Efectele alcoolului

Alcoolul nu are nevoie de digestie în organism. El trece direct în sânge!

1.Introducere
Alcoolul etilic, CH3CH2OH, de provenienţă naturală, poate să fie băut. Dar cu ce consecinţe?

Atât vinul cât şi celelalte băuturi alcoolice au apărut de mii de ani, integrându-se în istoria omenirii, integrându-se cu viaţa de toate zilele a
oamenilor, cu obiceiurile, cu pasiunile ori cu petrecerile lor.
Reacția de fermentație a glucozei din fructe şi cereale duce la obţinerea de alcool etilic.
Această reacție are loc în prezență de enzime, care au rol de biocatalizator. Astfel, din glucoză rezultă alcool etilic și dioxid de carbon.

C6H12O6= 2C2H5OH + 2CO2

Specialiştii apreciază că descoperirea băuturilor alcoolice de fermentaţie datează încă din mileniul al 7-lea î.e.n.
O literatură bogată s-a strâns de-a lungul secolelor asupra vinului şi a celorlalte băuturi alcoolice; literaţii le-au căutat, moraliştii le-au
criticat, oamenii de ştiinţă le-au analizat, acumulându-se foarte multe aprecieri contradictorii.Medicilor şi şcolii le revine delicata sarcină
de a lămuri mai bine populaţia asupra limitelor folosirii acestora, a efectelor toxice pentru diferite organe, a interdicţiilor absolute în
anumite cazuri de boală sau în cazul copiilor şi tinerilor şi , pe cât posibil, a bunei şi cumpătatei lor folosiri.
Trebuie cunoscute limitele dintre o folosire cumpătată, nevătămătoare şi abuzul care se manifestă prin alcoolism.
Fiziologii au pronunţat de mult verdictul: alcoolul nu poate fi considerat ca un aliment şi deci nu este nici necesar şi nici util organismului
uman.
Băuturile alcoolice nu sunt deci indicate nici pentru astâmpărarea setei şi nici pentru hrană.Dacă , în cantităţi mici, o băutură alcoolică
poate fi considerată – pentru unii – ca una din plăcerile vieţii, folosirea cronică şi peste limită determină efecte toxice în organism de o
gravitate incalculabilă.

2.Ce se întăplă cu alcoolul în organism?

Imediat după ce se consumă o băutură alcoolica, alcoolul se resoarbe rapid ca atare ( nu are nevoie de digestie ) în aşa fel că alcoolemia se
instalează foarte repede, cu toate efectele ei.Chiar în trecerea prin stomac se resoarbe cca 20% din alcool iar restul prin intestinul subţire.
Consumul simultan de alimente mai încetineşte resorbţia, în timp ce luat „ pe stomacul gol „ alcoolul se resoarbe foarte rapid.Distribuirea
în organism se face tot atât de rapid, deşi mai intervin şi unii factori individuali ca starea de sănătate, oboseala, vârsta, unele medicamente.
Efectul asupra sistemului nervos centra apare cel mai timpuriu, dar apoi toate organele sunt afectate de alcool.Circa 90% din cantitatea de
alcool din organism este transformată în şi este eliminat sub această formă din organism. Numai o mică parte este eliminat ca atare, ca
alcool, prin plămâni, rinichi şi transpiraţie. Eliminarea prin plămâni este utilizată de poliţia rutieră. Alcoolul trebuie metabolizat, rol
îndeplinit de ficat; alcoolul suferă o oxidare rezultând acetaldehida, produs reactiv şi toxic.
Pentru ca acest produs să fie metabolizat la timp şi făcut inofensiv, ficatul intervine printr-o enzimă, aldehidic-dehydrogenaza, care
transformă acetaldehida în acetat şi apoi în CO2,H2O şi căldură.
Ficatul depune deci, un mare efort în metabolizarea alcoolului în organism.
Consumul de alcool provoacă o tendinţă la acidoză lactică, cu pronostic grav în coma alcoolică.O altă consecinţă a consumului de alcool,
constă în creşterea acidului uric ducând la atac de gută şi depuneri de acid uric în articulaţii şi în ţesuturi.Abuzul de alcool duce şi la
creşterea lipidelor în organism ( în sânge ), prin urmare, obezitatea, hiperglicemia şi hiperuricemia sugerează un consum excesiv de
alcool.Pe de altă parte, la unele persoane şi în special la copii şi tineri consumul de alcool poate duce la scăderea glicemiei apărând confuzia
psihică, transpiraţia, tahicardia şi chiar pierderea cunoştinţei.Efectele toxice asupra ficatului, sistemului nervos, inimii şi glandelor
endocrine sunt foarte grave.

