Analiza Sistemelor Politice Germania

Sistemul politic din Germania

Introducere

După catastrofa celui de-al Treilea Reich si a dictaturii naţional socialiste sub Adolf Hitler,
s-a născut democraţia nouă a Germaniei. În Germania de Vest în anul 1949 a fost adoptată
Constituţia care este valabilă şi în ziua de azi. Aceasta ar fi trebuit de fapt să fie o lege fundamentală
tranzitorie, până când fosta RDG avea să se unească, din nou cu RFG. Din 3 octombrie 1990 în
urma prabusirii Zidului Berlinului există o singură Germanie unificată. Constituţia apără, printre
altele, libertatea individului, îi garantează demnitatea şi egalitatea în faţa legii indiferent de rasă,
origine, limbă sau religie. În plus, principiul separării puterilor în stat este menit să garanteze că în
Germania nu va mai domni vreodată dictatura.
A fost construit un stat federalist cu trei niveluri decizionale. Autorităţile centrale şi
landurile îşi împart puterea politică şi elaborează legi. Comunele sunt al treilea nivel de decizie, cel
mai numeros şi, cu toate acestea, cu atribuţiile cele mai restrânse. Statul şi-a creat şi mecanisme de
apărare împotriva manifestărilor extremiste, iar partide nedemocratice pot fi interzise de pe scena
politică. În 1952 şi 1956 au fost scoase în afara legii două partide radical-comuniste, iar in 2001 s-a
incercat a scoate din legalitate NPD un partid extremist de origine national-socialisă. În plus, nu
poate accede în parlament orice formaţiune politică, ci numai acelea care au depăşit la alegeri
pragul minim electoral de 5% din voturile valabil exprimate.
Conflictele sociale şi mobilizarea populaţiei la alegerile generale federale şi locale revin în
sarcina partidelor politice. Două formaţiuni s-au făcut remarcate de-a lungul istoriei postbelice:
Uniunea Creştin-Democrată / Creştin-Socială, de orientare conservatoare şi Partidul Popular Social
Democrat. Există însă şi alte curente politice reprezentate în Parlament: liberalii, ecologiştii şi
comuniştii.
Germania este una dintre cele mai importante ţări din Uniunea Europeană şi din lume si face
parte din organizatii precum Consiliul Europei (1951), OCDE (Organizatiei pentru Cooperare si
Dezvoltare Economica), NATO (1955), Uniunea Europeană (1957), ONU (1973), OSCE.

1
Analiza Sistemelor Politice Germania

Regimul politic si forma de guvernamant

Germania este o republică cu organizare statală federală. Este compusa din 16 landuri in
prezent. Presedintele Republicii este ales pentru un mandat de 5 ani de Convenţia Federală, ales
dupa criteriile: sa aiba cetatenie germana si varsta de 40 ani.
Ca in orice regim parlamentar Presedintele are mai mult functii decorative. Aceste functii
sunt: reprezentarea Germaniei pe plan international; incheierea tratatelor internationale; acreditarea
si primirea reprezentantilor diplomatici; numirea si revocarea judecatorilor; exercitarea dreptului de
gratiere; promulgarea legilor; atributii in ceea ce priveste formarea guvernului. Presedintele nu
raspunde din punct de vedere politic de actele sale ci pentru incalcarea Constituţiei sau a unei legi
federale.
Parlamentul Germaniei este unul bicameral compus din Bundestag si Bundesrat.
Alegerea membrilor primei camere (deputatilor) se face in doua feluri. Si aceasta pentru ca
jumatate din deputati sunt alesi prin vot uninominal majoritar, iar cealalta jumatate prin vot
proportional pe listă. Membrii Bundestagului sunt aleşi pentru un mandat de 4 ani. Bundesratul este
compus din membrii numiţi de guvernele landurilor (mandatele sunt de la 3 la 5, in functie de
marimea demografica).
Avand in vedere ca Bundestagul este cameră aleasă de populaţie, se poate spune ca deţine
functia reprezentativă. Rolul legislativ al Bundesratului este limitat, Bundestagul având o mai mare
putere legislaiva, desi constituţia prevede colaborarea dintre camere.
Fiecare camera este condusa de cate un presedinte si un vicepresedinte, asistati de secretari.
Presedintele Bundestagului se alege pe durata madadatului legislatin iar cel al Bundesratului este
desemnat anual. In afara de functia legislativa Parlamentul are dreptul de a numi si revoca
Cancelarul (si guvernul). In acest context vorbim de Bundestag, in fata caruia guvernul este
respunzator.Puterea executiva este reprezentata de Guvern, acesta fiind format din Cancelar si
ministri.
Cancelarul poate fi propus si de Presedinte si de Parlament insa decizia asupra numirii
sale, aparţine Bundestagului. Prima Propunere pentru postul de Cancelar trebuie sa ii apartină
Parlamentului. Daca din difertite motive aceasta propunere nu exista sau nu este aprobată,
Presedintele va supune votului propunerea sa. Daca nici in acest caz nu este ales un Cancelar,
Presedintele are dreptul sa dizolve Bundestagul.Cancelarul dispune de autoritate maxima in Guvern,
el avand dreptul sa schimbe cabinetul daca este nevoie.
Tot Cancelarul isi asumă raspunderea pentru indeplinirea obiectivelor propuse. In cazul in
care Cancelarul pierde majoritatea din Bundestag, aceasta il poate revoca si numii un succesor.
2
Analiza Sistemelor Politice Germania

