Stres profesional si burnout

in cazul cadrelor medicale

• Focalizarea pe studiul stresului în
universul muncii a luat amploare începând
cu anii 1990, în special, cu privire la
impactul stresului profesional asupra
sănătății lucrătorilor și la gestionarea
acestuia. În rândul cercetătorilor și
decidenților de politici a existat o
preocupare crescândă privind efectele
pericolelor și riscurilor psihosociale și a
stresului profesional.
• Stresul este un fenomen psihosocial
complex ce decurge din confruntarea
persoanei cu cerinte, sarcini, situatii,
care sunt percepute ca fiind dificile,
dureroase sau de mare importanta
pentru persoana respectiva (Baban,
1998).
 Stresul are o importanta
componenta subiectiva
ceea ce este provocator, facil sau chiar
relaxant pentru o persoana, pentru o alta
poate deveni amenintator sau imposibil de
realizat (Roesch si colab., 2002).
Diferentele individuale in ceea ce priveste
raspunsul la stres sunt datorate atat
componentei genetice, cat si experientelor
de viata diferite.
• Creierul este programat sa perceapa
toate experientele, sa le catalogheze pe
fiecare ca fiind negativa (periculoasa),
neutra sau pozitiva si, apoi, sa
reactioneze corespunzator.
• Un numar foarte mare de studii a indicat
faptul ca expunerea pe termen lung la
stres profesional poate duce la sindromul
psihologic de „burnout” sau epuizare. In
societatea moderna, stresul legat de locul
de munca si epuizarea sunt aspecte
importante pentru profesionistii din
domeniul sanitar.
• Burnout-ul nu numai ca pune in pericol
sanatatea si echilibrul mental al cadrului
medical, dar este asociat cu erori
medicale semnificative si un act medical
de slaba calitate.
• Factorii care determina burnout-ul
profesional al cadrelor medicale:
• moartea si suferinta pacientilor;
• conflicte cu colegii si superiorii;
• instruirea neadecvata;
• lipsa suportului social;
• volumul de munca excesiv;
• incertitudinea cu privire la un tratament
prescris;
• presiunea datorata timpului;
• salarizare necorespunzatoare;
• conflict intre cariera si familie;
• activitati de cercetare si de predare.
• Organismul uman scaneaza si
evalueaza in permanenta mediul extern
si intern si raspunde, in consecinta,
acestor evaluari.
Evenimentul sau situatia (real/imaginar,
extern/intern) pot fi percepute ca fiind:
• ceva neutru, lipsit de interes si irelevant
pentru organism;
• ceva pozitiv, benefic;
• ceva negativ, amenintator sau periculos.
• B. Resurse personale de a face fata la
factorii de stres (stil de gandire si
interpretare)
• Resursele individuale de adaptare la
stres sunt definite ca fiind capacitatea
cognitiva, emotionala si comportamentala
de a reduce, stapani sau tolera solicitarile
interne sau externe, care depasesc
capacitatea de raspuns automata a
organismului.
• Adaptarea la stres implica atat existenta
unor resurse reale (intelectuale,
emotionale, fizice, sociale etc.), dar, de
cele mai multe ori, decurge din
autoevaluarea propriilor resurse pentru a
face fata evenimentelor evaluate ca fiind
negative sau amenintatoare (evaluare
secundara).
• Nu de putine ori, exista o discrepanta intre
resursele reale de raspuns si evaluarea
acestor resurse (prezenta unor reale
resurse care, insa, sunt evaluate de
persoana in cauza ca fiind insuficiente),
care genereaza de cele mai multe ori
starea de stres.
• C. Reactii la stres
• Daca un eveniment este evaluat ca fiind
stresant, individul poate avea diferite
reactii la stres.
• 1. Reactii fizice/fiziologice: dureri de
inima, palpitatii; apetit alimentar scazut
sau crescut; indigestii frecvente; insomnii;
crampe sau spasme musculare, dureri de
cap sau migrene; transpiratii excesive,
ameteli, stare generala de rau; constipatii
sau diaree (nemotivate medical); oboseala
cronica;
• 2. Reactii cognitive: blocaje ale gandirii;
deficit de atentie; scaderea capacitatii de
concentrare; dificultati in reamintirea
anumitor lucruri; flexibilitate redusa;
diminuarea creativitatii.
• 3. Reactii emotionale: iritabilitate
crescuta, scaderea interesului pentru
domenii care reprezentau inainte pasiuni
sau hobby-uri; pierderea interesului pentru
prieteni; instabilitate emotionala; anxietate;
tristete sau chiar depresie; reprimarea
emotiilor; dificultati in angajarea in activitati
distractive sau relaxante.
