Bolfosu stanislav gr-171e

Jane Eyre de Charlotte Bronte

Capitolul XVII
A trecut o săptămână, dar nu am primit nici o noutatea de la domnul Rochester : zece zile, și el încă nu a
venit. Doamna Fairfax a spus că ea nu va fi surprinsă dacă el ar fi fost să meargă direct de la Leas spre
Londra, și apoi de acolo spre Europa, și să nu se prezinte la Thornfield pentru un an; el obișnuia foarte
des să plece într-o manieră abruptă și spontană. Când am auzit aceasta, am început să simt un fior ciudat
și o strângere de inimă. De fapt, îmi permiteam să resimt un sentiment revoltător de dezamăgire, dar
analizându-mi gândurile și reamintindu-mi principiile, într-o clipă îmi puneam senzațiile în ordine, și era
minunat cum treceam peste nebunia temporară- cum clarificam greșeala de presupunere că mișcările
domnului Rochester erau o chestie care suna ca un motiv de interes vital. Nu că mă umileam cu noțiunea
servilă de inferioritate, din potrivă, doar am spus- “Nu ai nimic de a face cu stăpânul casei Thornfield, în
afară de faptul că vei primi salariul pe care el ți-l oferă pentru lecțiile predate fetiței, și să fii mulțumită
pentru respectul și blândețea care ți-o oferă, căci dacă îți îndeplinești datoria, ai dreptul la aceste lucruri.
Fii sigură că aceasta este unica legătură dintre tine și el pe care o ia în serios, deci nu-l făcea pe el obiectul
sentimentelor tale, răbdării tale, agoniei tale și așa mai departe. Voi nu vă potriviți: fii devotată castei tale
și respectăte pe tine însuți pentru a înflăcăra dragostea inimii tale, sufletului tău, puterii tale unde așa un
cadou este nedorit și va fi disprețuit.”
Am început