Sistemul partidist german este unul bipartidism imperfect, sau „doua partide si jumatate”.
Acest sistem este astfel pentru ca există doua partide mari cu influentă puternică şi un partid mic,
care se asociaza de regulă cu partidul aflat la putere. Bineinteles ca exista mai multe partide in viata
politică insa cele mai importante sunt: Uniunea Crestin-Democrată, Partidul Social-Democrat,
Partidul Liber-Democrat. Pe langa acestea mai sunt si Partidul Ecologist si Partidul Socialismului
Democratic. Sistemul partidist German de „doua partide si jumatate” tinde inspre „doua partide si
doua jumatati” deoarece Partidul Ecologist devine din ce in ce mai important.
În acest moment functia de presedinte este deţinuta de Horst Köhler, iar cea de cancelar de
Angela Merkel.

Cadrul institutional

Simbolurile Germaniei sunt: drapelul, imnul, deviza şi Ziua Germaniei - 3 octombrie.

Steagul este simbolul oficial de stat şi este format din trei benzi orizontale de dimensiuni
egale în culorile negru, roşu şi auriu. A apărut pentru prima dată la începutul secolului al XIX-lea şi
a dobândit proeminenţă pe timpul revoluţiei din 1848. Culorile drapelului modern sunt asociate cu
democraţia republicană formată după Al Doilea Război Mondial şi reprezintă unitatea şi libertatea
germană: nu numai libertatea Germaniei, dar şi cea a cetăţenilor germani.
Imnul Cântecul germanilor (Das lied der Deutschen) este imnul naţional al Germaniei,
versurile lui sunt scrise de către August Heinrich Hoffmann von Fallersleben în 1841, pe o melodie
de Franz Joseph Haydn.
Deviza - Einigkeit und Recht und Freiheit (Unitate şi Dreptate şi Libertate)
Germania este o republică federală caracterizată de o structură administrativă policentrică,
un nivel de cooperare la nivel federal si o puternică poziţie a Cancelarului Federal.
1.Statul
Germania este formata din 16 landuri sau state.Acestea diferă ca mărime si structură
politică, fiecare land are constituţie, parlament si guvern propriu.Seful statului german este
Preşedintele Federal ales de Convenţia Federală, iar funcţiile sale sunt doar de reprezentare.
2.Structura Autoritaţii
Toate cele 3 ramuri distincte ale autoritaţii se regasesc in administraţia din Germania.
2a.Autoritatea juridică
Legile Germaniei sunt in mare parte legi scrise, iar in prezent exista mai mult de 4000 de
legi si ordonanţe cu putere de lege (75% sunt legi Federale).Aparatul administrativ este sustinut de
un sistem de legi, ordonanţe si regulamente administrative.În toate domeniile legilor publice

3
 Analiza Sistemelor Politice Germania

deciziile administrative pot fi contestate la Curţile Administrative.Sistemul curtilor din Germania