3. Limitele toleranţei la alcool

Limitele toleranţei la alcool trebuie privite separat pentru intoxicaţia acută cu alcool şi pentru intoxicaţia cronică. În intoxicaţia acută, doza
letală rezultă după o ingestie de 3g/Kilocorp, ceea ce a determinat o alcoolemie de 5g ‰( doza mortală la 50% din cei aflaţi în această
situaţie ). Toleranţa la alcool este foarte mică la copii iar la femei mai mică decât la bărbaţi.În intoxicaţia cronică nu se poate vorbi de o
doză permisă pentru toate persoanele. Limitele variază foarte mult în funcţie de individ. Prin urmare,oamenii sunt inegali în faţa
consumului de alcool şi deci în faţa intoxicaţiei cronice cu alcool.
Limitele de toleranţă se apreciază pentru ficat, unul din organele cele mai sensibile faţă de alcool. Pentru pancreas, limita toleranţei se
apropie la 50g alcool consumat, ceea ce prelungeşte în mod evident timpul de reacţie optică, iar 20-40g alcool diminuează acuitatea vizuală
cu 15%, slăbind vederea la distanţă şi scăzând capacitatea de adaptare la întuneric. La acest efect direct asupra sistemului nervos se adaugă
şi efecte secundare ale uzului cronic de alcool: malabsorbţie, subnutriţie, aport insuficient de vitamine ( în special B ).
4. Intoxicaţia acută şi cronică cu alcool
Intoxicaţia acută cu băuturi alcoolice ( beţia ) are trei perioade:
-Perioada de excitaţie intelectuală: conversaţie excesivă; exagerări verbale; cutezanţă; euforie iar în unele cazuri indivizii devin trişti şi apoi
gem sau plâng.
-Perioada de pierdere a controlului şi de scădere a capacităţii intelectuale ( iresponsabilitate ; violenţă; certuri, obscenităţi; dezorientare ).
Mersul devine şovăitor. Individul devine somnolent, adoarme oriunde , indiferent de pericole.
-Perioada de somn comatos- cu pierderea cunoştinţei- relaxare musculară; hipotermie ( risc de a face pneumonie sau de a sucomba, dacă
este lăsat în frig ), respiraţie dificilă, cianoză, asfixie progresivă cu pericol de deces.În cazuri favorabile, individul se trezeşte după 12-24 ore
cu amnezie, dureri de stomac, ficat mărit şi dureros, indispoziţie.
Alcoolismul cronic prezintă manifestări variate de la individ la individ.Băutorul cronic prezintă cel mai adesea următoarele caracteristici:
-faţa cu pomeţii congestionaţi şi cu varicozităţi;
-conjunctivitele oculare subicterice;
-tremurături ale mâinilor;
-stare de excitabilitate exagerată;
–modificări de reflexe;
– digestia profund tulburată ( varsă dimineaţa ) au digestii dificile, cu balonare abdominală;limbă încărcată;dureri sub formă de arsuri la
stomac;ficat mărit, congestionat şi sensibil;inima este afectată ( apare tahicardie, oboseală la efort );
sistemul nervos este afectat prin atingerea nervilor periferici ( tremurături şi paralizii ) cât şi a sistemului nervos central;au idei delirante;
fac acte iresponsabile;au somn neliniştit cu vise urâte şi agitaţie motorie.
Tratamentul în cazul alcoolicilor este dificil şi lung, necesitând o cură de dezintoxicare, psihoterapie, medicaţii corespunzătoare, hrană,
vitamine. Diagnosticul trebui stabilit cât mai timpuriu.

