Punct şi de la capăt: istoricul și perspectivele cooperării

Arhivelor Naţionale ale României cu Serviciul de Stat de Arhivă al Republicii Moldova

(1990-2015)*

După mai bine de șapte decenii de la instalarea „cortinei de fier” pe râul Prut, în vara anului 2015
două oraşe din nordul Basarabiei, Ocniţa şi Soroca, au fost gazdele unui eveniment cu un impact
emoţional aparte asupra comunităţii arhiviştilor din România şi Moldova: seminarul intitulat
„Oportunităţile şi perspectivele colaborării transfrontaliere dintre Arhivele Naţionale ale României
şi cele ale Republicii Moldova”. Iniţiat şi organizat prin eforturile remarcabile ale Serviciului de
Stat de Arhivă al Republicii Moldova şi ale conducătorului acestuia, Ion Varta, împreună cu
municipalităţile şi consiliile raionale ale ambelor localităţi basarabene, momentul a prilejuit cea
dintâi comunicare profesională de amploare între reprezentanţii celor două instituţii, după o lungă
perioadă de absență a legăturilor instituţionale directe.
Tradiţia arhivistică basarabeană, în contrast cu aceea a celorlalte provincii istorice româneşti,
este una veche şi prezintă particularităţi explicabile prin specificul naţional şi prin contextul
istoric-geopolitic ce grevează teritoriul dintre Nistru şi Prut după anexarea Basarabiei de către Rusia
ţaristă ‒ perioadă caracterizată prin fundarea primelor instituţii de arhivă odată cu înfiinţarea
structurilor administrative ruseşti. Întâia instituţie de arhivă din Basarabia a fost creată în 1815:
Arhiva Cancelariei Guvernatorului Basarabiei. Cu destinaţia iniţială de arhivă curentă, Arhiva
Cancelariei Guvernatorului a adunat din necesităţi practice cea mai mare parte a arhivelor istorice
din provincie, fapt care o plasează între cele mai vechi precursoare ale actualei Arhive Naţionale a
Republicii Moldova.
Câteva decenii mai târziu, cercetările teoretice în domeniu, explorarea sistematică, conservarea şi
valorificarea ştiinţifică a bogatului material arhivistic al Basarabiei au dobândit consistenţă prin
intermediul Comisiei Ştiinţifice Guberniale a Arhivelor din Basarabia1 ‒ organism
istoric-arheologic şi arhivistic regional, cu direcţii primordiale de activitate în sensul constituirii
unei arhive istorice basarabene şi în acela al studierii trecutului istoric al regiunii.2 Comisia a activat
în perioada 1889-1923 şi a editat trei volume de lucrări3, iar vasta ei experienţă a fost folosită de

*
Lucrare comunicată rezumativ la Cercul Profesional al Arhivelor Naționale, București, 5-6 octombrie 2015.
1
Denumirea originală: „Бессарабская Губернская Учëная Архивная Коммиссiя”.
2
V. Silviu Andrieş-Tabac, Istoricul Arhivelor Republicii Moldova, în Mihai Taşcă (ed.), Ghidul Arhivelor din
Republica Moldova, Chişinău, Pontos, 2011, pp.12-20; Octavian Dascăl, Începuturile arhivisticii în teritoriul dintre
Prut și Nistru: Comisia Gubernială Stiinţifică a Arhivelor Basarabiei (1898-1923), în „Revista Arhivelor. Archives
Review”, XC (2013), nr. 1-2, pp. 64-81 (în curs de apariție).
3
Ioan N. Halippa, Труды Бессарабской Губернской Ученой Архивной Коммиссiи. Печатано подъ редакцiей
правителя делъ Коммиссiи И.Н. Халиппы (Lucrările Comisiei Ştiinţifice Guberniale a Arhivelor Basarabiei. Tipărit

1
Sucursala din Chişinău a Arhivelor Statului (1918-1940) şi de Direcţia Regională Chişinău a
Arhivelor Statului (1941-1944), după unirea Basarabiei cu România.
La începutul lui 1944, întreaga arhivă istorică basarabeană şi documentele create de instituţiile
administraţiei româneşti cu extensii în Basarabia au fost evacuate în România şi implicit dispersate
fie la sucursale ale Arhivelor Statului, fie în instituţii şi organizaţii administrative, economice,
culturale și educative, fie chiar la persoane fizice; numai o anumită cantitate a documentelor
basarabene a fost readusă la Chişinău în anii 1953-1954.4
După cel de-al doilea război mondial, în 1946, pe teritoriul Republicii Sovietice Socialiste
Moldoveneşti au luat ființă Arhiva Centrală Istorică şi Arhiva Centrală a Revoluţiei din Octombrie
şi a Construcţiei Socialiste (i.e. Arhiva Partidului Comunist al RSSM), care în 1958 au fuzionat sub
denumirea „Arhiva Centrală de Stat a RSSM”. În 1976 a fost creată Arhiva Documentelor
Foto-Fono-Cinematografice. După adoptarea Declaraţiei de suveranitate a Republicii Sovietice
Socialiste Moldova din iunie 1990, această arhivă împreună cu Arhiva Centrală de Stat au compus
Arhiva Naţională a Republicii Moldova. După prăbuşirea URSS, în toamna anului 1991,
documentele Partidului Comunist al Moldovei au trecut în gestiunea nou createi Arhive a
Organizaţiilor Social Politice din Republica Moldova.5
Astăzi, autoritatea administrativă centrală de specialitate este Serviciul de Stat de Arhivă al
Republicii Moldova. În conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 695 din 14.09.2012 pentru
aprobarea Regulamentului privind organizarea şi funcţionarea Serviciului de Stat de Arhivă al
Republicii Moldova (publicată în „Monitorul Oficial”, nr. 198-204 din 21.09.2012)6, instituţia este
persoană juridică de drept public subordonată guvernului ‒ putere care elaborează şi promovează
politica statului în domeniul arhivistic. Conducerea sa este asigurată de un director general, numit în
funcţie de către guvern şi asistat de doi directori generali adjuncţi ce exercită atribuţii delegate de

