Anita Alexandru

Clasa a-XII a Pastorala

PARINTELE
PORFIRIE
BTRNUL PORFIRIE

Exist o mare ignorant fat de comorile vii ale traditiei noastre ortodoxe. Exist, de
asemenea, o sum de prejudecti cultivate printr-o bine instrumentat propagand
anticrestin. Eu nsumi sunt un exemplu elocvent n acest sens. La primul contact
direct cu modul ortodox de viat, prilejuit de ntia mea vizit n Sfntul Munte, am
rmas siderat. Descopeream un contrast stupefiant ntre ceea ce vedeam si triam
n mnstiri, pe de o parte, si preconceptiile care mi fuseser constant inoculate
despre calitatea sufleteasc, moral si intelectual a crestinilor practicanti, pe de
alt parte. M ntrebam consternat: Bine, dar prin ce mecanisme mi-am construit o
imagine att de distorsionat despre lucruri pe care nu le-am cunoscut niciodat
direct, si de care nici mcar n-am fost vreodat preocupat?!.

ntr-adevr, nici eu si nici vreunul dintre membrii anturajului meu nu aveam legturi
sau cunostinte printre oamenii Bisericii. Nu studiasem si nu eram la curent cu
nvtturile, hotrrile sau diversele puncte de vedere ale Bisericii Ortodoxe. Cu
toate acestea, afisam o atitudine aprioric critic si ostentativ inamical fat de
Biseric. Conduita mea era profund injust si stupid. A fost nevoie de un prim
contact viu, de trei zile, cu viata Sfntului Munte, pentru a ncepe o reevaluare
onest a opiniilor mele, tributare ntr-o msur semnificativ influentei ziarelor,
radioului si televiziunii. A fost nevoie de minunata si fericita experient a ntlnirii cu
venerabili stareti si printi ai ortodoxiei, pentru a-mi destrma vlul unei ignorante
care mi contamina substantial modul de perceptie a realittii.

Anita Alexandru
Clasa a-XII a Pastorala
Nu intentionez nici o clip s sustin c toti crestinii practicanti ar fi sfinti. Multi dintre
ei se strduiesc ns realmente s devin! Nu sustin c n-ar avea neajunsuri si
scderi. Bun parte dintre ei fac ns eforturi remarcabile pentru a le corija (ceea ce
nu se poate spune n nici un caz despre dusmanii Bisericii). De asemenea, sunt
departe de a sustine c nu s-ar ntmpla si lucruri scandaloase n Biseric. Trebuie
ns tinut seama de faptul c, oriunde exist oameni, se ntmpl si se vor ntmpla
astfel de lucruri. n plus, realitatea dovedeste irefutabil c intensitatea si ponderea
scandalurilor n Biseric este ntotdeauna infinit mai redus dect la nivelul
institutiilor statului, al partidelor politice, al societtilor comerciale, al organizatiilor
non-profit, al asociatiilor sportive, s.a.m.d. Sub toate aspectele ei, diferenta este
att de zdrobitoare n favoarea imaginii Bisericii, nct orice paralel devine cel
putin ridicol. Ceea ce sustin cu fermitate este c mijloacele de informare n mas
manifest o tendint cvasi-general de focalizare asupra evenimentelor ecleziastice
controversate. Pe deasupra, aceste evenimente sunt destul de frecvent prezentate
trunchiat si supralicitant, sau chiar confectionate pur si simplu, n dispretul oricrei
etici profesionale. De altfel, recuzita acestei ostilitti mediatice este arhicunoscut.

O atare stare de lucruri nu trebuie s surprind. Pe ntreg parcursul istoriei, Biserica

a fost rzboit fie n mod deschis, fie pe ci insidioase. Si ntotdeauna Biserica a
biruit n cele din urm, dup cuvntul lui Hristos, care i prescrisese dintru nceput
cltoria triumftoare prin veacuri: Pe aceast piatr voi zidi Biserica Mea si portile
iadului nu o vor birui (Matei 16, 18).

Exist si astzi nenumrati preoti si monahi a cror faim s-a rspndit pn la

captul lumii pe cale oral, din om n om, fr ca vreun ziar, post de radio sau
televiziune s-i aib vreodat n atentie. Exist multi printi duhovnicesti la care vin,
ntr-un flux continuu, oameni de pe toate continentele, pentru a-i vedea, pentru a le
mprtsi problemele lor, pentru a fi ajutati. Exist mii de persoane care mrturisesc
amnuntit despre minunile si binefacerile pe care le-au primit de la acesti printi.

Anita Alexandru
Clasa a-XII a Pastorala
Unul dintre acesti cluzitori duhovnicesti cu viat sfnt, care nu pot fi ntlniti
nicieri altundeva dect n Biserica Ortodox, era si printele Porfirie. Cnd l-am
cunoscut eu, si petrecea ultimii ani ai vietii n apropiere de Malakasa, la aproximativ
o or de Atena. Zidea pe locul acela o mnstire. Multimi nesfrsite de oameni
veneau zilnic s-1 vad, astfel nct se instituise obiceiul ca toate autobuzele s
fac acolo o oprire special, devenit statia La btrnul.

Am ntlnit de-a lungul timpului un numr impresionant de persoane care mi-au

relatat despre minunatele binefaceri pe care le-au primit prin binecuvntarea
btrnului. Voi evoca succint cteva asemenea cazuri.

