qwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyui

opasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfgh
jklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvb
nmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwert
CULTURA SI COMUNICARE

yuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasd
REFERAT

2010
fghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxc
Tataru Alina Carmen, Grupa 9

vbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqw
ertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiop
asdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjkl
zxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnm
qwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyui
opasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfgh
jklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvb
nmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmrtyui
opasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfgh
jklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvb
 Comunicarea si forme ale ei

De-a lungul timpului, comunicarea a cunoscut mai multe forme de

manifestare.,,Comunicarea reprezintǎ atunci expresia unei dorinte sub o formǎ socializatǎ.”[1]
Dupǎ tipul de limbaj folosit, aceasta poate fi verbalǎ, nonverbalǎ sau paraverbalǎ.Având în
vedere numǎrul de indivizi participanţi la procesul de comunicare, ea este intrapersonalǎ,
interpersonalǎ, de grup sau în masǎ.Contextul spaţio-temporal al mesajelor o face sǎ fie
directǎ sau indirectǎ.Comunicarea poate activa direct sau indirect, incidental (fǎrǎ un scop bine
stabilit), cunsumatoriu (ca o consecinţǎ a stǎrilor emoţionale) şi instrumental (când este
urmǎrit un scop bine definit).Dupǎ poziţia ierarhicǎ a unui individ sau al unui grup de indivizi
într-o organizaţie, comunicarea se face ascendent (cu superiorii), descendent (cu inferiorii) sau
orizontal (de la egal la egal).
,,Fiecare va învǎţa sǎ traducǎ teoria celuilalt şi consecinţele ei în propiul sǎu limbaj,
precum şi sǎ descrie simultan în limbajul sǎu lumea cǎreia i se aplicǎ aceastǎ teorie.”[2]

Forme de comunicare

A discuta despre comunicare înseamnă, aşa cum spunea Tudor Vianu, [3 ]şi a ne
comunica, a împărtăşi gânduri şi semnificaţii ce se dezvoltă în varietatea a aceea ce Hannah
Arendt numea „reţeaua relaţiilor interumane”.[4]
,, În studiile despre comunicarea umanǎ, mult timp s-a privilegiat cuvântul (comunicarea
digitalǎ).Apoi s-a încercat integrarea atitudinilor corporale, a gesturilor, şi a tuturor semnelor
paralingvistice ce însoţesc limbajul (comunicarea analogicǎ).” [5]
Edward O. Wilson: „comunicarea este o acţiune a unui organism sau a unei celule care
alterează modelele probabile de comportament ale altei celule, într-o manieră adaptabilă pentru
unul sau pentru ambii participanţi”
Putem spune astfel cǎ existǎ comunicare cu intenţie.Intenţionalitatea a fost abordatǎ în
cadrul comunicǎrii de mai mulţi specialişti care au dovedit cǎ existǎ urme de intenţie, atât în
receptarea, cât şi în transmiterea de mesaje.
Tǎcerea este un tip al comunicǎrii. ,,Faptul de a nu <<transmite informaţii>> este o
comunicare.”[13]Dar cum putem comunica prin tǎcere? Ei bine, în primul rând fǎrǎ intenţie, prin
simpla noastrǎ prezenţǎ se pot spune despre noi (aproximând) înǎlţimea, vârsta, greutatea.În mod
cert, tot la o primǎ vedere şi tot ca o formǎ de comunicare prin tǎcere şi neintenţionatǎ este
culoarea ochilor sau culoarea pielii, îmbrǎcǎmintea, tunsoarea, machiajul, etc.
Putem foarte bine, comunica şi prin culori.Existǎ norme aproape stabilite de comunicare
prin culori, atât la oameni, cât şi la obiectele din jur.De exemplu, trandafirul roşu înseamnǎ
iubire; pisica neagrǎ înseamnǎ ghinion; etc.Acest mod de comunicare a dus la crearea unei
adevǎrate culturi referitoare la superstiţii sau folclor şi nu numai.
Un alt tip de comunicare prin tǎcere, este comunicarea prin telepatie.Multe persoane nu
cred in teoria atracţiei, dar cu siguranţǎ tuturor ni s-a întâmplat sǎ ne gândim la o persoanǎ şi sǎ
ne sune, spunându-ne la telefon cǎ şi ea s-a gândit la noi.Un film care adunǎ la un loc declaraţiile
mai multor oameni de ştiinţa precum Emerson sau Einstein este ,, The Secret”.[6]
Comunicarea verbalǎ, este aproape întotdeauna însoţitǎ şi de gesturi, adesea ele putând sǎ
amplifice mesajul transmis sau sǎ nu fie vizibile (de exemplu în convorbirea telefonicǎ).,,Prin
2|Page
gesturi, ţinutǎ, pozitia trupului şi prin distanţa menţinutǎ se realizeazǎ o cantitate mai mare de
comunicǎri interumane, decât pe orice altǎ cale”.[7]