sub redacţia Secretarului Comisiei, I.N. Halippa), I-1900, II-1902, III-1907, Chişinău, Şliomovici – Kaşevski, 1900-
1907.
4
V. Octavian Dascăl, Din istoricul relaţiilor de colaborare dintre Arhivele Naţionale ale României şi Serviciul de Stat
de Arhivă al Republicii Moldova (1990-2015). Fonduri arhivistice basarabene la Arhivele Statului (1944-1954),
lucrare comunicată la Seminarul „Oportunităţile şi perspectivele colaborării transfrontaliere dintre Arhivele Naţionale
ale României şi cele ale Republicii Moldova” (II), Serviciul de Stat de Arhivă al Republicii Moldova ‒ Arhivele
Naţionale ale României ‒ Consiliul raional Soroca ‒ Serviciul raional de Arhivă Soroca, Soroca, 8-10 iulie 2015
(lucrarea in extenso este predată pentru publicare în „Revista Arhivelor. Archives Review”, 2015).
5
Reperele istoricului Serviciului de Stat de Arhivă al Republicii Moldova pot fi consultate online
(http://www.arhiva.gov.md/istoricul-arhivelor).
6
V. Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea Serviciului de Stat de Arhivă al Republicii Moldova, structurii şi
efectivului-limită ale aparatului central al acestuia
(http://lex.justice.md/viewdoc.php?action=view&view=doc&id=347142&lang=1).

2
directorul general. În structura Serviciului intră Colegiul, alcătuit din nouă membri, iar componenţa
acestuia este aprobată de guvern la propunerea directorului general. Hotărârile Colegiului se adoptă
cu simpla majoritate de voturi ale membrilor şi se pun în aplicare prin emiterea ordinelor respective
sub semnătura directorului general. Pe lângă Serviciu funcţionează, ca organe consultative:
Consiliul Consultativ (format din oameni de ştiinţă şi specialişti din instituţii ştiinţifice, biblioteci și
muzee, care, examinând problemele actuale din domeniul arhivisticii, elaborează strategii pentru
soluţionarea acestora) şi Comisia Centrală de Expertiză şi Control (aceasta asumă problemele
metodico-ştiinţifice ale expertizării/evaluării documentelor şi ale includerii lor în Fondul Arhivistic
al Republicii Moldova). Prin structura, atribuţiile, misiunea şi funcţiile sale de bază, Serviciul de
Stat de Arhivă al Republicii Moldova dispune de toate elementele unei organizări de tipul agenţiei
guvernamentale ‒ un model familiar majorității instituţiilor de arhivă din Europa.
În sistemul arhivelor centrale şi teritoriale ale Republicii Moldova intră: Arhiva Naţională a
Republicii Moldova7 şi Arhiva Organizaţiilor Social-Politice din Republica Moldova8, două arhive
municipale (Serviciile municipale de Arhivă din Chişinău şi Bălţi), precum şi încă treizeci și cinci
de Servicii raionale de Arhivă. Serviciile municipale şi raionale de arhivă rămân sub controlul şi
coordonarea metodologică a Serviciului de Stat de Arhivă, iar conducătorii acestora sunt confirmaţi
în funcţie de preşedinţii consiliilor municipale şi raionale.
Raporturile dintre administraţiile arhivistice din România şi Republica Moldova au fost
determinate pentru o lungă perioadă de timp de vectorii politicii externe a guvernelor din ţările
noastre, în special de caracterul relaţiilor politice cu Federaţia Rusă. Bunele auspicii sub care au
debutat conexiunile arhivistice dintre Chişinău şi Bucureşti imediat după proclamarea suveranităţii
Republicii Sovietice Socialiste Moldova de către Sovietul Suprem al acesteia (la 23 iunie 1990) au
rezultat din dinamica ieşită din comun a contactelor bilaterale româno-sovietice pe parcursul anului
1990. Sincopele de comunicare ale României socialiste cu URSS, accentuate în epoca lui M.S.
Gorbaciov, au fost nivelate după evenimentele din decembrie 1989: în fruntea politicii româneşti s-a
instalat Frontul Salvării Naţionale, pătruns de esența aceleiaşi elite comuniste, iar prioritatea de
politică externă a fost menţinerea Uniunii Sovietice şi a influenţei ei în lagărul socialist prin
reconfigurarea sistemului de alianţe în jurul acestei puteri. În absenţa unor imperative politice şi
ideologice pro-occidentale conturate, clasa politică românească a optat pentru perpetuarea
raporturilor accentuate cu Moscova şi nu pentru o reorientare radicală în direcţia Vestului, după
modelul vecinilor din „grupul de la Visegrád”. Însăşi strategia sovietică viza în acel moment
formarea unui sistem de securitate acoperit de „tratate bilaterale de prietenie şi cooperare” între

7
V. pagina electronică a Serviciului de Stat de Arhivă al Republicii Moldova
(http://www.arhiva.gov.md/index.php?option=com_content&view=article&id=21).
8
Ibidem (http://www.arhiva.gov.md/index.php?option=com_content&view=article&id=10).