Un cunoscut de-al meu suferea de tumoare pe creier. Cu dou zile nainte de a lua
avionul spre Anglia, unde urma s fie supus unei foarte dificile interventii
chirurgicale, a trecut s ia binecuvntarea printelui Porfirie. Btrnul 1-a pecetluit
cu semnul crucii si i-a spus s citeasc un paraclis ctre Maica Domnului, pentru a-i
vindeca tumoarea. Dou zile mai trziu, medicii englezi si amicul meu au fost de-a
dreptul socati constatnd c noile radiografii, efectuate succesiv, nu puteau localiza
tumoarea: dispruse cu desvrsire!

S-a ntors asadar n Grecia fr s mai fac vreo operatie, iar astzi si trieste viata
ct se poate de normal, fiind perfect sntos. Aceast minune a constituit si punctul
din care a renuntat definitiv la filosofia hindus si a devenit un crestin adevrat si
constient.

Un alt brbat avea cancer la piept; acesta i-a disprut imediat ce btrnul Porfirie sa rugat pentru el si i-a fcut cruce peste piept. Omul si-a dat demisia din serviciul
su (fusese judector) si si-a dedicat tot restul vietii slujirii lui Hristos, devenind un
ajutor de ndejde al btrnului, mai ales c nu avea alte obligatii, fiind necstorit.

O prieten de-a mea si-a rupt gtul ntr-un accident de masin. Radiografiile artau

Anita Alexandru
Clasa a-XII a Pastorala
oasele traumatizate ale gtului, iar medicii i-au spus la unison c nu se va vindeca
niciodat. Dup cteva luni de alergturi pe la toate spitalele, s-a gndit s-i fac o
vizit printelui Porfirie, pentru a lua binecuvntare. Btrnul a pecetluit-o cu
semnul crucii si i-a spus s-si scoat corsetul din jurul gtului! ntr-adevr, fata a
efectuat apoi o nou serie de radiografii, care artau c totul este n regul, spre
totala bulversare a medicilor care comparau stupefiati radiografiile vechi cu cele
noi.

Au trecut cinci ani de atunci, iar fata este absolut sntoas, slvind pe Dumnezeu
si pe sfintii Si.

Un alt prieten de-al meu provenea dintr-un sat n apropierea cruia functionase n
trecut o veche mnstire, acoperit acum de pmnt si uitat de toti localnicii.
Printele Porfirie i-a dat acestui prieten indicatii exacte despre amplasamentul
vechiului complex monastic. Desi nu clcase niciodat pe acele meleaguri, btrnul
i furniza detalii complete, ca si cnd ar fi avut mnstirea n fata ochilor. Ii descria
stncile, copacii, pn ce prietenul meu a nteles exact unde se afla lcasul uitat de
vremuri, ntr-adevr, foarte curnd avea s primeasc la fata locului confirmarea
spuselor btrnului.

Printele Porfirie dobndise de la Dumnezeu nenumrate harisme, despre care s-a

scris si probabil nc se va mai scrie mult vreme. Din respect pentru persoana si
memoria btrnului, voi expune si eu mrturia mea personal, n numele adevrului
pe care nu putini caut s-1 ngroape, ntruct le mustr viata si faptele.

Tocmai ce m ntorsesem din India si m aflam n Sfntul Munte, unde eram gzduit
pentru cteva luni n coliba unui clugr isihast. Acolo am aflat c printele Porfirie,
despre care auzisem vorbindu-se foarte mult, venise s stea pentru un rstimp
oarecare n Athos, la Schitul Kavsokalivia. Acest schit este unul dintre cele mai
retrase ale Muntelui, fiind situat pe un versant stncos si extrem de abrupt, cu

Anita Alexandru
Clasa a-XII a Pastorala
foarte putini copaci care rsar ici si colo din granit. n jur de treizeci de csute,
dispuse la o distant considerabil una de alta si nconjurate de mici grdini,
nfrunt deseori primejdia cderilor de piatr. Cteodat constructiile sufer avarii
serioase. O crare piezis sfrseste pe trmul abrupt unde cu greutate poate acosta
vaporasul, si aceasta numai atunci cnd marea este foarte linistit.

Viata acolo este prin excelent aspr si plin de restrictii. Prin forta mprejurrilor,
nimeni nu poate poseda prea multe bunuri. Transporturile necesare se fac pur si
simplu cu crca sau, n cel mai bun caz, cu vreun catr. Crarea ngust si
prpstioas este foarte dificil de strbtut, astfel nct monahii de acolo sunt cliti
si austeri.

Pentru a ajunge la Kavsokalivia, aveam de cltorit nu mai putin de dou zile prin
Munte. Cu alte cuvinte, picioarele mele urmau s fac negresit btturi. ns dorinta
mea de a-1 ntlni pe btrnul Porfirie era att de nflcrat, nct am hotrt fr
ezitare s pornesc la drum nentrziat. Eram constient c nzestrrile printelui
Porfirie nu puteau fi dect foarte asemntoare celor ale btrnului meu, Paisie.
Voiam deci s descopr sfintenia si ntr-o alt persoan, s vd n ce chip o
persoan diferit, cu un alt caracter, poart nluntrul su darurile Duhului Sfnt.

Eram pe atunci rsftat duhovniceste din abundent. ntruct m aflam la nevoie

(avnd nc mari probleme sufletesti datorate influentei gurusilor si numeroaselor
evenimente demonice care mi se ntmplau), btrnii mi fceau foarte des diferite
daruri duhovnicesti, spre a m tmdui si a m ajuta s nteleg prin trire
deosebirea dintre experienta harului lui Dumnezeu, pe de o parte, si lucrarea
demonic, pe de alta. Cele mai grave plgi luntrice pe care le acumulasem de-a
lungul timpului se datoraser tocmai erorii fundamentale de a trata lucrrile
demonice drept manifestri ale energiilor dumnezeiesti.

