Sunteți pe pagina 1din 2

Prinţ şi cerşetor de Mark Twain (rezumat)

Într-o zi de toamnă, la jumătatea veacului al XVI-lea,  se nasc doi copii: un copil


sărman, pe care nu-l dorea nimeni, într-o familie săracă cu numele de Canty, Tom
Canty ; şi un copil englez, într-o famile bogată, familia regală, cu numele de
Tudor. Pe Tudor îl dorea, de fapt, toată Anglia. Tudor era prinţul moştenitor al
tronului tatălui său, regele. Tom Canty era un copil îmbrăcat în zdrenţe, ce ducea o
viaţă mizerabilă, alături de familia sa numeroasă. Tom locuia în apropierea Podului
Londrei, într-un cartier sărac, murdar, plin de beţivi, hoţi şi cerşetori. Casa lui se
afla la capătul unei mici fundături, murdare, numită Curtea Gunoaielor, lângă
Pudding Lane. Era o casă mică, dărăpănată, dar locuită de multe familii mizere.
Tom trăia alături de mama şi bunica sa, de tatăl său John şi de surorile sale
gemene, Beth şi Nan. Mama sa, ducea o viaţă grea, nefericită, de cerşetoare, alături
de copiii ei, pe când tatăl şi bunica erau doi bătăuşi şi beţivani, ce-i îndemnau pe
copii să cerşească. În acea casă mai locuia şi un preot Andrew, cu inima mare, care
îl învăţa pe Tom să citească şi să scrie, îi spunea tot felul de poveşti, despre prinţi
şi eroi. Astfel că, Tom îşi dorea din ce în ce mai mult să devină prinţ, să vorbească
frumos, cu cuvinte alese şi să scape de mizeria în care trăia.

Cu toate neajunsurile şi bătăile pe care le primea, viaţa lui Tom părea destul de
fericită. Însă dorinţa lui de a deveni prinţ, era tot mai mare. Într-o zi, Tom pleacă
de acasă, şi , ajunge din întâmplare la palatul regelui. Se apropie foarte mult de
gardul ce înconjura palatul, îl vede pe prinţ, însă o gardă personală a prinţului îl
smuceşte şi îl aruncă în mulţime. Văzând acestea, prinţul porunceşte să i se
deschidă porţile, să poată intra Tom, „micul prinţ al sărăciei“.

Tom, băiatul sărac, şi Tudor, prinţul moştenitor, erau doi copii ce semănau izbitor.
Prinţul l-a chemat pe Tom în Palat, i-a dat un prânz îmbelşugat şi au discutat
despre vieţile lor. După un lung dialog, Tudor a vrut să facă schimb de haine cu
Tom, astfel încât au făcut schimb de locuri. Tom a devenit prinţ, iar Tudor
cerşetor. Tom a rămas la curtea regală, iar Tudor a plecat într-o lume necunoscută
din Curtea Gunoaielor.
Astfel a început o viaţă necunoscută pentru fiecare din cei doi. Prinţul şi-a păstrat
felul său impunător de a fi, dădea porunci, iar lumea râdea de el, îl batjocorea, iar
unii chiar îl luau la bătaie. A fost găsit şi de tatăl lui Tom, care l-a dus acasă, şi
fiind beat l-a bătut. În acest timp, Tom era la palatul regelui, slujit de o mulţime de
oameni, iar el nu ştia cum trebuie să se comporte. Chiar dacă a trecut prin multe
momente de nesiguranţă, a reuşit de fiecare dată să ducă la bun sfârşit fiecare
situaţie în rolul de prinţ.

Regele s-a îmbolnăvit, iar prinţul trebuia să-i ia locul. Însă Tom nu era adevăratul
prinţ, iar Tudor  trebuia  încoronat  drept rege. Sufletul lui Tom era chinuit de o
mare nelinişte şi îşi dorea, uneori, să se întoarcă la familia sa şi chiar la bătăile
primite de la tatăl său. Tom s-a mai obişnuit cu regalitatea palatului, dar Tudor nu
se putea debarasa de atitudinea de prinţ.
Adevăratul prinţ, rătăcit printre haimanale, a avut norocul să-l găsească pe Miles
Hendon, singura persoană care i-a luat apărarea. Miles era o persoană renegată de
fratele său Hughes, care i-a luat dreptul la moştenire.
La palat, regele a murit, iar prinţul moştenitor trebuia să-i ia locul, şi totodată,
obligaţiile faţă de popor. În cinstea regelui se făceau pregătirile şi festivităţile
pentru petrecerea oficială. La petrecere au fost prezente foarte multe personalităţi
regale, amirali, curteni şi multă altă lume, printre care şi unchiul lui Tudor, Contele
Hertford.
În acest timp, adevăratul prinţ şi salvatorul său, Miles Hendon au plecat către
Podul Londrei, unde locuia Miles. Fiecare şi-a spus povestea lui. Miles nu l-a
crezut pe Tudor, că ar fi prinţ, însă a hotărât să se comporte cu el ca şi cum ar fi
fost prinţ. I-a dat de mâncare, a avut grijă să se odihnească, i-a cumpărat un costum
de haine...l-a îndrăgit.
Din păcate, aşa zisul tată îl căuta, l-a găsit şi l-a răpit. Miles a aflat cine a luat
copilul şi a plecat în căutarea sa. Tom era la palat, festivitatea oficială de
încoronare nu s-a făcut.
Prinţul a ajuns printre orice haimanale, prietenii tatălui său. A fost obligat să
cerşească, să fure şi a fost supus la tot felul de chinuri pentru un copil de vârsta lui.
A reuşit totuşi să fugă, până când a găsit o fermă unde a rămas peste noapte. Micul
prinţ a plecat şi de la fermă şi a găsit o casă în pădure, casa unui pustnic, care părea
ospitalier, dar a vrut să-l omoare. Din nou Miles a plecat în căutarea lui. Între timp
vagabonzii l-au răpit pe prinţ ducându-l în tribul lor. Aici, el era păzit de un hoţ,
Hugo. După multe suferinţe şi înjosiri suferite de prinţ, a apărut  Miles Hendon.
Prinţul şi Hendon au ajuns în închisoare, datorită unei înscenări de furt, înscenare
făcută de Hugo. Hendon l-a şantajat pe paznicul celulei şi astfel le-a dat drumul să
plece. Cei doi s-au îndreptat spre casa lui Hendon. Odată ajunşi acolo, fratele lui
Hendon, Hughess nu l-a recunoscut drept frate şi i-a aruncat în închisoare. Acolo
Hendon a fost biciuit şi apoi au fost eliberaţi cu condiţia să nu mai vină niciodată
în Hendon Hall. Hendon şi Tudor au plecat către Londra. Acolo, Tom a progresat
învăţând obiceiurile regale ale palatului.
A doua zi era ziua încoronării, iar Tom a fost trezit cu muzica, şi-a dat seama că
era ziua cea mare. Tudor şi Miles s-au întors la Londra, unde Tudor a dovedit că el
este adevăratul prinţ şi, mai nou, regele Angliei.
Regele a făcut dreptate în Anglia. Cei care l-au ajutat au fost răsplătiţi, iar hoţii au
fost pedepsiţi. Lui Hendon i s-au acordat drepturile de moştenitor şi l-a răsplătit
deoarece a fost singurul său prieten în toată aventura trăită.
Miles Hendon şi Tom Canty  au rămas preferaţii regelui şi întotdeauna au avut un
loc de onoare în inima Regelui.