Factori care intervin

în procesul Funcţiile comunicării

comunicării

Emiţător Emotivă (expresivă) a comunicării constă în evidenţierea stărilor afective sau reacţiilor sufleteşti ale emiţătorului la contactul cu o anumită realitate.
Mărcile lingvistice sunt: interjecţiile, unele forme verbale, expresii, adjective cu valoare de epitet, mijloace stilistice. Este centrată asupra emiţătorului, are ca
scop exprimarea atitudinii vorbitorului faţă de conţinutul enunţului. Stratul pur emotiv al limbajului este constituit din interjecţii; dincolo de emoţia pură, limba
posedă însă şi alte caracteristici formale menite să marcheze participarea afectivă a vorbitorului la enunţ (persoana I la pronume şi verb, intonaţia* interogativă/
exclamativă, lungimea sunetelor etc): Vai, ce tare plouă!

RECEPTOR Conativă (numită şi persuasivă sau retorică) se referă la efectul de convingere pe care mesajul trebuie să-l aibă asupra destinatarului, de la care se
intenţionează să se obţină un anumit tip de răspuns (verbal, comportamental). Modul imperativ este specific funcţiei conative

Expresia gramaticală a funcţiei conative este marcată de pers. a II-a la pronume şi verb, de vocativ la substantiv şi de imperativ la verb; intonaţia
exclamativă/interogativă caracterizează şi ea enunţurile a căror funcţie primordială este centrată asupra receptorului: Ascultă-mă! De ce nu mă crezi?

Referent Referenţială(numită şi denotativă, informativă) este axată pe:

(context) - referentul mesajului (obiectul comunicării: despre ce element al realităţii se vorbeşte)

- contextul (situaţia) în care are loc transmiterea mesajului

- este orientată spre referentul mesajului, este funcţia primordială într-o mare parte a enunţurilor, coexistând uneori cu alte funcţii; îi aparţin enunţuri neutru-
informative ca: Pisica este un animal domestic.

Cod Metalingvistică se manifestă când apare necesitatea de a se atrage atenţia asupra codului utilizat în cadrul comunicării. Utilizarea explicaţiilor a gesturilor
sau a tonului indică receptorului sensul în care trebuie decodificat mesajul. Explicaţiile pot privi argourile, limbajul copiilor, (in)corectitudinea unei forme
gramaticale, decodificarea unui alt cod ş.a.: Nu se spune „ei este, ei face", ci „ei sunt, ei fac"; „Şuţ" înseamnă „hoţ”; Săgeată înainte înseamnă „sens unic".

Canal Fatică are în vedere stabilirea şi menţinerea contactului între emiţător şi receptor, controlul bunei funcţionări a canalului ( alo, înţelegi, mă auzi, salutul,
gesturile, mișcări ale capului etc)

Mesaj Poetică (numită şi estetică sau literară) este centrată asupra formei mesajului şi nu asupra conţinutului comunicării. Spre deosebire de limbajul ştiinţific,
pentru care contează cu precădere conţinutul mesajului, limbajul poetic pune accentul pe expresie.

Ea nu apare izolată în text, ci se combină cu celelalte funcţii, de ex. în diversele genuri poetice: poezia epică, dominată de enunţuri expozitive formulate la persoana a
III-a. implică o participare a funcţiei referenţiale; poezia lirică, dominată de persoana I, cuprinde enunţuri în care intervine puternic funcţia emotivă, iar poezia liric-
adresativă, cu valori retorice, formulată la pers. a II-a (oda, epistola), implică funcţia conativă.