Stresul în viața noastră

Proiect realizat de: Plămădeală Adrian

 Stresul este un laborator de studiu care ne învaţă mereu cum să rezolvăm
cu succes dificultăţile pe care le întâmpinăm în viaţă.  Merrill F. Raber
Sunt deacord cu acest citat, fiindcă când ne aflăm în situație stresantă găsim
rezolvarea problemelor majore.
 Stresul, reprezintă sindromul de adaptare pe care individul îl realizează în
urma agresiunilor mediului; ansamblu care cuprinde încordare, tensiune,
constrângere, forță, solicitare. În funcție de natura agentului stresor, stresul
poate fi psihic, fizic, chimic și biologic. În funcție de numărul persoanelor
afectate, stresul poate fi individual sau colectiv.
 Hans Hugo Bruno Selye  a fost un biochimist canadian de origine austro-ungară, cel
care a introdus în știință noțiunea de stres.
 Hans Hugo Bruno Selye s-a născut într-o familie cu tradiții intelectuale, în care mama
era de origine austriacă, iar tatăl de origine maghiară.
 Tânărul manifesta, încă de pe atunci, o atracție deosebită pentru activitatea de
cercetare științifică. La scurt timp după absolvire, a ocupat postul de asistent
universitar în cadrul Institutului de Patologie Experimentală. A deținut această poziție
până în anul 1931, când a obținut titlul de Doctor în Științe. Începând cu acest an, a
obținut o bursă de studii Rockefeller la Universitatea Johns Hopkins din Baltimore
(S.U.A.), unde a început să studieze biochimia și igiena.
 Datorită pregătirii sale excepționale și rezultatelor experimentale obținute, Selye a
devenit profesor de histologie în anul 1941, iar din anul 1945 a ocupat funcția de
director al Institutului de Medicină și Chirurgie Experimentală al Universității din
Montreal. Și-a menținut această poziție până la finele lui 1977. Aceasta este perioada
când pune bazele teoretice și practice pentru argumentarea sindromului general de
adaptare (General Adaptation Syndrome - GAS), în jurul căruia gravitează apoi
întreaga sa știință și filozofie.
1. Reactia de alarma
In aceasta etapa apar primele manifestari: respiratie scurta si accelerata, cresterea batailor inimii, a
tensiunii arteriale, nod in gat sau stomac, anxietate, angoasa.
Simptomele sunt provocate de eliberarea hormonilor, cum ar fi adrenalina, al carei timp de actiune este
de cateva minute si are rolul de a pregati corpul sa reactioneze rapid.
2. Rezistenta
Este cea de-a doua faza, cand incepe adaptarea la stres. In timpul prelungirii agresiunii, reactia de
acomodare provoaca punerea in aplicare a unui proces de rezistenta fata de noua situatie. Va permite
prevenirea organismului asupra epuizarii, compensand consumul de energie cauzat pentru a face fata
stresului.
3. Epuizarea
Intervine cand organismul nu reuseste sa se mobilizeze, sa regaseasca resurse. Nu poate face fata
presiunilor, clacheaza. Rezervele fizice, psihice, biologice sunt total epuizate. Apar anumite patologii
ce obliga la stoparea "ambalarii" organismului.
Metode recomandate: sport (jogging, bicicleta, dans, inot), somn echilibrat, exercitii de respiratie,
intinderea mainilor (dimineata la sculare), masaj, plimbari. Identificand cauzele, se evita enervarea de
orice fel. A nu se uita de gandirea pozitiva.
 Stresul acut

Stresul acut este cea mai frecventă formă de stres. Este cauzat de cerințele și
presiunile din perioadă recentă și de cele anticipate în viitorul apropiat. Este vorba de
stresul cotidian, obișnuit în multe situații normale.
În doze mici, stresul acut poate fi plăcut și incitant, însă devine epuizant atunci când
depășește limita. De exemplu, coborârea pe ski-uri pe o pantă periculoasă poate fi o
experiență plină de tensiune și adrenalină dimineața, când ești încă odihnit, dar seara, după
mai multe repetiții, poate deveni obositor și chiar periculos. În același mod, atunci când te
forțezi peste capacitatea ta de a gestiona stresul acut, acesta îți poate cauza probleme, mai
ales în cazul unei expuneri prelungite la stres, fără momente suficiente de odihnă și
recuperare.
Stresul acut poate ajunge și la intensități mari, atunci când este cauzat de evenimente
traumatice și poate cauza în astfel cazuri probleme de sănătate psihologică, precum
sindromul de stres post-traumatic (PTSD).
 Stresul acut episodic

Stresul acut episodic apare atunci când o persoană este stresată în mod constant, iar stresul acut
se transformă dintr-o experiență ocazională într-un stil de viață. Simptomele stresului acut
episodic sunt mai intense decât în cazul stresului acut și pot cauza dificultăți mai mari în viața de
zi cu zi.
Persoanele care se confruntă cu stresul acut episodic sunt mereu pe fugă și totuși întârzie
întotdeauna. Nu reușesc să se organizeze eficient, uită de întâlniri, își pot neglija
responsabilitățile și sunt adesea iritabile, uneori chiar nervoase!
Adesea, stresul acut episodic este cauzat de un stil de viață nesănătos, de îngrijorarea excesivă și
de expunerea constantă la situații stresante. Dacă persoanele care se confrunta cu stresul acut
episodic nu fac schimbări pentru a-și ameliora nivelul de stres, acesta poate să se intensifice și să
cauzeze probleme grave de sănătate fizică și psihică.
 tresul cronic
Stresul cronic este opusul stresului acut. Stresul cronic apare atunci când o persoană nu vede o
cale de ieșire dintr-o situație dificilă, se simte fără speranţă şi renunţă la căutarea soluţiilor.
Stresul cronic poate fi rezultatul experientelor din copilărie sau a traumelor ce devin internalizate
şi rămân prezente pentru totdeauna. Aceste experienţe ce provoacă stresul cronic pot afecta
personalitatea. O persoană care suferă de stres cronic poate gândi că este mereu în primejdie sau
poate avea o stima de sine scăzută.
Cel mai grav aspect al stresului cronic este faptul că oamenii se obișnuiesc cu acesta şi uită că este
acolo. Oamenii sunt imediat conștienți de stresul acut deoarece este nou şi ajung să ignore stresul
cronic, deoarece este familiar și, uneori, aproape confortabil.
 Stresul de poate afecta în multe feluri diferite, adesea în alte moduri decât îi afectează pe
ceilalți. De cele mai multe ori, oamenii nu conștientizează nivelul de stres pe care îl acumulează
decât atunci când simptomele se agravează. Din acest motiv, este recomandat să îți urmărești
constant sănătatea psihologică și să cunoști felul în care simptomele stresului se manifestă, pentru a
ști dacă devine sau nu un pericol.
 Concluzii


 Stresul nu trebuie să fie lăsat nesupravegheat odată cu apariţia primelor simptome.

 Atunci când stresul are repercusiuni asupra stilului de viaţă este recomandat să
apelaţi la câteva şedinţe de psihoterapie.
 Psihoterapia individuală ajută la identificarea surselor de stres şi găsirea unor
modalităţi sănătoase de a gestiona evenimentele stresante.
 După identificarea tipului de stres alături de psihoterapeutul tău veţi elabora un
plan personalizat pentru rezolvarea problemelor și eliminarea factorilor de stres.