CURS 12

12.1. Diagrama de corelare

Este o reprezentare grafică prin care se urmăreşte studierea interdependenţei dintre două
variabile observate în cadrul unui fenomen comun.
Scările alese pentru cele două variabile trebuie să fie apropiate ca mărime, iar pentru
trasarea diagramei este necesar un număr suficient de date grupate corespunzător.
100
y 80
60
40
20
0
0 5 10 15 20
x

Fig. 12.1. Diagramă de corelare

Prin diagrama de corelare poate fi examinat tipul de distribuţie a datelor şi se pot
evidenţia legăturilor dintre acestea. O corelaţie pozitivă între x şi y există atunci când o creştere a
valorilor variabilei x implică o creştere a valorilor variabilei y. O corelaţe negativă apare atunci
când o creştere a valorilor variabilei x este conduce la o scădere a valorilor variabilei y.
În interpretarea unei diagrame este foarte important să se stabilească dacă între date
există o corelare. Pentru aceasta se poate folosi coeficientul de corelare, a cărui formulă este:
n
(x  m i xi )(yi  myi )
r n
i1
n
(12.1)
(x  m ) (y  m
i1
i xi
2

i1
i yi )2

unde: n este numărul de date experimentale; xi, yi sunt valorile parametrului x, respectiv y, în
experienţa numărul i; mxi , myi - mediile aritmetice ale parametrului x, respectiv y.
Coeficientului de corelaţie r are valori cuprinse între (–1; +1). Cu cât coeficientul de
corelaţie are valoarea mai apropiată de +1 sau –1, cu atât corelaţia este mai puternică pozitiv sau
negativ.
În practică se folosesc urmatoarele intervale:
a) 0  r  0.2 , atunci nu există o corelaţie liniară între variabilele x şi y;
b) 0.2  r  0.5 atunci există o corelaţie slabă între variabilele x şi y;
c) 0.5  r  0.75 atunci există o corelaţie de intensitate medie între variabilele x şi y;
d) 0.75  r  0.95atunci există o corelaţie puternică între variabilele x şi y;
e) 0.95  r  1.00 atunci există o corelaţie liniară între variabilele x şi y.
De asemenea, trebuie evitată eroarea de a considera că una dintre variabilele măsurate
este cauza celeilalte, ele având de fapt o cauză comună.

12.2 Diagrama Pareto

Diagrama Pareto este o reprezentare grafică a importanţei relative a cauzelor unei

probleme, obiectivul metodei fiind tocmai realizarea unei ierarhii a cauzelor [65]. Metoda are la
baza aşa-zisa lege a lui Pareto, conform căreia 80% din efect este produs de 20% din cauze.
Diagrama Pareto poate avea diferite utilizări:
- să afle care este cauza principală a unei probleme, separând-o de altele prezente, însă mai puţin
importante;
- să se decidă care va fi obiectivul acţiunilor de îmbunătăţire optimizând eficienţa eforturilor
realizate pentru aceasta;
- să se evalueze îmbunătăţirile obţinute, comparând diagrame succesive obţinute în momente
diferite;
- pentru a investiga efecte şi cauze;
- să se comunice uşor altor membri ai organizaţiei concluziile privind cauzele, efectele şi
costurile erorilor.
Construirea unei diagrame Pareto necesită parcurgerea următoarelor etape:
a) stabilirea perioadei de timp şi a metodei de culegere a datelor, respectiv strângerea datelor şi
clasificarea lor în funcţie de cauze şi de problema supusă analizei;
b) ordonarea datelor privind defectele, în funcţie de frecvenţa lor de apariţie;
c) trasarea axelor diagramei: axa orizontală va reprezenta clasificarea cauzelor sau a defectelor,
iar axa verticală va pune în evidenţă disponibilitatea rezultatelor;
d) trasarea pe diagramă, sub forma unor coloane de aceeaşi lăţime, în ordinea descrescătoare a
valorilor, a defectelor semnalate (sau a cauzelor acestora);
e) trasarea curbei cumulative;
f) stabilirea scării pentru procentajul cumulativ.

Fig. 12.2. Diagrama Pareto

 După construirea diagramei Pareto, atenţia trebuie acordată cu prioritate defectelor care
cumulează cifrele cele mai mari, urmărindu-se înlăturarea cauzelor care produc aceste defecte.
Odată înlăturate cauzelor defectelor analizate, se trasează o altă diagramă Pareto,
punându-se în evidenţă rezultatele obţinute şi în acelaşi timp elementele pentru intervenţiile
viitoare.

