Vântul

Vântul reprezintă mișcarea curenților de aer, în plan orizontal, ca urmare a

diferențelor de temperatură . Diferența de presiune a aerului asupra scoarței
terestre în două regiuni va determina înlocuirea zonei de aer cald cu aerul
rece. Aici intervine principiul aerodinamicii: ușurimea aerului cald față de cea
a aerului rece.
Sursa vântului este Soarele, care încă lzește pă mâ ntul diferit la ecuator si
poli, dar nu numai, în funcție de accesul razelor la scoarța terestră .
Din punct de vedere al caracteristicilor vâ ntului, acesta are viteză și
direcție. Viteza vântului se mă soară cu anemometrul și se exprimă în metri
pe secundă .
Scara Beaufort exprimă viteza în km/s, luâ nd ca reper marea, apreciind
indirect tă ria sau intensitatea vâ ntului. Astfel, în funcție de tăria vântului
există următoarele tipuri de vânturi: briză (între 2-5 mile marine pe oră ),
vâ nt puternic (între 6-8 mile marine pe oră ), furtună (de 9 mile marine pe
oră ), taifun, uragan și orcan (de 12 mile marine pe oră ). De exemplu, câ nd
aerul circulă rapid, în cazul unei furtuni, în mediul extern se pot observa
crengi rupte, țigle desprinse, valuri de 10 m. În cazul unui vâ nt puternic se pot
observa ramuri îndoite, steaguri care flutură și se ră sucesc, valuri mari de 4 m.
Direcția vântului indică de unde bate vâ ntul, fiind redată de roza vâ nturilor,
care indică cele 16 sectoare ale orizontului, compuse din punctele cardinale și
intercardinale, precum SSE sau NSE. În aeronautică și marină direcția vâ ntului
este exprimată și în grade.
O altă clasificare a vâ ntului se face în funcție de frecvența vântului, existâ nd
3 categorii de vâ nturi: permanente, periodice, neregulate.
Vânturile permanente: alizeele (vâ nturi din regiunea intertropicală , care
suflă de la est la vest), vâ nturile de V (aduc precipitații în coastele de vest ale
continentelor), vâ nturile polare de est (aduc aerul rece polar înspre minimele
subtropicale).
Vânturile periodice își schimbă direcția: musonul (își schimbă direcția în
funcție de anotimp, iarna suflâ nd în Asia de la uscat spre mare, fiind un vâ nt
secetos, iar vara de la mare spre uscat fiind un vâ nt cu precipitații bogate),
briza (își schimbă direcția de la zi la noapte, pe anumite regiuni, creâ ndu-se
brize de munte sau brize marine).
Printre cele neregulate, specifice unei anumite regiuni se numă ră : bora
(ță rmul Mă rii Adriatice), mistralul (vâ nt sec, rece care suflă pe Valea
Rhonului).
În România se întâ lnesc: crivă țul (bate mai mult iarna, formâ nd viscole, iar
vara este cald și secetos, dar mult mai rar întâ lnit; este specific Moldovei,
Dobrogei, Munteniei, în sud și est), nemirul (este întâ lnit în depresiunile din
estul Transilvaniei și este caracterizat prin viscole puternice), austrul (numit
și să ră cilă , pentru că este cald și secetos, în timp ce iarna este rece, aducâ nd
geruri uscate; vine dinspre vest și este întâ lnit în Crișana, Oltenia, Banat),
cosava (bate în sud-vestul ță rii; fiind un vâ nt uscat și cald, topește zăpada
rapid), bă ltă rețul (vâ nt cald și umed care aduce precipitații bogate în timpul
verii, întâ lnindu-se în sudul Munteniei), vâ ntul negru (sau traista goală
deoarece usucă culturile agricole; bate în Dobrogea de sud), vâ ntul mare (sau
foehn; este uscat și cald și suflă spre sfâ rșitul iernii dinspre Munții Fă gă raș
spre depresiunea Oltului).

Care este rolul vâ ntului?

Vântul dă formă reliefului, prin eroziune sau prin transport de
fosile duce la crearea rocii sedimentare loess, din care derivă un sol
productiv. Împră știe semințele plantelor (polenizare). Afectează vâ nă toarea,
semnalâ nd pră dă torilor apropierea pradei, oxigenează întinderile de apă prin
agitarea suprafețelor acestora, produce energie (energia eoliană ), la nivelul
pă durii putâ nd împră știa focul, la nivelul agriculturii uscâ nd cultura sau
îmbogă țind-o în cazul vâ nturilor cu precipitații.