Eustresul se regaseste in toate aspectele din viata unui individ.

Eustresul la locul de munca

Un exemplu de situatie in care stresul pozitiv se poate evidentia consta in preluarea
unui nou proiect la locul de munca. In acest caz, proiectul respectiv implica utilizarea
punctelor forte existente si impune imbunatatirea abilitatilor existente sau invatarea
altora noi.
Eustresul in interesele personale
Trebuie cunoscut faptul ca nu doar angajarea sau promovarea la un loc de munc
Eustresul si calatoriile
Calatoriile reprezinta evenimente care sunt, deseori, stresante, mai ales cand trebuie
vizitat un teritoriu indepartat, in care se vorbeste o alta limba, de obicei, necunoscuta,
iar obiceiurile sunt diferite.
In acelasi timp, ocazia de a vizita un loc nou si interesant, cu diferite produse
alimentare noi ce pot fi degustate si cu o cultura gata sa fie experimentata, reprezinta
un adevarat motiv pentru aparitia stresului pozitiv.
Eustresul si familia
De foarte multe ori, eustresul poate sa apara in diferite situatii familiale. Cumpararea
unei case impreuna cu partenerul de viata, casatoria sau conceperea unui copil
reprezinta activitati care stimuleaza aparitia stresului pozitiv.
Eustresul si conditia fizica
Din punct de vedere fizic, stresul pozitiv este exemplificat prin provocarea propriului
corp sa efectueze anumite exercitii care sa incurajeze dezvoltarea. Un bun exemplu
consta in dorinta de a ridica greutati pentru a imbunatati forta, rezistenta si cresterea
musculara.
Exercitiile fizice pot fi extrem de utile in cresterea motivatiei si a stimei de sine.
Pentru ca eustresul sa fie mai frecvent resimtit in viata unei persoane, aceasta poate
incerca urmatoarele metode:
• Invatarea in fiecare zi a ceva nou, indiferent de cat de mare sau mica este
informatia;
• Iesirea din zona de confort, acest lucru implicand asumarea unor noi responsabilitati
sau dezvoltarea unei noi abilitati;
• Mentinerea unei atitudini pozitive indiferent de situatiile intalnite;
• Evitarea suprasolicitarii si urmarea unui program de odihna adecvat;
• Practicarea zilnica a exercitiilor fizice si urmarea unui plan de antrenament;
• Setarea unor obiective personale sau profesionale, provocatoare si realiste;
• Urmarirea progresului realizat in anumite activitati si incercarea de autodepasire.

De asemenea, participarea la diferite concursuri si practicarea unor jocuri de societate

reprezinta metode foarte bune prin care eustresul poate sa apara, chiar impreuna cu
un nivel mare de endorfine.
 Stresul bazal
Orice persoană trăieşte acest tip de stres, deoarece în viaţa cotidiană se
confruntă cu diferite evenimente, care nu sunt conforme cu aşteptările sale şi la
care reacţionează cu anumite stări de tensiune, frustrare, iritare, furie etc.
Acestea apar în viaţa personală sau în cea profesională şi se referă la diferitele
neînţelegeri cu colegii şi şefii, cu prietenii şi vecinii, la sarcinile primite şi la
timpul necesar realizării acestora, la provocările cărora trebuie să le facem faţă
permanent.
În general sugestiile referitoare la managementul stresului bazal vizează
următoarele indicaţii:
• Identificaţi sursa stresului;
• Dormiţi suficient de mult;
• Mâncaţi regulat;
• Odihniţi-vă şi conservaţi-vă energia;
• Faceţi-vă timp pentru relaxare şi exerciţii fizice;
• Controlaţi-vă consumul de alcool şi tutun;
• Acceptaţi schimbările;
• Comunicaţi-vă dorinţele, dar nu în manieră agresivă;
• Dezvoltaţi-vă relaţii satisfăcătoare de prietenie;
• Cultivaţi o atitudine pozitivă;
• Amuzaţi-vă din când în când, chiar şi de propria persoană