conţine 5 ramificaţii:
- Curţile ordinare (responsabile pentru rezolvarea problemelor penale şi civile exceptând legile
reeritoare la munca si domeniul jurisdicţional liber)
- Curţile pentru Muncă
- Curţile Administrative
- Curţile Sociale
- Curţile Fiscale
Separat de acestea mai exista si Curtea federală Constituţională care este cea mai inalta
Curte din Germania dar si un Grup Constituţional.
2b.Autoritatea legislativă
Grupurile legislative.
Parlamentul Federal este format din 2 camere: Bundestag si Bundesrat.Fiecare land are
propriul său Parlament ales si un Guvern Local.Principiul suveranităţii landurilor confirmă faptul că
Parlamentul Federal nu poate obiecta la legile avansate de parlamentele landurilor.Dacă
constituţionalitatea legilor este pusa sub semnul intrebarii Curţile Constituţionale ale landului
trebuie sa decidă.
2c.Autoritatea executiva
Germania este un stat federal cu 3 niveluri ale administarţiei: federal,land si local.
Aceasta structură policentrică are puternice conotaţii istorice si politice.Principala functie a
Guvernului federal este să pregatească deciziile politice si legislative in timp ce responsabilitaţile
administrative sunt delegate catre landuri.Aproape ¾ din legislaţia federala se adresează direct
guvernelor landurilor si celor locale si trebuie implementata de acestea.
Guvernul Federal Central
Cancelarul Federal desemnează mambrii guvernului, conduce activitatea acestuia şi
determină coordonatele politicii care urmează a fi urmată de fiecare minister.Deasemenea el
determina si precizează gradul de responsabilitate care revine fiecarui minister.Sistemul politic
german se caracterizeaza printr-o absenţă relativă a constituţionalităţii autoritaţii ierarhice a Şefului
Guvernului asupra ministerelor.Membrii ministerelor se bucură de un inalt grad de independenţă
ţinând seama doar de principiile politice de bază.
Fundamentarea deciziilor – Coordonarea
Fundamentarea politicii are loc la nivelul ministerelor.Şedinţele Guvernului Federal se
desfasoară cu participarea ministerelor federale, Şeful Cancelariei Federale si Secretariatul de Stat
al Parlamentului de pe lângă Cancelarul Federal.Guvernul Federal fundamenteaza decizii atunci
cand exista majoritate de voturi.

4
 Analiza Sistemelor Politice Germania

Pentru coordonarea politicii interguvernamentale au fost create Consiliile de Nivel

Înalt.Deşi nu au putere decizională, recomandarile lor sunt luate in considerare in fundamentarea
politicii ministerelor.
Sistemul german al administratiei publice este puternic descentralizat in sensul că fiecare
ministru are responsabilitatea de a conduce activitatea propriului minister.
Ministerele – Departamentele
Ministerele au autoritate federală supremă, identifică problemele si analizează variante
decizionale pentru a gasi cele mai bune soluţii şi fundamentează legislaţia primara si
secundară.Acestea sunt conduse de un ministru asistat de un Birou de personal format din persoane
civile.În mod normal acesta cuprinde un asistent/consilier personal, un reprezentant al presei, un
asistent parlamentar si secretari.În directa subordonare a ministerului se află unul sau două
Secretariate de Stat Parlamentare (formate din membri ai parlamentului) si unul sau două
Secretariate de Stat proprii.
Componente ale administraţiei de stat indirecte in Germania:
- Corporaţiile
- Instituţiile cu personalitate juridică
- Instituţii fără personalitate juridica
- Fundaţiile
Guvernele regionale (landurile)
Conform legilor de bază, organizarea administrativă a fiecărui land este lăsată la dispoziţia
acestuia.La nivel federal, politica generală pentru fiecare land este detarminată de şeful de Guvern
(Primul Ministru al Landului) şi birourile sale.
Guvernul Local
Autoguvernarea locală este o veche tradiţie in Germania.Dreptul fiecarei comunitaţi de a-şi
coordona activitatea locală si de a avea responsabilitate proprie este garantat de legea de bază şi de
toate legile constituţionale.
Exista 2 niveluri ale autoguvernarii locale:
- Municipalitatea
- Comitatele/Districtele ( acestea sunt un grup regional al municipalităţii)
Aceste 2 niveluri locale funcţionează dupa principiul subsidiarităţii, astfel când
municipalitatea nu poate sa indeplinească anumite sarcini acestea sunt preluate de către
comitat.Marile oraşe care au mai mult de 100 000 de locuitori funcţionează independent ca districte
sau comitate şi combină cele 2 niveluri ale autorităţii locale.Toate Consiliile Locale sunt alese prin
vot direct.Organizarea administraţiei guvernamentale locale nu este uniformă in Germania.În cea

