Universitatea “Ștefan cel Mare” Suceava

Facultatea de Drept şi Știinte Administrative

Referat la disciplina
Drept
Constituţional

Drept anul I (2017-2018)

Grupa I

Suceava 2018
Opinie personală
asupra Brexitului

2
Cuprins
1.Introducere................................................4
2.Scurt istoric...............................................4
3.Contextul Brexitului.................................5
4.Opinie contra Brexitului...........................6
5.Consecinţe................................................6
6.Concluzii..................................................7

3
 1. Introducere

Uniunea Europeană este una dintre cele mai importante uniuni economice şi politice din
istorie, reunind un număr de 28 de state. Acest număr ar putea să scadă în curând la 27 de state,
întrucât Regatul unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord a votat prin referendum ieşirea din
structura supranaţională a Uniunii. Referendumul asupra menținerii Regatului Unit în Uniunea
Europeană, care a avut loc la 23 iunie 2016, a primit denumirea prescurtată şi omnicunoscută de
„Brexit” (de la cuvintele în engleză „Britain” şi „Exit”).

2. Scurt istoric

După terminarea celui de-al doilea război mondial, moartea şi distrugerea materială fără
precedent au dus la apariţia unor concepte având la bază solidaritatea. Astfel, teoria prin care se
afirma că statele care au legături economice profunde sunt mai puţin probabile să pornească la
război, a luat amploare. Originea uniunii economice din prezent se trage de la Comunitatea
Europeană a Cărbunelui şi Oţelului (CECO), înfiinţată la 1951 prin Tratatul de la Paris, şi din
Comunitatea Economică Europeană (CEE), înfiinţată prin intrarea în vigoare la 1 ianuarie 1958 a
Tratatului de la Roma. Şase state europene: Franţa, Germania de Vest, Italia, Belgia, Olanda şi
Luxemburg au semnat tratatele susţinute de către marii oameni politici şi economişti ai vremii,
precum Robert Schuman şi Jean Monet. Marea Britanie nu se afla printre membrii fondatori, dar
a încercat aderarea în 1963 şi 1967, care a fost blocată de Preşedintele Franţei Charles de Gaulle
pe motiv că economia britanică era incompatibilă cu cea a Comunităţii. În anul 1973, Regatul
Unit a devenit membră a Comunităţii Economice Europene. La doi ani (1975), s-a ţinut primul
referendum cu privire la calitatea de membru a Marii Britanii, la care 67,2% din alegători au
votat pentru continuitate. Tratatul de la Maastricht a înființat Uniunea Europeană sub prezenta
denumire în 1993. Regatul Unit nu a aprobat deschiderea graniţelor în 1995 şi a păstrat lira
sterlină, în detrimentul monedei EURO.

4
 3. Contextul Brexitului

Ultima amendare a bazelor constituționale ale UE a fost Tratatul de la Lisabona, care a

intrat în vigoare la 1 decembrie 2009. Articolul 50 al acestui tratat a dat pentru prima dată
membrilor uniunii un mecanism oficial de a o părăsi. Această perioadă a fost marcată de
recesiune severă, datorită imenselor datorii publice acumulate de Grecia, impunând austeritatea
în statele membre pentru revenirea la stabilitate. A urmat criza imigranţilor, prin care milioane de
refugiaţi din ţările devastate de război din Orientul Mijlociu şi Africa de Nord au pătruns în
Europa. Din cauza numeroaselor cereri de azil, cheltuielilor cu susţinerea şi integrarea socială a
imigranţilor din bugetul statelor a crescut masiv, dând naştere unui curent naţionalist anti-
imigranţi. Regatul Unit a limitat pătrunderea refugiaţilor, datorită caracterului ei geografic de
insulă.

În timpul alegerilor, Primul Ministru al Marii Britanii, David Cameron, a promis că va

organiza un referendum cu privire la părăsirea ţării din Uniunea Europeană. După câştigarea
alegerilor, au fost negociaţi câţiva termeni referitori la statutul de membru al statului britanic,
precum susţinerea economică faţă de imigranţi şi neintegrarea într-un „superstat european”.
Această înţelegere specială depindea exclusiv de votul programat în iunie 2016. Politicienii de
dreapta au realizat o campanie numită „Vote Leave” prin retorică şi dezinformare. Boris Johnson
a utilizat argumente, precum contribuţia prea mare a statului la bugetul uniunii. Un alt factor care
a favorizat referendumul a fost creşterea numărului de atacuri teroriste, asociate deseori cu
refugiaţii şi imigranţii. Ultimii doi ani înaintea Brexitului au înregistrat cele mai mari migraţii
către Marea Britanie.