Stresul cumulativ
Acest tip de stres este rezultatul acţiunii unui eveniment dificil, care apare prea
des, durează prea mult şi este prea sever.
Dacă nu se acordă atenţie stresului cumulativ, atunci acesta poate duce la
sindromul de epuizare nervoasă.
Consecinţele vor fi atât în plan personal, cât şi în cel profesional, o astfel de
persoană putând, de exemplu, fie să evite munca şi să nu mai poată face faţă
sarcinilor cotidiene, fie deseori să devină total implicată în muncă şi să excludă
orice alte aspecte ale vieţii.
• Simptomele întâlnite la aceste persoane se referă la:
• § Oboseală intensă;
• § Pierderea încrederii în sine;
• § Sentiment de neajutorare;
• § Tristeţe;
• § Îngrijorare;
• § Vinovăţie;
• § Refuzul de a accepta că se află într-o stare de epuizare;
• § Negarea faptului că eficienţa a început să scadă;
• § Imposibilitatea de evaluare obiectivă a performanţei proprii;
• § Dureri de cap, stomac, spate.
• Stresul traumatic
Dacă stresul cumulativ apare în timp, iar la un anumit moment poate fi recunoscut
şi se poate interveni asupra lui, în schimb stresul traumatic este rezultatul unui
singur eveniment care apare brusc şi este foarte violent, producând rănirea fizică
sau emoţională a persoanei. Astfel de evenimente pot include atât pe cele care se
repercutează asupra propriei persoane, precum boli grave, atacuri armate, viol,
răpire etc., cât şi pe cele la care suntem martori, precum moartea cuiva, crime,
dezastre, masacre, epidemii etc.
• În astfel de situaţii persoana trăieşte un şoc, iar reacţiile pot apărea imediat sau
după o perioadă, acestea incluzând:
• Frică;
• Furie;
• Depresie;
• Confuzie;
• Idei obsesive;
• Sentiment de inutilitate;
• Sentiment de abandon;
• Pierderea sensului vieţii;
• Dificultăţi de a lua decizii;
• Creşterea consumului de alcool.

• Dacă aceste reacţii sunt prea intense sau apar prea des ele pot duce la apariţia
unor tulburări psihologice, de aceea în astfel de situaţii se recomandă apelarea
de urgenţă la specialiştii din domeniul sănătăţii mentale, fie ei psihologi,
psihoterapeuţi, psihiatri, medici.
•  
• Sugestii referitoare la managementul stresului traumatic:
• Înţelegeţi faptul că este normal să suferiţi după un eveniment traumatic;
• Nu uitaţi că după o experienţă traumatică cel mai bun scenariu este că veţi
deveni mai puternic, iar cel mai rău scenariu este acela că veţi experimenta o
formă de stres căreia nu-i veţi putea face faţă singur;
• Vorbiţi despre eveniment, imediat, cu cineva de încredere;
• Nu suferiţi în linişte, vorbiţi despre emoţiile pe care le trăiţi, doar aşa veţi putea
preveni apariţia unor efecte mai serioase în viitor;
• Nu fiţi critic cu propria persoană şi nu vă gândiţi că sunteţi slab;
• Nu vă imaginaţi că alţii vă vor desconsidera;
• Solicitaţi ajutor de specialitate;
• Acceptaţi un mediu protectiv oferit de cei cărora le pasă de dumneavoastră.

• Stresul posttraumatic
• Atunci când simptomele de mai sus durează mai mult de o lună, acestea pot
duce la apariţia unei probleme mult mai serioase, numită stres posttraumatic.
• De fapt, se numeşte tulburare de stres apărută în urma unui eveniment
traumatic (post-traumatic stress disorder PTSD) şi poate fi asemuită cu o rană
fizică, care nu se vindecă în mod natural.
• Simptomele apărute se referă la:
 • § Retrăirea periodică a evenimentului traumatic;
• § Evitarea oricărui stimul care aminteşte de evenimentul respectiv;
• § Prudenţă şi alertă exagerată faţă de situaţii;
§ Reacţii violente faţă de situaţiile ameninţătoare

