1 34

2.4.1 Dimensionarea liniilor magistrale trifazate, pe baza

criteriului pierdere maximă admisă de tensiune
l1 l2
I1 s, R1, X1 1 I2 s, R2, X2 Se consideră linia magistrală din fig.2.7
2
A
P,Q, 1
P,Q,
1 realizată din tronsoane care au aceiaşi secţiune,
2 2
cos I cos
M
1
M
I pentru care se ridică diagrama fazorilor tensiuni
c1
2
c2
1 2
P ,Q ,
cos
P ,Q ,
cos
de alimentare de fază a receptoarelor (U1 ,
c1 c1 c2 c2

L R ,X
1 L1 U2 ,...), căderi de tensiuni de fază, pe tronsoanele
L1
c1 c2

L R ,X 2
liniei (U1, U2 …), a curenţilor receptoarelor
L2 L2

(Ic1, Ic2,...) şi a curenţilor care trec tronsoanele

liniei magistrale (I1, I2 ,...).
Fig. 2.7 Linie magistrală trifazată cu
tronsoane de aceiaşi secţiune
Pentru simplificare, se consideră că linia magistrală are numai două
tronsoane şi doi consumatori.
Se ia ca origine de fază tensiunea de alimentare U2 a ultimului
consumator. Se consideră că receptoarele au un caracter inductiv.

U U1
U1 1 900 jX1I1
 U A U2 B C R1I1
c1 2 2 DEF
1 jX2I2
c2 = 1 Ic1 R2I2
900
Ic2 = I2
I1

Fig.2.8 Diagrama fazorilor tensiuni şi curenţi pentru linia

magistrală trifazată cu doi consumatori
Diagrama fazorială (fig.2.8) s-a construit pe baza relaţiilor:
U 1  U 2  U 2 (2.118)
U 2   R2  j  X 2   I 2 (2.119)
U  U 1  U 1 (2.120)
U 1   R1  j  X 1   I 1 (2.121)
I c2  I 2 (2.122)
cos   cos  c2 (2.123)
2

I 1  I c1  I c 2 (2.124)
Se proiectează pe orizontală toate căderile de tensiune. Proiecţiile
acestora, sunt:
 2 34
AB  R2  I 2  cos  2 (2.125)
BC  X  I  sin 
2 2 2(2.126)
Dacă se consideră unghiul  foarte mic (), rezultă:
CD  R  I  cos 
1 1 1(2.127)
DE  X  I  sin 
1 1 1(2.128)
Proiecţia tensiunii de alimentare U:
pr .U  OE (2.129)
OF  U (2.130)
Deoarece segmentul EF  OF  OE , are valoare foarte mică, se poate
considera că:
prU  U (2.131)
de aceea se pot considera şi căderile de tensiune egale cu proiecţiile lor pe
direcţia fazorului U2.
Proiecţia căderii de tensiune pe direcţia fazorului tensiune de
alimentare a ultimului consumator al liniei magistrale, se numeşte pierdere
de tensiune pe linie.
Pierderea de tensiune pe linie este:
U  AE ; U  AB  BC  CD  DE (2.132)
Dacă linia are n tronsoane, pierderea de tensiune de fază este:
n n
U    Ri  I i  cos i     X i  I i  sin  i  (2.133)
i 1 i 1

Pierderea de tensiune de linie, se calculează cu:

3  U ; U l  3     Ri  I i  cos  i     X i  I i  sin  i   (2.134)
n n
U l 
i  1 i 1 
Pe de altă parte, pierderea de tensiune de linie se compune din
pierderea de tensiune activă de linie Ula şi pierderea de tensiune reactivă
de linie Ulr:
Ul =Ula +Ulr (2.135)
n
U la  3    Ri  I i  cos  i  (2.136)
i 1
n
U lr  3    X i  I i  sin  i  (2.137)
i 1

Dacă membrul doi al relaţiei (2.134), se înmulţeşte şi se împarte cu

Uln, rezultă:
n n
  Ri  Pi     X i  Qi 
U l  i  1 i 1 (2.138)
U ln
 3 34
n
  Ri  Pi 
U la  i 1 (2.139)
U ln
n
  X i  Qi 
U lr  i 1 (2.140)
U ln
În aceste relaţii Pi şi Qi (i = 1,...,n), sunt puterile active şi reactive
de pe tronsoane:
P1 =Pc1 +Pc2 +...+Pcn ;
P2 =Pc2 +...+Pcn ;... (2.141)
Pn =Pcn
Q1 =Qc1 +Qc2 +...+Qcn ;
Q2 =Qc2 +...+Qcn ;... (2.142)
Qn =Qcn
Puterile active şi reactive ale consumatorilor, se calculează cu:
P  3  U  I  cos 
ci ln ci (2.143)
ci