3
URSS şi vecini, în scopul stabilizării zonei tampon cu Europa Occidentală. Anul 1990 a fost
dominat de negocierile pentru semnarea Tratatului de colaborare, bună vecinătate şi prietenie
dintre România şi URSS, finalizate la 5 aprilie 1991. Potrivit uzanţelor diplomatice, în scopul
aplicării sale, tratatul politic de bază a fost însoţit de acorduri-anexă. În acest registru s-au înscris
atât „programul de schimburi culturale” româno-sovietic semnat de premierul Petre Roman şi
prim-ministrul Valentin Pavlov în martie 1991 ‒ care, nota bene, a inclus şi Arhivele Statului ‒, cât
şi Acordul de colaborare între Direcţia Generală a Arhivelor Statului din Ministerul de Interne al
României şi Comitetul pentru Problemele Arhivelor de pe lângă Guvernul Federaţiei Ruse (din 23
aprilie 1992).
În contextul favorabil al apropierii de URSS şi de Federaţia Rusă şi al deschiderii arhivelor
ruseşti, manifestate în primii ani ai mandatului lui B.N. Elţin, Arhivele Statului au dat curs
iniţiativei Serviciului de Stat de Arhivă al Republicii Moldova din august 1990 de a face schimb de
experienţă teoretică şi practică, deopotrivă de specialişti şi publicaţii în domeniul arhivelor. Direcţia
Generală a Arhivelor Statului a trimis la Chişinău volume de legislaţie arhivistică şi literatură de
specialitate, precum şi câţiva delegaţi care au participat la elaborarea stemei de stat a Republicii
Moldova şi la lucrările Simpozionului Internaţional de la Chișinău „Etnogeneza, permanenţa şi
continuitatea poporului român în spaţiul carpato-danubiano-pontic”. Ca urmare a intensificării
contactelor, la 30 septembrie 1991 a fost semnat la Moscova Acordul între Direcţia Generală a
Arhivelor Statului din România şi Serviciul de Stat de Arhivă al Republicii Moldova; prevederile
acestuia despre schimbul de specialişti pentru cercetarea materialelor de arhivă şi pentru
documentarea în probleme specifice, ori despre schimbul de publicaţii de specialitate şi de copii ale
documentelor ce prezentau interes ştiinţific pentru părţile semnatare au stimulat cooperarea
bilaterală în următorii ani.
Într-o Notă9 de sinteză a istoricului legăturilor impulsionate în 1990 sunt detaliate formele
cooperării bilaterale româno-moldoveneşti. Astfel, în anul 1991 Serviciului de Stat de Arhivă al
Republicii Moldova i-au fost transmise 11 role de microfilm cu documente de istorie a Basarabiei,
păstrate la Arhivele Naţionale românești. O echipă formată din patru arhivişti de la Chişinău a
participat în 1992 la un ciclu de cursuri organizat de Şcoala Naţională de Perfecţionare Arhivistică
din Bucureşti. În anii următori, delegaţii ale Arhivelor din România şi din Republica Moldova s-au
întâlnit la simpozioane ştiinţifice şi lansări de carte ținute la Chişinău, Bucureşti şi Cluj-Napoca, iar
specialişti basarabeni (inclusiv directorul şi directorul adjunct al instituției centrale moldovenești)
au efectuat stagii de perfecționare şi documentare la Arhivele Naţionale. În sfârşit, Arhiva Naţională
a Republicii Moldova a transmis în 1997 instituției similare din România 10 role de microfilm cu

9
DGAS ‒ Relații Internaționale; Nota este nedatată (<sfârşitul anilor ’90>) şi este arhivată la Compartimentul de Relaţii
Internaţionale al Arhivelor Naţionale.

4
7.623 de cadre după înscrisuri de interes, depozitate în colecţia „Microfilme ‒ Republica
Moldova”10.
Începând din 1995, în dialogul dintre Arhivele Naţionale şi Serviciul de Stat de Arhivă al
Republicii Moldova s-a instalat un blocaj ce nu a mai putut fi depăşit timp de aproape cincisprezece
ani, iar el a fost determinat de evoluţiile politice interne din ambele state, dar mai ales din Republica
Moldova. Ne referim în primul rând la poziţionarea guvernărilor agrariene (1994-1998) şi
comuniste (2001-2009) faţă de România. Totodată, nu pot fi trecute cu vederea neîncrederea,
suspiciunile ori de-a dreptul fobiile care au coagulat vreme de aproape două decenii prejudecăţile şi
stereotipiile manifestate de responsabilii Arhivelor Naţionale ale României față de conlucrarea
profesională cu omologii lor de la Chişinău. Nici măcar atunci când împrejurările politice din
Moldova au îngăduit o „strângere a legăturilor” între administraţiile de arhivă ale ţărilor noastre,
angajamentele eufonice pentru „regândirea” alianței profesionale, declarate de conducerea
progresistă instalată la Arhivele Naţionale în vara lui 2007, nu s-au materializat. ...Doar dacă nu se
pune la socoteală, desigur, vizita efectuată la 14 mai 2012 de directorul român de atunci la Muzeul
Naţional de Arheologie şi Istorie a Moldovei din Chişinău, în scopul itinerării expoziţiei de
documente numite sugestiv: „Cedarea Basarabiei, a nordului Bucovinei şi a ţinutului Herţa (1940) –
între neputinţă şi iresponsabilitate. O perspectivă românească”11. Factorii decizionali din 2007-2012
au rămas tributari clişeelor retrograde, vădind letargie şi, finalmente, neputinţa de a cultiva, dacă nu
apropierea frăţească în limitele şi formele conferite de perspectiva unei „relaţii speciale” cu
Serviciul de Stat de Arhivă, atunci măcar un climat de încredere reciprocă între instituţii, favorabil
dezvoltării ulterioare a unor raporturi stabile, consistente şi avantajoase. În consecinţă, singurele
contacte între profesioniştii din România şi Republica Moldova au fost ocazionate de participarea
sporadică și întâmplător concomitentă la „Stage technique international d'archives (STIA)” sau la
alte programe organizate de Arhivele Naţionale ale Franţei, precum şi la unele evenimente
ştiinţifice. Este important de precizat că dezinteresul din trecut afișat de responsabilii definirii şi
gestionării conexiunilor externe ale Arhivelor Naţionale a ilustrat nu doar raporturile cu direcţiile de
arhivă din arealul ex-sovietic, inclusiv cu Agenţia Federală de Arhivă a Rusiei (ROSARHIV), ci şi
abordarea contactelor cu administraţiile arhivistice din spaţiul intracomunitar.

