œIncapacitatea de a te opri să mai gândești este o boală

groaznică (…)” spune Eckhart Tolle.

Gândurile nu ne dau pace, mintea ne controlează, suntem absorbiți de
gaura neagră a emoțiilor sau, într-un limbaj mai comun, suntem afectați
de stres. Stresul este o trăire subiectivă și reprezintă modul în care
evaluăm realitatea. Rezistența la stres este dată de mecanismele
folosite de noi pentru a interpreta și a gestiona provocările care
apar pe parcursul vieții.
Cum funcționează stresul?
Din punct de vedere fiziologic, atunci când întâlnim un stresor (o
provocare din realitatea obiectivă), apare o interpretare a ei la nivel
subiectiv (un gând în funcție de: cât considerăm că e de periculoasă
provocarea, câte resurse credem că avem ca să o depășim, ce
“€œtrebuie” să facem asfel încât răspunsul nostru să fie în concordanță
cu valorile pe care le avem, etc.), apoi în corpul nostru apar niște
modificări. Aceste modificări sunt traduse la nivel emoțional în frică.
Adrenalina și Cortizolul (hormonii de stres) sunt eliberați pentru a ajuta
corpul să răspundă rapid “€œamenințării”. Acești hormoni ne cresc
starea de alertă  pentru a ne putea apăra de orice pericol, prin luptă sau
fugă. Aceste răspunsuri, sedimentate antropologic, accelerează bătăile
inimii, cresc tensiunea, ascut vederea și auzul pentru a ne putea apăra de
ceea ce considerăm că este amenințător. În general, când stresorul
dispare, corpul nostru revine la normal. Dacă amenințarea este percepută
că persistență, atunci corpul nostru experimentează un stres prelungit și
se poate transforma în stres cronic.  

Stresul cronic ne inhibă sistemul imunitar și alte funcții cheie ale

corpului, crescandu-ne suscepibilitatea la boală. Din punct de vedere
psihologic, poate duce la extenuare, la tulburări anxioase, depresie,
tulburări care ne împiedică funcționarea zilnică și care necesită
tratament. Simptomele comportamentale ale persoanelor care suferă de
stres pot include lipsa interesului, agresivitatea, insomniile, schimbările
în obișnuintele alimentare și alcoolismul.

Factori de rezistență la stres

O cercetare din anul 2005 a doctorului Dennis Charney, decanul și
profesor de psihiatrie, neurologie, farmacologie și chimie biologică la
Ș coala de Medicină Mount Sinai din New York, a condus un studiu
privind rezistența la stres. Dr. Chaney a urmărit să afle de ce o persoană
este mai rezistentă la stres decât alta și studiul sau a fost făcut pe
veterani de război supuși torturii timp de ani de zile care NU au fost
afectați de tulburare de stres post-traumatic sau depresie.

O mare parte din datele studiate provin de la persoane supuse unor

condiții extreme, respectiv grupul a fost constituit din 750 de veterani de
 la războiul din Vietnam. Subiecții fuseseră ținuți prizonieri în timpul
războiului pe o perioadă de 6-8 ani, torturați și/sau ținuți în izolare.
Studiul condus pe acest grup de indivizi a inclus filmări, testări
neurologice și psihologice, neuroimagistica și testare de ADN.

Asemănătoare cu ideile promovate de psihologia pozitivă, Dr. Charney a

identificat 10 elemente psihologice critice ale rezistenței la stres.  

1. Optimismul. Cei care sunt extrem de optimiști tind să manifeste o

rezistență la stres crescută.
2. Altruismul. Cei care sunt rezistenți la stres consideră că a-i ajuta
pe ceilalți este un mod eficient de a trata stresul extrem;
3.  A avea un set de valori morale sau convingeri care nu poate fi
ușor spulberat
4. Credința sau spiritualitate. O parte dintre participanți se rugau
zilnic, alții însă nu erau deloc interesați de religie. Acest factor se referă
la importanța unui sens pe care il dăm lumii, fie că este un sens adoptat
dintr-o anumită religie, fie că este o viziune proprie.
5. Umorul. Este un foarte bun mecanism de gestionare a stresului.
6. Un model de urmat. Mulți oameni care au modele își dezvoltă
punctele forte inspirați fiind de aceștia.
7. Suportul social. A avea contacte cu alte persoane de încredere,
familie sau prieteni, cu care persoană poate să împărtășească cele mai
dificile gânduri, constituie o parte importantă din recuperarea de după
evenimentul stresant;
8. A înfrunta frica (sau a renunța la zona de confort)
9. A avea o misiune sau un sens în viață
10. Trainingul. Putem învața să devenim mai rezistenți, cautând noi
mecanisme de gestionare a stresului și trecând prin experiențe care ne
cer să depășim provocări.

Corpul și mintea sunt inseparabile, și se influențează reciproc. Stresul e

creat de mintea ta. Iar mintea îți aparține, nu tu ei. Stresul prelungit îți
afectează starea de sănătate psihică și fizică, așa că apelează la ajutor
specializat în cazul în care constați că acesta este și cazul tău