• 4. Reactiicomportamentale: performante
scazute la locul de munca sau la scoala;
fumat excesiv; consum exagerat de alcool;
tulburari de somn; un management
ineficient al timpului; izolarea de prieteni;
preocupare excesiva pentru anumite
activitati; comportamente agresive.
• Avem responsabilitatea, dar
si puterea de a schimba
lucrurile.
 1. Identificarea si monitorizarea
factorilor de stres
• identificarea factorilor de stres (cum ar fi,
supraincarcarea muncii, lipsa de suport si
comunicare, lipsa de resurse, probleme
medicale, conflicte in familie etc.);
• anticiparea perioadelor de stres si realizarea
unui plan de actiune pentru a face mai bine fata
(de exemplu, in apropierea unor termene limita
pentru finalizarea proiectelor la locul de munca,
in preajma unui eveniment important in familie
etc.).
• 2. Constientizarea propriilor reactii la
stres
• identificarea si exprimarea emotiilor fata
de anticiparea evenimentului/ situatiei
(precum anxietate, iritabilitate, discomfort,
frustrare, deznadejde etc.);
• identificarea reactiilor emotionale
imediate (cum ar fi, iritabilitatea) si de
lunga durata (de exemplu, neajutorare,
apatie) fata de eveniment/situatie;
• identificarea reactiilor comportamentale,
fiziologice si cognitive privind evenimentul
(izolare, evitare, renuntare; dureri de
stomac, dureri de cap, lipsa poftei de
mancare, insomnii; randament scazut la
scoala sau la munca, probleme de
concentrare, tulburari de memorie,
dificultati in rezolvarea de probleme, in
luarea de decizii etc.).
 3. Dezvoltarea unor abilitati si comportamente de
management al stresului

• • dezvoltarea asertivitatii;
• dezvoltarea comunicarii pozitive cu
ceilalti;
• identificarea si rezolvarea conflictelor,
atunci cand apar;
• invatarea metodelor de rezolvare a
problemelor si de luare a deciziilor;
• imbunatatirea managementului timpului;
• invatarea unor metode de relaxare.
• 4. Stabilirea si mentinerea unui suport
social adecvat
• solicitarea ajutorului direct si receptivitate
fata de acesta;
• dezvoltarea si mentinerea relatiilor
sociale.
• 5. Dezvoltarea unui stil de viata sanatos
• adoptarea unor comportamente
alimentare sanatoase;
• practicarea regulata a exercitiilor fizice;
• practicarea unor exercitii de relaxare;
• • consum responsabil/moderat de alcool,
cafea sau alte excitante pentru sistemul
nervos;
• cultivarea unor pasiuni, hobby-uri.
• 6. Dezvoltarea increderii in propria
persoana si acceptarea neconditionata
• stabilirea unor scopuri si obiective
realiste, „ce vreau eu de la viata asta?”;
• stabilirea prioritatilor si a limitelor
personale;
• participarea la activitati care dezvolta
increderea in sine.
• Exemplificare
• Stadial si progresiv, se procedeaza in felul
urmator:
1. se identifica factorii de stres actuali sau
potentiali;
2. se evalueaza resursele personale si
caracteristicile generale de a evalua
factorii de stres (convingeri centrale,
ganduri automate);
• 3. se identifica reactiile specifice (cum se
comporta, se simte persoana);
4. in functie de conditiile specifice
identificate, se intervine pe rand sau in
acelasi timp, la unul, la doua sau la toate
cele trei aspecte.
• Atât sarcina de muncă cantitativă (volumul
de muncă care urmează să fie realizat) și
sarcina de muncă calitativă (dificultatea
muncii) au fost asociate cu stresul.