5.Alcoolul şi ficatul

Încă din secolul al -XIX-lea s-a făcut legătura dintre alcoolismul cronic şi dezvoltarea cirozei hepatice, care constituie un stadiu foarte
avansat a suferinţei hepatice prin alcool.
În intoxicaţia cronică cu alcool leziunile ficatului se constituie treptat şi în mod ascuns ( înşelător ) în decurs de 5-10 ani trecând prin mai
multe faze succesive:
-faza de alterări ale structurilor subcelulare hepatice;
-faza de steatoză hepatică ( „ficat gras „ ) în care ficatul se încarcă cu grăsimi care sufocă celulele hepatice;
-faza de hepatită alcoolică ( cu analize hepatice pozitive ) ;
-faza de fibroză şi ciroză;
Evoluţia spre ciroză este favorizată şi de o alimentaţie insuficientă mai ales prin lipsa de proteine superioare din alimentaţie ( carne, lapte,
ouă ).În stadiile timpurii, dacă boala este descoperită la timp, bolnavul poate fi recuperat complet prin abţinerea de la alcool, o dietă
hrănitoare corespunzătoare, medicamente hepato-trope, vitamine din grupul B1.
Folosirea abuzivă de alcool are efecte dăunătoare şi asupra inimii, cum ar fi:
-efecte aritmogene ale alcoolului: palpitaţii, respiraţie dificilă; apare tahicardia, extrasistole, fibrilaţie atrială ( aceasta poate să fie
trecătoare dacă se renunţă la alcool );
-alcoolicii cronici suferă de cardiopatie alcoolică care poate provoca moarte subită ( afectează muşchiul inimii , la care se adaugă şi un
deficit de vitamina B 1 )
-inima băutorilor de bere „ este mărită şi dilatată;
Evitarea băuturilor alcoolice este calea cea mai sigură pentru a nu periclita activitatea ficatului şi a inimii care oricum au mult de suferit din
cauza stresului zilnic , din cauza poluării sau uneori şi din cauza unei alimentaţii nesănătoase.
6.Alcoolul şi sistemul nervos
Până nu de mult se atribuia alcoolului o acţiune excitantă asupra sistemului nervos. La nivelul scoarţei cerebrale au loc în permanenţă două
procese: excitaţia şi inhibiţia. Ambele sunt procese active şi de echilibrul dintre ele depinde echilibrul întregului organism, în raport cu
stare în care se găseşte ( somn, veghe, efort etc. ). Alcoolul nu intensifică procesele de excitaţie, ci frânează procesele de inhibiţie, alterând
echilibrul normal, fiziologic, dintre ele şi făcând în acest mod să predomine excitaţia. Slăbirea inhibiţiei înseamnă slăbirea controlului, mai
întâi în sfera neuropsihică, prima atinsă de efectele alcoolului.
Este adevărat că alcoolul dezleagă limbile, însă nu le dezleagă întotdeauna în chipul cel mai avantajos. Omul devine mai vorbăreţ, dar
deseori, din păcate, uită să mai fie politicos, devine vulgar, agresiv şi începe să dezlănţuie gândurile cele mai ascunse.
De la zona superioară a psihicului, influenţa alcoolului trece repede la funcţiile psihomotorii. Rezultatul: pierderea îndemânării, a preciziei
mişcărilor şi ceea ce este caracteristic , lungirea „timpului de reacţie” ( prin timp de reacţie înţelegându-se intervalul după care organismul
este capabil să execute gestul de răspuns corespunzător unei excitaţii venite din afară ).O alcoolemie crescută este deseori de vină în
producerea unor accidente de muncă sau accidente de circulaţie. De exemplu un şofer, aflat la volanul maşinii în plină viteză, va frâna mai
puţin prompt, dacă a consumat alcool şi , întârzierea respectivă se va putea dovedi suficientă pentru a genera accidentul. În producerea
accidentelor datorite alcoolului mai intervine şi faptul că pus în faţa unei situaţii neprevăzute, de pericol, cel care a băut, „face gestul
obişnuit, automat, dar care nu se mai potriveşte”. Pentru a evita accidentul, el ar fi trebuit să facă o mişcare nouă, specială, de apărare,
elaborată pe moment de scoarţa cerebrală. Însă, scoarţa creierului, căzând prima sub acţiunea toxică a alcoolului, nu mai este capabilă să
reacţioneze cu potenţialul ei normal.
Alcoolul consumat excesiv şi zilnic are efecte dezastruoase asupra sistemului nervos. Cel mai grav efect este asupra creierului; tomografiile
computerizate la alcoolici au arătat o atrofie a creierului şi în special a lobilor frontali.
Creierul devine mai mic la alcoolici, ceea ce explică scăderea funcţiilor intelectuale, pierderea memoriei, a autocontrolului, a puterii de
judecată şi a voinţei, ajungându-se cu timpul la tabloul de demenţă alcoolică. Delirul alcoolic ( criza de „ delirum tremens „- delir cu
tremurături generalizate şi halucinaţii apoi polinevritele şi paraliziile alcoolice. Potrivit datelor serviciilor de sănătate din diferite ţări,
jumătate din pacienţii clinicilor psihiatrice sunt alcoolici.