Stresul in politie

Deosebindu-se de celelalte activităţi sociale printr-o multitudine de condiţii şi

particularităţi specifice, activitatea în domeniul poliţienesc conţine importante surse
potenţiale de stres, numărându-se, din acest punct de vedere, printer cele mai
stresante profesii.
• Principalii factori stresori care pot apărea în activitatea poliţienească sunt:
• • Gradul înalt de solicitare fizică şi psihică a misiunilor;
• • Numeroase situaţii de risc şi pericol;
• • Conflicte între poliţişti;
• • Climatul de lucru în subunităţi;
• • Conflicte nerezolvate în familie;
• • Boli, căsătorie, naşterea copiilor ş. a.
• Fenomen curent al vieţii moderne, ca urmare a creşterii ritmului solicitărilor şi
variaţiilor ambianţei, stresul are în activitatea poliţienească o importanţă
însemnată în influenţarea negativă a moralului colectivului, în diminuarea
capacităţii de lucru a colaboratorilor.
• Pentru domeniul poliţienesc, recunoaşterea operativă a prezenţei stresului la
cadrele poliţieneşti are o importanţă deosebită, constituie primul pas în
controlul şi stăpânirea acestui fenomen, asigurându-se îndeplinirea
obligaţiunilor fără pierderea eficienţei. Odată cu identificarea manifestărilor
stresului se pot folosi, individual şi colectiv metode şi tehnici de scădere a
intensităţii lor, de limitare a efectelor negative generate de acest fenomen.
• Stresul sever care include şi stresul luptei, se identifică în propriul corp prin
următoarele manifestări :
• • Fizice (gura uscată, înghiţire dificilă, stare permanentă de oboseală);
• • Mentale (amnezie pronunţată, putere scăzută de concentrare şi atenţie);
• • Psihologice (anxietate ridicată, tensiune nervoasă de nivel sporit,
autocontrol dificil al emoţiilor, sentimente acute de frustrare, de culpabilitate).
• Căile şi modalităţile de instruire a poliţiştilor în vederea prevenirii stresului în
activitatea lor:
• 1. desfăşurarea unei intense şi eficiente pregătiri generale şi de specialitate,
aceasta fiind principala cale de creştere a capacităţii adaptive şi antistres a
personalului;
• 2. realizarea la poliţişti a unei foarte bune condiţii fizice capabilă să le
susţină eforturile;
• 3. însuşirea de către poliţişti a unor modalităţi de depăşire a stresului şi
efectuarea de antrenamente pentru dezvoltarea acestor tehnici;
• 4. stabilirea, îndeosebi în timpul aplicaţiilor tactice a unui raport optim
între efort, activitate şi odihnă;
 • 5. repartizarea corectă, raţională a sarcinilor şi misiunilor în raport cu
gradul lor de dificultate şi cu capacităţile oamenilor.
• Ecuaţia personală îşi pune amprenta pe toate aspectele interacţiunii individului
cu ambianţă: evaluarea situaţiei stresante, reactivitatea particulară a
subsistemelor psihofiziologice solicitate, vulnerabilitatea sau toleranţa la stres.

Metode recomandate de specialişti pentru combaterea stresului

 să discutăm problemele pe care le avem cu alţii şi să le cerem ajutorul;
 să ne planificăm timpul în mod eficient;
 să avem o gândire pozitivă, să cultivăm trăirile şi sentimentele pozitive faţă de noi
în sine şi faţă de ceilalţi;
 să realizăm un echilibru între muncă, timp liber, somn;
 să oferim şi să primim afecţiune;
 să ne rezervăm în fiecare zi un moment de linişte;
 să ne armonizăm aspiraţiile pe care le avem;
 să cultivăm practicile personale care menţin sănătatea: alimentaţia echilibrată,
bogată în vitamine, mişcare, somn de 7-8 ore pe noapte, fără „nopţi albe”,
evitarea exceselor de orice fel;
 să nu uităm că amenajarea locului de muncă prin personalizarea lui cu fotografii
de familie sau alte obiecte care ne fac reală plăcerea este extrem de importanţă;
 să aflăm care imagini (legate de locul copilăriei sau dintr-un concediu de neuitat)
ne fac să ne simţim cel mai bine şi, treptat, prin vizualizare, să încercăm să le
suprapunem locului în care ne petrecem cel mai mult timpul.
Tehnici de diminuare a stresului:
1. conştientizarea factorului stresogen;
2. practicarea exerciţiilor fizice;
3. comunicarea cu cineva apropiat;
4. analiza situaţiei conflictuale;
5. modificarea modului de viaţă;
6. relaxarea (baie, masaj, plimbare);
7. autotreningul;
8. meditaţia;
9. alimentarea corectă;
10.consultarea unui specialist psiholog;
11.ascultarea muzicii plăcute;
12.relaxarea de tip mantra (privirea focului, privirea apei, privirea unui peizaj
plăcut).