12.3. Diagrama cauză-efect (diagrama Ishikawa)

Digrama Pareto este un instrument practic pentru a scoate in evidenţă importanta relativă
a diferitelor tipuri de date de care dispunem, conducând la o cunoaştere a celor mai importante
probleme.
În continuare, este important a se identifica cauzele care produc problemele. Există 6
mari cauze ale variaţiei caracteristicilor de calitate, cunoscute sub denumirea “6M”: materiile
prime; maşinile de lucru; metodele de lucru; muncitorul ( resursele umane); mediul; măsurarea
( metodele şi mijloacele de măsurare).
Diagrama cauză-efect este instrumentul care poate fi folosit în această fază de lucru.
Metoda permite construcţia unei reprezentări colective a relaţiilor dintre cauze şi efectul pe care
acestea îl produc. Cele mai multe cauze posibile pot fi clasificate, după importanţă, pe diferite
niveluri de importanţă: cauze principale (majore), cauze secundare, terţiare etc.

Fig. 12.3. Diagrama cauză-efect (Isikawa)

Elaborarea unei diagrame cauză – efect se foloseşte atunci când se doreşte:
- identificarea cauzelor principale ale unor probleme sau efecte;
- clasificarea şi relaţionarea interacţiunilor între factorii care afectează rezultatul unui proces;
- analiza problemelor care au nevoie de soluţionare: analiza condiţiilor necesare pentru
ameliorarea calităţii unui produs, o mai bună aprovizionare materială sau pentru reducerea
costurilor, eliminarea condiţiilor ce cauzează respingerea unui produs sau reclamaţii din partea
clienţilor;
- centrarea, într-un grup de lucru, a discuţiei orientând-o asupra aspectelor relevante ale unei
probleme
Utilizarea brainstorming-ului este recomandată înainte de construcţia diagramei cauză-
efect, pentru colectarea unui număr maxim de idei.
 Etapele care trebuie urmaţi pentru construcţia unei diagrame cauză – efect sunt:
1) Definirea efectului care trebuie analizat: trebuie să fie făcută în termeni concreţi pentru a nu
exista îndoieli cu privire la ceea ce se doreşte, astfel încât efectul studiat să fie înţeles de către
toţi membrii echipei.
2) Poziţionarea pe diagramă a efectului de examinat. Aceasta se va poziţiona în partea dreaptă a
diagramei, înconjurat de un chenar. În acesta trebuie să apară, cel puţin o scurtă descriere a
efectului.
3) Identificarea cauzelor principale care au legătură cu efectul: acestea vor fi ramurile principale
ale diagramei şi vor constitui categoriile sub care se vor specifica alte posibile cauze. Sunt
folosite, în general, cele 6 cauze ale variaţiei caracteristicilor de calitate.
4) Poziţionarea fiecăreia dintre categoriile principale ale cauzelor pe diagramă.
5) Identificarea pentru fiecare cauză a altor factori specifici care pot fi influenţa efectului. Aceşti
factori vor deservi ramurile de la nivelul al doilea. La rândul lor, acestea se vor putea extinde la
altele de nivelul al treilea şi aşa mai departe. Numărul de niveluri nu este nelimitat, astfel încât se
poate întâmpla ca diagrama să fie secţionata în altele mai mici, dacă apare un număr mare de
niveluri pe una dintre ramuri.
6) Verificarea includerii factorilor: este necesară reevaluarea diagramei pentru a se asigura că au
fost incluşi în ea toţi factorii cauzali posibili.
7) Analiza diagramei: o diagramă cauză – efect identifica doar cauzele potenţiale. Prin urmare,
este necesară analiza lor pentru a ajunge la concluzii privind cauzele reale ale efectului. În
această fază este utilă folosirea diagramei Pareto.
Dintre cauzele evidenţiate vor fi selectate cauzele care au cea mai mare influenţă
probabilă asupra efectului analizat. Se recomandă să se aleagă un număr redus de cauze (2-3),
asupra cărora va trebui acţionat cu prioritate pentru rezolvarea problemei. Atunci când problema
de analizat este mai complexă, cauzele pot fi numeroase şi se recomandă construirea unor
diagrame parţiale.
Dintre avantajele folosirii diagramei cauză-efect se amintesc:
- folosesc o abordare organizată pentru determinarea cauzelor principale ale unei probleme;
- stimulează participarea membrilor grupului de muncă, permiţând astfel să se profite mai bine
de cunoştinţele tacite ale fiecărui membru;
- stimulează imaginaţia, determinând formarea unor idei noi;
- identifică domenii care cer un studiu mai detaliat.