• Sarcina de muncă trebuie analizată
împreună cu ritmul de muncă, aceasta
însemnând viteza cu care trebuie
desfășurată munca și natura și controlul
cerințelor de ritm (autosisteme sau mașini
prevăzute cu un ritm de lucru)
• MĂSURI COLECTIVE LA LOCUL DE
MUNCĂ PENTRU A PREVENI STRESUL
PROFESIONAL
• Control
Asigurarea nivelurilor adecvate de
personal acordarea dreptului lucrătorilor
de a-și spune cuvântul despre modul în
care activitatea lor trebuie să fie efectuată
• Sarcina de muncă
evaluarea periodică a cerințele de timp și
stabilirea unor termene rezonabile
asigurarea că orele de lucru sunt
previzibile și rezonabile
• Susținere socială
Asigurarea contactului social între
lucrători menținerea unui loc de muncă
lipsit de violență fizică și psihologică
menținerea unor relații de sprijin între
conducătorii locurilor de muncă și lucrători
• Compatibilitatea postului cu lucrătorul
compatibilitatea postului cu aptitudinile
fizice și psihologice ale lucrătorilor
atribuirea sarcinilor în funcție de
experiență și competență asigurarea unei
utilizări corecte a aptitudinilor
• Formare și educație
Furnizarea de instruiri corespunzătoare
pentru a asigura compatibilitatea
aptitudinilor lucrătorului cu munca
furnizarea de informații despre riscuri
psihosociale și stres professional și cum
se face prevenirea lor
• Transparență și corectitudine
asigurarea că sarcinile sunt clar definite
atribuirea de roluri clare, evitând conflictul
de rol și ambiguitatea rolului
• Mediul de muncă fizic
asigurarea unui echipament adecvat și
nivel corespunzător de iluminare, calitate a
aerului, zgomot evitarea expunerii la
agenți periculoși
• Legătura dintre muncă și acasă este tot
mai mult recunoscută ca o potențială
sursă de stres, în special pentru cuplurile
cu cariere diferite și pentru cei care se
confruntă cu dificultăți financiare sau crize
ale vieții.
• O atenție tot mai mare este acordată
impactului comportamentelor deviate
asociate, cum ar fi: abuzul de alcool și
droguri, fumatul, dieta nesănătoasă,
somnul insuficient, precum și legătura lor
cu creșterea incidenței accidentelor de
muncă și a bolilor netransmisibile
• Diferențele de expunere la riscuri
psihosociale dintre bărbați și femei
prezintă efecte diferite care duc la
consumul de tutun: tensiunea mare legată
de muncă, presiunea muncii și orele
suplimentare sunt asociate cu fumatul la
bărbați, în timp ce pentru femei,
principalele riscuri psihosociale legate de
fumat sunt cerințele ridicate (atât psihice
cât și fizice).
• Mai mult decât atât, alimentația
dezechilibrată și activitatea fizică
insuficientă sunt principalele cauze ale
obezității și sunt factorii cheie de risc
pentru BNT, cum ar fi: bolile
cardiovasculare, cancerul și diabetul.
• Boala cardiovasculară este prima cauză
de deces la nivel globalVIII cu o valoare
estimată de 17,5 milioane de decese în
2012 (31% din totalul deceselor la nivel
mondial)
• Epuizarea este o stare de epuizare fizică,
emoțională și psihică care rezultă din
implicarea pe termen lung în situații de
muncă cu solicitare emoțională.
• Sindromul Burnout poate fi descris ca un
răspuns prelungit la expunerea cronică la
riscuri psihosociale interpersonale și
emoționale la locul de muncă
• Acesta este caracterizat prin epuizare
emoțională, cinism (negativ, dezumanizat
și atitudini lipsite de sensibilitate față de
persoanele care sunt beneficiarii
serviciilor), depersonalizare, lipsa de
implicare în muncă, nivel scăzut de
realizare personală și ineficiență.
• Dureri de cap, insomnie, tulburări de somn
și alimentație, oboseală și iritabilitate,
instabilitate emoțională și rigiditate în
relațiile sociale sunt unele simptome
nespecifice asociate sindromului Burnout -
epuizare
• Epuizarea a fost, de asemenea, asociată
cu alcoolism și probleme de sănătate, cum
ar fi hipertensiunea și infarctul
miocardic.Alte efecte pot fi energie
scăzută, tulburări de somn și
neurovegetative și tulburări funcționale.
• În plus, un număr tot mai mare de studii
arată că sexul feminin este asociat cu
creșterea riscului de epuizare
• Depresia este o tulburare psihică comună.
La nivel global se estimează că afectează
350 de milioane de oameni și este una
dintre principalele cauze ale tulburărilor
psihice atât la femei cât și la bărbați
• Aceasta se caracterizează prin dispoziție
depresivă, pierderea interesului pentru
plăcere, energie scăzută, sentimente de
vinovăție sau respect de sine scăzut,
tulburări de somn sau de poftă de
mâncare și slabă concentrare.