5
Analiza Sistemelor Politice Germania

mai mare parte a Germaniei primarul este in acelaşi timp şeful consiliului Local si şeful Biroului
Executiv.El este ales de populaţie sau de Consiliul Local.
Dincolo de sarcinile proprii, guvernele locale au importante responsabilitaţi pentru
implementarea legislaţiei federale si a landului.
1.Sistemul electoral
Sistemul electoral al Germaniei este unul mixt: majoritar uninominal şi proporţional de listă.
Camera inferioară a Parlamentului federal, Bundestagul se compune din 598 de deputaţi,
dintre care jumătate sunt aleşi în circumscripţii, prin scrutinul majoritar uninominal, iar restul
proporţional pe listă de partid.
Ca urmare, fiecare alegător are două buletine de vot - unul pentru candidaţii individuali din
circumscripţie ("Erststimme") şi unul pentru lista de partid ("Zweitstimme"). Votul hotărâtor pentru
configuraţia finală a Parlamentului este cel de-al doilea ("Zweitstimme").
Procentul de deputaţi obţinut de fiecare partid este de dat de procentul pe ţară la acest al
doilea vot.
În Bundestag intră partidele care obţin la al doilea vot un procent de peste 5 la sută pe
întreaga Germanie sau cele care câştigă cel puţin 3 circumscripţii individuale.
Un astfel de caz s-a petrecut în 1994, când Partidul Socialismului Democratic (foştii
comunişti din Germania de est) a câştigat 4 circumscripţii individuale şi a primit dreptul de
reprezentare parlamentară integrală, chiar dacă procentul pe ţară la cel de-al doilea vot - 4,4% - era
mai mic de 5 procente.
Uneori se alocă mandate suplimentare ("Uberhangsmandeten") partidelor care obţin într-un
anumit Land1 federal (Germania este împărţită în 16 landuri) un număr de mandate individuale
superior procentajului obţinut în acel land la cel de-al doilea vot, proporţional.
În 2002, Partidul Social Democrat (SPD) a obţinut un număr de mandate suplimentare, ceea ce i-a
permis să depăşească Partidul Creştin Democrat (CDU) cu care se clasase la egalitate la procentajul
pe ţară.
Numărul total de mandate din Bundestag a fost de 603, cu 5 mai multe decât numărul
prevăzut iniţial.
În concluzie, deşi scrutinul parlamentar în Germania este unul mixt, alocarea în final a
mandatelor se face pe criteriul proporţional.
Asta face ca în istoria postbelică a Germaniei, o singură dată - în 1957 CDU - un singur
partid să fi obţinut majoritatea absolută în Bundestag.
NOTE: 1. Provincie, diviziune administrativă în Austria şi Germania

2.Sistemul de partide
6
Analiza Sistemelor Politice Germania

Germania de astăzi este nu numai moştenitoarea istoriei germane unitare, ci mai ales
moştenitoarea celor două Germanii, comunistă şi occidentală, apărute după cel de al doilea război
mondial. Dar cu atât mai mult Germania occidentală, Republica Federală a Germaniei, se
constituie în osatura democratică, de o soliditate democratică aparte. Pentru că Germania de astăzi
s-a născut din două dictaturi, nazistă şi comunistă,
şi experienţa partidelor din fosta Republică Federală a Germaniei constituie un exemplu de
reconstituire a democraţiei, cu tenacitate, cu multă aplicaţie şi fără nici un compromis.
Primul lucru care trebuie remarcat, este că sistemul de partide politice din RFG a dat dovadă
după Al Doilea Război Mondial de o remarcabilă stabilitate. Cu excepţia alegerilor din 1949, când
voturile au fost în mod firesc mai dispersate la primele alegeri libere de după totalitarismul nazist
şi perioada de ocupaţie (la aceste alegeri nici nu a existat prag electoral; un prag electoral de 5% a
fost introdus la alegerile din 1953 şi se menţine până azi), CDU/CSU (Christlich- Demokratische
Union/Christlich-Soziale Union, CSU fiind ramura bavareză a CDU) şi SPD (Sozialdemo-
kratische Partei Deutschlands) au totalizat mereu peste 70% din sufragii. Proporţiile dominării
vieţii politice germane de către aceste două partide au variat însă. Ele dominau deja în 1949
alegerile obţinând un total de 44,4%. La alegerile din 1953 şi 1957 dominarea lor se accentuează,
dar rămâne totuşi relativ moderată. Ele obţin împreună 73,2% în 1953 şi 72,3% în 1957.
Începând cu alegerile din 1961 însă, dominarea acestor partide este covârşitoare, ele totalizând
mereu peste 80% din voturi. Între 1969 şi 1987 ele totalizează chiar peste 90% din voturi (90,6%
în 1969,94,3% în 1972, 92,6% în 1976, 90,5% în 1980 şi 92,5% în 1983) 1. Nu mă refer
deocamdată la distribuţia voturilor între cele două partide, fiind interesat pentru început de natura
bipartidismului german.
Conform lui Jean Blondel, există doar patru configuraţii stabile ale sistemelor de partide în
ţările democratice:
1. Bipartidismul perfect, în care două partide stăpânesc viaţa politică (aceste două partide obţin
peste 90% din sufragiile exprimate, iar diferenţa medie între ele nu este mai mare de 2-3%)
2. Bipartidismul imperfect (sau sistemul “două partied şi jumătate”), în care cele două mari partide
totalizează în general 75-80% din opţiunile electoratului, al treilea partid fiind mult mai slab decât
primele două.
3. Multipartidismul cu partid dominant, în care un partid obţine 40-45% din sufragii, celelalte
partide obţinând procente considerabil mai mici.
4. Multipartidismul pur, în care cele două partide mari nu obţin împreună decât jumatate din
sufragii2.
Dacă privim cifrele de mai sus, observăm că sistemul de partide din RFG a oscilat între
bipartidismul perfect şi bipartidismul imperfect. În toate sistemele bipartidiste imperfecte şi în

