Facultatea de Matematică

Anul I, Aritmetică

Curs 2
Mulţimea numerelor naturale (continuare)

1 Operaţii binare cu numere naturale

Operaţiile uzuale de adunare şi ı̂nmulţire a numerelor naturale pot fi definite formal
plecând de la axiomele lui Peano. Un ingredient esenţial este Teorema recursiei, care
permite definirea acestor operaţii printr-un procedeu inductiv.

1.1 Adunarea numerelor naturale

Pentru a defini adunarea numerelor naturale, ideea este de a pleca de la relaţia

n + 0 = n.

Apoi, presupunând că elementul n + m este deja cunoscut, definim inductiv

n + σ(m) = σ(n + m).

Teorema 1. Există o unică lege de compoziţie + : N × N → N cu proprietăţile

n+0=n , σ(n + m) = n + σ(m). (1)

Demonstraţie. Fie n un număr natural fixat. Considerăm tripletului

(N, n, σ)

(o mulţime, un punct, o funcţie de la mulţimea dată ı̂n ea ı̂nsăşi).

Aplicând Teorema recursiei sistemului Peano (N, 0, σ) şi tripletului de mai sus rezultă
că există o unică funcţie ϕn : N → N cu proprietăţile

ϕn (0) = n , σ(ϕn (m)) = ϕn (σ(m)). (2)

Notăm
m + n := ϕn (m)
şi obţinem astfel o lege de compoziţie pe N, care are proprietăţile din enunţ. Unicitatea
rezultă deasemenea din Teorema recursiei.

1
Exerciţiul 1. Demonstraţi următoarele proprietăţi ale adunării:

1. 0 + n = n, pentru orice n ∈ N;

2. σ(m) + n = σ(m + n) = m + σ(n), pentru orice m, n ∈ N;

3. asociativitate: (m + n) + p = m + (n + p), pentru orice m, n, p ∈ N;

4. comutativitate: m + n = n + m, pentru orice m, n ∈ N;

5. reducere: n + p = m + p ⇒ n = m, p + n = p + m ⇒ n = m.

6. n + m = 0 ⇒ n = 0 şi m = 0;

7. n + m = 1 ⇒ (n = 0 şi m = 1) sau (n = 1 şi m = 0).

Observaţia 1. Unele dintre proprietăţile de mai sus (exerciţiu: care dintre ele? ) exprimă
faptul că perechea (N, +) este un monoid comutativ, al cărui element neutru este 0.

Exerciţiul 2. Fie (N, 0, σ) un sistem Peano şi fie m ∈ N∗ . Considerăm operaţia de

adunare + şi funçtia ϕn definite conform Teoremei 1. Notăm

nN = {0, n, n + n, n + (n + n), . . .}.

Să se demonstreze că (nN; 0; ϕn ) este un sistem Peano.

1.2 Inmulţirea numerelor naturale

Inmulţirea numerelor naturale se defineşte ı̂n mod asemănător cu adunarea. Din
nou fixăm n ∈ N. De data aceasta, considerăm tripletul (nN; 0; ϕn ) de la Exerciţiul 2.
Aplicând Teorema recursiei sistemului Peano (N, 0, σ) şi acestui triplet rezultă că există
o unică funcţie ψn : N → N cu proprietăţile

ψn (0) = 0 , ϕn (ψn (m)) = ψn (σ(m)). (3)

Notând m · n := ψn (m) obţinem

Teorema 2. Există o unică lege de compoziţie · : N × N → N cu proprietăţile

n·0=0 , n · σ(m) = n · m + n. (4)

Exerciţiul 3. Demonstraţi următoarele proprietăţi ale ı̂nmulţirii:

1. 0 · n = 0, pentru orice n ∈ N;

2. σ(m) · n = m · n + n, pentru orice m, n ∈ N;

2
 3. asociativitate: (m · n) · p = m · (n · p), pentru orice m, n, p ∈ N;

4. element neutru: n · 1 = 1 · n = n , pentru orice n ∈ N;

5. comutativitate: m · n = n · m, pentru orice m, n ∈ N;

6. simplificare: n · p = m · p şi p 6= 0 ⇒ n = m, p · n = p · m şi p 6= 0 ⇒ n = m.

