară este o continuă devenire, un flux, un
processus dinamic. In multiplicitatea lor se observă o anume
unitate şi nu e nevoe de o mare pătrundere psichologică pentru
a vedea că ele se determină unele pe altele. Care este adevăratul
înţeles al acestei determinări voluntare a stărilor de conştiinţă ?
Căci faţă de această latură a vieţii psichice se pune marea pro­
blemă a libertăţii. O soluţie justă a acestei probleme nu putem
dâ dacă nu pricepem just adevărata natură a vieţii psichologice
şi dacă în locul «datelor imediate», pure, ne sprijinim pe datele
unei experienţe falsificate de trebuinţele practicei şi de iluziile
spaţiale. Veşnicele contradicţii dintre liberul arbitru şi determi­
nism nu provin decât dintr'o punere greşită a problemei, din
intruziunea lumii sensibile în cunoştinţa psichologică, din con-
fuziunea duratei reale cu simbolul ei spaţial, a calităţii cu canti­
tatea. In examenul teoriilor deterministe şi contingentiste Bergson
aplicând metoda lui cunoscută obţine iarăş câteva magistrale
disocieri şi arată cum trebue pusă adevărata problemă a libertăţii.
Intâiu cercetează afirmările determinismului. Această hipo-
teză ridică împotriva libertăţii fapte precize, unele fizice, altele
psichologice. Libertatea ar fi incomprehensibilă, întâiu din pri-
cină că faptele noastre sunt necesitate de sentimentele, ideile
şi toate stările de cunoştinţă care le preced, al doilea din pricină
că ar fi incompatibilă cu proprietăţile fundamentale ale materiei
şi mai ales cu principiul conservării energiei. Sunt dar două
forme de determinism: unul fizic, altul psichologic, amândouă
demonstrări empirice ale necesităţii universale. După Bergson
forma fizică se reduce la cea psichologică; orce determinism
se reazimă în ultimă analiză pe o hipoteză psichologică. Iar de­
terminismul psichologic, ca şi doctrinele care vor să-1 ruineze,
cum e liberul arbitru, are la bază o concepţie neexactă a mul­
tiplicităţii stărilor de conştiinţă şi a duratei. Să dovedim aceste
afirmări.
Determinismul subt forma lui fizică e strâns legat de teo­
riile mecanice ale materiei. Universul n'ar fi decât o masă de
materie pe care imaginaţia o fărămiţeşte în molecule şi atomi.
Corpusculele acestea sunt în continue mişcări, vibratorii şi de
translaţiune. Fenomenele fizice, acţiunile chimice, toate calităţile
pe care le atribuim materiei, obiectiv se reduc la aceste mişcări
elementare. Materia care intră în compunerea corpurilor orga­
nizate fiind supusă la aceleaşi legi, în sistemul nervos nu am
găsi altceva decât tot atomi şi molecule supuse mişcărilor de
tot felul. Insă cum în fiecare moment starea moleculară a sis­
temului nervos este influenţată de starea şi mişcările molecu­
lare ale lumii exterioare, sensaţiile, sentimentele şi ideile care
se succed în noi nu sunt decât rezultatele mecanice ale com­
poziţiei mişcărilor primite din afară cu mişcările la care eră
supusă mai dinainte substanţa nervoasă. Se poate produce şi
fenomenul invers: mişcările moleculare ale sistemului nervos
să se compună între ele sau cu altele şi să aibă ca rezultat o
reacţiune a organismului nostru asupra lumii exterioare ; aşa
se explică acţiunile reflexe şi acţiunile voluntare. După acest
mecanicism riguros, poziţiunea fiecărui atom, atât în sistemul
nervos, cât şi în întregul univers, este determinată de suma
acţiunilor mecanice pe care ceilalţi atomi le exercită asupra sa.
Este cunoscută tema materialistă pusă în atâta relief de Dubois-
Reymond în cuvântarea sa Ueber die Grenzen des Naturerkennens:
spiritul care ar cunoaşte într'un moment dat poziţiunea tuturor
atomilor din univers, ar putea prevedea cu siguranţă întreaga
istorie viitoare a lumii, precum ar putea cunoaşte cu preciziune
 întreaga ei istorie trecută. Şi tot aşa matematicianul care ar
determină într'un moment dat poziţiunea atomilor unui orga­
nism omenesc şi în acelaş timp ar cunoaşte poziţiunea şi miş­
carea tuturor atomilor din lume capabili de a-1 influenţă, ar
putea calculă cu preciziune deplină toate acţiunile trecute, pre­
zente şi viitoare ale fiinţei căreia îi aparţine organismul.
Această concepţie a fenomenelor fizice în general, cu
aplicarea ei la cele fiziologice ale sistemului nervos, decurge
în chip natural din principiul conservării energiei. Starea din-
tr'un moment dat a unui sistem mecanic este riguros determi­
nată de starea lui imediat anterioară. Dar admiţând această
hipoteză pentru lumea fizică, ea nu implică deloc determinarea
absolută a stărilor noastre de conştiinţă unele prin altele. Şi
pe lângă aceasta, universalitatea însăş a principiului conser­
vării energiei nu poate fi admisă decât în puterea unei hipo-
teze psichologice.
Să vedem mai întâiu dacă determinismul fizic riguros im­
plică un determinism riguros al stărilor de conştiinţă. Dacă
poziţiunea, direcţiunea şi vitesa fiecărui atom de materie cere­
brală ar fi determinate la toate momentele duratei, nu ar urmă
deloc de aici ca vieaţa noastră psichică să fie supusă la aceiaş
fatalitate. Ar trebui pentru aceasta să ni se demonstreze mai
întâiu că fiecărei stări cerebrale date îi corespunde o stare
psichică determinată riguros, şi invers că fiecărei stări psichice
îi corespunde o modificare cerebrală determinată ; dar această
demonstrare nu s'a făcut până acum. Este adevărat că pentru
sensaţiunile noastre simple găsim totdeauna un substrat de miş­
care moleculară peste care să le aşternem : unei sensaţiuni de
sunet, de pildă, îi corespunde o anume vibraţiune de timpan
şi o zguduire a nervului acustic. Este iarăş adevărat că para­
lelismul celor două serii, fiziologice şi psichologice, a fost con­
statat într'un mare număr de cazuri; dar a întinde paralelismul
acesta la seriile luate în totalitatea lor, însemnează a rezolvi
a priori problema libertăţii. Din punctul de vedere al specula­
ţiei filosofice e permisă o asemenea întindere şi sunt sisteme,
ca cel al lui Spinoza şi Leibniz, care n'au ezitat să o facă. Dar
aceşti filosofi nu afirmau pentru motive de ordine fizică cores­
pondenţa riguroasă a stărilor de conştiinţă cu modurile întin­
derii. Leibniz o atribuia unei armonii prestabilite şi nu admitea
că o mişcare ar putea vreodată să nască percepţia, ca o cauză
care ar produce un efect. Nici Spinoza nu găsea o legătură
cauzală între modurile întinderii şi ale cugetării: amândouă
traduc în două limbi diferite veşnicul adevăr al substanţei in­
finite. Determinismul fizic din vremea noastră e departe de
claritatea şi rigoarea geometrică a acestor sisteme. După acest
determinism, conştiinţa s'ar naşte te miri cum, ca un epifeno­
men, din mişcările moleculare ce se petrec în creier. Rămâ­
nând în mecanicismul pur, nu se poate demonstra niciodată cum
un fapt psichologic ar fi determinat necesar de o mişcare mo­
leculară. Intr'o mişcare nu poţi găsi explicarea decât a unei
alte mişcări, iar nici de cum a unei stări de conştiinţă. Numai
experienţa poate stabili că o stare psichică însoţeşte o mişcare.
Şi legătura aceasta constantă a celor doi termeni nu a fost
verificată pentru totalitatea cazurilor, ci numai pentru cele in­
dependente de voinţă. Dacă determinismul fizic întinde această
legătură la toate cazurile posibile, o face, precum vom vedea,
tot din motive psichologice.
Conştiinţa ne arată că cele mai multe din acţiunile noastre
se explică prin motive ; însă acest determinism al simţului co­
mun se împacă foarte bine cu credinţa în liberul arbitru; nu
este un determinism riguros, ci un determinism al calităţii. Fi­
losoful determinist iâ drept absolută determinarea stărilor de
conştiinţă unele prin altele şi cum faptele psichologice cele mai
simple se aştern dela sine peste fenomene fizice bine definite,
şi cum cele mai multe sensaţiuni par legate de anume mişcări
moleculare, nu mai ezită să aştearnă întreaga serie psicholo-
gică peste cea fizică şi să o iâ pe cea dintâiu ca o traducere
literală şi servilă a celeilalte. In acest sistem, în urma extin­
derii ce se dă principiului conservării energiei, libertăţii îi ră­
mâne prea puţin loc. Bergson crede că această întindere im­
plică o anume hipoteză psichologică.
Rolul principiului conservării energiei în istoria ştiinţelor
nu trebue exagerat prea mult; el reprezenta un moment al
evoluţiei unor ştiinţe, dar nu a prezidat la această evoluţie. In
forma lui cea mai generală nu este decât o aplicare a princi­
piului de non-contradicţiune. «In orce operaţie matematică fă­
cută asupra unei cantităţi date e implicată permanenţa acestei
cantităţi în tot cursul operaţiei, or în ce fel am descompune-o..
In alţi termeni, ceiace e dat este dat şi ceiace nu e dat nu
este dat, şi în orce ordine am face suma aceloraş termeni, vom
găsi acelaş rezultat. Ştiinţa va rămânea veşnic supusă acestei
legi ; dar această lege nu implică nici o hipoteză specială asu­
pra naturii a ceiace va trebui să fie dat, nici asupra naturii a
ceiace va rămânea constant. Intr'un anume sens ne anunţă că
ceva n'ar putea ieşi din nimic ; dar numai experienţa ne va
spune care sunt aspectele sau funcţiunile realităţii care vor
trebui să însemneze ceva din punctul de vedere ştiinţific, şi
care nu vor însemna nimic. In scurt, pentru a prevedea starea
unui sistem determinat la un moment determinat, trebue cu
orce chip ca ceva să se conserve în cantitate constantă prin
toată seria de combinaţii ; dar numai experienţa se va pronunţa
asupra naturii acestui lucru, şi mai ales ne va arătă dacă îl
regăsim în toate sistemele posibile, dacă toate sistemele, cu alte
cuvinte, se supun calculelor noastre». (Les Données immédiates,
pag. 116). In starea actuală a ştiinţei principiul conservării ener­
giei e aplicabil universalităţii fenomenelor fizico-chimice, dar
nimic nu ne spune că studiul fenomenelor fiziologice în general
şi celor nervoase în special nu ne vor arătă vreodată vreo
energie de un fel nou, diferită de cele cunoscute. Mecanismul
radical priveşte conştiinţa ca un epifenomen, care poate veni
să se supraadauge la o serie oarecare de mişcări moleculare.
Dacă mişcarea moleculară poate crea sensaţia cu un neant de
conştiinţă, de ce conştiinţa n'ar crea la rândul ei mişcare fie cu
un neant de energie cinetică şi potenţială, fie utilizând această
energie în felul ei propriu ? Până acum nu s'a demonstrat că
sistemele conservative sunt singurele posibile.
Pe lângă acestea, aplicarea principiului conservării ener­
giei presupune un sistem ale cărui puncte, capabile de a se
mişca, sunt susceptibile de a reveni la poziţiunea lor primitivă.
O asemenea revenire este totdeauna posibilă, căci timpul nu
influenţează asupra sistemelor mecanice : materia inertă nu păs­
trează nici o urmă a timpului scurs. Cu totul altceva este în
domeniul vieţii : timpul lucrează aci ca o cauză ; aci hipoteza
unei reîntoarceri este absurdă şi niciodată nu s'a observat vreo
revenire asupra timpului trecut la o fiinţă vie. Presupunând că
în domeniul fiziologic absurditatea ar fi numai aparentă, căci
imposibilitatea revenirii s'ar putea atribui complexităţii fenome-
 nelor care lasă puţină posibilitate să se reproducă toate deo­
dată şi în acelaş fel, în domeniul psichologic absurditatea e
patentă. In vieaţa sufletească durata este într'adevăr creatoare:
o sensaţiune prelungită este o altă sensaţiune; aci nimic nu
rămâne identic cu sine, nu revine neschimbat; fiecare moment
este plin de tot trecutul. Punctul material rămâne într'un veş­
nic prezent; pentru corpul viu şi pentru conştiinţă trecutul este
o realitate. Aci timpul trăit însemnează un câştig, pe când în
sistemele conservative timpul nici nu iâ nici nu adaugă nimic.
Nu e dar o prezumţie puternică în favoarea hipotezei unei
forţe conştiente sau voinţă liberă, care supusă acţiunii timpului
şi imagazinând durata ar scăpă prin aceasta de sub legea con­
servării energiei ?
Nu o necesitate ştiinţifică, ci o eroare de ordin psichologic
a făcut din acest principiu abstract de mecanică o lege uni­
versală. Eroarea aceasta este eroarea pe care a constatat-o
Bergson în cunoştinţa pe care o avem noi despre vieaţa sufle­
tească. Am văzut că datele adevărat imediate ne scapă, că duşi
de necesităţile acţiunii practice şi de prejudecăţile spaţiale nu
ne observăm direct pe noi înşine, ci ne zărim prin formele
împrumutate lumii exterioare, aşâ că ajungem să credem că
durata reală, «durata trăită de conştiinţă este aceiaş cu durata
care alunecă deasupra atomilor inerţi fără să-i schimbe întru
nimic». De aceia nu ni se pare absurdă credinţa că după ce
timpul a trecut, putem pune din nou lucrurile în starea lor de
mai înainte, că aceleaşi motive pot să lucreze din nou asupra
aceloraşi persoane, că aceleaşi cauze pot produce acelaş efect
în domeniul conştiinţei. Această confuziune a duratei reale,
trăite, cu durata aparentă ne face să luăm principiul conser­
vării energiei drept o lege universală. Pierdem prin aceasta
din vedere diferenţa fundamentală dintre lumea exterioară şi
cea interioară; asimilăm în mod arbitrar vieaţa materiei, care
e un veşnic prezent, cu vieaţa originală a conştiinţei, în care
durata însemnează totdeauna un câştig, timpul trecut o îmbo­
găţire. Prin aceasta rezolvim a priori problema libertăţii, ne­
gând-o, însă acest determinism fizic se reduce în fond la un
determinism psichologic.
Determinismul psichologic, aşâ cum a fost formulat de
şcoala empirică engleză, implică o concepţie asociaţionistă a
spiritului. Dar asociaţionismul, orbit de aceiaş iluzie a simţului
comun care spaţializează cunoştinţa vieţei interne, o desfăşoară
în spaţiu, confundând durata reală cu cea aparentă şi multi­
plicitatea calitativă a stărilor de conştiinţă cu multiplicitatea
numerică a lucrurilor înşiruite în spaţiu, ajunge in privinţa li­
bertăţii la concluzii care contrazic natura reală a vieţii sufle­
teşti. Determinismul asociaţionist îşi reprezenta eul ca un agregat
de stări psichice, adevăraţi atomi sufleteşti, dintre care cel mai
puternic are o influenţă hotărîtoare şi atrage pe ceilalţi după
el. Această doctrină distinge deci unele de altele faptele psi­
chice coexistente. Aşâ de pildă john Stuart Mill explică conflictul
de motive şi rezultanta deliberărilor interne în felul următor :
«M'aş fi putut abţine de a omorî dacă groaza mea de crimă
şi temerea de urmări n'ar fi fost mai slabe decât ispita care
mă împingea să o comit». Sau în alt loc: «Dorinţa de a face
binele şi ura de rău sunt destul de puternice ca să învingă
orce altă dorinţă său aversiune contrarie». Dorinţa, groaza, te­
merea, ispita sunt prezentate aci ca lucruri distincte ; nu numai
prin cuvintele care le exprimă sunt lucruri separate, dar prin
chiar natura lor. «Conflictul, zice tot Mill, are loc între eul
care doreşte o plăcere şi eul care se teme de remuşcare».
Aci filosofia e cu totul victima limbagiului şi a înclinării de
spaţializare. Am văzut mai sus deosebirea dintre multiplicitatea
calitativă a stărilor sufleteşti şi multiplicitatea numerică din
spaţiu: a vorbi despre atomi psichici distincţi, despre stări izo­
late coexistente numeric, e a cădea într'o iluzie grosolană.
Stările de conştiinţă nu se juxtapun unele lângă altele, ca lu­
crurile din spaţiu : multiplicitatea lor este o multiplicitate de
fuziune, de pătrundere mutuală; aci suntem în domeniul cali­
tăţii pure.
«Respir parfumul unui trandafir şi îndată amintiri confuze
din copilărie îmi revin în memorie. La drept vorbind, aceste
amintiri n'au fost evocate de parfumul trandafirului: le respir
în însuş trandafirul; acesta le cuprinde pe toate pentru mine.
Alţii îl vom simţi altfel.— Dar e aceiaş miros totdeauna, îmi
veţi zice, numai că e asociat cu idei diferite. — Primesc acest
fel de exprimare, dar nu uitaţi că aţi eliminat din impresiu-
nile diverse pe care trandafirul le produce asupra fiecăruia din
noi ceiace ele au ca personal; n'aţi păstrat decât aspectul
 obiectiv, ceiace, în parfumul trandafirului, aparţine domeniul
comun, cu un cuvânt spaţiului. Numai cu această condiţiune
s'a putut dâ un nume trandafirului şi mirosului său. A trebuit
atunci, pentru a distinge impresiile noastre personale unele de
altele, să adaugem la ideia generală a parfumului de trandafir
caractere specifice. Şi acum spuneţi că diferitele noastre im-
presiuni, impresiunile noastre personale, rezultă din aceia că
asociem cu mirosul de trandafir amintiri diferite. Dar asociaţia
de care vorbiţi nu există decât pentru voi, şi ca procedeu de
explicare. Tot astfel juxtapunând anume litere dintr'un alfabet
comun mai multor limbi, vom imita mai bine sau mai rău cu­
tare sunet caracteristic, propriu numai unei limbi determinate;
dar nici una din aceste litere nu serveşte ca să compună su­
netul însuş». (Les Données, pag. 124).
Astfel trebue pricepută multiplicitatea internă şi asociaţia
stărilor de conştiinţă. Cutare sentiment, cutare idee cuprinde o
pluralitate indefinită de fapte de conştiinţă; dar pluralitatea nu
va apărea decât dacă o desfăşurăm în mediul homogen pe
care-1 numim durată, dar care în realitate nu e decât spaţiu.
Atunci înăuntrul acelei stări unice, sentiment, idee, vedem ter­
menii componenţi exteriori unii altora, termeni care nu mai
sunt fapte de conştiinţă, ci numai simbolurile acestora, mai
precis, cuvintele care le exprimă. îndată ce căutăm să analizăm
o stare de conştiinţă, acest fapt pur personal îşi va pierde uni­
tatea lui originală, în care multiplicitatea era o compenetrare re­
ciprocă a elementelor, şi se va desfăşura în elemente imper­
sonale, exterioare unele altora. «Asociaţionismul face greşala
de a substitui fără încetare fenomenului concret care se petrece
în spirit reconstituirea artificială pe care o dă filosofía şi de a
confunda astfel explicaţia faptului cu faptul însuş».
Asociaţionismul poate fi adevărat pentru sensaţiunile simple
şi oarecum impersonale, pe care conştiinţa le juxtapune pre­
cum erau juxtapuse în spaţiu obiectele care le căşunează; dar
cu cât ne scoborim mai în adâncul nostru, subt suprafaţa aceasta
solidificată a impresiilor externe, găsim stări sufleteşti care nu
se mai juxtapun, ci se pătrund unele pe altele, se contopesc,
luând fiecare coloratura tuturor celorlalte. Fiecare om are felul
iui de a iubi, de a urî, şi în această iubire sau ură se oglin­
deşte întreaga personalitate. Limbagiul, acest instrument de
 FILOSOFIA LUI HEXRI BERGSON 267

