SEMNALAREA ŞI DECLARAREA BOLILOR PROFESIONALE

Definitie: Bolile profesionale sunt “afecţiuni care se produc ca urmare a

exercitării unei meserii sau profesiuni, cauzate de factori nocivi fizici, fizico-chimici,
chimici, biologici sau psihosociali caracteristici locului de muncă, precum şi de
suprasolicitarea diferitelor aparate şi sisteme ale organismului în timpul procesului
de muncă”.
Factorii nocivi enumeraţi in definitie, sunt agenţi etiologici ai bolilor profesionale si
sunt prezenţi (deci obiectivabili şi măsurabili cantitativ) la locul de muncă, acţionând
independent sau în interacţiune.
Orice element relevant din condiţiile de muncă şi din organizarea activităţii, pentru
care există dovezi ştiinţifice de asociere pozitivă semnificativă între expunere şi
modificarea reversibilă sau ireversibilă a structurii sau funcţionalităţii unui organ, sistem
sau aparat sau a organismului în ansamblul său, poate fi asimilat ca element cauzator al
unei boli profesionale (lista bolilor şi a cauzelor acestora este deschisă pentru
completare).
-Sunt considerate boli profesionale inclusiv cele suferite de elevi, studenţi,
ucenici în timpul efectuării practicii profesionale sau de personalul aflat în perioada
de probă, având aceleaşi condiţii de expunere cu angajaţii stabili.
-Intoxicaţiile acute (indiferent de gravitate, natura agentului chimic şi
consecinţe) trebuie semnalate, cercetate şi declarate ca boli profesionale, dar şi ca
accidente de muncă (! accidentul de muncă include ca element definitoriu o
perioadă de incapacitate de muncă de cel puţin 3 zile).
-Bolile infecto-contagioase (cu agenţi biologici prezenţi la locul de muncă) ca de
exemplu, leptospiroza ictero-hemoragica, hepatita virala C, trebuie semnalate,
cercetate şi declarate atât ca boli profesionale, cât şi ca boli transmisibile, conform
normelor antiepidemice în vigoare.
-Toate bolile profesionale, indiferent de forma evolutivă şi severitatea lor,
trebuie cunoscute (declarate şi analizate în circuitul informaţional naţional), pentru
a reflecta riscurile expunerii şi în acest fel, necesitatea intervenţiilor active
profilactice.
 În stabilirea diagnosticului de profesionalitate, pot exista dificultăţi reale
(insuficienţa cunoaşterii etiopatogenice, absenţa criteriilor suficiente sau obiective de
diagnostic, expuneri ”mascate” sau cumulative, absenţa tehnicilor pentru evidenţierea
markerilor biotoxicologici specifici etc.).
Diagnosticul de boală profesională este formulat clinic (entitate nosologică – forma
evolutivă) şi etiologic (agentul cauzal care a produs îmbolnăvirea, durata expunerii).
Profesionalitatea bolii semnalate de medicul de medicina muncii sau medicul cu
competenţă în medicina de întreprindere, rezultă din:
-cunoaşterea relaţiei etiopatogenice (cauză – efect) şi a patologiei profesionale
specifice;
-cunoaşterea listei de boli profesionale cu declarare obligatorie;
-parcurgerea unui suport investigaţional paraclinic adecvat (markeri
biotoxicologici);
-masurarea concentraţiilor atmosferice ale noxelor incriminate.
Pentru cazurile cu suspiciune de boală profesională (diagnosticul este incert), fişa de
semnalizare BP1 se trimite împreună cu bolnavul la unitatea medicală care poate confirma
sau infirma diagnosticul şi etiologia profesională. În mod obişnuit, cazurile sunt internate
şi investigate, în clinicile de medicina muncii (existenţa bazei tehnico-materiale
investigaţionale şi terapeutice, încadrarea exclusiv cu medici specialişti de medicina
muncii).
Pentru confirmarea diagnosticului şi a etiologiei profesionale, cunoaşterea locului de
muncă (tehnologie, materii prime, intermediare şi produse finite obţinute, organizarea
muncii, durata şi tipul expunerii reale la noxele incriminate, existenţa şi eficienţa
echipamentelor de protecţie individuale şi colective etc.) este indispensabilă.
Colaborarea cu alţi specialişti (exemplu cu neurologul, cardiologul, dermatologi,
psihologi), permite formularea corectă a unui diagnostic clinic dar etiologia profesională
este stabilită exclusiv de medicul de medicina muncii.
Insuficienta cunoaştere teoretica (in cazuri rare, patologie de tip nou într-un grup
ocupaţional sau într-o expunere particulară, la agenţi mai puţin bine caracterizaţi), obliga
la efectuarea de studii clinice şi experimentale, investigaţii de laborator specifice şi
fiabile care sa permita identificarea corecta a cauzelor si a efectelor clinico-biologice.
 CRITERII SI ETAPE DIAGNOSTICE IN BOLILE PROFESIONALE