7
Analiza Sistemelor Politice Germania

unele din cele perfecte există ceea ce se numeşte un “partid–balama” (în germană
“Türangelpartei”), denumire plastică şi care indică faptul că, deşi mic, acest partid poate înclina
balanţa de o parte sau de alta. Un asemenea partid a fost în Germania FDP (Freie Demokratische
Partei), de orientare liberală . FDP a lipsit de la guvernare doar în perioadele 1956 -1961
când CDU/CSU a guvernat împreună cu DPD – Demokratische Partei Deutschlands, 1966 –
1969, când a existat mai întâi o scurtă perioadă în 1966 în care CDU/CSU a guvernat în minoritate
şi apoi CDU/CSU şi SPD au format o mare coaliţie şi apoi a unei scurte perioade din 1982 când a
fost rândul SPD să conducă într-un guvern
minoritar), cu excepţia deci a unei perioade de 8-9 ani, a fost mereu prezent la guvernare între
1949 şi 1998. La alegerile din 1998 structura sistemului german de partide nu s-a schimbat, dar
locul FDP ca partid–balama a fost luat de partidul ecologist (“Die Grünen”) . Prin faptul că poate
înclina balanţa de o parte sau de alta, un asemenea partid are într-un sistem bipartit un potenţial de
coaliţie şi un potenţial de şantaj3 foarte ridicate şi poate obţine o reprezentare guvernamentală
peste procentul câştigat în alegeri. Hans-Dietrich Genscher (FDP) a fost ministru de Externe al
RFG pentru o lungă perioadă de timp, post de importanţă vitală mai ales în perioada Războiului
Rece. Apoi, Klaus Kinkel (FDP) a ocupat şi el acest post. Acum, acest post este ocupat de Joschka
Fischer, preşedintele partidului ecologist german . Dealtfel, cazul german este considerat cel mai
relevant pentru sistemul “două partide şi jumătate”. Alte sisteme de acest fel există în Canada,
Belgia şi Irlanda. Cum am arătat însă, între 1969 şi 1987, sistemul german a fost un sistem bipartit
perfect.

3.Drepturi şi libertăţi politice

Sfera notiunii de drepturi si libertati politice se limiteaza la acele drepturi fundamentale care
au ca obiect participarea cetatenilor la conducerea statului, la guvernare. Procedand la o stiintifica
sistematizare a drepturilor si libertatilor fundamentale, Constitutia reglementeaza drepturile si
libertatile politice ca si problemele electorale in titlul privitor la drepturile, libertatile si indatoririle
fundamentale.
Drepturile electorale – pactul international cu privire la drepturile civile si politice din 1966
a proclamat dreptul de a alege si a fi ales. Introducerea unui asemenea text a fost anevoioasa
prevaland in cele din urma argumentele potrivit carora dreptul de a alege si de a fi ales sunt drepturi
naturale ale omului de a nu fi supus irevocabil unei puteri pe care el o considera arbitrara. Cetatenii
au drept de vot de la 18 ani impliniti in ziua alegerilor inclusiv. Cetatenii cu drept ce vot care au
domiciliul in tara pot fi alesi daca nu le este interzisa asocierea in partidele politice.
Libertatea constiintei – este una dintre primele libertati inscrise in catalogul drepturilor
umane. Declaratia universala a drepturilor omului din 10 decembrie 1948 proclama ca orice