Ndjduind asadar, n subconstient, c voi primi asemenea daruri si din partea

Anita Alexandru
Clasa a-XII a Pastorala
printelui Porfirie, am pornit n cltorie. Pe tot parcursul drumului, am auzit de la
diversi clugri si laici c printele Porfirie este bolnav si nu primeste pe nimeni.
Esuaser deja multi n ncercarea de a-1 vedea. Mi-am continuat totusi cltoria
rugndu-m din rsputeri, si am ajuns ntr-un sfrsit la chilia btrnului. Mi-a iesit n
ntmpinare un monah brunet, avnd njur de 30 de ani.

- Printele nu te poate primi, este foarte bolnav! mi-a spus.

Dup doar o fractiune de secund a mai iesit un monah, ceva mai vrstnic dect
primul, si m-a nstiintat dezolat despre acelasi lucru.

- Numai 's iau binecuvntarea lui, i-am spus rugtor.

In timp ce monahii mi descurajau delicat, dar ferm, orice sperant, s-a auzit
dinuntru glasul printelui Porfirie cerndu-le s-1 ajute s ias afar. ntr-adevr,
peste putin vreme au aprut ducnd de brate un btrnel care acuza n mod vizibil
dureri la orice miscare pe care o fcea.

Indat ce l-am vzut pe btrn, inima mi-a tresltat si s-a umplut de o imens
bucurie. N-am luat n seam scaunul pe care mi 1-a oferit, ci m-am asezat pe
pmnt, lng picioarele sale. M simteam nespus de fericit, dar totodat si
nevrednic s m aflu lng el, asa nct m multumeam bucuros s sed ca un
ctelus lng picioarele lui. '

Monahii se artau stnjeniti s m vad ntr-o asemenea postur si insistau s m

asez pe scaun n fata btrnului, gest pe care eu l percepeam ns ca pe o
intolerabil ndrzneal din partea mea. Btrnul, ntelegndu-m foarte bine, m-a
scpat din aceast situatie delicat.

- Lsati-1 aici unde este! le-a spus el, curmnd astfel discutiile.

Anita Alexandru
Clasa a-XII a Pastorala

Eram att de fericit nct mi se prea c m aflu chiar n bratele lui Dumnezeu, ceea
ce - cu rugciunile si harul printelui - nu era tocmai departe de adevr...

Simteam o imens iubire revrsndu-se din sufletul btrnului. Simteam o putere

duhovniceasc urias slsluind n acel trup al su, care prea pregtit deja pentru
plecarea dincolo. Simteam o inepuizabil si infinit viat izvornd din acel trup gata
de moarte si transmitndu-mi-se mie, rednd viat sufletului meu aproape mort. n
chip paradoxal, printele Porfirie, btrnul aproape muribund, m umplea de viat,
att n sens duhovnicesc ct si biologic, iar eu m adpam din el cu recunostint si
bucurie. ntelegeam foarte bine amndoi ce se petrecea n acele momente, iar
cuvintele erau de prisos.

Imi amintesc c am discutat putin despre India. M-a ndemnat ctre mult luare
aminte, spre a nu fi iarsi batjocorit de Diavol. Experientele prin care trecusem m
expuneau n continuare unor mari pericole. De altfel, nici nu era nevoie de prea
multe cuvinte. l ntelegeam foarte bine din nsesi lucrurile pe care le triam n
prezenta lui. Am schimbat doar cteva fraze, dar fiecare cuvnt al su avea atta
profunzime! mi aduc aminte de cciulit de ln pe care o purta pe cap, de
trsturile fetei marcate de expresia durerii fizice, de trupul su neputincios
opintindu-se... Iar toate acestea contrastau minunat cu mretia, senintatea si
pacea pe care le degaja prezenta sa, probnd caracterul provizoriu si neesential al
materiei, peste care btrnul domnea cu adevrat. Nu era loc de evaluri rationale
si analize teoretice: n fata printelui constatam pur si simplu faptul prezentei lumii
duhovnicesti, triam si participam la dimensiunea duhovniceasc a lumii. Nu
vorbeam despre harul Sfntului Duh, nu auzeam despre darurile lui Hristos, ci le
triam efectiv.

- M voi ruga pentru tine. Vino s m mai vezi, mi-a spus btrnul.

Anita Alexandru
Clasa a-XII a Pastorala
Am luat binecuvntarea lui, i-am salutat pe ceilalti monahi si m-am retras.

Pe msur ce urcam crarea, bucuria mea crestea. Nu doar sufletul meu, ci si ntreg
trupul meu primise viat, si dobndisem atta putere nct aproape c alergam pe
crarea abrupt. Nu eram singur, ci btrnul m nsotea pretutindeni. l simteam nu
alturi de mine, ci nluntrul meu, sau mai degrab eu eram nluntrul su. n toate
zilele urmtoare l-am avut ca tovars pe printele Porfirie, a crui prezent vie mi
aducea mngiere, desftare si tihn.

La mai putin de o sptmn, cnd l-am revzut, mi-a spus:

- Am fost mpreun cu tine n toate aceste zile, ti-ai dat seama?

Plin de uimire, i-am rspuns:

- Cum s nu-mi dau seama, printe?!

