Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
DREPTURILE
CONSUMATORULUI
STUDENTI:TOTOREAN ALINA
CODILA ADRIANA
BUNGAU ALEXANDRU
PROFESOARA:
CUPRINS:
1. Evoluţia în dreptul consumatiei
1.1.Observatii generale,
1.2. Era consumismului .
ANEXE :
Evoluţia în dreptul consumatiei
1.1.Observatii generale,
1.2. Era consumismului .
Dreptul consumaţiei ca drept de reacţie şi ordine publica de protecţie. Noţiunea de dreptul
consumaţiei şi mai tîrziu de dreptul consumatorului este primadată abordată de Statele
Unite ale Americii.Pericolele generate de societatea de consum au fost denunţate de filosofi
precumMarcuse în „Omul unidimensional” sau economişti precum Galbaraith în „Era
opulenţei „,iar în 1962 Kennedy constată oficial că masa consumatorilor reprezintă în plan
economic ,grupul cel mai important din societate. Acesta a fost prilejul prin intermediul
căruia a fostabordată sintagma „dreptul consumatorului” noţiune ce avea să facă o
remarcabilă carieră.În anii 1970 apare mişcarea consumeristă care avea să cunoască în SUA
o vigoareneobişnuită sub impulsul dat activităţii avocatului Ralph Nader primul care cîştigă
un proces important împotriva Uzinelor General Morors ( prin faptul că denunţă caracte
rul periculos al maşinelor fabricate de această firmă).Un deceniu mai tîrziu , mişcarea
consumeristă se extinde şi în Europa
occidentală,iar în 1980 apar primele organisme
de ocrotire a consumatorului, dar şi cele dintîi reglementări legale
protectoare.În franţa prima variantă a codului consumaţiei intră în vigoare în 1993. La
nivelulUniunii Europene a fost adoptat treptat un program complex de protecţie a
consumatorului prin intermediul Directivei 85/374CEE privind răspunderea pentru
produsele defectuoase,în care domină ideea îmbunătăţirii calităţii vieţii cetăţenilor uniuni
europene şi evitarea peviitor a catastrofelor alimentare.Autonomizarea celor trei factori
ai spaţiului consumaţiei, respectiv producător distribuitor şi consumator se identifică de-
a lungul timpului sub forma celor cinci etapecunoscute de societatea umană în evoluţia
schimburilor economice.Prima fază a economiei este cea autarhică sau primitivă, în care
producătorul şiconsumatorul se suprapun, fiind una şi aceeaşi persoană, fiecare produce
pentru sine şiconsumă ceea ce a creat. Etapa discutată se caracterizează printr-o confuziune
a activităţiide producţie şi a celei de consumaţie,precum
şi prin absenţa oricărei activităţi dedistribuţie.( se consideră că activitatea de
distribuţie nu e necesară).C e a d e a d o u a f a z ă e s t e artizanală , pentru prima
dată,consumatorul este a
doua persoană, căreia i se adresează activitatea de elaborare a producătorului. Disociere
a producţiei de activitatea de consum este posibilă, dar încă nu poate fi vorba despre oa
ctivitate de distribuţie. Relaţia consumatorului cu producătorul se stabileşte cel mai adeseala
iniţiativa primului a producătorului avînd loc „ la comandă” şi respectînd
preferinţeleconsumatorului care deţine rolul dominant.Cea de a treia fază este una
comercială producătorul şi consumatorul nu se mai află caregulă într-o relaţie directă ci sunt
puşi în legătură de un al treilea actor distribuitorul. Apar în faza iniţială vînzătorii ambulanţi
apoi cei sedentari. Distribuitorul în acest cadru se limitează iniţial la a fi transportatorul
mărfurilor către consumatori , dar devine treptat
unc u m p ă r ă t o r î n s c o p d e r e v â n z a r e a b u n u r i l o r s o l i c i t a t e s a u a b
u n ur i l o r c ă u t a t e d e consumator În cea de a patra fază cea industrială, asistăm la
dezvoltarea producţiei apare aşanumita „ producţie standardizată”- o producţie de masă în
privinţa căreia este de remarcatinversarea originii ofertei, atât iniţiativa stabilirii legăturii
comerciale cât şi conţinutulofertei aparţin producătorului, care deţine în această fază rolul
dominant.Producătoruldepăşeşte starea de expectativă dictată de
cererea distribuitorilor şi consumatorilor şi recurge la o producţie de standard,
care se află la sursa „societăţii de abundenţă” şi aconsumismului de mai
târziu.Oferta depăşeşte adesea cererea iar dificultatea majoră încetează să mai fie ceea dea
produce, devenind o problemă de „ a vinde ceea ce s-a produs”. Sistemul abordat este
oargumentare pentru rolul distribuitorului ca şi pentru tragerea semnalului de
alarmă privind poziţia consumatorului care este speculată de producător prin oferte
ireale.Cea de a cincea fază, faza economică este cea consumeristă caracterizată printr-
unexces de produse. Consumatorul în acest sens joacă un rol determinant , exigenţele
saleîncep să fie luate în calcul. Nevoia de securitate a produselor şi
serviciilor calitate şi
fiabilitate a acestora,dar şi reducerile de preţ, ofertele promoţionale, pr
eocuparea producătorilor şi distribuitorilor pentru „confortul actului de
cumpărare” reprezintă prim planul
pentru producător. Pe de altă parte producătorii şi distribuitorii rivalizează pentruseducer
ea şi fidelizarea clientelei şi intră într-o concurenţă acerbă ale cărei reguli
sfârşesc prin a fi fixate anumite condiţii de cumpărare. Activitatea de intermediere surcla
seazăadesea în importanţa actului de producţie iar distribuitorul deţine în numeroase
cazuri„ controlul activităţii producătorului”. În acest caz poziţia cumpărătorului este una
deinferioritate psihologică, informaţională sau economică, în raport cu
profesioniştiicomerţului.Este momentul în care apare dreptul consumatorului un context
de norme de dreptcivil, comercial, penal, administrativ, şi procesual, dar şi norme autonome,
reguli sui generis
.