abstractificare, numeşte cu acelaş cuvânt aceste stări la toţi

oamenii, dar prin aceasta nu fixează decât laturea externă şi
impersonală a sentimentelor; ceiace constitue natura lor ade­
vărată, calitatea lor, îi rămâne cu totul străin, căci acel quid
proprium, original, este inefabil. Cugetarea e incomensurabilă
cu vorbirea. Psichologia care ne arată sufletul determinat de o
singură stare, o dragoste, o ură, ca o forţă care lucrează sin­
gură, este o psichologie grosolană. Un sentiment cu cât este
mai adânc, cu atât reflectează mai complet întregul suflet al
cuiva. «A spune că sufletul se determină subt influenţa vre­
unuia din sentimentele sale, este a spune că se determină pe
sine însuş». Ca să pricepem ce însemnează libertatea, cum se
defineşte actul liber, trebue să ne coborîm în acel eu profund
şi să-i cunoaştem mai întâiu adevărata lui natură. «Asociaţio-
nismul reduce eul la un agregat de fapte de conştiinţă, sen^a-
ţiuni, sentimente şi idei. Dar dacă nu vede în aceste diferite
stări altceva decât ceiace numele lor exprimă, dacă nu reţine
decât aspectul lor impersonal, va putea să le juxtapună inde­
finit fără să obţină altceva decât un eu fantom, umbra eului
proiectându-se în spaţiu. Dar dacă dimpotrivă iâ aceste stări
psichologice cu coloratura particulară pe care o capătă la o
persoană determinată şi care provine din reflexul tuturor celor­
lalte, atunci nu mai e nevoie să asociem mai multe fapte de
conştiinţă pentru a reconstitui persoana: aceasta este în între­
gime într'unul singur, numai să ştim să-1 alegem. Şi manifes­
tarea exterioară a acestei stări interne va fi tocmai ceiace
numim un act liber, pentrucă eul singur e autorul lui, pentrucă
va exprimă eul întreg». (Les Donnees, pag. 126). Actul liber
va fi dar actul care va porni din acele stări profunde, stări
care rezumă într'însele întreaga personalitate.
Libertatea astfel concepută, ca expresia eului nostru pro­
fund, nu prezintă un caracter absolut: libertatea este suscep­
tibilă de grade, după cum şi stările sunt mai mult sau mai
puţin profunde. Stările adevărat profunde sunt rare şi puţini
sunt aceia care ajung să aibă o personalitate unitară. La cei
mai mulţi oameni deasupra eului fundamental se formează per­
sonalităţi parazitare care înăbuşe adevăratul eu. Astfel sunt cei
care au fost supuşi unei educaţiuni rău înţelese, cei care primesc
sugestiunea faptelor lor dela alţii, cei care nu s'au obişnuit să
 cugete şi să simtă prin ei înşii, ci primesc totul deagata, din
afară. Mulţi oameni trăiesc şi mor fără a fi cunoscut adevărata
libertate. Chiar la cei ce au obiceiul să se observe pe sine ac­
tele adevărat libere sunt rare. In vieaţa de toate zilele acţiunile
noastre cele mai numeroase sunt într'adevăr determinate de
impresiile izolate, de sugestiunile momentului. Insă când este
vorba de acţiunile cele mari, de faptele hotărîtoare în vieaţa
cuiva, atunci se manifestă adevărata libertate, dacă există. Acolo
nu mai poate fi vorba de determinarea hotărîrilor prin stările cele
mai tari, acolo într'adevăr ne hotărîm fără motiv aparent. Este
adevărat că după săvârşirea faptului, noi cu obişnuinţa de a
justifica totul cu o aparenţă de logică, vom găsi în împrejură­
rile care precedau hotărîrea, destule raţiuni şi motive, pe care
ne vom sugestiona să le credem că au determinat-o ; dar dacă
într'adevăr am fost atunci liberi, motivarea va fi mult mai adâncă
şi dacă vom fi sinceri cu noi vom vedea că ne-am hotărît fără
motiv raţional, poate împotriva orcărei raţiuni. «Dar tocmai
aci stă, în unele cazuri, cea mai bună raţiune. Căci acţiunea
săvârşită nu mai exprimă atunci cutare idee superficială, aproape
exterioară nouă, distinctă şi lesne de exprimat : ea răspunde
întregului sentimentelor, gândurilor şi aspiraţiilor noastre cele
mai intime, acelei concepţii particulare de vieaţă care e echiva­
lentul întregei noastre experienţe trecute, în scurt ideii noastre
de fericire şi onoare. De aceia e o greşală când, spre a do­
vedi că omul e capabil să aleagă fără motiv, mergem să cău­
tăm exemple în circumstanţele ordinare şi chiar indiferente ale
vieţii. Se poate demonstra foarte lesne că aceste acţiuni neîn­
semnate sunt legate de un motiv determinant. In împrejurările
solemne, când este vorba de părerea pe care o vom da noi
altora şi mai ales nouă înşine, alegem fără ceiace se numeşte un
motiv ; şi această lipsă de orce raţiune tangibilă este cu atât
mai isbitoare cu cât suntem mai profund liberi». (Les Données,
pag. 130). — Dacă înţelegem astfel libertatea, trebue să o cău­
tăm nu în vreo facultate misterioasă, ci într'un anume caracter
al hotărîrii luate, în actul liber, cu un cuvânt.
O asemenea concepţie nu se împacă nici cu determinismul
nici cu teza liberului arbitru. Amândouă acestea concep în mod
greşit libertatea, căci văd în chip greşit dinamismul acesta al
faptului liber. Aşa determiniştii, punându-se cu gândul înaintea
săvârşirii unui act, văd că acel act era cu necesitate deter­
minat ; apoi privind actul după săvârşire, afirmă că nu putea
să se producă altfel. Partizanii liberului arbitru îi urmăresc pe
acest teren şi în definiţia pe care o dau faptului liber introduc şi
prevederea a ceiace se putea face şi amintirea unei alte so-
luţiuni care ar fi putut fi date. Examinând şi aceste puncte de
vedere, va trebui să vedem ce ne spune conştiinţa pură asupra
acţiunii viitoare şi asupra celei trecute. Bergson găseşte şi aci
ambele doctrine victimele unei greşite concepţii a duratei. ^

După teoria indeterminista a avea conştiinţă de liberul

arbitru însemnează a avea conştiinţa că înainte de a alege, am
fi putut alege altfel. Gând facem o faptă liber, ar fi fost posi­
bilă şi alta. Determinismul dimpotrivă afirmă că fiind date
anume antecedente, o singură acţiune rezultantă eră posibilă.
In teoria liberului arbitru o serie de stări de conştiinţă poate
ajunge la diferite acte, toate posibile, în cea determinista seria
nu poate ajunge decât la un singur act. Aceste afirmări tre-
buesc examinate mai de aproape.
Ezit între două acţiuni posibile, X şi Y şi oscilez dela
una la alta. Aceasta însemnează că trec printr'o serie de stări
care se pot subsuma în două grupe, după cum înclin mai mult
spre X sau spre Y. Aceste semne nu arată două stări contrarii,
căci de fapt nu există asemenea stări, ci o multiplicitate de
stări în care ghicim două direcţii ce se desemnează. X şi Y
sunt reprezentări simbolice, căci în realitate nu sunt nici două
tendente, nici două direcţii, ci un eu care trăeşte şi se desfă­
şoară, în oscilaţiile lui, până ce acţiunea liberă «se deprinde
ca un fruct prea copt». Dar simţul comun nu se mulţumeşte
cu o asemenea concepţie şi dus de iluziile spaţiale îşi repre­
zenta procesul deliberării subt o formă gra­
fică. Eul după ce ar străbate o serie MO de
fapte de conştiinţă, ajuns în punctul O se
găseşte în faţa a două direcţii OX şi OY
deopotrivă deschise. Ceiace este un processus,
o activitate continuă şi vie, e reprezentat ast­
fel ca un lucru, cele două direcţii ca două
lucruri inerte, indiferente, care aşteaptă ale­
gerea noastră. Dar cum trebue să punem undeva activitatea
 eului, o aşezăm la bifurcare, în punctul O; eul ajuns aci şi
având înainte două direcţii de apucat, ezită, deliberează şi în
cele din urmă alege una. Un eu indiferent activ ezită între
două direcţii inerte şi solidificate. Dacă optează pentru OX,
linia OY tot subsistă, şi invers. In acest înţeles se spune despre
actul liber că actul contrar eră deopotrivă posibil.—Dar această
concepţie mecanistă a libertăţii, bazată pe un simbolism geo­
metric, duce în chip logic la cel mai inflexibil determinism.
Căci activitatea eului în care deosebim prin abstracţiune două
tendenţe opuse, ajunge sau în X sau în Y; teoria pune însă în
O o activitate indiferentă a eului; dar nu e nici un cuvânt ca
să desprindem această activitate de actul prin care se termină
şi care e tot una cu ea. Dacă experienţa ne arată că ne-am (

hotărît pentru X, în punctul O nu putea fi o activitate indife­

rentă, ci o activitate îndreptată de mai înainte în direcţia OX,
cu toate ezitările aparente. Activitatea nu se opreşte în O ; dar
dacă în O eră deja determinată într'o direcţie, calea cealaltă eră
de prisos şi n'aveâ de loc să o apuce. Iată dar căsimbolismul
grosolan de care se serveşte liberul arbitru, duce la determinism.
Partizanii ca şi adversarii libertăţii sunt de acord să pună
înaintea acţiunii un fel de oscilare mecanică între punctele X
.şi Y. Dacă optez pentru X, cei dintâi vor spune : ai exitat,
ai deliberat, deci Y eră deopotrivă posibil. Ceilalţi vor răs­
punde : ai ales pe X, deci aveai vreo raţiune, şi când faceţi pe
Y deopotrivă posibil uitaţi această raţiune şi lăsaţi de oparte
una din condiţiile problemei. — Dar ambele soluţiuni au un
postulat comun: amândouă se aşează după ce acţiunea X s'a
săvârşit şi determiniştii constată ce s'a săvârşit, adică drumul
M O X, iar partizanii liberului arbitru revin asupra operaţiunii,
întorc eul în punctul O şi-1 fac să oscileze acolo din nou. Nu
trebue să uităm că figura aceia este pur simbolică şi nu poate
fi făcută decât dupăce deliberarea e terminată şi hotărârea
luată. Figura nu ne arată acţiunea săvârşindu-se, ci acţiunea
odată săvârşită. întrebarea dacă eul, dupăce a străbătut drumul
• M O şi s'a hotărât pentru X, putea sau nu să opteze pentru Y,
este fără niciun înţeles, de oarece nu există nici linie M O, nici
punct O, nici drum O X, nici direcţie O Y. A pune o asemenea
întrebare este a admite posibilitatea de a reprezenta adequat
timpul prin spaţiu, succesiunea printr'o simultaneitate. Figura
 aceia reprezenta un lucru, nu poate reprezenta un progres,
cum sunt toate fenomenele psichice ; ea corespunde numai
amintirii fixate a deliberării întregi şi a hotărîrii finale luate ;
nu poate să ne dea nici o indicaţie asupra mişcării concrete,
asupra progresului dinamic prin care deliberarea ajunge la act.
Putem străbate înainte şi înapoi cu ochii un drum tras pe o
hartă Dar timpul nu este ca o linie pe care trecem şi ne în­
toarcem. Ne putem reprezenta ca o linie timpul trecut, nu şi
cel viitor. Lucrul acesta îl uită şi apărătorii şi adversarii libe­
rului arbitru, — cei dintâiu când afirmă, ceilalţi când neagă po­
sibilitatea de a lucra altfel decât s'a lucrat. Apărătorii raţio­
nează astfel : Drumul nu e încă tras, deci poate lua orce direcţie.
Acestora trebue să le răspundem : Uitaţi că nu puteţi vorbi de
drum decât dupăce acţiunea e împlinită ; dar atunci, când e
împlinită, drumul e tras gata. Ceilalţi, adversarii liberului ar­
bitru, zic : Drumul s'a tras astfel, deci direcţia lui posibilă nu
eră orcare, ci numai aceasta. Acestora le replicăm : înainte ca
drumul să fie tras, nu era direcţie nici posibilă nici imposibilă,
pentru cuvântul că nu putea fi încă vorba de drum. Făcând
abstracţie de simbolismul grosolan, argumentarea determiniştilor
se reduce la forma puerilă : Actul odată săvârşit e săvârşit ; şi
adversarii le răspund : Actul înainte de a fi săvârşit nu era
1
încă săvârşit ). «Cu alte cuvinte, chestiunea libertăţii iese in­
tactă din această discuţiune ; şi lucrul se pricepe fără greutate,
de oarece trebue să căutăm libertatea într'o anume nuanţă sau
calitate a acţiunii, nu într'un raport al acestei acţiuni cu ceiace
nu este sau cu ceiace ar fi putut să fie. Toată obscuritatea
vine de acolo că şi unii şi alţii îşi reprezenta deliberarea subt
formă de oscilaţie în spaţiu, pe când ea consistă într'un pro­
gres dinamic, în care eul şi motivele înşile sunt într'o con­
tinuă devenire, ca nişte adevărate fiinţe vii. Eul infailibil în
constatările lui imediate, se simte liber şi o declară, dar îndată
ce caută să-şi explice libertatea sa, nu se mai vede pe sine
decât într'un fel de resfrângere în spaţiu. Deacolo un simbolism
de natură mecanistă, deopotrivă impropriu de a dovedi teza
liberului arbitru, de a ne face să o pricepem şi de a o réfutas.
{Les Données, pag. 139).

ij V. întreaga argumentare în Les Données Immédiates, pag. 1 3 3 — 1 4 0 .

 Privind acţiunile viitoare, determinismul afirmă că cunos­
când mai dinainte toate antecedentele viitoare ale unei acţiuni,
se poate prevedea cu siguranţă hotărîrea ce va decurge. Pre­
vederile noastre sunt de obicei incerte din pricină că nu cu­
noaştem toate condiţiunile problemelor; probabilitatea creşte
cu cât ni se dau mai multe condiţiuni şi pentru o inteligenţă
superioară care ar cunoaşte toate antecedentele fără excepţie
prevederea ar fi fără greş. Şi această hipoteză merită să fie
1
examinată ).
Iată de pildă o persoană care are să ia o hotărîre în apa­
renţă liberă, în nişte împrejurări grave: să o numim Petru.
Chestiunea este de a şti dacă un filosof Paul, trăind în aceiaş
epocă, sau cu câteva secole mai înainte, ar fi putut, cunoscând
toate condiţiile în care lucrează Petru, să prezică cu siguranţă
alegerea pe care ar fi făcut-o Petru.—Ca să răspundem, trebue
să ştim că sunt două chipuri de a ne reprezenta starea unei
persoane la un moment dat. de a ne asimila ancetedentele
acelea pe care le pune problema noastră: unul dinamic, altul
static. Felul dinamic, singurul în care poate fi vorba de o cu­
noştinţă adequată a stărilor altuia, consistă în a le încercă pe
toate, cu adevărata lor calitate şi intensitate. Pentru aceasta ar
trebui ca conştiinţa celui ce cunoaşte să treacă prin aceleaşi
stări ca şi conştiinţa de cunoscut, în cele din urmă să se inden-
tifice într'atâta în cât să concidă în întregime una cu alta. Felul
de cunoştinţă static ar înlocui cunoştinţa stărilor altuia ca ima­
ginea lor, cu simbolul lor intelectual, cu idea lor. Atunci am
imagină aceste stări în loc de a le reproduce. Aşa purcede ro­
mancierul când ne evocă un personaj, aşâ isbutim noi să ne facem
o idee despre personalitatea lui. Dar această cunoştinţă este tot­
deauna imperfectă. într'un roman, orcât de bine ar fi zugrăvite
stările de conştiinţă ale eroului, desnodământul, prevăzut sau
neprevăzut, va adauge neapărat ceva nou la idea noastră des­
pre acel erou. In cunoştinţa aceasta statică a altuia trebue să
adaugem la imaginea stărilor de conştiinţă indicaţia intensităţii
lor, căci la persoana care le cunoaşte ele nu mai sunt în ac­
ţiune, aşâ că aceasta nu le constată forţa simţindu-le, ca per­
soană activă. Această indicaţie va luă neapărat un caracter

l) Lfs Doniu'es Tmmidiates, PASJ. 140—151.

 cantitativ: vom constată de pildă ci un anume sentiment are
mai multă forţă decât altele, că trebue să ţinem mai multă
socoteală de el, că a jucat un rol mai mare. Dar cum am
putea să ne dăm seama de aceste raporturi cantitative, dacă
n'am cunoaşte mai dinainte istoria ulterioară a persoanei de
care ne ocupăm şi actele la care multiplicitatea de stări a con­
dus ?—Deci pentru ca Paul să-şi reprezente adequat starea lui
Petru la un moment dat, va trebui din două lucruri unul: sau, I
întocmai ca un romancier care ştie unde îşi duce personagiile,
Paul să cunoască dinainte actul final- al lui Petru şi să poată
adauge la imaginea stărilor succesive prin care trece Petru in­
dicarea valorii lor faţă de întregimea istoriei lui ; — sau să se
resemneze a trece el însuş prin aceste stări, nu în imaginaţie,
ci în realitate. Prima hipoteză trebue respinsă, căci presupune
dinainte actul final, a doua duce la coincidenţa deplină a celui
ce cunoaşte cu cel cunoscut: istoricul lui Petru se confundă
cu al lui Paul; nu mai poate fi vorba de prevedere, ci de ac­
ţiune, căci strângând hipoteza din ce în ce mai de aproape,
cele două personagii ajung să se confunde. In primul caz, când
din pricina necesităţii de a pune alături de indicafea stărilor
o apreţiere cantitativă a importanţei lor, trebue să presupunem
actul final, nu facem decât să constatăm că actul nu este încă
săvârşit în momentul când are să se săvârşească; în cel de al
doilea caz, care ne duce la o coincidenţă de persoane, con­
statăm că actul săvârşit e definitiv săvârşit. Prin urmare ches­
tiunea libertăţii iese intactă şi din această discuţiune. întrebarea
dacă se putea prevedea actul, fiind date antecedentele sale,
este lipsită de înţeles.
«Aprofundând mai mult această îndoită argumentare, vom
găsi la rădăcina ei cele două iluzii fundamentale ale conştiinţei
reflectate. Prima consistă în a vedea în intensitate o proprie­
tate matematică a stărilor psichologice, iar nu calitatea specială,
nuanţa proprie a acestor diverse stări. Cea de a doua consistă
în a înlocui realitatea concretă, progresul dinamic pe care-1
percepe conştiinţa, cu simbolul material al acestui progres ajuns
la terminul său, adică al faptului săvârşit adaus la suma an­
tecedentelor sale. Desigur, odată împlinit actul final, pot dâ
tuturor antecedentelor valoarea lor proprie şi să-mi reprezent
subt forma unui conflict sau unei compoziţiuni de forţe jocul
combinat al acestor elemente diverse. Dar a pune întrebarea
dacă, fiind cunoscute antecedentele şi valoarea lor, s'ar putea
prezice actul final, însemnează să comitem un cerc viţios; să
uităm că odată cu valoarea antecedentelor ne dăm şi acţiunea
finală pe care trebuia să o prevedem; să presupunem greşit că
imaginea simbolică prin care se reprezenta operaţia împlinită
a fost desenată de însăş această operaţie în cursul progresului
ei, ca pe un aparat înregistrator». (Les Donnces, pag. 144).
Aceste două iluzii se sprijinesc pe o a treia, pe confuzia
timpului cu spaţiul. Când cineva se întreabă dacă cunoscând fap­
tele săvârşite s'ar putea prevedea un fapt viitor, materializează
timpul şi-1 reprezenta ca un drum tras de mai înainte în viitor,
pe care l-am putea vedea dela o înălţime oarecare, fără să-1
străbatem vreodată. Dar timpul psichologic nu se poate repre­
zenta printr'o linie geometrică, deoarece nu e un lucru, ci un
progres, un dinamism. Timpul psichologic nu poaie fi nici văzut
nici prevăzut, cere să fie trăit.
Ceiace face confuzia naturală şi inevitabilă este împrejura­
rea că ştiinţa dă exemple nediscutate de prevedere a viitorului.
Aşâ de piMă în prevederea fenomenelor astronomice inteligenţa
îmbrăţişează în momentul prezent o bucată orcât de mare din
timpul viitor. Numai că prevederea ştiinţei n'are nici o asemă­
nare cu prevederea unui act de voinţă. Este ştiut că timpul
de care e vorba în fenomenele mecanice diferă fundamental
de timpul psichologic, de durata pură. Presupunând că la un
moment toate mişcările universului ar deveni de zece ori mai
repezi, nimic nu s'ar schimba în equaţiile care ne ajută să pre­
vedem fenomenele astronomice. In aceste equaţii semnul t nu
arată o durată, ci un raport între două durate, un anume nu­
măr de unităţi de timp, sau în ultimă analiză un număr de
simultaneităţi. In hipoteza de mai sus, aceste simultaneităţi ar
rămânea în număr egal, doar intervalele dintre ele ar fi dimi­
nuat ; dar aceste intervale nu au nici un rol în calcule. Şi
tocmai acestea sunt durata trăită, aceia pe care o percepe
conştiinţa. Când astronomul prezice de pildă o eclipsă de lună,
el nu face decât să scurteze intervalele acestea, poruncind tim­
pului să meargă de zece, o sută, o mie de ori mai repede. El
păstrează seria raporturilor de poziţiune între corpurile cereşti
care intră în calcule, seria de simultaneităţi şi coincidenţe,
scurtează numai, reduce aproape cu totul intervalele de timp
psichologic. Prevederea în astronomie e asistarea, în imaginaţie,
la un fenomen viitor. Cu totul altceva e timpul psichologic
faţă de cel astronomic. Tocmai intervalele de timp dintre ex­
tremităţile simultaneităţilor, pe care ştiinţa le suprimă, intere­
sează psichologia. Un sentiment care ar dură de două ori mai
multe unităţi de timp diferă mult de acelaş sentiment care ar
avea o durată numai de jumătate. Noi le numim pe amândouă
cu acelaş nume pentru comoditatea limbagiului, dar într'un caz
şi într'altul, tocmai din pricina duratei neegale, e vorba de
fapte deosebite. Stările de conştiinţă sunt progresuri, nu lu­
cruri ; ele trăesc şi trăind se schimbă fără încetare; tăind din-
tr'însele orcât de puţină durată, le sărăcim cu un număr de
impresii, le modificăm astfel calitatea lor ; căci tocmai durata
este stofa stărilor noastre psichice. A scurtă un interval de timp
în acest domeniu, însemnează a-1 goli de stările de conştiinţă
care se petrec într'însul, însemnează a suprimă ceva din rea­
litatea vie psichologică.
Când ne întrebăm dară dacă se poate prevedea o faptă
viitoare, identificăm inconştient timpul din ştiinţele exacte,
care e un număr, cu durată pură, care e o calitate, şi care
nu se poate prescurta fără a modifică natura faptelor ce o umplu.
Ceiace înlesneşte această identificare e faptul că şi noi operăm
asupra duratei reale »ca asupra timpului astronomic, atunci când
ne amintim trecutul, pe care-1 putem privi dintr'odată, cu o
repede ochire. Dar aci e vorba despre timpul trecut: ajuns la
termenul progresului care-i constitue însăş existenţa sa, faptul
psichologic ajunge un lucru, pe care ţi-1 poţi reprezenta din­
tr'odată. Nu tot aşa cu durata viitoare. Când e vorba să deter­
minăm un fapt de conştiinţă viitor, trebue să privim antece­
dentele nu în stare statică, sub formă de lucruri, ci în stare
dinamică, ca nişte progresuri, pentru că influenţa lor e singura
în cauză: şi durata e tocmai influenţa lor. De aceia nu putem
prescurta durata viitoare ca să ne reprezentăm dinainte frag­
mentele ei ; durata trebue trăită pe măsură ce se desfăşoară.