Ar fi fost cu putint s nu constientizez o att de intens trire? Dimpotriv, mi-ar fi

fost mai lesne s nu observ soarele pe cer! Si toate aceste lucruri se petreceau ntrun chip att de firesc, desi se situau att de sus fat de planul firesc al realittii...

Pe btrnul Porfirie aveam s-1 vizitez cu regularitate n anul urmtor, pe durata

efecturii stagiului militar n Atena. Treceam prin Malakasa si l vedeam adesea. Se
ntmpla de multe ori s simt harul btrnului chiar nainte de a ajunge la
mnstire. Binecuvntarea lui m acoperea totdeauna si m ndulcea duhovniceste.
Alteori simteam acea pace mai presus de minte atunci cnd mi fcea semnul crucii.
n chip uimitor si minunat, toate nevoile mele - inclusiv cele materiale - se rezolvau
foarte repede si usor.

Spre . exemplu, amplasamentul unittii mele militare mi permitea s iau autobuzul

Anita Alexandru
Clasa a-XII a Pastorala
pentru a ajunge la mnstire, ns nu si pentru a m ntoarce. Prin urmare, exista de
fiecare dat pericolul de a ntrzia si de a fi ncarcerat n unitate. Dar se gsea
ntotdeauna cte o masin care s m preia de pe sosea si s m duc pn la
poarta unittii. Iar aceasta se ntmpla pe un drum de tar aproape necirculat, cu
att mai mult seara trziu, cnd trebuia s m ntorc. Asadar, m ncredintam cu
totul binecuvntrii btrnului, iar el mi purta mereu de grij.

Asemenea evenimente se petreceau aproape zilnic; m grbeam de fiecare dat s

le relatez duhovnicului meu din Sfntul Munte, care n general m asculta fr s
simt nevoia de a face comentarii. Odat ns mi-a spus:

- De vreme ce-1 iubesti att de mult pe printele Porfirie, de ce nu-i spui s-ti
vindece piciorul?

Aveam, ntr-adevr, o veche problem la genunchiul drept, datorat unei lovituri pe

care o primisem pe vremea cnd practicam intens karate. Articulatia se slbise, iar
rotula se umfla si aduna frecvent lichid, provocndu-mi simultan dureri care mi
ngreunau miscarea. n urma exercitiilor fizice si a marsurilor din armat, situatia se
nruttise. Medicii care m investigaser la spitalul militar pledaser pentru
varianta operatiei. La recomandarea lor, hotrsem s suport o interventie
chirurgical n Atena, urmnd s beneficiez apoi de patru sptmni de concediu
medical.

La putin timp dup luarea acestei decizii, pe cnd m aflam la btrnul Porfirie, miam amintit deodat de cuvintele duhovnicului. Asadar, m-am ncumetat si i-am
spus:

- Printe, duhovnicul a zis s-mi vindecati piciorul!

- Ei, bine, dac a zis duhovnicul...

Anita Alexandru
Clasa a-XII a Pastorala

Si-a ridicat mna neputincioas, asa cum era asezat pe pat, si mi-a binecuvntat
genunchiul n chipul crucii. Am simtit atunci o putere lin pogorndu-se peste
genunchiul meu si invadndu-m apoi pn n mduva oaselor. O nedumerire si o
curiozitate ndrzneat si-au fcut loc n mintea mea: Bine, dar ce se va ntmpla
cu moleculele de lichid? Oare chiar vor disprea? Cum vor lucra energiile lui
Dumnezeu?. Acest interes stiintific m determina s-mi tin genunchiul
permanent sub observatie. La fiecare pas pe care l fceam, la fiecare cuvnt pe
care l rosteam, gndurile mele se ndreptau spre starea genunchiului. Voiam
neaprat s prind din zbor, s triesc integral clipa n care Dumnezeu va lucra.
Au trecut n felul acesta trei zile, si genunchiul nu ddea semne de nsntosire. Am
nceput s am gnduri de ndoial. mi controlam obsesiv genunchiul, dar nimic... La
un moment dat, cuprins de indignare fat de propria-mi atitudine, mi-am zis: Mi,
rtcitule, acum vrei repede si minuni? Ai tu fat pentru astfel de lucruri?. Putin
cte putin, am ncetat s m mai preocup de piciorul meu.

Nu voi uita niciodat dimineata n care m-am trezit n dormitorul unittii.

Deschiznd ochii, mi-am spus n gnd: Bre, piciorul o s te necjeasc mult timp.
Am miscat piciorul, dar n-am simtit nici o durere. M-am sculat si am nceput s sar
pe loc. n mod normal, piciorul m-ar fi necjit cumplit dup cel mult dou-trei
srituri. Nimic, nici o stnjeneal. Am iesit n curte si am alergat vreo sut de metri,
fr absolut nici o dificultate! M-a cuprins atunci o bucurie nesfrsit, si lacrimi de
recunostint mi-au mijit n ochi. Mi-am zis emotionat: Asadar, Dumnezeu m-a
vindecat atunci cnd am ncetat s mai cred c m voi nsntosi. Iar aceasta,
pentru a ntelege foarte limpede c a fost darul lui Dumnezeu, si n nici un caz
rezultatul credintei mele, cum ar fi pretins yoghinii!. n zilele urmtoare,
dobndisem reflexul de a-mi urmri cu atentie piciorul la fiecare miscare. S-au scurs
astfel sptmni n sir, fr s mai acuz nici cea mai vag urm de durere. M
fcusem bine cu desvrsire! Fr operatie, fr zgomot, ci delicat si pe ascuns asa cum lucreaz de obicei harul dumnezeiesc.

