ALEGEREA CULORII LA RESTAURĂRILE FIZIONOMICE

PRINCIPII ÎN DETERMINAREA CULORII ÎN PROTETICA FIXĂ

În elaborarea restaurărilor protetice o redare exactă a culorii dinţilor pierduţi nu

este posibilă
• pentru a ajunge totuşi la o situaţie optimă să vedem câteva sfaturi...
• suprafaţa dinţilor naturali trebuie să fie curăţată în ziua determinării culorii şi în ziua
probei, respectiv a fixării. Indicaţie → igienizare prealabilă a dinţilor;
• determinarea culorii nu se face după un tratament dentar prelungit, deoarece suprafeţele
dentare care nu sunt umezite de salivă sau apă se usucă;
•  creşte opacitatea dinţilor;
• umezirea dinţilor naturali şi a dintelui din cheia de culori  egalizarea structurii de
surprafaţă (a texturii);
• determinarea culorii trebuie să se facă la lumină naturală şi comparativ şi la lumină
artificială (incandescentă şi fluorescentă)
• se preferă lumina zilei;
• favorabile sunt zilele luminoase (ideal – cer uşor înnorat, între orele 10-11 şi 14-15);
• Soarele puternic de amiază trebuie evitat la alegerea culorii;
• culoarea mediului înconjurător (în special roşul buzelor) influenţează culoarea dinţilor
• determinarea trebuie să se facă cu buzele retractate şi relaxate
• nuanţa rujului şi a îmbrăcămintei pot influenţa culoarea dinţilor
• este indicat ca la determinarea culorii să nu se folosească rujul, fardurile şi îmbăcămintea
colorată
• mediul înconjurător trebuie să fie neutru din punct de vedere cromatic;
• durata de privire → scurtă – max. 5 sec., pentru a preveni schimbarea perceperii ochiului;
• dintele din cheie trebuie ţinut în aceeaşi poziţie cu dintele natural;
• atunci când determinarea culorii se face cu greutate, se utilizează mostre confecţionate,
modificate.
• Modificările, respectiv combinaţiile se fac astfel:
• dintelui artificial confecţionat i se şlefuieşte coletul;
• dintele artificial confecţionat are suprafaţa orală acoperită cu un strat opac de lac de
argint.
• cavitatea bucală a pacientului să fie la înălţimea ochilor practicianului;
• determinarea culorii se face la începutul şedinţei pentru ca ochii medicului să fie odihniţi;
• între determinări ochii se relaxează prin privirea unui obiect albastru;
• prin îngustarea fantei palpebrale cantitatea de lumină ce ajunge la celulele cu conuri
scade şi permite celulelor cu bastonaşe (localizate la periferie) să discrimineze strălucirea
culorilor;
• mostrele se schimbă repede;
Caninul → cea mai mare saturaţie a nuanţei dominante corespunzătoare dinţilor naturali
• → va fi utilizat ca element de referinţă în alegerea culorii;
• Restaurarea protetică → aspect cât mai natural
• să ţineţi cont de variaţia culorilor pe arcadă, astfel:
 • incisivii superiori au aceeaşi saturaţie cu premolarii
• incisivii inf. - grad mai mic de saturaţie decât incisivii sup.
• caninii cu 2 grade mai mult decât incisivii superiori;
• Greutăţi în alegerea culorii ?
• alegeţi culoarea cu saturaţia mai scăzută şi strălucirea mai crescută, deoarece saturaţia
crescută şi strălucirea scăzută dau opacitate restaurării.

Chei de culori – sistem ideal

Condiţii:
• să redea paleta de culori a dinţilor naturali;
• dinţii artificiali din cheie să fie ordonaţi în grupe pe tonuri de culori (Hue);
• dinţii artificiali din cheie să fie confecţionaţi din acelaşi material ca şi materialul de
placare (polimer, material compozit sau ceramică);
• mostra culorii complete sub formă de lamă de cuţit trebuie să fie comparabilă cu placarea
restaurării;
• în cadrul grupei de tonuri de culori intensitatea foiţelor trebuie să se modifice treptat;
• dacă culoarea aleasă este între două probe de culoare, trebuie să fie posibilă obţinerea ei
prin amestecarea de părţi egale din cele două culori;
• cheia de culori ar trebui să fie diferită pentru diferitele structuri de suprafaţă.

Cheia VITA
• Cheia de culori de la VITA
• pe piaţă din 1956
• când s-au confecţionat primele coroane Jacket din ceramică
• în cadrul ei există 4 grupe de culori
• fiecare are 3-5 grade de densitate (include luminozitatea şi intensitatea)
• Grupele de culori sunt:
• A → maroniu-roşcat (A1-A2-A3-A3,5-A4);
• B → galben-roşcat (B1-B2-B3-B4);
• C → gri (C1-C2-C3-C4);
• D → gri-roşcat (D2-D3-D4).