Rămâne determinismului un ultim argument, apelul la

legea generală a cauzalităţii: orce act este determinat de antece­
dentele lui psichice, faptele de conştiinţă se supun la legi ca şi
 fenomenele naturii. Sau fiece fapt trebue să fie strâns legat de
antecedentele sale psichice, sau atunci principiul cauzalităţii su­
feră o excepţie neînţeleasă. — Acest argument tinde să asimi­
leze fenomenele psichice cu cele fizice şi să dea cauzalităţii psi­
chice aceiaş natură ca şi cauzalităţii fizice. E justificată o ase­
menea identificare ? Legea de cauzalitate presupune că date
fiind aceleaşi antecedente, aceiaş efect urmează cu necesitate.
In domeniul psichic acest principiu ar presupune că aceiaş cauză
se poate prezenta de mai multe ori pe teatrul conştiinţei. Dar
concepţia bergsoniană a duratei tinde să afirme heterogenei-
tatea radicală a faptelor psichologice profunde şi imposibilitatea
pentru două din ele să se asemene complet, odată ce sunt
două momente diferite ale unei istorii. In lumea fizică, timpul
scurs, durata, nu are nici o influenţă : omul de ştiinţă se poate
regăsi în faţa unor condiţii elementare identice. In lumea con­
ştiinţei durata e un lucru real, e creatoare ; un moment aci
nu se mai poate prezenta de două ori ; aci nu poate fi vorba
de condiţii identice. Un sentiment nu revine decât numai cu
numele ; aceiaş sentiment numai prin faptul repetirii este un
sentiment nou. Dacă-i păstrăm numele, nu trebue să credem că
e acelaş'lucru: aci suntem în lumea calităţii, a nuanţelor schim­
bătoare ; şi calitatea nu este ceva accesoriu la starea psichică
ci însăş starea psichică. Cu un cuvânt, dacă relaţia cauzală există
încă în lumea faptelor interne, nu poate semăna de loc cu
ceiace numim cauzalitate în natură. «Pentru fizician, aceiaş
cauză produce totdeauna aceiaş efect ; pentru un psicholog care
nu se lasă să fie ademenit de analogiile aparente, o cauză in­
ternă profundă dă odată un efect şi nu-1 va mai dă niciodată. Şi
dacă acum se alegă că acest efect eră indisolubil legat de această
cauză, o asemenea afirmare va însemna din două lucruri unul :
sau că antecedentele fiind date s'ar fi putut prevedea acţiunea
viitoare ; sau că acţiunea odată săvârşită orce altă acţiune ar
fi fost, în condiţiunile date, imposibilă. Dar am văzut că aceste
două afirmări sunt deopotrivă lipsite de înţeles şi implică şi
ele o concepţie viţioasă a duratei». (Les Données, pag. 153).
Raportul de cauzalitate internă e pur dinamic şi n'are nici o
analogie cu raportul a două fenomene care se condiţionează.
Căci acestea, fiind susceptibile de a se reproduce într'un spaţiu
homogen, vor intră în compoziţia unei legi, pe când faptele
 psichice profunde se prezentă în conştiinţă odată şi nu mai apar. •
Iată cum rezumează Bergson concepţia lui asupra libertăţii.
«Se numeşte libertate raportul eului concret cu actul pe
care-1 săvârşeşte. Acest raport nu se poate defini, tocmai pen-
trucă suntem liberi. Analizăm într'adevăr un lucru, dar nu un
progres; se descompune întinderea, dar nu durata. Şi dacă
stăruim în a analiza cu orce chip, transformăm inconştient pro­
gresul în lucru şi durata în întindere. Numai prin faptul că
pretindem a descompune timpul concret, îi desfăşurăm momen­
tele în spaţiul homogen; în locul faptului săvârşindu-se punem
faptul săvârşit, şi cum am început prin a solidifică oarecum
activitatea eului, vedem spontaneitatea rezol vindu-se în inerţie
şi libertatea în necesitate.—De aceia orce definiţie a libertăţii
va da dreptate determinismului.
«Defini-vom actul liber spunând că acest act, odată să­
vârşit ar fi putut să nu fie ? Dar această aserţiune,—ca şi aser­
ţiunea contrarie,—implică idea unei echivalenţe absolute între
durata concretă şi simbolul ei spaţial: şi îndată ce admitem
această echivalenţă, ajungem, prin chiar desfăşurarea formulei
enunţate, la cel mai inflexibil determinism.
«Defini-vom actul liber «acel ce nu poate fi prevăzut chiar
când îi cunoaştem dinainte toate condiţiile» ? Dar a concepe
toate condiţiile ca date, însemnează, în durata concretă, să ne
aşezăm în momentul chiar când actul se săvârşeşte. Sau ad­
mitem atunci că materia duratei psichice se poate reprezenta
simbolic mai dinainte, ceiace revine la a admite subt o formă
nouă echivalenţa absolută a duratei şi a simbolului ei. Apro-
fundând această de a doua definiţie a libertăţii, vom ajunge
tot la determinism.
«Defini-vom în sfârşit actul liber spunând că nu este cu
necesitate -determinat de cauza sa? Dar sau aceste cuvinte
pierd orce semnificare, sau înţelegem prin aceasta că aceleaşi
cauze interne nu vor provocă totdeauna aceleaşi efecte. Se ad­
mite deci că antecedenţii psichici ai unui act liber sunt suscep­
tibili de a se reproduce din nou, că libertatea se desfăşoară
într'o durată ale cărei momente se aseamănă, şi că timpul este
un mediu homogen, ca şi spaţiul. Prin aceasta vom fi readuşi
la idea unei echivalenţe între durată şi simbolul ei spaţial, şi
278 C. ANTOXIADB

storcând definiţia dată libertăţii, vom scoate încă odată deter­

minismul.
- «In rezumat, orce cerere de lămurire în privinţa libertăţii
revine fără să ne dăm seama la întrebarea următoare : «se
poate reprezenta adéquat timpul prin spaţiu?»—La care răs­
pundem : da, dacă e vorba de timpul trecut ; nu, dacă e vorba
de timpul ce trece. Dar actul liber se produce în timpul care
se scurge, nu în timpul scurs. Libertatea este deci un fapt şi
printre faptele ce constatăm nu e altul mai clar. Toate difi­
cultăţile problemei, şi problema însăş, se nasc din aceia că.
voim să găsim duratei aceleaşi atribute ca şi întinderii, să in­
terpretăm o succesiune printr'o simultaneitate, şi să redăm
idea de libertate într'o limbi în care cu nici un chip nu se
poate traduce». {Les Données, p. 167).
*
Cu acest fel de a pune problema libertăţii se termină
studiul asupra datelor imediate ale conştiinţei. In acest studiu
am găsit concepţiile fundamentale ale lui Bergson, ideile care
au să determine în chip creator tot restul cugetării lui. A m
văzut că la baza acestor cercetări stă străduinţa de a-şi formă
o idee justă despre natura vieţii psichice, o idee în care să nu
intre decât acele date imediate, curăţite de orce amestec al
cunoştinţelor străine de acest domeniu şi al trebuinţelor prac­
tice ale vieţii. Nimeni din cei obişnuiţi cu speculaţiunea filo­
sofică nu poate nega originalitatea şi pătrunderea analizelor
lui Bergson. Deosebirea cea mare pe care o constată între cu­
noaşterea vieţii psichologice şi cunoaşterea lumii exterioare,
între multiplicitatea numerică de juxtapunere a lucrurilor din
spaţiu şi multiplicitatea de pătrundere, de fuziune a stărilor
psichice, deosebirea dintre cantitate şi calitate, dintre durata
pură şi simbolurile ei spaţiale este un punct de vedere fecund
în rezultate ; lui Bergson îi serveşte, pe lângă lămurirea pro­
blemei libertăţii, la punerea justă a mai tuturor problemelor
mari filosofice. Vom vedea rezultatul aplicării acestor idei în
studiul relaţiilor dintre corp şi suflet — problema spiritului şi
materiei—şi în urmă la marea problemă a Vieţii.
C. A N T O N I A D E
D o c t o r în f i l o s o f l e .
 PARTEA EDUCATIVA DIN ÎNVĂŢĂMÂNTUL SECUNDAR
Una din condiţiile progresului social e ţinerea în seamă
a continuităţii istorice, care face ca agregatul să ajungă la
conştiinţa de sine, şi prin ea, să lege prezentul de trecut. Na­
ţiunea, forma cea mai înaltă a evoluţiei istorice, e cu atât mai
puternică, coherentă şi stabilă, cu cât legăturile ei cu genera­
ţiile dispărute sunt mai multiple, cu cât voinţa ei actuală apare
ca o voinţă etnică naţională.
Valoarea acestei condiţii se poate verifica în cazurile pa­
tologice, când o naţiune, venind în atingere c'o cultură înain­
tată, îşi pierde firul trecutului. Se poate observă pas cu pas
disoluţia ei parţială, începând cu dezagregarea şi descompu­
nerea formaţiilor celor mai recente apărute în vieaţa socială.
Legea regresiunii psihologice se aplică şi fenomenelor sociale.
Nu se mai ţine în seamă de glasul trecutului, de caracterul
etnic; poporul devine nestabil şi mişcător, ca şi pulberea de­
serturilor, purtată de vânturi, când într'o parte, când în alta,
fără ţintă şi fără înţeles.
Dacă condiţia generală de mai sus se aplică progresului
social în genere, ea se aplică în mod necesar tuturor factorilor
componenţi ai acelui progres : politic, educativ, moral, juridic, etc.
Când politica nu ţine seamă decât de sufragiile momen­
tului, de interesele actuale şi fragmentare, ea reprezintă o ex­
presie fracţionată a naţiunii, fără vederi mai îndepărtate de in­
teresele obşteşti. Tot aşa şi educaţia. Ca funcţiune socială şi
 naţională, ea trebue să se întemeieze pe tradiţia şi cultura is­
torică. Altfel, eliminându-se legătura prezentului cu trecutul,
se ridică o generaţie absolut străină de interesele vitale etnice,
care, din cauza lipsei sentimentului de solidaritate istorică,
poate compromite existenţa naţională, prin exagerarea cultivării
intereselor personale şi actuale. A doua condiţie, tot aşa de
indispensabilă pentru evoluţia agregatelor sociale, e adaptarea
continuă la împrejurările din ce în ce mai complicate ale vieţii
sociale, punând în serviciul omului forţele naturii.
Nu e suficient să te afirmi numai prin tăria raporturilor
cu trecutul, ca să poţi progresă. Trebue să-ţi însuşeşti rezulta­
tele ştiinţelor şi să le poţi utiliza în mecanismul vieţii sociale.
In virtutea acestei din urmă condiţii de progres, se re­
clamă ca formaţiile politice să aibă o sistematică pregătire
socială, ca să poată dobândi o intuiţie reală a vremilor viitoare;
iar factorul educaţiei naţionale, şcolile, să transmită generaţiilor
tinere o instrucţie complectă, bazată pe o direcţie moralo-so-
cială de conduită.
Prin urmare, progresul social, ca şi cel organic, e subor­
donat la două condiţii: a) una negativă, conservatoare, solida­
ritatea prezentului cu trecutul, b) alta, pozitivă, de progres
propriu zis, prepararea prezentului pentru viitor. Acestor două
condiţii le corespund, în lumea biologică, ereditatea şi adap­
tarea. Din sinteza lor complicată răsare progresul.
După această introducere sumară de filosofie socială şi în
lumina principiilor ei mă voiu mărgini să vorbesc numai de
şcoala secundară, judecând-o cum ar trebui să-şi îndeplinească
cele două funcţii de căpetenie ale evoluţiei naţionale.
Nu se pot face deosebiri tranşante între cele două puncte
de vedere ale progresului. Ambele condiţii, conservatoare şi
progresivă, se încrucişează, se complică şi se pătrund mutual la
fiecare pas, încât cu greu se poate vorbi de una, fără să nu
amesteci consideraţii, cari privesc pe cealaltă.
Dela început, un prim neajuns al organizării învăţămân­
tului istoric în şcolile noastre secundare e că se acordă o prea
mare atenţie luptelor şi evenimentelor fără importanţă socială,
lăsând în umbră partea instructivă şi educativă, istoria culturii.
Precumpăneşte elementul narativ. Acest neajuns s'ar putea
preîntâmpină, dându-se o mai mare atenţie punctului de vedere
 sociologic şi relevând războaiele şi elementele descriptive numai
întru cât determină fenomene culturale importante.
In predarea cursului istoriei ar trebui să se utilizeze şi
material de instrucţie. O serie de tablouri istorice, cari să-co-
prindă modele de artă, fotografii (cdpii) după capo-d'operile di­
feritelor genii, restaurare de oraşe, din anticitate, evul mediu,
modern, etc, ordonate cronologic, cum se face în alte părţi,
nu numai că facilitează puterea de reprezentare şi intuiţie isto­
rică, nu numai că dă elevilor noţiunea evoluţiei şi a continui­
tăţii culturale, dar le dezvoltă şi simţământul estetic, aşâ de ne­
glijat la noi. Cunoştinţa diferitelor culturi, în acest mod, se
compară şi se clarifică reciproc.
De asemenea, învăţământul istoric trebue să meargă mână
în mână, să se coordoneze, armonizeze şi asocieze reciproc cu
cunoştinţele literare, limbistice, psihologice şi sociale. Un duh
de unitate şi înfrăţire să le străbată. Acestei preocupări meto­
dice la noi nu i se dă atenţie.
La popoarele ajunse la conştiinţa socială istoria naţională
ocupă centrul de unde se pleacă pentru studiarea celorlalte
popoare. La noi nu-i aşâ. In clasa I elevii învaţă istoria Orien­
tului, a Grecilor şi a Romanilor; abia în clasa a IV-a şi a
VUI-a se face istoria Românilor în mod sistematic şi nu după
metodul româno-centric şi nici respectându-se principiul didactic
al coordonării cunoştinţelor istorice, cu celelalte serii de cu-
noştinţi, literare, geografice, limbistice, etc.
Trec la partea ştiinţifică.
Aci sunt atâtea cunoştinţi de predat, de reţinut, încât ele­
mentul material, instructiv înăduşă elementul formal, educativ.
Profesorul e silit de program să-şi sleiască toate forţele didac­
tice în detalii de analiză măruntă şi să lase la oparte factorul
educativ al ştiinţelor, vederile de ansamblu, sintezele grandioase
ce-ţi înalţă mintea către cultul adevărului şi al admiraţiei. Şi
mai puţin poate profesorul relevă că dezvoltarea ştiinţelor şi
progresul metoadelor e o epopee, o dramă omenească, partea
cea mai interesantă pentru educaţia morală a tinerimei.
In această parte elevii vor vedea mai mult decât în des­
crierea rece şi obiectivă a fenomenelor că devotarea către
ştiinţă e un cult tăcut, un respect exprimat nu prin vorbe, ci prin
jertfe de timp, de muncă şi abnegaţie.
 Instrucţia înăduşă educaţia. Abuzul de analiză oboseşte
mintea şi predispune firele mai meditative către melancolie şi
blazare.
. Nefiind contrabalansate printr'un învăţământ mai înalt
moralo-filosofic, cunoştinţele ştiinţifice duc pe elevi la concepţia
materialistă a lumii. Totul se rezolvă în materie şi mişcare.
Numai o filosofie, care să le an.te formarea şi valoarea legilor
sunetului omenesc, relativismul necesar şi inerent al cunoştin­
ţelor, ar putea preveni înclinarea către o concepţie materialistă,
detestabilă, nu prin admiterea ei teoretică, ci prin urmările ei
]
practice ) .
Dar acest defect devine şi mai agravat prin lipsa desăvâr­
şită a unei direcţii morale sistematice în liceu, căci între obiec­
tele de învăţământ, etica nu figurează ca disciplină aparte.
Acestui fapt se datoreşte că avem medici, avocaţi, magistraţi,
profesori de ştiinţele matematice, fizico-chimice, ba chiar de
unele materii din grupa literară, care în toată epoca lor de
pregătire profesională, n'au ascultat un curs sistematic al doc­
trinei morale. Vor zice unii că nu sunt exact, de oarece elevii
români din clasa a IV-a secundară au în program morala creş­
tină. Aşa e.
Dar mă întreb, ce valoare are acest curs de morală teo­
logică, intr'o şcoală în care predomină tendinţele materialiste ?
Se întemeiază criteriul moralităţii în teologia creştină pe obser­
varea faptelor, aşâ cum cere spiritul pozitiv, cultivat de cele­
lalte ştiinţe ? Se poate cineva gândi că elevii primesc cu toată
seriozitatea ştiinţifică principiile moralei creştine, când funda­
mentul ei, credinţa religioasă, se găseşte la fiecare pas în con­
flict cu cunoştinţele ştiinţifice şi din care conflict, religia iese
biruită ? Căci se ştie că în clasa în care elevii învaţă morala,
se predă şi geologia şi nimeni nu se gândeşte să pue în con­
cordanţă spusele religiei cu cele ale ştiinţei geologice.
Elevii şi dau foarte bine seama de valoarea ce o au în
faţa lor cunoştinţele religioase. Provocaţi să răspundă la mai
multe întrebări, cari se raportau tocmai la această chestiune,

i) E regretabil câ programa analitică a psichologiei din clasa a VII la

cap. «Teoria senzaţiei» nu coprinde nimic, absolut nimic, cu privire «la
valoarea cunoştinţelor omeneşti» (relativitatea lor).
 au fost cu toţii de acord să zică că ei nu pot crede în expli­
caţiile religioase şi nici în multe din principiile moralei creştine,
căci atari explicaţii nu se întemeiază pe dovezi.
Citez unul din acele răspunsuri, toate la fel în fond, va­
riind numai în formă:
«Explicaţiilor ştiinţifice dau mai mult crezământ, pentrucâ
ne arată lucrurile, explicându-le clar şi dându-ne dovezi puter­
nice şi neîndoelnice, pe când Religia numai ne spune un lucru
şi trebue să-1 credem, fără nici o explicaţie sau dovadă. Care
lucru îl vei crede mai degrabă, cel spus fără dovezi, sau cel
explicat şi dovedit de ajuns ? Negreşit că cel de al doilea;
pentru acest motiv mă încred deplin în ştiinţă şi-s neîncrezător
în Religie. Consider Religia şi Morala creştină ca un instrument
1
pentru a inspiră frică pentru menţinerea ordinei între oameni» ).
Partizanii inutilităţii unei morale ştiinţifice ca obiect aparte
au un argument pentru susţinerea tezei lor în cetirile literare,
istorice, filosofice, etc, din cari se pot scoate tot felul de învă­
ţături practice spontanee. Ele fac, după ei, zadarnică o disciplină
pe care trebue s'o aibă în vedere orce profesor; moralitatea
trebue să rezulte din cooperarea tuturora, atât din exemple cât
şi din cugetări. Fără îndoială, nu se poate obiectă nimic afir­
mării că din cetirile bine alese, elevii scot tot felul de reguli
de conduită. Dar un lucru de adăogat: Principiile morale, învă­
ţate întâmplător, nu se pot sistematiza într'o doctrină ştiinţifică
raţională, iar procedeul empiric, singurul utilizat în lecturi, e
insuficient. Nu toate cărţile recomandate pot cuprinde sugestii
morale; ba sunt foarte multe, cari, fără o interpretare şi ana­
liză psichologică şi socială mai adâncă, au o influenţă de a
dreptul funestă. Dovadă «Werther» a lui Goethe ca un stimu­
lent către sinucideri.
Şi care va fi mentorul elevului în judecarea acţiunilor
omeneşti, când nu i s'a desluşit şi cu ordine principiile gene­
rale şi raţionale ale acţiunilor morale ? Nu se poate întâmplă
să se aleagă dintr'o citire, c'o influenţă demoralizatoare spon­
tană, în locul uneia moralizatoare aşteptate ? Cine nu ştie ase­
menea cazuri ?