7. distributivitate: n · (m + p) = n · m + n · p, (m + n) · p = m · p + n · p, pentru orice

m, n, p ∈ N;

8. n · m = 0 ⇒ n = 0 sau m = 0;

9. n · m = 1 ⇒ n = 1 şi m = 1.

2 Relaţia de ordine indusă de succesiune. Principiul

bunei ordonări. Principiul al doilea al inducţiei.
Principiul trihotomiei
Definiţia 1. Pentru două numere naturale m, n ∈ N spunem că:

1. m precede n, sau că m este mai mic decât n, şi scriem m < n, dacă există u ∈ N,
u 6= 0 astfel ı̂ncât m + u = n; mai scriem n > m şi citim n este mai mare decât m;

2. m precede sau este egal cu n, sau că m este mai mic sau egal decât n, şi scriem
m ≤ n, dacă există u ∈ N astfel ı̂ncât m + u = n; mai scriem n ≥ m şi citim n este
mai mare sau egal decât m.

Următoarele proprietăţi se obţin imediat din definiţia precedentă:

1. pentru orice n ∈ N avem: n ≥ 0 şi σ(n) > n; ı̂n plus n ∈ N∗ dacă şi numai dacă
n > 0.

2. m < n dacă şi numai dacă σ(m) ≤ n.

Exerciţiul 4. Demonstraţi următoarele proprietăţi ale relaţiei de ordine pe mulţimea

numerelor naturale:

1. relaţia ”<” este tranzitivă;

2. relaţia ”≤” este o relaţie de ordine pe N: este reflexivă, antisimetrică şi tranzitivă.

3. compatibilitatea cu adunarea: m < n dacă şi numai dacă pentru orice p ∈ N avem
m + p < n + p;

3
 4. compatibilitatea cu ı̂nmulţirea: m < n dacă şi numai dacă pentru orice p ∈ N, p 6= 0
avem m · p < n · p;

5. (Proprietatea lui Arhimede) oricare ar fi n ∈ N∗ , m ∈ N există t ∈ N astfel ı̂ncât

m < n · t.

Principiul II al inducţiei matematice. (PII) Fie P (n) o propoziţie ce poate fi

asociată cu orice număr natural. Dacă P (0) este adevărată şi pentru un număr natural
arbitrar m avem P (r) adevărată pentru orice r < m implică P (m) adevărată, atunci P (n)
este adevărată pentru orice număr natural n.

Teorema 3 (Principiul trihotomiei, PT). Pentru două numere naturale m şi n una şi
numai una din următoarele relaţii are loc: m < n, m = n sau m > n.

Demonstraţie. Se demonstrează mai ı̂ntâi, prin reducere la absurd, că nu pot avea loc
simultan două dintre aceste relaţii.
Demonstrăm apoi că are loc cel puţin una dintre aceste relaţii. Fixăm m ∈ N şi
demonstrăm, prin inducţie după n, că orice n ∈ N are loc una din următoarele relaţii:
m < n, m = n sau m > n.

Observaţia 2. Folosind principiul trihotomiei se obţine că pentru orice două numere
naturale m şi n una din următoarele relaţii are loc: m ≤ n sau n ≤ m. Aceasta ı̂nseamnă
că relaţia ”≤” este o relaţie de ordine totală pe N, cu alte cuvinte (N; ≤) este total
ordonată.

Teorema 4 (Principiul bunei ordonări, PBO). Mulţimea N ı̂nzestrată cu relaţia de ordine

totală ≤ este o mulţime bine ordonată.