Printr-un procent de 51,9% faţă de 48,1%, 17,4 milioane de alegatori au ales ieşirea din
Uniunea Europeană. Consecinţele au fost imediate, David Cameron a demisionat şi lira sterlină a
scăzut brusc. Noul Prim-Ministru, Theresa May, a invocat articolul 50 din Tratatul de la
Lisabona, marcând începerea negocierilor de doi ani cu Uniunea, privitoare la ieşire.

5
 4. Opinie contra Brexitului

Fiind cetăţean al Uniunii Europene, mă raliez la opinia europtimiştilor, care consideră

că Brexitul a reprezentat o greşeală din partea Marii Britanii. În urma negocierilor se va stabili
dacă Brexitul va fi unul „Soft” sau „Hard”. În ipoteza unui Brexit dur, Marea Britanie poate să
piardă atât parteneri economici, cât şi forţă de muncă, începând un deceniu de necunoscut şi
instabilitate. Dacă Brexitul va fi mai indulgent, Marea Britanie va pierde unele beneficii, însă şi
susţinerea unor ţări fruntaşe ale uniunii, care nu ar încuraja trecerea de la statutul de membru
deplin, la statutul de colaborator (precum Suedia).

5. Consecinţe

Brexitul a frapat întreaga lume şi a adus o serie de incertitudini interne. În Scoţia, o

majoritate covârşitoare a votat pentru rămânerea în Uniunea Europeană. Prin curentul
separaţionist promovat de unii oameni politici scoţieni se poate anticipa o despărţire a Scoţiei de
Regatul Unit, pentru a intra în Uniunea Europeană. Dacă negocierile vor rezulta în impunerea de
taxe pentru importul bunurilor şi serviciilor, Marea Britanie are de pierdut , deoarece vor avea
caracter reciproc. În aceste condiţii, Regatul Unit se va reorienta spre comerţul internaţional cu
state precum China, Statele Unite ale Americii şi India.

Având în vedere dorinţa Marii Britanii de a limita migraţiile, tot în funcţie de rezultatul
negocierilor se va stabili libera circulaţie a cetăţenilor europeni şi statutul imigranţilor aflaţi în
ţară. Măsurile dure împotriva imigranţilor ar produce un şoc social şi economic, care ar adânci şi
mai mult instabilitatea. Naţionalismul britanic, avid după suveranitate şi emancipare pe scena
politică şi economică internaţională ar putea pieri în condiţiile destabilizării perpetue.
Globalizarea din epoca actuală nu mai permite „splendida izolare” a Marii Britanii, care a fost
impusă cu eficienţă în trecut.

Pe perioada negocierilor de doi ani, Dreptul Uniunii Europene se aplică în mod

corespunzător. După încheierea acestora va trebui să se decidă direcţia pe care o va lua dreptul
britanic. Păstrarea dreptului uniunii europene ar necesita reforme de adaptare, dar desfiinţarea

6
forţei lui obligatorii cere o reformare majoră şi imperativă. Această schimbare poate fi făcută
doar în timp. De asemenea, Marea Britanie trebuie să decidă dacă menţine tratatele semnate cu
privire la drepturile omului sau creează un nou „Bill of rights”.

6. Concluzii

În concluzie, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord este prima ţară care a
ales părăsirea Uniunii Europene. Consecinţele acestui act se vor restrânge indubitabil asupra
tuturor membrilor uniunii. Marea Britanie a ales o cale instabilă, solitară, însă există încă un mod
de a schimba lucrurile. Lord Kerr, unul din autorii Tratatului de la Lisabona a declarat că:
„Există posibilitatea ca Regatul Unit să se răzgândească.” Viitorul statului britanic depinde de
rezultatul negocierilor. Acordul dintre Marea Britanie şi Uniunea Europeană trebuie aprobat de
20 din cele 27 de ţări rămase. Dacă nu se ajunge la un acord, negocierile pot continua numai prin
votul unanim al celor 27 de ţări.