1) Părerea elevului asupra rolului religiei şi moralei creştine e, e v i ­

dent, greşită.
 De aceea, creearea unei atmosferi morale, cu o organizare
sistematică de principii nu se poate dobândi prin lecturi oca­
zionale, dacă nu posezi de mai înainte o orientare în lumea
principiilor de morală individuală şi socială, un sistem întreg
de noţiuni clare, judecăţi comparabile asupra rolului vieţii
omeneşti. Lăsate în voia lor, noţiunile de bine, rău, folositor,
nefolositor, etc, nu se pot clarifică decât imperfect; elevului
autodidact în morală îi va lipsi totdeauna fermitatea, convin­
gerea, tăria de caracter, noţiunea sacrificiului personal.
Şi aici ar putea răspunde adversarii că o morală ştiinţi­
fică n'are încă valoarea apodictică a celorlalte ştiinţi. Ea trăeşte
încă sub autoritatea concepţiilor abstracte metafizice.
Răspunsul la această învinuire se poate ceti în orce tratat
de etică. Ştiinţa se constitue din moment ce poate sistematiza
fenomenele, subsumându-le principiului dirigent al cauzalităţii.
Marginile ştiinţei sunt delimitate de putinţa de aplicare a legilor
cauzale ; dincolo de ele, ştiinţa încetează.
Chiar ştiinţele, ce se găsesc încă în faza empirică, cum e
medicina, câtă vreme sunt în stare să determine precis condi­
ţiile de apariţie a fenomenelor de cari se ocupă, sunt folositoare.
«Dacă cunoştinţa în genere, zice Fr. Paulsen, are vre-o
influenţă asupra acţiunii — lucru ce nu-1 poate nega nici Scho-
penhauer — atunci nu se poate pricepe de ce numai cunoştinţa
eticei să rămâie infructuoasă în această privinţă. Dacă un me­
dic, prin expunerea legăturii cauzale dintre curăţenie şi sănă­
tate (Wohlbefiinden), dintre luarea alcoolului şi a nicotinei şi
deranjarea sistemului nervos poate hotărî pe o mamă la între­
buinţarea de apă mai curată, pe un tânăr să se ferească de acele
plăceri, pentru ce un moralist nu poate speră să poată influenţă
asupra purtării, numai prin simpla expunere a legăturii cauzale
dintre purtare şi felul vieţii ? Dacă poate să arate clar că sen-
sualitatea, lenea, mânia, invidia, minciuna, desconsiderarea
produc certe turburări în vieaţă, şi din potrivă, reflexiunea,
politeţa, modestia, cinstea, compătimirea tind să deie şi vieţiii
individului şi celei sociale o formă bună şi agreabilă, pentru
ce ideea n'ar influenţă voinţa ?»

i) Fr. Paulsen, «System der Ethik». 8-te Auflage Berlin 1906, tom. I,
pag. 25—26.
 De asemenea, d-1 I. Găvănescu: «Manifestările individului
nu numai că nu sunt fără urmări sau indiferente pentru ome­
nire, dar au efecte hotărîte, pe cari, din punctul de vedere al
biologiei sociale, al condiţiilor de vieaţă colectivă, le putem
califica de bune sau rele, folositoare sau vătămătoare. Această
calificare însă coincide cu cea morală. Ceeace conservă sau
sporeşte vitalitatea, buna stare fizică şi psihică a societăţii este
bun, moraliceşte. De oarece există neapărat condiţiuni favora­
bile şi nefavorabile vieţii sociale, cum există condiţiuni favo­
rabile şi nefavorabile vieţii individuale; şi de oarece actele
omeneşti nu rămân fără efect natural asupra societăţii, urmează
că ele, în mod inevitabil, vor fî bune sau rele, după cum vor
contribui la întărirea sau slăbirea condiţiilor biologice favora­
bile pentru omenire. Şi determinarea calităţii actelor, după rela-
ţiunea lor socială, fiind obiectul eticei; iar această relaţiune
având caracterul unei legături cauzale constante, urmează că
etica, din acest punct de vedere, poate deveni o ştiinţă»
Prin urmare, etica poate stabili, ca şi celelalte ştiinţe, ra­
porturi cauzale între fenomene, şi acele raporturi influenţează
voinţa, numai prin cunoaşterea lor.
Şi din acest punct de vedere, ştiinţa moralei se impune
ca obiect aparte în învăţământul secundar.
In alte ţări, chiar în acele în cari Biserica e reprezentată
printr'un partid catolic de guvernământ, cum e Belgia, morala
ştiinţifică se bucură de o deosebită solicitudine. Ce e dreptul,
organizarea religiei şi a moralei în ateneele regale (licee) e
lăsată în totul pe seama preoţilor catolici, în schimb, şcolile
normale, au o organizare autonomă, cu totul modernă. Prin­
cipiile de morală se predau în toate clasele, de profesor aparte,
câte 2 ore pe săptămână, afară de ultima clasă, a IV-a, o oră.
In această privinţă, la noi şcolile normale nu-s mai avan­
tajate decât liceele, de oarece nici acolo n'avem altă morală
decât cea creştină, predată într'o singură clasă, o oră pe săp­
tămână.
Ca să se vază inferioritatea organizării educaţiei morale
la noi, voiu reproduce, în schemă generală, programa cursului
de morală din şcoala normală din Bruxelles:

1) Etica, pag. 9.
 In clasa I-ia, Morala practică. A. Datorii individuale, con­
servarea personală, suicidul. Demnitatea personală, perfecţio­
narea de sine însuşi, instrucţia şi educaţia.
i) Sensibilitatea şi temperanţa. 2 ) Voinţa şi curajul. 3. In­
teligenţa şi înţelepciunea. Datorii corporale. Munca. B. Datorii
sociale, generale şi speciale. 1) Generale, justiţia şi caritatea.
2) Respectul vieţii altuia. 3) Respectul libertăţii altuia. 4) Res­
pectul inteligenţii altuia. 5) Respectul opiniunii altuia.
Citiri alese şi analize uşoare din punct de vedere moral.
In clasa a Il-a :
A. 6) Respectul onoarei şi reputaţiei altora. 7) Respectul
sensibilităţii altuia, (Politeţea). 8) Respectul proprietăţii altora.
9) Respectul angajamentelor luate faţă de alţii. (Scrise, verbale,
promisiuni). B. Datorii de caritate (solidaritate).
Datorii speciale. Morala domestică, datoriile de familie.
Lecturi.
In clasa a IlI-a :
1) Datorii către patrie. Morală civică. Naţiunea, patriotis­
mul, naţiunea şi patriotismul belgian. Şcoala şi sentimentul
naţional.
2) Datoriile cetăţenilor către stat.
3) Datoriile statului către cetăţeni. 4) Datoriile naţiunilor
între ele.
Morala teoretică :
A. Istoria ştiinţei morale. I. Doctrinele subiective. Teoria
cyrenaieă. Critică. Teoria lui Epicur. Critică. Teoria utilitară
(J. Bentham). Critică. Lecturi din marii moralişti.
In clasa a IV-a:
Doctrina simpatiei. Adam Smith. Critică.
Doctrina lui St. Mill şi H. Spencer. Critică.
II. Doctrinele obiective : Teoriile de morală religioasă.
Doctrinele filozofice ale anticităţii. Timpurile moderne. Kant.
Doctrini de conciliare. Fouillée, Guyau, Boutroux.
Noţiuni generale. Conştinţa morală, libertatea, responsa­
bilitatea morală. Ereditatea, determinismul. Legea morală. Binele.
Datoria. Dreptul. Virtutea. Justiţia. Merit. Sancţiune, personale,
sociale, religioase. Metodologia moralei. Cetiri, conferinţe.
Pe lângă aceste cursuri speciale, în clasa a IlI-a se mai
predă « educaţia morală» la psihologie, câteva luni; tot în
aceeaşi clasă, urmează apoi «educaţia morală-» la pedagogie,
educaţie naţională, estetică.
Iată cât preţ se pune, în alte părţi, pe educaţia morală şi
cu toate acestea se vorbeşte cu multă cumpătare despre puterea
educativă a şcolii.
Pedagogul german Bergemann P. zice undeva: «Prin
cultura minţii, de bună samă, se poate aprinde o făclie voinţei
(eine Fackel dem Willen); dar s'o sileşti (voinţa) să urmeze
vecinie acestei lumini, nu se poate niciodată (nimmermehr).
Aceste păreri sceptice nu derutează întru nimic interesul
pentru organizarea învăţământului în genere, pentru sistemati­
zarea educaţiei morale, în special.
La noi se vorbeşte foarte mult de formarea caracterului,
se exagerează influenţa educativă şi morală a şcolii, fără să se
acorde şi condiţiile instructive şi educative cari să-ţi deâ spe­
ranţa, măcar pe departe, de un început de educaţie.
Cum poate pretinde o şcoală să influenţeze caracterul,
când, sub raportul modului de predat, preconizează încă me-
toadele abstracte, când coordonarea şi armonizarea cunoştin­
ţelor către o unitate sufletească e încă un deziderat depărtat,
când îi lipseşte din program cel mai însemnat obiect de unifi­
care şi de îndrumare în vieaţa individuală şi socială ? Ba nu
lipsesc nici contradicţiile, chiar între cunoştinţele de predat la
aceeaşi elasă : In clasa I, profesorul de religie vorbeşte despre
facerea lumii după Scriptură, iar profesorul de geografie expune
teoria lui Laplace cu experienţe.

Am văzut cum sunt organizate, în şcoala secundară ştiin­

ţele, atât cele menite să ne înveţe trecutul cât şi cele ce au
ca obiect adoptarea noastră în prezent şi viitor. Organizarea
lor e imperfectă şi defectuoasă. Concluzia ce se impune din
expunerea acelor consideraţii e următoarea : Ar trebui revizuite
programele din punctul de vedere al fiecărui obiect în parte,
ca să scoată capitolele ce se găsesc în contradicţie cu alte cu-
noştinţi; să se simplifice materiile, ca partea educativă să ca­
pete prioritatea.
Istoria să-şi schimbe caracterul narativ, scoţându-se în
relief fenomenele culturale. Să se introducă între materiile de
învăţământ morala practică şi teoretică, atât ca ştiinţă de dis-
ciplinare a cugetării cât şi de îndrumare şi de unificare a
voinţei. Iar din punct de vedere general, să se pue în armonie,
în concordanţă toate cunoştinţele diferitelor materii, ca să se
vadă că ţintesc pe deoparte la înţelegerea lumii fizice, pe dealta,
la înţelegerea lumii sufleteşti; să avem o filosofie a naturii cu
o filosofie a sufletului, ambele unificate în crearea unei atmos-
feri morale, în determinarea unei direcţii a conduitei.
Numai în acest mod năzuinţele către formarea caracterului
sunt îndreptăţite.
I. G H I B Ă N E S C U .
 P S I H O L O G I A ŞI C U T R E M U R U L DIN A E S S 1 N A

Este cunoscut de toată lumea teribilul cutremur de pământ

care în dimineaţa zilei de 28 Decembrie st. n. 1908 a distrus
oraşele Messina şi Reggio di Calabria din sudul Italiei, îngro­
pând de vii aproape două sute de mii de fiinţe. Au scăpat din
acel cataclism abia câteva mii de oameni, cari s'au împrăştiat
apoi prin oraşele vecine şi în restul Italiei. Alte câteva mii de
răniţi au putut fi scoşi de sub dărâmături şi salvaţi. Oamenii
de ştiinţă din diverse specialităţi s'au folosit de această tristă
împrejurare ca să tragă noui învăţăminte pentru ştiinţa lor.
Psihologii au căutat să studieze efectele marelui dezastru te­
luric asupra sufletului celor scăpaţi cu vieaţa. Datorim învă­
ţatului italian G. C. Ferrari, directorul Revistei italiene de
psihologie aplicată, un studiu foarte important asupra acestui
subiect. Studiul D-lui Ferrari, intitulat La Psicologia degli scam-
pati al terremoto di Messina, a apărut în ultimul număr al
revistei sale şi e însoţit de două memorii ale profesorilor Dino
Provenzal şi L. Parmeggiani, cari au scăpat ca prin minune
din groaznica catastrofă şi au trimis psihologului italian obser­
1
vaţiile lor introspective ). Publicăm în traducere în numărul
de faţă al Studiilor filosofice memoriile celor doi profesori şi
rezumăm în rândurile următoare articolul D-lui Ferrari, inter­
calând şi câteva observaţiuni personale făcute în călătoria ce

1) Rivista di Psicologia applicata pubblicata e diretta da G. C.

Ferrari, Anno V, Num. 2, Marzo-Aprile 1909, Bologna pag. 90—126.
am întreprins în primele zile ale lui Ianuarie trecut st. n. la
locul dezastrului, pe ruinele Messinei.

Cutremurul din Messina —pe care Ferrari îl numteşte cu

drept cuvânt o enormă experienţă psihologică — a avut două
efecte foarte însemnate: a arătat sentimentul fricei sub mani­
festările sale cele mai variate şi a revelat fondul real, primitiv
şi fundamental ce zace în cei mai mulţi oameni. Reacţiunile
cutremurului au fost foarte variate. Studiând reacţiunile indi­
viduale, imediate, ale celor salvaţi, îi putem împărţi pe aceştia
în t rei clase :
In primul grup vin aceia cari au scăpat ca prin minune
de moarte, fără să fie răniţi şi aproape fără să-şi dea seama
în primele momente de gravitatea pericolului în care se aflaseră.
In al doilea grup sunt acei cari, scăpaţi în momentul cu­
tremurului, au trebuit să stea ceasuri sau zile sub spaima morţii
care putea să-i nimerească dintr'un minut într'altul.
In a treia categorie punem pe cei ce au fost salvaţi
fiind grav răniţi, în special pe cei ce au fost desgropaţi vii.
Caracteristica psihologică cea mai marcată a celor ce
compun primul grup este atonia sentimentală.
S'au văzut mulţi oameni, scăpaţi prin nişte împrejurări fe­
ricite cari, deşi pierduseră în dezastru multe rude şi prieteni
scumpi, nu se văitau şi nu plângeau de loc. Abia păreau trişti
sau indiferenţi şi din când în când vorbăreţi, pentru a istorisi
altora «cum s'a întâmplat» cu ei. Acest fapt l-am observat eu
însumi la Messina, unde o sumă de localnici, scăpaţi neatinşi
dar cari îşi pierduseră familiile, făceau pe călăuzele gazetarilor
străini, conducându-i peste mormanele de ruine cu o indife­
renţă şi o bună dispoziţie uimitoare ce păreau aproape inconş­
tienţă.
Starea aceasta de neemotivitate, de răceală, q explică
Ferrari prin aceea că emoţiunea formidabilă a venit brusc, fără
nici o pregătire, ceeace a cauzat o inhibiţiune complectă a des­
cărcării afective. Apoi pierderea mai multor persoane deodată
a adus lipsa unui anumit obiectiv pentru descărcarea sentimen­
tală, care în astfel de cazuri ia o formă negativă <de dezorien­
tare afectivă.
Pe lângă aceste motive, noi credem că atonia sentimentală
s'a datorat imensei extensiuni a durerii produsă de catastrofă.
Conştiinţa individului reacţionează cu atât mai slab la o durere
cu cât ea e împărtăşită de mai mulţi indivizi. Pe acest fapt
se bazează şi uşurarea şi mângâierea ce aduc condoleanţele
acelora ce au pierdut o fiinţă scumpă.
Indivizii salvaţi din treptele de jos ale societăţii au găsit
însă în crime şi prădări orientarea lor afectivă. Pentru ei cu­
tremurul a fost un îmbold violent care le-a redeşteptat ten­
dinţele criminogene înăscute.
La persoanele grupului al doilea, în conştiinţa cărora
ideia şi spaima morţii au domnit ceasuri sau chiar zile întregi,
nu întâlnim apatia şi atonia sentimentală găsite la cele din
grupa întâia, ci doară un sentiment puternic de resemnare.
Deosebirea de reacţiune la cele două grupuri o explică psiho­
logul italian prin aceea că sensibilitatea celor din grupa a doua
trebue să fi fost sguduită în toate direcţiile la gândul morţii,
iar resemnarea le veniâ dela amintirea pericolelor trecute, din
care scăpaseră fiindcă atunci ei erau stăpânii situaţiei. Autorii
memoriilor ce urmează, D-nii Provenzal şi Parmeggiani apar­
ţin acestei de a doua categorii. Un fapt demn de remarcat
din memoriul prof. Provenzal este constatarea creşterii puterii
vizuale îndată după catastrofă. Această creştere s'ar datoră unei
creşteri în excitabilitatea scoarţei cerebrale, excitabilitate care
provoacă asociaţii mai uşoare şi mai complecte între elemente
şi urme mnemonice reînviate în chip exagerat. Astfel se explică
şi ipermnesia persoanelor ce s'au aflat în timpul vieţii lor într'un
pericol mare. Aceleiaşi iperactivităţi se datoresc numeroasele
halucinaţii tranzitorii ce s'au produs la salvaţii din Messina şi
Reggio.
Ferrari citează nişte observaţii, făcute cu ocazia cutremu­
rului în chestiune de profesorul D'Abundo din Catania. Intre
altele, D'Abundo istoriseşte cazul unui individ de 4 8 ani, care
stătuse câteva ore sub dărâmături dar reuşise să scape şi care
trei zile în urmă se plimbă cu un prieten la Catania. La un
moment dat, sosind pe ţărmul mării el avu viziunea Messinei, cu
toate ororile cutremurului şi avu şi iluziunea că aude vaetele
victimelor. Această totalitate de sensaţii l'a aruncat într'o stare
de spaimă şi agitaţie pentru care a trebuit să fie internat în­
tr'un ospiciu. Timp de două zile a rămas halucinat. Credea că se
află încă sub dărâmături, că e mort şi refuza orice mâncare.
Ziua următoare s'a deşteptat liniştit şi în deplină conştiinţă,
mirându-se însă că e viu şi că se află într'o celulă. Ii rămăse­
seră vii în memorie toate detaliile psihozei, cari, să se noteze,
nu reprezentau decât o repetare a sensaţiilor resimţite când
stătuse sub dărâmături.
Al treilea grup îl formează răniţii cari nu au putut părăsi
singuri dărâmăturile şi cei ce au fost desgropaţi după mai
multe zile, de sub ruine. La toţi aceştia reacţiunile au diferit
dcla individ la individ, după gravitatea rănilor şi condiţiile [în
care au stat îngropaţi. In genere toţi au prezentat fizionomii
suferinde, însă vesele că renăşteau la vieaţă. Spaima de a fi
îngropaţi de vii trebue să fi produs la mulţi din aceştia o ră­
tăcire a minţii căci mulţi şi-au luat vieaţa, abia au putut s'o facă.
Mulţi apăreau buimăciţi, ameţiţi. Trei fraţi Minissale, râ­
maşi optsprezece zile sub dărâmături, într'un spaţiu foarte îngust
în care putrezea cadavrul unei surori, abia îşi aminteau câteva
lapte: cum fuseseră îngropaţi, cum mâncau, cum au fost sal­
vaţi, dar n'au fost în stare să spună cât timp au stat sub pă­
mânt. Socoteau 4—5 zile.
Impresia aceasta de scurtime a timpului suferinţelor celor
mai acute, e citată de mulţi din cei ce au supravieţuit şi Ferrari
declară că nu o poate interpretă fiindcă e paradoxală.
Un caz ce s'ar putea rubrica în această grupare e acela
al individului Bensaja Benedetto, care a stat 14 zile nemâncat
sub dărâmături şi la a cărui desgropare am azistat în dimi­
neaţa zilei de 10 Ianuarie trecut. Pe când îl extrăgeau dintre
ruine, l-am fotografiat. Zărind aparatul fotografic a avut nişte
contracţiuni spasmodice caşi cum s'ar fi aflat în faţa unui aparat
ucigător. Avea, cum se vede, dezagregate facultăţile de aperce-
pere. L-am revăzut în seara aceleiaşi zile în infirmeria unui vapor
şi i-am vorbit. Mă privea cu aerul de a mă recunoaşte, dar în-
trebându-1 dacă m'a mai văzut vreodată, mi-a răspuns că nu-şi
aduce aminte. Din vremea petrecută sub ruine — pe care o
aprecia şi el greşit la 5 zile—nu ştia să spună decât că-i murise
soţia şi copiii. Nu-şi amintea nici un detaliu. Puţinele amintiri
ce-i rămăsese îl făceau să tremure când îi reveneau în conş­
tiinţă. Părea că se teme ca de ceva ce-1 ameninţă să se repete.
 După ce expune aceste cazuri de reacţiuni individuale,
Ferrari, enumera mai multe observaţii de psihologie colectivă
înregistrate cu ocazia cutremurului în chestiune. Cel mai im­
portant din efectele produse de cutremur asupra massei ce
scăpase cu vieaţă, a fost renaşterea cu o intensitate nemai po­
menită a instinctelor bestiale de prădăciuni şi asasinate.
«Bestia blondă» după expresia lui Nietzsche, a reînviat pentru
câtva timp în toată cruda ei splendoare. Se povestesc nume­
roase cazuri de oameni, cari toată vieaţa au fost cinstiţi şi cari
acum văzând atâtea bogăţii nepăzite, îşi umpleau buzunarele
cât puteau. Elementele mai crude nu se mulţumeau să fure ce
găsiau, ci au fost văzuţi unii smulgând cerceii din urechile
cadavrelor şi se citează cazul unor indivizi — trebue să fi fost
hoţii scăpaţi din închisori — cari tăiau degetele cu inele ale
nefericiţilor răniţi cari implorau ajutor şi ascundeau apoi în
buzunar, foarte liniştiţi prada lor însângerată. Psihologul ita­
lian povestind acestea, face nişte reflecţii foarte pesimiste asupra
inconsistenţei fundamentului moralităţii omeneşti.
Un alt fapt care a surprins pe mulţi dar care e explicat
prin raţiunile superioare ale instinctului vital al speciei, este
deşteptarea exagerată şi frenetică a instinctului sexual atât la
bărbaţi cât şi la femei în primele ore după catastrofă. Ferrari
dă explicarea de mai sus care e cam metafizică. Noi credem
că lucrul se datoreşte numai iperexcitabilităţii nervoase produsă
de spectacolul oribil, asupra celor ce au supravieţuit, mai ales
că sistemul nervos al italienilor de sud e şi în cazuri normale
într'o stare de supraexcitaţie.
Un efect, în acelaş timp individual şi colectiv al cataclis­
mului asupra celor salvaţi, a fost adaptarea foarte repede a
celor scăpaţi la condiţiile disperate de vieaţă, singurele ce au
fost cu putinţă la Messina, multe zile după cutremur: la foame,
la frig, la umezeală, la lipsa de cămin, la o promiscuitate inde­
centă, la întunericul absolut al nopţilor etc. De asemeni a fost
surprinzătoare uşurinţa cu care s'au deprins cu spectacolul crud
şi sângeros multe persoane de o sensibilitate delicată, cari n'ar
fi putut suportă în alte timpuri privirea celei mai mici sufe-
rinţi. De abia târziu, multe zile în urmă, când cei scăpaţi au
fost duşi la adăpost, departe de Messina, s'a deşteptat în ei
amintirea tuturor faptelor teribile la care asistaseră indiferenţi
şi atunci s'a deşteptat în ei şi oroarea naturală precum şi o
mirare de sine de a fi putut suportă atâta! Dar această întâr­
ziere de reacţiune sentimentală a fost poate, o apărare instinc­
tivă care a scăpat pe mulţi de pericolul de a înebuni.
E interesantă observaţia Prof. D'Abundo, care vorbind de
apatia şi monotonia Messinezilor fugiţi la Catania, relevează
faptul paradoxal, că starea emotivă se producea cu intensitate în
cei ce ascultau la scenele de oroare iar nu în cei ce le po­
vesteau şi cari fuseseră actorii dezastrului. Apoi însă, pe cale
imitativă, emoţiunea trecea dela ascultători la povestitori.
Nu va miră pe nimeni când vom spune că un sentiment
care a reînviat cu putere în cei salvaţi a fost sentimentul re­
ligios. O adevărată criză de fanatism a cuprins pe foarte mulţi
din supravieţuitori, cari îşi însângerau mâinile ceasuri întregi
pentru a scoate vreo icoană sfântă de sub dărâmături. Faptul
acesta, cum zic, nu trebue să ne mire, căci e ştiut că senti­
mentul religios revine şi la cei mai sceptici în momentele
disperate ale vieţei. Cu atât mai uşor dar, a cuprins nişte popu­
laţii de obiceiu religioase, ca cele din sudul Italiei.

