GIMNASTICA ARTISTICĂ-TEORIE ȘI PRACTICĂ

Curs –anul II

1
 Istoricul gimnasticii artistice
• gimnastica a fost practicată încă din cele mai vechi timpuri, ca exercițiu fizic.
• termenul de „gimnastică” provine de la cuvântul grecesc „gymnos”= gol,
deoarece în Grecia Antică exercițiile se practicau fără îmbrăcăminte în școli
speciale numite „gimnazii”.
• prin anii 1500, „gimnastica artistică” și-a sporit din nou popularitatea datorită
artiștilor.
• Egiptul Antic și Grecia Antică a fost locul în care gimnastica a început cu adevărat
să câștige o popularitate și un număr mai mare de practicanți, fără să devină
sport.
• alte ramuri ale gimnasticii de performanță sunt gimnastica ritmică, gimnastica
aerobică, gimnastica acrobatică și săriturile la plasa elastică (trambulină).

2
• Etapa a II-a este cea în care gimnastica, influențată de sistemele occidentale,
pătrunde în școli. La început, sistemul german (la aparate) al lui Jahn, apoi cel
suedez, al lui Ling.
• O altă sursă de răspândire a gimnasticii o constituie apariția societăților românești de
gimnastică. Prima va fi ,,Societatea Centrală Română de Arme, Gimnastică şi Dare la
Semn" apărută în Bucureşti în 1867. Inițiativa aparține profesorului de scrimă şi
gimnastică Gh. Constantiniu. Un rol important în orientarea acestei societăți îl are
însă, Gheorghe Moceanu, primul profesor român de gimnastică, venit din Ardeal, a
publicat o serie de lucrări consacrate gimnasticii: „Carte de gimnastică cu figuri şi
texte explicative” (1869), „Istoria, anatomia şi igiena gimnasticii” (1879), „Carte de
gimnastică pentru uzul şcoalelor primare şi secundare şi superioare de fete” (1882),
etc.
• Un rol important în promovare gimnasticii l-a avut și profesorul D. Ionescu, acesta
introducând în școala, gimnastica franceză.

3
• În 1906, 11/24 – 12/25 septembrie-se înființează Federația
Societăților Române de Gimnastică, Arme și Dare de Semn, care peste
puțin timp va deveni Federația Societăților de Gimnastică din România
(FSGR), când are loc, la București, un eveniment extrem de important:
Congresul Societăţilor de Gimnastică.
• S-a înființat, la 14 SEPTEMBRIE 1906, FEDERAȚIA ROMÂNĂ DE
GIMNASTICĂ, primul organism central care a îndrumat şi coordonat
societăţile de gimnastică din întreaga ţară (existau mult mai multe).
• Din 1902 până în anul 1924 au funcționat Societatea de gimnastică,
muzică și sport din Iași și Societatea de educație fizică ÎNAINTE, din
București.
• În 1922 se înființează ,,Institutul Superior de Educație Fizică” din
București.
4
• Prin reforma învățământului secundar din 1928, se atribuie educației fizice patru ore
obligatorii/ săptămână pentru fiecare clasă de băieți și fete, dintre care două erau
rezervate exercițiilor de gimnastică propriu-zise.
• În 1933 se introduce educația fizică în școlile comerciale.
• La Congresul de Educație Fizică din 1934 se discută introducerea educației fizice și în
învățământul superior, dar acest lucru se realizează numai după război, în anul
universitar 1949-1950.
• Federația Internațională de Gimnastică (FIG) a fost fondată în 1881, la Liège, în
prezent existând 129 federații afiliate.
• După 1945, gimnastica din România intră într-o nouă etapă, federația organizează
concursuri regionale şi demonstrații.
• În 1947 are loc primul Campionat Național.
• După anul 1962, când au loc CM de la Praga, urmează o perioadă de declin al
gimnasticii, s-au căutat căi de redresare astfel că, în 1969 s-a înființat la Onești Liceul
cu program de gimnastică (actualmente Liceul ,, Nadia Comăneci”).

5
Andreea Răducan, Simona Amânar şi Maria
Olaru 2000, JO Sydney

6
 Gimnastă în timpul unui antrenament, în anul
1947

Dan Grecu
Medalia olimpică
Montreal
7
Conținutul gimnasticii:

Gimnastica artistică cuprinde mai multe probe sportive din cele două mari categorii
principale- feminin și masculin.
Disciplinele de concurs din gimnastica artistică sunt următoarele:
 gimnastica artistică masculină;
 gimnastica artistică feminină;
 gimnastica ritmică sportivă;
 gimnastica acrobatică;
 gimnastica aerobică;
 gimnastica la plasa elastică (trampolina)
8
 Mijloacele gimnasticii artistice au o structură bogată de mișcări specifice și probe de
concurs în care se regăsesc aceste mișcări:
 Nespecifice:
-categoriile de exerciții împrumutate din gimnastica de bază, acrobatică, artistică și
sporturi complementare.
 Specifice:
-categoriile de exerciții executate la aparatele de gimnastică artistică.
Probele de concurs în gimnastica artistică masculină şi feminină utilizate în
competiţiile oficiale se desfășoară după o anumită ordine, denumită clasică , aceasta
presupune că la concursuri, aparatele la care concurează echipele, se efectuează rotarea,
respectând numai ordinea clasică a lor. Această ordine a fost stabilită în functie de:
- specificul mişcărilor în aşa fel ca eforturile la care este supus organismul