COROANELE MIXTE
Definiţie
• Sunt microproteze de acoperire
• formate dintr-o structură metalică în contact intim cu bontul dentar şi o componentă
estetică.
• Componenta estetică acoperă parţial sau total structura metalică
• Componenta estetică reprezentată de răşini acrilice, mase ceramice preparabile şi mase
compozite.
Clasificarea coroanelor mixte

I. D.p.d.v. estetic (aspect):

• total estetice – componenta nemetalică (estetică) acoperă toate feţele structurii metalice;
• parţial estetice – componenta nemetalică acoperă numai zonele vizibile ale structurii
metalice.
II. D.p.d.v. al materielului comp. estetice:
• metalo-acrilice;
• metalo-compozite;
• metalo-ceramice.
III. D.p.d.v. AL SISTEMULUI DE FIXARE A COMPONENTEI ESTETICE, la
structura metalică:
• coroane mixte cu macroretenţii (coroane metalo-acrilice);
• coroane mixte cu microretenţii şi condiţionare fizico-chimică (coroanele metalo-
compozite);
• coroanele mixte cu retenţie fizico-chimică (coroane metalo-ceramice).
IV. După procedeul de realiz. a componentei fizionomice:
• sinterizare
• polimerizare
• termopolimerizare
• clasică cu căldură umedă
• modernă cu căldură umedă şi presiune (Ivomat - Ivoclar)
• modernă cu căldură uscată (Pyro-Convector - Ivoclar)
• Fotopolimerizare (Dentacolor XS - Kulzer)
• Fototermobaropolimerizare (Spectramat, Ivomat - Ivoclar)
V. După procedeul tehnologic de realizare a componentei metalice - schelet rezultat
prin:
• Turnare → din aliaje nobile / aliaje nenobile / Ti pur / aliaje de Ti
• Ambutisare (ştanţare)
• Sinterizare → ex. Heratec Sintertechnik (HERAEUS)
• Ambutisare şi sinterizare (tehnica foliilor)
• Galvanizare
• Prin frezare → CAD/CAM-System

Indicaţiile coroanelor
• În funcţie de:
• Morfologia componentei coronare a dintelui natural
• Scopul terapeutic.

În funcţie de morfologia coronară

• Cor. Dent. cu dimensiune axială şi transversală mare → beneficiază de acoperire cu
coroane mixte;
• Cor. Dent. indicate pt. acoperire: C, PM, IC sup., fără să fie excluşi M1.
• coroanele incisivilor centrali superiori mult aplatizaţi V-O, cu ocluzii strânse acoperite,
care nu beneficiază de acoperiri nemetalice.

Scop terapeutic – indicaţii:

• Pt. restaurarea integrităţii coroanelor naturale din zonele vizibile, cu pierderi mari de
substanţă dentară;
• Pt. imobilizarea dinţilor mobili în cadrul trat. parodontopatiilor + trat. antiinflamator
corespunzător;
• Elem. de agregare ale punţi lor dentare care restaurează integritatea arcadei;
• dinţii în oropoziţie; dacă sunt acoperiţi cu coroane mixte efectul estetic este favorabil fără
sacrificii mari de substanţă dentară;
• elemente protetice, în cadrul tratamentului proprotetic, pentru edentaţiile restaurate
ajutorul protezelor parţiale scheletate.
• Frecvent se asociază cu DCR turnate

Coroanele mixte – Avantaje

• însumează atât avantajele coroanelor de înveliş, cât şi pe cele ale coroanelor jacket
polimerice sau ceramice.
• Avantajul major din care derivă indicaţiile
• combinarea rezistenţei mecanice a coroanelor metalice de înveliş cu aspectul
fizionomie al coroanelor jacket.

Dezavantajele coroanelor mixte

• Prepararea bontului dentar determină îndepărtarea prin şlefuire la nivelul feţei vestibulare
şi a marginii incizale (faţa ocluzală) a unor straturi de substanţă dentară mari pentru a fi
creat un spaţiu suficient structurii metalice şi componentei estetice.
• Complicaţii pulpare datorită şlefuirilor (congestii, pulpite, mortificarea, etc.).
• Decimentarea de pe bontul dentar.
• Şlefuirea feţei V, şi a celorlalte feţe (pt. coroanele total estetice) reduc dimensiunile
feţelor de contact dintre microproteză şi bontul dentar.
• Bonturile dentare cu dimensiuni reduse constituie, pt. aceste microproteze, un element
ce participă la insuccesul tratamentului protetic.
• Desprinderea componentei estetice.
• Accident care nu este exclus la niciuna din coroanele mixte (metalo-acrilice, metalo-
compozite, metalo-ceramice).
• Accidentul este determinat de neglijenţă în activităţii tehnice din laborator (nerespectarea
indicaţiilor cuprinse în prospectele respective).
• Desprinderea elementelor estetice
• frecventă la coroanele metalo-acrilice
• fixitatea componentei fiind obţinută numai prin macroretenţiile mecanice.
• Fisurile, fracturile componentei estetice
• Aceste accidente apar înainte să se pfoducă desprinderea totală.
• Coroanele mixte cu componenta estetică din acrilat creează la nivelul feţei ocluzale,
datorită abraziunii, condiţii favorabile disfuncţiei ocluzale prin migrarea verticală a
dinţilor antagonişti (denivelarea planului de ocluzie).