Incheiând articolul său, Ferrari ţine să releveze că alături

de nenumăratele cazuri de egoism feroce pe care instinctul de
conservare 1-a produs în cei salvaţi au fost multe cazuri de
adevărat eroism moral mai ales în clasa intelectualilor. Chiar
din memoriile ce urmează, se poate vedea cum oameni cu ade­
vărat culţi şi-au păstrat în acele momente disperate, calmul
sufletesc şi cum gândul lor a fost în primul rând îndreptat spre
cei mai slabi dintr'ai lor. Apoi, uimitoarea manifestaţie de
simpatie şi solidaritate omenească, pe care cutremul din Messina
şi Reggio a provocat-o în întreaga lume civilizată, dovedeşte că
sentimentele altruiste au rădăcini adânci în sufletele oamenilor
de azi şi că numai sub spaima imediată a morţii, ele cedează
lo;ul sentimentelor şi instinctelor egoiste.
EUGEN PORN.
 C U T R E A U R U L DIN MESSINA
(ÎNSEMNĂRILE UNOR SALVAŢI)

MEMORIUL D-lui DINO PROVENZAL

Scumpe Domnule Director,

îmi cereţi cu stăruinţă să vă trimit impresiunile mele
psichologice asupra cutremurului. Mai întâiu îmi părea că e un
lucru meschin, oarecum o profanare, această scotocire în sufletul
unui singur individ, în faţa tragicului spectacol a mii şi mii de
morţi. Dar apoi pasiunea cercetării, frigurile documentării psi­
chologice, dorinţa de a săvârşi în vreun chip o operă folosi­
toare studiilor, m'au cuprins din nou şi iată-mă la dispoziţia
D-voastră. Nu am nici timpul, nici intenţia, de a scrie un ar­
ticol, bine înţeles, dar mă voiu sili să vă spun pe c"it voiu putea
mai bine într'o scrisoare, ceeace am simţit în scurtul timp în
care am socotit probabilă şi apropiată moartea mea. Timp
scurt, pentrucă eu nu am fost dintre cei mai nenorociţi ce ră­
maseră multe zile îngropaţi de vii, nici dintre cei ce trebuiră
să aştepte multe ore înainte de a primi ajutoare, deşi erau în
afară de ziduri. Nu; e necesar să vă spun mai întâiu pe scurt
(deşi unele jurnale au vorbit de aceasta) cum s'a întâmplat sal­
varea mea şi a lor mei şi veţi vedea că am puţin de povestit.
Mă dusesem să mă culc către miezul nopţii.
In seara de 27 Decembre (st. n.), pentru a sărbători ziua
mea de naştere, se adunaseră în casa mea Dr. Arnoldo Sab-
 batini, bibliotecar al Universităţii, cu D-na, colegul meu Luiggi
Parmeggiani cu D-na şi prof. Fernando de Helguero.
Glumiserăm şi râseserăm cu cea mai mare voie bună:
între noi se alcătuise cam de vreo lună o mică societate cu un
statut umoristic şi ne reuniam la două sau trei seri ca să jucăm
cărţi şi să stăm de vorbă ca nişte buni prieteni. In acea seară
cu prilejul aniversării mele, veselia fusese mai mare ca de
obiceiu şi Parmeggiani cu mine pregătisem o păcăleală pentru
Sabbatini şi de Helguero, păcăleală de care râserăm mult cu toţii
şi care ar fi fost subiect de conversaţie pentru alte cincisprezece
zile, dacă groaznica întâmplare de după câteva ore nu ar fi
pecetluit gura a trei persoane din tovărăşia noastră pentru
totdeauna.
Către miezul nopţii mica adunare se risipi.
De Helguero, într'un chip foarte prietenos, se oferi să în­
tovărăşească la otel pe fratele meu, care, reîntors din Congo,
sosise de două zile la Messina; Parmeggiani şi Sabbatini cu
D-nele plecară spre casă; soţia mea şi eu trecurăm în odaia
de culcare, unde se află de două ore fetiţa noastră. Noaptea
nu fu liniştită pentrucă Emilietta, o copilită de patrusprezece
luni, se deşteptă adesea şi ori cât se sili soţia mea să o liniş­
tească, ea strigă «Papă, papă, papă» întorcându-se cu ochii
închişi către mine, plângând şi ascunzându-şi obrăjorii la
pieptul meu.
Deodată fui trezit de un sgomot înăbuşit şi sguduitor;
lucru curios, soţia mea nu se trezi în aceeaşi clipă : o strânsei
de braţ şi o ridicai aproape pe sus, voind să spun câteva cu­
vinte, dar îndată gura şi gâtlejul mi se umplură de praf şi
abia putui să strig: «E un cutremur de pământ: curaj» şi îmi
pare că am adăugat în timp ce sguduitura se urmă cu putere :
«Nu ne rămâne decât să murim împreună». Trebuia să fi strigat
foarte tare, pentrucă auzii propriul meu glas (şi puţin şi pe al
soţiei mele) cu toate sgomotele asurzitoare. Soţia mea îmi
strigă: «Aprinde becul». Şi eu : «Nu ; ar putea să se întâmple
o explozie». «Atunci caută chibriturile». (Vorbiam foarte greu,
cu glasul înăbuşit de praf).
In acest timp soţia mea sărise din pat cu copilita în braţe.
Mă duc să caut chibriturile şi ochelarii pe măsuţa de noapte,
dar nu mai găsesc măsuţa. Totuşi nu-mi veni în minte că s'a
 răsturnat, după cum se şi întâmplase ; mă gândii (şi vă puteţi
închipui cu câtă groază) că se scufundase duşumeaua în acea parte.
îndată văzui deschizându-se o jumătate a tavanului, zării
un cer plin de stele, auzii lămurit tictacul deşteptătorului, care
îmi păru foarte ascuţit, ca şi cum ar fi voit să învingă toate
celelalte sgomote şi alergai după soţia mea care se dusese
în camera servitoarei pentru a căută chibrituri. Mergeam încet
şi pentiucă nu pot să alerg cu picioarele goale şi pentrucă,
neavând ochelarii nu vedeam bine drumul şi încă pentrucă
duşumeaua îmi tremură sub picioare. Această încetineală fu
tot norocul meu. Ajuns la pragul odăii servitoarei, mă oprii
să ascult, pentrucă nemai văzând pe soţia mea credeam că se
dusese în altă parte pentru a înnemeri scara : în mijlocul miilor
de urlete şi gemete omeneşti, a vuetului coperişurilor ce se
prăbuşeau, a sgomotelor de tot felul, auzii vocea soţiei mele,
care mi se păru foarte îndepărtată: «Nu veni: aici se dărâmă.
Am căzut jos, dar nu sunt rănită». Şi fetiţa?». «E cu mine».
«Vin şi eu». «Nu, fie-ţi milă!-—înţelesei că aruncându-mă aş
fi sdrobit poate pe fetiţă şi pe mamă şi rămăsei nemişcat.
Toate acestea se petrecură în două sau trei minute. Strigai
cu glas tare pe servitoare, dar nu-mi răspunse nimeni. Auzii .
câteva glasuri din etajul de deasupra, glasuri necunoscute dar
cu accent sicilian, care strigau: «Domnule Profesor, domnule
Profesor, gazul». Nu aş putea să spun ce voiau. Ştiu că se
spărseseră tuburile de gaz şi că un miros înăbuşitor îmi tăia
răsuflarea. îmi păru că aud în odăile vecine paşi şi strigăte.
Strigai şi eu, dar nu mai ştiu ce spuneam şi ce gândeam. La
urmă (după cât timp nu ştiu) mă oprii pe pragul de unde că­
zuse soţia mea, dar nu putui să o văd nici pe ea, nici pe fe­
tiţă. Auzii că aceasta plângea şi îi strigai: «Papă e aici; n'aveâ
frică!». Apoi, deşi sguduiturile se repetau mereu, mă întorsei
stăpân pe mine.
Mă îndreptai către camera de dormit care erâ la stânga
mea. Cu o uimitoare putere în privire, cu tot întunericul şi
miopia, văzui lămurit scrinul, oglinda, deşteptătorul ce străluciâ
în întunerec, florile de culoarea trandafirilor de pe învelitoarea
patului, hainele mele pe un scaun. (O doamnă cu care am
vorbit eri îmi spunea că şi ea a văzut cu o uimitoare preci-
ziune în acea oră ; văzu atât de bine în întuneric încât se în-
 trebă dacă nu eră o auroră boreală). Privii afară ; în jos, oricât
mă siliam, nu putui să văd nimic ; în sus văzui stelele foarte
strălucitoare şi mă asurziâ o cădere năpraznică de apă, ca a
unei ploi mari ; dar nu eră ploaie, de sigur, pentrucă cerul eră
atât de senin; am aflat, la mult timp după aceea, că eră mu­
getul mării în cutremur. După fiecare sgfuduitură chemai pe
soţia mea ca să-i spun că sunt încă viu şi ea îmi răspundea :
«Sunt vie şi eu, dar cred că sunt rănită». îndemnam pe soţia
mea să-şi facă curaj, spunându-i că în curând se va face ziuă,
dar de fapt eu nu aveam nici o ideie despre timp : credeam
că or fi fost două sau mai puţin şi erau aproape şease ore.
«Da, în curând va veni lumina binecuvântată de Dumnezeu»
zise soţia mea. Atunci, îmi amintesc, mă gândii la Dumnezeu.
Avui, par'că, voinţa de a mă rugă; dar socotii apoi îndată că
eră inutil, nu avui credinţă şi aceasta mă face să cred că nu
voiu avea nici în ora morţii. La fiecare sguduitură ce veniâ,
îmi ziceam: «Aceasta va fi cea din urmă şi pentru mine». Şi
îmi închipuiam încă cum aş fi fost omorît: o grindă mi-ar fi
căzut pe ceafă ca o secure şi mi-ar fi tăiat capul. De atunci
aşteptai în linişte. întrebai pe soţia mea dacă din locul unde
. se află vedea cabinetul meu de lucru; îmi răspunse că nu mai
există : şi în adevăr se prăbuşise în întregime, astfel că hâr­
tiile, cărţile, studiile mele din atâţia ani erau distruse. Atunci
mă gândii la un pachet de documente inedite asupra Risorgimen-
tului italian, pe care îl lăsasem cu o seară mai înainte pe masa
mea de scris; apoi la o lucrare schiţată, la o alta aproape
terminată, apoi la o alta şi încă la una. Fiecare dintre amin­
tirile acestea îmi pricinuiau o dureroasă strângere de inimă.
In acel moment îmi amintesc că fu cea mai violentă sgudui­
tură. Soţia mea mă chiemă şi eu îi răspunsei că eram încă viu.
Mă apucai iar să mă gândesc la Dumnezeu şi zisei în gândul
meu (sau mai de grabă cu glas tare, pentrucă îmi pare că
vorbiam tot ceeace gândiam): «Dacă Dumnezeu există, cutre­
murul a fost trimis tocmai de el; e deci absurd a mă mai
rugă; voiu muri; să aşteptăm». In acest timp ideile se îngră-
mădiau în capul meu; n'aş putea să le reproduc în ordine;
voiu căută să readun ideile centrale şi reflecţiunile care se
grupau în jurul lor.
 Voiu muri. Soţia mea şi copilita se vor duce să stea cu
surorile mele. Vor avea întreţinerea?
Eu nu voiu mai simţi nimic, nu voiu mai putea deci să
plâng nimic; aveam multe hârtii de nimicit, multe note de
corectat..., acum totul e nimicit; mai bine aşa; îmi pare rău
că nu am spus soţiei mele atâtea lucruri pe care aş fi vrut să
i le spun pentru viitorul copilitei. Murind voiu revedea oare
pe mama?.. Da... adică nu; adică da!...
— Vom muri toţi trei. Da, nu voiu mai avea curajul să
stau pe acest prag; dacă voiu vedea că se prăbuşeşte plafonul,
mă voiu aruncă jos şi vom muri toţi trei. Ce rău îmi pare că
am făcut să vină la Messina soţia şi fetiţa mea ! Măcar ele ar
fi scăpat. Pe când aşa... toată mica mea familie va muri; ne
vor căuta... vor găsi trei cadavre diformate.
— Vor -muri ele amândouă şi eu voiu, scăpă! Tot ceeace
alcătuia obiectul iubirii mele va fi nimicit: nu voiu mai avea
familie, după cum nu mai am cabinet de lucru. Şi atunci ?...
Să muncesc, să câştig, să economisesc... pentru cine ori pentru
ce ? Voiu reîncepe vieaţa, o vieaţă amară şi îngrozitoare. Abia
murise scumpa mea mamă şi aflai că o vieaţă gingaşă începea
să încolţească: când se născu fetiţa îi dădui numele mamii.
Scurtă amăgire: după un an şi acest germen trebuia să fie
sdrobit. Şi rămâneam eu! dar pentruca să săvârşesc ce? Casă
reîncep vieaţa.
îmi amintii de aniversarea mea: am trăit până la 3 7 de
ani, apoi am renăscut şi iată-mă iarăşi singur, fără familie,
fără casă şi fără cărţi Şi îmi treceau prin minte câteva episoade
din Fu Mattia Pascal, romanul lui Pirandello, citit cu câteva
zile mai înainte. Să mai trăiesc ca Mattia Pascal în a doua sa
vieaţă? Nu; atunci mai bine să mor.
Dar există moartea ? îmi aduceam aminte de Les Pendus
a lui Villon, spânzuraţii cari vorbesc şi-şi spun numele după
ce au murit. îmi părea că trebuie să supravieţuiască nu sufletul
ci corpul, că, adică, cadavrul meu avea să simţiască apăsarea
dărâmăturilor, înăbuşeala prafului, frigul. (îmi clănţăneau dinţii
de groază şi de frig). Poate există moartea ?—De ce nu ? Vieaţa
unui individ e un lucru foarte neînsemnat, un lucru inutil. Mă
gândeam la il Ciocco al lui Giovanni Pascoli. Un buştean mare
(îmi părea că-1 văd) e aruncat în foc : ies la iveală din el şi
fug mii de furnici şi alte insecte; unele sunt arse de foc; unele
scapă. Ce are a face de care se arde şi care scapă ? Tot aşa
şi cu toţi oamenii aceştia care se închină şi urlă în jurul meu ;
unii vor scăpă, alţii vor rămânea îngropaţi sub dărâmături. Şi
ce însemnătate au toate aceste ?
Atunci pentru întâia oară îmi veni în minte că un mare
cutremur ar fi putut să distrugă întreg oraşul, căci la început
crezusem că se dărâmase numai casa mea. Această impresiune
mi-a mai fost împărtăşită şi de alţi scăpaţi: cei mai mulţi,
la început nu se gândiră că s'au putut întâmplă daune grave şi
altora în afară de casa lor. Şi atunci mă gândii la fratele meu.
E mort ? E înspăimântat, nebun la ideia că noi suntem aici ?
E rănit? E teafăr?
Frigul se făcea mereu mai simţit; vedeam foarte lămurit,
cu toată miopia, camera de culcare vecină; vedeam hainele
mele pe scaun, patul în neorânduială, scrisul, oglinda, deştep­
tătorul foarte strălucitor. îmi veni în gând să mă duc în odaia
de alături ca să mă îmbrac, dar nu puteam să mă mişc pentru
că sguduiturile se urmau neîncetat şi după fiece sguduitură
trebuia să spun soţiei mele că eram încă viu.
îmi curaţii cât putui mai bine limba şi buzele pline de
praf şi pusei un ziar sub picioare pentrucă pietricelele şi sfărâ-
măturile de zidărie mi le răniau.
Să reîncep vieaţa ? Gândul lui Mattia Pascal îmi reveni
statornic. Mă încremeni ideia că într'un moment atât de tragic
mă mai gândiam la lucruri citite: veşnic literatura ? încercai
să cuget la altă-cevâ şi fără de voie îmi amintii că Charles
Dickens muri zicând: «Cărţile mele» şi că asupra acestui stri­
găt, care poate fi strigătul cel din urmă a atâtor oameni mari
şi mici ai vremii noastre, scrisesem un articol; şi gândindu-mă
la această înrâurire a literaturii asupra vieţii îmi reveni în
minte ceeeace scrisese Jules Valles despre victimele cărţii.
Pentru a goni gândul literaturii recurgeam tot la literatură. Eră
o obsesiune.
Câte alte idei îmi fulgerară în minte ? Nu-mi amintesc.
Ştiu că mă întrebai pe mine însumi dacă îmi eră frică şi rea-
mintindu-mi oarecare efecte ale fricei descrise de Mosso, ob­
servai că nici unul dintre ele nu se manifestase şi încheiai de
aici că nu eram înspăimântat (ori şi cât de curios s'ar părea);
sau cel puţin, de mii de ori m'am speriat mai mult pentru lu­
cruri de mult mai puţină însemnătate. Şi totuşi probabilitatea,
ba chiar aş zice siguranţa morţii mele îmi apărea din ce în ce
mai lămurit. In adevăr, după ce am strigat, numai pentru a
zice ceva, soţiei mele: «Vor veni soldaţii să ne scape» mă
gândii aşâ: «Soldaţii? In mare parte vor fi murit şi ceilalţi
vor avea de lucru salvându-se pe ei înşi-şi. Şi atunci de unde
ne pot veni ajutoare? Din Calabria? Dar dacă cutremurul a
fost atât de puternic în Messina, să ne închipuim ce e în Ca­
labria !...». In acest moment mă gândii că voiu muri cu sigu­
ranţă, sau de foame sau sdrobit de tavan, care la o altă sgu-
duitură mai puternică s'ar fi prăbuşit.
Şi fu o alta şi mai puternică sguduitură.
O obicinuinţă sufletească a noastră e aceea a gradaţiunii.
Sunt atât de multe succesiunile gradate pe care le avem tot­
deauna înaintea ochilor, încât nu puteam să-mi închipui cutre­
murul ca ceva neregulat. După sguduitură îngrozitoare, care,
după cum am afu,t mai târziu, distrusese două oraşe ucizând
mii şi mii de oameni, mai aşteptam altele, altele încă mai pu­
ternice şi la urmă una neînchipuit de furioasă care ar fi răpus
şi pe puţinii vieţuitori rămaşi, care, ca şi mine, mai atârnau
încă câteva clipe între vieaţă şi moarte.
Şi aceste câteva clipe îmi părură o cruzime mai aspră
încă a sorţii mele.
Fericiţi cei ce au fost loviţi pe neaşteptate în somn ! Nouă,
celor puţini, ne rămânea încă acea osândă îngrozitoare de a
muri cu ochii deschişi, cugetând. Fericiţi şi aceia care puteau
să socotească puţinele clipe ce le mai rămâneau ca o graţie
dumnezeiască hărăzită lor, ca un mijloc de a-şi împăca sufletul
cu Dumnezeu (auziam nelămurit strigăte de toate felurile, ru­
găciuni îndurerate în italieneşte, în latineşte şi în dialect; stri­
gătul cel mai des auzit eră : Matricedda ora pro nobis scos de
o puternică voce de bărbat). Dar eu nu ştiam să mă rog, nu
puteam, nu aveam în minte decât această idee fixă: «Dacă
Dumnezeu există, cutremurul e opera sa şi rugăciunea e absurdă».
Uneori, tot prin obicinuinţă sufletească a gradaţiunii, mă
gândiam că după marea sguduitură cutremurul trebuie să des-
crească mereu şi apoi să se sfârşească. Dar acest gând, de
altfel foarte nestatornic, dispărea la fiece sguduitură ceva mai
puternică, cu atât mai mult cu cât mă gândeam: «Cine ştie
dacă cea dintâiu a fost atât de mare pe cât mi s'a părut mie ?
Poate mi s'a părut aşa pentrucă m'a lovit pe neaşteptate, în
somn şi pentrucă a adus daune mai cu seamă acestei case».
In acest timp sguduiturile urmau. Câte au fost ? Nu ştiu,
dar multe, multe de sigur şi se părea că una aleargă după
cealaltă precum se gonesc talazurile pe mare.
Puţin câte puţin stelele se ascunseră, dar încă nu se vedea
lămurit. Strigătele din jurul meu încetară sau, cel puţin, nu le
mai auziam. Auziam numai pe soţia mea (a cărei voce eră
puţin mai răguşită) cum căută, cu o linişte uimitoare, planuri
de scăpare. Mai întâiu, privind în sus, ea îşi reaminti topo­
grafia casei şi stabili locul în care căzuse. Apoi zise: «Tu de
sus deacolo să nu te mişti: Atrage privirile şi observă dacă nu
ne soseşte vreun ajutor. Eu aici pot să mai rezist încă dacă
nu cade vreunul dintre balcoanele pe jumătate ruinate ce-mi
stau atârnate deasupra capului. Ia bine seama dacă nu vine
cineva; de acolo de sus poţi să vezi şi să te faci văzut; dacă
îmi vor aruncă o scară eu mă voiu salvă şi mă voiu duce cu
fetiţa în grădina care e la spatele casei».
Cea dintâiu lucire a zilei îi pricinui soţiei mele o mare
bucurie şi o înspăimântoare durere; se bucură că un corp mons­
truos, foarte lung, atârnând deasupra capului ei (părea un pat
îndoit în jos), eră numai un covor întins de câteva persoane
din etajul de sus care încercaseră să se salveze alunecând in
lungul lui; dar simţi o nespusă durere când văzu că fetiţa e
toată acoperită de sânge dela cap până la picioare. Numai în
ziua următoare află că fetiţa n'a fost rănită ci numai contuzio-
nată şi că acel sânge eră chiar al ei, pentrucă ea însă-şi, soţia
mea, eră rănită la cap, la şold, la un picior şi pierduse atâta
sânge dela cap încât pătase toată faţa şi hăinuţa fetiţei.
După puţin timp începui să zăresc în depărtare câteva
lumini şi strigai de mai multe ori «ajutor! ajutor!» dar za­
darnic. In sfârşit îmi păru că aud pronunţându-se numele meu,
dar apoi mă gândii că eră cu neputinţă, pentrucă la Messina
şi mai cu seamă în strada mea, nu mă cunoştea aproape nimeni.
Totuşi şi soţia mea avusese aceeaş iluziune, pentrucă îmi zise
«pare că te chiamă». Se poate ? Apoi auzii spunându-se lămurit
 CUTREMURUL DIX MESSINA 303