7.Alcoolul la copii şi adolescenţi

Consumul de alcool a crescut în ultimul timp ca volum şi frecvenţă, iar vârsta la care se începe băutul a scăzut. Studiile efectuate arată că
obiceiul consumului de alcool începe din adolescenţă şi la debutul vârstei adulte, însă consecinţele patologice nu apar decât în decursul mai
multor ani. Se observă diferenţe între sexe privitor la consumul de alcool şi la efectele fizice produse de acesta. În ziua de azi , din ce în ce
mai multe tinere consumă alcool şi cantităţi din ce în ce mai mari. Conţinutul mai redus în apă al organismului femeilor face ca acestea să
fie mai vulnerabile decât bărbaţii la efectele alcoolului.
Adolescenţii sunt în măsură redusă consumatori cronici de alcool; mai degrabă ei au tendinţa de a ceda ocazional unui consum excesiv de
alcool. Consumat însă din tinereţe, alcoolul duce la dependenţă şi chiar dacă dependenţa se instalează după mai mulţi ani, în majoritatea
cazurilor, la 30 ani deja persoana consumatoare de alcool devine alcoolic şi ar trebui să ceară asistenţă medicală de specialitate.
Între bărbaţi şi femei sunt şi diferenţe de ordin socio-cultural în privinţa consumului de alcool. În unele cazuri, în anumite medii, consumul
de alcool de către tineri este considerat ca o consolidare a imaginii masculine de virilitate şi maturitate. Consumarea de alcool de către
femei este privită diferit: femeia care bea mult este obiectul dezaprobării sociale şi , în consecinţă, ea încearcă să disimuleze dificultăţile cu
care se confruntă în loc să solicite un ajutor calificat. Cu siguranţă, este timpul să încercăm să vedem că unele obiceiuri sunt dăunătoare şi
nu este mai puţin important rolul pe care îl va juca tânărul care azi consumă alcool ( oarecum cu aprobare unei părţi a societăţii ) în familia
pe care şi-o va întemeia.
Copiii şi tinerii au o susceptibilitate foarte mare la alcool: au cât organismul este mai tânăr, cu atât este mai afectat de alcool. Consumând
băuturi alcoolice copiii şi adolescenţii pot cădea în comă alcoolică cu hipoglicemie ( scăderea glucozei în sânge ) din care pot fi salvaţi
numai prin tratament urgent la spital. Copiii şi adolescenţii fiind în creştere sunt afectaţi de consumul de alcool la nivelul sistemului nervos
dar şi la nivelul tubului digestiv.
Să nu bem prea des „ în sănătatea altora „, pentru a nu uita de sănătatea noastră!

Cauzele consumului de alcool etilic la tineri:

-anumite tipuri de personalitate ( hiperemotivi, persoane cu complexe de inferioritate şi cu instabilitate psihică ); alcoolul facilitează
debarasarea de dificultăţi de ordin caracterial, redă încrederea şi permite afişarea unei false bunăstări;
-terenul ereditar ( transmiterea genetică a unei enzime implicate în metabolismul alcoolului );
-tradiţii proalcoolice;
-presiunea grupului;
-dorinţa de experimentare ( pentru mulţi tineri alcoolul este un simbol de maturitate );
-conflicte cu părinţii;<
-mediul social;
-teama de obligaţiile impuse de vârsta adultă ( de ex. căutarea unei slujbe ).

Măsuri de prevenire şi combatere a consumului de alcool

Măsuri instructiv – educative ( cea mai eficientă cale de modificare a deprinderii de a consuma băuturi alcoolice ) prin:
– difuzarea în rândul tinerilor a unor cunoştinţe temeinice asupra efectelor alcoolului asupra sănătăţii, capacităţii de muncă,
comportamentului social, implicaţiilor demografice şi economice cu ajutorul unor broşuri, pliante, panouri, cursuri opţionale şi conferinţe
pe aceste teme;
– introducerea în  programul didactic a unor prelegeri despre alcoolism şi efectele sale ( începând din clasele a IV- a şi a V-a );
Măsuri social-economice :
– restrângerea producţiei de băuturi alcoolice , mai ales a celor concentrate;
– limitarea producţiei ilicite;
– menţinerea unor preţuri ridicate;
– realizarea unor cantităţi sporite şi variate de băuturi nealcoolice şi difuzarea largă a acestora;
–interzicerea reclamei care se face la băuturi alcoolice prin mijloace mass-media sau prin etichete şi ambalaje atrăgătoare;
– restrângerea spaţiilor de expunere a băuturilor alcoolice;
– interzicerea vânzării de băuturi alcoolice la copii şi adolescenţi;
– restrângerea numărului de unităţi în care se consumă în exclusivitate băuturi alcoolice şi neautorizarea funcţionării acestora în
vecinătatea şcolilor, căminelor, instituţiilor.
8. Alcoolul şi femeile însărcinate
Studiile clinice au arătat că femeile care uzează de băuturi alcoolice în timpul sarcinii nasc copii cu probleme cum ar fi:subponderabilitate
( defincienţa creşterii în greutate, în înălţime, circumferinţa capului ), întârziere în dezvoltarea intelectuală şi fizică, anomalii cranio-
faciale.În 40-50% din cazuri copiii prezintă malformaţii cardiace.Consecinţele pentru făt ale alcoolismului la gravide pot fi uşor prevenite
dacă femeia încetează să mai bea în cursul sarcinii şi în cursul alăptării.

