Discipline socio-umane

PLANIFICAREA CALENDARISTICĂ

Planificarea calendaristică (anuală, semestrială, pe unități de învățare):

 este un document administrativ care asociază elemente ale programei școlare de specialitate
(competențele specifice şi conţinuturi specifice disciplinei, selectate din programa școlară), cu
alocarea de timp considerată optimă de către profesor, pe parcursul unui an şcolar, cu delimitarea
celor două semestre ale anului școlar;

 rubricația specifică planificării calendaristice va cuprinde: unitatea de învățare, competenţe

specifice, conținuturi, număr de ore alocate, săptămâna, observații;

 deși, este un document administrativ de macroproiectare, vizând dimensiunea temporală a

activității cadrului didactic, are totuși valoare orientativă, lăsând libertate de adaptare
personalizată a demersului care se proiectează, în funcție de specificul claselor, ritmul învățării,
alte situații (unele neprevăzute de către profesor, ținând de elevi și/sau factori externi mediului
educațional), situație în care se va utiliza rubrica „observații”, pentru a realiza
completările/modificările necesare și pentru a justifica eventualele decalaje temporale în raport
cu planificarea inițial realizată (se pot face anexe la planificarea inițială, corespunzând rubricii
„observații”);

 în funcție de tipul de clasă (valabil pentru liceu, unde se va ține cont de specializarea clasei), la
nivelul planificării calendaristice se vor regăsi corelate competențele specifice și conținuturile
informaționale, conform indicațiilor din programa școlară a disciplinei;

 Planificarea calendaristică, prin alocarea de timp realizată, trebuie să acopere numărul de

săptămâni, conform structurii anului școlar, incluzând alături de orele de predare-învățare-
evaluare curentă formativă și evaluările sumative de sfârșit de semestru/an școlar, teze, orele
alocate recapitulărilor/consolidărilor etc, inclusiv săptămâna „Școala altfel”, cu precizarea că în
această săptămână se organizează activități extrașcolare/extracurriculare.
Pașii de parcurs pentru realizarea corectă a unei Planificării calendaristice utile: Citirea cu atenție
a Programei școlare pentru: a realiza asocierile dintre competențele specifice și conținuturi 
împărțirea în unități de învățare  stabilirea succesiunii de parcurgere a unităților de învățare 
alocarea timpului/stabilirea numărului de ore și de săptămâni, consultând obligatoriu OM pentru
aprobarea structurii anului școlar.

PROIECTAREA UNITĂȚII DE ÎNVĂȚARE

 este elementul generator al planificării calendaristice, fiind etapa următoare a organizării

demersului didactic;

 reprezintă principalul document de proiectare didactică prin care profesorul corelează în

mod armonios și creativ unitățile de conținut și detalierile acestora cu resursele (materiale,
umane, procedurale și de timp), pentru a proiecta și realiza activitățile de învățare adecvate
formării/consolidării și dezvoltării competențelor specifice, cu deplasarea semnificativă de
accent de pe conținuturi pe formarea de competenţe și centrarea demersului didactic pe elev;

 unitatea de învățare este o structură didactică care oferă unitate logică și epistemologică
conținuturilor tematice/informaționale, determină formarea la elevi a uni comportament specific,
în acord cu competențele specifice, se desfășoară pe o perioadă de timp și se finalizează prin
evaluare;

 tabelul privind Proiectarea unității de învățare are următoarele rubrici: conținuturile

unității de învățare/detalierile, competențele specifice aferente conținuturilor, activități de
învățare, resurse și evaluare;

 proiectarea unităţii de învăţare are următoarele calităţi şi avantaje: creează un mediu de
învăţare coerent în care aşteptările elevilor devin clare pe termen mediu şi lung, implică elevii în
„proiecte de învăţare personale” pe termen mediu şi lung - rezolvare de probleme complexe,
luare de decizii complexe - cu accent pe explorare şi reflecţie, implică profesorul într-un „proiect
didactic” pe termen mediu, personalizat, cu accent pe ritmurile de învăţare proprii ale elevilor, dă
perspectivă lecţiilor, conferind acestora o structurăspecifică, în funcţie de secvenţa unităţii de
învăţare în care se află. Pașii de parcurs pentru realizarea corectă și utilă a unei Proiectări a
unității de învățare:

 Citirea cu atenție a Programei școlare pentru a realiza asocierile și corelațiile dintre

elementele proiectării: ce predau?  de ce predau?  cum predau?  cu ce predau?  cum
evaluez?

Proiectul de lecție, numit și Proiect didactic sau Scenariu didactic

 reprezintă documentul prin care profesorul descrie anticipat felul în care își va desfășura
pas cu pas activitatea de predare-învățare-evaluare curentă formativă, schițând strategia didactică
pe care dorește să o folosească, pentru ca obiectivele operaționale stabilite să fie îndeplinite cu
succes;

 proiectul de lecție, ca demers didactic, se particularizează, ținându-se seama de specificul

clasei (particularități de vârstă, nivel de comprehensiune al elevilor, nevoi speciale ale elevilor,
specificitatea conținuturilor informaționale etc.);

 obiectivele operaționale sunt formulate de către profesor, în funcție de tipul de lecție