COROANA MIXTĂ METALO – POLIMERICĂ (CMMP)

ETAPE CLINICE
• examenul clinic pentru cunoaşterea stării generale a pacientului şi a statusului odonto-
parodontal în contextul dg. complex
• indicaţia de acoperire prin CM
• stabilirea planului terapeutic şi a tipului de CMMP
• prepararea substructurii organice (a bontului dentar) pentru CMMP
• Amprentarea campului protetic
• Protecţia provizorie a bontului (bonturilor) preparate

ETAPE DE LABORATOR
• Confecţionarea modelului
• Realizarea machetei componentei metalice cu unul sau- mai multe tipuri de retenţii.
• Ambalarea.
• Tiparul şi turnarea componentei metalice.
• Dezambalarea. Prelucrarea componentei metalice
• Condiţionarea componentei metalice la viitoarea interfaţă cu componentele plastice.
• confecţionarea faţetei polimerice
• Verificarea adaptării protezei pe model
• Prelucrarea finală a CMMP

ETAPE CLINICE
• Verificarea adaptării protezei în cele 3 sfere pe câmpul protetic
• Fixarea provizorie
• Cimentarea definitivă

Coroana mixtă metalo-acrilică

• Are o componentă metalică şi una fizionomică.
• Componenta metalică poate fi turnată şi agregată la bontul coronar
• Există coroane total fizionomice tip Mathe – capă metalică + dispozitiv de retenţie (ex.
orificii, perie, ş.a.)
• Aliajele de realizare: seminobile, nobile.
• Elementul fizionomic → acril termopoiimerizabil → plachează suprafaţa metalică - V la
frontalii max. şi V-O la mandibulari.
• Acrilatul → sub forma de faţete gata prefabricate, fie sub formă de pastă ce se
polimerizeazâ pe structura metalică.
• Necesare sisteme de retenţie (ex. perle).
 Avantaje:
• uşor de realizat
• sunt ieftine
• şlefuirile sunt reduse

Dezavantaje:
• legătura metal-acrilat e numai mecanică
• desprinderea faţetelor vetsibulare
• Neprotejat, acrilatul se abrazează
• apar modificări coloristice
• acrilatul este placofil
• retenţiile pot fi uşor vizibile
• conicizarea bontului poate atenua indicaţiile

Indicaţii:
• Elemente singulare
• Acoperirea leziunilor carioase, traumatice, eroziunilor şi discromiilor
• Retentori
• Contenţionarea dinţilor parodontotici
• Ancorarea protezelor mobilizabile
• Dinţi oralizati.
Contraindicaţii:
• dinţi scurţi
• dinţi cu o cameră pulpară voluminoasă
• dinţi cu distrucţii mari (înainte de reconstituire coronară armată).

Prepararea bontului - aspecte

• prag excavat semilunar, rotunjit, lat de 1-1,2 mm şi bizotat în zona vestibulară inclusiv
faţa mezială şi distală, iar in rest excavat sau tangenţial.
• Bizotarea şi colereta vor fi intratisulare.
• Contraindicat ca acrilul să ajungă în şanţul gingival
• există la nivelul corpului metalic un prag de sprijin şi integrare.

Coroana metalo-plastică
• Compozitele pe structuri metalice  coroanele metalo-plastice
• Şlefuirea pentru coroanele metalo-plastice = cu cea pentru coroanele metalo-ceramice.
(vom discuta despre ele)
• Daca se preferă placarea doar a feţei V şlefuirea = cu cea a coroanelor metalo-acrilice.
• S-a pus problema retenţiei sau fixării compozitului pe structurile metalice.
•  s-a recurs la macroretentii sau sisteme de legătură chimice în care intervin calitatea
materialului compozit sau o serie de procedee (sablarea, gravarea electrolitică şi
silanizarea).
• Macroretenţiile = adaos Ia suprafaţa de retentii prefabricate.
• Pot fi din ceară, polimeri sau chiar metal.
• Mai există şi retentii în minus  prin sculptarea în structura metalică (macheta trebuie să
fie mai groasă) sau prin înfundarea în machetă a unor cristale microsolubile ce lasă
microcavităţi.

Compozitele
• = răşini diacrilice (RDC)
• în compoziţia lor intră
• o structură oragnică 15-50 % ce constă în microparticole de bază, monomeri de diluţie,
coloranţi
• Şi o componentă anorganică – 50-85 % cuarţ cristalin, particole de fibră de sticlă de
mărimi diferite (4-30 microni).

RDC – avantaje:
• realizează, legătura chimică cu substratul metalic
• nu necesită aliaje speciale
• se pot polimeriza în straturi succesive
• sunt rezistente la abrazie
• manopera de aplicare e simplă
• Se pot prepara uşor