Q  3  U  I  sin 
ci ln ci (2.144)
ci

Pentru dimensionare, se impune cunoaşterea valorii pierderii de

tensiune Ula:
Ula = Ul -Ulr (2.145)
Pierderea totală de tensiune, nu trebuie să fie mai mare decât
pierderea maximă admisă de tensiune, a cărei valoare depinde de natura
consumatorilor (U% = 5, la alimentarea motoarelor şi 3 pentru
instalaţiile de iluminat):
U %
U l max 
100
 U ln (2.146)
Dacă receptoarele sunt motoare electrice:
5
U l  U l max ; U l max 
100
 U ln (2.147)
Pierderea reactivă de tensiune, în prima fază, se calculează
aproximativ. Pentru aceasta se consideră:
H
L01  ( 2 ,6...3 ,2 )  10  4 ; pentru L.E .C . cu U ln  15kV
km
H (2.148)
L02  ( 3 ,2...3 ,9 )  10  4 ; pentru L.E .C . cu U ln  15kV
km
deci:
X 1  2    f  L01  l1 ; X 2  2    f  L01  l2 ; X n  2    f  L01  ln (2.149)
 4 34
Cu (2.148), (2.149), (2.144), (2.142) şi (2.140), se determina Ulr.
Cu acestea, se poate determina aproximativ Ula (utilizând relaţia
(2.145)), după care din (2.139) şi (2.150) :
l
Ri    i ; i  1,...,n.
s
(2.150)
se determină secţiunea conductoarelor (în mm2):
n
    li  Pi 
s  i 1 (2.151)
U la  U ln
n
3      li  I i  cos  i 
s i 1 (2.152)
U la
În (2.152):
I i  cos  i  I ai (2.153)
3      li  I ai i 
n

s i 1 (2.154)
U la
Curenţii Iai se calculează cu:
n n
I a1   I aci ; I a 2   I aci ;...I an  I acn
i 1 i 2
(2.155)
unde:
I aci  I ci  cos  ci ; i  1,..., n. (2.156)
Pci
I ci  (2.157)
3  U ln  cos  ci
P
Pci  mi (2.158)
i
Aici, Pmi este puterea la arbore, iar i randamentul motoarelor
alimentate cu energie electrică.
Se alege o secţiune normalizată, de valoare imediat superioară, s  s , n

după care aceasta se verifică la încălzire. În urma verificării la încălzire

pot rezulta secţiuni diferite ale conductoarelor de pe tronsoane (pe
tronsoanele dinspre punctul de alimentare, secţiunile pot să fie mărite, iar
spre capătul liniei, ele pot să fie micşorate, deci: s  s  ...  s . Cu aceste
1n 2n nn

secţiuni, se determină parametrii reali ai liniei. Din catalog sau din tabelul
2.5, se iau R01i [/km] şi X01i [/km] cu care se calculează:
R  R l [ ]
i 01i i (2.159)
X  X l [ ]
i 01i i (2.160)
Aici li este în [km].
Aceste mărimi pot fi obţinute şi prin calcul:
 5 34
l
Ri    i (2.161)
sni
X i  2    f  li  L01i (2.162)
 D 1  H 
L01i   4 ,6  lg m    ri   10 7   (2.163)
 r 2  m
În aceste relaţii li sunt lungimile tronsoanelor în [m],  [ mm2/m]
rezistivitatea materialului conductor, f [Hz] frecvenţa tensiunii de
alimentare, L01i [H/m] inductivitatea specifică a liniei, r [mm] raza
conductoarelor, ri [-] permeabilitatea magnetică relativă a materialului
conductoarelor (pentru conductoare din cupru sau aluminiu ri 1) iar Dm
[mm] este distanţa medie între conductoare.
Pentru L.E.A. şi cabluri trifazate cu conductor neutru (fig.2.9):
D  D D D
m
3
12 23 31 (2.164)
Pentru cabluri electrice trifazate, fără conductor neutru :
Dm = D12 = D23 = D31 (2.164)
D12
1 2 D
1
D31

D23
r 3 2
3 r

a) b)
Fig.4.3 Distanţele dintre conductoare la:
a) L.E.A.; b) L.E.C.
Tabelul 2.5
Valorile rezistenţelor şi reactanţelor specifice ale cablurilor armate,
cu conductoare din cupru, până la 1 kV
240 25
Acum se poate calcula cu (2.138), pierderea
reală de tensiune pe reţea. Aceasta nu trebuie să depăşescă pierderea
maximă admisă de tensiune, determinată cu (2.147).
În continuare se face verificarea pierderii de tensiune la pornirea
motoarelor considerând că un motor porneşte, celelalte funcţionând cu
parametrii nominali. Pierderea maximă admisă de tensiune la pornire este:
 6 34
12
U p max 
100
 U ln (2.166)
Secţiunile sunt bine alese dacă:
U pi  U p max ; i  1,...,n.