10
Întocmit și tehnoredactat în urmă cu câțiva ani, inventarul colecției nu este deocamdată colaționat și prefațat; el
reflectă conținutul a 10 role de microfilm după documente din fondurile F. 937 („Comisariatul General al
Basarabiei”) și F. 1607 („Marele Cartier General al Armatei Române”), comandate în anul 1995 în urma depistărilor
întreprinse de o delegație a Arhivelor Naționale.
11
V. Comunicatul de presă al Arhivelor Naţionale
(http://www.arhivelenationale.ro/images/custom/image/serban/2012%20mai/Comunicat%20de%20presa%20Chisina
u%202012.pdf).

5
 De Basarabia însă apropie comuniunea lingvistică, de istorie, tradiţie şi cultură. Instituţiile de
arhivă au avut o istorie comună în 1918-1944, perioadă când în ținutul dintre Nistru şi Prut a
funcţionat Sucursala Arhivelor Statului (românesc), ulterior Direcţia Regională Chişinău a
Arhivelor Statului (de asemenea românesc). Nu în ultimul rând, în România se găsesc documente
istorice sau chiar fonduri întregi de provenienţă basarabeană, în cea mai mare parte necunoscute
publicului larg şi cercetătorilor ori potenţialilor beneficiari. Astfel, numai la Biroul Judeţean Ilfov al
Arhivelor Naţionale există circa 240 de fonduri arhivistice din Basarabia, iar stadiul lor de
prelucrare, implicit de accesibilizare, rămâne în faza de început.
Un mult prea longeviv acord de colaborare între instituţiile de arhivă în discuție ‒ anume cel
semnat la Moscova și datat la 30 septembrie 1991 ‒ devenise anacronic din toate punctele de
vedere, în timp ce documente similare fuseseră încheiate cu administraţii arhivistice din ţări exotice
ori din state în care România nu ar avea interese culturale majore. Până în august 2015, pagina
electronică a Arhivelor Naţionale nu a conținut un link de trimitere la site-ul oficial al Serviciului de
Stat de Arhivă al Republicii Moldova. În general, o sumă din activităţile externe ale Arhivelor
Naţionale și, mai important, textele înțelegerilor internaţionale nu sunt valorificate elocvent (în
primul caz) sau deloc înregistrate (în al doilea) în resursa electronică a Arhivelor Naţionale12, iar o
parte din realizări se regăsesc codificate în secţiunea „Colaborare instituţională”, astfel că accesul
celor interesaţi la informaţii minimale de acest gen devine posibil cel puțin după o căutare
insistentă. Apatia în raporturile arhivistice moldo-române a trecut prin resuscitări succesive abia în
ultimii doi-trei ani, sub imboldul reaşezării structurale a Serviciului de Stat de Arhivă din Republica
Moldova13 şi, totodată, al continuării discuţiilor bilaterale pentru semnarea unei noi înțelegeri între
cele două instituţii de arhivă. Negocierile au debutat la propunerea părţii române14 în februarie
2012, însă definitivarea lor s-a produs abia cu doi ani mai târziu, în timpul mandatului de director al
lui Ioan Drăgan.
Simbolic, prima întâlnire a conducătorilor administraţiilor de arhivă din România şi Republica
Moldova a avut loc la 24 ianuarie 2014, la Iaşi. În acest moment festiv, Ion Varta şi Ioan Drăgan au
semnat Acordul de cooperare în domeniul arhivistic între Ministerul Afacerilor de Interne din

12
O listă a acordurilor de cooperare în vigoare în domeniul Arhivelor se găseşte pe pagina oficială a Direcţiei Afaceri
Europene şi Relaţii Internaţionale a Ministerului Administraţiei şi Internelor
(http://daeri.mai.gov.ro/documents/10181/40664/Documente+de+cooperare+RI/d24f91f8-1f15-4d78-91e5-
0d07fc66ac21).
13
V. pagina electronică a Serviciului de Stat de Arhivă al Republicii Moldova (http://www.arhiva.gov.md/).
14
Nota de fundamentare întocmită de Arhivele Naţionale pentru proiectul Hotărârii Guvernului pentru aprobarea
Acordului de cooperare în domeniul arhivistic între Ministerul Afacerilor Interne din România, prin Arhivele
Naţionale, şi Serviciul de Stat de Arhivă al Republicii Moldova, semnat la Iaşi în 24 ianuarie 2014, p. 1
(http://www.juridice.ro/wp-content/uploads/2014/03/NF-arhiva-Moldova.pdf).