10

Anita Alexandru
Clasa a-XII a Pastorala

Au trecut ani de zile de atunci, iar piciorul nu m-a mai suprat niciodat. Operatia
programat n-a mai avut loc. Voi purta n trupul meu pn la moarte mrturia vie c
si printele Porfirie a fost, la rndul lui, un btrn harismatic. Astfel, aceast
binefacere trupeasc mi va deveni sprijin duhovnicesc, si totodat prilej de amintire
si cinstire a unui sfnt contemporan al Bisericii noastre Ortodoxe. Sunt ncredintat
c printele Porfirie m va pomeni si pe mine n rugciunile sale ctre Dumnezeu.
Nu mi-a fost niciodat duhovnic, ns m-a sprijinit enorm ntr-o anumit perioad a
vietii, si m-a nconjurat cu o dragoste coplesitoare.

Despre papalitate
O profesoara americana i-a transmis unui preot ortodox dorinta papei de a-i
invita pe parintele Paisie si parintele Porfirie la Vatican. Raspunsul amandurora
a fost urmatorul:
Nu, nu putem merge, fiindca Biserica Catolica si papa nu sunt pregatiti.
Sunt stapaniti de mult egoism. Nu numai ca vor sa ne supuna, ci nu
cred ca noi detinem adevarul. Nu e nevoie sa mergem. Mai bine sa
ajutam la rezolvarea acestei probleme prin rugaciunile noastre.[1]
Din cele de mai sus vedem limpede pozitia celor doi parinti:
1) Parintele Porfirie si parintele Paisie spun limpede ca papa este eretic. i-a
pierdut dreapta credinta datorita egoismului. Viata instrainata de
Dumnezeu, care stapaneste in Apus, datorita inrobirii Ortodoxiei
Apusene de catre eretici, barbari, franci, a condus la erezie.
Prin urmare se intampla astfel: viata in afara duhului ortodox, morala
schimbata, iubirea de putere si egoismul au condus la schimbarea
dogmei, adica la erezie.Atunci cand traim o viata potrivnica vietii lui
Hristos,

construim

si

dogmele

schimbate

corespunzatoare,

care

adapostesc aceasta viata schimbata.

2) Din raspunsul de mai sus al parintilor se vede de asemenea limpede pozitia
prin care nu dialogul cu papa este de folos, ci rugaciunea; fiindca papa nu
este pregatit.
11

Anita Alexandru
Clasa a-XII a Pastorala

De

Intrucat

ce

n-a

oare

desfiintat

nu

este

adaugirile

eretice

pregatit

din

papa?

dogma: Filioque,

primatul, infailibilitatea papala si multe altele.

Aici cuviosii parinti sunt de acord cu Sfantul Grigorie Palama. Cel calomniat
pana astazi de catre papistasi, Sfantul arhiepiscop al Tesalonicului, Grigorie
Palama, ne invata ca pentru a se realiza un dialog cu latinii (papistasii),
trebuie mai intai ca acestia sa desfiinteze adaugirea pe care au facuto in Simbolul de credinta, adica Filioque.[2]
Asadar cei dori mari parinti contemporani nu indeamna la dialog, fiindca papa
nu este inca pregatit.
3) Papa, in opinia celor doi cuviosi parinti, nu crede ca ortodocsii detin adevarul.
i intr-adevar, de curand aceasta opinie a celor doi s-a adeverit, fiindca papa
[Benedict,

predecesorul

actualului

Papa

n.n.]

sustinut

ca

ei,

papistasii, sunt adevarata Biserica, iar noi, ortodocsii, avem lipsuri

bisericesti! Mai pe scurt a spus ca noi avem lipsuri in ceea ce priveste
dogmele si va trebui sa ne intoarcem la adevarul deplin, pe care-l
detine papalitatea!
In realitate trebuie sa se intample invers, adica papa sa declare
dogmele lui eretice si sa se intoarca la ortodoxie.
Parintele Porfirie cunostea foarte bine planurile papalitatii.
Nu va temeti, spunea, intentia papei a fost inca de la inceput sa
supuna Biserica Ortodoxa si sa astepte ziua cand dialogul se va
zadarnici. N-o sa se intample nimic bun. De altfel uniatii, acest cal

12

Anita Alexandru
Clasa a-XII a Pastorala

troian, e limpede ca lumina zilei ca sunt interesati ca ortodocsii sa-l

recunoasca ca si cap pe papa si nimic mai mult.

Harismele parintelui Porfirie

Adanca lui smerenie, provenita din ascultare desavarsita, l-a umplut cu multime
de harisme ale Sfantului Duh. Avea multe harisme: discernator, inaintevazator, tamaduitor. Cunostea si limbajul prin semne al mutilor.

