Diareea

Diareea reprezinta eliminarea prea rapida a unor scaune prea moi, uneori apoase. Cauza
diareei este adeseori o infectie.Deseori, simptomele apar dupa/in timpul vacantelor (”diareea
calatorului”). Atunci cand are o cauza infectioasa, boala se transmite prin contactul cu o
persoana care are deja diaree sau prin consumul de alimente/apa contaminate. Diareea cu
debut rapid, ale carei simptome se remit in cel mult doua saptamani, este considerata ”acuta”.
Persistenta simptomelor peste patru saptamani incadreaza boala ca fiind cronica.
Echipa medicala MedLife - Medicina interna
Cauzele diareei
Transmiterea se face prin contactul cu agentului infectios provenit de la o persoana care este
deja bolnava sau din alimente/apa contaminate. Au un risc crescut de imbolnavire cei care nu
respecta regulile de igiena personala, care consuma alimente nespalate/insuficient preparate
termic sau contaminate dupa ce au fost preparate, cei care beau apa din surse contaminate,
copiii inclusi in colectivitate, persoanele care calatoresc frecvent (”diareea calatorului”). De
asemenea, scaldatul in ape contaminate poate constitui un factor de risc.
Exista variate situatii in care poate apare diareea acuta infectioasa. Una din cauzele principale
este reprezentata de patrunderea in tractul digestiv al diferitilor agenti infectiosi:
 un virus, precum rotavirus, Norwalk, enterovirus sau virus hepatitic;
 o bacterie, precum E. Coli, Salmonella, Shigella, Clostridium sau Vibrio cholerare;
 un parazit, precum Giardia sau Amoeba.
Manifestarile diareei
Simptomele pot fi moderate sau severe. In forma moderata, pacientul are cateva scaune de
consistenta scazuta, dar in rest se simte bine. In formele severe, se elimina si cate 20 de scaune
diareice/zi, apoase, la fiecare 20-30 de minute. Alte simptome pot fi: 
 dureri/crampe abdominale;
 balonare;
 febra;
 voma;
 prezenta de mucus/sange in scaun.
Din cauza pierderii masive de fluide si electroliti, pacientul se poate deshidrata. Deshidratarea
este periculoasa mai ales la varstnici, copii mici si gravide. Examinarea pacientului poate
evidentia semnele deshidratarii: scaderea tensiunii arteriale, uscarea pielii si a mucoaselor,
culoarea inchisa a urinei.
Diagnosticarea diareei
Se stabileste pe baza anamnezei si a examenului clinic. Daca pacientul a consumat alimente
suspecte, a baut apa din surse neautorizate, a intrat in contact cu alte persoane cu diaree sau a
calatorit recent este foarte probabil ca etiologia bolii sa fie infectioasa. Din analizele de
laborator ale materiilor fecale se poate stabili agentul cauzal.
Medicul poate recomanda analize de depistare a virusurilor/ bacteriilor, parazitilor in materiile
fecale.
Rareori, sunt necesare analizele de sange. Acestea pot indica inflamatia, cresterea numarului de
globule albe sau scaderea nivelului electrolitilor datorita deshidratarii. 
Tratamentul diareei
Cea mai importanta masura este rehidratarea. Se va incepe cu apa/ceai de menta neindulcit,
administrate in cantitati mici, cat mai des. In farmacii se gasesc solutii gata preparate ce contin
apa si electroliti, mult mai eficiente, destinate rehidratarii orale. O metoda de evaluare a
eficientei rehidratarii este monitorizarea culorii urinei, aceasta ar trebui sa revina la nuanta
galben deschis. Sunt permise/recomandate alimente precum orezul fiert, pastele fierte, branza
de vaci, sticks-uri, grisine, banane, mere coapte, supa de pui, legume fierte. La prepararea
alimentelor se va adauga sare. Pe masura ce scaunele se normalizeaza se revine treptat la
alimentatia normala. Pentru formele usoare de diaree se pot administra medicatie ce se
elibereaza fara prescriptie medicala precum diosmectita, loperamid.
In cazuri severe sau de persistenta a simptomelor, la varstnici, gravide sau persoane cu
imunitatea scazuta, este necesar sa va prezentati la medic. Acesta va decide daca este nevoie
de administrarea unui antibiotic. De asemenea, din cauza riscului de aparitie a enterocolitei
cauzate de Clostridium difficile e recomandat sa va adresati medicului daca simptomele au
aparut in cursul/dupa administrarea unui tratament cu antibiotice.