6
România, prin Arhivele Naţionale, şi Serviciul de Stat de Arhivă al Republicii Moldova15. Cei doi
directori şi-au propus să abordeze un nou tip de legături bilaterale, în care să primeze raporturile
armonioase, fraterne, convenind, în nouă articole parafate prin convenție, următoarele: „să
efectueze schimb de experienţă în domeniul teoriei şi practicii arhivistice, pe bază de reciprocitate,
schimb de specialişti în cadrul stagiilor de documentare în arhivele administrate, precum şi schimb
de publicaţii arhivistice (inventare, ghiduri arhivistice, cataloage, ediţii de documente şi altă
literatură de specialitate)”; să faciliteze accesul specialiştilor din institutele de cercetare la
documentele „care se referă la istoria statului celeilalte Părţi sau la relaţiile dintre statele lor”; să
realizeze „un schimb gratuit de copii de pe documentele de arhivă, pe bază de reciprocitate”; să
organizeze în comun „expoziţii documentare referitoare la teme convenite anterior” şi să
întocmească „ediţii de documente de arhivă şi instrumente de lucru”; în sfârşit, să faciliteze
„contactele profesionale” şi să susţină „colaborarea dintre structurile teritoriale de arhive”16.
Din punct de vedere normativ, acordurile din 1991 şi 2014 sunt acte juridice de tip contractual cu
valoare de „înţelegere”; dictate fiind de normele dreptului internaţional, ele întrunesc elemente
esenţiale ca: subiectele participante (Serviciul de Stat de Arhivă al Republicii Moldova şi Ministerul
român al Afacerilor Interne, prin Arhivele Naţionale), voinţa liber exprimată a părţilor, „reflectată
în năzuinţa reciprocă de a stabili şi dezvolta cooperarea în domeniul arhivistic”, obiectul delimitat
(arhivele) şi realizabil (în special în sfera activităţii de cercetare ştiinţifică şi a publicării unor
culegeri de documente), un termen de valabilitate (perioadă nedeterminată), precum şi modalitatea
de completare ori de modificare a dispoziţiilor acordurilor şi procedura denunţării lor. În acelaşi
timp însă, lectura comparativă a textelor din 1991 şi 2014 relevă aspecte care, cumulate, ar putea
conduce la concluzia că, după doi ani de negociere a clauzelor sale, faţă de documentul încheiat în
1991, cel din 2014 lansează un set de componente novatoare încă timide pentru a-și împlini
realmente menirea de a redefini „noua dimensiune” a cooperării româno-moldoveneşti în domeniul
Arhivelor, aşa cum a fost ea imaginată de semnatarii săi. Noul act a preluat prin reformulări,
contrageri ori dezvoltări prevederile vehiculate în textul precedent, astfel că practic elementul de
noutate, consistent în sine, îl reprezintă doar articolul 6 privitor la dorinţa părţilor de a înfăptui în

15
V. Comunicatul de presă al Arhivelor Naţionale
(http://www.arhivelenationale.ro/images/custom/image/serban/2014/comunicat%20Acord%20cu%20Arhivele%20din
%20Moldova.pdf.
16
Text reprodus cu s.n.; v. pe larg Hotărârea Guvernului nr. 516/2014 pentru aprobarea Acordului de cooperare în
domeniul arhivistic între Ministerul Afacerilor Interne din România, prin Arhivele Naţionale, şi Serviciul de Stat de
Arhivă al Republicii Moldova, semnat la Iaşi la 24 ianuarie 2014, publicată în „Monitorul Oficial”, Partea I, nr. 483
din 30 iunie 2014
(http://www.dreptonline.ro/legislatie/hg_516_2014_acord_cooperare_domeniul_arhivistic_ministerul_afacerilor_inter
ne_romania_arhivele_nationale_serviciul_stat_arhiva_republica_moldova.php).

7
comun expoziţii documentare, culegeri de documente şi instrumente arhivistice. Totodată, ca
reflexie a articolului IV din înțelegerea anterioară („Fiecare Parte permite accesul delegaţilor
celeilalte Părţi la cercetarea documentelor care prezintă interes pentru aceasta, prin intermediul
sălilor de studiu...”), reformularea „Părţile sunt de acord să faciliteze accesul altor specialişti din
cadrul institutelor de cercetare la documentele deţinute de fiecare Parte, care se referă la istoria
statului celeilalte Părţi sau la relaţiile dintre statele lor” ar putea induce în noua redactare, cel puţin
teoretic, impedimentul pentru cercetătorii din România şi Republica Moldova de a studia în arhivele
celeilalte părţi documentele care exced istoria propriilor ţări și contactele dintre ele; drept remediu
teoretic și practic al acestui aparent impediment servește aici Regulamentul sălilor de studiu ale
Arhivelor Naționale, care începând din 2007 nu mai condiționează accesul la documente de tema
individuală de cercetare, iar regimul de cercetare este egal indiferent de cetățenie. Apoi, devine
contrariantă frecvenţa formulei „pe bază de reciprocitate”17 în documentul din 2014; expresia
juridică este uzuală mai degrabă în raporturile diplomatice interstatale decât în termenii conlucrării
dezinteresate între două instituţii de arhivă din ţări surori: ea încadrează și limitează tratamentul pe
care un stat îl aplică celuilalt, neapărat egal ori echivalent cu tratamentul de care se bucură din
partea primului; de bună seamă, o scrutare a modelelor textuale din tratate similare (precum cel
polono-ucrainean sau fino-estonian ş.a.) ar fi putut procura inspirație în beneficiul negocierilor. În
propria opinie, „schimbul de experienţă în domeniul teoriei şi practicii arhivistice”, angajat prin
articolul 1 din Acord, nu se pretează condiţionării prin acţiuni echivalente, mai ales dacă se admite
că România are poate obligaţii de natură morală faţă de Basarabia, și, mai ales, că Arhivele
Naţionale dispun cu certitudine de mai multă experienţă decât Serviciul de Stat de Arhivă al
Republicii Moldova, favorizate fiind de conectarea diacronică și constantă la mediul arhivistic
occidental. La fel, nu pare inteligibilă ori justificabilă reiterarea aceleiași formule în articolul 5, din
moment ce „schimbul” respectiv „de copii de pe documentele de arhivă” este „gratuit”.
Insuficiențele din noua convenție pot fi însă explicabile și grăitor dozate de o cutumă birocratică:
toate documentele de cooperare în domeniu trebuie să urmeze şablonul formularistic fixat de
Direcţia Afaceri Europene şi Relaţii Internaţionale din Ministerul Afacerilor Interne. Pare greu de
conceput că viziunea externă a Arhivelor Naţionale nu ar avea suficientă autonomie şi liberă
iniţiativă în negocierea de tratate sau de altfel de înţelegeri cu oricare dintre administraţiile de
arhivă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 590/2003 privind tratatele, ori că artizanii relațiilor