«professore» dar aceasta nu mă miră, pentrucă la Messina se

spune profesori la toţi burghezii.
Trecu încă puţin timp şi apoi doi tineri, fraţii Selvaggi,
veniră aproape sub casa mea şi îmi strigară: «Domnule Pro­
fesor, suntem noi aici, curaj !». Le făcui cunoscut că jos erau
soţia mea şi fetiţa şi îi rugai să le scape şi ei cu mare greu­
tate le puseră în siguranţă. Când se înturnară pentru a mă
salvă şi pe mine şi îmi aruncară o scară scurtă strigându-mi
să mă grăbesc şi să sar pe ea, eu, care din cauza miopiei şi
a luminii slaoe nu vedeam scara şi mai auziam pe dealtăparte
spunându-se chiar de către salvatorii mei că nu eră tocmai
sigură, răspunzei descurajat: «Lăsaţi-mă să mor aici»-
O nouă sguduitură, care făcu să-mi cadă în spate câteva
bucăţi de tavan, mă încredinţa că a mai rămânea unde mă
gâsiam eră o nebunie; închisei ochii şi sării în jos, neştiind
dacă aş fi căzut pe scară sau aş fi fost aruncat în gol. Norocul
vru să nemeresc scara şi astfel fui salvat.
Chinurile pe care le îndurarăm în acea zi grozavă nu vi
le spun. Fratele meu, deşi rănit, alergă în căutarea noastră,
dar numai seara puturăm în sfâşit să fim cu toţii la un loc.
Tot restul nu poate să intereseze pe cititorii revistei
D-voastră. Nu e aici locul în adevăr pentru a exprimă recu­
noştinţa adâncă pe care inima mea o simţeşte pentru atâtea şi
atâtea persoane binevoitoare, pentru acele ce la Messina şi
la Cattania (unde puturăm ajunge într'un wagon-mărfuri după
trei zile) avură milă de noi. Intre atâtea ipoteze câte făcusem
când mă simţiam între vieaţă şi moarte, una pe care nu în­
drăznisem să o formulez, cea mai îngrozitoare din toate fu să
se adeverească.
Medicii dela spitalul din Cattania îmi spuseră că fetiţa
mea, rău lovită la cap, ar fi avut probabil meningită: ar fi
devenit stupidă sau ar fi murit. Despre noaptea de suferinţă
care va rămânea pentru totdeauna întipărită în sufletul meu şi
al soţiei mele, nu vă mai spun nimic.
Acum suntem scăpaţi cu toţii, rănile soţiei mele şi ale
fratelui meu s'au vindecat aproape de tot şi fetiţa mea e să­
nătoasă şi inteligentă ca şi mai înainte. Dar în inima mea va
rămânea pe totdeauna un doliu dureros. Arnaldo Sabbatini şi
soţia sa au rămas victime ale cutremurului; Fernando de
 Helguero muri şi el în acel desastru grozav, Luigi Parmeggiani
pierdu o fetiţă, care eră un farmec. Cu puţine ore mai înainte
ne despărţisem în prietenie şi înţelegere, râseserăm, glumiserăm
cu toţii împreună : şi apoi. .
Mai înainte de a sfârşi aceste observaţii grăbite şi aceste
dureroase amintiri, care nu au alt preţ decât desăvârşita lor
sinceritate, sunt dator, tocmai pentru respectul acesteia, să fac
cunoscut un fapt, care va fi judecat probabil în chip destul de
aspru; răbdare! Cine vrea să mă condamne să se gândească
că aş fi putut să-1 trec sub tăcere cu ipocrizie şi nu am vrut.
Ei bine, dacă mi s'ar fi spus: «In astă noapte va muri unul
dintre cei mai buni ai tăi colegi din Messina» aş fi suferit
foarte mult; dacă mi s'ar fi spus: «servitoarea ta a murit,
sdrobită în pat în casa ta», m'aş fi simţit pătruns de fiori. Şi,
totuşi, după 28 Decembre, am suferit, am plâns, m'am gândit
cu părere de rău la prietenii pierduţi, dar nu cum aşi fi crezut.
Insă-şi nemărginirea nenorocirii a făcut inima mea mai puţin
simţitoare. Eu, care mai înainte nu putusem niciodată să trec
pragul unui spital, nici să văd fără să mă înfior un cadavru,
am petrecut multe zile prin sălile spitalelor din Cattania, am
văzut răniţi, muribunzi şi morţi în mare număr, am fost faţă
şi la operaţii chirurgicale : totuşi sufletul meu a fost, relativ,
senin ; aveam un simţimânt de plăcută uimire când aflam că a
fost scăpat vreun prieten al meu şi nimic altceva.
Alţi câţiva supravieţuitori îmi zic că au avut acelaş sim­
ţimânt. Pentruce ? Poate pentrucă părerea de rău după atâtea
şi atâtea fiinţe scumpe pierdute, împiedică de a aţinti gândul
şi inima ce-şi aminteşte asupra unuia sau altuia din ei ? Poate
pentrucă sguduirea sufletească, nepotolită încă, înăbuşă un mare
sentiment de milă omenească şi de groază, care va isvorî mai
târziu întristând întreaga noastră vieaţă ? Nu aş putea să spun.
Credeţi-mă, scumpe Director. Al D-v.
Cattania, 20 Ianuarie iqoq. DINO PROVENZAL.
 MEMORIUL D-lui Prof. LUIGI PARMEG0IAN1

Spre fericirea noastră e rar prilejul de a vedea sufletul

omenesc în sbuciumări atât de puternice ca acele în care ne-am
găsit noi la Messina la 2 8 Decembre şi rareori, din această
cauză, avem norocul să facem observaţii practice de felul ace­
lora, pe care le comunic acum.
Voiu expune numai pe acele pe care le ştiu şi le amin­
tesc, sperând că nu vor fi cu totul nefolositoare celor ce stu­
diază.
Gândindu-mă iar la acele întâmplări în ordinea lor cro­
nologică, primul lucru vrednic de însemnare şi pe care mi-1
amintesc este că, în prima clipă a deşteptării mele în casa care
se prăbuşiâ, ceeace mă preocupă deodatată nu fu atât spaima
că-îmi căzuse tavanul în spate (şi în adevăr mi-a şi căzut ceva
pe coloana vertebrală în timp ce acoperiam copilul) sau groaza
de urletele de durere ce veniau de afară, pe cât frica de întu-
nerec. Abia îmi păru că pot să mă mişc fără de primejdie şi
cea dintâi faptă fu să dibuesc şi să caut pe măsuţa de noapte
ochelarii şi, odată găsiţi să-mi trec şiretul lor pe după gât (şi
eră întunerec şi nu ştiam dacă aş fi putut aprinde lumânarea!);
şi când, după multă cercetare, şi în dărămături sub pat, am
găsit lumânarea şi am aprins-o, îmi păru că stau mai bine şi
mă simţii mai liniştit. Nu zic că aceasta îmi pare acum puţin
raţional şi puţin natural: e fapt că în înturterec nu ştim în ce
condiţiuni suntem, nici cum ne putem mişca şi suntem pentru
aceasta osândiţi la neputinţă; şi nimic nu e pentru mine mai
dureros în nenorociri decât simţul neputinţei; îl avui şi după
puţine ore, când, singur sau cu alţii, prin oraşul dărâmat, ne­
putând isbuti să salvăm pe răniţi, pentrucă ei erau prea sus
şi noi eram lipsiţi de scări, de funii, de tot, eram nevoiţi să
ne îndepărtăm cu capul plecat, cu o îngrozitoare apăsare pe
inimă, umiliţi, înjosiţi. Dar în acea primă clipă, în casa întu­
necată, acest gând al neputinţei nu mi se înfâţişease lămurit în
minte, şi groaza de întunerec fii spontană, şi instinctivă fu
mişcarea de a mă arunca ca să acoper pe copilul meu, care
dormiâ lângă mine; şi aceasta îmi veni în minte imediat, chiar
mai înainte de a căută lumină. Şi alte ori, în momente dure-
roase ale vieţii mele, îmi veni în minte mai întâiu gândul altor
fiinţe iubite şi nebunia de a face ceva pentru ele, şi cu această
nebunie puterea, liniştea, seninătatea.
Fără îndoială, fu un mare noroc pentru mine simţimântul
că aveam să salvez pe alţii, şi mare noroc de asemeni că nu
mi-am făcut dela început iluzii asupra întregimii dezastrului şi
asupra ajutoarelor ce-mi vor veni din afară. De unde mi-a
venit din cele dintâi clipe această siguranţă a nemăsuratului
cataclism fără de egal în istoria lumii şi a nevoii de a mă
sprijini numai pe puterile mele, nu aş şti să spun în adevăr:
sigur e că nu am şovăit şi nu am stat la îndoială nici o clipă,
întâia mea frică fu ca soţia mea, descoperind îngrozitorul adevăr
al morţii fetiţei noastre, să nu-şi piardă lumina raţiunii; îmi
amintesc că îmi veni deodată să o ridic de braţe, să o sgudui
cu putere şi să-i strig la ureche de mai multe ori numele băeţe-
lului rămas în vieaţă, pentru a încercă să înlocuesc în mintea
ei ideia fixă şi unică a fetiţei moarte cu aceia a băeţelului încă
vi u: «Lorenzo, gândeşte-te la Lorenzo, trebuie să scăpăm pe
Lorenzo !> îi strigam şi cred că aceasta a contribuit la a o face
să găsească în acele îngrozitoare clipe puterea de a fi mai
presus de durerea acelei pierderi. Şi când durerea şi slăbiciunea
păreau că o covârşesc din nou, o ţinteam cu hotărîre în ochi
şi ea, privindu-mă, se reînsufleţi a ; îmi mărturisi după multe
zile că ceeace o uimise şi o susţinuse era liniştea şi activitatea
mea în acele clipe. Atâta putere are exemplul!
Cele ce trecură prin creerii noştri în acele ore, nu sunt
uşor de spus: ştiu sigur că fură câteva alternative de senti­
mente contradictorii. Astfel când nu cunoşteam în chip destul
de lămurit situaţia, ne gândiam la ceva mai rău; dar când acest
mai rău eră întărit în deajuns, refuzam de a-1 crede. In întâia
clipă a sguduirii, când casa se ruinase, mă gândii îndată că
unul dinte ai mei trebuie să fi rămas mort, dar când auzii
urletul soţiei mele, care strigă că fetiţa nu mai eră, simţii în
sufletul meu un avânt de revoltă ca şi cum nu ar fi trebuit şi
nu ar fi putut să fie aşâ ; tot astfel când mă gândii la prie­
tenii, la colegii şi la cunoscuţii mei, înţelesei că mulţi trebuie
să fi murit, şi unii cu întreaga lor familie; dar când faptul
presupus şi temut îmi apărea din ce în ce ca mai adevărat şi
 sigur, părea că nu puteam să-1 cred. Şi în evaluarea timpului
trecem dela un exces la altul.
Sguduitura mi se păru de câteva minute şi nu de câteva
secunde; şi o mai afirmam încă şi a doua zi şi numai mai
târziu mă încredinţai că nu putea să fie aşâ; dar din potrivă
în nesiguranţa şi în pregătirile pentru a fugi din casa în ruină,
când nu mai eră scara şi nu ştiam cum să fac ca să scap pe
femei şi pe copil, şi, când steteam câteva clipe pe dărâmături
ca să caut zadarnic cadavrul fetiţei mele, când, venind iar sgu-
duituri violente alergam în colţul unde îi pusesem pe ai mei
pentru a muri cu ei, apoi din nou la dărâmături, apoi în sfârşit
ca să încerc fuga,—în această neîncetată gâfâire trecură patru
ore, care mi se părură ceva mai mult decât una.
Numai în clipele când ne scoboram, minutele ne părură
foarte lungi, poate pentru că ni se părea prea dureros gândul
că puteam să ne prăbuşim atunci şi să rămânem acolo tocmai
în clipa de a atinge mântuirea şi nu voiam să ne resemnăm
la putinţa de a fi aşteptat atâta în deşert. Dar în întregime
acea primă zi trecu cu o repeziciune neauzită. In sfârşit, privii
ceasornicul; erau patru de după amează, dar nici unul nu voia
să o creadă şi nici eu nu voii să mă conving până ce nu veni
noaptea să ne dovedească că şi acea zi de groază se sfârşise
totuşi!
Şi atunci însă mă cuprinse un moment îndoiala că, după
cum a fost cea mai grozavă dintre toate, tot astfel a fost şi
cea mai scurtă şi că noaptea a căzut mai de timpuriu, pentru
că pe lângă legile pământului se vor fi răsturnat şi legile cerului.
Voiu reaminti încă insensibilitatea noastră la durere : eu
şi soţia mea eram răniţi, dar nu băgarăm de seamă decât când
simţirăm că hainele nu se mai puteau despărţi de carne Şi euv

nici nu simţii măcar oboseala, foamea, setea. Lucrul nu mă

uimeşte. Dar ceeace"mă înmărmureşte este liniştea pe care o
păstrai într'una. Nu?e un merit acea linişte, de sigur, după cum
nu e o vină nebunia (care îi cuprinse pe foarte mulţi). Totuşi
în unele clipe, simţind acea linişte minunată şi curioasă în mij­
locul atâtor grozăvii şi primejdii, mă înfricoşam la gândul că
ar putea fi un început de nebunie sau un semn de suflet rău.
Dar îndată îmi dădeam seamă că trebuia să păstrez acea linişte
atât de preţioasă şi fără de care nu am fi putut să scăpăm.
 Când ne simţirăm constrânşi să fugim, când simţii că tre­
buia să părăsesc pe biata mea fetiţă ucisă, pierdută pentru veş­
nicie, pentru a scăpă pe cei vii, mă îndreptai spre scară cu
băgare de seamă, dibuind cu piciorul şi ascuţindu-mi privirea:
eră întunerec; candela agitată de vânt, deşi ne ajută să între­
zărim toate lucrurile şi duşumeaua, pe care trebuia să punem
piciorul, ftceâ să joace toate într'un chip nelămurit, alterând
distanţele şi eră mai mult dăunătoare decât folositoare. Cu toate
acestea isbutii si-mi dau seamă la timp că duşumeaua lipsiâ şi
că scara nu mai eră, şi mă întorsei îndată, ducând iar în casă
pe ai mei.
Fără îndoială, dacă eu aş fi fost mai puţin liniştit, ne-am
fi prăbuşit cu toţii. Şi observaţi: nu făceam toate acestea fără
să-mi dau seama şi la întâmplare; nu, raţionam bine, limpede
şi îmi simţiam muşchii, nervii, simţurile dăruite cu o putere
ne mai simţită până atunci.
De unde îmi veniâ toată această energie ?
îmi aduc aminte că pe când eram băiat, avusesem tot­
deauna multă aplicare pentru a face exerciţii fizice şi a mă
împotrivi ademenirilor laşităţii; mă sculam dis de dimineaţă ca
să fac preumblări lungi; şi îmi dădeam toate silinţele ca să nu
mă las învins de dorinţa de a rămânea în pat şi chiar în ajun
spuneam hotărîrea mea la cât mai mulţi, pentru ca astfel ru­
şinea de a mă face de râs în faţa altora să fie un îndemn pu­
ternic care să mă ajute a învinge; abia pornit, făceam cele
dintâiu sute de metri în pas alergător pentru a învinge toro­
peala, lenea şi dorinţa de a mă întoarce îndărăt. In acest chip
şi în altele asemănătoare îmi educasem voinţa. Pe lângă acestea
un statornic şi aspru exerciţiu fizic îmi însănătoşise şi împu­
ternicise corpul, slab şi bolnăvicios în întâii ani ai copilăriei şi
îmi strânsesem astfel o comoară nepreţuită de energie mus­
culară şi nervoasă, pe care o găsii la îndemână în momentul
tragic, şi care îmi dădu acea linişte, acea forţă, acea rezistenţă
şi mai presus de toate acea încredere în mine însu-mi, care
fură mântuirea alor mei.
Toate acestea le spun nu pentru gustul copilăresc de a
vorbi de mine şi a mă arătă drept model, dar pentru că e lă­
murit că, cel puţin în cazul meu, însuşirile bune pentru a în­
fruntă acele nenorociri nu mi-au fost hărăzite deodată în chip
 neprevăzut, dar au fost (după părerea mea) urmarea unei lungi
şi obositoare pregătiri.
Nu ştiu dacă au fost excepţii, dar cred încă că dacă s'ar
fi avut putinţă de a studia un număr mai mare de cazuri, s'ar
găsi că educaţia fizică, făcută la vreme şi într'un chip nimerit,
poate dă cele mai bune rezultate şi peste acele, la cari ne
gândim de obiceiu. Acela care simte că e puternic, pierde cu
greu încrederea în sine însuşi chiar şi în clipele cele mai gro­
zave ; atunci i se întâmplă să chieme la lucru propriile sale
energii, ca şi cum şi-ar zice: «Aici e momentul să arăt cât
preţuesc». In acest caz instinctul de conservare îndeamnă toate
puterile la lucru, şi, dacă corpul e sănătos şi puternic, se să­
vârşesc minuni. In alţii, dimpotrivă, frica consumă repede orce
energie, întunecă până şi instinctul de conservare. Ei văd numai
răul de cari vor să fugă, nu se gândesc decât să fugă, nu au
conştiinţă de scopul pentru care fug, şi nici de putinţa de a în­
tâlni, fugind, alte primejdii mai grele.
Aceasta se întâmplă acelora ce se aruncai â dela al treilea
sau al patrulea etaj. sdrobindu-se în stradă. In alţii spaima eră
atât de mare încât paralizase toate puterile, ca şi cum toată
energia nervoasă ar fi fost consumată deodată împotrivindu-se
ideiei înfricoşătoare a morţii. După cea dintâi sguduitură pu­
ternică am văzut pe o piaţă pe nişte cunoscuţi de ai mei, care
nu pierduseră pe nimeni din familia lor şi putuseră scăpă cu
toţii din casa rămasă printr'o minune în picioare (una dintre
cele puţine), şi totuşi stăteau nemişcaţi pe nişte grinzi, abătuţi,
sfârşiţi, sdrobiţi, şi nu aveau nici măcar puterea de a răspunde
or de a privi împrejur. Un prieten al meu, care pierduse pe
toţi ai săi, alergă încoace şi încolo, nu mai avea odihnă şi
părea că caută să facă ceva şi nu găseşte; şi cunoscuţilor, pe
care îi întâlniâ, se grăbiâ să le povestească în cuvinte scurte
şi frânte nenorocirea sa. Fusese totdeauna un om puternic,
energic şi foarte activ, care nu se putea resemna la gândul
acelei nenorociri, căreia nu-i putea aduce nici o uşurare, părea
că povestind-o voia să întrebe dacă tocmai el eră osândit la
acea îngrozitoare neputinţă, dacă se mai poate află pe lume o
nefericire grozavă ca a sa. In toţi, chiar şi în mine, am observat
pornirea nebună de a face cunoscut altora propria nenorocire,
ca şi cum ar fi fost o mângâiere a se face observat şi a fi
obiect de compătimire. Ne părea la început că toţi trebuiau să
se ocupe de noi şi să ne plângă: toţi şi toate. Şi când dimi­
neaţa să arătă soarele la puţine ore după catastrofă, mi se
părea cu neputinţă mie că acela este obişnuitul soare, atât de
senin, atât de zâmbitor.
Aceasta pare retorică; totuşi e adevărul pe care l-am simţit
în acele momente; şi simţirăm cât de adevărate fură alte spuse
vechi (care păreau formule abstracte, fără de bază în realitate).
Cine ar mai fi crezut serios că pentru oameni sănătoşi şi buni
poate fi o întărire de a avea tovarăşi în nenorocire? Şi totuşi
aşâ e : în acea pornire nebună a noastră de a face cunoscută
nenorocirea noastră, eră încă o dorinţă nelămurită de a face o
confruntare cu nenorocirea altora. Poate pentru aceasta ceream,
tuturor veşti despre ai lor; şi când trebuia să ne încredinţăm
că cei mai rău loviţi nu eram noi, ne părea un moment că ne
simţim uşuraţi şi mângâiaţi; eră soarta tuturora, deci nu eră
atât de grea pe cât să părea.
Astfel ne adaptam la această vieaţă de iad.
Cum se grăbeşte omul să se obişnuiască şi cu lucrurile
cele mai grozave! Cine se gândise vreodată că noi toţi, şi
femeile, vom fi rămas atât de nepăsători în faţa atâtor morţi,
atâtor răniţi, sdrobiţi, livizi şi însângeraţi ?
Puţine ore fură deajuns, aşi zice, par'că, puţine minute,
ca să fim în stare de a păşi aproape nesimţitori în mijlocul
acelor privelişti îngrozitoare şi acelor sfâşiitoare urlete. Cu un
singur lucru nu ne puteam deprinde: cu nebunii.
Când auzeam pe vreunul urlând, şi întorcându-ne îl ve­
deam alergând până cădea fără suflare, o tulburare sufletească
ne sguduiâ şi ne făcea să ne cutremurăm. De ce oare ruina
unei minţi ne deştepta mai mare durere decât moartea între­
gului corp ?