1 ANAMNEZA PROFESIONALA:
Reprezinta elementul central de diagnostic pozitiv in toate bolile profesionale.

Continutul anamnezei profesionale consta in:

-interviul cu pacientul (se obtin relatii declarative)
-obiectivarea expunerii (carnet de munca, alte documente oficiale):
-verificarea expunerii reale (cunoasterea locului de munca, informatii tehnologice
oficiale, fisa de expunere la riscuri, fisa postului de munca, rezultatele evaluarilor de
risc)
- aprecierea marimii riscului prin durata si intensitatea expunerii si prin
raportarea la concentratiile de noxe masurate in atmosfera locului de munca
-alte informatii care dimensioneaza expunerea sau efectele acesteia (ex.
patologia / simptomatologia clinica in grupul ocupational studiat).

2 ISTORICUL BOLII:

Ofera informatii despre:

-debutul bolii:circumstantele de timp si de loc ocupationale la debutul afectiunii
-evolutia manifestarilor clinice in raport cu expunerea ocupationala
-rolul intreruperii expunerii asupra simptomatologiei
-tratamente urmate (ex antidoturi, corticoterapie ...)
-asocieri morbide
-influenta factorilor de mediu si/sau habituali asupra manifestarilor clinice
3 TABLOUL CLINIC ;
Examenul clinic general pe aparate si sisteme, permite obtinerea informatiilor utile
prin:
-simptome si semne (grupaje sindromatice sugerand afectarea organelor tinta)
sugestive sau specifice/patognomonice pentru o boala profesionala
-NB! Manifestarile clinice precoce sunt frecvent fie nespecifice, fie foarte clare
dar numai in fazele initiale ale unor boli profesionale (ex. in astmul bronsic
profesional).
NB!. cunoasterea mecanismelor patogenice teoretice din bolile profesionale
permite gasirea de certitudini paraclinice pentru stabilirea diagnosticului pozitiv.

4 MECANISME GENERALE DE ACTIUNE ALE NOXELOR

PROFESIONALE;
Se cunosc mecanisme toxice generale de tipul:
-toxicitate directa
-mecanisme iritative
-mecanisme imunologice (sensibilizante / alergice)
-mecanisme inflamatorii
-reactii oxidative (eliberare de radicali liberi; stres oxidativ)
-interferente cu sistemele neurohormonale si ale neurotransmitatorilor
-efecte mutagenice, teratogene, toxice reproductive,
-efecte cancerigene,etc

5 -EXPLORARI DE LABORATOR (PARACLINICE);

Un diagnostic corect etiologic se bazeaza pe explorari de laborator grupate schematic
in:
1. Indicatori de expunere interna;
-identificare toxicelor sau a metabolitilor acestora in umorile organismului expus,
avand valori care depasesc limitele biologice considerate tolerabile.
 2. Indicatori de efect biologic: reflecta efectele induse de patrunderea
toxicelor in organism, sau de actiunea metabolitilor acestora;
- modificari functionale; respiratorii, cardiovasculare
- indicatori imuno-enzimatici, citologici, hematologici, biochimici
- indicatori electrofiziologici;scaderea VCM, VCS, PEC, modificari EEG,
- modificari radiografice (pulmonare, osoase)
- teste psihometrice / psihologice
- masurarea audiometrica a deficitului auditiv

Confirmarea cazului de boală profesională, este înscrisă pe fişa de semnalare BP 1

(diagnosticul complet clinic, etiologic, funcţional), care se trimite în mod similar (poştă,
curier) la DSP Judeţeană (Compartimentul de Medicina Muncii). Biletul de externare din
spital a bolnavului, conţine toate investigaţiile de diagnostic efectuate, tratamentul aplicat
şi măsurile medicale, igieno-dietetice, sociale şi profesionale recomandate. Schimbul de
informatii cu medicul de întreprindere (servicii de medicina muncii organizate la locul de
muncă) şi cu medicul de familie al bolnavului, se face prin scrisoarea medicală
completată la externarea din spital.