9. Alcoolul şi viaţa sexuală

Consumul cronic de alcool are efect asupra glandelor sexuale, provocând la bărbaţi o atrofie testiculară , cu impotenţă sexuală. Pe lângă
atrofia testiculară suferă şi o dezvoltare a mamelelor şi modificări ale părului ( care cade ) la subţiori şi în alte regiuni.Acest efect se
datoreşte acţiunii directe a alcoolului asupra testiculelor precum şi indirect prin insuficienţă hepatică ( ciroză ) care însoţeşte alcoolismul,
ficatul nemaiputând interveni în circulaţia extrahepatică a estrogenilor.
Insuficienţa sexuală la cei care consumă băuturi alcoolice apare în două stadii:
-la început scade secreţia de hormoni masculini ( testosteron ) precum şi spermatogeneza; este un stadiu reversibil, când încetarea
consumului de alcool poate duce la recuperarea activităţii sexuale anterioare;
-al doilea stadiu este alterarea definitivă , când leziunile hepatice şi atrofia testiculară s-au instalat iremediabil.
La femei se instalează, de asemenea, tulburări prin pierderea feminităţii şi încetarea menstruaţiei.

10.ABUZUL DE ALCOOL ŞI CONSECINŢELE

Pentru a trece în revistă efectele alcoolului asupra organismului uman voi încerca să răspund tuturor celor care pretind că alcoolul este
folositor organismului.
„Alcoolul creşte puterea de muncă „ mai pretind unii- este doar aparentă acea stare de putere şi curaj. Este ceea ce în medicină este
cunoscut sub denumirea de fază de excitaţie – rezultat al biciuirii sistemului nervos şi constă, aşa cum am văzul în paragrafele anterioare ,
într-o slăbire a proceselor de inhibiţie- acesta fiind unul din primele efecte ale acţiunii toxice a alcoolului.După această fază de excitaţie,
însă, randamentul muncii celui aflat sub acţiunea alcoolului scade şi nu va fi niciodată superior randamentului anterior.S-a demonstrat că
oboseala apare de două ori mai repede la cei care au consumat alcool iar munca se desfăşoară anarhic, viteza şi precizia mişcărilor vor avea
de suferit.
O.M.S. atrage atenţia asupra faptului că dintre accidentele auto mortale, 85 % sunt provocate de conducătorii auto aflaţi sub influenţa
alcoolului. Pentru producerea accidentelor nu este neapărat nevoie de o stare de beţie avansată.
„ Alcoolul este hrănitor „ susţin alţii !În acest caz el ar trebui să asigure substanţe necesare refacerii celulelor şi să aducă energia necesară
complicatelor procese specifice organismului viu.Alcoolul în stare pură nu conţine nici unul din factorii nutritivi; mai mult, pentru a fi ars
în organism, acesta consumă o mare cantitate de vitamina B1 – sărăcind rezervele aduse de alimente. În schimb băuturile alcoolice, atacă
mucoasa stomacală, tulbură funcţiile ficatului ţi pancreasului cât şi resorbţia alimentelor la nivelul intestinului, sau ducând – în timp – la o
accentuată stare de denutriţie a organismului.
Mai mult, când cel care a băut alcool se află în frig, pierderile de căldură sunt atât de mari încât depăşesc cu mult producerea de căldură.
„ Alcoolul are rol antiinfecţios „.Pentru a îndeplini un rol antiinfecţios, alcoolul ar trebui să atingă o concentraţie minimă de 70% în sânge
ori aşa ceva nu este posibil. Alcoolemia nu poate depăşi 0,4- 0,5%, concentraţie suficientă pentru a provoca moartea omului, dar nu a
microbilor!În realitate, consumul de alcool, reduce puterea de apărare a organismului prin denutriţie. Un organ deosebit de sensibil la
alcool este ficatul, deoarece acesta este cel care degradează alcoolul şi tot acolo se depun grăsimi care rezultă din arderi.