Harisma stravederii
Harisma stravederii i s-a dat intr-o dimineata cutremuratoare pentru el,
cand s-a dus la biserica din Kavsokalivia. Inca nu incepuse slujba utreniei.
A intrat in nartica si statea nevazut, intr-un colt. Tot acolo a intrat atunci un
ascet rus sfant, batranul Dimas. Acela, crezand ca este singur in
biserica, a inceput sa faca metanii, rostind rugaciunea. Peste putin a
cazut in extaz, cuprins de lumina nezidita. In clipa aceea harul lui
Dumnezeu a intrat si in micul, dar primitorul parinte Porfirie. Batranul
Dimas i-a transmis tanarului ascet harismele lui. Dupa aceea, tanarul
parinte Porfirie s-a impartasit si a plecat alergand in padure. A rostit
rugaciunea de multumire de dupa impartasanie, plin de o nebunie si
bucurie dumnezeiasca. L-a slavit pe Dumnezeu si I-a multumit.
Dupa cum marturiseste profesorul G. Papazahos, parintele povestea:
Zicand Slava ie Dumnezeule, am vrut sa fac cativa pasi si am vazut
ca nu mai am greutate. Pasul meu, in loc sa ma duca la un metru mai
incolo, m-a dus la zece metri. i mergeam cum mergeau acei astronauti
pe luna, ca si cand ar fi fost din bumbac. Calci aici si te duci departe []
Credeam ca nu sunt eu.
Pagini din Filocalie reinviaza in fata ochilor celui care lectureaza viata
harismatica a cuviosului parinte.
Parintele a continuat sa alerge emotionat, slavindu-L pe Dumnezeu cu tot
sufletul si trupul lui.i-a deschis mainile pentru a-si exprima marea

13

Anita Alexandru
Clasa a-XII a Pastorala

recunostinta. La un moment dat mainile i-au ramas nemiscate, in extaz.

Intregul trup i-a devenit o cruce vie.
Cand s-a intors la chilie s-a inecat de emotie si lacrimi, care au tinut
pana seara. Nu putea psalmodia. Rostea incontinuu rugaciunea lui Iisus
fara sa poata sa spuna altceva, plin de recunostinta pentru vizita lui
Dumnezeu.
In jurul dupa-amiezii, privind spre mare, i-a vazut in spatele muntelui pe
parintii sai duhovnicesti, care veneau incarcati cu desagile. Muntele parca ar fi
fost din sticla. Parintele gusta pentru prima data din darul lui Dumnezeu
numit harul stravederii. Cand i-a marturisit asta parintelui sau
duhovnicesc, acela, cu multa intelepciune si discernamant, i-a spus sa
taca. De asemenea l-a povatuit sa nu dea insemnatate acestui lucru,
fiindca diavolul il urmareste si-l poate arunca ca pe orice om
harismatic in cel mai grav pacat dintre toate, mandria. Acesta ne
desparte de Dumnezeu si face sa dispara harismele Sfantului Duh.
Cuvantul Sfintei Scripturi este limpede: De cei batjocoritori Dumnezeu
rade, iar celor smeriti le da har.

Harisma vederii bolilor

Impreuna cu stravederea, parintele avea si harisma

inainte-vederii si a vindecarii. Iata ce noteaza doctorul sau personal, G.
Papazahos:
14

Anita Alexandru
Clasa a-XII a Pastorala

Parintele vindeca bolile. Specialitatea lui este diagnosticarea de la

distanta! Vedea cu o precizie uimitoare schimbarile intervenite in el si
in alti oameni, uneori si in doctorii sai.
El insusi mi-a povestit ca a diagnosticat boala unui tanar, doar privindu-l;
spondiloza unei monahii care se afla in alt oras. Sunt foarte multi cei care au
primit lucrarea lui de diagnosticare si care s-au incredintat de boala lor
mai tarziu si pe cai stiintifice.
Ma voi referi aici la diagnosticarea unei boli de care suferea el insusi. A
constatat transformari in electrocardiograma sa, fara ajutorul cardiologului. Intro zi mi-a telefonat nelinistit: Vino oricat de tarziu si vei vedea transformari in
electrocardiograma. Am avut dureri astazi, de multe ori, si durerile sunt in zona
pieptului. Am constatat intr-adevar transformari ischemice si l-am
intrebat ce fel de stres avusese in acea zi. A inceput sa planga si cu
pauze

mi-a

descris

amanuntit

scene

din

luptele

de

strada

din

Romania. Era ziua revoltei populare impotriva lui Ceausescu si prin

harisma lui vedea impuscaturile si mortii din piata, dupa cum au
publicat ziarele in zilele urmatoare. A continuat sa planga si l-am rugat
sa-I ceara lui Dumnezeu sa-i retraga pentru putin aceasta harisma a
stravederii.
Eu mergeam la chilia lui ca medic care se ocupa cu diagnosticarea, dar
de multe ori el ma diagnostica pe mine. Ma voi referi la doua astfel de
cazuri: Fusesem operat de profesorul Vasilie Golematis (doua chisturi in acelasi
timp) si pe cand ma aflam in faza de vindecare, am mers cu sotia mea la
Oropos. Nu stiu daca aflase de la prieteni ca am fost operat, dar indata ce am
intrat, s-a uitat insistent multa vreme la burta mea si mi-a spus: Vad ca in
dreapta a fost o operatie buna, dar in stanga este o capodopera. Sotia mi-a
facut semn:Ce spune parintele? Nu-i spusesem nici ei, nici altcuiva, ca
chirurgul a aplicat metoda Soudaice. Parintele o vazuse.
In decembrie 1990 eram in pat, suferind de gastrita. La un moment dat, pe
cand ma intrebam staruitor daca trebuie sa ma operez sau nu, a sunat
telefonul. Redau aici cuvintele exacte ale parintelui: In zilele acestea te
vizitez des si prin harul pe care mi l-a dat Dumnezeu lucrez la
15

