Sunteți pe pagina 1din 3

Elaborarea metodică Nr.

Tema: Tehnica și etapele extracţiei dentare cu cleştii și


elevatoarele.Tehnici de extracții minimal invazive.

1. Principii generale de tehnică în extracţia dentară.

 Accesul la dinte;
 Mobilitatea dentară;
 Situația coronară;
 Examenul radiologic;
 Configurația rădăcinilor;
 Relația cu formațiunile anatomice învecinate;
 Rapoartele cu foliculul dintelui permanent succesor.

2. Indicaţii pentru utilizarea cleştilor.

 Dinții a căror porțiune coronară este integră sau parțial distrusă, permițînd
aplicarea corectă la colet a instrumentului respectiv;

 Rădăcinile dentare care prezintă o porțiune extraalveolară suficient de


proeminentă și rezistentă pentru a putea fi prinsă cu cleștele;

 Rădăcinile dentare care se găsesc la limita peretelui alveolar, osul permițînd


crearea, cu elevatorul sau freza, a unui șanț periradicular unde să poată fi
insinuate fălcile cleștelui, asigurînd o priză eficientă pe rădăcină.
3. Indicaţii pentru utilizarea elevatoarelor.

 Dinții cu coroane cronice, care nu permit o adaptare corectă a fălcilor


cleștelui;
 Rădacinile situate sub limita marginii procesului alveolar.

4. Etapele de bază în extracţia dentară cu ajutorul cleștilor.

a)Sindesmotomia-secționarea ligamentului circular al dintelui, folosind elevatoare


sau sindesmotoame adecvate.

b)Aplicarea cleștelui se face în axul de implantare al dintelui. Coroana dentară va


fi înconjurată de fălcile cleștelui: porțiunea activă a fălcilor se va insinua cât mai
profund subgingival, adaptîndu-se circular și axial perfect la conturul coletului. Se
adapteză mai întâi falca ce acționează oral, apoi vestibular. La pluriradiculari, se
va urmări fixarea pintenelui între rădăcini, asigurându-se o priză cât mai bună.

c) Luxația dintelui se face prin mișcări de basculare vestibulo-orale și, eventual,


prin mișcări de rotație. Manoperele vor fi lente, bine dozate, pentru a preveni
fracturarea rădăcinilor sau a pereților alveolari. Mișcările de rotație de fac prin
răsucirea dintelui în axul său de implantare;

d) Extracția propriu-zisă se face după mobilizarea prin luxație, cînd dintele capătă
un joc liber în alveolă. Mișcarea de tracțiune în ax va fi lentă, în direcția în care
amplitudinea mobilității dintelui este mai accentuată, respectiv în sensul în care
osul cedează mai ușor.

5.Etapele de bază în extracţia dentară cu ajutorul elevatoarelor.

 Elevatorul drept trebuie ţinut în mâna dreaptă cu degetul arătător aplicat


de-a lungul părţii active,lăsând liber capătul activ care se foloseştepentru
luxarea dintelui;

• Întotdeauna se aplică vestibular, niciodată lingual sau palatinal;

• Suprafaţa concavă a părţii active trebuie să fie in contact cu dintele care


urmează a fi extras;
 Aplicarea elevatorului la nivelul dinţilor superiori si posteriori trebuie să fie
perpendicular pe axul dintelui. La ceilalţi dinţi poate fi aplicatperpendicular,
orizontal sau in anumite unghiuri;

• În timpul luxaţiei nu trebuie să folosim ca sprijin dinţii adiacenţi, pentru că există


pericolul lezării sau luxării dintelui pe care ne sprijinim;

• Elevatorul drept nu trebuie folosit pentru extracţia dinţilor pluriradiculari pentru


că există pericolul de a se fractura rădăcinile dacă acestea anterior nu au fost
separate.

6. Etapele auxiliare în extracţia dentară.

 Sindesmotomia reprezintă secţionarea ligamentului circular al dintelui,


care va permite cleştelui sau elevatorului o insinuare cât mai profundă
subgingivală fără a traumatiza gingivomucoasa alveolară. Pentru această
manoperă se folosesc sindesmotoamele. În practică, se folosesc de cele mai
multe ori elevatoarele, cu ajutorul cărora se realizează progresiv atât
sindesmotomia, cât şi dilatarea alveolară.

 Chiuretajul alveolei postextracţionale este necesar după orice extracţie


dentară, pentru a îndepărta ţesuturile patologice restante - ţesut de
granulaţie periapical sau parodontal, granuloame sau chisturi periapicale.
Chiuretajul se face cu o chiuretă dreaptă la maxilar, sau una curbă la
mandibulă, adaptată dimensional volumului alveolei postextracţionale.
Chiuretajul fundului alveolei se va face cu presiune bine dozată, pentru a
evita eventualele complicaţii.

 Sutura postextracţională nu este obligatorie. Se recomandă totuşi şi în


cazul extracţiilor simple, chiar dacă marginile plăgii nu se pot afronta în
totalitate, protejând astfel cheagul alveolar şi dirijând cicatrizarea.