Un tip interesant de comunicare, dupǎ pǎrerea mea, este comunicarea prin artǎ: muzica,
literatura, pictura, sculptura sau teatrul, ne pot comunica uşor şi eficient mesaje sau ne pot
demonstra cǎ se poate comunica şi prin abstractizare.Pe lânga semnele de circulaţie de pe stradǎ,
gǎsim adesea desene cu diferite mesaje scrise (exemplu: ,,Basarabia pǎmânt românesc!), desene(
graffiti).

Atata timp cat partea verbala si cea nonverbala a unui mesaj sunt percepute ca fiind
concordante, informatia verbala este receptionata integral. Daca insa se percepe o incongruenta
intre partea verbala si cea nonverbala a mesajului, informatia receptionata de celalalt este
transmisa in proportie de 58 % de limbajul corporal (pozitia corpului, gesturi, mimica, contact
vizual, cronemica, etc), circa 34 % prin caracteristicile vocii, respectiv doar 8% prin continutul
mesajului.

De aceea, componenta nonverbala a mesajului are o importanta cel putin egala cu cea a
continutului, iar persoana care vorbesate transmite pe langa mesajul verbal si unul corporal
(miscarile corpului, proxemica, artefactele, haptica, oculezica, expresii faciale, cronemica, etc.).

In confruntare ostila, o persoana poate avea un limbaj al corpului agresiv chiar fara a se gandi.
Dar asa cum o persoana isi exprima furia prin semnale nonverbale, noi ne putem antrena pentru a
promova comportamente pasnice cunoscand aceste semnale si interpretandu-le corect.

Comportamentul agresiv imbraca forme de manifestare variate, de la violenta pana la forma de

agresivitate simbolica, cum ar fi calomnia sau insulta. Insulta si jignirea reprezinta
comportamente agresive directe si active, care se pot realize nu numai prin comunicarea verbala,
ci si prin comunicarea nonverbala.

Putem incepe dezvaluirea semnalelor nonverbale agresive prin punerea in discutie a aratatului cu
degetul (cu degetul aratator ridicat in sus si miscat agresiv de sus in jos), care este un gest ce
tradeaza agresivitatea si autoritatea dusa la extrem a persoanei care il foloseste.

Privirea, ca element al oculezicii, poate transmite semnale nonverbale agresive. De multe ori
auzim expresia l-a mancat din ochi sau l-a sagetat cu privirea, care reda prin privitul intens al
persoanei agresate intentia agresorului de a ucide bunele relatii interpersonale.

Violarea spatiului personal si a distantei intime (care este de pana la 40- 50 de cm) este resimtita
ca o agresiune. Remarcam acest lucru in autobuzele si tramvaiele bucurestene, cand intalnim
nenumarate persoane care nu tin cont de distantele interpersonale stabilite de Edward T. Hall si,
incalcand aceste norme ii agreseaza pe ceilalti.{mospagebreak}

3|Page
Dintre gesturile care tradeaza conflictul dintre doua sau mai multe persoane putem aminti bratele
incrucisate, care in aceste conditii inseamna inchiderea canalelor de comunicare cu ceilalti si
refuzarea dialogului. De asemenea, mainile pe solduri indica o pozitie ofensiva, de parca
persoana respectiva este pregatita sa sara la bataie. Intalnim destul de frecvent in baruri, in
discoteci sau chiar pe strada, gestul unor barbati de a-si tine mainele in buzunare, procedand,
probabil fara sa isi dea seama, la o prezentare ritualizata a organului genital, fapt care denota o
pregnanta agresivitate masculine. Dar, sa nu uitam sa amintim ca gest de amenintare si aratatul
pumnului, cu mana ridicata in sus.