17
V. articolul 1 şi articolul 5 din Acordul de cooperare în domeniul arhivistic între Ministerul Afacerilor Interne din
România, prin Arhivele Naţionale, şi Serviciul de Stat de Arhivă al Republicii Moldova
(http://www.dreptonline.ro/legislatie/hg_516_2014_acord_cooperare_domeniul_arhivistic_ministerul_afacerilor_inter
ne_romania_arhivele_nationale_serviciul_stat_arhiva_republica_moldova.php).

8
internaționale nu ar fi în măsură să elaboreze documente care să nu semene unul cu altul, ci să fie
gândite și adecvate situațiilor particulare18.
Reclamat stăruitor de comunitatea arhivistică din România şi Republica Moldova, Acordul de
cooperare în domeniul arhivistic din 2014 a stabilit doar ansamblul legal al colaborării viitoare între
instituţiile de arhivă şi el a marcat doar surmontarea etapei de proclamare a bunelor intenţii;
asamblarea unui program concret de vivificare a prevederilor sale va fi însă veritabila provocare
pentru toţi cei implicaţi și neîndoielnic va compensa scăderile teoretice ale cadrului juridic.
Racordarea profesională de debut şi primele schimburi de idei între arhiviştii din România şi
Republica Moldova ‒ despre starea reală de lucruri din Arhive şi despre perspectivele de remediere
și evoluție prin eforturi comune ‒ s-au înfăptuit deja în contextul seminarului ținut la Ocniţa şi
Soroca în intervalul 8-10 iulie 2015. La lucrări au participat directorii Ioan Drăgan şi Ion Varta,
conducerea Arhivei Naţionale a Republicii Moldova şi a Arhivei Organizaţiilor Social-Politice din
Republica Moldova, şefii unor arhive teritoriale din Republica Moldova, precum şi şapte arhivişti
de la Arhivele Naţionale ale României. Tematica abordată în comunicări şi discuţiile purtate pe
marginea acestora au confirmat că Arhivele Naţionale şi Serviciul de Stat de Arhivă îşi îndeplinesc
activităţile în aproximativ aceleaşi condiţii de infrastructură, de asigurare financiară și de suport din
partea statului şi a societăţii, au pe agenda lor obiective similare şi, desigur, întâmpină probleme
asemănătoare.
Linia de funcționare prioritară, atât la Bucureşti cât şi la Chişinău, constă în păstrarea şi
conservarea patrimoniului documentar. Digitizarea documentelor medievale (anterioare anului
1600) la Bucureşti (proiect reflectat în discursul directorului Ioan Drăgan) şi microfilmarea la
Chişinău a registrelor de stare civilă de până la 191019 sunt demersuri în care ambele administraţii
notează rezultate favorabile. Graţie unui grant oferit de guvernul Estoniei şi prin concursul direct al
premierului Iurie Leancă, Serviciul de Stat de Arhivă a proiectat la rândul său în 2014 digitizarea
documentelor istorice deţinute de Arhiva Naţională a Republicii Moldova. În egală măsură,

18
Prin, de pildă, asigurarea aportului eficace al documentariştilor, analiştilor, metodologilor și traducătorilor, chiar al
cercetătorilor familiarizaţi cu specificitatea profesional-culturală a spaţiilor geografice vizate de derularea relațiilor
internaționale.
19
Este vorba de registrele de stare civilă anterioare anului 1910, aflate în păstrarea Arhivei Naţionale a Republicii
Moldova şi microfilmate de către The Genealogical Society of Utah (organizaţie non-guvernamentală înfiinţată în
1894, profilată pe adunarea şi conservarea documentelor genealogice din întreaga lume, v.
https://books.google.ro/books?id=TTgEAAAAMBAJ&pg=PA37&lpg=PA37&dq=the+genealogical+society+of+uta
h+microfilms+Moldova&source=bl&ots=68lETpzV8b&sig=xv8yccsUJHIKm2spJShPij_GqmU&hl=ro&sa=X&ved=
0CEAQ6AEwBGoVChMIyIbwr--
UyAIVop9yCh0QLwLd#v=onepage&q=the%20genealogical%20society%20of%20utah%20microfilms%20Moldova
&f=false).