I.2. Linii de evoluţie în dreptul consumaţiei .
Tehnicile juridice folosite în dreptul consumaţiei , fenomen care apare doar însocietatea de
consum, ţin în primul rând de noţiuni concrete de civil şi comercial. Acestfenomen în faza
incipientă îşi începe dezvoltarea abia în sec XIX după cel de al doilearăzboi mondial cînd
societatea de consum este ea însăşi produsul aşa numitei revoluţiiindustriale, care a făcut
posibilă, producerea şi respectiv livrarea mărfii în exces cătreconsumator, se trece de la
unicat la produsul standard .Acest mod de producţie este realizatcu costuri mai mici şi
favoriza augmentarea nivelului de trai de confort. Obiectele defolosinţă curentă se
transformă în marfă şi produse de serie, valoarea lor de
întrebuinţaredispare treptat lăsând locul aşa numitei valori de schimb orig
inalitatea obiectelor seschimbă se estompează este înlocuită cu caracterul comun de „
fabricat în serie”
Unicitatea unui produs casnic, sau fabricarea acestuia după opţiunile cumpărătoruluieste
taxată drept „ excentritate” şi tinde să izoleze individul de grup, ori apartenenţa la grup prin
gusturi şi la valorile comune ale acestuia este noua religie a secolului.XX.Revoluţia
industrială a fost aşadar urmată în sec XX de fenomenul revoluţieicomerciale. Aceasta este
centrată pe distribuitori care reuşesc să creeze rezultat din alianţametodelor un comerţ
modern, rezultat din alianţa metodelor de vânzare noi (vânzarea pesuprafeţe mari,
vânzarea prin corespondenţă, vînzarea telematică, vînzarea electronică, prin
corespondenţă, promoţia vînzărilor şi tehnici eficiente de marketing), prin
intermediul publicităţii, şi atracţiei generată de creditul pentru consum.Tehnica vînzării
speculează timpul limitat al consumatorului, lipsa informaţiei şi publicitatea excesivă.
Atragerea consumatorului este scopul primordial al societăţii. În faţaunor alegeri atît de
variate consumatorul nu dispune întotdeauna de timp şi de repere pertinente pentru a opta.
De unde şi rolul covîrşitor al mesajului publicitar, un produs de ocalitate excelentă. – oferit
la un preţ scăzut - se poate dovedi un eşec .În acest sens dreptul consumaţiei ca drept de
reacţie şi ordine publică de protecţie îşigăseşte necesitatea în societatea contemporană.În
interiorul acestei revoluţii comerciale transformate rapid în consumism pur ,consumatorul a
fost cel mai adesea neglijat, tratat ca un simplu spectator sau mai gravexploatat ca depozitar
al credulităţii naturale.S- a constatat însă că producţia şi distribuţia în masă prezentau pe lîngă
avantajeşi dezavantaje şi aspecte nefaste:- produse de proastă calitate sau chiar periculoase,-
exces de publicitate înşelătoare,- infantilizarea consumatorului prin jocuri şi concursuri cu
miză economică,-servicii post-contractante costisitoare ori ineficace,-tehnici agresive de
vînzare.Este contextul în care în anii 60 debutează „ mişcarea consumeristă” în SUA şi
apoiin Europa, mişcare care are
ca scop protecţia consumatorului. (Sub o altă denumireinformarea şi
educarea consumatorulor).Mişcarea consumeristă a contribuit la luarea în calcul a intereselor
consumatorului de cătreautorităţile statale dar şi de către profesionaliştii comerţului. În
majoritatea ţărilor Europeioccidentale , guvernele au luat în calcul revendicările
consumeriste încă din anii 70,80 pede o parte pentru a oficializa acţiunile
acestei mişcări dar şi pentru a institui măsuri legislative de protecţie a
consumatorilor , născîndu-se astfel dreptul consumatorului . Chiar dacă în multe
sisteme de drept a sfîrşit prin a dobîndi autonomie şi caractere
proprii,dreptul protecţiei consumatorului este greu de introdus în categoriile clasice fiind
maidegrabă o prelungire a dreptului comercial.
http://www.scritub.com/medicina/alimentatie-nutritie/Referat-merceologie-
DREPTURILE1822112421.php#
http://ro.scribd.com/doc/95144528/Www-referat-ro-Dreptul-Consumatorului