DOAMNE, NUMAI TU

Doamne, numai Tu ne-ai iubit,

Căti toate câte Ţi-am cerut ne-ai dat Ca să putem
înfrânge natura răului din noi.

Ti-am cerut suferinţă

şi suferinţa ne-a însoţit pretutindeni, am
căutat durere
şi durerile ne-au fost pâinea zilnică, am
dorit prigoane
şi prigoanele, temniţele au fost viaţa noastră, am
vrut răni
şi pielea şi carnea ne-au fost sfâşiate,
am ales moarte
şi trupurile noastre,
străpunse de gloanţe,
ucise în schingiuiri,
gâtuite,
au umplut şanţurile, gropile, câmpurile; N-a fost
nimeni să ne ia apărarea.
 Pe cât ne-au urât oamenii,
pe atât ne-ai iubit. Tu, Doamne, căci ai vrut
să câştigi sufletele noastre, pentru că
împărăţia Ta nu este din lumea aceasta.