8
Analiza Sistemelor Politice Germania

persoana are dreptul la libertatea gandirii, a constiintei si a religiei. Acest drept implica libertatea de
a-si schimba religia sau convingerile precum si libertatea de a-si manifesta religia, individual sau in
colectiv atat in public cat si in privat. Constitutia prevede ca cultele religioase sunt libere sa se
organizeze potrivit statutelor proprii in conditiile legii. Constitutia mai adauga ca un relatiile dintre
culte sunt interezise orice forme, mijloace, acte sau actiuni de invrajbire religioasa. Constatand
separarea statului de biserica, Constitutia garanteaza autonomia cultelor religioase, dar obliga statul
sa sprijine cultele inclusiv prin inlesnirea asistentei religioase in armata, spitale, penitenciare, aziluri
si orfelinate.
Libertatea de exprimare – constitutia garanteaza libertatea de exprimare a gandirii a
opiniilor si a credintelor si libertatea creatiilor de orice fel prin viu grai, prin scris, imagini, sunete
sau alte mijloace de comunicare. Cenzura de stat este interzisa. Libertatea presei reprezinta
libertatea de a fi infiintate publicatii. Nici o publicatie nu poate fi suprmata, dar libertatea de
exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulara a persoanelor si nici dreptul la
propria imagine.
Libertatea intrunirilor – exprimarea opiniilor are loc nu numai prin intermediul presei, al
radioului sau al televiziunii ci si in cadrul intrunirilor, al mitingurilor, al demonstratiilor si
procesiunilor de strada. Prin continutul sau, aceasta libertate se afla intr-o stransa corelatie cu
libertatea constiintei precum si cu libertatea de exprimare. Aceasta libertate social-politica este
definita ca fiind polibilitatea ce o au oamenii de a se intruni in reuniuni private sau publice pentru a-
si exprima gandurile, opiniile, credintele. Libertatea intrunirilor se poate exercita prin mai multe
forme si mijloace dar intre acestea Constitutia enumera doar mitingurile, demonstratiile si
procesiunile. Actele internationale consacra aceata libertate fundamentala in Declaratia universala a
drepturilor omului.
Dreptul la asociere – Cetatenii se pot asocia liber in partide politice, in sindicate si in alte
forme de asociere. Din cuprinsul acestor reglementari rezulta ca prin asocierea in partidele politice
se exprima vointa politica a cetatenilor la sinducatele contribuie la apararea drepturilor si la
promovarea intereselor profesionale, economice si sociale ale salariatilor. Exercitarea dreptului de
asociere este limitata pentru anumite categorii de persoane. Astfel, nu pot face parte din partidele
politice judecatorii curtii constitutionale, avocatii poporului, magistratii, membrii activi ai armatei,
politistii, etc. in legatura cu caracterul asociatiei vom onserva ca potrivit legii fundamentale sunt
interzise asociatiile cu caracter secret urmareste protejarea valorilor democratice constitutionale.
Secretul corespondentei –Secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri postale, al
convorbirilor telefonice si a celorlalte mijloace de comunicare sunt inviolabile. In legatura cu
inviolabilitatea crespondentei trebuie sa se stie sfera celor fata de care este ocrotita corespondenta.

9
Analiza Sistemelor Politice Germania

Concluzia care se degaja din reglementarea constitutionala este ca sunt obligate sa respecte secretul
corespondentei atat persoanele fizice cat si autoritatile publice.
Dreptul la informatie – dezvoltarea si afirmarea personalitatii umane nu poate avea loc fara
accesul persoanelor la cele mai noi cuceriri din orice domeniu al stiintei si culturii. Dreptul la
informatie este definit ca dreptul personal de a avea acces la orice informatie de interes public. In
ceea ce priveste radioul si televizorul, Constitutia impune adoptarea unei legi organice relative la
organizarea lor si controlul parlamentar al activitatilor. In acest sens, a fost adoptata legea privind
societatea nationala de radio si televiziune si controlul parlamentar al activitatii lor.
Drepturi garantii
- dreptul la petitonare – este un drept al cetatenilor de a se adresa autoritatilor publice, unitatilor
economice si altor organizatii sesizari, reclamatii si cereri, acestea avand obligatia de a le primi,
examina si de a comunica solutiile adoptate. Exercitarea dreptului la petitionare este o modalitate
eficienta de rezolvarea unor probleme personale su alte activitati. Acest drept fundamental
reprezinta o garantie a exercitarii efective a tuturor celorlalte drepturi si libertati. Dreptul la
petitionare poate fi exercitat fie individual de catre cetatean, fie de catre un grup ori organizatie
legal constituita exclusiv in numele colectivelor pe care le reprezinta. Rezulta ca orice petitie
trebuie semnata si sa contina datele de identitate ale petitionarului

