Sunteți pe pagina 1din 4

Prinţ şi cerşetor de Mark Twain (rezumat)

Într-o zi de toamnă, la jumătatea veacului al XVI-lea, se nasc doi copii: un copil


sărman, pe care nu-l dorea nimeni, într-o familie săracă cu numele de Canty, Tom
Canty ; şi un copil englez, într-o famile bogată, familia regală, cu numele de
Edward Tudor, prinț de Wales. Pe Edward îl dorea, de fapt, toată Anglia. Edward
era prinţul moştenitor al tronului tatălui său, regele. Tom Canty era un copil
îmbrăcat în zdrenţe, ce ducea o viaţă mizerabilă, alături de familia sa numeroasă.
Tom locuia în apropierea Podului Londrei, într-un cartier sărac, murdar, plin de
beţivi, hoţi şi cerşetori. Casa lui se afla la capătul unei mici fundături, murdare,
numită Curtea Gunoaielor, lângă Pudding Lane. Era o casă mică, dărăpănată, dar
locuită de multe familii mizere. Tom trăia alături de mama şi bunica sa, de tatăl său
John şi de surorile sale gemene, Beth şi Nan. Mama sa, ducea o viaţă grea,
nefericită, de cerşetoare, alături de copiii ei, pe când tatăl şi bunica erau doi bătăuşi
şi beţivani, ce-i îndemnau pe copii să cerşească. În acea casă mai locuia şi un preot
Andrew, cu inima mare, care îl învăţa pe Tom să citească şi să scrie, îi spunea tot
felul de poveşti, despre prinţi şi eroi. Astfel că, Tom îşi dorea din ce în ce mai mult
să devină prinţ, să vorbească frumos, cu cuvinte alese şi să scape de mizeria în care
trăia.

Cu toate neajunsurile şi bătăile pe care le primea, viaţa lui Tom părea destul de
fericită. Însă dorinţa lui de a deveni prinţ, era tot mai mare. Într-o zi, Tom pleacă
de acasă, şi , ajunge din întâmplare la palatul regelui. Se apropie foarte mult de
gardul ce înconjura palatul, îl vede pe prinţ, însă o gardă personală a prinţului îl
smuceşte şi îl aruncă în mulţime. Văzând acestea, prinţul porunceşte să i se
deschidă porţile, să poată intra Tom, „micul prinţ al sărăciei“.
Tom, băiatul sărac, şi Edward , prinţul moştenitor, erau doi copii ce semănau
izbitor. Prinţul l-a chemat pe Tom în Palat, i-a dat un prânz îmbelşugat şi au
discutat despre vieţile lor. După un lung dialog, Edward a vrut să facă schimb de
haine cu Tom, astfel încât au făcut schimb de locuri. Tom a devenit prinţ, iar
Edward cerşetor. Tom a rămas la curtea regală, iar Edward a plecat într-o lume
necunoscută din Curtea Gunoaielor.
Astfel a început o viaţă necunoscută pentru fiecare din cei doi. Prinţul şi-a păstrat
felul său impunător de a fi, dădea porunci, iar lumea râdea de el, îl batjocorea, iar
unii chiar îl luau la bătaie. A fost găsit şi de tatăl lui Tom, care l-a dus acasă, şi
fiind beat l-a bătut. În acest timp, Tom era la palatul regelui, slujit de o mulţime de
oameni, iar el nu ştia cum trebuie să se comporte. Chiar dacă a trecut prin multe
momente de nesiguranţă, a reuşit de fiecare dată să ducă la bun sfârşit fiecare
situaţie în rolul de prinţ.

Regele s-a îmbolnăvit, iar prinţul trebuia să-i ia locul. Însă Tom nu era adevăratul
prinţ, iar Edward trebuia încoronat drept rege. Sufletul lui Tom era chinuit de o
mare nelinişte şi îşi dorea, uneori, să se întoarcă la familia sa şi chiar la bătăile
primite de la tatăl său. Tom s-a mai obişnuit cu regalitatea palatului, dar Edward
nu se putea debarasa de atitudinea de prinţ.
Adevăratul prinţ, rătăcit printre haimanale, a avut norocul să-l găsească pe Miles
Hendon, singura persoană care i-a luat apărarea. Miles era o persoană renegată de
fratele său Hughes, care i-a luat dreptul la moştenire.
La palat, regele a murit, iar prinţul moştenitor trebuia să-i ia locul, şi totodată,
obligaţiile faţă de popor. În cinstea regelui se făceau pregătirile şi festivităţile
pentru petrecerea oficială. La petrecere au fost prezente foarte multe personalităţi
regale, amirali, curteni şi multă altă lume, printre care şi unchiul lui Edward ,
Contele Hertford.
În acest timp, adevăratul prinţ şi salvatorul său, Miles Hendon au plecat către
Podul Londrei, unde locuia Miles. Fiecare şi-a spus povestea lui. Miles nu l-a
crezut pe Edward , că ar fi prinţ, însă a hotărât să se comporte cu el ca şi cum ar fi
fost prinţ. I-a dat de mâncare, a avut grijă să se odihnească, i-a cumpărat un costum
de haine...l-a îndrăgit.
Din păcate, aşa zisul tată îl căuta, l-a găsit şi l-a răpit. Miles a aflat cine a luat
copilul şi a plecat în căutarea sa. Tom era la palat, festivitatea oficială de
încoronare nu s-a făcut.
Prinţul a ajuns printre orice haimanale, prietenii tatălui său. A fost obligat să
cerşească, să fure şi a fost supus la tot felul de chinuri pentru un copil de vârsta lui.
A reuşit totuşi să fugă, până când a găsit o fermă unde a rămas peste noapte. Micul
prinţ a plecat şi de la fermă şi a găsit o casă în pădure, casa unui pustnic, care părea
ospitalier, dar a vrut să-l omoare. Din nou Miles a plecat în căutarea lui. Între timp
vagabonzii l-au răpit pe prinţ ducându-l în tribul lor. Aici, el era păzit de un hoţ,
Hugo. După multe suferinţe şi înjosiri suferite de prinţ, a apărut Miles Hendon.
Prinţul şi Hendon au ajuns în închisoare, datorită unei înscenări de furt, înscenare
făcută de Hugo. Hendon l-a şantajat pe paznicul celulei şi astfel le-a dat drumul să
plece. Cei doi s-au îndreptat spre casa lui Hendon. Odată ajunşi acolo, fratele lui
Hendon, Hughess nu l-a recunoscut drept frate şi i-a aruncat în închisoare. Acolo
Hendon a fost biciuit şi apoi au fost eliberaţi cu condiţia să nu mai vină niciodată
în Hendon Hall. Hendon şi Edward au plecat către Londra. Acolo, Tom a
progresat învăţând obiceiurile regale ale palatului.
A doua zi era ziua încoronării, iar Tom a fost trezit cu muzica, şi-a dat seama că
era ziua cea mare. Edward şi Miles s-au întors la Londra, unde Edward a dovedit
că el este adevăratul prinţ şi, mai nou, regele Angliei.
Regele a făcut dreptate în Anglia. Cei care l-au ajutat au fost răsplătiţi, iar hoţii au
fost pedepsiţi. Lui Hendon i s-au acordat drepturile de moştenitor şi l-a răsplătit
deoarece a fost singurul său prieten în toată aventura trăită.
Miles Hendon şi Tom Canty au rămas preferaţii regelui şi întotdeauna au avut un
loc de onoare în inima Regelui.

S-ar putea să vă placă și