Nimeni nu se va miră dacă voiu spune că astfel de întâm­

plări au lăsat pentru câtva timp nu uşoare urme în sufletele
noastre: am păstrat pentru mai multe zile un ton trist în vor­
bire şi o scurtime şi o energie de expresie, care, cel puţin în
aşâ măsură, îmi erâ neobişnuită, şi pentru mai multe zile de
asemeni am simţit o aţâţare lăuntrică de a face ceva, de a-mi
căută de lucru, de a fugi ca şi cum ar mai fi fost primejdie.
 Tuturor le-a rămas pentru mai multe zile, o mai mare sensi­
bilitate în a pricepe şi cele mai uşoare mişcări; nu numai că
unora dintre noi li se păru de' mai multe ori că simt sguduiri,
care în realitate nu au fost; nu numai că soţiei mele îi rămase
pentru mai multe zile, un tremur în picioare, în viscere, în
întreaga ei fiinţă; dar ne dădeam seamă acum de sguduiri, de
care la început nu ne dădusem seamă de loc, sau aproape de
loc, şi care erau atunci ca şi acum. Voiu dă câteva exemple:
Mi se întâmplase în trecut uneori, când nu eram nici treaz
nici adormit, când nu mă gândeam la nimic şi eram, ca să zic
aşâ, cu totul concentrat în a mă simţi pe mine însumi, de a-mi
dă seamă în toată fiinţa mea, dar mai cu seamă la extremităţi,
de ritmul bătăilor produse în toate vasele sanguine de circu­
laţia sângelui; dar atunci aceasta mi s'a întâmplat destul
de rar.
Acum dimpotrivă, această sensaţie, e foarte adese şi câte­
odată atât de puternică, încât mă sileşte să ascult dacă acea
sguduire, care o întovărăşeşte, e numai în mine, sau e, din
întâmplare, un nou cutremur de pământ. Acum totuşi această
sensaţiune se face din ce în ce mai uşoară şi mai rară. Un alt
fapt asemănător mi s'a întâmplat pe ţărmul mării. Către mijlo­
cul lui Ianuarie a. c, mă găseam într'o dimineaţă de timpuriu,
înainte de a se face ziuă, la staţiunea Porto san Giorgio, şi mă
plimbam dealungul şinelor, aşteptând, singur în acea tăcere,
sosirea trenului. Puţin câte puţin, începui să-mi dau seamă de
o tremurare a pământului, la perioade regulate, foarte aproape
una de alta, o tremurare ritmică, care se făcea din ce în ce
mai simţită, nu pentru că s'ar fi mărit ea în intensitate, ci
pentrucă, stând atent ca s'o simţesc, o băgăm de seamă mai
bine. După multă gândire şi discutare cu mine însumi, observai
că fiece tremurare eră precedată de sgomotul unui val din
marea foarte apropriată şi înţelesei că sguduitura eră produsă
de lovitura sau, ca să zic aşâ, de pocnitura valului însuşi.
Fusesem de atâtea ori pe malul mării şi nu observasem
niciodată acest fenomen; mă gândii că pricina e, poate, că
numai stătusem niciodată pe acea plajă, care avea, printr'o
structură specială, o mai mare aptitudine de a transmite acea
mişcare. Dar după puţine zile, la Chiavari, pe acel mal liguric
unde mă găsisem poate de mii de ori, fără să simt ceva ase-
 mănător, observai din nou, lămurit, acel tremur şi mă încre­
dinţam că o schimbare se petrecuse în sensibilitatea sistemului
meu nervos, devenit mai impresionabil şi mai apt în a pricepe
sguduiri, fie cât de uşoare. Şi această sensaţiune mi-a venit
încet, încet, făcându-se acum din ce în ce mai uşoară şi mai
rară, până ce a dispărut aproape cu totul.
Multă vreme, cum e foarte firesc, întâiul lucru ce ne în­
trebam privind o casă a fost, dacă putea sau nu să reziste la
un cutremur puternic; şi cu acest prilej trebuie să amintesc
că în mine s'a făcut o schimbare în ideia frumosului: la în­
ceput îmi plăceau edificiile înalte, aruncate spre cer; acum
nu-mi mai plac; acum idealul meu este o casă joasă şi solidă.
«Pentrucă e mai sigură» mă gândesc imediat. Fără îndoială
acesta e motivul; dar acum îmi vine să zic şi să cred că e şi
frumoasă; pe când mai înainte, chiar dacă n'ar fi făcut să mă
gândesc la putinţa şi primejdiile unui cutremur, totuşi, înţele-
gându-le, aş fi rămas cu convingerea că mi-ar fi părut mai
frumoasă, dacă ar fi fost mai înaltă şi mai trufaşă. Astfel ideia
de siguranţă şi de frumuseţă se unesc indisolubil pentru a
alcătui una singură. Vrednic de însemnare e apoi faptul că,
ceeace îmi veniâ numai decât şi totdeauna în minte pentru case,
nu-mi mai veniâ pentru clopotniţe, terenuri sau clădiri, care
nu au să servească ca locuinţă pentru om. Astfel mai zilele
trecute admirai, ca şi alte ori, frumoasa clopotniţă a bisericii
Sf. Mercurial la Forli. Simt că dacă ea ar fi trebuit să ser­
vească ca locuinţă pentru oameni, mi-ar fi părut urîtă, chiar
fără să-mi dau seamă că mi s'ar fi părut aşa numai pentrucă
e primejdioasă.
Voiu încheia cu o observaţie dureroasă: Cea mai gro­
zavă pierdere suferită de mine şi de soţia mea, pierdere prin
care sufletul nostru nu va mai redobândi încă mulţi ani liniştea
şi veselia de altădată, e moartea fetiţei noastre Măria Con-
cettina, un îngeraş de trei ani, frumoasă şi drăgălaşă cum
(după părerea noastră) puţine fetiţe pot fi la fel pe lume.
Nimeni nu se va miră când voiu spune că în timpul zilei
o avem veşnic în minte; totul serveşte ca să ni-o reamintească
şi nu trec poate cinci minute fără să ne gândim la ea. Ei bine,
în atâtea nopţi trecute din clipa dezastrului, eu, care visez tot­
deauna foarte mult, nu am visat-o totuşi niciodată; şi soţia
mea nu a visat-o decât în timpul din urmă după patruzeci şi
cinci de nopţi delà grozava tragedie.
Au visat-o dimpotrivă, mai curând şi relativ adese, cele­
lalte rude, care o iubiau de sigur mult, dar cari nu pot să o
aibă în minte şi in inimă neîncetat şi cu atâta durere ca noi.
Şi alte daţi am observat că, dacă e adevărat în cea mai mare
parte că visăm în timpul nopţii ceeace gândim când suntem
treji, nu visăm însă niciodată ceeace a devenit un gând neîn­
cetat, statornic, dureros, ca şi cum sufletul în somn, obosit de
acel gând, ar trebui să găsească un repaos şi pentru el.
PKOP. L U I G I PAR/REGGIANI.

(Memoriile D-lor Provenzal şi Parmeggiani au fost traduse din ita­

lieneşte de D-l S p . C. H a s n a ş ) .

TULBURĂRI PSIHICE ÎN URMA UNEI FRACTURI CU ÎNFUNDARE

ÎN REGIUNEA FRONTO PARIETALĂ STÂNGĂ

Traumatismele cranio-cerebrale dau în totdeauna naştere

la tulburări psihice mai mult sau mai puţin accentuate. Totuşi
observaţiunile în cari se notează tulburările psihice sunt rare,
de oarece aceşti bolnavi sunt îngrijiţi în serviciile chirurgicale,
unde examenul psihic se face foarte rar.
Observaţiunea, ce relatez, are importanţă, căci pune în
evidenţă rolul psihic a lobului frontal. Se ştie, că mulţi au con­
siderat lobul frontal, ca o zonă mută a corticalităţei şi i-au
negat orşice importanţă în procesele psihice. Anatomia com­
parată, nevrologia şi fiziologia arată din contră, că desvoltarea
lobului frontal e în strânsă legătură cu superioritatea psihică a
speciei şi individului. In sprijinul acestora a venit clinica, rela­
tând tulburări psichice grave consecutive distrucţiunilor lobului
frontal. Dar alături de aceste observaţiuni sunt altele, unde nu
s'a notat nimic anormal, deşi existau leziuni foarte întinse în
regiunea frontală.
1
Observaţiunea noastră confirmă rezultatele lui Bianchi )
relativ la funcţiunea lobului frontal. Pentru profesorul din Nea-
1) Sulle degenerazioni endoemisferiche seguite alla estirpazione dei
lobi frontali. Annali di Neurologia XIII, 1895.
pole ca şi pentru Flechsig, lobul frontal e un centru de aso-
ciaţiune a scoarţei şi în acelaş timp un centru de sinteză fizio­
logică a tutulor elementelor sensibile şi motoare din care e
formată personalitatea psihică. Pentru Bianchi lobul frontal are
o putere regulatoare, pe care o exercită asupra celorlalţi centri
din cari dânsul îşi trage materialul propriei sale activităţi, aşâ
că dânsul devine prin aceasta organul imediat al conştiinţei
şi memoriei, adică al personalităţei în timp şi în spaţiu. Bianchi
a extirpat lobii frontali la douăsprezece maimuţe şi la şase câni.
Una din aceste maimuţe a prezintat-o la congresul ie medicină
internă din 1894, ţinut la Roma.
S'a ales o comisiune compusă din: Hitzig, Tamburini,
Mendel, Pitres, Sciamanna, Sergi, Kurella şi Mingazini, cari
au studiat tulburările psihice prezintate de animalul experimentat
şi deşi n'au ajuns la aceleaşi concluziuni ca şi Bianchi, totuşi
au recunoscut, că animalul lipsit de lobii frontali eră inferior din
punct de vedere psihic faţă de celalte animale de aceeaşi specie.
In ultimii ani s'au publicat numeroase observaţiuni rela­
tive la distrucţia lobilor frontali şi a tulburărilor psihice con­
secutive. Se notează mai în toate observaţiile debilitate mintală,
violenţă, iritabilitate, perderea memoriei faptelor recente.
1
Aşa este observaţia lui Fr. Sorentino ) , fractură cu înfun-
dare, eschile, (bucăţi de os) detaşate în lobul frontal. Bolnavul
se vindecă, dar rămâne cu impulsivitate extremă şi perderea
2
memoriei faptelor recente. In observaţia lui H. Damaye ), sar-
com angiolitic, (tumoare malignă cu evoluţie foarte repede) a
lobului frontal stâng, se notează: debilitate mintală, impulsivi­
3
tate şi iritabilitate. Observaţia lui Charles Mills ) şi T. Wei-
senberg din Filadelfia. Un cunoscut medic pierde la 71 ani
memoria şi judecata. La necropsie s'a găsit un gliom, tumoare
desvoltată din neoroglie (element interstitial a sistemului ner­
vos central), în lobul frontal stâng.
Alături de aceste observaţiuni sunt altele în cari se relatează
leziuni însemnate a lobilor frontali fără nici o turburare psihică
4
mai însemnată. Aşâ este observaţiunea lui O. Veraguth ) şi
G Cloetta, unde a fost o leziune destructiva întinsă a lobului
frontal drept şi nu s'a remarcat nici o tulburare psihică.
Observaţiunea mea e un document clinic, pus la dispoziţia
fiziologiei şi psihologiei pentru a contribui cu puţin la eluci-
derea chestiunei atât de controversate a corticalităţei frontale.
Din studiul ei se vede, că bolnavul eră deprimat, asociaţiunea
ideilor eră lentă şi de multe ori incoherentă. Bolnavul conser-

1) Riforma medica 1906.

2) Revue de psychiatrie I, X, 1906.
3) T. W. et C. M. Journal of the american médical association 1906.
4) Revue neurologique No. III, 1908.
vase memoria faptelor trecute, dar perduse cu desăvârşire me­
moria faptelor recente, dânsul nu-şi reaminteşte nimic despre
accident şi cele petrecute după aceea.
O parte din mişcările membrelor sunt desordonate, pre­
1
zintă deci un grad de apraxie motorie ). Obiecte destul de cu­
noscute, bolnavul nu le recunoaşte sau le numeşte prin peri-
fraze. I se arată un ceasornic şi dânsul nu ştie ce este. Această
stare psiho-patologică a fost numită de Freud agnosie.
Memoria în spaţiu este cu totul alterată, dânsul nu-şi dă
seama unde este. La întrebarea unde se afla, răspunde că e
în cazarmă.
2
Cele mai multe răspunsuri le repetă. A. Souquet ) a co­
municat la şedinţa dela 2 Aprilie 1908 a societăţii de neuro­
logie din Paris, o bolnavă, care în urma unui ictus apoplectic
(perderea subită a conştiinţei, datorită de obiceiu anemiei cere­
brale, hemoragiei, etc), a prezintat această particularitate şi a
numit-o palilalie. Henri Meige a reamintit, că această stare
patologică a fost descrisă de Perissand sub numele de autoe-
chalalie, şi se observă la indivizii, cari prezintă un grad oareşi­
care de demenţă. Aceste tulburări de langaj, cari nu sunt no­
tate în celelalte observaţiuni, ţin probabil la bolnavul nostru
de faptul că a fost un traumatism violent în apropierea cen­
trului motor a lui Broca.

Clinica chirurgicală a prof. T. Ionnescu. Tulburări psihice în

urma unei fracturi cu înfundare în regiunea fronto-parietală stângă.

In ziua de 3 Martie 1908, a fost adus în serviciul al II-lea

chirurgical dela spitalul Colţea, bolnavul S. S. de 4 8 ani, din
comuna Margia judeţul Argeş.
Dânsul prezintă o fractură cu înfundare a părţei antero-
superioară a parietalului stâng, precum şi a unei părţi din
frontalul învecinat. Paralel cu sutura sagitală şi la 4 c. m., în
afară se constată o plagă lineară lungă de 5 c. m. şi acoperită
de o crustă. La radiografie se vede foarte bine fractura şi nu
se constată nici o eschilă în substanţa cerebrală.
La oasele capului se întâmplă des ca la nivelul frcturei
osul că se îndoaie înlăuntru şi în acest caz avem o fracturei
cu înfundare.
La faţă se constată echimoze (vânătăi datorite revărsară
sângelui sub piele) ca palpebrale şi subconjonctivale mai întinse
mai ales la ochiul stâng. Pleoapa superioară dela ochiul stâng
este ptozată (căzută); şi fanta palpebrală închisă. Pupilele egale,

1) Hallander" Raport présenté au III congrès Belge de Neurologie

et Psihiatrie, Anvers 1907.
2) A. S. Revue neurologique, p. 340, No. 7, Avril 1908,
reacţionează. Mişcările globilor oculari normale. Nu prezintă nimic
anormal din partea organelor toraco-abdominale. Forţa muscu­
lară şi starea dinamică normală, dar mişcările membrelor de­
zordonate.
Reflexile cutanate abdominale, patelare (genunchiului), şi
pantare puţin mai diminuate la dreapta decât la stânga. Re­
flexele tendinoase egale de ambele părţi. Sensibilitatea generală
şi cea specială conservată. N'are tulburări senzoriale.
Turburări psihice.
Memoria în timp. Antecedente hereditare şi colaterale.
Părinţii, fraţii şi surorile morţi, nu ştie cauza morţii.
Antecedente personale Nu-şi aminteşte de ce boale a su­
ferit în copilărie, probabil tusă convulsivă, pe care n'o poate
preciza. A suferit de febră palustră, dar nu ştie la ce vârstă.
Căsătorit la 1871.
întrebare.—Câţi ani aveai când te-ai însurat?
Răspuns. — Doi sau trei
/. — Cum doi sau trei ?
R. — Ba nu frate mai mult, mai mult.
/. — I se repetă întrebarea de mai multe ori.
R.—La douăzeci şi opt de ani. (Repetă acest răspuns de
trei patru ori).
/. — Ai făcut armată ?
R.—Am făcut, am făcut armata la călăraşi cu schimbul.
/. — Câţi copii ai ?
R. — Şase şi cu una de măritat şapte.
/. — Câţi băeţi şi câte fete ?
R. — Trei băeţi şi trei fete.
/. — Asta face şase, al şaptelea nu este.
R. — Mai am unu (Repetă răspunsul).
Memoria în spaţiu.
I.—Unde eşti aci ?
R.— Bine sunt aci, în cazarmă.
/.—In ce cazarmă ?
R. — In cazarmă la infanterie.
/.—De când eşti aci ?
R. — Păi sunt' de eri, eri am venit aci.
/. — Ce ai mâncat azi la prânz ?
R — La prânz am mâncat ce am găsit atunci, acum a-şi
găsi altceva a-şi mânca.
/. — I se arată un ceasornic Ce este asta ?
R. — O văd, o văd, este ceva în ea acolo.
Din punct de vedere al excitaţiunei sau depresiunei, bolna­
vul este în stare de depresiune, răspunsurile sale sunt rari, suc­
cesiunea ideilor lentă, ideile confuze, incoherente chiar. De pildă:
I. — Cine sunt Dumnealor şi ce caută aci (se arată spre
bolnavi).
 R. — Sunt oameni. Au venit din cauza femeilor. Nu ştiu
ce rost au.
Treptat cu vindecarea plăgei, fenomenele psihice au dis­
părut. Memoria faptelor recente a revenit şi atunci bolnavul
ne-a povestit că a avut o ceartă cu un nepot al său şi acesta
i-a dat cu un târnăcop în cap.
La eşirea din spital bolnavul nu avea decât o stare de
depresiune puţin marcată şi o înceteneală în asociaţiunea ideilor.
Pierderea de substanţă osoasă fiind prea mare şi neavând
nici un fenomen grav de partea sistemului nervos nu s'a in­
tervenit.
Bolnavul n'a fost revăzut.
DR. I A C O B O V I C I IACOB
Chirurg la spitalul Colţea