Scrasnetul dintilor, ranjetul, capul plecat in pozitia impunge, mainile inclestate, intoarcerea
spatelui, fata congestionata, incordarea muschilor gatului, scanteierea metalica a privirii, privirea
peste partener sunt tot atatea semne de posibila ostilitate nonverbala.

In cadrul vocalicii sau al paralimbajului, ridicare excesiva a vocii este un semn clar ca aveam de-
a face cu un conflict sau situatie agresiva. Dar nu numai ridicatul vocii ne semnaleaza acest
lucru, ci si rasul in e (un fel de ras behait, HeHeHe) exprima dispretul, batjocura sau transmite o
amenintare directa.

Prin mimica fetei, stim cu totii, ca putem exprima atat de usor sentimentele de agresivitate,
duritate, ura fata de ceilalti. Ca exemple concrete de expresii faciale violente sau care starnesc
conflictul sunt: holbarea ochilor si scoaterea limbii spre persoana pe care o dezavuam, fapte care
exprima un anumit grad de agresivitate.

In cadrul hapticii intalnim acele comportamente de atingere a altor persoane. Dar atentie la faptul
ca in limbajul nonverbal constituie agresivitate si chiar violenta atingerea corpului altei persoane
fara asentimentul acesteia.

Asadar, violenta si conflictul in limbajul nonverbal se exprima prin diverse forme de comunicare
nonverbala, cum ar fi haptica (atingerile cutanate), proxemica (distantele interpesonale),
oculezica (privirea), artefacte (haine sau accesorii), vocalica (vocea), olfactie (mirosurile) si nu
in ultimul rand, prin gesturi (kinezica) si mimica (expresii faciale). Cititi cu atentie toate aceste
semnale care pot trada agresivitatea si chiar tendinta spre conflict a partenerilor de discutie si nu
numai!
 

4|Page
Note:

[1] Muchielli, Alex, ,,Arta de a comunica; metode, forme şi psihologia situaţiilor de

comunicare”, trad. de Giuliano Sfichi, Gina Puica şi Marius Roman, ed.Polirom, Iaşi, pg24

[2] Ibidem, p.72

[3] „Cine vorbeşte <comunică> şi <se comunică>. O face pentru alţii, şi o face pentru el. În
limbaj se eliberează o stare sufletească individuală şi se organizează un raport social.
Considerat în dubla sa intenţie, se poate spune că faptul lingvistic este în acelaşi timp
<reflexiv> şi <tranzitiv>. Se reflectă în el omul care în produce şi sunt atinşi prin el toţi oamenii
care îl cunosc ” Tudor VIANU, Studii de stilistică, Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică,
1968, p. 32.

[4] Muchielli, Alex, ,,Arta de a comunica; metode, forme şi psihologia situaţiilor de

comunicare”, trad. de Giuliano Sfichi, Gina Puica şi Marius Roman, ed.Polirom, Iaşi, p. 75

[5] Muchielli, Alex, ,,Arta de a comunica; metode, forme şi psihologia situaţiilor de

comunicare”, trad. de Giuliano Sfichi, Gina Puica şi Marius Roman, ed.Polirom, Iaşi.76
[6] ,,The Secret” documentary http://divxonline.biz/documentary/697-the-secret.html (accesat
în data de 26.10.2010, ora 19.00)

[7] Pease Allan, ,,Limbajul Trupului-Cum pot fi citite gandurile altora din gesturile lor”, Editura
Polimark, bucuresti, 1993, introducere.

5|Page
6|Page