Anita Alexandru
Clasa a-XII a Pastorala

vindecarea ta. Niciodata n-am intrat in casa ta de atatea ori in atat de

putine zile [] Ceva imi spune sa nu faci operatie acum, ci sa-ti schimbi
felul de viata, sa te relaxezi. Hai sa ne gandim la operatie mai tarziu.
Dar ce fac eu acum, fac pe doctorul cu un doctor? (rade). Sa te relaxezi
mai mult, caci lumea te iubeste.
Harisma lui l-a facut mult mai sensibil fata de durerea omeneasca. Intr-o
seara maicile au intrerupt consultul cardiologic pe care i-l faceam, fiindca afara
se adunasera multi oameni si asteptau sa primeasca binecuvantarea lui inainte
de a se innopta. Am iesit din chilie si vizitatorii i-au sarutat simplu mana.
Era obosit si nu vorbea cu nimeni. Ultima doamna a iesit plangand.
Cand am intrat iarasi, l-am gasit pe parinte plangand. Asa mi se
intampla mereu, mi-a spus. Am vazut cum aceasta mama va fi
batuta maine de fiul ei narcoman, ca sa-i dea bani. i sarmana s-a
smintit pentru ca are o astfel de problema si a plecat fara ajutor [] Ce
poti face tu, sarmane Porfirie? Doamne Iisuse Hristoase.
Era un om atat de simplu si de bland, incat nu-i puteai pune vreo intrebare
prosteasca. Astfel, intr-o zi l-am provocat in felul acesta: De unde stii, parinte,
ca aceasta harisma inainte-vazatoare pe care o ai este de la Dumnezeu si nu de
la diavol? A ras cu bunatate si mi-a spus:tiu pentru ca am incercat-o. Este
de la Dumnezeu, fiindca nu face greseli. Sa-ti dau un exemplu: pe paraclisera
de la Policlinica o durea maseaua stanga si se tinea de obrazul drept. I-am spus
ca ii este stricata maseaua stanga. Ea a staruit, dar cand s-a intors de la
dentist, mi-a spus entuziasmata ca am avut dreptate. La radiografie rana era pe
stanga, dar simtea durerea pe drepta, fiindca era aceeasi retea nervoasa.
Asadar daca harisma mea ar fi fost de la cel viclean, s-ar fi bazat pe ceea ce
simtea bolnava si ar fi fost gresita. Lucrarea lui Dumnezeu nu face greseli.

Puterea rugaciunii obstesti

Dar parintele, pe langa faptul ca era harismatic, era cu adevarat si
purtator de Dumnezeu. La Sfantul Nicolae, la Kalisia, cele mai multe
ceasuri le dedica spovedaniei, si desigur, rugaciunii. Chiar el povesteste
ca intr-o seara se ruga impreuna cu sora lui in biserica Sfantul Nicolae.
Pe cand spuneau rugaciuneaDoamne Iisuse Hristoase, i-a inundat
16

Anita Alexandru
Clasa a-XII a Pastorala

lumina dumnezeiasca. Aceasta lumina care umplea biserica, a fost

vazuta si de mama lor, care ii insotea.
Parintele

Porfirie

conlucra

prin

rugaciunile

lui

incat

si

fiii

sai

duhovnicesti sa aiba experiente asemanatoare, cand discutau cu

Imparatul imparatilor.
Credea mult in puterea rugaciunii obstesti.Credea cu totul in cuvantul
Domnului: Unde sunt doi sau trei adunati in numele Meu, acolo sunt si
Eu in mijlocul lor.
Un fiu duhovnicesc de-al lui povesteste:
Parintele se ruga mult, si voia ca si fiii lui duhovnicesti sa faca la
fel. Mai ales pe mine voia, in toate chipurile, sa ma convinga sa fac asta. De
aceea imi vorbea incontinuu despre puterea rugaciunii.
- Rugaciunea, fiul meu, Anarghire, inseamna convorbirea cu Insusi Dumnezeu,
care este Ziditorul, este Creatorul universului! Este Cel care l-a plasmuit pe om
dupa chipul si asemanarea Lui. Este Cel care le-a zidit pe cele pe care le vedem,
dar si pe cele pe care nu le vedem cu ochii nostri omenesti. In fine, este Cel
care nu refuza niciodata sa vorbeasca cu noi, e deajuns ca noi sa-I
cerem asta, oricand vrem si de cate ori vrem. Nu ne va spune niciodata
nu. Dimpotriva, este mereu gata sa ne asculte cu atentie si cu iubire
asa cum face orice parinte bun, cand i-o cere copilul sau. i nu numai
asta, dar si sa ne dea ceea ce-i cerem, insa sa fie spre interesul
sufletului nostru. Te-ai gandit vreodata, fiule, cum ar fi sa discuti fie macar o
data cu unul dintre conducatorii de astazi ai tarii noastre si sa se faca dorinta
ta? Daca nu, iti recomand sa indraznesti. Vei constata ca dorinta ta va ramane
17

Anita Alexandru
Clasa a-XII a Pastorala

doar o dorinta! Nu vor accepta niciodata sa vorbeasca cu tine. Cel mult te vor
trimite la vreun inferior, ca sa scape de tine Din contra, Domnul nostru,
care este Imparatul imparatilor, nu te va trimite niciodata la altcineva
si nu va refuza nicicand sa vorbeasca cu tine prin rugaciune. Intelegi ceti spun?
Sigur ca da, parinte, i-am raspuns.
Mie insa ceva imi spune ca nu vrei sa intelegi. Daca intelegi, de ce nu
faci mai multa rugaciune?
Dar te rogi tu pentru mine, am adaugat.
i cand mananc eu, te saturi tu? m-a intrebat. i cu asta m-a dezarmat
complet.
Asculta Anarghire, mi-a spus. Iti voi face o propunere, dar vreau de la inceput
sa-mi promiti ca o vei accepta si o vei implini.
Va promit, parinte. Sunt gata sa fac ce-mi veti cere.
Ei, atunci iti propun sa ne rugam exact la aceeasi ora, amandoi. i
fiecare sa se roage pentru celalalt.
Am fost de acord si am promis. Am fixat si cand sa facem rugaciunea, la ora
zece seara.
Parintele, dupa cum mi-a explicat, credea foarte mult in acest fel de
rugaciune.
Rezultatele rugaciunii obstesti, imi spunea, sunt uimitoare. O sa te
convingi si tu. Vreau insa ca la ora zece seara sa fii la intalnirea
noastra. Sa nu nesocotesti niciodata fagaduinta pe care ai dat-o. i eu
voi face la fel.
Inaintand cu parintele, am ajuns la capatul bulevardului Poligonu. De data asta
nu m-a lasat sa-l insotesc pana acasa, cum obisnuiam sa fac.