9
preluarea documentelor de la departamentele care şi-au încheiat activitatea, prelucrarea arhivistică,
întocmirea evidenţelor şi păstrarea documentelor sunt misiuni permanente ale arhiviştilor de la
Chişinău şi de la Bucureşti. Într-un remarcabil referat pe această temă, Irina Salinschi (şefa Direcţiei
Dezvoltarea Arhivisticii, Evidenţa de Stat a Documentelor şi E-Transformare a Serviciului de Stat
de Arhivă al Republicii Moldova) a subliniat urmările păguboase ale unor probleme „moştenite” în
timp, făcând trimitere la cazuri multiple de preluări deficitare de documente, în timp ce rapoartele
au dezvăluit erori în conținutul instrumentelor de evidenţă ale instituţiilor şi organizaţiilor
departamentale, ministeriale, ale agenţiilor şi altor servicii de stat.
O carență apăsătoare comună este lipsa cronică a spaţiilor de depozitare adecvate, neajuns care
periclitează păstrarea şi conservarea documentelor şi lezează acțiunea de preluare a arhivelor de la
creatori. Delegaţii din România au prezentat colegilor din Republica Moldova atribuţiile Arhivelor
Naţionale în administrarea şi protecţia specială a Fondului Arhivistic Naţional, au împărtăşit din
experienţa lor în îndrumarea instituţiilor creatoare şi deţinătoare de documente şi au semnalat
existenţa în România a unor importante fonduri arhivistice cu valoare istorică şi practică provenite
din Basarabia, propunând punerea lor în lumină eventual prin proiecte ştiinţifice comune iniţiabile
între Arhivele Naţionale şi Serviciul de Stat de Arhivă al Republicii Moldova20. La rândul lor,
arhiviştii moldoveni au creat o impresie plăcută confraților lor, descriind atenţia deosebită
îndreptată spre Arhive de către autorităţile locale, mai cu seamă de către primăriile şi consiliile
raionale. Un exemplu de succes îl reprezintă cooperarea dintre Muzeul de Istorie şi Etnografie din
Soroca şi Serviciul raional de Arhivă Soroca, în condiţiile sprijinului generos oferit de preşedinţii
consiliilor raionului şi oraşului Soroca.
Este regretabil totuși că seminarul nu a atins îndeajuns subiectul calității şi formelor de pregătire
profesională a arhiviştilor ‒ problemă deosebit de acută la Serviciul de Stat de Arhivă al Republicii
Moldova ‒ şi, că, la fel, nu a adâncit tematica modalităţilor concrete de colaborare transfrontalieră
între Serviciile raionale şi Serviciile judeţene de arhivă, pe măsura interesului manifestat de
directorul general Ion Varta. Până în anul 1995, la Facultatea de Istorie a Universităţii de Stat din
Moldova a existat o „Subsecţie” de Arhivistică care a pregătit patru promoţii de câte zece absolvenţi
pe an în baza programelor de învăţământ elaborate în România şi în Federaţia Rusă21. În trecut,
studiile superioare ale arhiviştilor din Republica Moldova se încununau inclusiv la Facultatea de
Arhivistică a Academiei de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza” din Bucureşti şi la Institutul de Stat
Istorico-Arhivistic din Moscova22, iar învățământul continuu şi perfecţionarea profesională se
abordau în programele Şcolii Naţionale de Perfecţionare Arhivistică „Aurel Sacerdoțeanu” din

20
Octavian Dascăl, Din istoricul relaţiilor de colaborare... (v. supra nota 4).
21
Silviu Andrieş-Tabac, op. cit., p. 18.
22
Denumirea instituției: „Московский государственный историко-архивный институт” (acronim: МГИАИ).

10
Bucureşti şi ale Institutului Rus de Cercetări în Ştiinţele Documentării şi Arhivisticii de la
Moscova23. Începând din 1994, arhiviştii din Republica Moldova au luat parte la manifestări
organizate de Consiliul Internaţional al Arhivelor şi la „Stage technique international d'archives
(STIA)” de la Paris. În consecinţă, astăzi mai mult decât oricând este nevoie ca Arhivele Naţionale
şi Serviciul de Stat de Arhivă să creeze conjuncturi, să depună diligențe şi să contureze apăsat axa
cooperării între Facultatea de Arhivistică a Academiei de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza” ori între
facultăţile de istorie din marile centre universitare din ţară şi Facultatea de Istorie şi Filosofie a
Universităţii de Stat din Moldova, pentru reluarea formării și pregătirii arhivistice basarabene în
România.
Cât priveşte aspirația de încheiere a unor „convenţii” între Serviciile raionale de arhivă din
Republica Moldova şi Serviciile judeţene ale Arhivelor Naţionale ale României – în opinia lui Ion
Varta, acestea ar contribui la succesul unei „colaborări fructuoase pentru cercetarea paginilor de
istorie comună, dar şi pentru accesarea unor fonduri în cadrul programelor de acțiuni
transfrontaliere” –, părţii române îi este adecvabilă sarcina de a analiza orizonturile deschise de
Legea nr. 590/2003 privind tratatele şi de alte reglementări și de a identifica soluția pentru a
fructifica şi această latură a cooperării bilaterale.
În concluzie, este nevoie pe mai departe de acţiuni sistematice şi concrete pentru a da curs
imperativelor Acordului de cooperare în domeniul arhivistic, încheiat în urmă cu doi ani și aflat
deocamdată într-un stadiu incipient de transpunere în practică. Ca soluții și versiuni de animare, se
prefigurează oportunitatea formării unui grup de lucru mixt cu caracter permanent, compus din
specialişti ai Arhivelor Naţionale ale României şi ai Serviciului de Stat de Arhivă al Republicii
Moldova24, care să proiecteze şi să aplice un „Program al acţiunilor comune”25. Potrivit unor
termene reglate printr-un asemenea program, ipotetica entitate profesională ar putea proiecta, iniţia
şi promova activităţi destinate să fixeze şi să statornicească schimbul de experienţă şi colaborarea
multivalentă cu caracter permanent în domeniul arhivistic, dând astfel consistenţă prevederilor
acordului în interesul părţilor. O paletă de astfel de activități demne de inclus pe agendă poate
cuprinde:

I. Elaborarea Planului de organizare a stagiilor de documentare și de internship pentru angajaţi (personal de conducere
şi personal de execuţie) în instituţiile ambelor ţări.

