Ghitu Maria Magdalena

Pocris Maria Elena

BFKT, ANUL 3

Encefalita Japoneza – cand a aparut, epidemii, data si istoricul aparitiei vaccinului

Encefalita Japoneză este o infecție neurologică, virală severă cu o gamă largă de manifestări.
Agentul etiologic al bolii este virusul encefalitei japoneze ( JEV) care aparține genului
Flavivirus, Virus ARN, înrudit cu virusul West Nile.[1]

Boala se transmite la om prin ințepături de țânțar din specia Culex. Este o boala frecventa în
zonele rurale din sud-estul Asiei, insulele Pacificului și Nordul Australiei( Orientul Îndepărtat).
Apare foarte rar la călători.

Primul caz de boală virală a encefalitei japoneze a fost documentat in 1871 in Japonia. Se
estimeaza aproape 68.000 de cazuri clinice de encefalita japoneza la nivel global în fiecare an. În
2011 au fost raportate doar 10.426 cazuri. Rata mortalită variază de la 20-30% adică
aproximativ 13.600 pana la 20.400 de decese. Rata persoanelor care supraviețuiesc, dar rămân cu
sechele neurologice sau psihiatrice este de 30-50%. [2]

Odată cu începerea utilizării vaccinurilor în unele țări, rata îmbolnăvirilor a scăzut, dar cu toate
acestea încă apar focare de boală.

Boala afecteaza în primul rând copii. Aproximativ 75% din cazuri implică copii cu vârstă sub 15
ani. Majoritate adulților din țările endemice au imunitate naturală după infecția din copilărie, dar
persoanele de orice vârstă pot fi afectate. [3]

La nivel mondial sunt recunoscute două modele epidemiologice de encefalita japoneza:

epidemică și endemică. Epidemiile de boală apar în principal în zonele de nord (Bangladesh,
Bhutan, Republica Populară Chineză, Taiwan, Japonia, Coreea de Sud, Coreea de Nord, Nepal,
nordul Vietnamului, nordul Indiei, nordul Thailandei, Pakistan și Rusia). În aceste zone focarele
de boala apar ocazional(de la inceputul lunii iunie, pana in septembrie), datorita caracteristicilor
sezoniere tipice.[4],[5]

Modelele endemic sunt găsite în zonele de sud (Australia, Birmania, Brunei Darussalam,
Cambodgia, Indonezia, Laos, Malaezia, Papua Noua Guinee (PNG), Filipine, Singapore, sudul
Vietnamului, sudul Thailandei, sudul Indiei, Sri Lanka și Timor-Leste). În aceste zone focarele
de boală apar sporadic pe tot parcusul anului. Trasmiterea virusului poate sa înceapa înca din
martie și să se extindă până în octombrie). [4],[5]

La fiecare 2-15 ani apar focare majore de encefalită japoneza. Acestea sunt intense în perioada
ploioasă(începtul lunii iunie pana în septembrie). Răspândirea bolii în zone noi a fost corelată cu
dezvoltarea agricolă și cultivarea intensivă a orezului, susținută de programele de irigare.[6]
Ghitu Maria Magdalena
Pocris Maria Elena
BFKT, ANUL 3

In anul 1935 s-a dezvoltat un vaccin impotriva encefalitei japoneze pornind de la un virus din
tipul Nakayama izolat de la un pacient. In urma vaccinarii a scazut numarul cazurilor de
imbolnavire.[10]

Vaccinul impotriva encefalitei japoneze este un vaccin inactivat, adsorbit. Denumirea comerciala
a acestuia este Ixiaro si este autorizat si in EU. [7],[8],[9]

Vaccinarea cu Ixiaro este recomandata persoanelor care prin profesie sau calatorii, risca sa fie
expusi la virusul encefalitei japoneze. [8],[9]

Doze si mod de aministrare:

 Ixiaro se administrează intramuscular, de preferință în mușchiul deltoid sau în porțiunea

anterolaterală a coapsei la sugari;[8] [9]
 Administrarea subcutanata se realizeaza persoanelor cu tulburări hemoragice, deoarece în
urma administrării intramusculare poate apărea hemoragie;[8],[9]
 Acest vaccin nu trebuie niciodată injectat intravascular;[9]
 Pentru adulți, programul de vaccinare constă în injectarea a 2 doze de 0,5 ml pe o
perioadă de 28 de zile;[7],[9]
 Pentru copiii de la 2 luni la 2 ani inclusiv, cele 2 doze sunt reduse la 0,25 ml fiecare, iar a
doua este administrată la cel puțin 28 de zile de la prima.[7],[9]

Contraindicatii:

 Hipersensibilitate la substanța activă, la oricare dintre excipienții sau la substanțele

reziduale (sulfat de protamină, formaldehidă, albumină serică bovină, ADN-ul celulei
gazdă); [9]
 Persoanelor care au reacții de hipersensibilitate după ce li s-a administrat prima doză de
vaccin, nu li se administreaza si a doua doza ; [9]
 In cazul persoanele cu afecțiuni febrile acute severe, administrarea trebuie amanata.[9]
Ghitu Maria Magdalena
Pocris Maria Elena
BFKT, ANUL 3

Bibliografie
[1]-Societatea Romana Medicina de Voiaj, Encefalita Japoneza, infomarii medicale. Disponibil
lahttp://srmv.ro/index.php/informatii-medicale/vaccinari/vaccinari-specifice-
calatorului/item/238-encefalita-japoneza [accesat la 4.05.2020]

[2]- Medscape, Japanese Encephalitis: Etiology, 2019. Disponibil la

https://emedicine.medscape.com/article/233802-overview#a1\ [accesat la 4.05.2020]

[3]- National Health Service, Japanese Encephalitis: Overview, 2019. Disponibil la

https://www.nhs.uk/conditions/japanese-encephalitis/ [accesat la 4.05.2020]

[4]- J.S Mackenzie, Japanese encepalitis an west nile viruses, ed. Springer, 2002, ISBN 978-3-642-59403-
8

[5]- Medscape, Japanese Encephalitis: Epidemiology, 2019. Disponibil la

https://emedicine.medscape.com/article/233802-overview#a6 [accesat la 4.05.2020]

[6]- World Health Organization: Japanese Encephalitis, 2019. Disponibil la https://www.who.int/news-

room/fact-sheets/detail/japanese-encephalitis [accesat la 5.04.2020]

[7]- Vactionation-info, Encéphalite japonaise: Vaccination contre l'encéphalite japonaise, 2020.

Disponibil la https://www.vaccination-info.be/maladie/encephalite-japonaise/ [accesat la
5.04.2020]

[8]- European Medicines Agency, Ixiaro: Japanese-encephalitis vaccine (inactivated, adsorbed), 2020.
Disponibil la https://www.ema.europa.eu/en/medicines/human/EPAR/ixiaro [accesat la 5.04.2020]

[9]- Tauber E, Kolllaritsch H, Korinek M, Safety and immunogenicity of a Vero-cell-derived,

inactivated Japanese encephalitis vaccine: a non-inferiority, phase III; Ed. Lancet., 2007, ISBN:
370-9602-184753

[10]-Proimunizare, Istoria imunizarii. Disponibil la https://www.proimunizare.ro/istoria-imunizarii/

[accesat la 5.05.2020]