Aceasta ı̂nseamnă că orice submulţime nevidă a mulţimii numerelor naturale admite
un prim element: oricare ar fi A ⊆ N, A 6= ∅ există a ∈ A astfel ı̂ncât a ≤ x, oricare ar fi
x ∈ A.
Demonstraţie. Vom nota cu M := {n ∈ N | n ≤ x, ∀x ∈ A} mulţimea minoranţilor
mulţimii A. Evident 0 ∈ M . Dacă pentru orice număr natural n ∈ M am obţine că
σ(n) ∈ M atunci conform axiomei inducţiei am avea că M = N. Nu este ı̂nsă posibil să
avem M = N deoarece pentru un element fixat x ∈ A avem că x < σ(x) şi deci σ(x) ∈ / M.
Există deci a ∈ M astfel ı̂ncât σ(a) ∈
/ M . În continuare trebuie demonstrat că a ∈ A,
ceea ce va ı̂nsemna că a este cel mai mic element al mulţimii A. Demonstraţia se face
prin reducere la absurd. Presupunem că a ∈ / A ceea ce ı̂nseamnă că a < x pentru orice
x ∈ A, de unde se obţine σ(a) ≤ x pentru orice x ∈ A. Aceasta ı̂nseamnă că σ(a) ∈ M
ceea ce contrazice alegerea lui a.
Obervăm că ı̂n demostraţie s-a folosit pricipiul I al inducţiei matematice. Cu alte

4
cuvinte am demostrat că PI ⇒ PBO. Vom demonstra imediat că aceste două principii
sunt de fapt echivalente.

Lema 5. Orice şir descrescător de numere naturale conţine un număr finit de termeni
distincţi.

Demonstraţie. Fie α : N → N un şir descrescător de numere naturale. Notăm A =

{α(n); n ∈ N}. Deoarece A 6= ∅, conform PBO există un cel mai mic element a ∈ A.
Dacă a = α(m) atunci α(m) ≤ α(n), oricare ar fi n ∈ N. Deoarece şirul este descrescător
atunci pentru orice n ≥ m avem α(n) ≤ α(m) = a. Se obţine că pentru orice n ≥ m
avem α(n) = α(m) = a. Aceasta ı̂nseamnă că şirul dat conţine cel mult m + 1 termeni
distincţi, α(0), α(1), . . . , α(m).

Teorema 6. Orice mulţime de numere naturale nevidă şi mărginită admite un ultim
element.

Demonstraţie. Fie M ⊆ N o mulţime nevidă şi mărginită. Aceasta ı̂nseamnă că: există
b ∈ N astfel ı̂ncât x ≤ b, oricare ar fi x ∈ M . Considerăm mulţimea

M0 = {y ∈ N | x ≤ y, ∀x ∈ M }.

Deoarece mulţimea M0 este nevidă (b ∈ M0 ), conform PBO obţinem că M0 are un prim
element a. Atunci a ∈ M şi x ≤ a, orice x ∈ M , ceea ce ı̂nseamnă că a este ultim element
pentru M .

Teorema 7 (Echivalenţa principiilor inducţiei matematice cu principiul bunei ordonări).

Principiile I şi II ale inducţiei matematice sunt echivalente cu principiul bunei ordonări.

Demonstraţie. Se demonstrează PI ⇒ PBO ⇒ PII ⇒ PI. Implicaţia PI ⇒ PBO este

teorema 4. Vom demonstra implicaţia PBO ⇒ P II. Considerăm P (n) o propoziţie
matematică ce poate fi asociată unui număr natural oarecare n astfel ı̂ncât:
(1) P (0) este adevărată;
(2) dacă P (r) este adevărată pentru orice r < m atunci P (m) este adevărată.
Trebuie să demonstrăm că P (n) este adevărată oricare ar fi n ∈ N. Pentru aceasta
vom nota A = {n ∈ N | P (n) nu este adevarata} şi demonstrăm că A = ∅. Prin reducere
la absurd presupunem că A 6= ∅. Conform PBO există un cel mai mic element a ∈ A,
ceea ce ı̂nseamnă că a ∈ A, a ≤ x, oricare ar fi x ∈ A. Pentru orice l < a avem l ∈ / A şi
deci P (l) este adevărată. Conform ipotezei obţinem P (a) adevărată şi deci a ∈
/ A ceea ce
este fals.
Pentru a ı̂ncheia demonstraţia teoremei rămâne să demonstrăm PII ⇒ PI (exerciţiu).