23
Denumirea instituției: „Всероссийский научно-исследовательский институт документоведения и архивного
дела” (acronim: ВНИИДАД).
24
După modelul Comisiei Interguvernamentale România – Republica Moldova pentru Integrare Europeană.
25
Octavian Dascăl, Propuneri privind adoptarea unui program de acţiuni pentru impulsionarea relaţiilor bilaterale
dintre Arhivele Naţionale ale României şi Serviciul de Stat de Arhivă al Republicii Moldova (punct de vedere înaintat
conducerii Arhivelor Naţionale în data de 15.07.2015).

11
II. Schimbul de cunoaștere (documentare reciprocă) privind problemele arhivistice curente:
II.1. Realizarea Programului de depistare a documentelor ce prezintă interes pentru părţi, aflate în arhivele
celeilalte ţări

urgentarea punerii în cercetare a inventarului colecției „Microfilme ‒ Republica Moldova”;

schimb de copii ale documentelor depistate, reprezentând interesele de cercetare și documentare ale părţilor.
II.2. Schimb reciproc

de materiale şi documentaţii metodologice (regulamente, norme, proceduri ş.a.);

literatură ştiinţifică (culegeri/ediții de documente, publicaţii, revista de specialitate ş.a.), pe suport papetar şi
electronic.
II.3. Afișarea (postarea electronică) regulată a informaţiilor și materialelor ce reflectă stadiul activităților întreprinse,
inclusiv a instrumentelor de informare științifică (îndrumătoare, ghiduri, prezentări) în măsură să orienteze
cercetătorii interesați de conținutul arhivelor ambelor instituții.

III. Efectuarea schimburilor de experienţă și a internship-urilor arhiviştilor:

Întâlniri periodice între conducătorii celor două instituții.26

Participarea arhiviștilor Serviciului de Stat de Arhivă al Republicii Moldova (cu prioritate a celor din
Serviciile municipale şi raionale) la cercurile profesionale zonale ale arhiviştilor din serviciile judeţene ale
Arhivelor Naţionale ale României.27

Participarea directorului general al Serviciului de Stat de Arhivă al Republicii Moldova la lucrările cercului
profesional al personalului de conducere din Arhivele Naţionale, cu statut de observator.

Stabilirea și onorarea unui calendar al internship-urilor, în funcție de necesitățile de formare profesională și
de documentare ale părților.

IV. Organizarea de seminarii (mese rotunde) practice și ştiinţifice pe temele stringente:

Terminologia arhivistică în România şi Republica Moldova.

Asistenţa de specialitate.

Completarea Fondului Arhivistic Naţional.

Implementarea tehnologiilor informaţionale moderne în domeniul arhivistic.

Conservarea și restaurarea documentelor.

Legislaţia arhivistică în România şi Republica Moldova.

Desecretizarea şi accesibilizarea fondurilor arhivistice create de structurile statului şi ale Partidului Comunist în
România şi în Republica Moldova.

V. Elaborarea planului bilateral de colaborare ştiinţifică:

Cooptarea directorului general al Serviciului de Stat de Arhivă al Republicii Moldova, a directorului Arhivei
Naţionale a Republicii Moldova şi a directorului Arhivei Organizaţiilor Social-Politice din Republica Moldova în
International Advisory Board al revistei „Revista Arhivelor. Archives Review”.

26
Este deja demnă de a fi menționată invitația făcută Arhivelor moldovenești la reuniunea EBNA (European Board of
National Archivists) de la Luxemburg (octombrie 2015), la propunerea directorului Ioan Drăgan (propunere admisă în
contextul în care statele ne-membre invitate sunt de regulă doar Elveția, Turcia, Norvegia și Ucraina).
27
Cercurile profesionale zonale ale arhiviștilor români s-au bucurat în octombrie 2015 de prezența a doi colegi
basarabeni la Iași, respectiv a altor patru la Galați.

12

Difuzarea, promovarea și recenzarea reciprocă a studiilor şi articolelor publicate în revistele de specialitate
„Revista Arhivelor. Archives Review” şi „Pergament”.

Organizarea conferinţelor şi simpozioanelor ştiinţifice pe teme de interes comun ‒ precum istoricul instituţiilor
de arhivă din ambele ţări, evocarea unor personalităţi din domeniul arhivistic cu un parcurs profesional comun
celor două instituții (Paul Gore, Leon Boga, Dimitrie Onciul, Constantin Moisil, Aurelian Sacerdoţeanu ş.a.).

Întocmirea în duplex a edițiilor/cataloagelor de documente şi albume fotografice.

Organizarea în regim de colaborare a unor expoziţii tematice.

Post Scriptum: Opiniile exprimate în acest studiu îmi aparțin în totalitate și nu reprezintă punctul de
vedere oficial al instituțiilor menționate.

13