9
Ordinea clasica a aparatelor la gimnastica artistică masculină:
- sol
- cal cu mânere
- inele
- sărituri
- paralele
- bară fixă
 
Ordinea clasică a aparatelor la gimnastica feminină:
- sărituri
- paralele inegale
- bârnă
- sol

10
 În cadrul antrenamentelor se mai folosesc pentru învățarea sau perfecționarea mişcărilor
şi elementelor diferite aparate ajutătoare:
- trambulina semielastică sau elastică pentru urcările la aparate
- plasa elastică
- groapa cu burete
- loja pentru orientare în spaţiu şi însuşirea elementelor acrobatice
- calupuri de burete
- ladă
- capră
Pentru sărituri, aterizări de pe aparate și ajutor:
- capra cu mânere
- bârna joasă
- paralele joase
- paralele reglabile
- bară joasă
- inele reglabile
11
 
Pentru însuşirea elementelor de la aparate:
- helcometru.
- greutăţi
- cărucior pe bandă înclinată
- cadru izometric
- săculeţi sau centură cu nisip
-lonje
-bare cu greutăți
Pentru dezvoltarea calitățile motrice :
-viteza și detenta;
-forţa musculară de tracțiune, împingere, ridicare, agățare, deplasare și susținere;
-rezistența la efort;
-coordonarea neuromusculară;
-mobilitatea articulară

12
Clasificarea exercițiilor folosite în gimnastica artistică

Exercițiile la aparatele de gimnastică artistică se împart, după modul de execuție, în

trei grupe principale:
 de balans-predomină la toate aparatele
 de forță;
 statice.
Gimnastica ar putea fi definită ca realizarea de forme fizice și tehnice. Termenul
„tehnic” se referă la noțiuni spațiale și temporale. Termenul „forme” se referă la
noțiunea de figură. Fiecare figură are un cod de referință; noțiunea de cod se referă la o
referință ideală (model tehnic) și la un nivel de practică.

13
 Exercițiile din gimnastica artistică sunt alcătuite din mai multe elemente.
Prin element , în gimnastica artistică se înțelege un complex de acțiuni care duce la
efectuarea unei mișcări cu o structură specială.
Elementele fundamentale la aparatele de gimnastică artistică pot fi împărțite, după
asemănarea structurii lor, în următoarele grupe:

 urcări prin îndreptare (basculare);  rostogoliri, răsturnări, salturi;

 urcări prin balansare înainte în sprijin;  balansări de picioare
 urcări prin balansare înapoi în sprijin;  întoarceri;
 urcări prin răsturnare;  treceri din sprijin în atârnat și invers;
 rotări; schimbări de sprijin;
 răsuciri;  exerciții de forță;
 coborâri de pe aparat.

14
Fiecare element are o denumire și poate fi descris după ordinea următoare:
 denumirea aparatului în care se lucrează;
 poziția de plecare;
 denumirea mișcării, pornind de la structura ei;
 modul de executare a mișcării;
 direcția mișcării;
 poziția finală.

15
 Reguli generale cu privire la efectuarea exercițiilor din gimnastica artistică
Varietatea exercițiilor din această ramură a gimnasticii, permit stabilirea unor reguli
generale pentru majoritatea mișcărilor, și anume:
1. exercițiile la aparate din gimnastica artistică, se desfășoară după legile mecanicii;
2. fiecare exercițiu la aparate este determinat de folosirea forțelor interne și externe;
3. toate exercițiile de balans la aparatele de gimnastică cuprind două faze principale ale
mișcării:
 faza acumulării energiei cinetice (adică, este energia de mișcare)
 faza valorificării acestei energii
4. în timpul efectuării exercițiilor un rol important îl are folosirea rațională a energiei
cinetice;
5. mișcările capului și ale gâtului joacă un rol hotărâtor în efectuarea exercițiilor la aparate;
6. realizarea cu succes a exercițiilor la aparate depinde în mare măsură și de factorii
psihologici cum ar fi curajul, hotărârea și siguranța;
7. momentele trecerii corpului prin poziția verticală sunt cele mai periculoase în cazul
desprinderii gimnastului de pe aparat, mai ales la balansul înapoi.
16
8.efectuarea în bune condiții a unui exercițiu la aparate impune ca orice acțiune să
fie executată la momentul corespunzător. Începerea acțiunii mai devreme sau mai
târziu poate duce la accidentări.

17