Eficienta guvernamentala
1. Organizarea politico-administrativă
Conform Constituţiei, la baza ordinii de stat stau cinci principii:
Germania este o republică (1), o democraţie (2), un stat federal (3), un stat de drept (4) şi un
stat social (5).
Statul: În constituţia germană, Germania este menţionată ca şi o Republică Federală,
compusă din 16 landuri federale.Germania este constituţional o democraţie federală, a cărui sistem
politic este menţionat în constituţia din 1949.
Puterea legislativa este exercitata la nivel federal de un Parlament bicameral. Parlamentul,
numit Bundestag, este ales la fiecare patru ani printr-un vot popular într-un sistem complex, care
combină reprezentarea directă şi proporţională.
Puterea executiva este exercitata de Guvernul Federal, condus de canceralur federal.
Seful statului, presedintele federal este ales de Adunarea Federala pentru o perioada de 5
ani, iar cu majoritatea voturilor Adunarii fiind reeligibil o singura data.Aceasta adunare este un
organ constitutional ce se reuneste numai in acest scop, fiind compus din deputatii Bundestag-
ului(este adunarea nationala a Republicii Federale a Germaniei;este ales pe o perioada de 4 ani, iar

10
Analiza Sistemelor Politice Germania

principalele atributii sunt:votarea legilor, alegerea canceralului federal si controlul guvernului) si un

numar egal de delegati alesi de parlamentele Land-urilor.
Competenţele federale, referitoare la elaborarea legislaţiei şi la administraţie, se rezumă la
acele domenii care, prin însemnătatea şi structura lor, necesită o reglementare unitară pentru
întreaga republică. Printre acestea se numără: afacerile externe, apărarea, finanţele, comerţul,
precum şi politica vamală şi, parţial, politica fiscală (inclusiv TVA şi accize), ultimele două fiind
reglementate şi de jurisdicţia Uniunii Europene. În competenţele landurilor se află, printre altele,
domeniile cultură, învăţământ, amenajarea şi gospodărirea teritoriului, gospodărirea apelor.
  Legea de bază proclamă ferm drepturile fundamentale ale omului şi cetăţeanului:
intangibilitatea demnităţii umane (prima frază a Constituţiei) şi apărarea acesteia, garantarea
dreptului la manifestarea liberă a personalităţii şi apărarea acesteia de abuzuri ale statului (libertatea
individului, libertatea de credinţă şi conştiinţă, libertatea exprimării opiniilor, libertatea presei,
garantarea proprietăţii, libertatea artei şi ştiinţei, libertatea de asociere, garantarea secretului
corespondenţei şi a convorbirilor telefonice, dreptul la mişcare liberă, la exercitarea liberă a
profesiei, interzicerea muncii forţate, inviolabilitatea domiciliului/locuinţei, dreptul de a refuza să
participe la război din motive de conştiinţă), egalitatea în faţa legii, indiferent de sex, origine
socială, rasă, limbă, confesiune, convingeri politice, ocrotirea şi garantarea instituţiilor şi
comunităţilor sociale, precum familia şi biserica, dreptul la azil în Germania pentru cetăţenii străini
urmăriţi în ţările lor.
  Organele constituţionale de conducere a statului:
- Preşedintele federal (în prezent, Prof. Dr. Horst Köhler), desemnat pentru o perioadă de 5
ani de Adunarea Federală, organ care se întruneşte numai cu ocazia alegerii preşedintelui, compus
din deputaţii Bundestag-ului şi un număr egal de delegaţi aleşi de parlamentele landurilor.
- Parlamentul Federal – Bundestag (compus, în actuala legislatură, din 614 deputaţi), ales de
popor pentru o perioadă de 4 ani; ultimele alegeri (anticipate) au avut loc la 18 septembrie 2005.
- Consiliul Federal – Bundesrat, compus din 69 de membri reprezentând cele 16 landuri (între 3-6
persoane din fiecare land, în funcţie de numărul populaţiei). Are atribuţii importante în activitatea
legislativă; mai mult de jumătate din legi nu pot fi adoptate fără votul Bundesrat-ului. Membrii
Bundesrat-ului nu sunt aleşi, ci sunt desemnaţi de landuri, dintre membrii guvernelor lor.