• Depresia vine adesea însoțită de
simptome de anxietate, care este o emoție
caracterizată prin sentimente de tensiune,
griji și modificări fizice, cum ar fi creșterea
tensiunii arteriale
• Persoanele cu tulburări de anxietate, de
obicei, au gânduri sau preocupări
deranjante recurente, și pot avea
simptome fizice, cum ar fi transpirații,
tremurături, amețeli sau bătăi rapide ale
inimii
• Un număr mare de studii a identificat că
sănătatea psihică precară și depresia sunt
asociate cu volumul de muncă (incluzând
ore suplimentare de muncă și solicitări
mari fizice, psihice sau emoționale),
latitudine decizională mică, sprijin redus,
dezechilibru efort-recompensă,
nesiguranța locului de muncă
• Mai multe studii au examinat cerințele
muncii și riscul de deces prin sinucidere în
rândul lucrătorilor, subliniind expunerea la
următoarele riscuri psihosociale care
decurg din muncă: probleme financiare
(inclusiv șomaj), conflicte (inclusiv
agresiune, intimidare și hărțuire), control
redus sau latitudine mică de decizie,
sprijin social redus, cerințe psihologice
ridicate, și multe ore suplimentare
• Deși femeile sunt mai susceptibile de a
raporta simptome fizice asociate stresului,
ele gestionează mai bine comunicarea și
conectarea cu alte persoane din viața lor
și aceste conexiuni contribuie la strategiile
lor de gestionare a stresului
• Atunci când se compară femeile unele cu
altele, par, de asemenea, să existe
diferențe în modul în care femeile
căsătorite și cele singure gestionează
stresul.
• Stresul nu este o boala in sine, dar
daca este intens si de durata, poate sa
conduca la aparitia unor probleme de
sanatate mentala si fizica. Starea de
presiune, poate sa imbunatateasca
performantele si sa aduca o anumita
satisfactie in munca, prin atingerea
obiectivelor urmarite .
• Personalul are prea multe sarcini de
munca sau prea putine (supra sau
subincarcarea activitatilor), dispune de
aptitudinile si capacitatile necesare
pentru realizarea sarcinilor de munca ?
• Exista factori de risc fizic (zgomot,
vibratii, ventilatie, iluminat etc.) si
psihosociali (violenta, intimidare etc.)
in mediul de munca ?
• Trebuie alocate resursele necesare
daca exista probleme cum ar fi, de
exemplu, stabilirea unei alte ordini de
prioritate a sarcinilor de munca.
• Personalul trebuie sa aiba posibilitatea
de a controla planificarea propriei
activitatii, de a decide asupra modului
in care trebuie sa fie realizata aceasta
activitate si asupra solutiilor de
rezolvare a problemelor curente.
• Dând personalului posibilitatea de a-si
spune cuvântul si de a influenta
schimbarile de la locul de munca, se
obtine o mai mare implicare si
participare a acestuia la procesul
schimbarii.
• Desi multi specialisti considera ca
stresul este natural, intensitatea cu
care acesta se manifesta, in cazul
multor angajati, transforma aceasta
stare in una negativa, cu efecte
puternice in viata profesionala, dar si
personala a acestora.
• De exemplu, orice tensiune poate
genera o stare de stres, cu toate ca nu
toate tensiunile sunt negative. Unele
dintre ele pot energiza corpul, punand
sangele in miscare si mintea la
contributie.
• Surse specifice care pot genera
astfel de stari:
• Prea multe sarcini efectuate in acelasi
timp – Toate joburile au stipulate in fisa
de post o serie de responsabilitati,
sarcini, activitati si actiuni specifice.
• Presiunea deadline-urilor – Termenele
limita de predare pot deveni extrem de
stresante mai ales pentru cei care nu
si-au gestionat in mod corect timpul si
actiunile si ajung sa fie presati de timp.
• Lipsa unei bune pregatiri sau instruiri
pentru activitatea desfasurata. Exista
nenumarate situatii in care unele
persoane sunt puse sa faca anumite
activitati cu toate ca nu au pregatirea
aferenta sau nu li s-a facut o instruire
adecvata
• Prea multi „sefi” – In momentul in care
o persoana are mai multi superiori,
fiecare dintre acestia cerandu-i o serie
de rapoarte sau actiuni, unele care se
suprapun sau chiar intra in
contradictie,angajatuldevine
dezorientat, nemaistiind cui i se
subordoneaza si ce anume are de facut.
• Incertitudine – Atunci cand angajatul,
fie nu are siguranta locului de munca
sau fie cand nu stie foarte clar ce
anume are de facut sau care este
ierarhia in organizatia din care face
parte, stresul se instaleaza extrem de
usor.
• Lipsa unor bune conditii de lucru –
Conditiile fizice de la locul de munca
pot deveni stresante mai ales atunci
cand exista prea mult zgomot de fond,
bruiaj, vibratii, lumina slaba,
temperatura prea scazuta sau prea
ridicata (sau variatii ale temperaturii),
spatiu redus, neaerisit, expunere la
substante toxice, lipsa echipamentelor
necesare etc.