CLINICA PSIHIATRICĂ
A
PROF. KRAEPELIN

Miinchenul a devenit astăzi «pământul sacru» al psihia­

triei. Specialiştii boalelor mintale, din toate părţile lumei, vin,
în luna Noemvrie — a fiecărui an — să capete cele mai nouă
cunoştinţe, la acel Fortbildungskurs care se ţine la clinica Pro­
fesorului Kraepelin.
Prin introducerea unei entităţi morbide ca demenţa pre­
coce în cadrul nosologiei mintale, prin studierea amănunţită a
maniei periodice, prin ipotezele sale asupra isteriei, profesorul
Kraepelin a dobândit încrederea şi admiraţia specialiştilor celor
mai exigenţi.
Dar nu numai acestea sunt motivele care îl pun într'o
adevărată lumină pe sobrul savant german. Clinica sa a devenit
un punct unde se întretaie cele mai diverse cunoştinţe ştiinţi­
fice. Problemele sociale relative la alcoolism, la higiena muncei,
la accidentele de travaliu, la criminalitate, capătă aci o bază
ştiinţifică. Apoi, cercetările clinice nu sunt lipsite de ajutoarele
investigaţiilor din alte ramuri ale activităţii ştiinţifice, aşa că
«institutul psihiatric» este complectat cu săli speciale pentru
analizele biologice — mai ales pentru serologie, în care se pune
azi atâtea întemeiate speranţe—cu laboratoare de chimie şi de
microscopie.
Insă cea mai interesantă calitate a profesorului Kraepelin
apare din importanţa pe care o dă, în special, analiselor psiho­
logice. El este unul din rarii psihiatrii, care s'au convins că,
în judecarea unui cas clinic, trebue să recurgem şi la datele
 pe care ni le aduce experimentarea psihologică. De aceea gă­
sim aci o bogată instalaţie, compusă din mai multe laboratoare
de psihologie, prevăzute cu instrumentaţia necesară pentru ex­
perienţele privitoare la percepţie, memorie, asociaţie de idei,
mişcări involuntare şi acte reflexe, cu un cuvânt, tot ce este
trebuitor la măsurarea actelor psibice.
Aci este locul unde cunoştinţele psihiatrice îşi dau mâna
cu faptele importante ale psihologiei.
Trebue să mai adăogăm că în «institutul psihiatric» este
o secţie anumit rezervată pentru educarea copiilor înapoiaţi,
aşa că nu lipseşte concertului de cunoştinţe nici datele impor­
tante ale pedagogiei patologice.
Clinica psihiatrică a profesorului Kraepelin, aducând şi
serviciul de «depou» pentru bolnavii destinaţi a fi transportaţi
în alte ospicii, prezintă, prin aceasta, şi folosul că poate perindă
un mare număr de cazuri — socotit cam la 2000 anual — lucru
atât de important pentru cercetarea ştiinţifică.
Observaţiile şi studiile consacrate acestui enorm material
se găsesc în «Psychologische Arbeiten»—publicaţie care apare
sub direcţiunea maestrului — psihiatru din Miinchen.
Complectarea studiilor este făcută prin cursuri relative la
«psihologia criminalului», «psihiatrie judiciară», «psihoterapie»,
«cito şi soro-diagnostic», «problema degenerării» şi «anatomia
creerului».
Prelegerile profesorului Kraepelin asupra psihologiei şi a
clinicei psihiatrice trezesc cel mai mare interes. Forma uşoară,
de colloquium, sub care se prezintă, clinicele, este şi atractivă
şi foarte inteligentă, întrucât face pe elevul, care lucrează la
stabilirea unui fapt, să fie atent şi să aibă, pe lângă năzuinţa
de a cercetă, mulţumirea de a fi colaborat, alături cu magistrul
la obţinerea rezultatului final.
Profesorul Kraepelin este neasemănat în analiza psiholo­
gică a fenomenelor observate. Ai în totdeauna impresia că asişti
la săvârşirea unei opere de artă. Ai, înaintea ochilor, un tablou
care se înfâptueşte. Din confuzul monoton, al culoarei se relie­
fează, tot puternic, figura luminoasă pe care o înfăţişează mâna
dibace a artistului.
Aşâ se explică că, în fiecare an, lumea specialiştilor îşi
trimete reprezentanţi ca să iâ ultimele rezultate ale clinicei din
Miinchen, şi să exprime minunatului maestru, prinosul lor de
admiraţie.
Aşâ se explică că Munchenul a devenit astăzi «pământul
sacru» al psihiatriei.
DR. P E T R U BERNFELD
 BIBLIOGRAFII
O e d i ţ i e f r a n c e z ă a E t i c e i lui S p i n o z a .
Spinoza. Éthique. Traduction inédite du Comte Henri de Boulainvilliers
(1658—1722) publiée avec une introduction et des notes par
F. Colonna d'Istria.
Paris, içoj. Libr. Ar. Colin I vol. 5° de XLIII'-+- J7<5 pag.
Etica lui Spinoza în traducerea atribuită Contelui Henri de Bulain-
villiers aruncă o lumină nouă asupra istoriei spinozismului.
In donaţiunea Mestre, făcută bibliotecii municipale a oraşului Lyon,
Bibliotecarul, d-nul Cantinelli găseşte manuscrisul cu titlul : «Ethique ou
Morale de Benoit Spinoza, traduite du t e x t e latin avec des remarques par
le Conte Henri de Boulainvilliers l'auteur d'écrits historiques bien connus».
Spinoza trâeşte între 1632 şi 1677. Doctrina sa a avut mare răsunet.
Nu numai că găsim traduceri ale operii sale—dintre cari aceasta franceză
e una—dar la mulţi din gânditori contimporani lui Spinoza sau posteriori,
găsim asemănări cari ne pot îndreptăţi a-i atribui multă influenţa.
Intre gânditorii contimporani şi succesori ai lui, Spinoza are mulţi
admiratori, s'ar putea chiar spune mulţi discipoli. Aceştia însă au fost
parţiali. Ei au luat din filosofia lui Spinoza acele idei cari se legau cu
vederile lor, dar nimeni n'a adoptat în întregime sistemul său de teorii.
Astfel nu se poate spune de nici unul că e exclusiv spinozist.
Ideia esenţială a Moralei lui Spinoza — Morala fiind opera sa fun­
damentală — este coordonarea sau mai bine conciliarea, într'un chip deo­
sebit a iubirei de sine, cu iubirea semenilor şi iubirea Dumnezeirii, a
ijifinitului.
Dar aceste trei ordine de afecţiuni se găsesc în mai toate sistemele
de morală, într'un fel sau în altul orânduite. Nu despre toate acestea se
va zice câ sunt alcătuite sub influenţa operei lui Spinoza.
La acelea la cari vom găsi chipul particular în care Spinoza înlănţue
aceste trei motive de acţiuni : iubirea de sine, de aproape şi a Dumne­
zeirii, numai acelea vor putea în anumite limite să fie denumite spinoziste.
Aceasta ar putea forma obiectul unei serii de cercetări asupra influenţei
Moralei lui Spinoza asupra gândirii contimporane.
Nu în o recensie bibliografică s'ar putea aborda o chestiune de aşa
însemnătate. Ceeace îmi propun, e să arăt cum traducătorul Boulainvilliers,
contribue la răspândirea ideilor lui Spinoza în Franţa.
Bayle pentru prima dată vorbeşte în Dicţionarul sâu filosofic de
metafizica lui Spinoza. Acesta e izvorul din care Massillon, Fénelon şi
ceilalţi religioşi ai veacului XVIII cunosc pe Spinoza.
Acela însă, care lămureşte mai mult publicul francez asupra vede­
rilor ateului Spinoza, este Contele Henri de Boulainvilliers.
Născut la 21 Octombrie 1658 la Saint Cère dintr'o familie care pre­
tindea că descinde din regele Ungariei Ştefan cel Sfânt, Contele de Bou­
lainvilliers îşi face studiile în colegiul Juilly. In acest colegiu, între 1664
şi 1673, între profesori găsim pe Ricard Simon predând Retorica şi Filo-
 sofia. Acesta prin critica biblică ce făcea, influenţează asupra Contelui de
Boulainvilliers, sădindu-i germenele îndoelii şi afâţându-i mai mult curio­
zitatea ştiinţifică, care mai târziu îl va îndemnă la căutarea unei clarificări
absolute în diferite chestiuni cari îi vor izbi mintea.
Terminând studiile în colegiu, ca toţi copiii de neam nobil, îmbră­
ţişează cariera armelor pe care o părăseşte în curând, după moartea tatălui
său. Se retrage la domeniile sale déla Saint Cére unde se ocupă în special
cu studii istorice cari îl aduc în dese atingeri atât cu Teologia cât şi cu
Filosofía.
Activitatea Contelui de Boulainvilliers este foarte variată. Alături
de cercetări istorice în toate direcţiunile, găsim încercări de metafizică,
teologie, matematică, fizică alchimie.
Voiu insista numai asupra acelor puncte cari pot contribui să ne
lumineze asupra raporturilor sale cu filosofía lui Spinoza.
Dela critica riguroasă a profesorului Richard Simón, Boulainvilliers
învaţă a alege din datele Sfintei Scripturi numai aceea ce e admisibil, lă­
sând la o parte aceea ce nu poate fi acceptabil. Apoi rigorizmul cartezia­
nismului, în mare răspândire şi în floare în acest timp, de care e influenţat
adânc îl fac să găsească şi să stabilească multe incertitudini şi contradic-
ţiuni cari îi izbeau mintea.
Astfel în "Historie de l'apogee du Soleil ou Pratique des regles de
VAstrologie pour juger des événements généraux», se ridică contra inter­
venţiei divine în astrologie. In «la vie de Mahomet», publicată după moartea
autorului, înalţă religiunea mahometana în detrimentul creştinizmului, pe
care îl combate la fiece ocazie. In Lettre d'Hippocrate a Damagéte, pu­
blicata anonim, atinge problema naturei şi valorii religiunii ca factor social.
«Toate regiunile, la începutul lor au avut o parte înţeleaptă, în fun­
damentul alcătuirii lor. Cu timpul însă, au căzut în mâna câtorva ambi­
ţioşi cari vroind a-şi supune cu orice preţ popoarele voinţei lor, le-au
transformat în tradiţii imaginare şi rituri ridicule».
Pe Spinoza îl cunoaşte ca toţi contimporanii săi din articolul lui
Bayle. întâmplarea face să-i cadă în mâna operile postume ale lui Spinoza.
Le cumpără, nu din cauza Eticii, ci pentru o gramatică ebraică, foarte
clar redactată. Citeşte Etica lui Spinoza şi nemulţumit de explicările ei
se hotărăşte să o combată. Se aşează «să o desbrace de forma aridă a
demonstraţiei matematice, care o face să fie greu de citit chiar pentru
mulţi savanţi, încredinţat că sistemul acesta expus în limba comună, va
excita de sigur la toţi o indignare, asemenea cu a sa şi va procură ad­
versari pentru nişte principii periculoase».
In acest chip Boulainvilliers alcâtueşte un rezumat în limba franceză
al Eticii lui Spinoza în două părţi, prima rezumă Metafizica, a doua Mo­
rala. Se cunoaşte sub numele d e : Réfutation de Spinoza. Lucrarea apare
după moartea autorului ( 1 7 3 1 ) împreună, cu criticele făcute lui Spinoza de
Fénelon şi Lamy.
Acest rezumat reproduce exact desvoltarea Eticii lui Spinoza. Acesta
e care a răspândit pe Spinoza în Franţa, completând indicaţiile generale
ale lui Bayle.
 Din faptul câ în lista scrierilor Contelui de Boulainvilliers redactată
de Freret nu se găseşte amintită vreo traducere a Eticei, s'ar putea crede
câ nu avem o traducere făcută de B.
Totuşi punctele cari îndreptăţesc a i se atribui lui această tradu­
cere sunt :
1. Asemănarea scrisului manuscrisului Eticei cu alte manuscrise atri­
buite lui Boulainvilliers ;
2. Asemănarea scrisului unei note din 1719 care, fără îndoială e a lui
Boulainvilliers şi scrisul E t i c e i ;
3. Asemănarea între lucrarea Refutation şi Etica, în ce priveşte or­
dinea în care se succed ideile.
4. Sunt asemănări de stil şi de sintaxă, formule identice cari nu pot
fi atribuite coincidenţii. (Ap. II, pag. 369).
Aceasta pe lângă că întemeiază autenticitatea traducerii lui Boulain­
villiers, dar ne înlezneşte a fixa timpul în care se face această traducţiune.
Traducerea Eticei e anterioară lucrării Refutation de Spinoza. Bou­
lainvilliers traduce întâi Etica în întregime şi apoi alcâtueşte rezumatul
care constitue combaterea lui Spinoza.
Boulainvilliers e un ireligios, a cărui luptă înverşunată contra cre­
dinţei religioase se vede la fiece pas în scrierile lui.
Traducerea Eticei lui Spinoza nu e făcută decât tocmai pentru a
arătă şi altora părerile lui Spinoza în contra religiunii.
Care a fost ecoul predus de lucrarea lui Boulainvilliers ?
Influenţa vederilor morale ale lui Spinoza nu a fost aşa puternică.
j

Dacă se admitea principiul eticii sale, principiul utilitarist de altfel,

că nu poate individul să-şi obţie fericirea sa decât întru cât o asigură şi
pe a semenilor săi, se înlătură partea a doua a fundamentului eticei spi-
noziste, iubirea Iui Dumnezeu cu care se desăvârşeşte eterna fericire. Şi
pe când în Spinoza iubirea aproapelui şi a semenilor eră o consecinţă ra­
ţională trasă din legătura oamenilor între ei, în secolul XVIII în Franţa
iubirea semenilor, e un sentiment pornit din inimă, e un cult al umanităţii
de natura sentimentală.
In lumea gânditorilor francezi ai veacului XVIII posterior lui Bou­
lainvilliers se găseşte o mare apropiere de gândirea lui Spinoza şi în multe
locuri chiar continuarea oare cum completa a vederilor sale morale.
Şi dacă ar fi să amintesc numai pe J. J. Rousseau a cărui sistem
politic e bazat pe raţiune, că raţiunea poate totul şi că trebue reformat
statul şi lumea după un plan raţional; şi mai departe consecinţa spino-
zistâ a acestui raţionalizm în toleranţă faţa de adversar, pe care Voltaire o
sintetiza în vorbele «nu trebueşte nimeni ars pentru opiniunile sale», după
cum Spinoza spusese că «nu ştie daca sistemul său e cel mai bun, dar ştie
bine câ eră cel adevărat» şi câ «fiecare trebueşte lăsat stăpân al gândirii
sale în limitele siguranţei publice», vedem că în gândirea lor s'a format
un curent temeinic pe unul din principiile eticei spinoziste, raţiunea.
Şi dacă asemănările temeinice cari s'ar putea găsi între principiile
moralei spinoziste şi ideile semănate în ultima jumătate a veacului XVIII
de unii din cei mai de seamă gânditori ai Franţei ca Montesquieu, J. J.
Rousseau, Voltaire, Diderot, D'Alembert nu ar fi decât accidentale ; totuşi
numărul acelor care continuă gândirea morală a lui Spinoza e reprezentat
prin câteva capete ca Helvetius, Holbach, Saint Lambert, La Mettrie, cari
arată în întregime şi destul de vădit că au suferit influenţa serioasă a
gânditorului olandez.
Fiecare din aceşti gânditori ar putea formă obiectul unor cercetări
speciale cu privire la influenţa gândirii lui Spinoza. In acest chip s'ar
putea vedea cari au fost ideile gânditorului olandez cari şi-au făcut drum
în cursul timpului, în ce măsură s'au putut menţine şi dezvoltă explicările
sale şi întru cât poate fi vorba de un spinozism, fie el al timpurilor tre­
cute, fie un spinozism contimporan.
A. Ş t e f ă n e s c u - G a l a ţ i .

Der Pragmatismus. Ein neuer Name ftir alte Denkmethoden von

William James, trad. din engl. de W. Jerusalem.
La congresul de filosofie ţinut în vara trecută la Ffeidelberg, s'a
afirmat, ridicând discuţiuni furtunoase, o atitudine filosofică nouă. Ea s'a
născut în ţările de cultură anglo-saxonă, şi prima formulare încheiată a noilor
principii a fost făcută de William James, sub titlul de mai sus.
Pragmatismul este în primul rând o metodă, o atitudine faţă de pro­
blemele filosofice, şi în al doilea rând o teorie genetică a conceptului de
adevăr.
Principiul fundamental al Pragmatismului (jrpăy|ia = acţiune din
aceeaş rădăcină cu praxis, practic) a fost expus pentru prima oară de
Charles Pierce într'un articol intitulat «Cum ne putem clarifică ideile noa­
stre» publicat în revista „Popular Science Monthly" (Ianuar 1878), — o tra­
ducere franceză a apărut în „Revue Philosophique" din Ianuar 1879.
Pierce susţine că «convingerile noastre sunt regule pentru felul no­
stru de a lucră» în sensul cel mai întins al cuvântului, şi adaogă că «pentru
a ne dă complect seama de înţelesul unei idei, trebuie numai să căutăm
a ne dâ seama de felul de acţiune pe care această idee o deşteaptă în noi.
Pentru noi, acest fel de acţiune este întregul înţeles al acelei idei. Nici
o distincţiune dintre idei nu este aşa de subtilă, pentru a putea consistă
în altceva decât în deosebiri care influenţează felul nostru de a lucră.
Pentr u a ajunge deci la deplina claritate a ideii pe care o avem despre
k

un lucru oarecare, trebuie să avem reprezentarea rezultatelor practice pe

care acel lucru le are pentru noi, trebuie să ştim la ce întâmpinări să ne
aşteptăm, şi ce reacţiuni trebuie să-i opunem. Reprezentarea acestor re­
zultate practice, fie ea mediată sau imediată, epuizează pentru noi repre­
zentarea acelui lucru».
Principiul Pragmatismului expus de Pierce a rămas multă vreme
neobservat, până ce în 1898 a fost întrebuinţat de Wiliam James într'o lu­
crare a sa asupra religiunii la Universitatea din California. Astăzi Prag­
matismul câştigă din ce în ce mai mult teren, şi în afară de William Ja­
mes, este reprezintat în America, de John Devvey profesor la New-York,
prin lucrarea sa «Studies in Logical Theory» şi prin diferite articole din
«Philosophical Revievv», «Mind» şi «Journal of Philosophy»; în Anglia prin
F. C. S. Schiller în «Studies in Humanism», în Italia prin P a p i n i ; în ţâ-
 TABLA DE MATERII A VOL. II
Pag.
C. Rădulescu-Motru : Din Psihologia revoluţionarului I—29
—
/. Petrovici: Filosofie şi Psihologie . ". 33 55
C. Rădulescu-Motru: Studiul Logicei în învăţământul secundar^ . 56—59
I. Petrovici: Activitatea filosofică a lui C. Leonardescu 60—64
Eugen Pom : Cunoştinţa estetică 65—74
_
/. Ghibănescu: Istoria în raport cu Psihologia 7 5 98
Jean Naum-Inau: Rolul penitenciarelor din punct de vedere edu­
cativ 99—130
/. F. Buricescu: Filosofia în învăţământul secundar 131 —143
Gr. Al. Tăbăcaru: Limbagiul, citirea şi scrierea la copii . . . . 144—153
C. Antoniade: Filosofia lui Henri Bergson I 161^102,
T). Drăghicescu: Determinismul social şi procesul i s t o r i c . . . "i93—202*"
v

George G. Antonescu.: Importanţa pedagogică a individualităţii . 203—225

Eugen Pom: Despre critica estetică 226—230
/. Petrovici : Atomismul filosofic 241—258
C. Antoniade : Filosofia lui Henri Bergson II 2_5_o-^278
/. Ghibănescu: Partea educativă în învăţământul secundar '.'"2*|£^2i8?
Eugen Pom : Psîîîologia şi Cutremurul din Messina 289—294
Dino Provenzal şi Luigi Parmeggiani: Cutremurul din Messina:
însemnările unor salvaţi 295—313

COMUNICĂRI

Dr. Petru Bernfeld: Clinica psihiatrică a prof. Kraepelin (317—318).

Ed. Claparede: Importanţa lucrărilor practice în laboratorul de psiho­
logie (30—-32). / . Ghibănescu: Institutul de sociologie Solvay din Bruxelles
1231—237). Dr. I. lacobovici: Turburări psihice în urma unei fracturi cu
înfundare în regiunea fronto-parietalâ stângă (313—318). C. Rădulescu-Mo­
tru : Congresul de psihologie experimentală dela Frankfurt a/M (155—158).
 BIBLIOGRAFII

Dr. Petru Bernfeld: Turburări de recunoaştere (159—160) (E. P . ) ;

XV. James : Der Pragmatismus (322—325} (D. R.) ; H. Mater : Psychologie
des emotionalen Denkens (238—240) (C. R. M.) ; St. Rzewusky : L'optimisme
de Schopenhauer (325—326) (M. I. M.); O ediţie franceză a Eticei lui Spi­
noza (317—322) (A. Şt. G.).

c. 4053.—Tip. «Profesională», Dim. C. lonescu, str. Şelari, io.— Bucureşti.