Reglementări în domeniul comerţului exterior al Germaniei

  Ca membră a Uniunii Europene, Germania aplică, în relaţiile comerciale cu ţările terţe,
politicile şi reglementările acesteia. În relaţiile cu ţările asociate, candidate sau în curs de aderare, se
aplică prevederile acordurilor de asociere, cunoscute în general de operatorii economici

11
Analiza Sistemelor Politice Germania

români. Baza juridică naţională pentru desfăşurarea relaţiilor economice externe/comerţului

exterior/ ale Germaniei o constituie legislaţia privind comerţul exterior:
 - Legea  privind  comerţul  exterior  (Aussenwirtschaftsgesetz  –  AWG)  din 28 aprilie 1969, cu
modificările ulterioare, şi
-  Ordonanţa privind comerţul exterior (Aussenwirtschaftsverordnung – AWV) din 18 decembrie
1986, cu modificările ulterioare.
Comerţul exterior se mai supune şi reglementarilor ONU (în materie de embargo,
interdicţii de export, reglementări speciale pentru anumite mărfuri şi ţări) şi ale Uniunii Europene,
care au precădere faţă de legile şi reglementările naţionale. Astfel, în domeniul comerţului cu
mărfuri având dublă posibilitate de utilizare, atât civilă, cât şi militară (Dual-use), sunt aplicate
unitar, în toate statele membre, reglementările UE.
AWV este actul normativ de aplicare/realizare a prevederilor AWG. Acesta conţine
majoritatea reglementărilor referitoare la aspectele practice ale comerţului exterior şi este în
concordanţă cu prevederile şi reglementările Uniunii Europene.   
AWV are ca anexă "lista de export", care conţine restricţiile la export. Exportul german
este, în principiu, liberalizat în întregime, nefiind necesare licenţe de export. Există însă şi câteva
excepţii, privind mărfuri militare şi strategice, unele materii prime şi  produse din oţel, precum şi
unele produse agricole.
AWG are ca anexă "lista de import", în cadrul căreia este permis importul. Aceasta se
împarte în liste de ţări şi liste de mărfuri. Importul german de produse industriale este practic
liberalizat în întregime, fără să fie necesară licenţă sau declaraţie de import. Puţinele limitări şi
restricţii servesc, în general, la protecţia ordinii publice, a mediului înconjurător, a sănătăţii
populaţiei, faunei şi florei. Obligativitatea licenţei se limitează, de asemenea, la poziţii
definite/denumite strict, cu precădere la cele pentru care sunt prevăzute restricţii/limitări la import
(contingente),  cum sunt produsele metalurgice.
 Reglementările tehnice sunt elaborate de institute specializate, dintre care cel mai
important este Institutul German pentru Normare – DIN (Deutsches Institut für Normung –
DIN), având în structura sa şi Centrul German de Informaţii privind Reglementările
Tehnice (Deutsches Informationszentrum für Technische Regeln – DITR).
  Norme şi reglementări tehnice pentru produse industriale elaborează şi Asociaţia
Germană a Inginerilor  precum şi Uniunea Germană pentru Electrotehnică, Electronică şi
Tehnică Informatică       

12
Analiza Sistemelor Politice Germania

Cuprins:

Introducere

Regimul politic si forma de guvernamant

Cadrul institutional
- Statul
- Structura Autoritaţii
- Autoritatea juridică
- Autoritatea legislativă
- Autoritatea executiva

Sistemul electoral

Sistemul de partide

Drepturi şi libertăţi politice

Drepturi garantii

Sistemul economic

Locul Germaniei în economia mondială

Eficienţa Guvernamentală
- Organizarea politico-administrativă
- Reglementări în domeniul comerţului exterior al Germaniei

13
Analiza Sistemelor Politice Germania

Bibliografie

1.Oficiul Federal pentru Statistică al Germaniei, 22 februarie 2007(material prelucrat)

2. Dragan, Gabriela, „Relatii economice internationale: politici comerciale si tranzactii
internationale” Ed. ASE, Bucuresti, 2000;
3. Bichiceanu, Gheorghe:”Germania astazi” 2003
4. Barbulescu, Iordan Gheorghe, „ Uniunea Europeana : de la economic la politic”
Tritonic, Bucuresti , 2005 ;

Surse internet

1. 3. http://www.bfai.de

2. 4. http://www.iXPOS.de

3. 5. http://www.e-trade-center.com

4. 6. http:// www.bafa.de

5. 7. http:// www.ost-ausschuss.de

6. 8. http://www.bdi-online.de

9. http://www.rumaeninen-tourismus.de

14