• Politica organizationala si/sau tipul de
management – Modul in care
functioneaza organizatia si tipul de
management se reflecta si in starea
generala a angajatilor.
• Neintelegeri intre angajati – In
momentul in care intre doi angajati
exista o serie de neintelegeri care nu
sunt indepartate, starea de tensiune
care apare este o sursa sigura de stres
atat pentru cei implicati, cat si pentru
restul angajatilor care fac parte din
colectivul respectiv.
• Supravegerea prin camere de luat
vederi – Efectul „big brother” este
extrem de puternic mai ales in prima
faza in care angajatii constientizeaza
faptul ca fiecare miscare le este
urmarita si analizata prin intermediul
camerelor de luat vederi. Stresul se
instaleaza in timp datorita presiunii
psihologice exercitate de sistemele de
urmarire.
• Stresul nu apare brusc si la cote
maxime. El trece prin mai multe faze
care ii permit individului sa ia masurile
potrivite pentru ameliorarea starii si
inlaturarea factorilor generatori.
• Cadrele medicale, precum medicii,
asistentii medicali, terapeutii, personalul
care lucreaza pe ambulanta, sunt
implicate direct in trauma pacientilor, iar
acest lucru, in timp, ii expune unui stres
traumatic secundar.
• Acest stres traumatic secundar este
specific sectorului medical, coexista, dar
este diferit de epuizarea profesionala
(burnout). Se numeste stres de
compasiune.
• Foarte multe cadre medicale ajung la un
anumit moment in cariera cand doar
mimeaza starea de bine. Zambetul si
conversatia de suprafata ascund faptul ca
au obosit, ca resursele interne pentru
sprijinirea celor care au nevoie,
incurajarea pacientilor si a membrilor
familiei, se apropie de epuizare.
• Lucrul in ture, turele de noapte, orele
suplimentare, disponibilitatea si
compasiunea de care trebuie sa dea
dovada medicii si asitentele, nu pot
ramane fara repercursiuni la nivel
psihologic si emotional.
• Medicii si asistentii
medicali sunt expusi zilnic unor scene
traumatice, discuta cazurisimilare cu
colegii si asculta relatarile incarcate
emotional ale pacientilor. Este absolut
normal ca toata aceasta presiune sa se
acumuleze si sa puna in pericol chiar
echilibrul emotional al cadrului medical.
• Echilibrul emotional al cadrelor medicale
nu este esential doar pentru acestea, ci si
pentru calitatea ingrijirii pacientilor. In
general, “nu poti sa dai ceea ce tu nu
ai”.
• Oboseala provocata de compasiune se
dezvolta in timp – saptamani, luni, uneori
chiar ani. In timp, si in doze mici,
capacitatea de a simti si de a avea grija
pentru altii se erodeaza prin folosirea
excesiva a empatiei.
• Odata declansat stresul de compasiune,
medicul sau asistentul medical dezvolta
o atitudine distanta care poate fi
interpretata de pacient ca lipsa de
interes. In actul medical increderea
medic – asistent medical – pacient este
esentiala pentru procesul de recuperare a
pacientului.
• Daca nu se intervine la timp pentru
restaurarea echilibrului psihologic si
emotional al cadrului medical, coroborat
cu prezenta celorlalte elemente de stres
din mediul de lucru, se poate ajunge
la abandon profesional.
• Pentru a preveni stresul de
compasiune, trebuie sa se intervina pe 3
directii: constientizare, echilibru si
relationare.
• Comunicarea este foarte importanta in
procesul de restaurare emotionala. Fie ca
este vorba de un prieten apropiat, fie ca
este vorba de familie, problemele cu care
se confrunta cadrul medical trebuie
expuse si abordate.
• Stresul de compasiune este un stres
ocupational, iar absolventii de studii
medicale sunt prea putin pregatiti pentru a
face fata cerintelor emotionale din viata de
zi cu zi a unei unitati medicale.
• Desigur, nu in toate unitatile medicale
exista aceeasi intensitate a factorilor de
stresemotional si psihologic, de aceea
anumite cadre medicale sunt mai expuse
decat altele, si nu ar trebui judecata
situatia generalist.
• Din pacate, exista tendinta de a uita ca
medicii si asistentii medicali nu sunt
roboti, ci oameni fiind, au nevoie la randul
lor de multumire si intelegere din partea
pacientilor, si a societatii in general.
• Sursa: www.institutiimedicale.ro