18

Anita Alexandru
Clasa a-XII a Pastorala

Nu, mi-a spus, n-o sa vii cu mine. Putin mai inainte am fagaduit ceva.
Trebuie sa incepem imediat. Din seara asta.
Am facut ascultare. Parintele s-a urcat in autobuz iar eu asteptam sa plece.
Cand a pornit autobuzul, imi aduc bine aminte, mi-a batut in geam si mi-a zis:

La zece fix!
Parca-i vad chipul si-i aud glasul! Fata lui stralucea si semana cu a
ingerilor. Era, desigur, si cu 30 de ani mai tanar. La varsta cea mai
creativa. Am asteptat in statie pana in clipa cand autobuzul s-a pierdut
in haosul aglomeratei Atena, ducand cu el si un sfant necunoscut pana
atunci al Bisericii lui Hristos, si imediat dupa aceea am plecat in graba
acasa, vrand sa fiu foarte punctual la intalnirea rugaciunii.
i intr-adevar, la ora zece seara m-am inchis in camera mea si am inceput sa
ma rog. Insa chiar din primul minut trupul a inceput sa-mi fie traversat
de curenti intensi, care incepeau de la picioare si mergeau pana in cap,
iar apoi o lumina puternica a inundat camera si mi-a dat impresia ca ma
aflu in flacari, care insa nu ma ardeau! La inceput m-am speriat tare si
putin a lipsit s-o iau la fuga de panica. Insa apoi mi-am dat seama ca
toate aceste fenomene izvorau din puterea rugaciunii parintelui si nu
numai ca m-am linistit, dar am fost cuprins de o bucurie mare, care imi
dadea impresia ca nu mai calc pe pamant. Toate acestea au continuat
pana la sfarsitul rugaciunii.
19

Anita Alexandru
Clasa a-XII a Pastorala

In ziua urmatoare primul lucru pe care l-am facut a fost sa vorbesc cu parintele.
Eram hotarat sa nu-i spun nimic. Voiam ca mai intai sa vorbeasca el. i asa s-a
intamplat.
Dupa ce am cerut binecuvantarea lui, parintele, cu o satisfactie
deosebita si intr-un hohot de ras mi-a spus:
Te-ai speriat, nu? i putin a lipsit s-o iei la fuga. Insa eu te vedeam
intr-o lumina intensa, care a umplut toata camera ta si tu urcai cu
bucurie, ca si cand ai fi vrut sa ajungi la tronul lui Dumnezeu! Vezi ce
putere are acest fel de rugaciune? Continu-o si-o sa ma pomenesti.
Intr-adevar, il pomenesc. i-l voi pomeni nu numai in viata de aici, dar si in cea
de dincolo. Caci aceste fenomene, odata cu trecerea timpului au devenit atat de
intense incat nici nu le pot descrie!
Aceasta intamplare dovedeste sfintenia parintelui, harul bogat pe care
l-a primit de la Dumnezeu si capacitatea lui de a-l manevra. Putea sa
trimita pachete cu daruri ale harului dumnezeiesc acolo unde voia.
Acum, desigur, mijloceste si-i umple si mai mult de har pe cei care-l
roaga asta.

Insusirile si harismele unui om cu adevarat vindecat

Parintele traia in stele, in nemarginire, in ceruri. Traia in chip
suprafiresc.

N-a

cultivat

harisma

stravederii,

nu

i-a

dat

nicio

insemnatate. Nici n-a cerut vreodata de la Dumnezeu sa-i descopere

ceva. Insa dupa ce a cunoscut ca i-a fost data, viata i s-a schimbat si
era plin de bucurie si veselie. Harul lui Dumnezeu a inmultit toate
harismele. Vedea multe lucruri, dar nu vorbea, dupa cum chiar el
marturisea.
Parintele vedea ratiunile fiintelor. Dupa primirea harismei a dobandit capacitatea
de a vorbi cu stancile, cu zidirea necuvantatoare. Putea sa simta de departe
mirosul florilor si sa recunoasca pasarile care-I cantau
preaslaveau. Cu harul lui Dumnezeu le vedea pe toate.

20

Ziditorului si-L

Anita Alexandru
Clasa a-XII a Pastorala

Avea de asemenea harisma de a gasi apa ascunsa a izvoarelor, dupa cum

povesteste chiar el. Se ruga si gasea apa la mare adancime. Odata a incercat-o,
pentru a-i afla gustul. i a gasit cu exactitate locul unde se afla apa curata din
abundenta, pentru cel care i-o ceruse.

(din: Ieromonah Sava Aghioritul, Vindecarea sufletului in

invatatura parintelui Porfirie, Editura Egumenita, 2012)

21