 Nume: Ștefan cel Mare

 Anii de viață: 1438 - 2 iulie 1504

 Anii de activitate: 1457-1504
 Scurt istoric despre familie: Conform tradiţiei, Ştefan cel Mare s-a născut la
moşia tatălui său de la Borzeşti, ca fiu nelegitim al viitorului domn al
Moldovei, Bogdan al II-lea şi al Oltei. Bogdan era la rândul său fiu
nelegitim al lui Alexandru cel Bun, iar soţia sa, Oltea provenea dintr-o
familie de boieri de lângă Bacău, cei doi cunoscându-se în perioada în care
Bogdan s-a aflat în exil la curtea lui Vlad Dracul. Familia a mai avut încă
trei băieţi: Ioachim, Ion şi Crâstea şi două fete: Maria şi Sora.
 Politica externă: În politica externă a lui Ştefan cel Mare pot fi identificate
trei mari perioade, fiecare cu obiective specifice. La urcarea pe tron a lui
Ştefan, contextul geopolitic făcea ca Moldova să fie obiectul încercărilor de
hegemonie ai celor doi mari vecini, regatele Poloniei şi Ungariei. În urma
perioadei de instabilitate generată de luptele pentru domnie dintre urmaşii lui
Alexandru cel Bun, poziţia ei faţă de cei doi vecini rivali se degradase
considerabil, de unde necesitatea pentru tânărul domn de a duce o politică
externă realistă şi echilibrată. Pentru transpunerea în practică a politicii
externe, Ştefan va acorda o atenţie dezvoltării deosebită instituţiei
însărcinate cu acest domeniu, logofeţia. Marele logofăt avea să devină cel
mai important dregător al ţării. Ştefan şi-a ales cu grijă colaboratorii din
acest domeniu, în lunga sa domnie demnitatea de logofăt a fost îndeplinită
doar de trei boieri: Ioan Dobru (8 septembrie 1457-5 februarie
1468), Toma (28 iulie 1468-26 august 1474) şi Ioan Tăutu (14 apr.1475 - 7
oct.1503). Cei mai cunoscuţi diplomaţi moldoveni din această perioadă,
menţionaţi pentru modul cum au condus soliile încredinţate de domn au fost
logofătul Ioan Tăutu şi Ioan Ţamblac.       
 Politica internă: Politica dusă de Ştefan cel Mare pe plan intern de-a lungul
domniei avea ca scop principal consolidarea puterii centrale a domnului şi
asigurarea liniştii sociale. În acest sens, principalele direcţii de acţiune au
fost reprezentate de: repopularea ţării prin împroprietărirea cu pământ şi
acordarea de privilegii răzeşimii, crearea unei noi clase aristocratice (mica
boierime) pe baza meritocraţiei militare, întărirea puterii militare şi a
capacităţii de apărare a ţării, reconcilierea cu vechile familii boiereşti şi
rechemarea celor plecaţi în exil, asigurarea loialităţii Sfatului Domnesc -
prin creşterea ponderii dregătorilor militari (pârcălabii) şi introducerea unui
număr însemnat de membri ai familiei sale.

 Părerile altora : "Daca o personalitate a fost vreodata reprezentativa pentru

o tara, atunci, desigur, aceea a fost Stefan. In figura lui e ceva din destinul
din totdeauna al neamului nostru. Cel mai insemnat aparatorroman al
Europei a fost, desigur, Stefan. Rolul sau istoric trece astfel peste importanta
unei personalitati, el devine un instrument al istoriei, un simbol al destinului
urmat de noi in toate veacurile." (P.P.Panaitescu)
"Barbat glorios si victorios, care ai biruit pe toti regii vecini... om fericit, caruia
soarta i-a harazit cu multa darnicie toate darurile. Caci pe cand altora le-a dat
numai unele insusiri si anume unora prudenta impreunata cu siretenia, altora virtuti
eroice si spirit de dreptate, altora bunavointa contra dusmanului numai tie ti le-a
harazit pe toate. Tu esti drept, prevazator, istet, biruitor contra tuturor dusmanilor,
nu in zadar esti socotit dintre eroii secolului nostru." (Cronicarul polon
Miechowski)
 Calitățile sale: Ştefan era un om cu trăsături de caracter, avînd calităţi ca
demnitatea, hotărârea, setea de dreptate, sângele rece, agerimea minţii,
sprinteneala şi intuiţia în trebi etc. pe care le-a moştenit, în mare parte, de la
mama sa, Maria-Oltea. Mama domnitorului, fiică de boieri munteni, a fost o
femeie cu o prezenţă impunătoare ce a lăsat o amprentă puternică în viaţa lui
Ştefan. Cu toate că era de viţă nobilă, domnitorul nu a crescut un copil
răsfăţat şi neinstruit, ba poate chiar a fost educat cu asprime şi dragoste
tăinuită de părinţi.

 Opinia: Din punctul meu de vedere Ştefan cel Mare a fost un domnitor
puternic, harnic, bun strateg, inteligent şi religios. Cred că e foarte bine că a
fost trecut în rândul sfinţilor deoarece era foarte religios şi construia câte o
mănăstire după fiecare victorie a sa.
 Ce aș dori eu să iau de la el: eu aş dori să am calităţile sale de lider deoarece
pe viitor eu vreau sa ajung un lider, un conducător bun în domeniul politicii,
şi sper că voi ajuta la prosperarea Moldovei. Iar calităţile lui Ştefan cel Mare
îmi vor fi de folos.