(lecții mixte, lecții de recapitulare/sistematizare și consolidare), și corelate cu/derivate din
competența specifică/ competențele specifice ale programei școlare și conținuturile specifice
vizate/existente în/selectate din programa școlară, utilizând nivelele taxonomiei lui Bloom;

 obiectivele operaționale trebuie: să se refere la activitatea elevilor; să se centreze pe

operații, acțiuni, procese constatabile; să desemneze un rezultat imediat al instruirii;

 a operaționaliza înseamnă a efectua două operații absolut diferite: desprinderea unor

scopuri concrete și transpunerea lor în acțiunea de învățare propriu-zisă; obiectivele operaționale
se exprimă simplu, în termeni de comportamente observabile, sub forma unor propoziții în care
se regăsesc verbe de acțiune: a enunța, a preciza, a numi, a identifica, a scrie, a descrie, a analiza,
a compara, a corela, a demonstra, a explica, a combina, a transforma, a aplica, a argumenta, a
justifica etc.;

 obiectivele operaționale sunt: cognitive, afective, psihomotorii; obiectivele cognitive

formează capacități intelectuale (întelegerea, abstractizarea, generalizarea), elaborează concepte
(definiții, norme, reguli, grupări, clasificări), aplică cele învățate în condiții noi, transferă
informațiile, le corelează și le integrează în sisteme creatoare etc.; obiectivele afective formează
și cultivă convingeri, sentimente, stări emoționale, atitudini, judecăți de valoare etc.; obiectivele
psihomotorii vizează priceperi și deprinderi ce implică motricitatea, mișcarea (scrisul, desenatul,
lucrul cu manualul etc.);

 proiectul didactic, ca document de descriere anticipată a desfășurării activității, cuprinde

următoarele elemente, denumite momentele lecției: captarea atenției, anunțarea temei și a
obiectivelor, reactualizarea celor învățate anterior, dirijarea învățării, obținerea performanței,
asigurarea feedback-ului, evaluarea performanțelor, asigurarea și intensificarea retenției,
asigurarea transferului;

 prin proiectul de lecție se configurează, într-o formă detaliată care privește activitatea pe
care o face profesorul și activitatea pe care o face elevul, corelând în mod creativ metodele de
predare-învățare cu mijloacele de învățământ disponibile/create de către profesor și cu formele
de organizare a învățării, indicând instrumentele prin care se realizează demersul evaluativ pe
parcursul întregii lecții, întregul scenariu didactic și strategia didactică/demersul didactic, pentru
un buget de timp alocat orei didactice (maxim 50 minute);

 realizarea proiectelor de lecție nu exclude/nu înlocuiește realizarea proiectării unităților

de învățare.

Pașii de parcurs pentru realizarea corectă și utilă a unui Proiect de lecție:

Citirea cu atenție a Programei școlare și a Proiectării unității de învățare  corelarea

elementelor formale ale documentului, în logica demersului didactic/strategiei alese, adică:

parcurgerea momentelor lecției/succesiunea evenimentelor 

indicarea timpului alocat momentelor lecției

 indicarea obiectivelor operaționale

 precizarea explicită a intervențiilor profesorului privind selectarea și combinarea

metodelor de predare-învățare, formularea sarcinilor de învățare, precizarea la nivel minimal și
maximal a așteptărilor procesului de predare-învățare, a modului în care profesorul realizează
dirijarea învățării
  activitatea elevilor, exprimată în operații clare și precise, coerente, menite să contribuie
la obținerea performanțelor învățării, conform obiectivelor operaționale formulate, punând
accent pe contribuția elevilor la procesul învățării și obținerea performanțelor învățării

 indicarea elementelor strategiei didactice (metode, resurse, forme de organizare)

 prezentarea tipurilor de instrumente care pot asigura evaluarea continuă, de tip formativ.

Într-o formă schematizată, demersul presupus de Planul de lecție, poate fi prezentat astfel:
când fac?  cât timp aloc?  ce urmăresc?  ce fac eu, profesorul?  ce face el, elevul?  cu
ce fac?  cum evaluaz?

FIȘA PENTRU OBSERVAREA SISTEMATICĂ

A COMPORTAMENTULUI ELEVILOR
Este o probă complexă care se bazează pe următoarele instrumente de evaluare:

1. fișa de evaluare

2. scara de clasificare

3. lista de control/verificare

1. Un posibil model de fișă de evaluare cuprinde următoarele:

a) Date generale despre elev: nume, prenume, vârsta, climatul educativ în mediul căruia îi
aparține;

b) Particularități ale proceselor intelectuale: gândire, limbaj, imaginație, memorie, atenție,

spirit de observație etc.;

c) Aptitudini și interese;

d) Trăsături de afectivitate;

e) Trăsături de temperament;

f) Atitudini față de:

- sine;
 - disciplina/obligațiile școlare;

- colegi.

g) Evoluția aptitudinilor, atitudinilor, intereselor și nivelului de integrare.

În raport cu fișa de evaluare, se avansează următoarele sugestii:

• fișele se vor elabora numai în cazul elevilor cu probleme (care au nevoie de sprijin și
îndrumare);

• observarea se limitează la câteva comportamente relevante.

2. Scara de clasificare indică profesorului frecvența cu care apare un anumit

comportament. Scările de clasificare pot fi numerice, grafice, descriptive.

Se va răspunde la întrebări de tipul:

a. în ce măsură elevul participă la discuții?

- niciodată

-rar

- ocazional

- frecvent

- întotdeauna

b. în ce măsură comentariile au fost în legătură cu temele discutate?

-niciodată

-rar

-ocazional

-frecvent

-întotdeauna

3. Lista de control/verificare - indică profesorului, faptul că un anumit comportament este

prezent sau absent. Poate fi urmat următorul model:
ATITUDINEA FAȚĂ DE SARCINA DE LUCRU A ELEVULUI DA NU
A urmat instrucțiunile
A cerut ajutor atunci când a avut nevoie
A cooperat cu ceilalți
A așteptat să-i vină rândul pentru a utiliza materialele
A împărțit materialele cu ceilalți.
A încercat activități noi.
A dus activitatea până la capăt.
A pus echipamentele la locul lor după utilizare
A făcut curat la locul de muncă.